1

2. SISTEMUL DE TOLERANŢE ŞI AJUSTAJE PENTRU PIESE CILINDRICE

Sistemul ISO de toleranţe şi ajustaje a fost introdus în România la 1 octombrie 1968 prin
standardele 8100, (STAS 8100 – 68 … STAS 8110 – 68) pe baza recomandării R 286 – 1962 a
Organizaţiei Internaţionale de Standardizare (I.S.O.). În prezent el este în vigoare prin STAS-urile
8100/4-88…8100/6 – 90 şi SR EN 20286 – 1,2: 1997.

2.1. Baza sistemului

Toleranţele şi ajustajele pieselor cilindrice sunt grupate în două sisteme: sistemul alezaj
unitar şi sistemul arbore unitar.
Sistemul alezaj unitar prevede pentru toate alezajele aceeaşi poziţie a câmpului de toleranţă,
tangent la linia zero: EI = 0 şi ES = TD , (simbolul H ).
Sistemul arbore unitar prevede pentru toţi arborii aceeaşi poziţie a câmpului de toleranţă,
tangentă şi sub linia zero: es = o şi ei = -- T d , (simbolul h ). Sistemul arbore unitar se foloseşte
numai în cazuri speciale bine justificate. De obicei, când mai multe alezaje cu jocuri diferite se
montează pe acelaşi arbore.

2.2. Poziţia câmpului de toleranţă

Dintre cele două poziţii posibile, poziţia simetrică şi poziţia tangentă la linia zero, s-a ales
poziţia tangentă la linia zero. Poziţia simetrică este firească, în jurul valorii exacte, dar poziţia
asimetrică este practică. Se ia în considerare evoluţia dimensiunii în timpul prelucrării. Diametrul
alezajului creşte, iar diametrul arborelui scade. Apare posibilitatea de a se opri în câmpul de
toleranţe numai după ce s-a atins dimensiunea nominală, conform principiului maximului de
material. Această regulă este valabilă pentru toate piesele ce formează ajustaje cu joc (cele mai
numeroase).
Pentru piesele de tip alezaj, baza sistemului (alezajul) are toleranţa deasupra liniei
zero cu EI = 0 şi Dmin = N (simbolul, H), iar pentru arborii unitari toleranţa este sub linia zero
cu es = 0 şi dmax = N (simbolul, h).

2.3. Unitatea de toleranţă

La prelucrarea arborilor şi alezajelor cilindrice, urmărind acelaşi reglaj, în condiţii obişnuite

de atenţie s-a constatat că domeniul diametrelor efective depinde de mărimea diametrului.
Domeniul de împrăştiere al diametrelor este proporţional cu rădăcina cubică din diametrul de reglaj.
Această constatare practică a fost utilizată la alegerea mărimilor pentru toleranţe, cât mai aproape
de domeniul de împrăştiere:

TD,d = c ⋅ 3 D, d (2.1.)

În relaţia 2.1. s-a notat cu T – toleranţa piesei de diametru D, respectiv d şi cu c – constanta

specifică procedeului tehnologic.
 2
Pentru a se opera mai comod cu mărimile toleranţelor (similar cu măsurarea) s-a convenit ca
toleranţele să se exprime ca multipli întregi de toleranţe mici numite unităţi de toleranţă. Relaţia 2.1.
mai poate fi scrisă succesiv:

c
TD,d = a ⋅ ⋅ 3 D, d = a ⋅ i (2.2.)
a

în care c a ⋅ 3 D, d se notează cu i şi se numeşte unitatea de toleranţă.

Unitatea de toleranţă , i, este caracteristică fiecărui interval de dimensiuni şi se determină cu
relaţia empirică:

i = 0,45 3 D, d + 0,001 ( D, d ), [µm ] , (2.3.)

în care D , d este diametrul nominal al intervalului , în milimetri.

Remarcăm un rezultat deosebit din relaţia 2.2.:

TD ,d = a ⋅ i (2.4.)

toleranţa unei piese se exprimă ca număr de unităţi de toleranţă şi depinde de dimensiunea

nominală.

2.4. Intervale de dimensiuni

Pentru restrângerea valorilor de unităţi de toleranţă şi a toleranţelor, diametrele pieselor se

împart în intervale de dimensiuni. Fiecare interval va fi delimitat de două margini sub forma “peste
d până la D”.
Domeniul diametrelor de la 1 mm la 3150 mm este împărţit în 21 intervale principale sub
forma …peste … până la … . Fiecare interval îşi conţine limita superioară.
Se defineşte dimensiune nominală a intervalului D,d media geometrică a marginilor şi cu
aceasta se calculează unitatea de toleranţă, i din relaţia (2.3.). Marginile sunt ordonate în serie
geometrică, aşa cum se poate vedea în tabelele 2.2. şi 2.3.
În concluzie, orice interval de dimensiuni este definit de două margini şi de o unitate de
toleranţă.

2.5. Caractere de ajustaj

Caracterele de ajustaj rezultă datorită poziţiilor diferite ale câmpurilor de toleranţă pentru
piesa ce nu este element unitar. Sistemele arbore şi alezaj unitar conţin câte 28 de poziţii
simbolizate prin literele alfabetului latin, excluzându-se literele ce se pot confunda cu cifrele ( i, l,
o,q) şi adăugându-se în plus combinaţii de câte două litere: cd, ef, fg, za, zb, zc.
Poziţiile câmpurilor de toleranţă (caracterele de ajustaje) sunt caracterizate de abaterile
fundamentale; partea închisă a câmpurilor reprezentate în figura 2.1.
La sistemul alezaj unitar abaterea fundamentală este abaterea superioară a arborilor , es,
pentru caracterele de la a la h (ajustajele cu joc) şi abaterea inferioară ei, pentru caracterele de la j la
zc (ajustaje de trecere şi cu strângere ) , figura 2.1.a.
La sistemul arbore unitar, figura 2.1. b, abaterea fundamentală este abaterea inferioară a
alezajelor EI, pentru caracterele de la A la H (ajustaje cu joc), şi abaterea superioară ES, la toate
celelalte.
 3
Valorile numerice ale abaterilor fundamentale se determină cu relaţiile empirice, prezentate
în tabelul 2.1. în funcţie de dimensiunea nominală a intervalului din care face parte dimensiunea
piesei şi în unele cazuri şi de precizie. Deci, poziţiile câmpurilor de toleranţă prezentate în figura
2.1. sunt numai calitative; cantitativ ele diferă de la un interval de dimensiuni la altul.
Important : Simetria faţă de linia zero a poziţiilor de aceeaşi literă în cele două sisteme nu
este perfectă. În general este adevărată egalitatea es = - EI la ajustaje cu joc, dar ES = - ei la toate
celelalte, nu este adevărată.
În cazurile practice nu se vor folosi relaţiile de calcul pentru abaterile fundamentale.
Valorile abaterilor fundamentale calculate şi rotunjite se aleg din tabelele 2.2. pentru arbori şi 2.3.
pentru alezaje.
Se poate observa că pentru câmpurile js şi Js (câmpurile j simetrice) abaterile superioară şi
inferioară sunt egale în modul, fiecare egală cu jumătate din toleranţa piesei.
Abaterile fundamentale care lipsesc din tabelele 2.2. şi 2.3. se vor putea calcula cu relaţiile
prezentate în tabelul 2.1.

2.6. Preciziile

Treptele de precizie în sistemul ISO se numesc trepte de toleranţe. Între precizia cea mai
mare ce poate fi obţinută şi cea mai scăzută ce mai reprezintă interes s-au stabilit 20 trepte de
precizie, simbolizate cu numere naturale: 01, 0, 1, 2, 3, … , 18.
Toleranţele fundamentale, TD , Td se prezintă sub forma unui produs:

TD = a ⋅ i , (2.4. )

în care factorul de precizie, a este numărul unităţilor de toleranţă , i . Numărul a este caracteristic
pentru fiecare treaptă de toleranţă. Expresiile toleranţelor fundamentale sunt prezentate în tabelul 2.4.
Pentru treptele de precizie IT01, IT0 şi IT1 toleranţele se vor calcula cu relaţiile liniare
prezentate în tabelul 2.5.

Expresiile toleranţelor
fundamentale IT01 … IT1. Tabelul 2.5.
Treptele de toleranţe IT01 şi IT0 din Sistemul
Treapta de toleranţe Relaţia de calcul Internaţional nu au fost incluse în
IT01 0,3 + 0,008.D SR EN 20286 – 1,2: 1997.
IT0 0,5 + 0,012.D Pentru treptele de toleranţe 2, 3 şi 4 toleranţele
IT1 0,8 + 0,020.D fundamentale se vor calcula ca termenii unei serii
geometrice între IT1 şi IT5:

IT 3 = IT 1 ⋅ IT 5
IT 2 = IT 1 ⋅ IT 3 (2.5.)
IT 4 = IT 3 ⋅ IT 5

În aplicaţiile practice nu se vor calcula mărimile toleranţelor cu expresiile (2.3.), (2.4.) şi

cele din tabelele 2.4. şi 2.5. ci se vor alege din tabelul 2.6.
Prin împărţirea cu 10 a valorilor toleranţelor fundamentale din coloana IT6 se vor
obţine unităţile de toleranţă; expresia lui IT6 este 10 ⋅ i.
 4

Fig. 2.1. Caractere de ajustaje ISO; a -- alezaj unitar ; b-- arbore unitar
 5

Relaţiile de calcul pentru abaterile fundamentale (SR EN 20286 – 1,2: 1997. tab.9).Tabelul 2.1.

Dimensiunea
Arbore Alezaj
nominală, mm
Pes Până la Abatere Semn Aba Relaţia de calcul Aba Semn Abatere
te (inclu fundamen- tere tere fundamen-
siv) tală tală
0 120 265 + 1,3 D
a - es EI + A
120 500 3,5 D
0 160 ≈ 140 ++ 0,85 D
b - es EI + B
160 500 ≈ 1,8 D
0 40 52 D0,2
c - es EI + C
40 500 95 + 0,8 D
Media geometrică a valori-lor
0 10 cd - es EI + CD
C şi D respectiv c şi d.
0 3150 d - es 16 D0,44 EI + D
0 3150 e - es 11 D0,41 EI + E
Media geometrică a valori-lor
0 10 ef - es EI + EF
E şi F respectiv e şi f
0 3150 f - es 5,5 D0,41 EI + F
Media geometrică a valori-lor
0 10 fg - es EI + FG
F şi G respectiv f şi g.
0 3150 g - es 2,5 D0,34 EI + G
0 3150 h es Abatere = 0 EI H
j Fără formulă J
es EI
0 3150 js ± 0,5 ITn ± JS
ei ES
0 500 + 0,6 3 D -
k ei ES K
500 3150 Abatere = 0
0 500 IT 7 - IT 6
m + e ES - M
500 3150 0,024 D + 12,6
0 500 5 D0,34
n + ei ES - N
500 3150 0,04 D + 21
0 500 IT7 + 0 la 5
p + ei ES - P
500 3150 0,072 D + 37,8
Media geometrică a valori-lor
0 3150 r + ei ES - R
P şi S respectiv p şi s.
0 50 IT 8 + 1 la 4
s + ei ES - S
50 3150 IT7 + 0,4 D
24 3150 t + ei IT7 + 0,63 D ES - T
0 3150 u + ei IT7 + D ES - U
14 500 v + ei IT7 + 1,25 D ES - V
0 500 x + ei IT7 + 1,6 D ES - X
18 500 y + ei IT7 + 2 D ES - Y
0 500 z + ei IT7 + 2,5 D ES - Z
0 500 za + ei IT8 + 3,15 D ES - ZA
0 500 zb + ei IT9 + 4 D ES - ZB
0 500 zc + ei IT10 + 5 D ES - ZC
 6

Abaterile fundamentale ale arborilor (SR EN 20286 – 1,2: 1997 tabelul 2). Tabelul 2.2.(1/3)

Dimensiunea Valorile abaterilor fundamentale,

nominală, mm Abatere fundamentală negativă, es
Toate treptele de toleranţe
Peste Până la… Poziţia câmpului de toleranţe
a b c cd d e ef f fg g h
3 -270 -140 -60 -34 -20 -14 -10 -6 -4 -2 0
3 6 -270 -140 -70 -46 -30 -20 -14 -10 -6 -4 0
6 10 -280 -150 -80 -55 -40 -25 -18 -13 -8 -5 0
10 14 -290 -150 -95 -50 -32 -16 -6 0
14 18
18 24 -300 -160 -110 -65 -40 -20 -7 0
24 30
30 40 -310 -170 -120 -80 -50 -25 -9 0
40 50 -320 -180 -130
50 65 -340 -190 -140 -100 -60 -30 -10 0
65 80 -360 -200 -150
80 100 -380 -220 -170 -120 -72 -36 -12 0
100 120 -410 -240 -180
120 140 -460 -260 200 -145 -85 -43 -14 0
140 160 -520 -290 -210
160 180 -580 -310 -230
180 200 -660 -340 -240 -170 -100 -50 -15 0
200 225 -740 -380 -260
225 250 -820 -420 -280
250 280 -920 -480 -300 -190 -110 -56 -17 0
280 315 -1050 -540 -330
315 355 -1200 -600 -360 -210 -125 -62 -18 0
355 400 -1350 -680 -400
400 450 -1500 -760 -440 -230 -135 -68 -20 0
450 500 -1650 -840 -480
500 560 -260 -145 -76 -22 0
560 630
630 710 -290 -160 -80 -24 0
710 800
800 900 -320 -170 -86 -26 0
900 1000
1000 1120 -350 -195 -98 -28 0
1120 1250
1250 1400 -390 -220 -110 -30 0
1400 1600
1600 1800 -430 -240 -120 -32 0
1800 2000
2000 2240 -480 -260 -130 -34 0
2240 2500
2500 2800 -520 -290 -145 -38 0
2800 3150
 7
Abaterile fundamentale ale arborilor (SR EN 20286 – 1,2: 1997 tabelul2).Tabelul 2.2.(2/3)
Valorile abaterilor fundamentale,
Abatere fundamentală pozitiv, ei

inclusiv, peste
până la IT3
Dimensiunea
nominală, mm IT4..IT
IT5, IT6 IT7 IT8 Toate treptele de toleranţe
7

IT7
Până Poziţia câmpului de toleranţe
Peste js j k m n p r s
la…
3 -2 4 -6 0 0 +2 +4 +6 +10 +14
3 6 -2 -4 -1 0 +4 +8 +12 +15 +19
6 10 -2 -5 +1 0 +6 +10 +15 +19 +23
10 14
-3 -6 +1 0 +7 +12 +18 +23 +28
14 18
Abaterea es este 1/2 din ITn unde ITn este valoarea toleranţei pentru intervalul şi precizia respectivă

18 24
-4 -8 +2 0 +8 +15 +22 +28 +35
24 30
30 40
-5 -10 +2 0 +9 +17 +26 +34 +43
40 50
50 65 -12 +2 0 +11 +20 +32 +41 +53
-7
65 80 +43 +59
80 100 -15 +3 0 +13 +23 +37 +51 +71
-9
100 120 +54 +79
120 140 -18 +3 0 +15 +27 +43 +63 +92
140 160 -11 +65 +100
160 180 +68 +108
180 200 -13 -21 +4 0 +17 +31 +50 +77 +122
200 225 +80 +130
225 250 +84 +140
250 280 -16 -26 +4 0 +20 +34 +56 +94 +158
280 315 +98 +170
315 355 -18 -28 +4 0 +21 +37 +62 +108 +190
355 400 +114 +208
400 450 -20 -32 +5 0 +23 +40 +68 +126 +232
450 500 +132 +252
500 560 0 0 +26 +44 +78 +150 +280
560 630 +155 +310
630 710 0 0 +30 +50 +88 +175 +340
710 800 +185 +380
800 900 0 0 +34 +56 +100 +210 +430
900 1000 +220 +470
1000 1120 0 0 +40 +66 +120 +250 +520
1120 1250 +260 +580
1250 1400 0 0 +48 +78 +140 +300 +640
1400 1600 +330 +720
1600 1800 0 0 +58 +92 +170 +370 +820
1800 2000 +400 +920
2000 2240 0 0 +68 +110 +195 +440 +1000

2240 2500 +460 +1100

2500 2800 0 0 +76 +135 +240 +550 +1250

2800 3150 +580 +1400

 8

Abaterile fundamentale ale arborilor (SR EN 20286 – 1,2: 1997 tabelul2).Tabelul 2.2.(3/3)

Dimensiunea Valorile abaterilor fundamentale,

nominală, mm Abatere fundamenta pozitivă, ei
Toate treptele de toleranţe
Poziţia câmpului de toleranţe
Peste Până la… t u v x y z za zb zc
3 +18 +20 +26 +32 +40 +60
3 6 +23 +28 +35 +42 +50 +80
6 10 +28 +34 +42 +52 +67 +97
10 14 +33 +40 +50 +64 +90 +130
14 18 +39 +45 +60 +77 +108 +150
18 24 +41 +47 +54 +63 +73 +98 +136 +188
24 30 +41 +48 +55 +64 +75 +88 +118 +160 +218
30 40 +48 +60 +68 +80 +94 +112 +148 +200 +274
40 50 +54 +70 +81 +97 +114 +136 +180 +242 +325
50 65 +66 +87 +102 +122 +144 +172 +226 +300 +405
65 80 +75 +102 +120 +146 +174 +210 +274 +360 +480
80 100 +91 +124 +146 +178 +214 +258 +335 +445 +585
100 120 +104 +144 +172 +210 +254 +310 +400 +525 +690
120 140 +122 +170 +202 +248 +300 +365 +470 +620 +800
140 160 +134 +190 +228 +280 +340 +415 +535 +700 +900
160 180 +146 +210 +252 +310 +380 +465 +600 +780 +1000
180 200 +166 +236 +284 +350 +425 +520 +670 +880 +1150
200 225 +180 +258 +310 +385 +470 +575 +740 +960 +1250
225 250 +196 +284 +340 +425 +520 +640 +820 +1050 +1350
250 280 +218 +315 +385 +475 +580 +710 +920 +1200 +1550
280 315 +240 +350 +425 +525 +650 +790 +1000 +1300 +1700
315 355 +268 +390 +475 +590 +730 +900 +1150 +1500 +1900
355 400 +294 +435 +530 +660 +820 +1000 +1300 +1650 +2100
400 450 +330 +490 +595 +740 +920 +1100 +1450 +1850 +2400
450 500 +360 +540 +660 +820 +1000 +1250 +1600 +2100 +2600
500 560 +400 +600
560 630 +450 +660
630 710 +500 +740
710 800 +560 +840
800 900 +620 +940
900 1000 +680 +1050
1000 1120 +780 +1150
1120 1250 +840 +1300
1250 1400 +960 +1450
1400 1600 +1050 +1600
1600 1800 +1200 +1850
1800 2000 +1350 +2000
2000 2240 +1500 +2300
2240 2500 +1650 +2500
2500 2800 +1900 +2900
2800 3150 2100 +3200

Abaterile fundamentale ale alezajelor (SR EN 20286 – 1,2: 1997 tabelul 3).Tabelul 2.3.(1/4)
 9

Valorile abaterilor fundamentale, µ m

Dimensiunea
Abatere fundamentală, abaterea inferioară, EI
nominală, mm
Toate treptele de toleranţe
Peste Poziţia câmpului de toleranţe
Până la… A B C CD D E EF F FG G H
3 +270 +140 +60 +34 +20 +14 +10 +6 +4 +2 0
3 6 +270 +140 +70 +46 +30 +20 +14 +10 +6 +4 0
6 10 +280 +150 +80 +55 +40 +25 +18 +13 +8 +5 0
10 14
+290 +150 +95 +50 +32 +16 +6 0
14 18
18 24 +20 +7 0
+300 +160 +110 +65 +40
24 30
30 40 +310 +170 +120
+80 +50 +25 +9 0
40 50 +320 +180 +130
50 65 +340 +190 +140
+100 +60 +30 +10 0
65 80 +360 +200 +150
80 100 +380 +220 +170
+120 +72 +36 +12 0
100 120 +410 +240 +180
120 140 +460 +260 200
140 160 +520 +290 +210 +145 +85 +43 +14 0
160 180 +580 +310 +230
180 200 +660 +340 +240
200 225 +740 +380 +260 +170 +100 +50 +15 0
225 250 +820 +420 +280
250 280 +920 +480 +300
+190 +110 +56 +17 0
280 315 +1050 +540 +330
315 355 +1200 +600 +360 +210 +125 +62 +18 0
355 400 +1350 +680 +400
400 450 +1500 +760 +440 +230 +135 +68 +20 0
450 500 +1650 +840 +480
500 560 +260 +145 +76 +22 0
560 630
630 710 +290 +160 +80 +24 0
710 800
800 900 +320 +170 +86 +26 0
900 1000
1000 1120 +350 +195 +98 +28 0
1120 1250
1250 1400 +390 +220 +110 +30 0
1400 1600
1600 1800 +430 +240 +120 +32 0
1800 2000
2000 2240 +480 +260 +130 +34 0
2240 2500
2500 2800 +520 +290 +145 +38 0
2800 3150

Abaterile fundamentale ale alezajelor (SR EN 20286 – 1,2: 1997 tabelul3).Tabelul 2.3.(2/4)
 10
Valorile abaterilor fundamentale, µ m
Abatere fundamentală , abaterea superioară, ES

Până la IT8

Până la IT8

Până la IT8
Dimensiunea

Peste IT8

Peste IT8

Peste IT8
inclusiv

inclusiv

inclusiv
nominală, mm
IT6 IT7 IT8

Până Poziţia câmpului de toleranţe

Peste
la… JS J K M N
3 +2 +4 +6 0 0 -2 -2 -4 -4
3 6 +5 +6 +10 −1+ ∆ −4+ ∆ -4 −8+ ∆ 0
6 10 +5 +8 +12 −1+ ∆ −6+ ∆ -6 −10+ ∆ 0
10 14 +6 +10 +15 −1+ ∆ −7+ ∆ -7 −12+ ∆ 0
14 18
Abaterea = ± 1/2 ITn unde ITn este valoarea toleranţei pentru treapta respectivă

18 24 +8 +12 +20 −1+ ∆ −8+ ∆ -8 −15+ ∆ 0

24 30
30 40 +10 +14 +24 −2+ ∆ −9+ ∆ -9 −17+ ∆ 0
40 50
50 65 +13 +18 +28 −2+ ∆ −11+ ∆ -11 −20+ ∆ 0
65 80
80 100 +16 +22 +34 −3+ ∆ −13+ ∆ -13 −23+ ∆ 0
100 120
120 140 +26 +41 −3+ ∆ −15+ ∆ -15 −27+ ∆ 0
+18
140 160
160 180
180 200 +22 +30 +47 −4+ ∆ −17+ ∆ -17 −31+ ∆ 0
200 225
225 250
250 280 +25 +36 +56 −4+ ∆ −20+ ∆ -20 −34+ ∆ 0
280 315
315 355 +29 +39 +60 −4+ ∆ −21+ ∆ -21 −37+ ∆ 0
355 400
400 450 +33 +43 +66 −5+ ∆ −23+ ∆ -23 −40+ ∆ 0
450 500
500 560 -26 -44
560 630
630 710 -30 -50
710 800
800 900 -34 -56
900 1000
1000 1120 -40 -66
1120 1250
1250 1400 -48 -78
1400 1600
1600 1800 -58 -92
1800 2000
2000 2240 -68 -110
2240 2500
2500 2800 -76 -135
2800 3150

Abaterile fundamentale ale alezajelor (SR EN 20286 – 1,2: 1997 tabelul3).Tabelul 2.3.(3/4)
 11

Dimensiunea Valorile abaterilor fundamentale, µ m

nominală, Abatere fundamentală, abatere superioară, ES
mm Toate treptele de toleranţe
Poziţia câmpului de toleranţe
Până
Peste P
la… P R S T U V X Y Z ZA ZB ZC
laZC
3 -6 -10 -14 -18 -20 -26 -32 -40 -60
3 6 -12 -15 -19 -23 -28 -35 -42 -50 -80
Aceleaşi valori ca pentru treptele superioare lui IT7 majorate cu ∆

6 10 -15 -19 -23 -28 -34 -42 -52 -67 -97

10 14 -18 -23 -28 -33 -40 -50 -64 -90 -130
14 18 -39 -45 -60 -77 -108 -150
18 24 -22 -28 -35 -41 -47 -54 -63 -73 -98 -136 -188
24 30 -41 -48 -55 -64 -75 -88 -118 -160 -218
30 40 -26 -34 -43 -48 -60 -68 -80 -94 -112 -148 -200 -274
40 50 -54 -70 -81 -97 -114 -136 -180 -242 -325
50 65 -32 -41 -53 -66 -87 -102 -122 -144 -172 -226 -300 -405
65 80 -43 -59 -75 -102 -120 -146 -174 -210 -274 -360 -480
80 100 -37 -51 -71 -91 -124 -146 -178 -214 -258 -335 -445 -585
100 120 -54 -79 -104 -144 -172 -210 -254 -310 -400 -525 -690
120 140 -43 -63 -92 -122 -170 -202 -248 -300 -365 -470 -620 -800
140 160 -65 -100 -134 -190 -228 -280 -340 -415 -535 -700 -900
160 180 -68 -108 -146 -210 -252 -310 -380 -465 -600 -780 -1000
180 200 -50 -77 -122 -166 -236 -284 -350 -425 -520 -670 -880 -1150
200 225 -80 -130 -180 -258 -310 -385 -470 -575 -740 -960 -1250
225 250 -84 -140 -196 -284 -340 -425 -520 -640 -820 -1050 -1350
250 280 -56 -94 -158 -218 -315 -385 -475 -580 -710 -920 -1200 -1550
280 315 -98 -170 -240 -350 -425 -525 -650 -790 -1000 -1300 -1700
315 355 -62 -108 -190 -268 -390 -475 -590 -730 -900 -1150 -1500 -1900
355 400 -114 -208 -294 -435 -530 -660 -820 -1000 -1300 -1650 -2100
400 450 -68 -126 -232 -330 -490 -595 -740 -920 -1100 -1450 -1850 -2400
450 500 -132 -252 -360 -540 -660 -820 -1000 -1250 -1600 -2100 -2600
500 560 -78 -150 -280 -400 -600
560 630 -155 -310 -450 -660
630 710 -88 -175 -340 -500 -740
710 800 -185 -380 -560 -840
800 900 -100 -210 -430 -620 -940
900 1000 -220 -470 -680 -1050
1000 1120 -120 -250 -520 -780 -1150
1120 1250 -260 -580 -840 -1300
1250 1400 -140 -300 -640 -960 -1450
1400 1600 -330 -720 -1050 -1600
1600 1800 -170 -370 -820 -1200 -1850
1800 2000 -400 -920 -1350 -2000
2000 2240 -195 -440 -1000 -1500 -2300
2240 2500 -460 -1100 -1650 -2500
2500 2800 -240 -550 -1250 -1900 -2900
2800 3150 -680 -1400 -2100 -3200

Abaterile fundamentale ale alezajelor (SR EN 20286 – 1,2: 1997 tabelul3).Tabelul 2.3.(4/4)
 12

Dimensiunea Valoarea corecţiei ∆ , µ m

nominală, mm Trepte de toleranţe
Peste Până la… IT3 IT4 IT5 IT6 IT7 IT8
3 0 0 0 0 0 0
3 6 1 1,5 1 3 4 6
6 10 1 1,5 2 3 6 7
10 14
1 2 3 3 7 9
14 18
18 24
1,5 2 3 4 8 12
24 30
30 40
1,5 3 4 5 9 14
40 50
50 65
2 3 5 6 11 16
65 80
80 100
2 4 5 7 13 19
100 120
120 140
140 160 3 4 6 7 15 23
160 180
180 200
200 225 3 4 6 9 17 26
225 250
250 280
4 4 7 9 20 29
280 315
315 355
4 5 7 11 21 32
355 400
400 450
5 5 7 13 23 34
450 500

Exprimarea toleranţelor fundamentale. (SR EN 20286 – 1,2: 1997 tabel 7). Tabelul 2.4.

Dimensiunea Trepte de toleranţe

nominală,
mm IT1 IT2 IT3 IT4 IT5 IT6 IT7 IT8 IT9 IT10 IT11 IT12 IT13 IT14 IT15 IT16
Până
Peste la ) in- Relaţia de calcul
clusiv
Cf.
Cf. Pct. A3.2.12
500 tab 7i 10.i 16.i 25.i 40.i 64.i 100.i 160.i 250.i 400.i 640.i 1000.i
relaţiilor 2.5.
2.5
500 3150 2I 2,7.I 3,7.I 5.I 7.I 10.I 16.I 25.I 40.I 64.I 100.I 160.I 250.I 400.I 640.I 1000.I

2.7. Temperatura de regim

Dilataţia termică influenţează dimensiunile pieselor şi deci ajustajele pe care le formează.

Dilataţia termică se exprimă pentru cele două piese cu relaţiile:
 13

D = D0 ⋅ (1 + α D ⋅ ∆ tD)
d = d0 ⋅ (1 + α d ⋅ ∆ td) (2.6.)

în care D0 şi d0 sunt diametrele alezajului şi arborelui la temperatura de referinţă t0, iar α şi ∆ t sunt
coeficienţii de dilatare liniară şi diferenţa de temperatură.
Dacă se calculează jocul, j, la temperatura de funcţionare se obţine:

j = D – d = D0 – d0 + D0 ⋅ α D ⋅ ∆ tD – d0 ⋅ α d ⋅ ∆ td (2.7.)

Se observă că jocul la temperatura de funcţionare este diferit de jocul iniţial, chiar dacă se
admite că D şi d, în ultimii doi termeni pot fi luaţi egali. Cele două piese în general sunt din acelaşi
material, dar diferenţele de temperatură nu pot fi considerate egale. În apropierea unor surse de
căldură, fluxul de căldură în arbore este diferit de cel din alezaj. Cele două piese în funcţionare se
stabilizează la temperaturi diferite din cauza modului de răcire total diferit.
Pentru a controla jocul în timpul funcţionării este necesar ca toleranţele pieselor să
fie recalculate pentru temperatura de referinţă. În desenele de execuţie şi la măsurare,
piesele sunt considerate la temperatura de referinţă care este de 200C în sistemul de
toleranţe pentru dimensiuni liniare. (STAS 1033 –69)

2.8. Simbolizarea

Simbolizarea toleranţelor. În desenele de execuţie se notează dimensiunile afectate de

abateri (toleranţe) prin înscrierea, pe linia de cotă, a dimensiunii nominale urmată de cele două
abateri precedate obligatoriu de semn. Abaterea egală cu zero nu se va înscrie niciodată pentru că
lipsa semnului ar putea conduce la citirea unei dimensiuni nominale de zece ori mai mare.
Înălţimea cifrelor cu care se scriu abaterile trebuie să fie aceeaşi ca la dimensiunea nominală
(înălţimea literelor mari) ; nu se vor scrie ca indici sau exponenţi. În continuare, între paranteze
se poate nota (facultativ ) şi simbolul câmpului de toleranţă.
Simbolul toleranţei este format dintr-o literă (pentru alezaj majusculă, pentru arbore literă
mică ) urmată de un număr ce exprimă treapta de precizie aşa cum se vede la exemplele din
figura 2.2.

Fig. 2.2. Simbolizarea toleranţelor

 14
Valorile toleranţelor fundamentale pentru treptele de toleranţe IT 1 … IT 18 (SR EN 20286 – 1,2: 1997 tabelul 1). Tabelul 2.6.
Dimensiunea Trepte de toleranţe
nominală,
IT1 IT2 IT3 IT4 IT5 IT6 IT7 IT8 IT9 IT10 IT11 IT12 IT13 IT14 IT15 IT16 IT17 IT18
mm
Pân Toleranţe
Pest ă
e la… µ m mm

3 0,8 1,2 2 3 4 6 10 14 25 40 60 0,10 0,14 0,25 0,40 0,60 1,00 1,40

3 6 1 1,5 2,5 4 5 8 12 18 30 48 75 0,12 0,18 0,30 0,48 0,75 1,20 1,80
6 10 1 1,5 2,5 4 6 9 15 22 36 58 90 0,15 0,22 0,36 0,58 0,90 1,50 2,20
10 18 1,2 2 3 5 8 11 18 27 43 70 110 0,18 0,27 0,43 0,70 1,10 1,80 2,70
18 30 1,5 2,5 4 6 9 13 21 33 52 84 130 0,21 0,33 0,52 0,84 1,30 2,10 3,30
30 50 1,5 2,5 4 7 11 16 25 39 62 100 160 0,25 0,39 0,62 1,00 1,60 2,50 3,90
50 80 2 3 5 8 13 19 30 46 74 120 190 0,30 0,46 0,74 1,20 1,90 3,00 4,60
80 120 2,5 4 6 10 15 22 35 54 87 140 220 0,35 0,54 0,87 1,40 2,20 3,50 5,40
120 180 3,5 5 8 12 18 25 40 63 100 160 250 0,40 0,63 1,00 1,60 2,50 4,00 6,30
180 250 4,5 7 10 14 20 29 46 72 115 185 290 0,46 0,72 1,15 1,85 2,90 4,60 7,20
250 315 6 8 12 16 23 32 52 81 130 210 320 0,52 0,81 1,30 2,10 3,20 5,20 8,10
315 400 7 9 13 18 25 36 57 89 140 230 360 0,57 0,89 1,40 2,30 3,60 5,70 8,90
400 500 8 10 15 20 27 40 63 97 155 250 400 0,63 0,97 1,55 2,50 4,00 6,30 9,70
500 630 9 11 16 22 30 44 70 110 175 280 440 0,70 1,10 1,75 2,80 4,40 7,00 11,00
630 800 10 13 18 25 35 50 80 125 200 320 500 0,80 1,25 2,00 3,20 5,00 8,00 12,50
800 1000 11 15 21 29 40 56 90 140 230 360 560 0,90 1,40 2,30 3,60 5,60 9,00 14,00
1000 1250 13 18 24 34 46 66 105 165 260 420 660 1,05 1,65 2,60 4,20 6,60 10,50 16,50
1250 1600 15 21 29 40 54 78 125 195 310 500 780 1,25 1,95 3,10 5,00 7,80 12,50 19,50
1600 2000 18 25 35 48 65 92 150 230 370 600 920 1,50 2,30 3,70 6,00 9,20 15,00 23,00
2000 2500 22 30 41 57 77 110 175 280 440 700 1100 1,75 2,80 4,40 7,00 11,00 17,50 28,00
2500 3150 26 36 50 69 93 135 210 330 540 860 1350 2,10 3,30 5,40 8,60 13,50 21,00 33,00
 11

Simbolizarea ajustajelor se va utiliza numai pentru desenele de ansamblu. Piesele ce

formează ajustaje se reprezintă prin suprafaţa comună, iar pe linia de cotă comună se va nota
dimensiunea nominală, urmată de caracterele de ajustaje, separate prin linie de fracţie; totdeauna
la numărător apare majusculă şi se referă la alezaj, iar la numitor literă mică şi se referă la arbore.
În figura 2.3. sunt prezentate câteva combinaţii admise de sistemul ISO.

Fig. 2.3. Simbolizarea ajustajelor.

În sistemul ISO este obligatorie existenţa unei litere H sau H, prin aceasta precizându-se
dacă este sistemul arbore unitar, respectiv alezaj unitar. Combinaţiile admise pentru clasele de
toleranţe sunt:
I – aceiaşi clasă de toleranţă – numere egale ;
II – arborele mai precis cu o clasă decât alezajul – numărul de la numitor cu o unitate mai
mic;
III – arborele mai precis cu două clase decât alezajul – numărul de la numitor cu două
unităţi mai mic.

2.9. Alegerea toleranţelor. Toleranţe recomandate. Toleranţe incluse.

Sistemul ISO a stabilit un număr finit de poziţii şi mărimi pentru câmpurile de toleranţe. Prin
aceasta s-a realizat un compromis între dorinţele proiectanţilor, de a avea la dispoziţie un număr
cât mai mare de posibilităţi de alegere , şi cele ale executanţilor (tehnologilor) , de a se limita
numărul acestora doar la variantele tehnologice de obţinere a pieselor prin procedeele cunoscute.
După cum se cunoaşte, condiţiile de funcţionare ale maşinilor sunt satisfăcute de un număr
destul de mare de soluţii pentru fiecare ajustaj, dar costurile necesare obţinerii pieselor de către
executant vor fi diferite. Problema esenţială este găsirea acelei soluţii care necesită costuri de
fabricaţie minime. Creşterea preciziei cu o singură treaptă dă posibilitatea alegerii mai multor
caractere de ajustaje (poziţii ale câmpului de toleranţă), dar de cele mei multe ori aceasta impune
schimbarea tehnologiei sau înlocuirea utilajului cu unul mai scump şi deci, cheltuieli suplimentare.
Rezultă că metoda de analiză prin sondaj dintre anumite variante recomandate sau preferenţiale şi
reţinerea primei care satisface condiţiile de funcţionare este deosebit de păgubitoare.
Toleranţele incluse satisfac condiţiile tehnice impuse, dar precizia este de obicei mai mare.
Se vor numi toleranţe incluse acele toleranţe care au ambele margini în interiorul altui câmp de
toleranţe.
Metoda generală propusă în continuare conduce în mod sigur la cea mai bună soluţie, chiar
dacă necesită unele calcule suplimentare. Pentru facilitarea înţelegerii şi însuşirii metodei se va
prezenta în paralel şi un exemplu practic de calcul.

2.10. Probleme rezolvate

Problema nr. 1 . Să se proiecteze ajustajul şi tolerantele unei îmbinări cilindrice cu

diametrul ∅ 120 mm, cunoscând jocul maxim de 85 µ m şi strângerea maximă de 40 µ m.
 12
Observaţie: Orice problemă trebuie să impună limite pentru jocuri şi strângeri. Impunerea
unei valori numerice unice conduce la alegeri subiective de către proiectant, neconformă cu relaţia
de obiectivitate între proiectant – executant – controlor de calitate.
Etapa 1. Alegerea sistemului de toleranţă şi a diagramei ( calitative) de toleranţă.
În majoritatea cazurilor se alege sistemul alezaj unitar pentru avantajele care decurg din
faptul că arborii se obţin cu cheltuieli mult mai mici decât alezajele la aceleaşi precizii şi
dimensiuni ( procedee de execuţie mult mai ieftine şi măsurare simplă şi precisă ). Sistemul arbore
unitar se alege numai dacă există o motivaţie (acelaşi arbore formează ajustaje diferite cu mai
multe piese alezaj, montate la acelaşi diametru nominal ).
Sistemul alezaj unitar poate conduce la patru situaţii distincte privitor la poziţiile relative ale
toleranţelor celor două piese, aşa cum s-a prezentat în figura 1.5.
Poziţiile reprezentate în figura 1.5., b şi c sunt ajustaje de trecere. Deosebirea între ele este
relaţia de ordine între jocul maxim şi strângerea maximă, valoarea mai mare sugerând că provine
dintr-un ajustaj cu joc, b, respectiv cu strângere, c.
Pentru exemplul considerat se alege varianta b pentru că jmax. > smax. ( 85 > 40 ).
Etapa 2. Scrierea şi analiza relaţiilor prin care se exprimă datele problemei :

jmax = ES - ei ( 2.8.)
smax = es – EI

Sistemul ( 2.8. ) este nedeterminat; conţine trei necunoscute , ( Ei = 0 ) şi are doar două
ecuaţii. Exprimând toleranţa jocului şi observând că smax = - jmin se obţine:

Tj = jmax + smax = TD + Td ( 2.9.)

Relaţia ( 2.9. ) nu îndepărtează nedeterminarea, dar ea duce la o nouă interpretare practică

a problemei ; suma jmax + smax trebuie repartizată celor două piese sub formă de toleranţe, TD şi Td.

Etapa 3. Ridicarea nedeterminării.

Exprimând mărimile toleranţelor în funcţie de treptele de precizie (factorul a) şi
dimensiunea nominală prin unitatea de toleranţă, i, se obţine:

Tj = i . (ad + aD ), ( 2.10.)

din care :
Tj
∑a = a d + a D =
i
(2.11.)

Unitatea de toleranţă, i este comună celor două piese deoarece au aceeaşi dimensiune
nominală; fac parte din acelaşi interval de dimensiuni.
Pentru analiza celor trei combinaţii posibile pentru preciziile celor două piese prezentate la
simbolizarea ajustajelor se completează tabelul următor:

Combinaţiile preciziilor . Problema nr. 1. Tabelul 2.7.

Precizia Precizia
Cazul Soluţia optimă
arborelui alezajului
I ad = aD 8 (25) 8 (25) X 2
II ad < aD 7 (16) 8 (25) 3
III ad << aD 7 (16) 9 (40) XX 1
 13

Folosind valorile “a “ prezentate în tabelul 2.7. se reţin preciziile pentru care ∑a este mai
mică sau egală cu 56,8 . În cazul I se găseşte a = 25 < 56,8 / 2, pentru IT8. În cazul II se
însumează valorile a pentru câte două coloane consecutive 16 + 25 < 56,8 adică preciziile IT7 şi
IT8. În cazul III se însumează sărind peste o coloană 7 + 16 ; 10 + 25; 16 + 40 < 56,8 şi se vor
reţine preciziile IT7 şi IT9.
Tabelul se poate completa şi în baza relaţiei (2.9.) însumând direct toleranţele
fundamentale din tabelul 2.6. (vezi problema nr.2).
Soluţia optimă se obţine prin compararea celor trei soluţii în combinaţii de câte două, pe
baza costurilor execuţiei pieselor.
Comparând cazurile I şi II se observă că alezajele au aceeaşi precizie 8, deci costuri
egale, iar arborii în cazul I se pot realiza cu precizie mai scăzută deci mai ieftin, rezultă că se
preferă soluţia din cazul I. (x). Aceasta se compară cu cea din cazul III. Se observă că la
prelucrarea alezajelor se câştigă prin scăderea preciziei cu o treaptă, iar la arbori se pierde prin
creşterea preciziei cu o treaptă în cazul III. Ştiind că arborii se execută la preţuri mult mai mici
decât alezajele rezultă că pierderea este mai mică decât câştigul şi de aceea este preferabilă
soluţia din cazul III (xx 1). Ordinea primelor trei soluţii se înscrie în ultima coloană.
Îndepărtarea nedeterminării s-a realizat prin alegerea claselor de precizie ale celor două
piese. Pentru problema 1 se aleg din tabelul 2.6 toleranţele fundamentale TD = 87µ m şi Td = 35
µ m
Etapa 4. Determinarea abaterii fundamentale a piesei neunitare (arborelui) şi stabilirea
caracterului de ajustaj.
Din diagrama calitativă (fig. 1.5, b ) se stabileşte care este abaterea fundamentală şi se
exprimă din condiţiile impuse de enunţ.
Pentru problema 1 se poate scrie succesiv :
jmax ≤ ES – ei ; ei ≥ ES – jmax ;
ei ≥ EI + TD – jmax ; ei ≥ TD – jmax
Înlocuind se va obţine :
Ei ≥ 87 – 85 ; ei ≥ 2 µ m
Cu acest rezultat se poate găsi caracterul de ajustaj al arborelui care are abaterea
fundamentală, abaterea inferioară ( în sistemul alezaj unitar se va situa după litera js). Din tabelul
2.2 (2/3) se va găsi pentru intervalul 100 – 120 ; ei = + 3 în coloana k pentru precizii de la 4 la 7 .

Fig. 2.4. Diagrama de toleranţă pentru problema nr.1

 14
H9
Reunind rezultatele parţiale obţinute se poate scrie caracterul de ajustaj căutat: φ120
k7
şi se poate trasa diagrama de toleranţă din figura 2.4. Abaterea superioară a arborelui rezultă
din : es = ei + Td = 3 + 35 = 38 µ m .
Etapa 5 . Verificarea. Toleranţele obţinute se încadrează printre valorile discrete admise de
ISO atât ca poziţie cât şi ca întindere. Este însă obligatorie satisfacerea în totalitate a condiţiilor
iniţiale impuse prin datele problemei şi de aceea verificarea se face pentru enunţul problemei.
jmax = ES – ei = 87 – 3 = 84µ m .

Valoarea obţinută este mai mică dar apropiată de valoarea impusă 85µ m . Dacă nu s-a
greşit la calcule este obligatoriu să se verifice condiţia din care s-a dedus abaterea fundamentală.
smax = es – EI = 38 – 0 = 38µ m .
Şi această condiţie este satisfăcută deoarece valoarea obţinută este mai mică decât
valoarea maximă admisă de 40 µ m .
În cazurile în care una din condiţii este depăşită trebuie aplicată o corecţie , în sensul
încadrării în limitele impuse. Procedeele utilizate vor fi, în ordine:
- creşterea preciziei, în primul rând la arbore (se adoptă varianta 2 din tab.2.7.);
- deplasarea câmpului arborelui (alegerea altui caracter de ajustaj ) ;
- creşterea preciziei la alezaj cu stabilirea unei noi poziţii a câmpului arborelui şi eventual
mărirea câmpului de toleranţă al arborelui.
Etapa 6. Înscrierea simbolurilor pe desenul de ansamblu şi a cotelor cu abaterile determinate
şi verificate pe desenele de execuţie, aşa cum apare în exemplele din figurile 2.2. şi 2.3.
Pentru problema 1 se vor înscrie:
H9
- pe desenul de ansamblu φ120 ,
k7
+0,038
- pe desenul de execuţie al arborelui φ120 +0,003 ,
+ 0,087
- pe desenul alezajului φ120 ,
Observaţie . După metoda utilizată pe scară largă de proiectanţi şi recomandată de
manualele de toleranţe şi ajustaje se determină precizia alezajului considerând că are aceeaşi
precizie cu cea a arborelui. Pentru problema nr. 1 rezultă TD = Tj/2 = 62,5 µ m.
Din tabelul 2.6. se găseşte că alezajul va avea treapta de precizie IT8 , cu toleranţă 54µ m.
Din tabelele cu ajustaje preferenţiale STAS 8100/4-88 se alege coloana H8 şi se verifică în
zona ajustajelor de trecere j7, k7 … . condiţiile impuse de enunţ.
Pentru combinaţia H8 / k7 se va găsi:
Jocul maxim = 54 – 3 = 51 µ m şi strângerea maximă = 38 – 0 = 38 µ m, reţinându-se
această soluţie. Este drept că soluţia aceasta satisface condiţiile impuse dar comparând-o cu soluţia
găsită prin metoda generală H9 / k7 se constată că alezajele se vor prelucra la un preţ de cost mult
mai mare, pentru care se face vinovat proiectantul.
Pentru producţia de unicate şi când alezajele se prelucrează cu scule normalizate, de tipul
alezoarelor fixe, se poate accepta şirul preferenţial de ajustaje , dar la producţia de serie mare
este ineficient să se ia în considerare numai selecţia de câmpuri preferenţiale recomandate de SR
EN 20286 – 1,2: 1997. În aceste cazuri este obligatoriu un calcul complet , care să garanteze că
nu există nici o soluţie mai bună ( o prelucrare mai ieftină ).

Problema nr.2. Să se determine ajustajul şi toleranţele unei îmbinări cilindrice φ 80, dacă
se cunosc jmin = 5 µ m şi jmax = 55 µ m.

Etapa 1. Alegerea sistemului de toleranţe şi a diagramei.

Se va alege sistemul alezaj unitar cu caracterul de ajustaj H şi EI = 0 pentru alezaj.
Ajustajul este cu joc (jmin, jmax) şi deci diagrama va fi cea din figura 1.5. a.
Etapa 2. Scrierea şi analiza relaţiilor :
jmin = 5 = EI – es; es ≤ - 5
jmax = 55 = ES – ei = TD – ei
 15
Tj = jmax – jmin = 50 = TD + Td
Etapa 3. Ridicarea nedeterminării
Se apelează din nou la un tabel (2.8.) cu combinaţiile preciziilor admise de STAS.
În paranteze s-au notat toleranţele fundamentale ; completarea tabelului s-a făcut calculând
sumele Td + TD din tabelul 2.6.
Soluţia optimă după costul prelucrării este la cazul II. Cu arborele în treapta de precizie 6
(Td = 19) şi alezajul în treapta 7 (TD = 30).

Combinaţiile preciziilor. Problema nr. 2. Tabelul 2.8.

Precizia Precizia
Cazul Soluţia optimă
arborelui alezajului
I ad = aD 6 (19) 6 (19) 3
II ad < aD 6 (19) 7 (30) X XX 1
III ad << aD 5 (13) 7 (30) 2

Etapa 4. Determinarea abaterii fundamentale şi caracterului ajustajului.

Pentru es ≤ - 5 , din tabelul 2.2.(1/3) se găseşte pe intervalul peste 50 până la 80, în
coloana g, es = -10. Abaterea inferioară : ei = es – Td = - 29.
Reunind rezultatele se poate scrie :
H7
φ80 ; alezajul φ80 +0,030
şi arborele φ80 −0,010
−0,029 .
g6

Se trasează diagrama din figura 2.5.

Fig. 2.5. Diagrama de toleranţă pentru problema nr. 2

Etapa 5. Verificarea.
jmin = 0 – (–10) = 10 µ m valoare mai mare decât cea impusă (verificată).
jmax = 30 – (–29) = 59 , valoare mai mare decât cea impusă şi deci nu se poate admite.
Pentru că a doua condiţie este depăşită trebuiesc aplicate corecţiile. Se promo-vează
varianta III 2.
TD = IT5 = –10 – 13 = – 23.
Se verifică din nou condiţia de jmax ;
jmax = 30 – (–23) = 53, valoare mai mică decât limita de 55µ m impusă (verifică).
Soluţia definitivă va fi:
 16
H7
φ80 ; alezajul φ80 +0,030
(H7) şi arborele φ80 −0,010
−0,023 (g5).
g5
Etapa 6. Înscrierea simbolurilor complete, a cotelor cu abaterile soluţiei definitive pe
desenul de ansamblu şi pe cele de execuţie.
Se poate observa că ar exista şi posibilitatea creşterii preciziei cu o treaptă la alezaj
(varianta I 3), dar aceasta presupune cheltuieli suplimentare. Soluţia definitivă adoptată este în
mod sigur cea mai bună dintre cele posibile.