UNIVERSITATEA DE VEST VASILE GOLDIS ARAD

FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE

SPECIALIZAREA DREPT

DREPT DIPLOMATIC SI CONSULAR

STUDENT:
GAFTON IULIA DIANA

Principalele caracteristici ale dreptului consular

Definitie
Dreptul diplomatic si consular este acea parte a dreptului international public care
reprezint totalitatea normelor si regulilor care reglementeaz relatiile consulare dintre
state, organizarea si functionarea oficiilor consulare, precum si cele care se refer la
statutul juridic al oficiilor consulare si a ersonalului acestora. Este ansamblul normelor
care reglementeaz raporturile dintre institutiile subiectelor de drept international abilitate
sa se ocupe de relatiile externe ale acestor subiecte. Termenul diplomatie este folosit
pentru desemnarea priceperii de a rezolva o problem delicat cu tact, cu politete.
Din punct de vedere istoric, relatiile si activitatea consular au aprut nainte de
activitatea diplomatic, pentru c, din momentul n care au nceput s se dezvolte relatiile
comerciale si oamenii au nceput s cltoreasc n alte tri, unii dintre ei stabilindu-si
chiar resedinte ntr-o alt tar, au aprut probleme legate de statutul lor, de protectia lor si
de promovarea intereselor lor n trile n care triau.
Caracteristica principal a dreptului consular este aceea c el stabileste mecanismele
care functioneaz pentru a realiza un obiectiv foarte precis, acela de protejare a
cettenilor si a intereselor lor, precum si a intereselor statului trimittor.
Izvoarele dreptului diplomatic si consular
Ca n toate domeniile de reglementare a dreptului international public, unul din
izvoarele principale ale dreptului consular l reprezint cutuma international, care s-a
creat de fapt, chiar nainte de aparitia unor cutume referitoare la activitatea oficiilor
diplomatice. Cutuma international are un rol important, mai ales din momentul n care a
nceput s fie codificat, lund forma unor conventii internationale scrise, tratate
bilaterale sau multilaterale, care constituie al doilea izvor important al dreptului consular.
Cea mai nsemnat conventie de codificare a dreptului consular este Conventia de la
Viena, cu privire la relatiile consulare, semnat la 24 aprilie 1963, cu ocazia Conferintei
Natiunilor Unite asupra relatiilor consulare, care s-a reunit la Viena n perioada 4 martie22 aprilie 1963. n conformitate cu art. 77, Conventia de la Viena a intrat n vigoare la 19
martie 1967, cea de-a treizecia zi potrivit regulilor, dup data depunerii la Secretariatul
General al ONU al celui de-al 22-lea instrument de ratificare. Este o conventie
international fundamental pentru c ea codific toate regulile n materie consular si,

este de asemenea important pentru faptul c Romnia a ratificat aceast conventie prin
Decretul 481 din data de 20 decembrie 1971. n cea de-a doua categorie de izvoare ale
dreptului consular, pe lng tratatul multilateral (Conventia de la Viena care a codificat
regulile cutumiare), exist si un numr nsemnat de acorduri bilaterale ncheiate de trile
care doresc s-si deschid oficii consulare.
Deschiderea de oficii consulare se face pe baza unor acorduri care se ncheie ntre
statul acreditant si statul acreditar, acorduri care contin reguli si norme referitoare la
organizarea, functionarea, imunittile si privilegiile oficiilor consulare. Aceast a doua
categorie de izvoare, cele care se refer la tratatele internationale, sunt compuse din
conventii multilaterale (Conventia de la Viena) si din conventii bilaterale, pe care statele
(inclusiv Romnia) le ncheie pentru a-si deschide oficiile lor consulare.
Pe lng Conventia de la Viena, conventie fundamental, care cuprinde reglementrile
de baz n materie consular, exist si o conventie european cu privire la functiile
consulare, ncheiat n 1967, si care a urmrit s adapteze prevederile generale ale
Conventiei de la Viena la cutuma, la practica european.
Conventia european asupra functiilor consulare din 1967, spre deosebire de Conventia
de la Viena este mai limitat, n primul rnd pentru faptul c prti la aceast conventie
sunt numai statele europene, si n al doilea rnd pentru faptul c obiectul su de
reglementare este mai limitat, n sensul c el se refer doar la functiile consulare si nu
trateaz problemele generale, n ansamblul lor, ale activittii consulare.
Misiunea diplomatic
n latin, cuvntul missio se refer la actiunea trimiterii. Misiunea este treaba
ncredintat cuiva, sarcina cu care este nvestit o persoan, calitatea care i se atribuie
pentru a o ndeplini. Misiunea poate fi si functia, si rolul, precum si ansamblul de
activitti specifice functiei sau rolului.
Misiunile diplomatice sunt ndeplinite de agenti diplomatici, demnitari si functionari ai
statului. Dup rangul agentilor diplomatici exist misiuni diplomatice la nivel nalt si
misiuni diplomatice auxiliare.
Misiunile diplomatice la nivel nalt sunt misiunile sefului de stat , ale sefului de guvern si
ale ministrului de externe , precum si ale loctiitorilor lor, nfptuitori ai relatiilor politice
cu strintatea. Constituirea misiunii diplomatice este posibil numai dac statul n care

misiunea diplomatic va functiona consimte. Se poate refuza primirea unei misiuni

diplomatice. Nu exist obligatia juridic international de a primi o misiune diplomatic.
cheierea misiunii diplomatice depinde fie de acordul n aceast privint dintre statul care
a constituit misiunea si statul pe teritoriul cruia functioneaz, fie de decizia unuia dintre
state notificat de celuilalt stat.
Misiunea diplomatic este alctuit din persoanele trimise s ndeplineasc functii
diplomatice si s realizeze activittile necesare ndeplinirii functiilor diplomatice.
Misiunea diplomatic ad hoc are caracter temporar, este constituit pentru a exercita
functia de reprezentare a statului si, eventual, nc una sau alte cteva functii specifice, n
vederea ndeplinirii uneia sau mai multor sarcini precizate de statul care a constituit-o si
acceptate de statul pe teritoriul cruia functioneaz.
Componenta misiunii diplomatice ad hoc
n conformitate cu dreptul diplomatic, stabilirea componentei misiunii ad hoc const
n etapele urmtoare:
1.desemnarea statul trimittor i desemneaz pe componentii misiunii
2. informarea statul trimittor informeaz statul primitor despre componentii desemnati
ai misiunii
3. consimtmntul statul primitor accept componenta misiunii
4. numirea statul trimittor i numeste pe componentii misiunii
5. notificarea autorittile statului trimittor aduc la cunostinta autorittilor statului
primitor componenta misiunii
Sediul misiunii ad hoc
n statul primitor, misiunea diplomatic ad hoc functioneaz n locul sau locurile
stabilite, convenite de statul trimittor si statul primitor. n cazul n care se convine c
sunt necesare mai multe sedii, se desemneaz, tot prin conventie, sediul principal.
Privilegiile misiunii diplomatice ad hoc
Statul primitor are obligatia de a-si concretiza consimtmntul privind activitatea pe
teritoriul propriu a misiunii diplomatice ad hoc strine, nlesnindu-i ndeplinirea functiilor
specifice. nlesnirile pe care statul primitor le acord misiunii diplomatice ad hoc strine
sunt privilegii care fac posibil atingerea scopurilor misiunii, notificate de statul
trimittor si admise de statul primitor.

Ambasada
n termeni juridici, ambasada este institutia administrativ constituit de stat( subiect
de drept international) pe lng alt stat ( subiect de drept international), cu
consimtmntul acestuia, n vederea realizrii relatiiopr diplomatice bilaterale. Statul care
constituie ambasada este acreditant. Statul care consimte ca ambasada s fie constituit
pe teritoriul lui este acreditar.
Functiile ambasadei
n cursul elaborrii textului Conventiei privind relatiile diplomatice, Comisia ONU
pentru dreptul international a sintetizat ndatoririle ambasadei, stabilind cinci functii
preponderente: reprezentarea statului acreditant, aprarea intereselor statului acreditant,
negocierea, informarea si promovarea relatiilor bilaterale.
Ambasadorul si ambasada reprezint guvernul statului acreditant n relatiile cu
guvernul statului acreditar, ambasadorul fiind nvestit cu autoritatea necesar de a vorbi
n numele guvernului din statul propriu.
Desfiintarea ambasadei este posibil sub impactul unor evenimente majore n relatiile
bilaterale sau n evolutia statului care a constituit-o: ruperea relatiilor diplomatice,
evenimente care produc modificri structurale majore ale statului, precum schimbarea de
regim politic sau chiar disparitia temporar sau definitiv a unui stat., urmat eventual de
aparitia unui stat nou sau a unor state noi.
Ambasada se desfiinteaz provizoriu sau definitiv si n conditiile n care statul
acreditant nu poate asigura conditiile materiale minime pentru prezenta n misiune a
reprezentantilor si. Ambasadele se suspend prin decizia statelor si atunci cnd statele
decid astfel ca urmare a deteriorrii relatiilor politice internationale.
Structura personalului ambasadei
Ambasada este format din seful misiunii si din membrii personalului misiunii:
personalul diplomatic, personalul tehnic - administrativ si personalul de serviciu. Seful
misiunii si membrii personalului diplomatic sunt agenti diplomatici.
n conformitate cu legile romne, structura de personal si regulamentul de functionare
ale misiunilor diplomatice si oficiilor consulare se aprob prin ordin al ministrului.
Reglementrile romnesti stabilesc, printre altele, c din personalul diplomatic al
ambasadelor Romniei n strintate pot face parte cei care sunt ndrepttiti s ocupe o

functie public, s-si exercite drepturile civile si politice, nu fac parte din partide politice,
au dobndit diploma de licent la o institutie de nvtmnt superior, cunosc cel putin o
limb strin.
Istoria relatiilor consulare romnesti
Relatiile consulare au aprut ca urmare a dezvoltrii unor relatii economice active cu
caracter international, a dezvoltrii comertului, n primul rnd, a circulatiei de persoane.
Romnia a fost una dintre trile care au intrat imediat n acest sistem international,
datorit si faptului c era cea mai important tar riveran la Dunre. Pn la aparitia
cilor ferate, schimburile economice si circulatia de persoane, se realizau n mare parte pe
Dunre.
Dup dezvoltarea sistemului de ci ferate, a soselelor si autostrzilor, rolul
transportului fluvial s-a redus, ns, la nceputul secolului al XIX-lea, Dunrea era una
dintre cele mai importante artere de circulaie, att pentru transportul de mrfuri, ct si
pentru cel de persoane. Istoria relatiilor consulare ale Romniei este strns legat de
istoria luptei pentru independent a statelor romnesti si ea urmeaz ntr-un fel, eforturile
care s-au fcut pentru cstigarea independentei de stat a Romniei. n prima jumtate a
secolului al XIX-lea, dup Tratatul de la Adrianopol din 1829, ncep s apar si n
Romnia consulatele strine, pe baza prevederilor acestui tratat, care ncep s deschid
Imperiul Otoman n fata expansiunii economice a trilor occidentale ntr-un proces
nglobat, n care intr si Romnia.
Primele dou consulate din Romnia au fost deschise de Rusia n anul 1781 n
capitalele celor dou tri romnesti, la Bucuresti si la Iasi, dup care au fost deschise
consulate la Galati si Brila. La momentul respectiv, Rusia a avut un rol nsemnat n
aprarea credintei ortodoxe n provinciile care fceau parte din Imperiul Otoman.
Relatiile consulare reprezint un raport ntre state, dar un raport care se stabileste n
interesul cettenilor acestor state si a dezvoltrii relatiilor economice dintre ele, un raport
care are caracter conventional, este bazat pe acordul statelor (al statului trimittor si al
statului primitor) si sunt caracterizate de principiile reciprocittii, caracterului direct si al
celui bilateral.