ARTÅ, STIL, COSTUM

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României

Adina NANU
Art~, stil, costum
text: Adina NANU

Manual avizat de Ministerul Educa]iei [i cercet~rii

nr. 1592, luna XI, 2006

ed.: Noi Media Print, 2007

ISBN: 978-973-7959-75-1
 ADINA NANU

ARTÅ, STIL, COSTUM

CUPRINS

p.10 Arta, stilul [i moda în decor [i costum

p.12 Decor [i costum
p.13 Mesajul social [i politic al costumului
p.14 Idealul uman, ]el al artei costumului
p.15 Stil [i mod~
p.17 Individualitate [i spirit colectiv
p.18 Mijloace artistice de expresie în costum

p.21 I Costumul în preistorie [i antichitate

p.22 Costumul în preistorie / Bl~nuri în grote
p.22 Epoca pietrei cioplite
p.23 Epoca pietrei [lefuite
p.24 Epoca bronzului
p.24 Epoca fierului
p.21 Costuma]ia popoarelor primitive / Pictura direct pe piele
p.27 Costumul în Egiptul Antic / Silueta piramidal~
p.30 Costumul în Mesopotamia / R~sucirea [alului [i a turnului zigurat
p.31 Costumul sumero-akkadian
p.31 Costumul asiro-babilonian
p.33 Costumul în Creta [i Micene / P~r cârlion]at [i spirale de bronz
p.36 Costumul în nordul Europei în epoca bronzului / Mini-jupa din mormântul de stejar
p.38 Costumul în Grecia antic~ / Construc]ii necimentate [i ve[minte necusute
p.38 Epoca homeric~
p.38 Epoca arhaic~
Stilul doric
Stilul ionic
p.42 Epoca clasic~
p.45 Epoca elenistic~
p.46 Pe teritoriul României
p.47 Costumul în India / Temple din sculpturi [i îmbr~c~minte din bijuterii
p.49 Costumul etrusc / Italia înaintea Romei
p.51 Costumul în Roma antic~ / Curba arcului în faldul togii
p.56 Costumul în afara Imperiului Roman / Pantaloni [i coarne în p~durile transalpine
p.56 Costumul popoarelor de strep~
p.57 Costumul dacilor [i al daco-romanilor
p.60 St~pânirea roman~ în Dacia
p.63 II Costumul în Evul Mediu
p.64 Costumul Imperiului bizantin / Luciul m~t~sii [i al mozaicului
p.70 Pe teritoriul României
p.71 În Rusia
p.72 Costumul european feudal / Mantii ca ziduri de incinta
p.72 Costumul în secolele VI-IX, stilul carolingian
p.74 Costumul în secolele X-XII, stilul romantic
p.79 Pe teritoriul României
p.80 Costumul în stil gotic / Nervuri de piatr~ [i pantofi ascu]i]i
p.90 Pe teritoriul României
p.91 Costumul popoarelor islamice / Arabescuri cioplite [i brodate
p.91 Costumul Imperiului Arab
p.91 Costumul de[ertului arabic
p.92 Costumul califelor islamice
p.92 Costumul indo-persan
p.94 Costumul Imperiului Otoman

p.97 III Costumul în epoca Rena[terii

p.98 Costumul în Italia secolului al XV-lea / Revenirea idealului antic
p.102 Costumul în stilul Rena[terii italiene din secolul al XVI-lea / Fibre musculare în plus
p.105 Costumul german în epoca Reformei / Ferestruici [i crevase
p.107 Costumul spaniol în perioada Contrareformei / Palatul m~n~stire [i corsetul de fier
p.109 Costumul din ¥~rile de Jos în secolul al XVI-lea / Dansul ]~r~nesc
p.112 Costumul francez în vremea Rena[terii / Fa]a în form~ de inim~
p.114 Costumul în Anglia secolului al XVI-lea / Broderii elisabetane
p.118 Costumul românesc în secolele XV-XVI / Caftanele ctitorilor
p.121 Costumul din America precolumbian~ / ßarpele cu pene
p.125 IV Costumul în secolul al XVII-lea
p.126 Costumul în cadrul stilului baroc / Ziduri ondulate [i mantii fluturânde
p.128 Costumul burghez olandez în secolul al XVII-lea / Case curate [i gulere scrobite
p.131 R~spândirea costumului olandez, în Fran]a, în Anglia, în America
p.133 Costumul la jum~tatea secolului al XVII-lea / Fustanela olandez~
p.136 Costumul în stil clasic francez / Pere]ii de oglinzi pentru peruca Regelui Soare
p.140 Costumul în ¥~rile Române în secolul al XVII-lea /
Rozete cioplite în piatr~ sau cusute cu fir
p.144 Costumul tradi]ional în China / Case de por]elan [i haine de m~tase
p.147 Costumul în Japonia / Flori pictate pe kimono

p.153 V Costumul în secolul al XVIII-lea

p.154 Costumul în stil rococo / P~stori pudra]i în p~duri aurite
p.161 În alte ]~ri
p.164 Costumul englez din secolul al XVIII-lea / Haina de c~l~rie pe fotoliul Chippendale
p.169 Costumul francez în stilul Ludovic al XVI-lea / Peruca cu cor~bii
p.175 Costumul Imperiului Otoman în secolul al XVIII-lea / Turbane [i [alvari
p.176 Costumul în ¥~rile Române în secolul al XVIII-lea [i începutul secolului al XIX-lea /
Giubele [i cepchene
p.181 VI Costumul în secolul al XIX-lea
p.181 Costumul european în primul sfert al secolului al XIX-lea /
De la neoclasicism la empire
p.187 Costumul în cel de-al doilea sfert al secolului al XIX-lea /
Suflete romantice în saloane Biedermeier
p.193 Costumul \n ¥~rile Române \n prima jum~tate a secolului al XIX-lea /
Jos i[licul, sus p~l~ria
p.196 Costumul în al treilea sfert al secolului al XIX-lea /
Cupola metalic~ [i crinolina
p.201 Costumul în ultimul sfert al secolului al XIX-lea / Impresionismul [i turnura
p.206 Costumul în România în a doua jum~tate a secolui al XIX-lea /
Jobenul [i malacof-ul
p.210 Costumul Africii Negre / Fuste [i acoperi[uri din frunze
p.212 Costumul pieilor ro[ii / Scalpuri pe haine [i pe cort
p.215 Costumul eschimo[ilor / Cu hanoracul în caiac
p.217 VII Costumul în secolul al XX-lea
p.218 Costumul la 1900 / Linia serpentin~ Art-Nouveau [i cea dreapt~ Modern Style
p.230 Costumul \ntre 1900 - 1914 / Rochia sac [i p~l~ria lighean
p.235 Costumul în epoca primului r~zboi mondial 1914-1918 / Pr~bu[irea prejudec~]ilor
p.238 Costumul între 1920 - 1930 / B~ietana în stil cubist
p.245 Costumul \ntre 1930 - 1940 / Paris sau Hollywood?
p.250 Costumul în epoca celui de-al doilea r~zboi mondial (1939-1945) /
Întrecerea pe toate fronturile
p.253 Costumul între 1950 - 1960 / New look [i Rock’n Roll
p.258 Costumul între 1960 - 1970 / Cosmonau]i, Pop [i Hippies
p.268 Costumul între 1970 - 1980 / Punck [i Kitsch
p.274 Costumul între 1980 - 1990 / Postmodernii erei postindustriale
p.282 Costumul între 1990 - 2000 / Stres [i relaxare
p.291 Costumul la începutul mileniului al III-lea / Sfâr[itul modei
p.295 Cum vor ar~ta nepo]ii nepo]ilor no[tri?

p.302 Bibliografie
Vermeer de Delft,Tân~r~ la virginal
1675, Londra, National Gallery
ARTA, STILUL ßI MODA ÎN
DECOR ßI COSTUM

DECOR ßI COSTUM
Orice om, pe orice treapt~ de civiliza]ie, este un
„creator“, uneori f~r~ s~-[i dea seama, \ntr-un
domeniu pasionant: propria imagine. De la
tatuaj la alegerea unei cravate, procesul de
crea]ie este acela[i: fiecare \ncearc~ prin hainele
sale, prin amploare, ritm, culoare [i celelalte
mijloace de expresie plastic~, s~-[i modeleze o
\nf~]i[are cât mai apropiat~ de idealul pe care
dore[te s~-l reprezinte \n via]~, corectându-[i
eventual imperfec]iunile. Dup~ cum sculptura
nu poate exista decât cioplit~ \n lemn sau \n
piatr~ sau turnat~ \n bronz, iar pictura prinde
fiin]~ \n culoare, \n domeniul costumului „haina
face pe om”, cum a remarcat de mult
\n]elepciunea popular~.
Lucrarea de fa]~ \ncearc~ s~ priveasc~ imaginea
uman~ din alt punct de vedere decât cel
cotidian, atr~gând aten]ia cuvenit~ asupra
aspectului „artistic“ al crea]iei vestimentare,
12
Bucuria culorilor: femeie din Turcana-Kenya
realizat~ prin mijloace plastice specifice. (Am
\ncercat un studiu sistematic al aplic~rii acestora,
\n Arta pe om, Editura Compania, 2001.)
Ne propunem \n acela[i timp s~ prezent~m
costumul nu izolat, rupt de ambian]a general~
\n care s-a n~scut, ci integrat stilului din care
face parte, [i pe care \l ilustreaz~ la fel de bine
ca [i un monument, o pies~ de mobilier, un
tablou sau o sculptur~.
Vom parcurge pe scurt istoria artelor, a[ezând \n
prim-plan costumul sau mai bine-zis chiar omul
fiec~rei epoci, a[a cum s-a \nf~]i[at acesta pe sine,
recreându-se prin \mbr~c~minte, – a doua piele –
\n acord cu ambientul vie]ii sale – al treilea \nveli[.
Prin aceste straturi ocrotitoare [i totodat~
expresive se produce o comunicare vizual~ cu
semenii, uneori chiar mai direct~ [i mai
conving~toare decât prin cuvinte.
Ca [i arhitectura, mobilierul, ceramica, textilele
etc. care laolalt~ alc~tuiesc cadrul vie]ii omului,
costumul depinde de nevoile materiale [i
spirituale ale societ~]ii, \n dezvoltarea ei istoric~.
Suferind prin purtare o uzur~ mai rapid~,
costumul se schimb~ cel mai repede, oglinde[te
cel mai prompt ne\ncetata evolu]ie a civiliza]iei.
Cele trei func]ii ale decorului [i costumului:
utilitar~, de comunicare, estetic~
La fel cu toate celelalte obiecte de art~,
costumul are o func]ie practic~, o func]ie de
comunicare [i una estetic~.
Practic, \mbr~c~mintea r~spunde nevoii de
ap~rare a corpului de intemperii (prin purtarea
bl~nurilor, impermeabilelor etc.). Dar chiar \n
]inuturile calde, vestimenta]ia redus~ la
minimum nu lipse[te. În acest caz,
ne\ndeplinind un rol practic, s-a invocat ca
motiv pudoarea, o no]iune al c~rei \n]eles a
variat \ns~ foarte mult \n timp [i spa]iu (istoric [i
geografic). Rezultat al prejudec~]ilor impuse de
clasa dominant~, morala a condamnat de
fiecare dat~ dezvelirea acelor p~r]i ale corpului
care erau acoperite cu ve[minte \n acel moment
(de exemplu, \n secolul al XVII-lea \n Spania
eticheta nu \ng~duia s~ se vad~ nici m~car
pantofii unei femei, pe când azi, pe strad~, este
ar~tat buricul).
Atunci de ce se \mbrac~ oamenii, deosebindu-se
de toate celelalte vie]uitoare? În primul rând
pentru a comunica, prin aspect, rolul pe care \l
joac~ \n organizarea [i ierarhia comunit~]ii.
Privind o p~l~rie, po]i citi locul ocupat de
purt~tor \n colectivitatea din care face parte
(de la coroan~ la [apc~ etc.).
Modificarea \nf~]i[~rii fizice a omului se ob]ine
prin utilizarea mijloacelor artistice comune
sculpturii [i picturii, [i \n general tuturor
imaginilor vizuale.
Înc~ din preistorie, rolul [efului de grup (trib etc.)
sau al vr~jitorului, apartenen]a la o anumit~
comunitate sau alta erau marcate prin semne
grafice sau pete de culoare simbolice organizate
în compozi]ii expresive.
De atunci [i pân~ acum, imaginea uman~ [i-a
atins ]elul de comunicare extraverbal~ cu atât
mai impresionant [i mai conving~tor, cu cât s-a
apropiat mai mult de valoarea operei de art~.
chinezoaicelor din nobilimea feudal~.
Dimpotriv~, \n epoci de izbând~ a unor idei
democratice – de exemplu \n Italia Rena[terii,
apoi \n Republica Burghez~ Olandez~ de la
\nceputul secolului al XVII-lea – era preferat tipul
omului activ, viguros, \nve[mântat \n haine
practice [i comode. Moda dominant~ a fost, de
fapt, \n toate timpurile moda dominatorilor
(E.Thiel, Geschichte des Kostüms, p.7).
Ro[u, culoare nobiliar~::
Sf. Martin împ~r]indu-[i mantia cu un s~rac,
secolul al XII-lea, Catalonia, Spania, Muzeul Vich

MESAJUL SOCIAL ßI POLITIC AL

COSTUMULUI

Costumul reflect~ cel mai direct condi]iile [i

raporturile sociale. Prestigiul politic a fost \n
toate timpurile exprimat prin \nf~]i[area fizic~ a
reprezentan]ilor puterii, la fel cum trecerea de
partea eroilor zilei a fost afi[at~ prin adoptarea
genului de \mbr~c~minte al acestora. De aceea,
nu e posibil~ \n]elegerea costumului de la un
moment dat f~r~ cunoa[terea coordonatelor
istorice [i politice din ]ara [i epoca respectiv~.
Fiecare genera]ie [i-a impus concep]iile estetice
[i idealul propriu despre om, de care \ncerca s~
se apropie \n \nf~]i[area exterioar~ prin
mijlocirea tuturor procedeelor de \mpodobire:
machiaj, coafur~, costum etc.
Astfel, \n epocile de suprema]ie aristocratic~ –
\n Burgundia secolului al XV-lea sau \n Fran]a
secolului al XVIII-lea – ideea de maxim~
frumuse]e [i elegan]~ era legat~ de fine]ea [i
delicate]ea corpului cu ]inut~ gra]ioas~.
Costumul demonstra independen]a fa]~ de
munca fizic~, nepermi]ând decât anumite
mi[c~ri (prin strâmt~ri, v~luri, corset, tren~, co[
sus]inând fusta). Acela[i rol \l aveau unghiile
excesiv de lungi [i picioarele legate ale

13
 IDEALUL UMAN, ¥EL AL ARTEI
COSTUMULUI
„Ideea pe care omul [i-o face despre frumos
se \ntip~re[te \n toat~ g~teala lui, \i bo]e[te
sau \i scrobe[te haina, \i rotunje[te sau
\ndreapt~ ]inuta [i, cu timpul, se insinueaz~
subtil \n tr~s~turile chipului. Omul sfâr[e[te
prin a fi ceea ce ar vrea s~ fie“, scria
Baudelaire (Curiozit~]i estetice, p.183). Fiecare
cultur~ [i-a conturat chipul unui erou preferat, a
c~rui \nf~]i[are [i fizionomie moral~ a fost
descris~ \n literatur~ [i teatru [i a fost
reprezentat~ concret \n picturile [i sculpturile
marilor mae[tri.
Fidias [i \ntreaga pleiad~ de arti[ti care au adus
gloria Atenei antice, ca [i Michelangelo sau
Ti]ian \n Rena[terea italian~, [i-au datorat

Eroul ideal al Rena[terii: Michelangelo, David

(1512), Floren]a

Costumul a ar~tat \ntotdeauna dimensiunile

relative ale oamenilor pe scara social~. Faraonul
egiptean era supradimensionat prin tiara \nalt~ [i
prin mantia larg~, ca [i, mai târziu, regii prin
coroana [i pelerina de hermin~. Distan]area
st~pânitorilor de masa poporului s-a f~cut [i pe
linie economic~, avu]ii folosind materiale
scumpe ca [i forme des re\nnoite (moda).
Cei afla]i la putere au \ncercat, de obicei, s~ se
impun~ [i prin mijloacele dreptului [i moralei,
emi]ând legi [i regulamente vestimentare,
stabilind privilegii de rang [i interdic]ii
sanc]ionabile prin pedepse (legi condamnând
\nc~lc~rile rangurilor pot fi citate \n mai toate
epocile). În apusul Europei, ]~ranilor le erau
interzise culorile vii, mai ales ro[ul. Printre
revendic~rile care au pricinuit r~zboiul ]~r~nesc
german din 1525 figura [i cea de a se putea
\mbr~ca \n ro[u.

Mu[chi sugera]i prin ve[minte: Tizian,

Portret de b~rbat (1506), Londra, National Gallery

14

Stilul anilor ‘20: Le Corbusier, Vila Savoye,
Poissy (1929)
succesul \ntrup~rii depline a unor imagini pe
care contemporanii lor le presim]eau numai; ei
au cristalizat \n siluete concrete p~reri ce
„pluteau \n aer“, r~mânând pân~ la ei
inaccesibile. Astfel, unele opere de art~, ca
David de Michelangelo, au dobândit
semnifica]ia unui manifest, au devenit ceea ce
Henri van Lier numea „imagine-idee-for]~“,
adic~ o imagine \nf~]i[ând o idee cu sens
generalizator, devenit~ prin \ns~[i \ntruparea ei
concret~ o for]~ de mobilizare a aspira]iilor
mul]imii c~tre ]elul de perfec]iune propus de
artist ([i imitat prin costuma]ie).
Stilul anilor ‘20: Mies Van der Rohe, Scaun (1927)
Este foarte interesant de comparat nudurile
considerate ideale \n fiecare epoc~: atletice \n
antichitatea greco-roman~, suple [i unduioase
\n evul mediu gotic, planturoase \n Rena[terea
italian~ [.a.m.d. Trupurile par s~ fi fost
modelate de haine [i nu invers.
STIL ßI MODA
Istoria artelor plastice ca [i istoria costumului nu
au cunoscut repet~ri, fiecare genera]ie
exprimând un nou crez. Imaginile create de
mâna omului au variat \n decursul istoriei la
nesfâr[it, dar nu la \ntâmplare, orice cunosc~tor
putând lesne stabili c~rei faze de civiliza]ie,
c~rui stil [i c~rei regiuni \i apar]ine un anumit
ve[mânt, un scaun sau un vas.
Astfel, [i \n costum, ca [i \n artele plastice [i
decorative, se pot distinge mai multe sensuri
ale termenului stil.
1. În sens restrâns, stilul define[te expresia
artistic~ unitar~ a unei singure personalit~]i
creatoare.
A avea stil \nseamn~ s~ fii capabil s~ realizezi un
ansamblu al \nf~]i[~rii individuale, original [i de o
oarecare calitate. Gabrielle „Coco“ Chanel
(1883-1971), credincioas~ modului ei de via]~
activ, creativ, liber, a purtat mereu ve[minte co-
mode, practice, din jerse suplu, cu forme simple,
animate doar de coliere din bijuterii artificiale,
create de arti[ti. Ea a r~mas \n istoria costumului
mai ales prin taiorul cu fusta dreapt~ [i jachet~
larg~, ne\ncheiat~, tivit~ pe margini (unde se
toce[te) cu un material contrastant.
2. Într-un sens mai larg, termenul „stil“ define[te
expresia artistic~ a unei epoci, formularea
concret~ a unui ideal estetic colectiv.
Începându-[i cariera dup~ primul r~zboi
mondial, când femeile intrau \n profesiuni
Stilul anilor ‘20: Coco Chanel (1928)
15
Moda mereu nou~, inspirat~ din trecut: Pierre Cardin,
Parada, 1975, Paris
alt~dat~ rezervate b~rba]ilor, Coco Chanel a
[tiut s~ preia experien]a de un veac a
„costumului“ masculin, care ascunde trupul,
remodelându-l \n forme geometrice regulate,
f~r~ a-i stânjeni libertatea de mi[care.
Linia lansat~ de Coco Chanel se \nscria \n
ambian]a func]ionalist~ a arhitecturii [i
mobilierului „cubiste“, produse de [coala
Bauhaus sau de Le Corbusier, care au definit
stilul modernist al anilor ‘20. Costumele cu
eticheta CC au supravie]uit \ns~ demod~rii, au
fost purtate mai departe [i \n anii urm~tori, [i
\n epocile unor mode extrem de feminine, ca
\n anii ‘30, când Elsa Sciaparelli crea, dup~
ideile lui Dali, p~l~ria suprarealist~ \n form~ de
pantof, sau \n 1947, când, dup~ al doilea
16
r~zboi mondial, „ new look-ul “ lui Dior
revenea la femeia-floare, gra]ioas~ [i fragil~.
Crea]ia lui Coco Chanel a marcat astfel stilul
\ntregului secol al XX-lea.
3. Într-un sens [i mai larg, „stilul“ define[te o
schem~ stilistic~, un ideal formal general,
aplicabil eventual mai multor epoci, cum ar fi
clasicismul sau opusul acestuia, barocul.
În aceast~ accep]iune costumele realizate de
Coco Chanel ]ineau de clasicism, pe când cele
ale Elsei Sciaparelli se \nscriau \n curentul
anticlasic al suprarealismului.
4. Se poate vorbi [i de un stil na]ional, \n acest caz
determinat tocmai de o structur~ clasicizant~,
specific~ artei franceze dintotdeauna.
Toate aceste exemple relev~ caracterele
permanente ale unor manifest~ri artistice.
Spre deosebire de stil, care – definind fie o
schem~ formal~, un curent artistic, istoric sau
na]ional, fie doar manifest~rile unei singure
personalit~]i – se desf~[oar~ lent, moda
reprezint~ succesiunea rapid~, deseori
unilateral~, a unor forme artistice a c~ror
principal~ calitate este noutatea. Moda e o
reac]ie fireasc~ \mpotriva tocirii aten]iei datorit~
obi[nuin]ei, prin re\nnoirea \nf~]i[~rii umane.
Pentru aceasta, ea \nregistreaz~ cu
sensibilitatea unui seismograf tendin]ele [i
preferin]ele elementelor celor mai active pe
plan estetic ale societ~]ii.
Moda ar fi, astfel, câmpul de experimentare din
care se aleg elementele statornice ce vor
contura stilul unei epoci (cazul Coco Chanel).
Via]a modei cunoa[te dou~ momente:
1 – crearea unei inova]ii frapante, \nvior~toare,
care aduce nota excitant~ de fantezie necesar~
pentru a fi perceput~ ca fiind ceva nou. A[a, de
pild~, dup~ primul r~zboi mondial fusta s-a
scurtat pân~ sub genunchi.
2 – imitarea inova]iei pe scar~ larg~, pân~ când
aceasta devine banal~, comun~, iar
uniformizarea treze[te pofta de altceva nou. De
exemplu \n perioada amintit~, pentru ca fusta s~
salte \n noul dans „charleston“, \n fiecare sezon
s-au ad~ugat pe poale col]uri, franjuri etc.
Inovatorii trebuie s~ ocupe pozi]ii culturale
privilegiate pentru a sluji drept modele [i
celorlalte categorii sociale. În secolele trecute
privirile tuturor se \ndreptau c~tre aristocra]ie,
\n secolul al XIX-lea spre cânt~re]ele de oper~,
\n secolul al XX-lea spre stelele de cinematograf
sau vedetele muzicii u[oare etc.
Moda \nseamn~ \mprosp~tare. Chiar atunci
când sunt preluate elemente din trecut, ele sunt
lansate cu titlu de noutate [i integrate unor noi
ansambluri. În 1923 dezgroparea [i expunerea
mumiei faraonului Tutankamon a generat o
mod~ trec~toare a ornamentelor egiptene.
În decursul timpului au fost experimentate mai
toate posibilit~]ile de modificare a imaginii
umane, astfel \ncât istoria costumului poate fi
folosit~ ca o surs~ inepuizabil~ de idei.
Senza]ionalele nout~]i ale modei nu sunt de
fapt decât alte combina]ii ale acelora[i forme
„retro“. Pierre Cardin a organizat \n 1975 o
parad~ de mod~ alc~tuit~ numai din relu~ri din
secolele trecute, altfel interpretate. Primul
model este inspirat din evul mediu, evocând
asimetria coloristic~ a secolului al XV-lea, al
doilea adaug~ unui costum de lucru atemporal
man[ete surprinz~toare, al treilea arboreaz~
jacheta mini [i gluga gotice, al patrulea
cercurile crinolinei, al cincilea picioarele legate
din 1914, ultimele costumele c~lug~rilor.
INDIVIDUALITATE ßI SPIRIT Cu aceste considera]ii \ns~ discu]ia se
COLECTIV deplaseaz~ numai cu un pas mai departe, f~r~
a se \ncheia, deoarece \n fiecare ]ar~ [i epoc~
Copierea servil~ a modei este un fenomen gustul \n art~ ca [i \n materie vestimentar~ s-a
invers propor]ional cu dezvoltarea gustului schimbat necontenit.
individual, a personalit~]ii (\n sensul unui nivel Costumul comunic~ prin form~ [i culoare,
ridicat cultural [i artistic) [i a posibilit~]ilor de \nainte de a \n]elege cu cine avem de-a face,
crea]ie original~. O anumit~ \ncadrare \n moda
curent~ e \ns~ un fenomen legitim, explicat prin
Arta în costum, Valentino Boutique,
integrarea voluntar~ a omului \ntr-o Grazia, 13 martie 1988
colectivitate, ca o retragere prudent~ \n
anonimat. Filozoful Émile Chartier-Alain
spunea: „Moda este un ad~post din care ie[i \n
diverse moduri studiate, te faci remarcat doar
cât [i când vrei“ (Vingt leçons sur l’art, pag.
124). De la anonimatul absolut al m~[tii
(purtat~ curent pe strad~ la Vene]ia \n secolul al
XVIII-lea) sau la pierderea voit~ \n mul]ime,
pentru a nu atrage aten]ia (]inuta „incognito“)
[i pân~ la vedetism sau frond~, costumul a fost
manevrat \n decursul timpurilor cu toate
nuan]ele cu care cochetele \[i ascundeau sau \[i
ar~tau zâmbetul de dup~ evantai.
Între ostenta]ie [i lipsa total~ de originalitate
sunt posibile nenum~rate atitudini, iar c~utarea
celei mai bune dintre ele a stârnit \n toate
epocile discu]ii \nfl~c~rate. Solu]ia ideal~ g~sit~
de cei mai serio[i participan]i la aceast~ etern~
controvers~ a fost \ntotdeauna cam aceasta: s~
nu te iei dup~ nimeni, ci s~ alegi ce-]i st~ mai
bine, punându-]i \n valoare personalitatea; \n
acela[i timp \ns~ s~ nu ie[i prea tare din
comun, ci s~ p~strezi m~sura. Scriitorul
Baldesar Castiglione, de pild~, descriind
\nf~]i[area eroului ideal al Rena[terii \n cartea
sa Curteanul (publicat~ \n 1528), relata
p~rerile curente ale umani[tilor italieni: „cu
condi]ia s~ nu contravin~ obiceiurilor [i s~ nu
se opun~ profesiunii purt~torului, ve[mintele
s~ fie pe placul fiec~ruia, cum \i st~ mai bine“.
\n ce categorie mare de oameni se \ncadreaz~
individul respectiv, prin anun]uri oficiale (ale
uniformelor militare, [colare sau ale
taxatorilor, personalului medical etc.) sau
neoficiale (ale hainelor civile, care deosebesc
pe func]ionari de studen]i sau sportivi etc.)
Desigur, exist~ [i p~c~leli [i travestiuri;
creatorii \n diferite domenii ale artelor plastice
au folosit \n toate epocile – ca [i azi – prilejul
costum~rii pentru a-[i exercita fantezia [i a
experimenta variate „compozi]ii plastice“.
Pentru a g~si un \ndreptar \n confuzia
modelor, Baldesar Castiglione sf~tuia \n
lucrarea citat~: „Gândi]i-v~ \n ce fel dori]i s~
fi]i stima]i [i alege]i-v~ costumul \n
consecin]~“, atr~gând aten]ia c~ oricât~
valoare ar avea un om, dac~ va \mbr~ca
ve[minte \n carouri multicolore va fi luat,
inevitabil, drept bufon sau nebun.
MIJLOACE ARTISTICE DE
EXPRESIE ÎN COSTUM
Toate artele vizuale se exprim~ prin: desen,
contraste de lumin~ [i umbr~ care modeleaz~
formele, culoare [i prin materialele în care se
întrupeaz~. ßi \n costum propor]iile de
ansamblu ale siluetei, contururile ca [i detaliile
\nf~]i[~rii umane sunt stabilite prin desen.
Remodelarea volumelor trupului prin ve[-
minte, a capului prin coafur~ ]ine de arta
sculpturii; iar utilizarea culorilor \n machiaj sau
haine pentru a ob]ine anumite efecte, spre a
trezi reac]ii emo]ionale, apar]ine artei picturii.
Pentru realizarea practic~ a idealurilor de
frumuse]e uman~ prin costum, s-au folosit de-a
lungul istoriei felurite materiale, de la bl~nurile
din preistorie [i pân~ la ]es~turile sintetice
actuale, de la trainicele zale de fier la rochia de
18
hârtie, fiecare epoc~ alegându-[i din ceea ce
avea la dispozi]ie ce i se potrivea.
Astfel, \n Rena[tere silueta tindea c~tre blocul
compact, fie sferic, fie cubic, realizat prin catifele
groase, v~tuirea sau \mbl~nirea hainelor. Atât
operele sculptorilor, ca Michelangelo, sau ale
pictorilor, ca Ti]ian, cât [i crea]iile vestimentare
exprimau raportul dintre om [i univers de tip
clasic (omul era plasat \n centrul crea]iei,
dominând natura).
Acest raport era r~sturnat \n arta de tip
Inv~luire sau dezv~luire:
Issey Miyake, Vogue, martie 1999
romantic, \n care for]ele firii ap~reau
covâr[itoare, iar silueta uman~ era diminuat~,
efilat~, spiritualizat~, redus~ la un contur
alungit. În gotic sau \n stilul 1900, trupurile
aveau suple]ea unor lujere, unduind \n curbe
dinamice, iar natura s~lbatic~ p~rea a cotropi
\ntreg cadrul vie]ii.
La fel de sugestive sunt culorile cu care
oamenii s-au \mpodobit \n toate timpurile,
exprimându-[i starea sufleteasc~. În Rena[tere,
epoc~ vital~ prin excelen]~, \n care erau
pre]ui]i oamenii activi, curajo[i, femeile ca [i
b~rba]ii purtau haine \n culori vii, primare, mai
ales ro[u-aprins (ca \n portretele lui Rafael).
Dimpotriv~, \n epoci de domina]ie a
misticismului, coloritul s-a stins, redus la negru,
alb [i auriu, reflexele lumân~rilor p~rând a
smulge din \ntuneric doar fe]ele prelungi cu
ochii mari (ca \n portretele lui El Greco).
În paginile care urmeaz~ au fost alese, din
nesfâr[ita istorie a costumului, câteva
exemple ilustrând aspectele artistice ale
crea]iei vestimentare, integrate \n unele
dintre stilurile europene cele mai cunoscute.
Crea]iile unor popoare de pe alte continente
au fost incluse doar \n m~sura \n care au
\nrâurit la un moment dat moda european~,
f~r~ a putea fi urm~rite \n toate etapele
dezvolt~rii lor. Vestimenta]ia de pe teritoriul
României este doar pomenit~ \n treac~t,
urmând s~ fie expus~ pe larg \ntr-un alt volum.
 Bl~nuri [i p~l~rii cu pene s-au purtat întotdeauna.
Scenografa Alina Herescu \n Costum 1910, colec]ia Adina Nanu.

19
Tronul lui Tutank Amon,
secolul al XIV-lea î.Hr.
Muzeul Cairo-Egipt
COSTUMUL ÎN PREISTORIE
ßI ANTICHITATE

COSTUMUL ÎN
PREISTORIE
Blænuri în grote
EPOCA PIETREI CIOPLITE
(Paleoliticul superior, aproximativ
40000–10000 \.Hr.)
Se presupune c~ str~mo[ii no[tri tr~iau \n cete,
asigurându-[i existen]a din cules [i vân~toare [i
ad~postindu-se \n adâncul unor pe[teri
\ntunecoase.
Cadrul artistic • Cu gândul mereu la lupta cu
fiarele, care trebuiau s~ le asigure hrana [i
bl~nuri calde, dar care puteau s~ le aduc~ [i
moartea, ei \ncercau s~ fixeze imaginea
animalelor pe pere]ii grotelor sau pe buc~]ile
22
Simbol al fertilit~]ii: Venus din Willendorf, Viena,
30.000 î.Hr., Naturhistorisches Museum
de os sau de corn de ren pe care le foloseau
drept unelte sau arme.
Printre reprezent~rile umane erau figuri
feminine, cioplite \n os sau piatr~, cu volume
exagerate (Venus Steatopige), probabil
simboluri ale fertilit~]ii.
Idealul uman • Într-o vreme când oamenii
tr~iau culegând ce g~seau [i depinzând de
norocul luptelor cu fiarele, s-ar putea ca
depozitele de gr~sime s~ fi fost \nsemnul
bun~st~rii, al superiorit~]ii râvnite, alc~tuind un
ideal de frumuse]e, ca [i azi \n unele triburi
africane unde so]ia e cump~rat~ la greutate.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Arca[ii, pictur~ rupestr~, Ti-n-Tazarift,
Se crede c~ \n preistorie se practica, la fel ca [i Tassili, Africa, cca. 3500 î.Hr.
ast~zi \n anumite regiuni ale Africii sau Australiei,
ungerea corpului cu gr~simi pentru a-l ap~ra de [i coad~ era \mbr~cat~ de vr~jitori, obicei
frig, soare sau insecte, ca [i ornamentarea continuat \n Egiptul antic de preo]i, care se
pictural~ a pielii prin desen [i culoare. În pe[teri distingeau prin bl~nurile lor de leopard.
s-au g~sit vopsele \n batoane, ca rujul de buze, În paleoliticul superior oamenii ar~tau probabil
\n 17 culori diferite, cele mai frecvente fiind ca eschimo[ii de azi, \nfofoli]i \n bl~nuri
albul, negrul [i ocrul pân~ la ro[u, având \ncheiate cu nasturi de os, deseori grava]i. În
probabil un sens magic [i simbolic. ]inuturile mai calde bl~nurile acopereau doar
În picturi, oamenii erau deseori reprezenta]i unele p~r]i ale corpului sau erau \nlocuite cu
goi, poate din necesit~]i de cult sau pentru c~ fibre vegetale. O realizare \nsemnat~ a fost
se \nf~]i[au chiar a[a \n lupte sau la vân~toare. arg~sirea pieilor – probabil cu tanin din plante
De timpuriu, ace[tia au recurs \ns~ probabil la
\mbr~c~minte, folosind materialele ob]inute
Megali]ii din Stonehenge,
prin cules (plante) [i vân~toare (blan~, piele, Wiltshire, Anglia, 2000 î.Hr.
os, penaj).
Modul sincretic al cunoa[terii determina,
desigur, credin]ele \n posibila fuziune dintre
regnuri, \n preluarea de c~tre om a unor \nsu[iri
ale fiarelor r~puse, prin purtarea bl~nii,
coarnelor sau penajului etc. (probabil legat~ de
practici magice). Întreaga blan~ cu cap, gheare

Neolitic [i epoca bronzului, r~zboi de ]esut,
statuet~ de la C\rna, ]es~tur~
– pentru a deveni mai suple. S-au g~sit unelte
pentru prelucrarea bl~nurilor – ciocane f~r~
coad~, din piatr~ cioplit~, r~z~toare, g~uritoare,
ace din oase, cu urechi fine pentru p~r de cal –
ca [i urmele unor \mpletituri din ierburi sau
[uvi]e din piele formând plase de prins pe[te,
plase de ]inut p~rul [i ve[minte.
Piesele principale de \mbr~c~minte erau: pe
cap, plasa [i probabil c~ciula de blan~, pe trup,
[or]ul sau fusta cu franjuri din frunze sau fibre
vegetale, lân~ sau fâ[ii din piele etc. (ultima s-a
transmis [i \n epoca bronzului cu aceea[i form~,
dar executat~ din materiale ]esute) sau fusta
compact~ din blan~, u[or rotunjit~ \n fa]~,
p~strându-[i coada, a[a cum apare \n picturile
rupestre din Cogul-Lerida, Spania, ca [i capa
r~scroit~, rotunjit~, \nchis~ \n fa]~ cu be]i[oare
\n form~ de T.
Din scoici, din]i, oase, pietre se f~ceau amulete
[i podoabe, coliere, diademe, br~]~ri etc.
Num~rul [i frumuse]ea acestora a crescut pe
m~sura dezvolt~rii schimburilor comerciale, dar
mai ales \n func]ie de organizarea social~,
f~când necesare deosebiri vizibile \ntre grupuri,
familii, vârste, func]ii [i ranguri.
EPOCA PIETREI ßLEFUITE
(Neoliticul, 7000–2500 \.Hr.)
Omenirea a cunoscut prima revolu]ie tehnic~,
\nceputul st~pânirii naturii de c~tre om, prin
agricultur~ [i cre[terea vitelor domesticite. Noile
activit~]i [i stabilizarea grupurilor umane au
determinat alc~tuirea unor colectivit~]i
complexe, matriarhale. Gânditorul [i Femeia [ezând, Cernavod~,
mileniul IV î.Hr., Bucure[ti, Muzeul Na]ional de Istorie
Cadrul artistic • Create de mâna omului,
locuin]ele lacustre, dar mai ales menhirii [i
dolmenii, cu semnifica]ie religioas~ sau Idealul uman • Paralel cu dezvoltarea gândirii
funerar~, au \nsemnat \nceputul arhitecturii. abstracte, reprezent~rile umane sau animaliere
Aten]ia pentru ritmuri, numere [i dimensiuni, din sculpturi sau picturi au evoluat c~tre o
necesare socotirii timpului, a dus la stilizarea [i stilizare mai sintetic~, abstractizat~, ca \n
schematizarea imaginilor. Pentru p~strarea „Gânditorul“ de la Cernavod~.
grânelor sau a cenu[ii mor]ilor au fost modelate Ve[mintele cunoscute erau probabil bonete [i
cu mâna vase de ceramic~, \mpodobite cu c~me[oaie, din pânz~ de in sau stof~ de lân~, la
motive incizate sau pictate, iar fibrele vegetale \nceput ]esute \n fâ[ii \nguste, \nf~[urate pe
sau animale au fost ]esute cu dungi [i figuri trup. Inciziile de pe unele statuete, interpretate
geometrice la r~zboaie rudimentare. de unii arheologi drept tatuaje, par a indica mai
Paleolitic: Vr~jitor în piele de ren,
Pe[tera Trois Frères, Ariège, (Pirenei) Fran]a
Costume din blan~ din Cogul Lerida [i
Secans Teruel, Spania
23
degrab~ drapaje, (ca broboada r~sucit~ \n jurul
bra]elor din Creta sau Micene) sau pantalonii
similari celor din India (dhoti). În picioare erau
\nc~l]ate opinci din piele. În morminte s-au
g~sit [i numeroase podoabe din scoici sau din]i
de animale, purtate de preferin]~ de b~rba]i
(mii de scoici erau \n[irate de la centur~ pân~ la
genunchi, \ntr-un mormânt aproape de
Menton, Fran]a).
EPOCA BRONZULUI
(mileniul II \.Hr.)
O nou~ revolu]ie tehnic~ a fost determinat~ de
descoperirea metalelor [i a metalurgiei, \ncepând
cu aurul [i bronzul (din cupru [i cositor).
Statuete de bronz Nuraghi, din
Sardinia, Roma, Muzeul Preistoric
24
Podoabele (br~]~ri, catarame), dar [i ornamentele
armelor aveau ca motiv dominant sârma de
bronz r~sucit~ \n melc sau spiral~.
În Sardinia, \n cet~]i cu ziduri rotunde, s-au g~sit
multe statuete de bronz cu forme foarte
simplificate [i surprinz~tor de expresive,
reprezentând r~zboinici cu c~[ti \mpodobite cu
coarne, o preoteas~ cu gest de ofrand~, o mam~
cu fiul ei \n bra]e etc. Ve[mintele lupt~torilor erau
practice, scurte, cele ceremoniale lungi [i largi.
Pentru nevoile ]~rilor lipsite de metal s-au
dezvoltat transporturile (cu vase sau care cu
ro]i) [i nego]ul (din Danemarca \n Creta, din
Caucaz \n Anglia etc.).
Leg~turile sunt atestate de prezen]a unor
podoabe de chihlimbar nordic \n sudul Europei
[i a unor scoici mediteraneene \n nord.
PE TERITORIUL ROMÂNIEI din epoca bronzului
s-au p~strat figurinele de lut de la Cârna
(studiate de arheologul Vladimir Dumitrescu). Pe
siluete feminine foarte stilizate, simbolice sunt
indicate podoabe la gât, broderii pe mânecile
c~m~[ii, pe man[ete [i pe piep]i, ca [i
cing~toarea bogat ornamentat~, fusta \n form~
de c~trin]~ \n fa]~ [i opreg cu franjuri la spate. E
frapant~ asem~narea cu costumul popular
b~n~]ean.
EPOCA FIERULUI
(mileniul I \.Hr.)
Odat~ cu dezvoltarea armelor (s~bii, pumnale,
s~ge]i) ca [i a scuturilor, c~[tilor [i pieptarelor
din metal dur, b~rba]ii r~zboinici au preluat
conducerea, instituind patriarhatul. Începe [i în
sudul Europei istoria scris~, ap~rut~ în unele
p~r]i ale lumii înca din mileniile 2-3 î.Hr.
(cuneiformele mesopotamiene, pictografia
egiptean~, scrierea chinez~).
Pentru reconstituirea decorului [i a costumului
din preistorie s-a \ncercat compararea modului
de via]~ al oamenilor din trecutul \ndep~rtat cu
cel al unor popula]ii primitive, aflate pân~ nu
demult \ntr-un stadiu asem~n~tor de civiliza]ie.
 Picturi pe piele din Noua Zeeland~, ¥ara de Foc,
Australia - deformarea capului, a mu[chilor

COSTUMA¥IA CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI de]inerea unor privilegii ([i totodat~ pre]ul
POPOARELOR Specific~ unui stadiu primitiv de civiliza]ie pare ob]inerii acestora). Forma capului era modificat~
PRIMITIVE s~ fi fost \ntotdeauna nu atât vestimenta]ia, pân~ de curând la unii indieni americani, legând
cât modificarea aspectului trupului \nsu[i, [i strângând craniile copiilor \ntre scânduri de
Pictura direct pe piele schimbarea coloritului natural prin pictare, lemn. În Egiptul antic, \n vremea faraonului
remodelarea lui prin automutilare, \ncrustarea Amenophis al IV-lea, ca [i nu demult \n unele
podoabelor direct \n carne. triburi africane, erau folosite procedee similare
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Izolate geografic, Sculptural • Remodelarea corpului prin pentru a da capului forma ]uguiat~ care indica
anumite colectivit~]i din Africa de Sud automutilare era o modalitate de a demonstra apartenen]a la p~tura st~pânilor, prin
(bo[imanii), America de Sud (locuitorii ¥~rii de
Foc) sau Australia, au r~mas timp \ndelungat
dependente de clim~ [i de resursele naturale,
ceea ce explic~ asem~n~rile modului lor de via]~
[i ale crea]iei artistice cu cele din preistorie.
Cadrul artistic • Calitatea imaginilor era de obicei
asociat~ unei semnifica]ii simbolice, pictura
corporal~ ca [i masca neputând fi concepute \n
afara dansurilor [i cântecelor rituale.
Idealul uman exprima dorin]a de a dobândi prin
mimare [i travestire puterea unor fiare vânate
sau a unor for]e necunoscute; de exemplu, \n
unele triburi australiene corpul indigenilor era
acoperit cu p~r lipit cu sânge, imitând un bivol.
Femeie din Noua Guinee Papua[ din Insulele Solomon

25
 B~[tina[ii din Noua Caledonie ]ineau \n urechi colectivitate (rangul, activitatea, sexul, vârsta).
obiecte, ca \ntr-un buzunar. Alteori, erau menite s~ sprijine lupta omului
Mul]imea cercurilor de metal purtate \n jurul \mpotriva for]elor cunoscute sau necunoscute,
gâtului de frumoasele femei-girafe din Mandalay precum cercurile pictate \n jurul gurii sau al
determina extensia patologic~ a coloanei ochilor, ca o barier~ magic~ \mpotriva
vertebrale [i o rigiditate a ]inutei care dovedea duhurilor rele.
dreptul de a nu munci fizic. În r~zboi, culoarea ro[ie a fost mereu folosit~
La unele triburi africane, gura cu buze l~]ite, ca pentru a inspira teroare du[manului [i a masca
platouri, se presupune c~ era o m~sur~ de v~rsarea de sânge. Indienii americani erau
ap~rare a vie]ii fetelor amenin]ate s~ fie r~pite numi]i „piei ro[ii" nu din cauza culorii lor
de arabi, pentru a deveni sclave \n haremuri, naturale, ci din cauza machiajului. La fel, la
arabii practicând s~rutul, necunoscut \n triburile romani, comandan]ii de o[ti victorio[i erau
de culoare amintite. purta]i \n triumf picta]i pe fa]~ [i pe piept cu ro[u.
Pictural, toate popoarele primitive au practicat Contribuind la deosebirea taberelor vr~jma[e \n
vopsirea trupului \n diverse forme [i culori aplicate lupte, culoarea slujea uneori [i la camuflare
direct sau prin [tampilare (ca aztecii), sau fixarea (b~[tina[ii din ¥ara de Foc, dintr-o regiune
Femeie Saros, Congo
unui desen \n piele prin tatuaj. Obiceiul a fost \nz~pezit~, se vopseau \n alb, la fel cum se
p~strat de marinari pentru ca trupurile lor s~ \mbr~ca armata finlandez~ pe timp de iarn~ \n cel
imposibilitatea de a c~ra greut~]i pe cap. ßi \n poat~ fi identificate dup~ naufragiul cor~biei. de-al doilea r~zboi mondial).
secolul nostru, \n timpul regimului nazist \n S-au utilizat [i adaosuri \n relief – lut, fibre Interpretarea afectiv~ a culorilor nu a fost \ns~
Germania, când rasa arian~ era privilegiat~, vegetale, grâne sau pene lipite pe piele. Rolul mereu [i peste tot aceea[i: de pild~, \n tribul
unii p~rin]i se pare c~ au \ncercat s~ modifice \nsemnelor [i al ornamentelor era \n primul Athuabo din Africa r~s~ritean~ culoarea bucuriei
forma capului copiilor lor (Broby Johansen, rând de a indica locul [i rolul fiec~rui individ \n era negrul.
Body and clothes, p.14). Pentru a p~rea mai
voinici, indienii americani, la fel ca papua[ii din
Noua Guinee, \[i legau coatele [i genunchii cu
ajutorul unor br~]~ri de metal, provocând
umflarea bra]elor [i a picioarelor. Femei-girafe din Mandalay
Ca o afirmare a bog~]iei, asigurând suprema]ia,
primitivii \[i integrau valorile propriului trup: nasul
era g~urit pentru a atârna baghete sau inele din
aur sau argint sau a \ncrusta pietre pre]ioase (ca
[i \n India), iar urechile erau perforate pentru
purtarea cerceilor. La unele triburi din India sudic~
sau la papua[i str~pungerea lobului urechii era o
ceremonie religioas~ asem~n~toare cu botezul la
cre[tini. La kaffiri cerceii erau rezerva]i doar
b~rba]ilor. La unii negri din Zambezi urechile
atârnau pân~ la umeri, cu lobul l~]it [i str~b~tut
de o gaur~ prin care se putea trece bra]ul.

26

COSTUMUL ÎN EGIPTUL
ANTIC
Silueta piramidalæ
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Între mare [i de[ert,
valea Nilului oferea condi]ii prielnice de via]~.
Clima cald~ nu cerea \nvelirea corpului, dar
costumul oglindea diferen]ele sociale din
imperiul sclavagist oriental dintre clasele
st~pânitoare, privilegiate (faraon, nobili [i
preo]i) [i mul]imea sclavilor. Stabilitatea
orânduirii din mileniile III – I \.Hr. a determinat [i
pe cea a tipurilor vestimentare.
Cadrul artistic • M~re]ia, for]a [i permanen]a
statului erau reprezentate plastic de palatele,
Scaun egiptean, Imperiul Nou,1300 î.Hr.
Muzeul din Cairo
Piramidele de la Gizeh, Egipt, Imperiul Vechi
templele [i mormintele cu forme geometrice
regulate, statice, ca piramidele. Sculptura [i
pictura fixau aspectele durabile ale \nf~]i[~rii
omului, \n compozi]ii clare, cu volume
compacte, folosind materiale trainice.
Tipul uman ideal • Armonia cosmic~, echilibrul
suprem erau \ntrupate \n figurile faraonului [i a
sorei-so]iei lui, având ca principale calit~]i:
propor]ii de \not~tor, ]inut~ solemn~ – fixat~ de
legea frontalit~]ii – expresie de lini[te,
netulburat~ de pasiuni p~mânte[ti. Costumul
sublinia m~re]ia prin supradimensionare,
compozi]ie simetric~ [i bog~]ia decora]iei.
Peruca albastr~ sau verde completa aspectul
artificial, bizar, de extraterestru, al faraonului –
care f~cea parte din lumea zeilor.
Prin contrast, sclavii ap~reau \n sculpturi [i
picturi m~run]i, reda]i realist, cu atitudini [i
gesturi fire[ti de munc~.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Îmbr~c~mintea strâns~ pe corp punea \n
valoare silueta elegant~, mulând formele, cu
drapajul masat \n fa]~, simetric.
Gândit pentru a fi v~zut de la distan]~, Zei]a Hathor [i faraonul Seti,
1300 î.Hr. Paris, Luvru
costumul faraonului realiza \n~l]area staturii,
necesar~ apari]iei \n public, prin tiare sau peruci
voluminoase, robe largi. COSTUMUL BÅRBÅTESC
Sculptural, ve[mintele modelau trupul \n Pe cap, p~rul negru, cre] era tuns scurt, ceva
volume mari, simple, stilizate cu linii drepte [i mai lung la spate. Faraonul [i aristocra]ii purtau
curbe regulate. peruc~ lung~ din p~r sau fibre vegetale,
Pictural, coloritul era franc, având ca fundal colorat~. Barba era ras~, dar pentru ceremonii
albul pânzei, \nviorat de pete vii, contrastante, faraonul purta o barb~ fals~, tronconic~.
de verde, albastru, c~r~miziu. Faraonul se distingea prin basmaua (klaft) din
Materialele folosite erau ]es~turile din fibre pânz~ v~rgat~ sau mitra format~ din coroana
vegetale (in), lâna fiind considerat~ impur~ [i alb~ a Egiptului de Jos (bonet~ \nalt~) [i
interzis~ \n templu. coroana ro[ie a Egiptului de Sus (borul),
27

Akhenaton [i Nefertiti, secolul al XIV-lea î.Hr.
Paris, Luvru
semnificând st~pânirea asupra \ntregii ]~ri. El
]inea \n mâini papirusul, emblema Egiptului de
Sus [i nuf~rul, al Egiptului de Jos, iar ca \nsemne
ale puterii cârja (harponul), biciul, m~ciuca [i
crucea cu bucl~ (anc).
Natura divin~ a faraonului [i a familiei sale era
indicat~ de ornamente simbolice, cum era cobra
(ureus), semnul soarelui ata[at \n frunte la o
diadem~ orizontal~ (la fel ca azi lampa medicilor
oreli[ti) sau [oimul indicând descenden]a din
zeul Horus, fiul lui Osiris, fiul Soarelui.
Pe trup, un [tergar \nnodat peste [ale ([enti) era
28
piesa de baz~, constituind \mbr~c~mintea
obi[nuit~ a sclavilor, dar [i a aristocra]ilor \n lupte Broboada-klaft, tiara Egiptului de Sus [i de Jos, tiara cu
sau la vân~toare. Acesta avea forme variate de pene de stru], coif de r~zboi
pantalon scurt sau de fustanel~, putând fi din
pânz~ dreapt~ \ntins~, drapat~ sau plisat~,
apretat~ cu ap~ de orez [i uscat~ la soare,
sus]inut~ \n talie de un cordon din pânz~, marcat
cu numele st~pânului scris \n hieroglife, pentru
sclavi, iar pentru aristocra]i, din piele cu pl~ci din
Diferite forme de [enti
metal emailat.
Gulerul-pelerin~, ]esut sau brodat, cu aplica]ii
de metal, email sau pietre semipre]ioase, se
purta doar cu [enti sau peste rob~. C~ma[a, o
tunic~ necroit~, r~scroit~ rotund la gât, cu [li] \n
fa]~, ar~ta ca [i azi gandura arab~. Roba era
alc~tuit~ la fel, dar dintr-un dreptunghi cât de
dou~ ori \n~l]imea omului, r~scroit pentru cap
mai jos de jum~tate, pentru ca, \mbr~cat~, s~
trag~ poalele \n sus la mijloc, aducând faldurile
\n centru. Lucrat~ din pânz~ groas~, opac~ sau Mantie-guler-[enti, tiparul mantiei,
fin~, transparent~, dreapt~ sau plisat~, se purta costum preo]esc
cusut~ sau liber~ pe p~r]i, cu sau f~r~ cordon,
dar mereu cu amploarea strâns~ \n fa]~. ßalul
mare era drapat pe umeri, prins \n cordon.
Ca accesorii, principalele podoabe erau
pectoralul, br~]~rile [i inelele cu forme
geometrice, regulate, din aur, cu email [i pietre
semipre]ioase. Preo]ii aveau ca semn distinctiv o
piele de leopard pe um~r.
În picioare, faraonii purtau sandale \mpletite
din fibre vegetale, \mpodobite uneori cu aur [i
email, pe când sclavii umblau descul]i. Silueta feminin~, mantie, tiparul ei, fusta [i tiparul ei
COSTUMUL FEMININ
Pe cap, machiajul scotea \n relief formele mari Con de parfum, ureus, [oimul [i globul zei]ei Isis
ale chipului, ochii erau contura]i cu negru \n
form~ de pe[te [i cu umbre verzi pe pleoape.
P~rul era tuns scurt sau lung pân~ la umeri,
perucile mai bogate decât cele masculine. O
panglic~ sau o diadem~ legat~ orizontal, rigid~,
 EVOLU¥IA COSTUMULUI
În Imperiul Vechi memfit (2780 – 2280 \.Hr.), \n
perioada marilor piramide, costumul era sobru,
triunghiul regulat stând la baza structurii
compozi]ionale.
În Imperiul Mijlociu (2065 – 1660 \.Hr.),
costumul s-a complicat suprapunându-se mai
multe straturi ([enti, tunic~, rob~).
În Imperiul Nou (1580 – 950 \.Hr.), mai ales \n
epoca lui Amenophis al IV-lea (1361 – 1340
\.Hr.), rafinamentul \ntregii culturi s-a exprimat [i
\n costum; tipul ideal de frumuse]e s-a schimbat
\n favoarea unei siluete fragile, unduioase, cu
capul ]uguiat, gâtul lung, sub]ire, umerii l~sa]i.
¥es~turile fine ale ve[mintelor erau plisate, apoi
drapate savant, cu o cap~ peste tunic~.
La sfâr[itul Imperiului Nou, o dat~ cu pierderea
libert~]ii [i cu decaden]a artistic~, a pierit [i
originalitatea costumului, invadat de forme

Fata vân~torului; Mormântul lui Menna, Nofretete, secolul al XIV-lea î.Hr.,

cca.1420 î.Hr., Teba Berlin, Aegyptisches Museum

\nnodat~ la spate, avea prinse pe frunte cobra str~ine, de franjuri [i culori stridente etc.
sau o floare de lotus. Un con a[ezat pe cre[tet (perioada sait~ 655 – 332 \.Hr., ptolemeic~
con]inea o unsoare parfumat~ care se topea 332 – 30 \.Hr.), dup~ care Egiptul, devenind
\ncet. So]ia faraonului purta coroana de pene a provincie roman~ (30 \.Hr.), a adoptat \n parte
zei]ei Isis, o pas~re ([oim sau erete) a[ezat~ pe vestimenta]ia cuceritorilor.
cre[tet, cu aripile deschise [i coborâte sau o Sandale de aur, New York,
mitr~ rigid~ (ca de exemplu, Nofretete). Metropolitan Musseum
Pe trup, fusta, având aceea[i larg~ \ntrebuin]are
[i acela[i rol ca [i [enti-ul, era din ]es~tur~
Sandale din paie, Egipt, Muzeul din Cairo
dreapt~, \nf~[urat~ \n jurul trupului pân~ sub
sâni, fie strâns~ de un [nur trasat prin tivul de
sus sau de un cordon, fie ]inut~ de una sau de
dou~ bretele. Era completat~ deseori de gulerul
rotund, lat, ca o cap~. Roba, [alul, podoabele [i
sandalele erau la fel cu cele b~rb~te[ti.

29
 Turnul zigurat al lui Marduk din Babilon,
de sprâncenele \mbinate deasupra ochilor
secolul al XI-lea î.Hr., machet~
bulbuca]i, cu privirea fix~.

zigurate forma specific~ de piramid~ \n trepte, CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI

care se reg~se[te [i \n turbane. Cl~dirile erau N~zuind c~tre \mbinarea virtu]ilor umane cu
acoperite la suprafa]~ cu c~r~mizi sm~l]uite \n \nsu[irile fiarelor, ca \n imaginarii tauri \naripa]i
culori str~lucitoare, cu care costumul se acorda cu cap de om, sumerienii purtau la \nceput
prin tonuri vii [i bijuterii sclipitoare din aur [i pelerine sau fuste din blan~ sau din ]es~turi
pietre scumpe. imitând blana (kaunakes). Apoi, costumul
Idealul de frumuse]e • Via]a plin~ de lupte mesopotamian a evoluat adoptând cele dou~
cerea for]~ fizic~, iar st~pânii impuneau prin solu]ii fundamentale de \mbr~care: drapajul,
etalarea ostentativ~ a bog~]iei. Pe primul plan folosit de popula]ia din sudul c~lduros, [i
COSTUMUL ÎN era b~rbatul, femeia ducând o existen]~ croiala, adus~ de invadatorii din nordul mai
MESOPOTAMIA retras~. Regii [i \nal]ii demnitari apar \n statui cu friguros. Începând din mileniul al II-lea cele
trupul scund, dar robust, puternic dezvoltat \n dou~ procedee s-au combinat, compunând
Ræsucirea øalului øi a turnului zigurat l~]ime, cu musculatura brutal reliefat~, cu capul costumele specifice asiro-babilonienilor.
masiv, cubic, f~lcos, cu tr~s~turi accentuate, Sculptural, costumul sublinia, \n toate cazurile,
nasul [i buzele groase, cu expresia fioroas~ dat~ masivitatea trupului, alc~tuindu-i prin fusta
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Ca [i Nilul, Tigrul [i
Eufratul asigurau fertilitatea p~mântului \n
„]ara dintre râuri“, creând condi]ii prielnice Întruchiparea idealului uman: Taurul înaripat din Intendentul regelui din Mari,
Khorsabad, secolul al VIII-lea î.Hr., Paris, Luvru mileniul III î.Hr., Paris, Luvru
pentru apari]ia unora dintre primele civiliza]ii ale
umanit~]ii. În Mesopotamia s-au succedat statele
sclavagiste sumero-akkadian (\n mileniul III \.Hr.),
babilonian (\n mileniul II \.Hr.), asirian (secolele
XIV-VII \.Hr.), neobabilonian (\n secolele VII-VI
\.Hr.), dup~ care teritoriul a intrat \n componen]a
Imperiului persan (secolele VI-IV \.Hr.).
Regiunea a avut o dezvoltare sacadat~, mereu
\ntrerupt~ de inunda]ii sau r~zboaie, dar
ren~scând de fiecare dat~, mai cu seam~
datorit~ traficului comercial intens. De[i mereu
alte popoare cuceritoare [i-au impus
st~pânirea, fondul popula]iei locale a r~mas
constant, ceea ce explic~ relativa stabilitate a
culturii [i a costuma]iei, f~r~ a atinge, desigur,
permanen]a din valea Nilului.
Cadrul artistic • În ora[ele puternice, ap~rate de
ziduri groase, masive, materialul de baz~ era
lutul (c~r~mida), care a impus turnurilor

30

Assurnasirpal cu coif cu coarne,
Londra, British Museum
lung~ \n clopot o baz~ larg~, stabil~, pe când
liniile curbe ale drapajului sau ale bonetelor
r~sucite \n spiral~, ca [i buclele m~runte ale
p~rului sau ornamentele arcuite ale bijuteriilor
creau sugestia unei energii \ncordate.
Pictural, impresiona bog~]ia culorilor stofelor ca
[i str~lucirea podoabelor metalice, a paietelor [i
m~rgelelor.
Materialul folosit era \n special lâna, sub form~ de
blan~ sau ]esut~ \n stofe cu motive variate, dând
consisten]~ drapajului.
COSTUMUL
SUMERO-AKKADIAN
(mileniul al III-lea \.Hr.)
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap, cre[tetul era ras, \n schimb barba era
lung~. Regii [i demnitarii purtau toc~ plisat~,
turban din band~ r~sucit~ (amintind turnurile
„zigurate“) sau tiar~ cilindric~.
Pe trup, la \nceput se \mbr~ca doar o fust~ din
blan~, strâns~ \n cordon, având la spate coada
animalului, apoi, corpul era acoperit de un [al
din lân~, drapat, formând mantie [i fust~, cu
franjuri [i aplica]ii din discuri (paiete), m~rgele
de aur sau de aram~ etc.
În picioare, doar demnitarii \nc~l]au sandale.
Costumul militar • Comandan]ii purtau casc~
de aur, cu urechi [i coc, solda]ii bonet~ de piele
[i o band~ lat~ de piele b~tut~ \n ]inte, ap~rând
pieptul, um~rul stâng [i spatele. Armele erau
scuturi, suli]e, s~bii, topoare.
COSTUMUL FEMININ
Silueta nu diferea mult de cea masculin~.
Pe cap, p~rul lung era piept~nat cu coc [i
coade, strâns \n fileu.
Pe trup erau acelea[i piese de \mbr~c~minte:
fust~, cap~, în picioare sandale. Doar
podoabele erau mai bogate, ca parura din
Cunun~ mesopotamian~ din frunze de aur,
cca. 2500 î.Hr., New York, Metropolitan Museum
Costumul masculin asiro-babilonian: osta[,
demnitar, regele Asurbanipal, rege, preot,
secolul al VII-lea î.Hr.
mormântul reginei ßubad din Ur (2500 \.Hr.)
din aur cu email alb [i albastru, alc~tuit~ din
cunun~ de frunze de plop, cercei mari, coliere
[i inele de aur.
COSTUMUL
ASIRO-BABILONIAN
(mileniul al II-lea – jum~tatea
mileniului I \.Hr.)
Înnisiparea deltei a mutat centrele comerciale
spre nord, unde au \nflorit ora[e ca Babilon,
Ninive etc. Sub influen]a muntenilor veni]i din
nord a ap~rut croiala tunicii (cu mâneci, pentru
ambele sexe) peste care se drapa [alul
asimetric, elementul constant al costumului
mesopotamian, preluat de \nving~tori de la
\nvin[i. ¥es~turile s-au perfec]ionat [i
diversificat, producându-se stofe de lân~ [i
pânzeturi somptuoase, intens colorate, bogat
ornamentate, cu motive ]esute sau brodate cu
cercuri, p~trate sau rozete.
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap, p~rul lung, cre] era ondulat ca [i barba
lung~. Regii [i demnitarii purtau fes conic cu
31

Drapaj feminin neosumerian din Tello,
cca. 2150 î.Hr., Paris, Luvru
ciucure lung pân~ la talie, cei diviniza]i tiara
semisferic~ sau cilindric~, având coarne de
metal prinse cu panglici pe frunte.
Pe trup, peste tunica strâns~ pe corp, regii [i preo]ii
\mbr~cau [alul lung, cu franjuri, drapat de jos \n
sus, trecut peste um~r.
Înc~l]~mintea consta din sandale cu inel pe
degetul mare sau pantofi \nchi[i, adu[i de
munteni. Costumul era completat de elegante
accesorii: umbrel~, evantai, baston, lan] cu
cilindru-pecete, ca [i de bijuterii, cercei lungi,
bandouri cu rozete de metal pe frunte, coliere
\n mai multe [iruri, br~]~ri multe, cu rozete,
inele, talismane.
Arma civil~ era pumnalul prins de centur~.
COSTUMUL FEMININ
Avea acelea[i componente: tunica [i pelerina
sau [alul. Din 1200 \.Hr. a fost men]ionat
obiceiul acoperirii fe]ei \n public, preluat mai
târziu de mahomedani.
EVOLU¥IA COSTUMULUI
Ultimele ecouri ale sistemului vestimentar
mesopotamian s-au f~cut sim]ite \n costumul
purtat de per[i, st~pânitorii locurilor \ntre 540 -
330 \.Hr., contemporani cu civiliza]ia Greciei
antice. Veni]i ca [i mezii din regiunile muntoase
ale Turkestanului, unde purtau haine specifice
popula]iei de step~ – bonet~ frigian~, tunic~ [i
caftan, pantaloni lungi [i cizme – per[ii au
adoptat o ]inut~ de gal~ tot atât de somptuoas~
ca [i aceea din vechiul Babilon. Amplificarea
siluetei nu era \ns~ realizat~ prin [aluri r~sucite, ci
prin l~rgimea unor robe croite, cu poale trase \n
sus \n fa]~ (probabil prin deplasarea spre fa]~ a
r~scroielii gâtului) [i cu mâneci plisate \n evantai.
¥inuta solemn~, bog~]ia ]es~turilor viu colorate,
\mpodobite cu motive \n rozete, barba [i p~rul
buclat, ca [i unele piese ca pantalonii lungi [i
pantofii [nurui]i, alc~tuiau un contrast izbitor cu
simplitatea [i suple]ea costumului grecesc din
aceea[i vreme.
Fenicienii, care au dominat comer]ul \n primul
mileniu \.Hr., au r~spândit produsele
mesopotamiene \n lumea Mediteranei.
Exerci]iu: descifrarea drapajului feminin din Tello,
Universitatea Na]ional~ de Arte, Bucure[ti

COSTUMUL ÎN CRETA
ßI MICENE
Pær cârlionflat øi spirale de bronz
COSTUMUL ÎN CRETA
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Insula Creta, la
distan]~ egal~ de Europa, Africa [i Asia, a fost
o verig~ de leg~tur~ \ntre continente, un centru
comercial [i cultural \nsemnat \ntre 2000 –
1400 î.Hr. (\n vremea Imperiului Mijlociu
egiptean [i a celui babilonian). Dup~ erup]ia
vulcanic~ distrug~toare din insula Santorini,
civiliza]ia cretan~ a fost transplantat~ pe solul
european \n Peloponez, la Tirint [i Micene, \ntre
1500 – 1100 \.Hr., fiind asimilat~ de civiliza]ia
grecilor pe la anii 1000.
Cadrul artistic • Cl~direa tipic~, palatul, cum
era cel din Cnossos, avea propor]ii pe m~sura
omului, spre deosebire de imensitatea
zdrobitoare a construc]iilor egiptene, [i era
prev~zut cu instala]ii asigurând confortul
(sistem de \nc~lzire, ascensor etc.). Coloana-
]~ru[, sub]iat~ la baz~, sugera silueta uman~
Palatul din Cnossos, Creta, cca. 1450 î.Hr.
stând pe vârful picioarelor; \n decora]ie domina
linia \n spiral~ din podoabele de sârm~ de bronz
r~sucit~, reg~sit~ [i \n decorul vaselor de
ceramic~, [i \n cârlion]ii coafurilor.
Tipul uman ideal nu mai tindea s~ \ntrupeze
imaginea zeului, etern [i inaccesibil, ca \n Egipt,
ci \[i g~sea perfec]iunea \n tinere]e, gra]ie [i
elegan]~. Vârsta preferat~ era mai aproape de
adolescen]~, iar calitatea principal~ era
agilitatea gimnastului.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Ve[mintele conturau siluete de dimensiuni mai
reduse, subliniind mi[carea. Importan]a sporit~
a femeii \n societatea cretan~ (ea putând fi [i
preoteas~) explic~ dominanta feminin~ a
costumului.
Sculptural, corpul era sub]iat prin talia
strangulat~, ca de viespe, accentuat~ de pozi]ia
cambrat~. Pariziana, fresc~, Palatul din Cnossos,
Coloristic, documentele oferite de picturile Creta, Muzeul Heracleion
murale redau costume cu o cromatic~ vie, (vi[iniu
[i albastru ca marea).
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap, peste p~rul negru lung, \n [uvi]e
ondulate, cu bucle pe frunte, prin]ii purtau
coroane de flori sau pene.
Pe trup, singura \mbr~c~minte era un [enti de
pânz~, acoperind [alele, care avea, spre
deosebire de cel egiptean, o form~
triunghiular~ cu un col] ascu]it \n fa]~, tras \n
jos de greut~]i, eventual de o re]ea cu perle, [i
putea fi alc~tuit din dou~ piese separate, fixate
\n cing~toare [i l~sând coapsele descoperite.
Talia era strâns~ \ntr-un cordon lat din piele, ca
un corset. Drept bijuterii, bra]ele [i picioarele
goale erau \mpodobite cu br~]~ri colorate.
Vas de Kamares, Creta, Muzeul din Phaistos
33
 Costume cretane Prin]ul cu flori de crin, Cnossos,
secolul al XIV-lea î.Hr.

tipic~ era fusta larg~, cu benzi orizontale, COSTUMUL ÎN MICENE

probabil volane sau fuste suprapuse, prins~ \n
talie cu cordon-corset. Cuta vertical~ a fustei, În cetatea cu ziduri ciclopice, locuitorii purtau
din mijlocul fe]ei, rezultat~ probabil din costume de tip cretan, dar mai groase,
\mp~turire, a f~cut pe unii cercet~tori s~ cread~ adaptate condi]iilor climaterice mai aspre.
c~ este vorba de o fust~-pantalon. Deasupra,
un [enti r~scroit pe coapse d~dea efect de [or].

Costum micenian: osta[, ornament, femeie

Zei]a cu [erpi, secolul al XVI-lea î.Hr.,

Cnossos, Creta, Muzeul din Heracleion

COSTUMUL FEMININ
Pe cap, p~rul era piept~nat cu cârlion]i rotunzi
pe obraji (accroche-coeur). Ochii mari,
apropia]i, erau foarte farda]i.
Pe trup, bustul era uneori dezgolit, ca \n Egipt,
vesta format~ dintr-o broboad~ necroit~, având
doar spate [i mâneci scurte; uneori aceasta era
\nlocuit~ de tunica de origine asirian~. Piesa

34
Tauromachia, fresc~, cca. 1450 î.Hr., Palatul din
Cnossos, Creta, Muzeul din Heraclion

35

Podoabe din sârm~ de bronz, Halle
Landesmuseum fur Vorgeschichte
36
COSTUMUL ÎN NORDUL
EUROPEI, ÎN EPOCA
BRONZULUI
Mini-jupa din mormântul de stejar
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Între 1500 – 1200
\.Hr., \n timp ce \n Egipt \nflorea Imperiul Nou, \n
Mesopotamia domina Babilonul, iar civiliza]ia
micenian~ se afla la apogeu, \n nordul Europei
tr~iau popula]ii \n stadiul epocii bronzului.
Îndeletnicindu-se \ndeosebi cu naviga]ia,
vân~toarea, cre[terea vitelor, nordicii erau
pricepu]i \n lucrarea lemnului, cioplindu-[i
cor~bii, case [i morminte.
Se presupune existen]a unor schimburi
comerciale cu regiunea mediteranean~, c~reia
ace[tia \i furnizau chihlimbar, primind \n schimb
scoici, podoabe de bronz spiralate de tip cretan
[i poate [i anumite forme de \mbr~c~minte.
Idealul uman e greu de reconstituit, din lipsa
imaginilor reprezentând pe cei care au tr~it pe
atunci. În schimb, \n Danemarca [i Germania
s-au p~strat costume \ntregi \n morminte din
trunchiuri de stejar, despicate, scobite ca albii,
apoi \nchise ermetic [i izolate de aer cu p~mânt
[i pietre, [i ulterior acoperite de mla[tini, care
le-au asigurat conservarea pân~ \n secolul al
XX-lea, când au fost g~site.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Clima mai aspr~ cerea \nvelirea cu ve[minte mai
groase, strânse pe trup [i variind dup~ sezon.
Sculptural, silueta era u[or \ngro[at~ prin
\mbr~c~minte, un strat de haine era mulat pe
corp, l~sând libertatea mi[c~rilor, al doilea,
larg, asigura un plus de c~ldur~, conferind
totodat~ prestan]~.

Costum feminin mini,
Copenhaga, Statens Museum for Kunst
Pictural, despre culorile costumului se [tie prea
pu]in; lâna era probabil vopsit~ cu esen]e
vegetale, mai ales \n brun [i galben.
Materialele folosite erau groase; la \nceput croite
din bl~nuri, hainele erau \n al II-lea mileniu \.Hr.
din ]es~turi de lân~, unele flau[ate, imitând
blana, \mpodobite cu cus~turi sau \mpletituri.
COSTUMUL BÅRB ÅTESC
Pieptenii, pomezile [i cu]itele de ras g~site \n
morminte dovedesc \ngrijirea p~rului [i
raderea b~rbii.
Capul era acoperit cu o bonet~ \nalt~, turtit~ \n
v\rf, din blan~ sau ]es~tur~ de lân~ mi]oas~.
Pe trup, peste pantalonii scur]i ca ni[te chilo]i
de baie era r~sucit~ o tunic~ necusut~, \nchis~
pe un um~r cu o curea de piele [i nasturi de os
sau de bronz, strâns~ \n talie cu un [nur de
lân~. Deasupra se purta o pelerin~ oval~,
formând guler-[al.
Printre piesele de \mbr~c~minte din morminte
mai figura un [al \ngust. Drept \nc~l]~minte,
pulpa piciorului era \nvelit~ \n obiele, ca [i
laba, vârât~ \n opinci [nuruite, f~cute din piele
sau blan~.
COSTUMUL FEMININ
Pe cap, se folosea plasa din p~r de cal sau
boneta \mpletit~, ca un p~trat \ncre]it \n frunte
[i la ceaf~.
Pe trup, se \mbr~ca o bluz~ kimono, de croial~
ingenioas~, \mpodobit~ cu dantele cro[etate, [i o
fust~ de var~, scurt~, (mini) r~sucit~ de dou~ ori
\n jurul taliei, f~cut~ din [nururi prinse sus [i jos,
amintind fusti]a de fibre vegetale purtat~ de
Costum b~rb~tesc din Trindhoj,
Copenhaga, Statens Museum for Kunst
africani, sau alt~ fust~ de iarn~ – lung~ (maxi).
Ca \nc~l]~minte, ciorapii-obiele [i opincile de
piele erau ca [i cele b~rb~te[ti.
Principalele accesorii erau podoabele-bijuterii
din sârm~ de bronz \n spirale, catarame, br~]~ri,
inele etc. [i paftaua, ca un scut bombat, prins~
de femei pe piept sau la cing~toare, r~mas~
pân~ azi \n costumul popular din nordul
Europei.
Aceasta s-a p~strat în costumele din nordul
Germaniei ajungând pân~ în Transilvania o dat~
cu migra]ia sa[ilor, împodobindu-se ulterior cu
pietre semipre]ioase [i asortându-se cu celelalte
Costum feminin de var~, costum b~rb~tesc,
costum de iarn~ (sus), tiparele lor (mijloc),
podoabe, cordonul [i acele scufiei.
c~ciul~, bonete [i opinc~ (jos)
37
 Templu în stil doric, Parthenonul,
secolul al V-lea î.Hr. Atena, Acropole

material, ca \n Orient. Costumul a urmat fidel

evolu]ia general~ a stilurilor grece[ti, reflectând
dezvoltarea concep]iei generale antropocentrice,
\n diferitele ei etape.

EPOCA HOMERIC Å
(secolele IX–VIII \.Hr.)
COSTUMUL ÎN GRECIA Din Iliada [i Odiseea reiese c~, \n condi]iile de
ANTICÅ via]~ rudimentare din epoca r~zboiului troian,
grecii purtau haine simple dar viu colorate,
Construcflii necimentate øi veøminte potrivite tenului mediteranean [i soarelui
necusute puternic.

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Pe teritoriul grecesc
– \n Peloponez, insulele M~rii Egee, coasta de
vest a Asiei Mici [i sudul Italiei, mai târziu \n
Macedonia – s-a constituit, \ncepând din
secolele IX – VIII \.Hr., civiliza]ia elenic~, element
fundamental al civiliza]iei europene. Clima
relativ blând~ din aceste teritorii \ng~duia
acoperirea sumar~ a corpului, iar ocupa]iile
principale – naviga]ia [i p~storitul – cereau
haine comode. Evolu]ia societ~]ii grece[ti spre
democra]ia sclavagist~ a redus pr~pastia dintre
EPOCA ARHAICÅ
(secolele VII–VI \.Hr.)
Ca urmare a mi[c~rilor popula]iei (acheene, doriene,
ioniene), s-a diferen]iat portul regiunilor vestice de al
celor estice (redat \n detaliu pe vasele de lut cu
siluete negre).
În Apus, \n special \n sudul peninsulei italice, \n
cadrul ordinului doric, \n ambian]a cl~dirilor cu
volume masive, robuste, \n statuile arhaice s-a
cristalizat noul ideal uman, armonios construit,
Femei în peplos doric, Vasul François,
secolul al VI-lea î.Hr., Floren]a, Museo Archeologico
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap, p~rul lung, bogat, coborând pe frunte,
era rulat \n coc sau \mpletit \n coad~ [i prins cu
cordelu]~ sau panglici; barba era \nsemnul
vârstei mature.
Costume în stil doric

extremele sociale, p~strând doar pe cea dintre al Greciei antice.

cet~]enii liberi [i sclavi.
Cadrul artistic • Templele, ca [i statuile Greciei
antice nu impresionau prin dimensiunile
zdrobitoare, ca \n Egipt sau Mesopotamia, ci
erau cl~dite mai pe m~sura omului, stârnind
admira]ia datorit~ armoniei depline a tuturor
p~r]ilor componente. În contextul culturii
grece[ti, bazat~ pe ra]iune, frumuse]ea era
asociat~ structurii compozi]ionale clare, mai
mult decât bucuriilor tactile stârnite de
STILUL DORIC
Trupul s~n~tos nu era ascuns, ci doar acoperit
de haine, uneori foarte sumare, realizate prin
draparea ]es~turii necroite.
Sculptural, costumul modela volume cilindrice,
statice, animate pictural de culoarea motivelor
decorative ]esute \n materialul suplu, dar gros,
al stofei de lân~ gen homespun.

38

Templul în stil ionic dedicat Victoriei f~r~ aripi,
secolul al V-lea î.Hr., Atena
Pe trup, tunica (chiton) dreptunghiular~, prins~
pe um~r, era scurt~ pentru uzul zilnic [i lung~
pentru ceremonie, \mpodobit~ cu motive
decorative (dedesubt se purta, probabil, o
leg~tur~ pe [ale, gen [enti). Pelerina (himation)
de aceea[i form~, drapat~ liber, mai mic~
pentru militari sau mai mare pentru civili
(hlamida) era purtat~ [i singur~, f~r~ chiton.
În picioare cet~]enii liberi \nc~l]au sandale, pe
când sclavii umblau descul]i.
Vasul Hercule, 520 î.Hr., Paris, Luvru
COSTUMUL FEMININ
Pe cap, p~rul bogat era strâns \n coc la spate
sau era l~sat \n [uvi]e ondulate pe umeri.
Pe trup, tunica (peplos) era o ]es~tur~
dreptunghiular~, r~sucit~ \n jurul trupului, \n
form~ tubular~, destul de strâmt~ [i rigid~,
prins~ pe umeri cu ace (spatele peste fa]~),
marginea r~sfrânt~ formând un ilic. Cele dou~
ace-bro[e erau legate \ntre ele cu un l~n]i[or.
Pelerina (himation) avea dimensiuni de [al mic
sau de broboad~ mare.
STILUL IONIC
În est, corespunzând ordinului ionic de pe
coasta Asiei Mici, arhitectura [i decora]ia aveau
forme mai elegante [i delicate, mai bogat
ornamentate, cu unele influen]e orientale,
coloana sub]ire cu caneluri fine [i capitel cu
volute fiind uneori \nlocuit~ de cariatid~. ßi
\mbr~c~mintea era mai luxoas~, mai ales cea
feminin~, din pânz~ sub]ire apretat~ [i plisat~
cu unghia, stând mai ]eap~n~, mai pu]in
mulat~ pe corp. Peplos-ul (similar chitonului Cor~, secolul al V-lea î.Hr., Atena,
b~rb~tesc) era de l~rgime dubl~ (pentru plisare) Muzeul de pe Acropole
[i ridicat \n talie printr-un cordon ascuns,
formând un fald ca o basc~ (kolpos). Costum b~rb~tesc în stil ionic
Friza Parthenonului,
secolul al V-lea î.Hr., Atena, detaliu

40
 Friza Parthenonului,
secolul al V-lea î.Hr., Atena, detaliu

41

EPOCA CLASICÅ
(secolele V – IV \.Hr.)
Odat~ cu formarea stilului clasic grecesc, la
Atena s-au contopit ordinele doric [i ionic \n
construc]iile Acropolei, ca \n templul
Parthenonului.
Idealul de frumuse]e cel mai \naintat al societ~]ii
de democra]ie sclavagist~, rezultat dintr-o
armonioas~ dezvoltare psihofizic~, plin de for]~
[i demnitate, a fost \ntrupat de sculpturi, ca de
pild~ Doriforul de Policlet, Zeus sau Atena de
Fidias. Pornind de la observarea direct~ a nudului
pe terenurile de sport, arti[tii plastici au formulat
antropometria clasic~ greac~, descoperind \n
rela]iile dintre p~r]i [i dintre acestea cu \ntregul o
armonie organic~. Între etajele fe]ei era, de
asemenea, un raport echilibrat, nefiind exagerate
nici fruntea, asociat~ cu activitatea intelectual~, [i
nici maxilarele, exprimând for]a, iar nasul grecesc,
\n continuarea frun]ii, f~r~ scobitur~ \ntre ochi,
contopea etajul superior (cerebral) cu cel median
legat de sim]ire. Simetria perfect~ dintre partea
dreapt~ [i cea stâng~ d~dea fe]ei statuilor clasice
o lips~ de expresie, o impasibilitate inuman~.
Aceasta ar putea fi explicat~ probabil [i prin
modelele actorilor din teatru care, purtând
masc~, nu jucau prin mimic~, ci doar prin
gesturi vizibile de la distan]~.
42
Friza Parthenonului, secolul al V-lea î.Hr., Atena
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Dup~ r~zboaiele cu per[ii, \n epoca mi[c~rilor
patriotice, \n costum s-au accentuat tr~s~turile
locale, vizibile mai ales \n draparea liber~ a
hainelor pe corp.
Sculptural, ]es~tura supl~, prins~ doar u[or pe
umeri [i \n cordon, sublinia atitudinea trupului,
c~zând \n falduri verticale \n pozi]ie dreapt~ [i
formând pliuri oblice la cea mai mic~ mi[care, ca
\n pasul schi]at de cariatidele Erechteionului.
Pictural, coloritul era intens [i variat, redat fidel de
figurinele de Tanagra, [i nu de statuile de
marmur~ alb~.
Materialul folosit era stofa din lân~, ca \n costumul
din cadrul stilului doric, dar mai sub]ire [i mai
u[oar~.
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap, p~rul era tuns scurt, \n bucle, fa]a tinerilor
Cariatid~, templul Erechteion,
secolul al V-lea, Atena, Acropole
era ras~, pe când b~trânii sau demnitarii aveau
barb~ (ca Zeus [i Pericle). Se purtau p~l~rii din
piele sau fetru, rotunde, f~r~ bor, ca o jum~tate
de sfer~ (pilos) sau \nalte, cu bor, ca aceea a lui
Hermes (petasos), sau boneta frigian~, cu mo]
spre fa]~ (\ntâlnit~ [i azi \n Portugalia sau Italia).
Pe trup, un [tergar \nnodat, formând un fel de
slip, era singura \mbr~c~minte a sclavilor la
muncile câmpului, la culesul strugurilor sau
m~slinelor. Sclavii mai purtau, eventual, un chiton
scurt prins pe amândoi umerii sau doar a[ezat pe
um~rul stâng, l~sând mâna dreapt~ liber~.
Simetria fe]ei: Capul blond, secolul al V-lea î.Hr.,
Chitonul scurt era \mbr~cat zilnic [i de sportivi sau
Atena, Muzeul de pe Acropole
 Drapaje grece[ti în epoca clasic~: chiton-peplos
simplu, cu diploidion, cu colpos, cu diploidion
[i colpos, himation masculin [i feminin
me[te[ugari. Pentru ceremonii, demnitarii [i
oratorii, dar [i actorii [i muzican]ii se \nve[mântau
\n chiton lung pân~ la glezne.
Pelerina (himation) era drapat~ f~r~ a fi prins~. Ea
se purta [i f~r~ chiton, putea fi a[ezat~ oblic pe
um~rul stâng, l~sând um~rul drept gol, sau se
putea \mbrobodi pân~ la b~rbie. Ca s~ cad~ bine,
avea greut~]i cusute la col]uri.
În picioare se purtau sandale.

COSTUMUL MILITAR
Pe cap, coiful metalic se deosebea prin creasta ca
de coco[, alungit~ antero-posterior, ap~rând de
sabie coloana vertebral~.
Pe trup, peste chitonul de lân~, scurt, era
\mbr~cat~ cuirasa ca un pieptar, acoperind tot
trunchiul, din piele sau pânz~ cu pl~ci de metal,
completat~ de ap~r~toare pentru bra]e (brasarde)
[i picioare (jambiere). Pelerina scurt~ (clamis) din
lân~ c~lduroas~, ro[ie-brun~, acoperea umerii,
l~sând libere mi[c~rile.
Armele erau: sabia cu teac~ dreptunghiular~,
lancea, pumnalul [i scutul circular bombat.

COSTUMUL FEMININ
Pe cap, coafurile puneau \n valoare p~rul bogat,
Statuet~ de Tanagra, secolul IV - I \.Hr., piept~nat simetric, cu c~rare la mijloc [i coc Statuet~ de Tanagra, secolul IV - I \.Hr.,
Paris, Muzeul Luvru Berlin, Antiquarium

43
Atena cu casc~, secolul al V-lea \.Hr.,
Atena, Muzeul de pe Acropole

sus]inut de panglici sau e[arf~ lat~. Culoarea

preferat~ era blond-ro[cat (de exemplu coafura
„lampadion“). Pe strad~, capul era acoperit cu
basma r~sucit~ [i legat~ la spate sau cu p~l~rie de
pai cu co[ule], peste himation.
Pe trup, tunica (peplos) larg~, drapat~ era piesa
principal~ purtat~ prin cas~, permis~ [i sclavelor.
Nu mai avea motive ]esute, ci doar borduri
colorate, [i era despicat~ pe dreapta sau cusut~.
L~rgimea ]es~turii putea fi l~sat~ de pe umeri pe
bra]e, formând mâneci prinse cu nasturi din loc \n
loc. Cu timpul, volanul r~sfrânt (diploidion) a
devenit o pies~ separat~, ca o bluz~. Mantia
(himation) era obligatorie pe strad~, acoperind
capul [i l~sând s~ se vad~ doar ochii [i nasul. Victorie legându-[i sandaua, secolul
În picioare se \nc~l]au sandale. al V-lea \.Hr.,Templul Victoriei Aptere, Atena

44
 Ca accesorii, p~strând efectul de ansamblu al
siluetei, bijuteriile erau m~runte, putând fi
v~zute doar de aproape, [i suple, ca [i faldurile
mobile ale ve[mintelor, fiind, de aceea,
alc~tuite din piese mici, articulate cu l~n]i[oare,
formând coliere, cercei, br~]~ri.
EPOCA ELENISTIC Å
(secolele III - I \.Hr.)
În noile state-monarhii orientale sclavagiste –
\nchegate pe ruinele imperiului lui Alexandru
cel Mare din secolul al IV-lea \.Hr.– cultura [i-a
pierdut treptat caracterul democratic, iar arta
m~sura uman~, ajungându-se la
supradimension~ri \n arhitectur~ [i decora]ie (ca
de exemplu \n mausoleul din Halicarnas). În
Egipt, Mesopotamia, Pergam, Rhodos etc.
tradi]iile grece[ti s-au \mbinat cu cele orientale.
Principiul frumuse]ii ob]inute prin perfecta
armonizare a formei a fost \nlocuit cu
predilec]ia pentru o ornamentare str~lucitoare,
Sofocle, secolul al V-lea î.Hr.,
Roma, Museo Laterano
P~l~rii grece[ti necusute
bogat~, mascând propor]iile. ßi \n costum au
p~truns mode asiatice cerute de luxul curtean.
S-au introdus \n Grecia bumbacul [i m~tasea, \n
insula Cos se ]esea un nou material foarte
sub]ire, „coan“, rochiile erau brodate cu fir de
aur [i argint, bijuteriile erau mai complicate.
Costumul de teatru avea rolul de a contura
personajul \n condi]iile scenei \n aer liber,
corectând prin supradimensionare efectul de
emaciere a luminii. Figura era amplificat~ prin
masc~ (n~scut~ \n serb~rile dionisiace), aceasta
având rolul de a fixa [i accentua tr~s~turile
personajelor interpretate doar de b~rba]i [i de a
dirija vocea ca o pâlnie. Executat~ din pânz~
Draparea peplosului,
exerci]iu Universitatea Na]ional~ de Arte Bucure[ti
 Coafuri [i bijuterii din Grecia antic~

apretat~, modelat~ [i pictat~, strâns~ cu curele,

masca a evoluat \n pas cu sculptura, de la surâs
stereotip arhaic la lini[te clasic~, apoi, \n
elenism, la grimas~.
Supradimensionarea era ob]inut~ prin peruca
\nalt~ (oncos), v~tuirea costumului, \mpodobit
cu ornamente mari [i intens colorate, ca [i prin
\nc~l]~mintea special~, cu talpa groas~ pân~ la
30 de centimetri (coturni).

PE TERITORIUL ROMÂNIEI
Grecii au \ntemeiat colonii pe ]~rmul M~rii
Negre, la Tomis (Constan]a), Callatis (Mangalia),
Histria etc. Statuetele din lut colorate de tip
Tanagra, lucrate aici, redau fidel costuma]ia
purtat~ \n aceste centre, cu care localnicii geto-
daci aveau, desigur, schimburi continue.

Sanda greceasc~

Stilul lui Scopas: Grecoaic~ pe strad~,

secolul al II-lea î.Hr., N.Y., Metropolitan Museum

46
 Templul lui Lakshmana din Khajuraho,
secolul al XI-lea, India

Buddha (care a tr~it \n secolul al V-lea \.Hr.) era

la \nceput pomenit \n imaginile sacre doar
aluziv – \n fa]a tronului s~u gol se vedeau pe jos
doar urmele t~lpilor lui.
Dup~ incursiunea grecilor, Buddha a fost
reprezentat \n drapajul specific acestora, dar cu
un aspect mai conven]ional. Semnele lui
distinctive sunt protuberan]a din vârful capului
(simbolizând \n]elepciunea) [i urechile mari cu
lobul alungit de purtarea cerceilor \n vremea cât
a tr~it princiar (sugerând c~ aude tot ce se
petrece \n lume).
Cadrul artistic • Arta Indiei s-a distins \n toate
timpurile printr-o luxuriant~ vitalitate, exprimat~
atât de arhitectura templelor cu forme prolifice

Cuplu, relief din Nagarjuniconda Amaravati,

secolul II - IV, India
COSTUMUL ÎN INDIA
de vegeta]ie exotic~ (de exemplu cele de la
Temple din sculpturi øi îmbræcæminte Mavalipuram sau Ellore, din secolele VI–VIII),
din bijuterii cât [i de sculptura [i pictura reprezentând
oameni sau animale, cu volume expansive,
siluete unduioase.
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Civiliza]ia Indiei, ale Idealul de frumuse]e \n India a fost \ntotdeauna
c~rei \nceputuri dateaz~ din mileniul al III-lea, impregnat de o fireasc~ senzualitate, prezent~
ca [i cele din Egipt sau China, s-a afirmat cu [i \n imaginile care \mpodobeau templele;
deosebit~ originalitate \n epoca de \nflorire a trupul se \nf~]i[a ca o plant~ plin~ de sev~,
Greciei antice, \n prima jum~tate a mileniului neted, rotund, cu gesturi gra]ioase de dans.
I \.Hr., când brahmanismul ca [i budismul Din evolu]ia milenar~ a costumului indian se
consemnau aspra stratificare social~ a statului desprind câteva constante.
sclavagist.
Leg~turile cu celelalte state ale Orientului Antic, CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
apoi cu lumea mediteranean~ (prin campaniile Clima cald~ nu cerea acoperirea corpului, \n
lui Alexandru cel Mare) au permis unele schimb nevoia unor distinc]ii sociale foarte
interferen]e, vizibile atât \n artele plastice, cât [i complicate a dus la diferen]ieri costumare,
Apsara din Tra-kien, Campa, Tourane,
\n costum. prin form~ [i culoare (vizibile \n special \n
Vietnam, Musée Archéologique

47

Femeie în sari, secolul al II-lea, Mathura,
India, Muzeul de Arheologie
marea varietate a turbanelor) ca [i prin averea
etalat~ \n mul]imea bijuteriilor.
Ve[mintele de baz~ erau necroite (pantalon,
mantie, turban), asemenea celor grece[ti, dar
drapate \n linii [erpuite.
Sculptural, trupul era pus \n valoare, strâns
mulat de drapaj, reliefând volume mari, sferice
sau cilindrice.
Pictural, acestea erau unificate de pete mari
de culoare, \n cadrul c~rora intervenea, ca o
vibra]ie m~runt~, decorul imprimat sau brodat
ca [i lic~rirea bijuteriilor. Coloritul cuno[tea o
infinit~ bog~]ie de nuan]e, peste dou~ sute.
Materialul principal al ve[mintelor era \n India
bumbacul (ca m~tasea \n China, inul, \n Egipt
sau lâna, \n Mesopotamia), \n ]es~turi sub]iri,
str~vezii.
Bijuteriile de aur sau de argint cu pietre
pre]ioase constituiau o component~ \nsemnat~
a costumului, lan]urile [i colierele atârnate la
gât, \n talie, pe coapse [i la \ncheieturi alc~tuind
uneori singura \mbr~c~minte a personajelor
sacre [i a dansatoarelor.
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap, turbanul era purtat de hindu[i, precum
[i de musulmani mai târziu, marcând deosebiri
de religie, cast~, sect~, familie (cel mai
frecvent era alb [i ro[u, putând avea toate
culorile curcubeului, rar negru). Fa]a era ras~,
uneori cu barb~.
Pe trup, deseori gol, peste [ale era \nnodat doar
un [tergar. Dintr-o bucat~ mai mare de ]es~tur~
r~sucit~ \n jurul fiec~rui picior puteau fi drapa]i
pantalonii lungi (dhoti), prin[i cu cing~toare.
Picioarele erau goale sau cu sandale.
COSTUMUL FEMININ
Pe cap, p~rul negru, bogat, era strâns \ntr-un
coc mare, l~sat pe ceaf~.
Pe trup, \n antichitate, ]inuta de ceremonie fiind
cu bustul gol – ca \n Creta – mai târziu o bluz~
scurt~ cu mâneci scurte ([oli) acoperea doar
pieptul. Peste o fust~ lung~, eventual \nlocuit~
cu pantaloni de tip dhoti, era drapat principalul
ve[mânt, un v~l dreptunghiular (sari) acoperind
[oldurile, trecând oblic peste piept [i putând fi
tras pe cap \n prezen]a str~inilor.
Picioarele erau goale.
Bijuteriile erau bogate, plasate pe \ntreg corpul.
Pe aripa nasului era prins un inel sau era
\ncrustat~ o piatr~ pre]ioas~ (d~ruit~ de
logodnic [i menit~ s~ stea mereu „sub ochi“),
urechile erau perforate de jur \mprejur de câte
zece g~uri pentru cercei, mai multe coliere
erau petrecute dup~ gât [i \n jurul taliei, br~]~ri
strângeau \ncheieturile mâinilor [i gleznele, iar
inelele \mpodobeau degetele de la mâini [i de
la picioare.
EVOLU¥IA COSTUMULUI În evul mediu (secolele
X – XV), India a fost ocupat~ treptat de
musulmani, rezultatele asimil~rii creatoare a artei
islamice fiind vizibile mai ales \n epoca urm~toare
Rena[terii europene (secolele XVI – XVII).
În aceast~ perioad~ arta Indiei a fost cunoscut~
mai ales prin circula]ia unor obiecte de art~
decorativ~ ca armele damaschinate sau [alurile
de Ka[mir. În perioada st~pânirii islamice,
deoarece musulmanii cuceritori erau opri]i de a
lua ceva de la femei, indienii \[i investeau
averea \n bijuteriile so]iilor lor.
Diferite moduri de a drapa sariul indian [i draparea
pantalonului dhoti, reconstituirea autorului
 Flautist, Mormântul leoparzilor,
secolul al V-lea î.Hr.,Tarquinia

sculptur~ [i o pictur~ remarcabile prin vigoare [i

ritm, creând premisele artei romane (de
exemplu Apollo din Vei, amintind statuile
zâmbitoare grece[ti, picturile reprezentând
dansuri din Mormântul leoparzilor etc.).
Idealul de frumuse]e uman~ era mai robust
decât cel grecesc, cu trupul mai bine legat; prin
costum se urm~rea alungirea siluetei (cu
ajutorul bonetei \nalte [i al pantofilor cu vârful
ascu]it), \n sensul statuetelor filiforme g~site \n
morminte, care l-au inspirat pe Giacometti.

CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI

Îmbr~c~mintea pornea de la cea de origine
mesopotamian~, cu c~ma[a croit~, cu mâneci,
ca [i de la cea greceasc~, drapat~ liber, p~strând
cele dou~ straturi, dar acordând o mare
Osta[i etrusci, Roma, Vila Giulia
importan]~ himationu-lui, care va deveni toga.

COSTUMUL ETRUSC Ofranda cupei, Mormântul baronului,

secolul al VI-lea î.Hr., Tarquinia

Italia, înaintea Romei

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Arta, ca [i costumul

etrusc, au format veriga de leg~tur~ \ntre
tradi]ia precedent~ greceasc~ [i cea urm~toare,
roman~, Etruria având un rol similar cu cel al
Cretei \ntre Egipt [i Europa.
Etruscii, veni]i din Asia Mic~ la \nceputul
primului mileniu \.Hr., au format principala
popula]ie \n centrul peninsulei italice, \ntre
fluviul Arnus la nord [i zona Pompei la sud,
atingând apogeul culturii \n secolele VI – V \.Hr.
Cadrul artistic • Influen]a]i de civiliza]ia [i arta
Greciei arhaice, dar [i de cele orientale, etruscii
au creat o arhitectur~ proprie, fortificat~, o

49
Dans, Mormântul din Ruvo, secolul al V-lea \.Hr.
Napoli, Muzeul Na]ional
Sculptural , costumul \ncerca s~ amplifice
trupul atât pe vertical~, prin lungirea extre-
mit~]ilor, cât [i pe orizontal~, prin draparea
mantiei pe lat.
Pictural, etruscii preferau culori tari, majore,
vizibile \n picturile funerare.
Materialele folosite par s~ fi fost foarte diverse,
dup~ originea lor european~ sau asiatic~.
COSTUMUL B ÅRB ÅTESC
Capul era \n~l]at de boneta de forma unui
stup, iar p~rul era prins deseori \ntr-o plas~.
Pereche, sarcofag, Caere,
secolul al VI-lea î.Hr., Paris, Luvru
Pe trup era \mbr~cat un chiton drapat sau o
tunic~ strâns~ pe corp. Pelerina purtat~ cu sau
f~r~ chiton era \ns~ piesa cea mai important~.
¥es~tura dreptunghiular~, colorat~, eventual
cu borduri contrastante, era pliat~ pe
diagonal~ [i a[ezat~ \n diferite feluri: pe spate,
ca o pelerin~, sau \n fa]~ cu capetele aruncate
peste umeri sau \nf~[urat~ ca o fust~ lung~. În
toate cazurile, cutele curbe ale drapajului
prefigurau toga.
Înc~l]~mintea, \nchis~, cu vârf ascu]it [i ridicat,
era alungit~ la c~lcâi (ca [i cea a hiti]ilor din
Afrodita, secolul al V-lea \.Hr., Paris, Luvru
Umbr~, Volterra, Muzeul Etrusc
Asia Mic~, a[a cum va reapare \n gotic) sau
\mbr~când gleznele, ca cizma.
COSTUMUL FEMININ
Pe cap, coafura era \n~l]at~ de diademe,
deseori cu perle, iar p~l~ria era \nalt~, la fel cu
cea b~rb~teasc~.
Pe trup, chitonul doric [i ionic au fost preluate
pe rând, ca [i tunica mulat~ pe trup, acoperite
cu pelerina larg~, deseori \n culori contrastante.
Înc~l]~mintea era ca [i cea b~rb~teasc~.
 Colosseum, secolul I, Roma

Cadrul artistic • Pentru administrarea vastului

COSTUMUL ÎN ROMA
ANTICÅ
Curba arcului în faldul togii
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Constituit~ ca
republic~ la finele secolului al VI-lea \.Hr., Roma
a cucerit ]~rile din bazinul Mediteranei, Galia,
Peninsula Balcanic~ [i Asia Mic~ \n secolele II –
I \.Hr., alc~tuind cel mai mare imperiu al Europei
antice \n secolele I – IV d.Hr., cu o remarcabil~
civiliza]ie [i cultur~. Experien]a popoarelor lumii
antice [i \n special civiliza]ia [i arta Greciei au
fost r~spândite \n Europa datorit~ \ntinderii
statului roman din Italia pân~ \n Anglia, \n
Spania, pe Coastele M~rii Negre [i \n Iran.
Atrium roman, secolul I, Pompei, Casa Vetti
teritoriu, romanii au construit [osele,
apeducte, au cl~dit stadioane, bazilici [i
temple de mari dimensiuni, deseori cu planuri
rotunjite (ca Pantheonul), cu ziduri masive [i
deschideri \n arcuri semicirculare, cum sunt
cele de la Colosseum [i au amplificat
locuin]ele, cu mai multe etaje.
I d e a l u l u m a n • Mai mult ingineri decât
arhitec]i, istorici [i prozatori decât poe]i,
romanii erau mai pu]in \nclina]i s~ caute
frumuse]ea atemporal~, pre]uind mai degrab~
virtu]ile utile statului: for]a de convingere a
oratorului, b~rb~]ia [i st~pânirea de sine a
militarului. Tipul preferat era sportiv, dar mai
vânjos decât cel grecesc, cu umeri mai la]i,
gâtul mai gros, iar costumul amplifica
ponderea [i prestan]a.
Idealul de frumuse]e feminin a evoluat, de
asemenea, de la armonioasa echilibrare a
tuturor \nsu[irilor umane, realizat~ \n
modelele Greciei clasice, apreciate \n Roma
republican~, la afirmarea superiorit~]ii
rangului prin forme m~re]e [i bog~]ie
ostentativ~, prezente [i \n elenism [i reluate \n
Roma imperial~.

CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Împ~ratul Octavian Augustus, secolul I,

Pornind de la o vestimenta]ie sobr~ \n vremea Roma, Museo delle Terme

republicii, costumul a devenit \n imperiu

modalitatea diferen]ierii b~rba]ilor de femei, a
cet~]enilor liberi de sclavi sau a romanilor de
str~ini (ca un mijloc de discriminare).
În compara]ie cu costumul grecesc, destul de
asem~n~tor pentru ambele sexe, \n cel roman
\mbr~c~mintea b~rb~teasc~ – potrivit~
func]iilor publice – s-a deosebit de cea
feminin~, destinat~ vie]ii retrase \n interior.
Sculptural • Pe când costumul feminin a r~mas
mai departe de croial~ greceasc~, cel masculin
a dezvoltat drapajul etrusc \n tog~, amplificând
silueta [i mascând \n parte corpul prin pliurile
curbe, independente de mi[care.
Pictural, culoarea \n \mbr~c~mintea b~rb~-

51
Evolu]ia tunicii, (purtat~ sub tog~ [i dup~
dispari]ia togii), draparea togii pe tiparul ei
teasc~ avea semnifica]ii sociale precise,
marcând rangul, func]ia, vârsta etc.; costumul
feminin era mai variat, ve[mintele având fa]a [i
dublura de tonuri diferite.
Materialele folosite erau ]es~turi din lân~ mai
groase pentru hainele b~rb~te[ti, sub]iri [i fine
pentru cele feminine, \nso]ite de multe bijuterii.
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap, p~rul lung [i barba, din primele secole,
au fost \nlocuite \n epoca clasic~ de p~rul scurt
[i fa]a ras~ care conveneau vie]ii practice,
sold~]e[ti, urmând ca la sfâr[itul imperiului, o
dat~ cu cre[tinismul, s~ revin~ barba. Cununa
de laur, din frunze naturale, apoi din aur, era
\nsemn al triumfului. În c~l~torie se purtau
p~l~rii asem~n~toare celor grece[ti sau glugi.
Sanda roman~ cu c~lcâi
Pe trup, tunica, o c~ma[~ din lân~ alb~, simpl~,
prins~ pe umeri ca un chiton, f~r~ mâneci, mai
târziu croit~ cu mâneci dup~ model oriental,
era purtat~ de oricine, cu sau f~r~ tog~. Felul
cum era strâns~ cu centura deosebea st~rile
sociale: solda]ii o ridicau cel mai sus, pentru a
se putea mi[ca liber, iar f~r~ cordon era semn
de mare del~sare sau s~r~cie. Prin \nn~direa pe
vertical~ a mai multor fâ[ii de pânz~ \ngust~
(]esut~ la r~zboi de cas~), bordurile colorate
(cum sunt marginile galbene ale pânzei din care
se fac c~m~[ile ]~r~ne[ti la noi) formau dungi,
„clavi“, folosite ca semne distinctive sociale. Cele
de purpur~ erau late (tunica laticlavia) pentru
senatori, \nguste (angusticlavia) pentru cavaleri.
Tunica din purpur~ brodat~ cu aur (palmata)
\ntov~r~[ea „toga picta“ a \mp~ra]ilor.
Toga din stof~ de lân~ (de dimensiuni de
aproximativ 5 x 3,5 m) era u[or rotunjit~ la
col]uri, pliat~ \n dou~ pe lungime [i drapat~ de
mai multe ori \n jurul corpului, blocând bra]ul
stâng, [i d~dea o \nf~]i[are masiv~,
supradimensionat~. Toga \n culoarea natural~ a
lânii, mai scurt~, constituia \mbr~c~mintea
cet~]enilor obi[nui]i, fiind albit~ (candida)
pentru func]ionarii publici [i b~trâni. ßi toga
putea fi \mpodobit~ cu benzi (clavi) de purpur~
(pretexta, adic~ pre]esut~ dinaintea croirii),
indicând func]ii oficiale, de magistra]i [i preo]i,
iar \n \ntregime purpurie (de la ro[u la
bleumarin) pentru consuli [i \mp~ra]i. Cea din
purpur~ cu aur (picta) era purtat~ de generali \n
triumf, apoi numai de \mp~ra]i, (ve[mântul
pre]ios apar]inând statului). Toga mai putea fi
cenu[ie-brun~ (sordida) pentru delincven]i sau
neagr~ \n semn de doliu. Sclavii [i str~inii purtau
mantia dreptunghiular~ greceasc~ (pallium).
EVOLU¥IA COSTUMULUI
Toga, la \nceput mai pu]in ampl~, s-a l~rgit la
maximum \n epoca imperial~. În ultima
perioad~ a istoriei Romei, când mul]i str~ini au
p~truns \n administra]ie – ajungând chiar
\mp~ra]i – toga, nemaiavând rolul de a-i
deosebi pe cet~]enii romani de cei str~ini, [i-a
pierdut importan]a, fiind p~strat~ doar de
Inel cu camee, secolul I, g~sit la Poiana, jud. Gala]i,
Bucure[ti, Muzeul Na]ional de Istorie
Femei romane, Vila Misterelor, Pompei, 30, î.Hr.

53

Osta[i romani, Columna lui Traian, secolul I, Roma
b~trâni [i r~mânând la urm~ numai ve[mânt de
\nmormântare. Treptat, toga a fost \nlocuit~
pentru uzul zilnic cu piese mai practice, ca
mantaua sold~]easc~, iar pentru costumele de
ceremonie cu c~ma[a lung~ [i foarte larg~
(dalmatica), purtat~ de \mp~ra]i, \ncepând cu
Diocle]ian, apoi din secolul al IV-lea [i de clericii
cre[tini. Pelerina semicircular~, ca un clopot, cu
sau f~r~ glug~, din stof~ de lân~ mi]oas~ sau
piele (paenula), \mbr~cat~ de ]~rani, solda]i,
54
sclavi, apoi de or~[eni, numai pe vreme rea, s-a
r~spândit cu timpul, fiind permis~ chiar
senatorilor din secolul al III-lea d.Hr.
În aceea[i epoc~ [i mantia de blan~ a fost
preluat~ de Roma, de la germani, ca [i
pantalonii pân~ sub genunchi.
Înc~l]~mintea era important~ \n costumul
roman, având \n vedere distan]ele care trebuiau
parcurse pe jos; \n cas~ se purtau sandale (solae),
care se desc~l]au la mas~, fiind permise [i
sclavilor, pe când pe strad~ se purtau pantofii
(calceus) care se deosebeau, ca [i toga, \n func]ie
de starea social~, dup~ culoare: din piele brun~
pentru cet~]enii Romei, negri pentru senatori [i
ro[ii pentru patricieni. La ]ar~, pe drumurile
noroioase, se \nc~l]au bocanci. La Roma se
producea \nc~l]~minte \n mare cantitate, cizmarii
fiind grupa]i \n una din principalele bresle –
colegii – , dar se importau [i papuci orientali
(dreptul [i stângul la fel).
COSTUMUL MILITAR
Pe cap, casca din piele [i metal sau numai din
metal era de tip grecesc, dar cu creasta mai
mic~, eventual din p~r de cal sau pene, sau
numai cu inel pentru ag~]at \n timpul mar[ului.
Pe trup, tunica, ruginie, era mai scurt~ decât a
civililor. Cuirasa (lorica segmentata) era din
piele, cu pl~ci tari din talp~ sau metal aplicate
pe umeri [i torace, sau din anouri (zale). Paveze
din metal sau din piele ap~rau bra]ele [i
gambele. Pantalonii, prelua]i de la gali, lungi
pân~ sub genunchi (bruch sau cracae) au fost
adopta]i [i de civili din secolul al III-lea d.Hr.
Mantaua dreptunghiular~, prins~ pe um~rul
drept cu fibul~, diferea dup~ dimensiuni: mai
lung~ pentru comandan]i (paludamentum), mai
scurt~, din lân~ de culoare \nchis~, pentru
solda]i (sagum).
Înc~l]~mintea consta din sandale \nalte cu c~lcâi
compact, prinse cu curele, iar pentru ofi]eri, din
pantofi (calceus) cu [ine de metal b~tute pe t~lpi
(caliga sau caligula).
Armele constau din s~bii, suli]e [i catapulte cu
care se aruncau pietre peste ziduri.
Costumul militar, practic, potrivit vie]ii active
prin noile piese introduse de la popoarele
nordice, s-a extins \n rândul popula]iei civile,
formând baza costumului european din
perioada evului mediu.
COSTUMUL FEMININ
Pe cap, coafura de tip grecesc, cu coc, a fost
dezvoltat~ [i complicat~, atingând apogeul \n
epoca imperial~. Supradimensionarea era
ob]inut~ prin crearea unor coafuri \n diadem~,
cu bucle artificiale sau cozi false, sau prin
peruci \ntregi din p~rul sclavelor nordice (de
unde moda p~rului blond), \mpodobite cu ace,
perle etc. Poetul Ovidiu scria despre coafuri \n
Arta iubirii:
„Sunt felurite frizuri. Alegând-o pe cea
potrivit~, / Cere]i oglinzilor sfat, c~ci \n oglinzi
sunt idei… / p~rul prelung [i bogat \i st~ uneia
bine. O alta / [i l-a legat \n panglici strâns
peste tâmple [i lins. / Una \[i prinde \n p~r, c-
o pricepere fin~, agrafe / Alta \n plete a iscat
lene[e valuri de m~ri / \ns~ cum nu po]i
num~ra nicidecum \n via]~ / Câte albine-s \n
roi, câte jivine-s \n Alpi, / Nu voi putea num~ra
numeroasele voastre tertipuri / De-a v~ friza
uimitor. Moda le schimb~ mereu“.
Capul nu era mereu acoperit (ca \n Grecia), ci

Femeie cu peruc~, secolul I, Roma, Museo Capitolino

doar pentru ritualuri, cu un v~l, iar pe strad~
cu p~l~rii de soare (petasos) sau pentru
c~l~torie, cu glug~.
Pe trup, a ap~rut un al treilea strat (tunica
intim~) din pânz~ sau m~tase [i un chilot [i un
fel de sutien, din benzi drepte de pânz~,
(purtate singure de sportive). Rochia (stola), ca
[i peplosul grecesc, denumit la Roma peplum,
era lung~ pân~ la p~mânt, eventual cu tren~,
cu mâneci sau f~r~, de obicei din ]es~turi
sub]iri, transparente, din lân~, bumbac sau
m~tase \n culori deschise (verde ca marea,
Br~]ar~ [arpe, secolul I, Roma
g~lbui etc.) deseori cu broderii la tiv. Era
strâns~ cu cordon [i uneori [i cu bretele
încruci[ate, sus]inând sânii. Mantia (palla),
echivalentul togii, era ca [i himationul grecesc,
numit la Roma pallium, dreptunghiular~, din
lân~, cu dublur~ de alt~ culoare, putând fi
\nlocuit~ cu pelerina de c~l~torie (paenula).
Ca \nc~l]~minte, pantofii (calceus) erau mai
variat colora]i, albi, ro[ii, verzi, galbeni etc.
Bijuteriile, la \nceput sobre, erau \n epoca
imperial~ mari, vizibile de la distan]~: cercei
mari, br~]~ri cu multe cercuri, cu cap de
animal, \n form~ de [erpi, inele cu pecete,
camee sau pietre colorate t~iate f~r~ fa]ete,
fibule ca mari agrafe etc.

55
 R~zboinic viking, figurin~ de bronz din Naestved,
Zealand, Muzeul Na]ional al Danemarcei
COSTUMUL POPOARELOR DE
STEP Å

Costumul, potrivit unei clime mai reci,
cuprindea piese croite, strânse pe corp, din
piele, blan~ sau stof~, haine [i pantaloni
strâm]i. Considerate de romani ca o dovad~ a
lipsei de civiliza]ie, ele au fost adoptate totu[i
pe rând de armatele de ocupa]ie care, cu spirit
practic, le-au recunoscut utilitatea.
Din portul propriu-zis al acestor popoare s-a
p~strat foarte pu]in, mai ales din pricina
obiceiului inciner~rii mor]ilor. |n afara scuturilor
[i a coifurilor cu coarne au mai r~mas doar
podoabe metalice, coliere r~sucite purtate la
gât de b~rba]i (torques), br~]~ri, cercei, agrafe
(fibule), catarame, nasturi din aur sau argint, cu
coral sau emailuri.
Practicile vestimentare folosite \n nordul
Europei erau, de fapt, acelea[i cu cele
cunoscute pe aria de origine a popoarelor
nomade, \n stepele Asiei.
COSTUMUL ÎN AFARA
IMPERIULUI ROMAN
Pantaloni øi coarne în pædurile
transalpine
CONDI¥II DE DEZVOLTARE În stepele din centrul
Asiei tr~iau \n mileniul I d.Hr. popoare de p~stori
nomazi: hunii, sci]ii, sarma]ii, care au migrat \n
diferite etape atât \n vest – spre Mesopotamia [i
Europa, cât [i \n est – spre China, sau c~tre sud
– spre India.
Cadrul artistic • Locuind \n corturi – cum sunt [i
ast~zi iurtele mongolilor – [i transportându-[i
din loc \n loc gospod~ria, ei au folosit drept
obiecte uzuale, dându-le o form~ artistic~,
vasele din lut sau metal [i ]es~turile din lân~
(covoare, [aluri etc.).
Idealul uman • St~pânul stepei era c~l~re]ul,
mereu pe cal, puternic [i suplu.
Colan torques celtic, secolul al II-lea î.Hr.,
Stuttgart, Landesmuseum

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Roma \[i \ntinsese

imperiul \n cea mai mare parte a Europei,
supunând popula]iile locale. La nordul Alpilor,
galii [i germanii, romanizându-se treptat, au
transmis cuceritorilor unele sugestii vestimentare.
Spre deosebire de romani, cu fa]a ras~, drapa]i
\n faldurile togii, nordicii aveau o \nf~]i[are
„barbar~“, mai aproape de natura s~lbatic~ [i
de lumea fiarelor, purtând must~]i [i plete,
mantii de blan~ [i, \n lupt~, coifuri cu coarne.

56

CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Ve[mintele erau adaptate acestui mod de via]~,
ca [i climei aspre, \nvelind trupul cu piese croite
separat, hain~ [i pantalon, având l~rgimea
necesar~ c~l~ritului, dar fiind bine \nchise la
extremit~]i \n vederea izol~rii termice.
Sculptural, trupul era compus din volume
cilindrice, u[or alungit prin boneta ]uguiat~ [i
vârfurile \ntoarse ale cizmelor.
Pictural, culorile erau vii, sonore.
Materialele folosite erau \n primul rând pielea [i
blana sau ]es~turile din lân~, provenite din
Scut celtic din bronz, secolul I,
Londra, British Museum
Costum scitic, persan, regele Darius [i arca[ persan din Susa [i tiparele hainelor
resursele p~storitului. Urm~rind tr~s~turile COSTUMUL DACILOR ßI AL
comune din marea diversitate de costume ale DACO-ROMANILOR
popoarelor stepei, se remarc~ adaptarea lor
func]ional~. CONDI¥II DE DEZVOLTARE Poporul tracic al
ge]ilor era pomenit documentar din secolul VI
COSTUMUL BÅRBÅTESC \.Hr. atestat [i de vestigii, cum este coiful de
Pe cap, p~storii r~zboinici purtau bonete din fetru aur de la Poiana Co]ofene[ti.
sau blan~, cu calota ]uguiat~ [i deseori cu limbi Avariat, acesta era desigur la început la fel de
coborând pe urechi. ]uguiat ca [i cel de argint g~sit la Agighiol,
Pe corp, peste o tunic~ de blan~ sau de piele se jud.Tulcea. De altfel, chiar pe primul coif, cel
\mbr~ca o hain~ deschis~ \n fa]~, caftanul, f~r~
cus~turi pe umeri, strâns \n talie cu cing~toare
[i cr~pat \n p~r]i pentru c~l~rie. Caftanul s-a Cavaler trac, detaliu de pe coiful de la
r~spândit atât \n Extremul Orient, cât [i \n Apus Poiana Co]ofene[ti, secolul al V-lea \.Hr.
datorit~ migra]iilor, influen]ei bizantine ca [i
expansiunii turce[ti. Îl reg~sim astfel în China în
îmbr~c~mintea ambelor sexe, cu varianta
japonez~ a kimonoului, apoi în Imperiul
bizantin, confec]ionat din materiale scumpe
pentru curtea imperial~ [i prela]ii ortodoc[i,
ieftine pentru oamenii de rând. Turcii l-au
preluat o dat~ cu modelele edificiilor
arhitecturale, a tehnicilor de decora]ie [i a
felurilor de mâncare învelite (sarmale, etc.).
Piesa caracteristic~ a costumului era \ns~
pantalonul lung [i larg, pentru c~l~rie.
Înc~l]~mintea consta din cizme din piele moale
cu vârful \ntors \n sus [i deseori cu toc, pentru
a se fixa \n sc~ri. Acesta era, \n principiu,
costumul sci]ilor [i al per[ilor din primele secole
dinaintea erei noastre, precum [i cel al
popoarelor migratoare.
Coiful de aur (avariat) de la Poiana Co]ofene[ti,
jud. Prahova, secolul al V-lea î.Hr., Bucure[ti,
Muzeul Na]ional de Istorie
de aur, pe pår]ile laterale care acopereau
urechile, apar în relief cavaleri sacrificând
berbeci. Înve[mânta]i în zale, ei poartå coiful
ascu]it, în armonie cu încål]åmintea cu vârful
alungit, atestând înrudirea idealului uman cu cel
al etruscilor contemporani, ca [i asemånarea
vestimenta]iei. Urma[ii lor, dacii, au constituit un
stat centralizat, \ntins [i puternic mai cu seam~ \n
secolul I \.Hr. – secolul I d.Hr. sub regii Burebista
[i Decebal. Dup~ r~zboaie \ndelungate, Dacia a
fost cucerit~ de romani, \n 106, iar provincia a
suferit un puternic proces de romanizare.
58
Cadrul artistic • Dacii locuiau în ora[e-cet~]i,
cum erau cele din mun]ii Or~[tiei, plasate pe
\n~l]imi, cuprinzând locuin]e, sanctuare [i
fortifica]ii, decora]ia cl~dirilor ca [i a obiectelor
fiind alc~tuit~ mai cu seam~ din motive
abstracte.
Idealul de frumuse]e pare s~ fi fost silueta
robust~, pus~ \n valoare de ve[minte simple,
comode, decente, lipsite de podoabe
ostentative. Acesta se deduce din imaginile
datorate sculptorilor romani care au consemnat
\n reliefuri istoria r~zboaielor daco-romane.
Coiful de aur [i bra]ara de argint, Tezaurul de la
Pietroasa, Bucure[ti, Muzeul Na]ional de Istorie
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Principalele documente asupra costumelor,
reliefurile Columnei lui Traian de la Roma [i
cele ale monumentului Tropaeum Traiani de la
Adamclisi (Dobrogea), nu indic~ prea mari
deosebiri de rang.
Sculptural, silueta se contura cilindric~, cu
suprafe]e lini[tite, ve[mintele \nv~luind formele
f~r~ s~ le muleze.
Pictural, lipsesc documentele indicând culorile
costumului. Materialele folosite erau pânza de
in sau cânep~, stofa de lân~, pielea [i blana.
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Dacii purtau plete [i barb~, fapt atestat de
poetul Ovidiu, exilat la Tomis, care scria: „F~r~
puteri m~ consum r~t~cit printre neamuri
pletoase“ (Tristele, III, 3).
Ritonul de aur de la Poroina Mare, jud. Mehedin]i,
secolul V - IV î.Hr., Bucure[ti, Muzeul Na]ional de Istorie
Pe cap, nobilii (pileati) purtau o c~ciul~ ]uguiat~
din blan~ sau pâsl~, pe când poporul de rând
(comati), umbla cu capul descoperit. Pe vreme
rea, to]i foloseau gluga.
Pe trup, \mbr~cau o c~ma[~ mai lung~ de
Aplice de aur de harna[ament din tezaurul
de la Cucuteni B~iceni, jud. Ia[i, Bucure[ti,
Muzeul Na]ional de Istorie
genunchi, despicat~ \n p~r]i, strâns~ la brâu cu o
curea. C~ma[a, croit~ din panouri rupte pe fir,
ner~scroite cu foarfeca [i-a p~strat forma în
costumul popular românesc de-a lungul
secolelor pân~ ast~zi în portul de lucru ca [i de
s~rb~toare. Doar fentele laterale au disp~rut.
I]ari pân~ la glezne, destul de strâm]i completau
costumul. Pe metopele de la Adamclissi se v~d
de pild~ i]arii foarte lungi din pânz~, care se
încre]esc pe picior formând falduri orizontale,
ca un burlan, ]inand de cald prin straturile de
aer pe care le formeaz~, a[a cum s-au p~strat în
portul b~trânesc din Vrancea. Deasupra, iarna,
dacii purtau un cojoc cu blana pe din~untru sau
pe dinafar~. Ovidiu scria: „Trec b~[tina[ii
\nfofoli]i \n mi]oasele bl~nuri“ (Tristele, III, 10).
Toate aceste ve[minte s-au p~strat aproape
neschimbate \n costumul popular românesc,
pân~ \n zilele noastre.
O pies~ care a disp~rut era mantia-pelerin~
scurt~, prins~ pe um~r cu o fibul~, probabil
apanaj al nobililor.
În picioare, opincile de form~ specific~ erau
croite din talp~, strânse cu noji]e.
59
COSTUMUL FEMININ varia \n func]ie de clasele reprezentat \n Dacia mai ales de osta[ul puternic,
sociale. Pe monumentul de la Adamclisi sunt rezistent, voinic, bine legat, ca [i de omul politic
reprezentate ]~r~nci \n costum de var~, cu cu silueta ampl~, supradimensionat~ de toga cu
capul descoperit, pe trup cu c~ma[a de cânep~, forme circulare.
din foi ner~scroite \ncre]ite la gât cu sfoar~, (a[a În Dacia roman~, locuitorii ora[elor au adoptat \n
cum se \ntâlnesc [i azi \n Moldova), cu mâneci mare m~sur~ vestimenta]ia cuceritorilor: b~rba]ii
scurte (lungirea lor va fi impus~ de cre[tinare). tunica [i toga cet~]enilor romani, diversele mantii
Pe Columna lui Traian se observ~ câteva femei care au \nlocuit treptat toga, ca [i \nc~l]~mintea
din clasa privilegiat~, pe cap, cu p~rul lung specific~, iar femeile stola [i palla, p~strând \ns~
acoperit cu n~fram~ legat~ la spate, pe trup, to]i [i unele piese vestimentare locale, potrivite
rochie larg~, necroit~ ca în Grecia [i Roma climei mai reci, ca [ubele de blan~. C~ciulile
antic~ [i mantie drapat~, \nnodat~ la spate [i \n mi]oase, din miel au fost unul din elementele
fa]~, \ntr-un mod simetric, dând amploare cele mai constante.
costumului. Descifrarea acestui mod de drapaj S~tenii au r~mas, f~r~ \ndoial~, credincio[i
îmbog~]e[te cu înc~ o solu]ie inedit~ multiplele vechiului port, care [i-a p~strat structura
feluri de a[ezare pe trup a ]es~turii în neschimbat~ [i \n secolele urm~toare, \n timpul
antichitate. migra]iei popoarelor, alc~tuind fondul
costumului popular pân~ \n zilele noastre.

Daci, relief, monumentul Tropaeum Traiani, Daci, relief, monumentul Tropaeum Traiani,
Adamclisi, Dobrogea, 109 d.Hr. Adamclissi, Dobrogea, 109 d.Hr.
Decebal, Columna lui Traian, Roma, secolul I

STÅPÂ NIREA ROMAN Å ÎN

DACIA
(106–271 d.Hr.)

CONDI¥II DE DEZVOLTARE În urma cuceririi

romane a avut loc un proces intensiv de
romanizare, s-au ridicat multe ora[e [i s-a
impus limba latin~.

Cadrul de arhitectur~ [i decora]ie • S-au

construit [osele, cl~diri noi, amfiteatre, mai ales
\n capitala Ulpia Traiana, dar [i \n ora[ele noi \n
stil roman, cu ziduri masive, arcuri semicirculare
pe stâlpi [i coloane corintice. A fost introdus~
ceramica de tip roman, iar \n textile inul.
Idealul uman era cel al cet~]eanului Romei,
Costume dacice, sacrificarea taurilor. Scene din
Columna lui Traian, basorelief,
din Ion Micle, Columna

61
Fra]ii de Limbourg,
Cartea de rug~ciuni
a ducelui de Berry,
detaliu, secolul al XV-lea,
Muzeul din Chantilly
COSTUMUL ÎN EVUL MEDIU
 Biserica San Vitale, Ravenna, secolul al VI-lea

perspectiva era inversat~). Al~turi de tradi]ia

antichit~]ii greco-romane, la alc~tuirea artei
bizantine au participat puternice \nrâuriri
orientale, preponderente \n artele decorative,
de o bog~]ie fabuloas~.
Idealul de frumuse]e • Modelul greco-roman
„mens sana in corpore sano“ s-a modificat
potrivit concep]iei teologice, care separa
sufletul divin de trupul p~c~tos, punând
accentul pe chip asupra ochilor [i mascând
corpul prin ]es~turi rigide, reducându-l la o
COSTUMUL BIZANTIN schem~ abstractizat~, lipsit~ de relief. În art~,
interesul pentru armonia propor]iilor trupului a
Luciul mætæsii øi al mozaicului disp~rut, fiind \nlocuit cu re]ete practice pentru

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Imperiul bizantin a Împ~ra]ii Constantin [i Elena, filde[,

durat peste un mileniu, \ntre secolele lV – XV secolul X - XI, Berlin, Staatliche Museen

(de la oficializarea cre[tinismului de c~tre

\mp~ratul Constantin, \n 313 d.Hr., [i pân~ la
cucerirea Constantinopolului de c~tre turci, \n executarea picturilor biserice[ti (\n manualul
1453), cunoscând epoci de maxim~ \nflorire pictorului de la Muntele Athos fa]a intra de nou~
artistic~ \n vremea \mp~ratului Justinian (secolul ori \n lungimea trupului, de trei ori \n tors etc.).
al VI-lea), a \mp~ra]ilor Macedoneni [i Comneni
(secolele IX – XII) [i Paleologi (secolele XIII – XV). CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Cadrul artistic • Pe când \n Imperiul roman de ¥inuta de la curte era reprezentativ~ pentru
Apus se perindau popoarele barbare, \n bog~]ia imperiului prin fastul oriental,
Imperiul roman de R~s~rit arta era chemat~ s~ materialele scumpe, str~lucitoare. Stratificarea
ilustreze m~re]ia cezarului [i a cur]ii sale, dar \n social~ era precis indicat~ prin semne ierarhice:
acela[i timp s~ slujeasc~ bisericii, exaltând dungi, cercuri, p~trate, broderii etc.
valorile vie]ii spirituale. Biserici ca Sf. Sofia din În epoca lui Justinian (secolul al VI-lea), costumul
Constantinopol sau San Vitale din Ravenna au bizantin a atins \ntreaga sa splendoare,
r~mas exemplare. influen]ând toat~ lumea contemporan~.
Determinantele vie]ii terestre, timpul (mi[carea) Sculptural, costumul a evoluat paralel cu arta
[i spa]iul (volumul, adâncimea) erau anulate \n statuar~; reliefarea trupului, pus~ \n valoare
arta care vorbea despre sufletul nemuritor printr-un drapaj liber, a fost treptat neglijat~ \n
Jil]ul din filde[ al episcopului Maximian, favoarea unei reprezent~ri simbolice, \n forme
(sculptura s-a aplatizat [i a disp~rut, \n pictur~
secolul al VI-lea, Ravenna

64

Evolu]ia togii: etrusc~, Roma republican~, imperial~,
Imperiul bizantin
abstractizate, hieratice, din linii drepte [i planuri
seci, dar p~strând volume mari, monumentale.
Pictural, s-a recurs, odat~ cu [tergerea
reliefului, la specularea luminii r~sfrânt~ pe
pere]i de luciul marmurii sau al mozaicului, iar
pe ve[minte de m~t~surile ]esute cu fir,
brodate, b~tute cu pietre pre]ioase, sugerând
imaterialitatea.
Materialele folosite erau deosebit de scumpe,
Constantinopolul fiind centrul mondial al
produc]iei de lux, \ntr-o vreme când \n apusul
Europei migra]iile popoarelor f~ceau s~ se
piard~ tradi]iile me[te[ug~re[ti din vremea
romanilor. Lâna [i pânzeturile erau utilizate
Costume bizantine [i tiparele lor
doar ca lenjerie, m~tasea (adus~ din China)
fiind produs~ la Constantinopol doar pentru
curtea imperial~.
Se preferau ]es~turile rigide, cu modele mari,
simetrice, figuri geometrice regulate, de
influen]~ sirian~, cu motive animaliere
fantastice (\n cercuri ap~reau p~s~ri, lei sau
dragoni \naripa]i adosa]i sau afronta]i sau
vulturul cu dou~ capete, emblema Paleologilor).
Deoarece m~tasea se de[ira u[or, toate tivurile
[i cus~turile erau \nt~rite cu broderie. Pe zonele
supuse tocirii, ca pe umerii solda]ilor (purtând
Împ~rat, filde[, secolul al XII-lea,
lance), la genunchi (pentru rug~ciune) [i \n Washington D.C., Muzeul de Art~
coate se aplicau petice ornamentale.
Ve[mintele deveneau [i mai ]epene prin
ad~ugarea de broderii, picturi, \ncrusta]ii cu [i deplasând centrul aten]iei asupra ochilor.
pietre scumpe sau perle. Împ~ratul purta coroan~ de aur, rigid~,
orizontal~, cu dou~ rânduri de pietre mari [i
COSTUMUL BÅRBÅTESC uneori pandelocuri (bijuterii atârnate de lan]uri).
Îmbr~c~mintea bizantin~ continua pe cea Pe trup, tunica avea mânec~ lung~, poale
roman~, ]inuta militar~ r~mânând la \nceput scurte pentru militari, ceva mai lungi pentru
asem~n~toare, pe când ve[mintele pentru civili, iar \n costumul imperial ajungea pân~ sub
ceremonii au evoluat treptat. genunchi. Ve[mântul \nal]ilor prela]i era lung
Pe cap, p~rul era tuns scurt, iar barba, la \nceput, pân~ la p~mânt, cu borduri late, brodat la
se purta ras~, apoi lung~, ascunzând maxilarele guler, man[ete, tiv. Pelerina militar~ scurt~, ca
65
Împ~r~tul Justinian [i curtea lui, mozaic,
secolul al VI-lea, biserica San Vitale, Ravenna

66
 Împ~r~teasa Theodora [i curtea ei, mozaic,
secolul al VI-lea, biserica San Vitale, Ravenna

67
Împ~ratul Theodor Metokites, 1315 - 1320,
Mån~stirea Chora, Istanbul

[i cea lung~, de ceremonie, era la \nceput de tip

grecesc, dreptunghiular~, apoi semicircular~,
prins~ pe um~rul drept cu fibul~. Împ~ratul
purta pelerina de purpur~ (hlamida) cu câte un
dreptunghi auriu \n fa]~ [i \n spate. Demnitarii
aveau pelerin~ lung~, uneori brodat~ cu scene
biblice, cu tablion purpuriu. Pantaloni lungi,
strâm]i, acopereau picioarele pân~ la glezne.
Înc~l]~mintea consta din sandale cu curele (un
fel de opinci) sau pantofi (negri pentru
demnitari, de purpur~ pentru \mp~rat).
Principalele accesorii erau gulerul lat, brodat
cu pietre, la fel cu centura lat~, [i fibula cu
trei l~n]i[oare cu pandantive, prinzând
pelerina pe um~r.

COSTUMUL FEMININ
Îmbr~c~mintea provenea din cea a Imperiului
roman târziu, cu tunica pentru interior [i pelerina
(paenula) pentru strad~.
Pe cap, p~rul era mereu acoperit de n~fram~.
Coroana imperial~ era rigid~, orizontal~, cu dou~
rânduri de pietre, egret~ [i cu pandelocuri foarte
lungi. Acestea aveau rolul, ca [i broboada, de a
elimina din compozi]ia fe]ei maxilarele – obrajii
resim]i]i ca prea tere[tri – [i a pune \n lumin~ Împ~r~teasa Theodora, detaliu din mozaicul de la biserica San Vitale, Ravenna

68
 2
2
ochii mari, umbri]i, \ncerc~na]i. Nasul lung [i 4
sub]ire [i gura mic~ întregeau expresia grav~,
3
ascetic~, al c~rei model se g~sea \n icoane. 3
Doamnele purtau uneori [i turbane orientale.
Pe trup, peste c~ma[a care nu se vedea, prima
rochie era o tunic~ lung~ pân~ la p~mânt, cu 1
mâneci lungi, strâmte, cu cordon, tivit~ cu 1
broderii de forme geometrice; peste ea, o
band~ brodat~ cu perle [i pietre era \nf~[urat~ Diacon Preot
pe umeri, atârnând vertical \n fa]~; a doua
rochie, cu mâneci scurte, sau o fust~ prins~ \n 8 7 7
6
talie o l~sa s~ se vad~ pe cea de dedesubt.
Pelerina era semicircular~, ampl~, cea 3
imperial~ din purpur~, cusut~ cu perle [i
pietre, deseori cu tablion, pe care putea fi 5
3 8
brodat chipul \mp~ratului. 6
În picioare, pantofii erau din piele colorat~, 1
eventual cu purpur~ imperial~, [i broda]i.
Accesoriile, gulerul-pelerinu]~ [i cordonul, aurite,
brodate cu pietre, completau ]inuta de gal~. Preot slujind 14

9
EVOLU¥IA COSTUMULUI În secolele urm~toare,
costumul bizantin a suferit o prefacere lent~, 11 12
silueta s-a emaciat \n continuare, devenind 10
17 15
mereu mai seac~ [i ]eap~n~ prin dispari]ia
drapajului [i folosirea ]es~turilor rigide, cu motive
ornamentale geometrice regulate, cercuri,
p~trate, cruci etc. 16
Corpul era total acoperit. La femei, capul era
\mbrobodit, iar b~rba]ii purtau p~rul lung [i fa]a
\n parte ascuns~ de barb~. Principalul ve[mânt
era roba lung~, rigid~ (saccos), cu mâneci strânse 3 13 5
la \ncheieturi. Semnificativ~ apare evolu]ia Arhiereu (Mitropolit, Episcop, Patriarh)
mantiei drapate, de la toga care amplifica silueta COSTUMUL CLERULUI ORTODOX
prin faldurile rotunjite, la o simpl~ band~ dreapt~ 1. Stihar (echivalent catolic alba) 10. Omofor (echivalent catolic pallium)
2. Orar 11. Cârje
din m~tase brodat~, \nf~[urat~ \n talie [i pe 3. Mânecu]~ 12. Sacos (echivalent catolic dalmatica)
umeri [i ]inut~ pe bra]ul stâng, având doar rolul 4. Ras~, sutan~, anteriu (echivalent catolic sutan~) 13. Bederni]~ sau epigonation (echivalent catolic
unui ornament simbolic. 5. Brâu manipulum)
6. Epitrahil sau patrafir 14. Mitr~
Stilul bizantin s-a p~strat aproape neschimbat 7. Felon (echivalent catolic casula) 15. Mantie (echivalent catolic pluviale)
de-a lungul secolelor \n \nf~]i[area preo]ilor 8. Culion sau potcap 16. Cruce pectoral~
9.Camilafca (potcap cu vål) 17. Engolpion (echivalent catolic relicvar)

69

Biserica Sf. Nicolae Domnesc, secolul al XIV-lea,
Curtea de Arge[
ortodoc[i, caracterizat~ prin p~rul lung, ca [i
barba, [i prin ve[mintele suprapuse.
Costumul bizantin a primit printre alte influen]e
orientale [i modelele unor haine de ceremonie,
cum erau grana]a asirian~ sau caftanul persan
care, prelucrate \n spiritul specific Bizan]ului, au
fost transmise mai departe ]~rilor din r~s~ritul
Europei – Rusiei, Bulgariei, ¥~rilor Române.
Pân~ \n secolul al XII-lea, costumul bizantin a
fost modelul neegalat al \ntregii lumi europene.
În perioada urm~toare, stilul gotic apusean va
influen]a \n costum pe cel bizantin.
PE TERITORIUL ROMÂNIEI
Costumul românesc cult [i popular s-a \ncadrat,
\nc~ de la \nceputul cre[tinismului, \n viziunea
bizantin~, auster~, sl~vind virtu]ile suflete[ti [i
ascunzând trupul pieritor.
70
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Constituirea ¥~rii
Române[ti [i a Moldovei ca state independente,
\n secolul al XIV-lea, a oferit cadrul unei vie]i
publice [i a unei costuma]ii \n rândul celor
europene contemporane.
Cadrul artistic • Aflate \n aria de influen]~ a
Imperiului bizantin, ¥~rile Române au cunoscut
tipurile de construc]ie [i decora]ie ale edificiilor
de cult ortodoxe, remodelându-le \ntr-un stil
propriu, prin folosirea vechii experien]e a
artelor populare (ex.: biserica Sf. Nicolae
Domnesc – Curtea de Arge[ sau biserica
m~n~stirii Cozia, cu ornamente cioplite \n
piatr~, ca din [ireturi \mpletite).
Idealul uman, \ntrupat de portretele ctitorilor din
biserici, poart~ pecetea spiritualit~]ii bizantine.
Ve[mintele de ceremonie erau executate din
m~t~suri cu motive geometrice, simetrice, tivite
cu benzi brodate cu perle [i pietre pre]ioase [i
completate cu mantii semicirculare, agrafate \n
fa]~ sau pe um~r. În astfel de costume apar
Nicolae Basarab Voievod, \n biserica Sfântul
Nicolae Domnesc din Curtea de Arge[, ca [i
Mircea cel B~trân \n biserica de la Cozia.
Costumul popular de Muscel, cu silueta elegant~
de coloan~ [i acordul rafinat de alb, negru [i aur,
apare ca o relicv~ a cur]ii din Câmpulung,
capitala ¥~rii Române[ti din secolul al XIV-lea.
În secolul al XV-lea – dup~ cucerirea
Constantinopolului de c~tre turci – arta
bizantin~ [i-a continuat dezvoltarea mai
departe \n regiunile de rezisten]~ \mpotriva
otomanilor, \mbr~când un marcat caracter
na]ional \n Rusia, ]~rile baltice ca [i la noi. În
picturile votive, domnitorii, doamnele [i copiii
lor, (ca Alexandru cel Bun pictat \n m~n~stirea
Sucevi]a) erau \nf~]i[a]i \n costume imperiale,
purtând mantia larg~ pân~ \n p~mânt, cu
mâneci \n pâlnie (grana]a), din catifea cu
motive mari, guler [i tivuri late brodate cu fir,
perle [i pietre pre]ioase. Aceasta s-a p~strat ca
ve[mânt de \ncoronare [i \n secolele urm~toare.
O a doua hain~ de origine oriental~, venit~ prin
filier~ bizantin~, era caftanul cu mâneci foarte
lungi, atârnând pe spate, cu despic~turi pentru
trecerea bra]elor, purtat mai \ntâi de doamne [i
Ctitori, Ieremia Movil~ [i familia lui,
M~n~stirea Sucevi]a, 1600 - 1606

Costum de Muscel, secolul XVIII - XIX,
Bucure[ti, Muzeul Satului
de boieri \nc~ de la sfâr[itul secolului al XV-lea,
ca Maria de Mangop, \n portretul ei brodat [i
doamna Elena, \n pictura de la Moldovi]a sau,
\n secolul al XVI-lea, Despina Doamna [i fiica
ei, domni]a Ruxandra, \n biserica episcopal~
din Curtea de Arge[.
ßi \n Transilvania, broderii de tip bizantin erau
aplicate pe ve[minte largi, dar cu poale mai Biserica Vasile Blajenâi, secolul al XVI-lea, Moscova
scurte, de exemplu \n portretele ctitorilor
Cânde[ti din Biserica Strei Sângiorgiu sau ale
jupânilor Vladislav [i Micl~u[ din Biserica
Sfântul Nicolae din Ribi]a.
În secolul al XVl-lea ve[mintele de gal~ ale
cur]ii \[i p~strau monumentalitatea [i
gravitatea bizantine. Unii domnitori \mbr~cau
\nc~ grana]a, ca Neagoe Basarab \n biserica
m~n~stirii Curtea de Arge[ [i Petru Rare[ \n
biserica M~n~stirii Humor, al]ii caftanul peste
alt ve[mânt, anteriul, la fel de lung, \nchis
pân~ \n talie cu nasturi [i legat cu cing~toare.
Costumul popular. L~sarea la vedere doar a
fe]ei, ascunderea p~rului sub tulpan, a
trupului sub haine, remodelarea siluetei c~tre
cilindru, sobru, decent (f~r~ elemente de
atrac]ie, plete, decolteu, talie fin~) fac parte
din tr~s~turile distinctive ale portului din toat~
România, estompând diferen]ele regionale (nu
se poate imagina costumul popular românesc
cu mâneci [i pantaloni scur]i).
ÎN RUSIA
Înrâuririle Imperiului bizantin ortodox s-au
grefat pe o art~ local~ de mare vitalitate,
hr~nit~ de r~d~cini orientale, vizibile în biserica
Vasile Blajenâi, ridicat~ la Moscova în cinstea
eliber~rii ]~rii de t~tari în secolul al XVI-lea.
Forma de coco[nichi, provenit~ din arhitectura
de lemn (ca o sec]iune de butoi, f~când
trecerea de la spa]iul navei la cel mai restrâns al
turlei), se reg~se[te în diademele p~strate în
costumele populare, dar arborate [i în ]inutele
curtene ca un semn distinctiv al identit~]ii
na]ionale.
71

COSTUMUL EUROPEAN
FEUDAL
Mantii ca ziduri de incintæ
COSTUMUL ÎN SECOLELE VI - IX
STILUL CAROLINGIAN
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Dup~ ce tulburarea
migra]iilor s-a mai lini[tit, pe teritoriul Imperiului
roman de Apus s-a instaurat domina]ia
popoarelor germanice, organizate \n mai multe
regate, \n Anglia, Danemarca, Suedia, Norvegia,
Italia, Galia [i Germania actuale.
Carol cel Mare, secolul al IX-lea, Paris, Luvru
Castel fortificat din Rochester, Anglia, secolul al XII-lea
Un deosebit nivel de civiliza]ie a atins regatul
francilor \n timpul dinastiei Merovingienilor \n
secolele V – VIII, apoi a Carolingienilor \n secolele
VIII – IX. În anul 800, Carol cel Mare s-a
\ncoronat ca \mp~rat roman, unind principalele
domenii ale Europei de apus din Italia, Fran]a,
Germania, \ntr-un fel de uniune european~
bazat~ pe aceea[i religie cre[tin~ [i având limba
latin~ comun~.
Cadrul artistic • Pe lâng~ modeste construc]ii Costume feminine romanice [i tipare
din lemn, \n cadrul Rena[terii carolingiene a
\nceput din nou s~ se cl~deasc~ \n piatr~
re[edin]e regale [i biserici, cum e cea din Aix- armatei romane de ocupa]ie (tunic~ de pânz~,
la-Chapelle, v~dit \nrâurite de arta bizantin~, manta dreptunghiular~, pelerin~ cu glug~,
dar de propor]ii mai reduse [i cu solu]ii ghete), iar hainele erau cusute \n cas~ din
func]ionale proprii. materiale produse \n gospod~rie (]es~turi din
Idealul de frumuse]e pornea de la cel bizantin, lân~, pânz~ sau blan~ etc.), la care se ad~ugau
exprimând puterea [i bog~]ia, privilegiul garnituri mai scumpe din m~tase sau broderie.
st~pânitorilor r~zboinici [i al mai-marilor Mormintele din epoca merovingian~ au p~strat
bisericii cre[tine. ve[mintele de gal~ ale unor capete \ncoronate,
cum era regina Arnegonde (550 - 570), care era
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI \mbr~cat~, peste c~ma[a din pânz~ fin~, cu o
Constituirea orânduirii feudale impunea rochie din m~tase violet~ peste care avea un
deosebiri marcate ale st~rilor sociale prin
aspectul exterior. M~nu[~ [i pantof, secolul al IX-lea,
Pentru ceremonii nobilii recurgeau la o Viena, Schatzkammer
costuma]ie somptuoas~ dup~ modelul
prestigiosului Bizan], amplificându-[i sculptural
silueta pe vertical~ prin tiare \nalte, pe
orizontal~ prin drapaje largi [i c~utând s~
impresioneze prin coloritul viu al materialelor
scumpe [i prin pre]iozitatea ornamentelor.
În via]a zilnic~ \ns~ se purta o \mbr~c~minte
practic~, rezultatul combina]iei ve[mintelor
popoarelor germanice (tunic~ de piele,
pantaloni, [ub~ de blan~, opinci) cu cele ale
Biserica Sf. Mihail din Hildesheim, Germania, 1001
mantou din m~tase ro[ie, cu mâneci largi,
cing~toare lat~ [i un v~l prins cu o bro[~ de aur
[i email, iar pantofii erau din piele neagr~, cu noji]e
\nf~[urate pe gamb~.
Dulap de sacristie, 1210, domul din Halberstadt
Biserica Saint Benoît sur Loire, secolul XII - XIII
Carol cel Mare, \n costum de gal~, era cu care e \nf~]i[at \mp~ratul [i \n statueta
asem~n~tor \mp~ra]ilor r~s~riteni, purtând ecvestr~ \n bronz din muzeul Luvru, din Paris.
chiar unele piese importate din Bizan]. Majoritatea popula]iei de plugari lega]i de
Costumul s~u de \nmormântare, g~sit \n p~mânt era ]inut~ departe de luxul privi-
mausoleul din Aix, cuprindea: o coroan~ de aur legia]ilor atât datorit~ posibilit~]ilor materiale
cu pietre pre]ioase [i email, o tunic~ cu mâneci reduse, cât [i prin legi vestimentare, de pild~
tivit~ cu aur, peste ea o dalmatic~, deasupra o cea din anul 808 care interzicea ]~ranilor s~
hain~ constantinopolitan~ din brocart ]esut cu foloseasc~ mai mult de [ase co]i (3,50 m) de
elefan]i \n cercuri, \n verde, albastru [i aur, [i pânz~ [i alte culori decât negru [i cenu[iu.
alta din brocart de aur cu motive \n p~trate,
fiecare cu câte un rubin \n centru, [i pantofi din
piele ro[ie broda]i cu aur [i b~tu]i cu smaralde.
Costumul obi[nuit al lui Carol cel Mare, descris
de secretarul s~u Eginhard, era \n schimb mult
mai simplu [i adaptat vie]ii active: pe cap, peste
p~rul scurt, o bonet~ rotund~ cu margini
brodate, pe trup o c~ma[~ din pânz~ sau lân~,
apoi o tunic~ (gonelle) pân~ la genunchi, tivit~
cu m~tase colorat~ [i strâns~ cu cordon cu
cataram~, peste care o pelerin~ semicircular~,
vara sub]ire, iarna \mbl~nit~, era prins~ pe um~r
Fecioara cu Pruncul,
cu o bro[~. |n picioare, pantalonii pân~ la Auvergne,
genunchi [i \nc~l]~rile din piele \ntregeau ]inuta secolul al XII-lea, Paris, Luvru
73
 COSTUMUL ÎN SECOLELE X-XII
STILUL ROMANIC

În secolele X-XII, \n prima etap~ a feudalismului

Împ~ratul Otto al III-lea \ntre un episcop [i un cavaler, Evangheliarul din Bamberg,
secolul al X-lea, Munchen, Staatsbibliothek
dezvoltat, \n Europa apusean~, arti[tii [i
me[te[ugarii lucrau mai ales pentru seniorii
feudali, st~pânitori ai domeniilor [i ai satelor de
iobagi, sau pentru m~n~stiri, citadele
ad~postite ale culturii. Între mo[iile r~spândite
\n vest [i marile imperii r~s~ritene, bizantin [i
arab, c~l~toreau negustori [i crucia]i, asigurând
circula]ia ideilor [i formelor. Pu]in dup~ ce la
anul 1000 lumea a[teptase \nsp~imântat~
Judecata de Apoi, la 1054 catolicii din apusul
Europei s-au separat de ortodoc[i. Pe când
ace[tia din urm~ au p~strat neschimbat~
orientarea artelor vizuale c~tre figurarea
nev~zutelor, catolicii [i-au \ndreptat privirea
c~tre via]a credincio[ilor, desf~[urat~ \n timp [i
spa]iu, ceea ce a dus la re\nflorirea sculpturii [i
la reprezentarea \n pictur~ (în fresce sau
miniaturi) a ac]iunilor, cu gesturi [i mimic~.
Cadrul artistic • Dup~ secole de stagnare, vestul
Europei [i-a reg~sit resursele activit~]ii
constructive de amploare, conturându-[i un
puternic stil original, cu multiple fa]ete, putând
concura cu cel estic, bizantin: stilul romanic din
secolele X – XII. Principalele cl~diri erau castelul
\nt~rit [i biserica. Reluând tradi]ia roman~ din
fostele provincii ale imperiului, altoit~ cu
influen]e orientale [i experien]e populare locale,
arhitectura cet~]ilor era caracterizat~ de zidurile
pline, masive, asigurând ap~rarea [i dând
prestan]~ [i monumentalitate edificiilor.
Bisericile, pe plan bazilical, aveau deschideri mici,
\n arcuri semicirculare sprijinite de colonete, care
se reg~sesc [i \n ornamentele mobilierului.
Sculptura [i pictura, figurând imaginile
mitologiei cre[tine, \mbr~cau aspecte fantastice,
de mare efect decorativ.

74
 9.
11.

8. 10.
3. suprema]ia st~pânitorilor asupra ]~ranilor, Episcopul catolic purta pe cap mitra cu dou~
\mbr~ca]i \n culori stinse, p~mântii. col]uri, iar pe trup acelea[i ve[minte suprapuse:
12. Având ca material principal stofa de lân~, dedesubt tunica alb~, \ncins~ cu zingulum, peste
6. garnisit~ cu ]es~turi mai scumpe sau bl~nuri ea stola, apoi dalmatica [i pelerina circular~, iar
7. peste toate acestea o a doua band~ simbolic~,
2. 5. rare, costumul romanic, drapat \n falduri moi,
3. era mai suplu \n compara]ie cu rigiditatea \mpodobit~ cu cruci (pallium), [i pe bra] o fâ[ie
4.
1. mantiilor bizantine, din m~tase ]eap~n~, (manipulum) pentru apucat obiectele sacre.
\nt~rit~ de broderii [i pietre pre]ioase. Rangurile biserice[ti inferioare \mbr~cau doar
¥es~turile scumpe erau imitate \n m~n~stiri prin straturile de dedesubt, diaconii doar tunica
COSTUMUL ECLEZIASTIC CATOLIC
broderii de mân~, destinate nu numai alb~, zingulum [i manipulum, preo]ii, \n plus
ve[mintelor liturgice, ci [i celor civile de gal~. stola [i dalmatica.
Preot Episcop Papa Costumul civil al cavalerilor feudali accentua
¥~ranii continuau s~ utilizeze doar pânzeturi [i
1. sutana 4. alba 10. cârja
2. cotta 5. dalmatica 11. tiara stofe de cas~. Pânza alb~ era, dup~ sp~lare, for]a [i prestan]a.
3. stola 6. casula 12. pluviala [i \ng~lbenit~ cu [ofran. Pe cap, contribuind la amplificarea siluetei, p~rul
7. manipulum tiparul ei era l~sat lung, ca [i must~]ile [i barba, t~iat~
Tehnica execu]iei \mbr~c~mintei era relativ
8. pallium
9. mitra rudimentar~, majoritatea pieselor fiind necroite adeseori \n dou~ col]uri. Acoper~mântul cel mai
[i doar asamblate, din materiale textile ]esute la frecvent era scufia sub form~ de bonet~,
r~zboi, de form~ dreptunghiular~, doar asemenea celei frigiene, de glug~ cu mo] sau de
\ncre]ite [i cusute \n diferite feluri. Hainele erau scufie legat~ cu bride, deseori purtat~ [i sub coif
Idealul uman corespundea concep]iei lucrate \n cas~ chiar [i \n familiile nobile (\n sau sub p~l~ria de vân~toare, cu bor \ntors.
teologice dominante, punând – ca [i \n lumea Cântecul Nibelungilor, Krimhilde cosea c~m~[i).
bizantin~ – accentul pe figur~, oglinda Cavalerul Schenk von Limburg, miniatur~, secolul
sufletului, [i acoperind trupul considerat COSTUMUL BÅRBÅTESC al XIII-lea, Heidelberg, Universitätsbibliothek
impur. Prestigiul social era semnificat printr-o Potrivit strictei ierarhii feudale, c~tre anul 1000
impun~toare prezen]~ \n spa]iu, masiv~ ca un au fost fixate costumele principalilor suzerani,
bastion inexpugnabil. \n frunte cu \mp~ratul, ca [i cele ale clerului.
Împ~ratul avea acelea[i ve[minte ca [i
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI episcopul, deosebindu-se doar prin \nsemnele
Îmbr~c~mintea lung~ [i larg~, bogat puterii lume[ti – coroana, sceptrul, sabia,
\mpodobit~ constituia privilegiul nobililor globul p~mântesc.
feudali [i al înaltului cler, pe când iobagii În ]inuta \mp~r~teasc~ se suprapuneau tunica
continuau s~ foloseasc~ ve[minte practice, alb~ \ncins~ cu cordon (zingulum), peste care
scurte, strânse pe trup, rezultate din \mbinarea era \ncruci[at~ o fâ[ie simbolic~ cu capete
portului local popular cu influen]ele romane atârnând \n fa]~ (stola), amintind vechea
aduse de militari. mantie roman~, apoi o tunic~ mai larg~ [i
Sculptural, costumul feudalilor modela prin scurt~ (dalmatica) colorat~, brodat~ cu m~tase
faldurile ample volume compacte, de bloc, [i aur, [i \n sfâr[it o mantie semicircular~
amintind corporalitatea cl~dirilor. (paenula) de m~tase purpurie. Ciorapii de
Pictural, coloritul viu al stofelor [i mai ales m~tase, pantofii [i m~nu[ile erau brodate [i
str~lucirea podoabelor scumpe f~ceau vizibil~ \mpodobite cu pietre pre]ioase.

75
76
Broderia de la Bayeux, secolul al XI-lea, Muzeul din Bayeux

Broderia de la Bayeux, transportarea zalelor,
secolul al X-lea, Muzeul din Bayeux
Pe trup, peste c~ma[~, tunica cu mâneci avea
poalele mai lungi decât \n trecut, pân~ la
jum~tatea gambei, ascunzând pantalonii.
Pelerina, dreptunghiular~, [i ea mai lung~ [i mai
larg~, era prins~ cu fibul~ pe um~r sau pe piept.
În picioare, ciorapii din stof~, croi]i pe m~sur~,
erau viu colora]i, lega]i cu curelele \nc~l]~mintei
sau vârâ]i \n cizme scurte.
Spre deosebire de nobili, iobagii aveau p~rul
mai scurt, retezat, iar pe trup tunic~ scurt~ [i
pantaloni din stof~ dreptunghiular~, drapat~, [i
\n picioare aveau ciorapi largi [i opinci, pantofi
gro[i sau cizme.
COSTUMUL MILITAR
Pe cap, în vremea cruciadelor, \ncepând din
secolul al XII-lea, se purta casca metalic~. La
\nceput de form~ semisferic~, amintind \n
78
contur bol]ile semicirculare din arhitectura ¥~r~ncile p~strau portul vechi, func]ional, cu o
romanic~, va evolua ca [i acestea c~tre arcul singur~ rochie peste c~ma[~ [i basma pe cap.
frânt, ogival. Cu timpul, a fost completat~ cu o
plac~ nazal~, apoi cu o masc~ pentru fa]~, cu EVOLU¥IA COSTUMULUI În secolul al XII-lea,
perfora]ii pentru ochi [i nas, dând cavalerilor o cruciadele au favorizat o p~trundere masiv~ a
\nf~]i[are \nsp~imânt~toare. costumelor orientale \n Europa. În 1100,
Pe trup, peste o tunic~ v~tuit~, amortizând \mp~ratul Baudouin I a intrat \n Ierusalimul
frecarea [i loviturile, era \mbr~cat~ c~ma[a de cucerit \mbr~cat cu un burnus ]esut cu aur, \n
zale (haubert), [i peste aceasta o hain~ larg~ din 1192, Henri de Champagne purta mantii [i
stof~, cu func]ie util~, ferind zalele s~ se \ncing~ turbane d~ruite de sultanul Saladin. În costumul
la soare, dar [i reprezentativ~, l~]ind silueta romanic au fost, desigur, integrate \ntâi
r~zboinicului [i dezv~luindu-i identitatea prin ve[mintele de acela[i tip, largi [i lungi, dar \n
\nsemnele heraldice [i culorile proprii, reluate [i costumul feminin au \nceput s~ se caute metode
de cuvertura calului. de mulare a rochiei pe trup; t~iat~ \n fir drept,
Picioarele erau ap~rate de zale. aceasta a fost r~scroit~ lateral \n talie [i [nuruit~,
Armele erau: arcul cu s~ge]i, suli]a, sabia [i scutul accentuând prin contrast sub]irimea mijlocului.
rotund sau \n form~ de zmeu. Era \nceputul unei revolu]ii costumare ce avea
Solda]ii de rând purtau \n afara hainelor obi[nuite s~ se \mplineasc~ \n etapa urm~toare.
]~r~ne[ti c~ciul~ din lân~ [i pieptar din piele.
P~stori, Catedrala din Chartres,
COSTUMUL FEMININ secolul al XII-lea, Fran]a
La \nceputul perioadei amintite era foarte
asem~n~tor cu cel b~rb~tesc de ceremonie, dar
ceva mai lung.
Pe cap, p~rul era, la tinerele fete, piept~nat cu
c~rare la mijloc, \n plete sau coade, \mpodobit
cu coroni]e de flori, dar acoperit la femeile
m~ritate cu basma legat~ \n jurul b~rbiei
(barbette), sau \nvelind [i gâtul (gorget).
Pe trup, peste c~ma[~ erau \mbr~cate dou~
rochii suprapuse, una dedesubt (cotte) strâmt~,
\nchis~ pân~ la gât, cu mâneci lungi, strâmte,
alta deasupra (surcot), mai larg~, cu mâneci largi,
ceva mai scurt~. Pelerina era semicircular~,
uneori m~rginit~ cu blan~.
Principalele accesorii erau cordonul din argint
aurit, care era de fapt o bijuterie, ca [i inelele
sau colanele de la gât.
Înc~l]~mintea era simpl~: pantofi de forma
unor balerini.
 PE TERITORIUL ROMÂNIEI
S-au construit cet~]i \nt~rite \n toate provinciile.
Pe când Muntenia [i Moldova r~mâneau fidele
stilului bizantin, \n Transilvania din secolele
X–XIII bisericile ortodoxe Densu[, Strei etc.
(Hunedoara) \mbinau tr~s~turile bizantine cu
cele romanice venite din Apus. Stilul romanic
slujea ritului catolic al ungurilor [i sa[ilor (stabili]i
aici \ncepând cu secolul al X-lea [i al XII-lea) \n
bisericu]e de sat cum e cea din Cisn~dioara
(Sibiu) sau \n catedrale impun~toare, cu ziduri
masive [i bogat~ decora]ie sculptat~ \n piatr~,
cum este cea din Alba-Iulia. „Perechea
\mbr~]i[at~“, cioplit~ \ntr-unul din blocurile
zidului, se \nf~]i[eaz~ \n costumele timpului, cu
plete [i ve[minte lungi [i largi (ale cavalerului,
ceva mai scurte). Sa[ii au construit începând din
acest~ perioad~, originalele lor fortifica]ii s~te[ti
ca ansamblurile de la Prejmer [i H~rman, cele
trei ziduri succesive din jurul bisericii de la
Biertan sau numeroasele l~ca[e de cult
prev~zute cu galerie de straj~ [i pu] cu ap~ în
interior pentru caz de asediu.
Pereche, catedrala de la Alba-Iulia

Biserica din Cisn~dioara, portal în stil romanic

Biserica din Cisn~dioara, vedere general~

79
 Strad~ din Ulm, secolul XIV - XV, Germania

În secolele XIII – XIV, o dat~ cu afirmarea puterii

centrale a regalit~]ii franceze \n dauna
f~râmi]~rii feudale, Parisul a devenit centrul
culturii [i al elegan]ei.
În secolul al XV-lea, Fran]a fiind pustiit~ de
r~zboiul de 100 de ani, for]ele artistice s-au
refugiat \n ducatul Burgundiei (st~pânind
provincii din r~s~ritul Fran]ei [i ¥~rile de Jos),
ultimul bastion al culturii medievale.
Cadrul artistic era format nu atât de castelele
nobiliare, cât de ora[ele \n care, \n spatele

COSTUMUL ÎN STIL
GOTIC
Biserica Saint Ouen din Rouen,
Nervuri de piatræ øi pantofi ascuflifli secolul XIV-XV, Fran]a

CONDI¥II DE DEZVOLTARE În etapa urm~toare zidurilor \nt~rite, se ridicau prim~riile [i casele

a civiliza]iei europene, ora[ele–municipii
medievale, ad~postind cet~]eni liberi, meseria[i
[i negustori, au devenit focarele vie]ii noi.
Al~turi de nobilime, strâns~ de obicei \n jurul
cur]ilor regale, or~[enimea a \nceput s~-[i
spun~ cuvântul \n art~, ca [i \n costum
(\nc~lcând ordonan]ele care-i interziceau
purtarea unor ]es~turi [i bl~nuri scumpe sau a
unor anumite culori).
Prin colaborarea me[te[ugarilor asocia]i \n
bresle s-au \nregistrat \nsemnate progrese \n
toate domeniile tehnicii, vizibile \n arhitectur~
\n constituirea sistemului de echilibru al
catedralelor \n stil gotic, dar [i \n costum, care
nu mai era cusut \n cas~, ci executat de
speciali[ti – croitorii.
Dierk Bouts, Proba focului, 1475, Bruxelles,
Musées Royaux des Beaux Arts
breslelor, iar catedralele \[i \n~l]au c~tre cer
turnurile ca dantele de piatr~.
Extinzându-[i orizontul cunoa[terii prin c~l~torii
comerciale sau cruciade, europenii aflaser~ \n
Orient metode utile construc]iilor \n \n~l]ime –
arcul frânt – ca [i modele de haine scurte, strânse
pe trup, potrivite vie]ii active (cum era caftanul
iranian purtat cu pantaloni pe picior), dar [i de
p~l~rii fantastice (cum erau cele chineze[ti cu
coarne), integrându-le \ns~ pe toate unui
ansamblu artistic de o des~vâr[it~ unitate –
stilul gotic. În acela[i timp, \ns~, \n art~ se
exprima [i noul interes pentru cercetarea
realit~]ii (\n redarea minu]ioas~ a frunzelor
capitelurilor, ca [i \n asem~narea portretelor),
vizibil [i \n conturarea trupului viu prin ve[minte.

80
 Vârsta preferat~ era foarte tân~r~, aproape de
adolescen]~, ca \n toate epocile de domina]ie a
nobilimii, beneficiind din copil~rie de venituri [i
privilegii. Prin repartizarea centrelor de interes
\n compozi]ia imaginii, privitorului \i erau
ar~tate \n primul rând zonele cele mai sub]iri
ale trupului: gâtul, talia, \ncheieturile mâinilor [i
picioarelor, iar cele late erau ascunse sub falduri
(umerii b~rbatului sub mâneci bufante, bazinul
femeii sub pliurile fustei).
Senza]ional~ a fost scurtarea hainelor b~rb~te[ti,
echivalând moda „mini“ din costumul feminin al
anilor ’60, din secolul al XX-lea. Desvelirea
picioarelor a \nsemnat afi[area unei noi libert~]i
de mi[care, de deplasare \n spa]iu, dar mai ales
de independen]~, cucerit~ \n secolele XIV – XV
de c~tre b~rba]ii din ora[e, \n timp ce so]iile lor,
cu fusta lung~ ca un clopot, au continuat s~
reprezinte stabilitatea familiei.
Cei trei magi, vitraliu, secolul al XII-lea,
Biserica Saint Denis, Paris

Costumul european a evoluat, odat~ cu stilul

gotic, de la compozi]iile mai simple [i
echilibrate de \nceput, pentru care Fran]a a Costum nobiliar,
1450, Dam, Amsterdam
oferit cele mai frumoase modele, pân~ la
desf~[urarea exuberant~ de forme dinamice din
moda burgund~, din ultima perioad~ a
goticului flamboaiant persistând \n unele ]~ri
europene, ca Germania, [i \n vremea Rena[terii.
Idealul de frumuse]e uman~ sugera
spiritualizarea prin efilarea siluetei, integrat~
prin verticalitate stilului gotic. Schemele
figurilor umane desenate de Villard
d’Honnecourt erau alc~tuite din unghiuri
ascu]ite. Strâns pe trup, costumul sub]ia
silueta, dematerializând-o, f~r~ a o masca \ns~,
ca \n epoca precedent~, \n stilurile bizantin [i
romanic, ci, dimpotriv~, f~cându-o vizibil~. Trompet, orga domului din
Strasbourg, 1385

81
 În costumul gotic s-a exprimat, prin urmare, pe
de o parte elegan]a nobiliar~, pre]ioas~ [i
incomod~, pe de alta cea a or~[enilor liberi,
practic~ [i comod~, influen]ându-se reciproc.

CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI

Deosebirile sociale erau subliniate prin aspectul
exterior, doar cei care nu trebuiau s~ munceasc~
fizic putând \mbr~ca hainele cele mai strâmte,
mai bogate, \n culori deschise.
Sculptural, costumul se \nscria \n viziunea
goticului prin volumele sub]iri, elansate, ca [i
prin mul]imea v~lurilor, trenelor, mânecilor
atârnânde, terminate prin ascu]imi care p~reau
c~ se dizolv~ \n spa]iu, prelungind orice mi[care.
Pictural , lumina colorat~ a vitraliilor [i
perfec]ionarea vopselelor au dus la
intensificarea cromatic~ a costumelor.
Materialele folosite de nobili erau m~t~suri [i
catifele ]esute cu motive, bl~nuri scumpe [i
bijuterii complicate, pe când or~[enii se
\mbr~cau \n stofe de culori uni [i pânzeturi.
Croiala pe corp a ve[mintelor era facilitat~ de
a[ezarea stofelor cu firul oblic (de bie), utilizând
elasticitatea ]es~turilor.

COSTUMUL BÅRB ÅTESC

Pe cap, p~rul era scurtat pân~ la ureche,
l~sând gâtul la vedere, iar fa]a era ras~ juvenil.
P~l~riile \n~l]au statura, cea mai simpl~ era
fesul ]uguiat, ro[u, purtat de or~[enii de rând.
Gluga (chaperon), mo[tenit~ din secolele
trecute, era croit~ cu mo]ul din ce \n ce mai
lung, peste 1 m, fie foarte sub]ire (liripipe), fie
mai lat, putând fi \nf~[urat \n jurul frun]ii, ca
un turban. Sub influen]a modei orientale,
gluga a fost \mbr~cat~ [i invers, cu
deschiderea mai mic~, pentru fa]~, tras~ pe
cre[tet, iar pelerina, ca [i mo]ul, erau drapate
\n chip de turban, sau atârnau pe umeri, ca
Jan van Eyck, Giovanni Arnolfini [i so]ia sa, 1434, Londra, National Gallery

82
 \n B~rbatul cu inel , de Van Eyck.
Apoi, turbanul a fost simplificat, fiind f~cut
dintr-un sul circular ca un colac, prins pe mijlocul
unei benzi lungi de ]es~tur~, ca un fular, care
putea fi \nf~[urat~ \n jurul capului sau, când
turbanul era scos de pe cap, legat~ de-a
curmezi[ul toracelui, cu cercul pe spate [i
\nnodat~ pe piept.
În secolul al XV-lea au p~truns \n nordul Europei [i
unele influen]e din Italia, pornit~ pe calea
Rena[terii. Negustorul italian Giovanni Arnolfini
apare \n portretul pictat de Jan van Eyck cu o
p~l~rie cu bor lat, ultima mod~ de acas~.
Pe trup, peste c~ma[a din pânz~, invizibil~, erau
\mbr~cate, obi[nuit, dou~ straturi de haine:
dedesubt o tunic~ scurt~ [i sub]ire (cotte, gipon
sau dublet) cu pieptul v~tuit [i poale cutate, de
care se legau ciorapii, deasupra alta (cotte hardie,
pourpoint), pân~ peste genunchi, cu guler mic,
ridicat, [i mâneci largi, uneori spintecate (l~sând s~
se vad~ mânecile de dedesubt), cu cordon \n talie.
Haina de deasupra avea, de obicei, ca [i cea de
dedesubt, fa]a croit~ dintr-o singur~ bucat~, doar
cu [li] la gât [i fente pe poale. Unele din aceste
h~inu]e scurte (tabard), cu sau f~r~ mâneci,
pictate sau cusute cu blazoane, erau \nchise pe
um~r ca [i cele destinate turnirurilor sau altor
ceremonii, altele aveau mâneci largi, cr~pate,
formând pelerin~. Deosebit de comod~ era haina
f~r~ mâneci, necusut~ \n p~r]i, croit~ de bie, ca o
pelerin~ despicat~ pe laturi (huque), de obicei
tivit~ cu blan~. Arnolfini are un astfel de
ve[mânt din stof~ neagr~ \n portretul pictat de
Van Eyck.
În secolul al XV-lea a ap~rut \n Europa [i
jacheta \nchis~ \n fa]~ [i petrecut~, la fel cu
caftanul oriental. Persoanele venerabile prin
rang, func]ii sau vârst~ purtau haina de deasupra
lung~ fie \nchis~, ca o rochie tras~ pe cap
(houppelande), cu [li] la gât [i guler montant, fie
Pereche, bro[~, 1450, Viena, Kunsthistoriches Museum

83
Calot~, p~l~rie peste scufie, glug~ chaperon,
de tipul caftanului deschis \n fa]~. Pe lâng~
acestea, pelerina (tradi]ional~ \n costumul regal
[i preo]esc) mai era folosit~ [i \n c~l~torii.
Picioarele erau acoperite, la \nceput, de ciorapi
lungi, strâm]i, croi]i din stof~ sau piele [i ag~]a]i
de centur~. Pe m~sura scurt~rii jachetei, ciorapii
s-au lungit, apoi au fost cusu]i unul de cel~lalt,
Jan van Eyck, B~rbatul cu inel, secolul al XV-lea,
Sibiu, Muzeul Bruckenthal
84
glug~ cu mo]ul turban, gluga îmbråcatå invers,
devenind ciorapi-pantaloni (ca [i dresul din
secolul al XX-lea), ad~ugându-li-se un triunghi \n
fa]~ (braye) pentru a da l~rgime (nefiind elastici).
Pantofii, ascu]i]i, denumi]i poulaines sau
crackoves (ceea ce ar presupune o origine
polonez~), aveau botul de o lungime
corespunz~toare rangului. Fiind destul de
greu de circulat pe jos cu astfel de vârfuri
(care ajungeau pân~ la 30 de centimetri),
uneori acestea erau aduse [i prinse cu
l~n]i[oare de glezn~. Pentru mersul pe str~zile
insalubre ale ora[elor medievale erau necesari
galen]i de lemn.
Ca accesorii, punga pentru bani [i m~run]i[uri
era ag~]at~ de centur~, iar m~nu[ile, utile la
lupte sau la vân~toare, continuau s~ fie o
completare a ]inutei elegante. Însemnele
ordinelor cavalere[ti luau forma unor bijuterii
din aur cu email [i pietre pre]ioase, ca ordinul
Lânei de aur ini]iat de ducele Burgundiei,
presupunem proiectat de Jan van Eyck [i
executat de bijutierul din tabloul nostru.
COSTUMUL MILITAR FEUDAL
A evoluat paralel cu armele de foc, armura de
zale fiind acoperit~ treptat cu piese metalice
pentru trunchi, bra]e [i picioare, [i ajungând
ca o cutie închis~, lucrat~ pe m~sur~.
Mi[carea era posibil~ prin articularea pl~cilor
(ca la coada racului). Urmând moda, casca
masiv~, cu viziera mobil~, era ascu]it~ \n
turban din glug~, colac cu fular.
cre[tet, ca un arc frânt, iar vârfurile pantofilor
erau la fel de lungi ca [i cei civili, putându-se
\ns~ demonta pentru mersul pe jos.
Armura metalic~ a atins maxima
perfec]ionare la mijlocul secolului al XV-lea,
când era confec]ionat~ din o]el, gravat~ cu
motive heraldice, având [i o greutate relativ
mic~ (\n jur de 25 de kg.).
Armele (sabia, lancea) erau mari [i grele, iar
scutul era ag~]at de gât cu lan] [i pictat cu
blazonul cavalerului.
Calul era [i el blindat cu acela[i sistem de
pl~ci metalice articulate.
COSTUMUL FEMININ
Pe cap, p~rul, alt~dat~ vizibil la tinerele fete, era
ridicat [i strâns \n cre[tet, \n~l]ând silueta [i
degajând, totodat~, gâtul sub]ire, [i era \nvelit cu
bonete de formele cele mai variate, de la scufi]e la
p~l~rii pe sârm~ \n form~ de cornet, [a sau coarne,
cu v~luri fluturânde.
Pe trup, peste c~ma[a din pânz~ fin~, brodat~ la
gât, se \mbr~cau cele dou~ straturi obi[nuite.
Rochia de dedesubt (cotte), pe corp, cu decolteu
rotund sau p~trat, bustul [nuruit în fa]~ [i mâneci
lungi strâmte, era acoperit~ de rochia de deasupra
(surcot) larg~, decoltat~ \n fa]~ [i \n spate \n unghi,
iar talia strâns~ foarte sus mic[ora bustul, lungind
picioarele. Prin croiala de bie, ]es~tura c~dea
\ntins~ pe bust, formând falduri crescânde pe
poale. În secolul al XIV-lea, rochia surcot avea

uneori \n locul mânecilor r~scroieli adânci, pân~
mai jos de mijloc, numite de morali[ti „ferestrele
iadului“, l~sând s~ se vad~ cotte. Rochia avea, de
obicei, mâneci largi, eventual spintecate. Poala
prins~ \n brâu l~sa s~ se vad~ dublura [i rochia de
dedesubt, \n culori contrastante. Pentru c~l~torie
se \mbr~ca [i o pelerin~ larg~ cu tren~, uneori
tivit~ cu blan~, la fel cu celelalte ve[minte.
În picioare, pantofii erau ascu]i]i ca [i cei
b~rb~te[ti, iar accesoriile erau asem~n~toare
(punga, m~nu[ile), doar bijuteriile erau mai
numeroase [i mai delicate.
EVOLU¥IA COSTUMULUI
Costumul gotic a atins punctul culminant \n
ultima sa etap~ din secolul al XV-lea când arta
Scen~ de dragoste, tapiserie din Arras,
cca. 1430, Paris, Luvru
[i moda burgunde, create pe gustul aristocra]iei
cavalere[ti, alc~tuiau o ambian]~ ireal~, de
evaziune \ntr-o lume de basm. Siluetele
elegante erau exagerat de sub]iate, ajungând
filiforme, atitudinile unduioase, \n form~ de S,
amintind ornamentele ca flac~ra din arhitectura
goticului flamboaiant. Din jocul fanteziei
ap~reau coafe \n form~ de fluture, mâneci
\naripate, trene \n coad~ de p~un, bijuterii
emailate \n nuan]ele florilor. În compozi]ia
costumelor se accentuau contrastele, \ntre
capul voluminos [i gâtul sub]ire, \ntre umerii la]i
masculini [i talia strâns~, \ntre poalele \nvoalte
[i pantofii \ngu[ti [i alungi]i.
În special \n domeniul p~l~riilor au ap~rut cele
mai mari extravagan]e, variind \ntre bonetele \n
form~ de inim~, din pliseuri, pene sau flori [i
cornetele lungi [i ascu]ite, cu v~luri, devenite
\nsemne ale zânelor din basmele medievale.
Tr~s~turile modei nobiliare burgunde erau
imitate [i adaptate modului de via]~ al
burgheziei \ndestulate din ora[ele ¥~rilor de Jos.
Croielile de mai sus, transpuse \n stofe groase, uni,
\n culori \ntunecate (verde, negru, albastru, ro[u),
l~rgite [i prelucrate spre a asigura comoditatea
mi[c~rilor, conturau siluete mai robuste, mai
apropiate de idealul de frumuse]e promovat de
italieni \n perioada de \nceput a Rena[terii.
Pantof gotic, Londra, Victoria and Albert Museum
David Aubert, Nunta lui Renaut de Montauban cu Clarice,
1462 - 1470, Paris, Bibliothèque de l’Arsenal

86
David Aubert, Maugis D’Aigremont luându-[i r~mas-
bun de la Renaut [i de la regele [i regina din Acre,
1462 - 1470, Paris, Bibliothèque de l’Arsenal
87
 Martin [i Gheorg, Sfântul Gheorghe, Cluj-Napoca
Armur~ [i c~[ti, secolul al XV-lea

Chiar [i costumul oamenilor din popor tindea

c~tre formele dominante ale goticului. Dac~
]~ranii lucrând la câmp erau \nf~]i[a]i \n
miniaturile timpului doar \n c~ma[~, \n zilele de
s~rb~toare purtau [i ei, ca [i micii me[te[ugari,
p~l~rii \nalte cu bor, jachete scurte, dar mai
groase, ciorapi-pantaloni, doar mai pu]in
strân[i, cu sabo]i sau cizme scurte. Femeile, cu
capul \mbrobodit, \mbr~cau de asemenea rochii
strânse pe talie, cu bustul [nuruit, dar cu
decolteul acoperit decent de c~ma[a de pânz~ [i
cu [or] \n fa]~. Semnal~m persisten]a \n unele
costume populare din secolele XVIII – XX a unor
forme gotice, ca ni[te fosile. Amintirea coafelor
\nalte s-a p~strat \n bonetele ruse[ti din
Galich–Kostroma (secolul al XVIII-lea) sau \n cele
din Tambov (secolul al XIX-lea).

Schema lui Villard d’Honnecourt, Pourpoint, huque,

Ciorapi gotici, miniatur~, detaliu, secolul al XV-lea, hoppelande / tipare de ciorap, huque, pourpoint
Paris, Bibliothèque Nationale (fa]~ [i mânec~)

88
Petrus Christus, Portretul unei tinere, 1470, Berlin, Staatliche Museen
89
 Castelul Huniadi din Hunedoara, secolul XIII - XV

având mânecile [i ciorapii-pantaloni colora]i

asimetric, ro[u [i verde. În mormântul lui s-a
g~sit paftaua din aur ilustrând legenda reginei-
leb~d~, care provine din atelierul sculptorilor
Martin [i Georg din Cluj, autorii statuii Sf.
Gheorghe aflat~ la Praga (o replic~ la Cluj).
Vestigii ale costumului gotic s-au p~strat \n
portul popular al P~durencelor din Mun]ii
Apuseni. Dup~ cum a observat Tancred
B~n~]eanu „ceapsa“ lor e o reducere a
cornetului cu v~luri la o bonet~ mic~ din stof~,
de care este prins un [tergar alb din pânz~
groas~, care atârn~ pe spate [i peste care,
pentru ca prin greutatea lui s~ nu trag~ în jos
ceapsa, este \mbr~cat pieptarul.
De castelanele de odiniaoar~ amintesc [i
lan]urile cu zeci de chei ale înc~perilor palatelor
ca [i inelele (acum nu din aur ci turnate în metal
ieftin), atârnate la brâu de ]~r~nci.

PE TERITORIUL ROMÂNIEI
Stilul gotic din apusul Europei a p~truns mai cu
seam~ \n Transilvania, vizibil \n aspectul
catedralelor din ora[e (Sibiu, Cluj etc.), dar mai
ales \n originalele biserici \nt~rite s~se[ti. Unele
ecouri ale goticului au ajuns [i \n Moldova,
contopite \n stilul bisericilor ridicate \n vremea lui
ßtefan cel Mare.
În secolul al XlV-lea [i al XV-lea – \n epoca
elegan]ei cavalere[ti – [i la noi domnitorii [i
boierii, mai ales cei din Transilvania, dar [i din
¥ara Româneasc~ [i Moldova, ap~reau \n haine
de mod~ gotic~, cu jachete scurte strânse pe
trup, ciorapi-pantalon, sub]iind picioarele, [i
pantofi ascu]i]i. La Curtea de Arge[, domnitorul
¥~rii Române[ti, Basarab I e pictat \n Biserica Sf. Martin [i Georg, Pafta, secolul al XIV-lea, Curtea de Mircea cel B~trân (1398-1418), fresc~, secolul al XVI-lea,
Arge[, biserica Sf. Nicolae Domnesc, Biserica Episcopal~ din Curtea de Arge[,
Nicolae Domnesc \mbr~cat dup~ moda gotic~, Muzeul Na]ional de Istorie Bucure[ti Muzeul Na]ional de Art~ Bucure[ti

90

COSTUMUL
POPOARELOR ISLAMICE
Arabescuri cioplite øi brodate
COSTUMUL IMPERIULUI ARAB
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Religia musulman~,
constituit~ din secolul al VII-lea, când a tr~it
profetul Mahomed \n Arabia, s-a extins \n
Imperiul arab, cuprinzând Orientul Apropiat [i
Mijlociu, nordul Africii [i, temporar, Spania [i
Sicilia. De la faza de cucerire [i expansiune,
lumea arab~ musulman~ a trecut la cea a cre~rii
unei civiliza]ii [i culturi originale, ajungând \nc~
din secolul al IX-lea la remarcabile realiz~ri.
Triburilor nomade, r~zboinice, din Peninsula
Arabic~, li s-au al~turat popoare cu veche
tradi]ie, care au \mbog~]it civiliza]ia [i arta
musulman~.
Cadrul artistic • Prelucrând modele bizantine,
persane, indiene etc., arta islamic~ a reflectat
atât unitatea de ansamblu, cât [i
particularit~]ile regionale ale imperiului arab.
Izvorât~ din crea]ia popular~ a p~storilor
Platou ceramic, Iran, secolele XII - XIII, Paris, Luvru
nomazi – de la ulcica de lut sm~l]uit [i covorul
de lân~ colorat~ – arta musulman~, slujind \n
moschei credin]ei mahomedane, a creat un
decor feeric \n palatele califilor. Împodobite cu
arcuri \n potcoav~, \n arc frânt sau acolad~, cu
colonete [i stalactite, cl~dirile erau acoperite cu
arabescuri, \mpletind figuri geometrice sau
florale, cuprinzând [i scrierea arab~, \ntr-o
perpetu~ metamorfoz~ f~r~ \nceput [i f~r~
sfâr[it, putând fi prelungite la infinit ca [i
cântecul oriental.
Idealul de frumuse]e uman~ • Înfruntând c~lare
pe c~mil~ c~ldura torid~ [i usc~ciunea
de[ertului, dârjii lupt~tori arabi aveau o
\nf~]i[are aspr~ [i impun~toare, \nf~[ura]i \n
mantiile lor albe, largi, trase pe ochi. Odat~ cu
instaurarea califatelor, luxul cur]ilor orientale a
adus pe primul plan elegan]a, \mprumutând
senzualitatea indian~ \n conturarea rotunjimilor
trupului ca [i \n str~lucirea bijuteriilor.
Costum arab, musulman, secolul al XX-lea
Costum arab: siluet~, tiparul burnusului, burnus drapat,/
haic îmbr~cat [i draparea pe tiparul lui, broboad~ [i
turban / aba, tipar de aba, tobe
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Potrivit celor dou~ faze istorice amintite,
costumul a cunoscut mai \ntâi ]inuta adaptat~
func]ional vie]ii \n de[ert, ca apoi s~ transpun~
unele din formele acesteia \n ambian]a civilizat~
a ora[elor [i palatelor din imperiul arab.
COSTUMUL DEßERTULUI ARABIC
[i-a p~strat pân~ azi rostul de a izola de soarele
arz~tor prin multe straturi de ]es~turi, c~zând \n
falduri largi, aerate, acoperind tot corpul, pân~
la ochi.
Sculptural, silueta era amplificat~, dar inform~.
Coloristic domina albul, ap~r~tor de c~ldur~. Doar
ve[mintele de dedesubt erau \nviorate de ro[u,
galben sau albastru-intens.
Materialele folosite erau \n primul rând lâna
(cea mai rea conduc~toare de c~ldur~) din p~r
de c~mil~, apoi pânza groas~.
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Capul era acoperit de una sau mai multe calote
din fetru, peste care o mare basma
triunghiular~, tras~ pe frunte, era ]inut~ de un
91
 f~r~ mâneci, dar lat~ pân~ la \ncheietura val de influen]~ asiatic~ a p~truns \n statele
mâinii, purtat~ [i \n Siria, [i \n Persia (un bubu islamice odat~ cu mongolii, a c~ror st~pânire se
deschis în fa]å). \ntindea \n secolul al XIII-lea din Caucaz pân~ \n
O variant~ a acesteia se mai \ntâlne[te la tribul China. În perioada corespunz~toare Rena[terii
musulman tuareg, din vestul Saharei: o mantie europene, o deosebit~ splendoare au atins
(tobe) la fel de larg~, \nchis~ la gât, dar, \n costumele \n imperiile islamice ale Persiei
schimb, cu mâneci foarte largi, practic necusut~ sefevide [i Indiei mogule, care au fost
pe laturi, alc~tuit~ din fâ[ii \nguste, ]esute din cunoscute \n Europa \n secolele urm~toare prin
bumbac, cusute laolalt~ vertical pentru corp, intermediul turcilor.
orizontal pentru mâneci.
COSTUMUL INDO-PERSAN al clasei
COSTUMUL CALIFATELOR privilegiate corespundea mai pu]in modului de
ISLAMICE via]~ activ al b~rbatului, r~zboinic, c~l~re],
decât celui al femeilor, \nchise \n haremuri,
A contopit, ca [i arhitectura sau artele tol~nite pe perne moi sau dansând cu mi[c~ri
decorative, tradi]iile popoarelor supuse. Dintre unduioase.
acestea, de un deosebit prestigiu politic, cultural Tipul preferat era m~runt [i gr~su], cu mâini [i
[i artistic se bucurau persanii, a c~ror picioare mici, delicate.
vestimenta]ie a devenit preponderent~ \n lumea Sculptural, era subliniat~ gra]ia, prin talia strâns~
islamic~ a evului mediu. [i fusta evazat~, ca de dansatoare.
Din antichitate, persanii p~straser~ tunica [i Pictural, coloritul era bogat, \nm~nunchind atât
pantalonii c~l~re]ilor din step~, croite pe corp, culori curate, complementare, cât [i nuan]e rare.
acoperite pentru ceremoniile curtene de Materialele erau de o mare diversitate, de la
Sultan Ali, Pereche, miniatur~ persan~, 1513, Teheran,
ve[mintele largi din m~t~suri orientale. Un nou ]es~tura de lân~ de Ka[mir la m~tasea sub]ire [i
Biblioteca Gulistan
la v~luri transparente, diafane, toate brodate cu
fir de aur.
Costume persane din secolul al XVI-lea, caftan
[nur din p~r de c~mil~. Din r~sucirea ]es~turii \n
jurul capului a rezultat turbanul.
Pe trup, peste o c~ma[~ din lân~, o mantie
dreptunghiular~ (haic) din lân~, bumbac sau
m~tase era drapat~ asem~n~tor cu himationul
grecesc sau cu sari-ul indian.
Acela[i efect de drapaj era ob]inut prin
\nf~[urarea unei mari pelerine semicirculare
(burnus) cu glug~, ca [i pelerina roman~, [i
acoperind mai bine gâtul.
Dac~ aceste piese au r~mas legate de Peninsula
Arabic~ [i nordul Africii, alte ve[minte s-au
r~spândit pe tot \ntinsul imperiului arab, ca de
pild~ mantaua larg~ (aba) croit~ ca o c~ma[~

92
 Înc~l]~mintea pentru c~l~rie consta din cizme,
pentru interior din papuci f~r~ spate, toate cu
vârful \ntors \n sus.
Bijuterii bogate, lungi coliere de perle [i pietre
pre]ioase, br~]~ri peste cot [i la \ncheietura
mâinii sporeau str~lucirea costumelor integrate
\n ambian]a de lux fabulos a palatelor indiene
sau persane.

Moscheea Albastr~, 1609 - 1614, Istanbul
COSTUMUL BÅRB ÅTESC
Pe cap, turbanul, principalul \nsemn islamic, era
drapat \n forme determinate de tradi]ia local~,
de obicei cu unghi \n frunte. Fa]a era \mpodobit~
de musta]a mic~, r~sucit~, uneori [i de barb~.
Pe trup, jacheta \nchis~ pe um~rul drept, dup~
sistem mongol, cu mâneci lungi strâmte [i
pantalonul lung, pe picior, alc~tuiau \mbr~-
c~mintea de baz~. Peste acestea, ve[mântul de
gal~ era un caftan (halat) str~veziu, lung pân~
la jum~tatea gambei, cu poale largi, plisate,
strâns \n talie cu cing~toare \nnodat~, cu capete
lungi, brodate.
COSTUMUL FEMININ
Fa]~ de str~ini, musulmanele se ascundeau cu
totul \nd~r~tul unor drapaje lungi [i largi, iar
]inuta cea mai elegant~ era destinat~ intimit~]ii.
Pe cap, v~luri u[oare acopereau p~rul,
dezvelind doar fa]a, puternic machiat~ cu
negru la ochi [i la sprâncene. În India, femeile
\[i \ng~lbeneau u[or pielea cu [ofran [i \[i
\nro[eau unghiile cu coloran]i vegetali.
Pe trup, bustul r~mânea descoperit sau era
acoperit de bluza scurt~ ([oli), l~sând vizibil
pântecele pân~ la pantalonul lung, strâns pe
picior.
Ve[mântul de gal~ era asem~n~tor celui
b~rb~tesc, caftanul str~veziu cu fust~ plisat~,
ceva mai lung~, la care se ad~uga un [or] lung
[i \ngust, brodat.
Cupol~ pe pandantivi, moscheea ßehzade,
secolul XVII, Istanbul
Papucii din picioare, ca [i bijuteriile bogate,
completau ]inuta.
Acest tip de costum a p~truns \n Europa
datorit~ expansiunii altei frac]iuni musulmane,
cea a Imperiului otoman, care [i-a \ntins
domina]ia din secolul al XIV-lea asupra unei
p~r]i \nsemnate a Peninsulei Balcanice, marcând
mai ales portul albanez [i grecesc – cu fustanel~
plisat~ peste pantalonii strân[i pe picior.

Dansatoare, costum feminin [i b~rb~tesc din

Costume turce[ti, siluet~, demnitar cu anteriu [i caftan, marinar, ienicer India mogul~, secolul al XVII-lea

93

Costum feminin turcesc, secolul al XIX-lea,
Muzeul Municipiului Bucure[ti
Costume turce[ti: feregea feminin~ cu tiparul ei, [alvari
cu ilic [i entari, [alvari [i croiala lor
94
COSTUMUL IMPERIULUI umeri, \nt~rit~ cu un cerc metalic pentru a ocroti
OTOMAN ceafa de sabie. Pentru a se deplasa mai u[or,
solda]ii \[i prindeau \n brâu poalele hainei.
A avut cel mai mare r~sunet \n Europa mai cu
seam~ dup~ cucerirea Constantinopolului, din
1453. În ansamblul lumii islamice, turcii s-au
deosebit prin prelucrarea tradi]iilor bizantine
atât \n arhitectur~ – ca \n Moscheea Albastr~,
multiplicând motivul cupolei bisericii Sfânta
Sofia – , cât [i \n costum – \n preferin]a pentru
mantii lungi, drepte, dând o ]inut~ solemn~.
Costumele principale erau [i la turci cele
b~rb~te[ti, oglindind st~pânirea absolut~ a
b~rbatului asupra femeii, care tr~ia ascuns~ de
ochi str~ini.
Idealurile de frumuse]e ce se desprind din efigiile
vremii sunt \n primul rând cel al \naltului
demnitar, matur, sedentar [i greoi, impun~tor
prin volumul mare pe care \l ocupa \n spa]iu, [i \n
al doilea rând cel al militarului, ducând o via]~
activ~ de mi[care fizic~. Ienicerii, \nfiin]a]i \n
secolul al XlV-lea, purtau pe cap un chipiu din
Pereche în gr~din~, 1530, miniatur~ din Nurhan Atasoy,
]es~tur~ alb~, tubular~, ]inut~ \n sus pe frunte de
A garden for the sultan.
o pan~ [i o lingur~ [i atârnând la spate pân~ la
ßalvari feminini [i poturi b~rb~te[ti
 Suleymanname,
Curteni în Topkapi Sarai,
miniatur~, 1558, din N. Atasoy,
A garden for the sultan
 Sandro Botticelli,
Venus [i Marte, detaliu,
cca. 1480, Londra,
National Gallery
 COSTUMUL ÎN
EPOCA RENAßTERII
 Benedetto da Maiano, Palazzo Strozzi,
1489, Floren]a
\n pictur~, ca \n frescele din biserica San
Francesco din Arezzo de Piero della Francesca.
Idealul de frumuse]e uman~ era opus celui
gotic; pornind de la exemplul statuarei greco-
romane, se urm~rea exprimarea echilibrat~ a
for]ei fizice [i psihice. Vârsta preferat~ \n secolul
COSTUMUL ÎN ITALIA al XV-lea era \nc~ juvenil~, silueta sub]ire fiind
SECOLULUI AL XV-LEA apropiat~ de cea burgund~, care-[i p~stra
ascendentul. Propor]iile trupului se reg~seau \n
Revenirea idealului antic coloanele gracile.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Costumul burgund era purtat, ca atare, \n prima
parte a secolului la cur]ile princiare, mai ales \n
nordul Italiei (prezent \n desenele lui Pisanello). El
a suferit transform~ri la Floren]a (vizibile \n
picturile lui Masaccio sau Fra Angelico) devenind
mai practic [i mai confortabil [i adaptându-se
complet viziunii italiene c~tre sfâr[itul secolului.
Clima mediteranean~, mai blând~, favoriza
reducerea num~rului [i a grosimii ve[mintelor.
Sculptural, trupul ap~rea ceva mai masiv,
amplificat prin faldurile mantiilor drapate,
renun]ându-se treptat la col]urile ascu]ite.
ßi coloristic volumele erau mai lini[tite, prin petele
mari cromatice, uniforme, \n tonuri majore [i
luminoase – cire[iu, albastru-deschis etc.
Materialele folosite, din produc]ia local~ de

Fra Angelico, Buna Vestire, secolul al XV-lea,

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Îmbog~]ite prin M~n~stirea San Marco, Floren]a
comer] [i manufactur~, ora[ele-state italiene, ca
Floren]a, au devenit focare ale culturii umaniste,
burghezia liber~ [i puternic~ impunându-[i
gustul \n crearea noului stil artistic. Producând
m~t~suri [i catifele exportate \n toat~ Europa,
Italia a \nceput s~ concureze \n elegan]a
vestimentar~ moda burgund~, care se bucura de
cel mai mare prestigiu.
Cadrul artistic • Stilul ambiental al Rena[terii
timpurii a revenit la tradi]iile antropocentrice
ale antichit~]ii greco-romane, cu propor]ii \n
func]ie de cele umane, opunând verticalit~]ii
gotice dominantele orizontale [i reluând
frontoanele [i arcurile semicirculare pe coloane.
Frumuse]ea conceput~ ca armonie [i echilibru
era exprimat~ prin forme geometrice regulate,
stabile, vizibile atât \n arhitectur~, ca \n capela
Pazzi de Brunelleschi sau \n palatul Strozzi de
Benedetto da Maiano, sau \n mobilier, cât [i \n
sculptur~, ca \n Gattamelata de Donatello, sau

98
m~t~suri florentine sau catifele vene]iene, erau
pline, cu motive regulate (de rodie \n re]ea).
Aportul arti[tilor era \nsemnat atât \n
\ntruparea vizibil~ a noului ideal uman, cât [i \n
proiectarea unor modele pentru ]es~turi sau
piese de \mbr~c~minte (Pisanello, Bellini etc.).

COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap se purta fie calota simpl~, fie turbanul
gotic, dar cu margini netede, dar mai ales
p~l~ria cu bor mare, de diverse dimensiuni.
Pe trup, c~ma[a se vedea la gât, ca \n costumul
popular, iar tunica scurt~ era deseori mic~, de
diferite forme, ori ca o jachet~ \nchis~ \n fa]~, cu
guler ridicat, strâns~ \n talie [i cu poale cre]e, ori
de tip huque, numit~ aici giuberello.
Roba larg~ [i lung~ pân~ la p~mânt, cu mâneci
foarte largi, dând efect de drapaj antic, era
purtat~ de demnitari sau de magistra]ii \n vârst~.
În picioare, ciorapii-pantalon albi sau colora]i
conturau volumele, f~r~ s~ le sub]ieze (ca [i cei
negri din nord), iar pantofii aveau botul u[or l~]it.
¥~ranii [i or~[enii s~raci \mbr~cau ve[minte mai
simple, din stof~ groas~, cusute \n cas~.

COSTUMUL FEMININ
Pe cap, spre deosebire de obiceiul de peste Alpi
de a acoperi complet capul, \n Italia p~rul era
vizibil, pus \n valoare prin coafuri complicate, cu
cozi r~sucite, panglici, re]ele cu perle etc.
Inteligen]a [i cultura, noile calit~]i apreciate la
femei, cereau \n~l]area frun]ii prin epilare [i
pensare a sprâncenelor. Linia general~ a modei
era respectat~ prin degajarea gâtului sub]ire,
prelungit de decolteul ascu]it la spate.
Pe trup, c~ma[a era uneori vizibil~ la gât [i la
fentele mânecilor rochiei, care erau
demontabile, legate cu [ireturi de corsaj.
Deseori, cele dou~ straturi (gamurra sau cotta
dedesubt [i cioppa deasupra) se reduceau la o Domenico Veneziano, Portret, 1465,
Berlin, Staatliche Museen

99
 Piero della Francesca, Legenda crucii, fragment, Regina
din Saaba [i suita ei, fresc~,
biserica San Francesco din Arezzo, 1459

100
singur~ rochie cu mâneci din alt material, u[or
de schimbat.
Pantofii urmau evolu]ia general~, c~tre vârfuri
mai pu]in ascu]ite.
Bijuteriile evoluau [i ele c~tre compozi]ii mai
ample, masive (mai ales \n medalioane
suspendate sau bro[e), fiind din ce \n ce mai
mult preferate perlele, a c~ror form~ sferic~
perfect regulat~ avea s~ devin~ idealul stilului
artistic al Rena[terii italiene mature.
Spre deosebire de elegantele so]ii ale
bancherilor sau ale marilor negustori, femeile
muncitorilor din ora[e se \mbr~cau asemenea
]~r~ncilor, cu rochia larg~, cu corsaj [nuruit
peste c~ma[~, basma [i [or].
În picturile lui Masaccio, Piero della Francesca
sau Andreea Mantegna se vede cum se
transform~ costumele burgunde, care sub]iau [i
alungeau trupul, conform idealului aristocratic
nordic, odat~ cu cristalizarea noului ideal de
frumuse]e uman~, mai democratic, de tip
clasic, din vremea Rena[terii timpurii.
Procesul se va încheia în secolul urm~tor, al
Rena[terii depline, odat~ cu conturarea eroilor
din sculptura [i pictura italiene create de
Michelangelo, Ti]ian etc.

Andreea Mantegna, Familia Gonzagua,

Palatul ducal din Mantua, 1474

Michelangelo, Catedrala San Pietro,
Roma, secolul al XVI-lea
Ti]ian, Pietro Aretino, 1545, Floren]a, Galeria Pitti
de Ti]ian. Pictorii [i sculptorii puneau \n valoare
COSTUMUL ÎN STILUL vitalitatea, vigoarea trupeasc~ [i for]a gândirii
RENAßTERII ITALIENE creatoare, prin supradimensionarea siluetei
DIN generale [i prin efectul de bloc masiv, dat \n
SECOLUL AL XVI-LEA via]a zilnic~ de ve[mintele ample. Vârsta
preferat~ era cea adult~, a omului format,
FIibre musculare în plus realizat, plin de prestan]~ [i \ncredere \n sine, cu
mi[c~ri largi, lini[tite, nobile (grandezza).
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Or~[enimea liber~, CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
bogat~ care \mpinsese mai departe hotarele În compara]ie cu moda aristocratic~ de tip
lumii cunoscute, cutreierând cu \ndr~zneal~ burgund sau spaniol, cea a Italiei Rena[terii
oceanele pân~ pe coastele Indiei sau Americii sau avea tr~s~turi democratice, dând comoditate [i
explorând universul [tiin]elor exacte, [i-a impus libertate \n mi[c~ri.
\n secolul al XVl-lea concep]ia despre lume, Sculptural, costumul eviden]ia propor]iile [i
articula]iile fire[ti ale corpului, urm~rind
gusturile [i aspira]iile \n mare parte a Europei. În
art~, stilul creat \n Italia \n secolul precedent a amplificarea prin haine bogate, drapate larg,
atins stadiul Rena[terii depline, mature.
Cadrul artistic Deplina claritate a frescelor lui
Rafael, luminoase [i net conturate, mul]umeau Rafael Sanzio, Baldesar Castiglione,
ra]iunea prin echilibrul [i armonia liniilor [i 1515, Paris, Luvru
culorilor. În crea]iile Rena[terii arta se \mpletea
cu [tiin]ele vremii: spa]iul era sugerat cu
ajutorul perspectivei geometrice, iar formele
corpului omenesc erau cunoscute datorit~
anatomiei artistice. Pasiunea pentru
matematic~ se \ntrupa \n geometria regulat~ a
construc]iilor (de exemplu Sfântul Petru din
Roma, de Bramante [i Michelangelo sau Villa
Rotonda, de Palladio) [i a mobilierului, ca [i \n
compozi]ia picturilor \nscrise \n cercuri [i
p~trate sau \n volumele piramidale ale
sculpturilor. Arti[tii c~utau \n armonia
propor]iilor umane corespondentul perfec]iunii
cosmice. Arta antic~ greco-roman~, care
ilustrase o concep]ie antropocentric~
asem~n~toare umanismului, era invocat~ ca un
argument de prestigiu [i luat~ drept model.
Idealul de frumuse]e era \ntrupat \n lucr~ri ca
David sau Moise de Michelangelo, sau Venus

revere late, \mbl~niri etc., sugerând fibrele
musculare \n plus repro[ate de anatomi[ti
statuilor michelangele[ti.
Pictural, efectul de mas~ al volumelor era realizat
prin utilizarea unor stofe uni sau cu motive mari,
nefragmentate prin t~ieturi sau pliseuri.
Materialele folosite erau groase, catifele sau
m~t~suri pline.
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap, p~rul era tuns scurt, barba lat~,
accentuând masivitatea capului. Bereta plat~,
a[ezat~ orizontal, putea fi f~r~ bor sau cu bor
despicat, \ntors, ca [i aceea a lui Baldesar
Castiglione \n portretul pictat de Rafael.
Pe trup, ca un semn de relaxare a rela]iilor
sociale, c~ma[a se vedea la gât [i la man[ete,
\ncre]it~. Vesta era croit~ pe corp, decoltat~
mai ales p~trat, cu mâneci strâmte. Jacheta
(zimarra), de obicei scurt~ pân~ la jum~tatea
coapsei, cu revere late, \mbl~nite sau matlasate,
cu mâneci largi decorative sau cu fente, d~dea
Ti]ian, Amorul sacru [i amorul profan,
1515, Roma, Galeria Borghese
siluetei o form~ general~ dreptunghiular~.
Parmigianino, Madona cu gâtul lung,
Mantaua lung~ pân~ la p~mânt, tivit~ cu blan~, 1535, Floren]a, Galeria Uffizi
era rezervat~ \nv~]a]ilor sau b~trânilor;
pantalonii, l~rgu]i, erau lungi pân~ la genunchi.
În picioare, se \nc~l]au ciorapi gro[i [i pantofi
comozi, cu botul lat, decolta]i.
COSTUMUL FEMININ
Unele piese (bereta, pantofii etc.) erau
masculine, dar \n ansamblu aspectul era foarte
feminin.
Pe cap, p~rul bogat, l~sat pe umeri, uneori ]inut
\n plas~, accentuând masivitatea siluetei [i
mascând gâtul, era decolorat blond-vene]ian,
ro[cat. Turbanul accentua sfericitatea capului.
Bereta cu medalii [i perle putea fi purtat~
orizontal sau aplecat~ pe spate, \ncadrând
fa]a ca o aureol~.
Pe trup, c~ma[a \ncre]it~ se vedea la decolteul
oval sau p~trat, ca [i la umeri, sau prin fentele
mânecilor. Rochia era t~iat~ \n talie la loc
normal, cu corsajul pe corp, [nuruit.
103
Paolo Veronese, Vila Barbaro, fresc~, 1561, Maser, Treviso

De obicei redus~ la un singur strat, sugera dou~

straturi prin mânecile demontabile, din
materiale [i \n culori contrastante, prinse la
umeri cu [iret [i având uneori crevase. Fusta
larg~ era \ncre]it~ f~r~ pliuri, sus]inut~ de
pantaloni bufan]i lungi pân~ la genunchi.
În picioare se purtau pantofi cu talp~ groas~,
pentru a evita noroiul (\n locul galen]ilor) [i
pentru a contribui la supradimensionarea Costume masculine [i feminine
staturii. Costumul era \mpodobit cu bijuterii din Rena[terea deplin~, secolul al XVI-lea

mari, grele, masive, de forme regulate, mai ales

[iraguri de perle, [i completat cu accesorii ca
blana liber~ la gât, m~nu[ile, evantaiul de pene
[i batista, pe atunci o noutate. Masca, având un
buton ]inut \ntre din]i, ap~ra de razele soarelui
[i de priviri indiscrete.

Fotoliu, Italia, secolul al XVI-lea

104
 Albrecht Dürer, Autoportret, exager~ri ale formelor, dispropor]ii sau striden]e
1498, Madrid, Prado coloristice, ca \n pictura lui Grünewald.

CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI

ale Rena[terii italiene. Decorul pitoresc,
asimetric, cu multe detalii, al goticului tardiv
alc~tuia fundalul firesc al costumului.
Idealul de frumuse]e uman~ • Spre deosebire de
idealul italian, bazat pe echilibrul armonios al
propor]iilor, dup~ model antic, sugerând for]a
st~pânit~ prin compozi]ii statice, idealul german
apar]inea \nc~ viziunii gotice asupra frumuse]ii,
\n]eleas~ ca expresivitate maxim~, ob]inut~ prin
Puternicele deosebiri sociale au determinat [i
mari contraste \ntre costumele curtene, bogate
[i preten]ioase, [i cele ale burgheziei
protestante, de o voit~ sobrietate. Costumele
nobililor constituiau o adaptare a modelelor
italiene la viziunea gotic~, exprimat~ prin
agita]ia formelor, \mbuc~t~]ite prin dungi sau
aplica]ii, prin asimetria decorului [i a coloritului
(ciorapi de culori diferite pentru fiecare picior).

Crevase: Lucas Cranach cel B~trân, Henric cel Pios [i

so]ia sa, 1514, Dresda, Staatliche Gemäldegalerie

COSTUMUL GERMAN ÎN
VREMEA REFORMEI
Ferestruici øi crevase

CONDI¥II DE DEZVOLTARE În centrul Europei,

lupta \mpotriva orânduirii feudale s-a manifestat
atât pe plan ideologic, \n Reforma ini]iat~ de
Luther, cât [i prin violente antagonisme de clas~,
manifestate \n conflicte armate, ca r~zboiul
]~r~nesc german (1525).
Cadrul artistic • În majoritatea provinciilor
Imperiului german, f~râmi]at \n zeci de st~tule]e
feudale, persista stilul gotic adaptat necesit~]ilor
vie]ii or~[ene[ti, doar \n pu]ine centre, ca
Nürenberg sau Augsburg, p~trunzând influen]e

COSTUMUL BÅRBÅTESC
O categorie special~ a constituit-o
vestimenta]ia armatelor de mercenari imperiali,
a a[a-numi]ilor „Landesknechte“. Se pare c~
lor li s-a datorat lansarea unei mode cu larg
r~sunet \n secolele XVI – XVII, cea a
„crevaselor“ (fente sau cr~p~turi). Pornind de la
cr~parea accidental~, din pricina mânuirii
armelor, a hainelor strâmte de tip gotic
cavaleresc, capturate de elve]ieni de la
burgunzi \n 1476, osta[ii imperiali au trecut la
despicarea sistematic~ a ve[mintelor, mai ales
la \ncheieturi. Dând libertate mi[c~rilor, se
realiza totodat~ [i o ornamentare prin
contrastul de culoare dintre stofa t~iat~ [i
106
Tobias Stimmer,
Jakob Schwytzer cu so]ia sa Elsbeth,
1564, Basel Kunst Museum
c~ma[a sau dublura de dedesubt. Efectul se
\nscria \n viziunea gotic~ prin vibra]ia
suprafe]elor, fragmentate atât ca form~, cât [i
cromatic, cu o fantezie specific german~.
Solda]ii [i-au scandalizat contemporanii prin
exager~rile lor, spintecându-[i pân~ [i beretele
[i pantofii; \mp~ratul Maximilian le-a dat \ns~
\ncuviin]area, oficializat~ \n 1530. Moda s-a
r~spândit, ajungându-se s~ se produc~ metraje
cu fente \n ]es~tur~ sau arse cu fierul ro[u.
COSTUMUL FEMININ
Burghezia protestant~ exterioriza virtu]ile morale
printr-o costuma]ie sobr~, cu croial~ simpl~, din
stof~ neagr~ [i lenjerie alb~.
Silueta sinuoas~ a doamnelor nobile continua
linia supl~ din stilul gotic curtean, trupul
dobândind \ns~ o nou~ robuste]e, specific~
Rena[terii, ca \n portretele lui Cranach.
Aristocra]ia arbora ostentativ podoabe grele de aur,
lan]uri groase [i o mul]ime de inele.
Femeia ideal~ era gospodina, mam~ de familie,
având ca atribute vestimentare caracteristice
boneta \n form~ de scufi]~ (Haube), strângând
p~rul, decolteul decent acoperit cu un guler-
pelerin~ (Goller sau Koller), [or]ul indicând
activitatea menajer~. La brâu atârnau cheile
c~m~rii [i un cu]it \n teac~.
Costumul ]~r~nesc • Mai departe de centrele
modei [i mai s~rac~, ]~r~nimea a p~strat o vreme
mai \ndelungat~ formele [i croielile deceniilor
trecute: hainele scurte pe corp [i ciorapii-pantofi-
pantaloni, ca [i rochiile cu corsaj [nuruit, dup~
cum se vede din desenele [i picturile lui Dürer [i
Cranach. Vechea opinc~ (\nalt~ pân~ la glezne,
cu noji]e legate pe picior) ajunsese, de altfel,
simbolul luptei pentru libertate a ]~ranilor.
În aceast~ epoc~ de r~sturn~ri ale valorilor
statornicite, nici vechile legi costumare nu mai
erau respectate ca alt~dat~. În timpul r~zboiului
]~r~nesc german, r~scula]ii din Langensalza au
pretins dreptul de a purta mantale ro[ii, la fel cu
cavalerii sau \nv~]a]ii. Ajungând la sate, unele
piese vestimentare din Rena[tere, ca gulerul
\ncre]it, s-au p~strat \n multe costume populare
germane, italiene, franceze etc.
Landesknechte, armur~, costum masculin [i feminin cu
dungi [i crevase, beret~, mânec~, pantof

COSTUMUL SPANIOL ÎN
VREMEA
CONTRAREFORMEI
Palatul mænæstire øi corsetul de fier
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Marele prestigiu
politic al Imperiului spaniol – cuprinzând sub
Carol Quintul Germania, Belgia [i Olanda de azi,
sudul Italiei, ca [i coastele Americii descoperite de
Columb – a impus lumii un ideal de frumuse]e
opus celui al Rena[terii italiene. R~mas~ profund
Vargueño (Cabinet cu plac~ de scris), secolul al XVI-lea,
Madrid, Muzeul Arheologic
J.de Toledo [i J.de Herrera, Palatul Escorial,
secolul al XVI-lea, Spania
medieval~, Spania era sediul reac]iunii feudale
catolice \mpotriva culturii umaniste, ini]iind
mi[carea Contrareformei, propagat~ de c~lug~rii
iezui]i [i ap~rat~ de inchizi]ie.
Cadrul artistic • Într-o prim~ etap~, catolicii,
critica]i de reformi[tii-protestan]i pentru luxul
[i fastul lor, au afi[at o sever~ austeritate.
Supunerea \n fa]a autorit~]ii reunite a
regalit~]ii [i Bisericii era sugerat~ de ansamblul
de arhitectur~ al Escorialului, palat-m~n~stire [i
mormânt al regilor Spaniei, cu ziduri de cetate,
dar ad~postind comori de art~.
În \ntreg cadrul vie]ii se \mbina \ndemnul c~tre
ascetism – \n formele simple, plate [i rigide ale
\nc~perilor [i mobilierului, ca [i ale costumului
– cu nevoia de impresionare a vulgului, prin
etalarea bog~]iei, prin \mpodobirea fa]adelor F. de Llano, Infanta Isabela Clara Eugenie,
1584, Madrid, Prado
bisericilor [i palatelor, statuilor, armurilor [i
armelor ca bijuterii de aur [i argint.
Idealul de frumuse]e uman~ se opunea celui ca o armur~, cuprinzând chiar pl~ci, sârme [i fire
renascentist prin pre]uirea sufletului [i dispre]ul metalice [i determinând o ]inut~ solemn~, inflexibil~.
pentru trup, mascat de costum, abstractizat prin Sculptural, trupul era stilizat \n forme
geometrizare. În portretul Cavalerului cu mâna geometrice plate, \ndeosebi triunghiulare.
pe piept de El Greco, aten]ia este concentrat~
asupra ochilor, umbri]i, cu privirea arz~toare, ca
Siluet~ [i rochii, / corset metalic [i
odinioar~ \n arta bizantin~. Aceste manifest~ri jupon cu sârme, / guler, toc~, umeri
artistice au fost \ncadrate \n curentul manierist
din secolul al XVI-lea.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Menit s~ fac~ vizibile deosebirile de rang social,
costumul de curte spaniol continua de fapt
tradi]ia modei cavalere[ti burgunde, plin~
de fast, dar \ntr-o atmosfer~ de severitate
[i gravitate.
Costumul era conceput ca o carapace, aproape la fel

El Greco, Cavalerul cu mâna pe piept,
1580, Madrid, Prado
Pictural, gama cromatic~ era redus~ la lumin~ [i
umbr~: alb, negru, aur.
Materialele folosite contribuiau la sugestia de
dematerializare, m~t~surile lucioase r~sfrân-
gând lumina, ca [i firele de aur [i pietrele
pre]ioase ale podoabelor cusute pe ve[minte.
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap, bereta era \n~l]at~, devenind toc~, din
catifea cu pana[, sau p~l~rie din m~tase cu bor
\ngust. Figura era modelat~ c~tre triunghi prin
barba tuns~ ascu]it, cioc, completat~ cu must~]i
mici [i p~rul scurt (impus [i de gulerul montant).
Pe trup, c~ma[a nu era vizibil~, gulerul [i
man[etele fiind apretate [i plisate \n forma unor
talere rotunde, rigide, uneori sus]inute cu
sârme. Vesta strâmt~, \nchis~ pân~ la b~rbie,
avea o form~ triunghiular~, dat~ de umerii
corecta]i prin suluri aparente [i de talia \n unghi.
108
V~tuit~, ajungea aproape la fel de rigid~ ca o nefiind permis, iar gulerul [i man[etele erau
armur~, de unde [i denumirea de „burt~ de apretate [i plisate. Rochia avea corsajul strâmt,
gânsac“; mânecile lungi, strâmte erau uneori \nchis pân~ la gât, cu talia \n unghi, umerii
acoperite cu altele despicate. Capa avea forma de v~tui]i, corecta]i de suluri. Fusta era sus]inut~ la
pelerin~ scurt~, din m~tase. \nceput de un jupon de pânz~ tare, cu p~r de cal,
Pantalonii, pân~ deasupra genunchilor, erau apoi de cercuri de lemn din vergele (verdugo)
bufan]i, a[a cum s-au p~strat \n costumul popular sau din metal. În afara cur]ii, acestea erau
olandez. Fiind sus]inu]i de perne cu p~r de cal, \nlocuite de un sul v~tuit, \nnodat \n fa]~.
m~tasea de deasupra putea s~ aib~ cr~p~turi sau Mantoul larg, f~r~ talie, avea mâneci scurte,
s~ fie dispus~ \n benzi sau panglici. Tot de la bufante sau lungi [i despicate.
armur~ pare s~ fi provenit [i punga suspensor, Picioarele nu era permis s~ fie v~zute. Când
v~tuit~, \nlocuit~ curând de unghiul prelungit al doamna se a[eza, le ascundea \ntr-o cut~
„bur]ii de gânsac“. orizontal~, ca un buzunar prev~zut \n dublura
În picioare, ciorapii lungi, mai ales negri, sub]iau. fustei.
Confec]iona]i de la jum~tatea secolului din tricot Bijuteriile erau fixate pe rochie, ca nasturi,
de m~tase, erau piese de lux. Pantofii ascu]i]i erau colane etc., \n degete se purtau inele mari peste
ca [i cizmele pentru c~l~rie din piele de Cordoba. m~nu[i, iar batista era de dantel~.
Pumnalul prins la cing~toare era arm~ [i podoab~.
COSTUMUL MILITAR
Armura devenind inutil~ prin perfec]ionarea
armelor de foc (ca tunul [i archebuza sau pu[ca Siluet~, armur~, costum de curte, burt~ de gânsac,
tiparul corsajului [i al pelerinei,
cu amnar), se mai foloseau doar unele piese
toc~, p~l~rie, pantof, guler
metalice ca pieptarul sau coiful \n form~ de
p~l~rie rotund~ (cabasset) sau cu creast~ [i bor
\n nacel~ (morion). Armurile mercenarilor erau
\nnegrite (arse cu ulei de in), ca s~ nu mai
trebuiasc~ s~ fie lustruite. Pentru osta[ii de rând
haina v~tuit~ era singura pav~z~.
COSTUMUL FEMININ
Trupul era, de asemenea, stilizat \n forme
geometrice rigide (ca format din dou~
triunghiuri), ve[mintele ascunzând p~rul,
pieptul, [oldurile [i [tergând orice feminitate.
Pe cap, p~rul era strâns [i ridicat, acoperit cu
toc~ mic~. Pe trup, corsajul era drept, rigid,
având în fa]~ o scânduric~ din lemn, filde[,
sidef sau argint (rareori un corset metalic)
turtind pieptul. C~ma[a nu se vedea, decolteul
 COSTUMUL
DIN ¥ÅRILE DE JOS,
ÎN SECOLUL
AL XVI-LEA
Bonete din picturile lui Bruegel
Dansul flærænesc

St~pânite politic de \ntinsul Imperiu spaniol, Pieter Bruegel cel B~trân, Dans sub spânzur~toare,
„pe care soarele nu apunea niciodat~“, 1568, Darmstadt, Hessisches Landesmuseum

fervent catolic, ¥~rile de Jos, restrânse ca

\ntindere [i popula]ie, aveau o or~[enime
harnic~ [i bogat~, mai ales protestant~.
Tablourile lui Pieter Bruegel cel B~trân redau
crâncena opozi]ie dintre st~pânitori [i supu[i,
surprinzând primele semne ale conflictului
care avea s~ izbucneasc~. Dar comunic~ [i
mesajul de speran]~ [i \mb~rb~tare al
artistului, \ndemnul s~u de a tr~i via]a cu
bucurie. ¥~ranii [i or~[enii, mul]i [i m~run]i,
care populeaz~ tablourile sale, sunt
prezenta]i realist, neidealiza]i, dar plini de
vitalitate. E uimitoare precizia cu care Bruegel
\nf~]i[eaz~ ve[mintele, indicând cus~turile [i
materialele ca un profesionist \n ale
croitoriei. Spre deosebire de aristocra]ii
spanioli cu siluete sobre, la fel de rigide \n
armur~ ca [i \n costumul civil, neerlandezii,
cu trupuri zdravene, se mi[cau liber \n haine
comode, \n culori vii.

COSTUMUL BÅRBÅTESC subliniaz~ [i el

func]ionalitatea, prin adaptarea [i prelucrarea
tradi]iilor gotice locale, potrivite noilor mode
ale Rena[terii.

COSTUMUL FEMININ prezint~ varia]ii pe tema

gospodinei burgheze, cu coaf~, c~ma[~ [i [or]
din pânz~ alb~ scrobit~.

109
Pieter Bruegel cel B~trân,
Dans la nunt~, afar~, detaliu,
1566, Detroit, Institute of Art.
Pieter Bruegel cel B~trân, Dans ]~r~nesc,
1568, Viena, Kunsthistorisches Museum

111

COSTUMUL FRANCEZ
ÎN VREMEA RENAßTERII
Fafla în formæ de inimæ
CONDI¥II DE DEZVOLTARE În Fran]a, devastat~
\n secolul al XV-lea de R~zboiul de 100 de ani,
Rena[terea a ap~rut ca un fenomen mai tardiv,
\n secolul al XVI-lea, folosind experien]a Italiei,
cunoscut~ direct prin campaniile militare din
peninsul~, iar produc]ia artistic~ s-a concentrat
\n jurul cur]ii regale.
Mobil~ francez~, secolul al XVI-lea, Paris, Luvru
Castelul Chambord, secolul al XVI-lea,
Valea Loarei, Fran]a
Cadrul artistic • În statul francez, \n care
regalitatea \[i continua opera de centralizare,
s-au construit \ndeosebi palate (castelele de pe
râul Loara, palatele de la Fontainebleau [i
Luvru), \n care tradi]ia artei medievale na]ionale
franceze s-a \mbinat cu unele sugestii italiene
antichizante. În compara]ie cu stilul Rena[terii
italiene, cel francez se deosebea printr-o
\mpodobire mai bogat~, cerut~ de via]a de la
curte, cu sculpturi figurative, reliefuri m~runte
ca o dantel~ pe fa]ade ca [i pe mobilier,
ceramic~ etc., corespunzând \nc~ gustului gotic
de ornamentare vibrat~ a suprafe]elor.
Idealul de frumuse]e era cel al Rena[terii
italiene, cunoscut \n nordul Alpilor prin lucr~rile
arti[tilor manieri[ti, grefat pe cel tradi]ional,
gotic. Nudurile din picturile [i sculpturile [colii
de la Fontainebleau puneau \n valoare nu
robuste]ea, ci elegan]a [i gra]ia, prin alungirea
trupului [i sub]ierea \ncheieturilor (Diana,
atribuit~ lui Jean Goujon, nimfele pictate de
François Clouet).
Jean Clouet, Regele Carol al IX-lea,
1565, Paris, Luvru
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Costuma]ia cur]ii franceze tr~da oscila]ia acesteia
\ntre reprezentarea rangurilor \nalte prin
costumul de tip spaniol aristocratic [i exprimarea Pictural, costumele erau ceva mai colorate decât \n
liber~ a vitalit~]ii sugerat~ de moda italian~ a Spania, cu tonuri deschise, de floare.
Rena[terii. Crusta rece a m~t~surilor [i Materialele folosite erau de obicei m~t~suri [i
podoabelor de pre] l~sa s~ se vad~ totu[i ceva din catifele italiene.
trupul viu – gâtul [i decolteul, iar mersul femeilor
era mai degajat, f~r~ a ascunde pantofii. COSTUMUL BÅRBÅTESC
Sculptural, trupul era modelat ca [i \n Italia, \n Erau evitate exager~rile spaniole, pantalonii
volume largi, regulate, cu contur rotunjit, nu erau sus]inu]i pe perne, ci erau sau foarte
gra]ios, dar cu suprafe]e mai rigide, sus]inute, scur]i sau lungi pân~ la genunchi [i strâm]i
la fel ca \n Spania, de corset [i de sârme. pe picior.
 Costume franceze din secolul al XVI-lea

COSTUMUL FEMININ
Fa]a femeilor avea form~ de inim~, conturat~
de rulourile p~rului \mbinate \n unghi pe frunte
sau de scufia mulat~ \n acela[i chip. Mi[carea
era reluat~ de gulerul \nalt, apretat, ridicat la
spate \n jurul decolteului, [i apoi de fusta
sus]inut~ pe [olduri de un cerc de sârm~ \n
form~ de roat~.

Corneille de Lyon, Gabrielle de Rochechouart,

cca. 1574, Muzeul Condé, Chantilly

Jean Clouet, Regele Francisc I,

cca. 1528, Paris, Luvru
 Robert Smythson, Wollaton, secolul al XVI-lea, Anglia

ajungând la dispropor]ii [i supradimension~ri.

În costumul masculin pantalonii erau atât de
bufan]i, \ncât au trebuit l~rgite fotoliile \n
Parlament, iar \n costumul feminin gulerul de
dantel~ scrobit~ era enorm, ca [i fusta pe
schelet \n form~ de roat~. Talia, \n unghi, era
alungit~ nefiresc, f~când s~ par~ picioarele
scurte. În cazul portretelor reginei Elisabeta acest
efect ar putea fi dat de pozi]ia ei, de fapt a[ezat~
COSTUMUL ÎN ANGLIA pe un scaun \nalt, disimulat sub fust~, dar N. Hilliard, Portret, miniatur~,
SECOLULUI AL XVI-LEA 1572, Londra, Victoria and Albert Museum

Broderii elisabetane
H. Eworth dup~ H. Holbein cel Tân~r,
Armura ducelui de Cumberland, Greenwich, Regele Henric al VIII-lea,
cca.1590, N. Y. Muzeul Metropolitan 1539, Devonshire, col. Chatsworth

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Prosper~ [i puternic~,

Anglia s-a impus pe plan politic mai ales c~tre
sfâr[itul secolului, \n vremea reginei Elisabeta l-a,
prin victoriile asupra Spaniei, str~lucind [i \n
domeniul literar prin opera lui Shakespeare.
Cadrul artistic • Relativ izolat~ de continent,
Anglia [i-a manifestat spiritul practic, primind
pu]ine sugestii str~ine pentru realizarea
l~ca[urilor de cult anglicane, a castelelor
nobiliare sau a locuin]elor or~[ene[ti. Pornind
de la miniaturile manuscriselor, s-au dezvoltat
atât portretul – cu Holbein, Hilliard –, cât [i
broderia, alc~tuind principala podoab~ a
interioarelor [i a costumelor.
Idealul uman, \ntrupat de reprezentan]ii unei
regalit~]i autoritare, ca Henric al VIII-lea sau
Elisabeta I-a, purta pecetea unor caractere
dârze [i reci, distan]area social~ fiind subliniat~
prin ve[mintele-bijuterii. Acceptând moda
european~ \n forma ei curtean~, dar laic~, a
interpret~rii franceze, aristocra]ia englez~
punea mai pu]in pre] pe armonia formelor,

114
N. Hilliard, Tân~rul între trandafiri, miniatur~,
1588, Londra, Victoria and Albert Museum

p~rând \n picioare, pentru a-i obliga pe curteni s~

nu ia loc [i s~ scurteze audien]ele.
În locul catifelelor [i m~t~surilor italiene sau
spaniole, cu motive ]esute, \n Anglia se foloseau
pentru rochii, haine, bonete sau m~nu[i broderii
de mân~ cu motive figurative inspirate din
miniaturile de manuscrise, cu flori, p~s~ri, gâze [i
alte viet~]i, pres~rate f~r~ simetrie sau repeti]ie,
cu varietatea [i pitorescul ornamentelor gotice.
Un rol \nsemnat \l jucau [i \nsemnele heraldice
purtate ca bijuterii, de la ordinul Jartierei (\n
colan [i la picior) la \nsemnele diferitelor
Anonim, Regina Elisabeta I,
confrerii, brodate pe mânec~ sub um~r.
secolul al XVI-lea, Hardwich Hall, Derbyshire

115
Broderii [i bijuterii.
Anonim, Regina Elisabeta I,
secolul al XVI-lea,
Hardwich Hall, Derbyshire
Flori în pår [i dantele: N. Hilliard,
Sir Walter Raleigh,
1616, Londra,
Victoria and Albert Museum
 Biserica mån~stirii Moldovi]a, secolul al XV-lea
cuprins chipurile \n contururi rotunjite,
\nf~]i[ându-i \n atitudini calme [i re]inute.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Pentru ceremonii, domnitorii [i boierii \mbr~cau
tradi]ionala mantie bizantin~, \n restul timpului
costume europene, iar \n lupte armuri, pe când
]~ranii \[i p~strau portul.
Costuma]ia curtean~ era lipsit~ de ostenta]ie
chiar \n aspectele ei cele mai luxoase, f~r~
supradimension~rile pe vertical~ urm~rite de
aristocra]ia apusean~ (prin alungirea exagerat~ a
bonetelor, trenelor sau vârfurilor de la pantofi) [i
f~r~ amplific~rile de volume realizate prin v~tuiri
COSTUMUL ROMÂNESC sau suprapuneri de straturi (ca \n costumul
ÎN SECOLELE XV-XVl turcesc, cu turban [i [alvari baloniformi).
Sculptural, ve[mintele se a[terneau pe trup
Caftanele ctitorilor \n suprafe]e netede, lini[tite, respectând
propor]iile fire[ti [i \nv~luind decent formele.
Pictural, acordurile cromatice erau restrânse la
câteva culori, de obicei calde, evitând
striden]ele. Compozi]ia era bazat~ pe un ritm
regulat, decorul alternând cu pauze, f~r~
oroarea de vid oriental~.
Materialele pentru ve[mintele de curte erau
m~t~suri [i catifele scumpe italiene sau turce[ti,
ca [i stofe flamande, germane, cehe, bl~nuri
moscovite, turce[ti sau ungure[ti aduse de
negustorii genovezi, lioveni, sibieni sau
bra[oveni, pe când poporul de rând \[i
producea \n cas~ pânzeturile sau stofele
necesare. În croial~, structura era eviden]iat~ \n
toate cazurile, cus~turile fiind subliniate prin
tivuri sau broderii.
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Costumul de \ncoronare era solemn, rigid [i
somptuos. În via]a zilnic~ se impunea concep]ia
burgheziei europene din epoca Rena[terii asupra
frumuse]ii, mai potrivit~ vie]ii practice, subliniind
vigoarea trupeasc~ prin haine largi, comode.

¥~rile Române rezistau presiunii turcilor datorit~

vitejiei unor domnitori ca ßtefan cel Mare [i
Jean Fouquet, Regele Carol al VII-lea cu p~l~rie coroan~, Alexandru cel Bun cu acela[i tip de p~l~rie coroan~,
Vlad ¥epe[. cca. 1444, Paris, Luvru 1429, broderia epitrahilului de la Staraia Ladoga
Cadrul artistic se \mbog~]ea cu monumente
str~lucite, ca bisericile moldovene cl~dite dup~
victorii de ßtefan cel Mare [i \mpodobite de Petru
Rare[ cu picturi exterioare, pe când \n Muntenia,
Neagoe Basarab supraveghea ridicarea de c~tre
Me[terul Manole a bisericii m~n~stirii Curtea de
Arge[, sculptat~ ca o dantel~ \n piatr~.
Idealul uman care se desprinde din
documentele iconografice, [i \n primul rând din
portretele votive, pare a avea drept calit~]i
principale echilibrul \ntregii fiin]e [i demnitatea.
Me[terii picturilor murale, ai miniaturilor [i
broderiilor care p~streaz~ efigiile celor din
trecut, le-au dat staturi nu prea \nalte [i le-au

118

ßtefan cel Mare, miniatur~,
Evangheliarul de la Humor, 1473, Mån~stirea Putna
La \nceputul secolului al XV-lea moda
burgund~ \[i mai p~stra prestigiul, dovad~
turbanele boierilor moldoveni reprezenta]i pe
ferec~tura raclei Sfântului Ioan cel Nou de la
Suceava, amintind pe cele din portretele lui
Van Eyck. La sfâr[itul secolului erau \mbr~cate
curent ve[minte \n stil italienesc, \ncepând cu
p~l~ria cu bor (cu care este reprezentat
Arnolfini). Domnitorul Moldovei, Alexandru
cel Bun (1400 - 1432), apare pe un epitrahil
(de la Staraia Ladoga) purtând pe cap o astfel
de p~l~rie, brodat~ cu coroan~, asem~n~toare
cu aceea a regelui Fran]ei, Carol al Vll-lea,
portretizat de Jean Fouquet \n 1444. ßtefan cel
Mare era \nf~]i[at \n miniatura evangheliarului
de la Humor \nve[mântat ca [i florentinii picta]i
de Uccello sau Mantegna, \mbr~cat \ntr-un
ansamblu din catifea vi[inie vene]ian~, cu haina
scurt~, de bie, f~r~ mâneci, larg r~scroit~ [i
bordisit~ cu blan~ alb~. Bundele portului
sucevean, tivite cu blan~, reiau croieli [i
ornamente din costumul italian al Rena[terii
timpurii. În lupte, comandan]ii purtau armuri,
pe când osta[ii erau ap~ra]i doar de c~m~[i de R~stignirea, broderie (1500). Detaliu reprezentând
zale sau pieptare de piele cu pl~ci metalice, portretul lui ßtefan cel Mare în costum de încoronare
ceea ce le permitea mi[c~ri rapide. Armurile
comandan]ilor de o[ti erau cizelate ca bijuterii,
costumului, \n sus]inerea rolului s~u politic.
formate dup~ mod~, \n secolul al XV-lea sub]iri,
Proclamând independen]a ]~rii sale fa]~ de
cu vârfuri ascu]ite la casc~ [i la pantofi, \n
turci, el a arborat semnificativ costumul de
secolul al XVl-lea cu pieptul mai bombat,
tip apusean, cu[ma cu pana[, tunica scurt~
poalele evazate, pantofii cu botul lat (Despot
[i cizmele, ad~ugând uneori [i plato[a,
Vod~ pe moneda din 1562).
În lupte, osta[ii români, ca [i cei polonezi,
maghiari sau turci, aveau obiceiul s~-[i prind~ Bund~ moldoveneasc~, secolul al XIX-lea,
aripi, luând \nf~]i[area unor p~s~ri fantastice, Bucure[ti, Muzeul Satului
dup~ cum relateaz~ [i cronicarul Miron Costin \n
Letopise]ul ¥~rii Moldovei: „Mul]i \[i pun aripi
tocmite din pene de vultur sau de alte p~s~ri
mari“. Grosul armatei era \ns~ format din ]~rani
\n portul lor obi[nuit, ap~rându-se de loviturile
vr~jma[ilor doar prin haine v~tuite „de in,
umplute cu bumbac \n grosime de 3 – 4 degete,
mai ales \n partea umerilor [i pân~ la coate, cu
cus~turi [i i]e dese, tot \n distan]~ de un deget [i
jum~tate, pe care sabia nu o putea p~trunde“,
dup~ cum relateaz~ episcopul Verancius (Al.
Alexianu, op. cit. p.133 ).
La \ncheierea secolului, Mihai Viteazul, unind
cele trei ¥~ri Române, a [tiut s~ foloseasc~ cu
pricepere mijloacele de reprezentare ale
119
accentuând aspectul militar (ca \n pictura lui pana[, gulerul era doar plisat, dar nu scrobit,
Frans Francken al II-lea). c~zând moale peste hain~.
Pentru a marca momentul solemn al unirii Sub aceea[i influen]~, caftanul era deseori
printr-o imagine vizual~ de neuitat, el a \n]eles \nlocuit de mantaua cu mâneci scurte, conte[ul,
s~ apar~ la ceremonia \ncoron~rii ca un erou cu devenit ve[mânt de \ncoronare.
\nf~]i[are simbolic~, \nve[mântat tot numai \n Din lumea germanic~ venea moda lan]urilor
alb, pe un cal alb. lungi [i groase din aur, amintind pe cele din
picturile lui Cranach.

Dobromir din Târgovi[te, Doamna Ruxandra,

secolul al XVI-lea, biserica episcopal~, Curtea de Arge[

Costum popular din Arge[, secolul al XIX-lea,

Bucure[ti, Muzeul Satului
Biserica episcopal~, Curtea de Arge[, secolul al XVI-lea

COSTUMUL FEMININ
Un costum de o deosebit~ originalitate [i
frumuse]e era cel al Doamnelor din ¥ara
Româneasc~, \n secolul al XVI-lea, cum era cel
al Despinei Mili]a [i al fiicei sale Ruxandra,
reprezentate \n picturile bisericii episcopale de
la Curtea de Arge[.
Pe cap, peste p~rul prins \n plas~ din fir de aur
[i acoperit de un v~l, era a[ezat~ coroana
bogat~, de care atârnau lungi pandelocuri cu
ciucuri de aur [i pietre pre]ioase.
Pe trup, din c~ma[a de m~tase ro[ie se vedea doar
gulerul mic. Ea era acoperit~ de o bluz~ brodat~ \n
p~trate pe piept [i cu râuri pe mânecile foarte largi,
strânse \n man[ete. Corsajul rochiei, ca un
pieptar f~r~ mâneci, tivit cu galon, atârna liber
sub cing~toarea strâns~ \n talie, peste fusta din
]es~tur~ de lân~ plisat~.
Pe umeri, caftanul din m~tase sau catifea,
\mbl~nit, cu mâneci lungi, despicate avea g~ici
din galon [i mul]i nasturi \n fa]~ [i la fentele
mânecilor.
Influen]a costumului spaniol a p~truns doar \n
unele detalii, ve[mintele r~mânând \n general
ample, cu forme moi. Toca a devenit c~ciul~ cu
 Piramida din Chichen Itza, Yucatan, Mexic Statuet~, civiliza]ia Tajin, Mexico,
colec]ia Universit~]ii

COSTUMUL DIN
AMERICA
PRECOLUMBIANÅ
Øarpele cu pene

CONDI¥II DE DEZVOLTARE În regiunile

mexicane [i peruviene s-au succedat din mileniul
al II-lea \.Hr. numeroase civiliza]ii, culminând, \n
vremea debarc~rii lui Columb, cu cele ale
aztecilor \n nord [i inca[ilor \n sud. Din aceste
imperii agrare, bazate pe cultura porumbului, au
r~mas construc]ii din piatr~, obiecte de
orfevr~rie din aur [i cupru. Dup~ cucerirea
spaniol~, elemente caracteristice ale civiliza]iei
autohtone precolumbiene au reap~rut mai târziu
\n diferite sectoare ale artei [i culturii.
Cadrul artistic • Pe dealurile [i mun]ii \mp~duri]i
ai Americii Centrale se ridicau uria[e temple din
piatr~, cu forme regulate ca [i piramidele
egiptene, [i palate \mpodobite cu reliefuri, statui
cioplite sau picturi reprezentând divinit~]i, ca
zeul-[arpe. Motivul ornamental principal era
zigzagul \n scar~, simbolizând [arpele cu pene,
p~strat [i azi \n costumul popular.
Idealul de frumuse]e al popula]iilor r~zboinice,

121

Preot aztec purtând pielea unui sacrificat,
Mexico, col. Solomon Hale
ca aztecii, era dominat de for]~ [i cruzime,
exprimate [i de tr~s~turile distinctive ale
fizionomiei localnicilor, cu pleoape bombate [i
nas proeminent. R~zboinicii \ncercau s~ semene
cu mari p~s~ri divine, \mpodobindu-se cu penaje.
Costume din America precolumbian~, [or], fust~,
poncho cu fust~. / Diferite forme de poncho /
Zei]a P~mântului încununat~ cu [erpi, ornament [erpuit
[i bonetå cu pene zapotece.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Vestimenta]ia marca deosebirile dintre cei care
locuiau \n palate de piatr~ [i cei din colibe de
lemn. Pentru impresionarea supu[ilor,
st~pânitorii etalau un lux orbitor. Obiceiul cerea
ca aristocra]ii s~ \mbrace o singur~ dat~ aceea[i
hain~, pe când poporul m~runt se mul]umea cu
o bucat~ de ]es~tur~ aruncat~ pe umeri.
Sculptural, supradimensionarea era asigurat~ de
coroane de pene [i pelerine lungi [i largi. Într-o
m~sur~ mai redus~, [i silueta oamenilor din
popor era l~]it~ de „poncho“ sau „sarape“
a[ezat pe umeri.
Pictural, \mbr~c~mintea era foarte viu colorat~
cu vopsele vegetale (brun, din licheni), minerale
(albastru de cupru) sau animale (purpuriu, din
melci) [i \mpodobit~ cu motive geometrice
]esute sau pictate \n tonuri contrastante.
Materialele erau [i ele un mijloc de diferen]iere a
st~rilor: ]~ranii foloseau ]es~turi din bumbac sau
fibre de agave \n nord, din lân~ de lama \n sud,
lucrate la r~zboi \ngust, \n fâ[ii prinse una de
alta, pe când mantiile de gal~ ale aristocra]iei
erau alc~tuite din pene multicolore de p~s~ri
rare, cusute cu migal~, [i cu podoabe din aur.
Costumul aristocrat de ceremonie era somptuos.
Pe cap, tiara de forme foarte variate, cu aplice de
metal, pene, pietre pre]ioase, d~dea purt~torului
un aspect fantastic.
Trupul era \nv~luit \ntr-o manta din pene colo-
rate. Un conchistador spaniol descria: „o hain~
din pene ro[ii \mpodobit~ cu motive din pene
mici \n multe culori, cu un franj din pene mari
montate pe pânz~, m~turând podeaua“.
Pentru aceste ve[minte erau crescute \n
captivitate pas~rea-paradisului [i alte specii,
iar penele erau cusute ca un mozaic, timp de
ani de zile, de c~tre me[teri speciali[ti, locuind
\ntr-un cartier separat din capitala aztec~.
Podoabele pentru frunte, urechi, nas erau
bijuterii din aur, cu cristal de roc~ sau jad, de o
splendoare [i o fantezie \nc~ ne\ntâlnite de
europeni. V~zând o colec]ie de podoabe aduse
de cor~bieri, pictorul Albrecht Dürer scria:
„nimic nu mi-a bucurat \ntr-atât inima ca
uimitoarele obiecte de art~ din aceste p~mânturi
\ndep~rtate“.
Costumul preo]esc Pentru ceremoniile cerând
sacrificii umane, \n care celui care era trimis la zei
i se scotea inima pe viu, preotul \mbr~ca pielea
unei victime anterioare, ca pe un maiou colant,
[nuruit la spate, [i având pe piept cus~tura
inciziei, iar pe fa]~ purta chipul victimei ca pe o
masc~, legat~ la spate, [i \n p~rul uns cu sânge
\[i \nfigea flori.
Oamenii de rând aveau o \mbr~c~minte redus~,
potrivit~ pentru munc~: b~rba]ii lucrau la câmp
doar cu un [tergar \nnodat peste [ale, cu cap~tul
atârnând \n fa]~ ca un [enti egiptean,
acoperindu-[i trupul, de frig, cu o pelerin~ dintr-
o bucat~ de ]es~tur~ de form~ dreptunghiular~
sau rotunjit~, cu un orificiu pentru cap, acela[i
„poncho“ purtat [i mai târziu de localnici [i
cunoscut \n zilele noastre pe tot globul. Femeile
\mbr~cau poncho peste una sau mai multe fuste.
În picioare to]i purtau sandale.
Urn~ funerar~ din teracot~ cu reprezentare uman~.
Oaxaca, Mexic, colec]ie particular~
Evantai din pene de papagal [i colibri, Cultura Aztec~ -
Mexica (1500), Muzeul Na]ional de Antropologie, Mexico

Costume populare cu sarape, Zapoteca, Statul Oaxaca

B~rbat cu p~l~rie, insula Jaina, statul Campeche, 1400?,

Cultura Maya, Muzeul Na]ional de Antropologie, Mexico

123
Anthonis van Dyck,
Carol I la vân~toare,
cca.1635, Paris, Luvru
COSTUMUL ÎN SECOLUL
AL XVII-LEA

COSTUMUL ÎN CADRUL
STILULUI BAROC
Ziduri ondulate øi mantii fluturânde
CONDI¥II DE DEZVOLTARE În ]~rile apar]inând
blocului feudal catolic – Spania, Italia, Flandra
etc. – prestigiul capetelor \ncoronate, ca [i cel al
aristocra]iei, era sus]inut prin desf~[urarea unui
lux inaccesibil poporului de rând [i printr-o art~
m~rea]~ [i ira]ional~, \n care omul ap~rea
cople[it de for]ele de nest~pânit ale Divinit~]ii.
Cadrul artistic • Arhitectura ca un decor de
teatru creat~ de Borromini, sculptura plin~ de
patos a lui Bernini, ca [i pictura lui Rubens
urm~reau impresionarea privitorilor prin efecte
spectaculoase de mi[care, forme [i culori
nea[teptate, baroce. În mobilier,
supradimensionat la scara interioarelor, lemnul
parc~ redevenea plant~ vie, cu crengi [i frunze,
dar pref~cut, ca prin minune, \n aur.
Forma dominant~ era cea a valului m~rii, a
fl~c~rii sau a crengii care cre[te în S cu volute
126
P. van Hees, Biserica St. Michel din Louvain,
secolul al XVII-lea, Flandra
inegale. Acesta se reg~se[te în curbele siluetelor
supradimensionate, în buclele coafurilor ca [i în
detaliile broderiilor de mân~ [i a dantelelor.
Idealul de frumuse]e era cel al unei fiin]e
superioare prin har divin, distante [i inaccesibile.
Sculptural, nobilimea se distingea de vulg prin
m~rimea nefireasc~ a siluetei realizat~ prin
costum (bonete \n~l]ate cu pana[, corsaj cu
baghet~ rigid~, fuste cu cercuri pe sârm~ etc.),
a c~rui incomoditate proclama privilegiul de a
nu munci.
Pictural, culorile erau rafinate.
M a t e r i a l e l e bogate erau ]esute cu fir,
împodobite cu dantele [i bijuterii.
Diego Velazquez, Infanta Margareta,
(detaliu), 1660, Madrid, Prado
Aspectul cel mai somptuos era atins de ]inuta
feminin~ de curte. În picturile lui Velazquez
infantele par cople[ite de carapacea imens~ a
perucilor [i a rochiilor rigide \n form~ de
clopot, din m~t~suri [i catifele scumpe.
ßi la celelalte cur]i europene se \mbr~cau costume
de tip spaniol, de o bog~]ie imens~, brodate cu
perle [i pietre pre]ioase. Endymion Porter,
diplomat englez la Madrid, purta ca panglic~ la
p~l~rie colierul de diamante al so]iei sale.
Costumul b~rb~tesc european a suferit \ns~ \n
mare m~sur~ influen]a modei burgheze,
determinat~ de Olanda, dar interpretat~ în
P.P.Rubens, Autoportret cu Isabella Brant,
1609-1610, München, Alte Pinakothek materiale pre]ioase, care schimb~ aspectul.
Diego Velazquez, Meninele, (detaliu),
1656, Madrid, Prado

127

COSTUMUL BURGHEZ
OLANDEZ ÎN SECOLUL
AL XVII-LEA
Case curate øi gulere scrobite
CONDI¥II DE DEZVOLTARE În prima jum~tate a
secolului al XVII-lea, \n vâltoarea conflictelor
na]ionale, sociale [i religioase care au agitat
Europa, provinciile de nord ale ¥~rilor de Jos
Frans Hals, Willem van Heythuysen, cca 1637,
Bruxelles, Musees Royaux des Beaux Arts
Jan Vermeer van Delft, Strad~ din Delft, 1658,
Amsterdam, Rijksmuseum
(viitoarea Oland~), s-au proclamat prima
republic~ burghez~, ajungând cea mai mare
putere maritim~ [i financiar~ a continentului. În
aceast~ epoc~ de r~zboaie, precum cel de 30
ani, a crescut importan]a militarilor, care s-au
ridicat pe scara social~ prin merite ost~[e[ti,
tulburând rigida stratificare feudal~ [i
determinând o relativ~ democratizare, vizibil~ [i
\n moravuri [i \n costum.
Cadrul artistic • În Olanda burghez~ s-a
dezvoltat o art~ pe drept numit~ antibaroc~. În
casele mici de ora[, din c~r~mid~ [i piatr~, cu
forme simple, geometric regulate, a[a cum apar
în tablourile lui Vermeer de Delft [i Pieter de
Hooch, \n interioarele sobre, practice, curate,
atât pere]ii, cât [i mobilierul sau tablourile aveau
contururi drepte, compozi]ii ordonate, opuse
fanteziei spectaculare a barocului.
Atelierul lui Daniel Mytens, Henry Rich,
Scaunele cu sp~tar scund, din lemn lucrat la
1640, Londra, National Portrait Gallery
strung, \n culoarea natural~, ca [i mesele sau
dulapurile de rufe, cu suprafe]e plane cu
motive \ncrustate, ofereau solu]ii noi, Silueta masculin~, haina, pelerina, jacheta larg~,
func]ionale. Evitând modelele baroce ale tiparul jachetei largi pe cel al pelerinei, tiparul hainei,
fo[tilor opresori spanioli, Olanda se deschidea guler, m~nu[i, p~l~rie, pantof, cizm~
\n schimb influen]elor extrem-orientale aduse
de \ndr~zne]ii ei cor~bieri (vizibile, de pild~, \n
ceramica de Delft).
Idealul de frumuse]e uman~ era cel al
burgheziei [i \n primul rând al militarilor, ca
muschetarii imortaliza]i de A. Dumas. Era din
nou apreciat corpul cu formele lui fire[ti, ca [i
via]a terestr~, bel[ugul [i confortul, iar
costumului i se cerea s~ fie comod, practic,
potrivit unui om obi[nuit, activ.
Vermeer van Delft, Paharul cu vin,
1660, Berlin, Gemäldegalerie

129

Pieter de Hooch, Dulapul de haine, 1663,
Amsterdam, Rijksmuseum
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
A disp~rut aspectul de carapace al
\mbr~c~mintei spaniole, ob]inut prin v~tuiri sau
carcas~ rigid~, hainele revenind la propor]ii
naturale, adaptate trupului voinic al omului
matur, pântecos (ca eroii portretelor lui Frans
Hals). Trebuie remarcat~ descheierea nasturilor
de pe burt~, ca un gest de frond~, plebeu.
Sculptural, costumul punea \n valoare volume
puternice „de butoia[”, linia determinant~ a
conturului era curba larg~, \nlocuind linia rigid~
[i formele geometrice, seci ale costumului
spaniol.
130
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Silueta masculin~ domina, influen]ând-o pe cea
feminin~. Nu exista \nc~ uniforma obligatorie
(doar unele regimente o impuseser~ par]ial), [i
armatele, formate mai ales din voluntari or~[eni
[i ]~rani, \[i p~strau \n r~zboi portul civil.
Evolu]ia armamentului f~când inutil~ armura,
aceasta a disp~rut treptat, p~strându-se o
vreme pieptarul, apoi doar coiful [i gulerul, ca
\nsemne ofi]ere[ti.
Costumul militarilor de tip olandez tr~da, pe
lâng~ pl~cerea confortului [i aprecierea
bun~st~rii, [i dorin]a – etern militar~ – de
\mpodobire ostentativ~. Silueta aducea v~dit cu
cea a unui coco[ pintenat, prin penele p~l~riei [i
e[arfele fluturânde, dantelele aglomerate la
guler, man[ete [i ciorapii r~sfrân]i peste cizme.
Pe cap, p~l~ria moale, cu bor mare, adaptare a
p~l~riei ]~r~ne[ti, proclama fraternizarea din
timpul luptelor de independen]~. Ea se putea
fasona dup~ voie, potrivit personalit~]ii, fanteziei,
dar [i dispozi]iei suflete[ti de moment a
purt~torului (de aceea era numit~ „respondent“)
[i era \mpodobit~ cu pene de stru]. P~rul se purta
Silueta feminin~, dou~ rochii, rochie cu fusta în
buzunare, coafur~, p~l~rie, bonet~,
Pictural, coloritul era ceva mai viu [i mai variat bonet~-guler, guler-bonet~ cu sârme, boneta pe coc
(\n compara]ie cu cel de o gravitate auster~ al
costumului spaniol) [i a[ezat \n pete mari.
Burghezia olandez~ protestant~ impunea la
\nceputul secolului o ]inut~ sobr~, mai ales prin
negrul stofelor de lân~ [i albul pânzei scrobite,
adoptând \ns~, cu timpul, mai ales sub
influen]a armurilor, culori metalice, grizate,
brune, verzui, alb~strii.
Ca materiale erau preferate ]es~turile u[oare
din lân~ sau tafta \n culori uni, f~r~ modele care
s~ fragmenteze suprafe]ele, pânz~ alb~,
scrobit~ [i dantelele solide locale.

Rembrandt [i Saskia,
1636, Dresden, Gemäldegalerie
lung pân~ la um~r, zburlit. Barbi[onul [i must~]ile
ascu]ite completau aspectul caracteristic.
Pe trup, c~ma[a era par]ial vizibil~ \n [li]urile
mânecilor, la guler [i man[ete. La \nceput,
gulerul \ncre]it, spaniol, era purtat nescrobit (ca
\n Lec]ia de anatomie a doctorului Tulp, de
Rembrandt), pân~ c~tre 1630, când s-a
generalizat gulerul drept, lat, cu dantele (ca \n
Autoportretul lui Rubens cu Isabella Brant).
Vesta – la \nceput f~r~, apoi cu mâneci – era
piesa principal~, croit~ pe corp, cu talia ridicat~,
cu poale largi (\ntâi din fâ[ii, apoi compacte), cu
nasturii \nchi[i doar pe piept, descheia]i pe
pântece, uneori cu mâneci largi [i [li]uri. În talie
ap~reau deseori un [ir de funde ca ni[te rozete
ornamentale, care ini]ial sus]ineau pantalonii,
când poalele erau fâ[ii. Jacheta, o hain~ lung~
de trei sferturi cu mâneci lungi, cu guler mare,
\nchis~ cu nasturi mul]i, se purta uneori drapat~
fantezist pe umeri, asemeni capei spaniole.
Pantalonii, f~r~ perne, bufan]i flasc, \ngusta]i
treptat \n jos, erau lega]i sub genunchi cu
benti]e [i rozete.
În picioare se purtau ciorapi de m~tase [i
pantofi montan]i cu rozete, sau cizme cu toc
[i pinteni, sub care se \mbr~cau ciorapi de
pânz~ sau jambiere tubulare (canons), cu
margini de dantel~ r~sfrânte peste cizme.
¥inuta era completat~ de sabia atârnat~ la
cing~toare, gata s~ fie oricând mânuit~ cu
virtuozitate \n spectaculoasele dueluri.
COSTUMUL FEMININ
Tipul de frumuse]e preferat era cel al femeii
robuste, coapte, pline. Sub influen]a moralei
burgheziei protestante, costumul punea \n
valoare virtu]ile gospodinei prin atributele
caracteristice: boneta strângând p~rul, e[arfa-
pelerin~ acoperind decolteul, [or]ul indicând
activitatea domestic~.
Pe cap, p~rul, de culoare \ntunecat~, era tras pe
spate, aplatizat pe cre[tet, l~sând fruntea
degajat~, [i adunat pe spate \n coc ridicat,
c~zând liber doar pe l~turi. Boneta din pânz~
scrobit~, sus]inut~ de fire de metal, p~strat~ \n
costumul na]ional olandez, era \nlocuit~ uneori
de p~l~ria cu pene, b~rb~teasc~.
Pe trup, c~ma[a era vizibil~ la guler [i la
man[ete, gulerul era fie b~rb~tesc, cu sau din
dantel~ (\n 1632, principele german Gustav
Adolf, la un bal la Augsburg, [i-a d~ruit gulerul
frumoasei Jacobine Lauber), fie ca o pelerin~
plat~ din pânz~ transparent~ (ca \n Portretul de
femeie de Rembrandt, de la Muzeul Na]ional
de art~ din Bucure[ti). Rochia avea mâneci trei
sferturi, umflate, cu umeri c~zu]i, cu [li]uri,
deseori strangulate la cot cu panglici, formând
dou~ baloane, cu man[ete expunând \ncheietura
mâinii. Fusta c~dea liber pe mai multe jupoane,
disp~rând scheletul de sârme, ca [i sulul v~tuit.
Peste fusta de dedesubt era \mbr~cat~, de obicei,
o a doua, ca o tunic~ cu poale deschise. Olanda
a lansat moda jachetei scurte din catifea sau
m~tase, m~rginit~ cu blan~, pentru purtat \n
cas~ de diminea]~, la lucru.
În picioare, se înc~l]au pantofi \n genul celor
b~rb~te[ti.
Bijuteriile erau mari, de forme regulate, de
preferin]~ [iruri de perle la gât, \n p~r etc.
RÅSP ÂNDIREA COSTUMULUI
OLANDEZ
ÎN FRAN¥A, \n prima jum~tate a secolului al
XVII-lea, tipul descris anterior a suferit o
interpretare curtean~, integrându-se stilului
Ludovic al XIII-lea (1610 – 1643). Muschetarii
imortaliza]i de Alexandre Dumas au r~mas
figuri emblematice.
Cadrul artistic • Fran]a monarhic~ era receptiv~
atât la influen]ele olandeze (vizibile \n simplitatea
[i regularitatea cl~dirilor sau mobilierului, ca \n
castelul Balleroy de arhitectul François Mansart),
cât [i la cele baroce italiene sau flamande
(prezente \n unele ornamente, ca \n palatul de
Justi]ie din Rennes, de Salomon de Brosse).
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Cre[terea fastului curtean pretindea o
ambian]~ aristocratic~, cu forme mai elegante.
ßi la pantofii de model olandez se purtau rozete
de dantel~ extrem de scumpe.
O palet~ mai bogat~ [i str~lucitoare, o decorare
mai abundent~ erau vizibile [i \n costum, diferit
de cel olandez prin silueta mai fin~, datorit~
hainelor mai strânse pe corp, din stofe pre]ioase,
cu multe dantele la guler [i la man[ete.
131
 când costumul popular p~stra vechile forme
medievale [i renascentiste (ca \n tablourile lui
Georges de la Tour sau Louis le Nain).
ÎN ANGLIA, curtea regal~ se purta dup~ moda
european~ de tip francez (ca \n portretele
regelui Carol I [i al reginei Henriette de France,
de Van Dyck), dar cu o not~ ostentativ~: la
nunta regelui, ducele de Buckingham a arborat
un costum \mpodobit cu diamante \n[irate pe
a]e, pe care le rupea pe rând pentru a-i vedea
pe curteni \nc~ierându-se s~ adune pietrele
scumpe. Prin contrast, \n timpul revolu]iei
burgheze, conduse de Cromwell, or~[enimea
puritan~, opus~ cur]ii, evita luxul, b~rba]ii \[i
tundeau p~rul scurt (de unde denumirea de
„capete rotunde“) [i purtau haine simple,
modeste, p~l~rie apretat~, cu bor, iar femeile
etalau atributele gospodinei – boneta,
broboada, [or]ul.
ÎN AMERICA, quakerii au dus moda englez~ \n
lumea nou~, unde a d~inuit pân~ \n secolul al
Louis le Nain, Familie de ]~rani, 1640, Paris, Luvru
XIX-lea, pe vremea lui Benjamin Franklin.

COSTUMUL BÅRBÅTESC
A.van Dyck, Carol I cu so]ia sa, secolul al XVII-lea,
O coafur~ masculin~ era „cadenette“, cu p~rul
Sibiu, Muzeul Bruckenthal
tuns la dreapta pân~ la ureche, \n stânga lung,
\n bucl~ sau codi]~ \mpodobit~ cu panglici sau
bijuterii d~ruite de doamne („faveurs“) de unde
porecla cavalerului francez Cadet la Perle.

COSTUMUL FEMININ
Pe cap, doamna de Sevigné descria, \ntr-o
scrisoare, coafura olandez~ „de oi]~“ (à la
moutonne).
Pe trup, îmbr~c~mintea feminin~ era mai
elegant~, cu talia mai sub]ire, decolteul mai
mare, poalele mantoului ridicate peste fust~,
uneori vârâte \n buzunare. Se foloseau ]es~turi
mai luxoase, m~t~suri lucioase, multe dantele.
Îmbr~c~mintea burghez~ era mai simpl~, pe

132
 Silueta masculin~, olandez, regele Fran]ei Ludovic al
XIV-lea, rhingrave,/ rhingrave-pantalon [i jupon, /
p~l~rie, guler, pantof

COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap, p~l~ria era ]eap~n~, cu calot~ \nalt~ [i
bor mic.
Pe trup, ca o adaptare la via]a de interior,
jacheta s-a mic[orat, r~mânând ca un bolero
scurt, cu mâneci cr~pate, l~sând s~ se vad~
c~ma[a [i gulerul r~sfrânt ca o carte deschis~.
Pe strad~ se purta o ampl~ pelerin~. Piesa cea
mai neobi[nuit~ era \ns~ pantalonul-fust~, \n
genul kiltului, \n dou~ variante: fusta-pantalon
sau fusta peste pantalon, numit „rhingraves“,
de la numele trimisului diplomatic al Olandei la
Paris, Rheingraf von Salm. Principala podoab~ a
costumului o alc~tuiau franjurii din funde
COSTUMUL LA a[ezate \n friz~, \n talie, [i \n grupuri \n dreptul
genunchilor.
JUMÅTATEA În picioare, forma conic~ general~ era reluat~ [i
SECOLULUI AL XVII-LEA
Pompeo Batoni, Colonel William Gordon of Fyvie,
Fustanela olandezæ Gerard Ter Borch, Portret, 1673, Paris, Luvru 1766, Sco]ia

de man[etele ciorapilor, r~sfrânte sub

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Odat~ cu genunchi, chiar [i atunci când cizmele erau
\mbog~]irea peste m~sur~ a Olandei [i cu \nlocuite de pantofi cu funde.
aspira]ia noului ei patriciat c~tre grandoare [i
ostenta]ie, costumul de tip olandez a evoluat COSTUMUL FEMININ
c~tre o ]inut~ de salon cu forme excesiv de P~stra formele anterioare, dar utiliza materiale
ample [i rigide, care a fost adoptat~ la toate mai scumpe: satin sau atlaz lucios [i bl~nuri fine.
cur]ile europene.
Sculptural, silueta p~rea conic~, din clopote
Evolu]ia de la pledul sco]ian la kilt,
suprapuse, ca \n portretul de b~rbat de Gerard la rhingrave [i la gacii din Oa[
Ter Borch.
Pictural, domina negrul, \n contrast cu albul
c~m~[ii.
Materialele erau uni, cu multe panglici.

133
Abraham Bosse, Balul, gravur~, secolul al XVII-lea

134
Abraham Bosse, Concertul, secolul al XVII-lea

135

COSTUMUL ÎN STIL
CLASIC FRANCEZ
Pereflii de oglinzi pentru peruca
Regelui-Soare
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Prosper~ [i puter-
nic~, Fran]a s-a impus lumii \n a doua
jum~tate a secolului al XVll-lea [i prin cultura
[i arta ei clasice.
Cadrul artistic • Str~dania c~tre un ideal de
A. C. Boulle, Dulap în stil Louis XIV, Paris, Luvru
Louis le Vau, Castelul Versailles, secolul al XVII-lea
rigoare [i claritate ra]ional~ exprimat~ \n
gândirea lui Descartes sau \n picturile lui
Poussin se reg~sea \n planurile construc]iilor, \n
structura fa]adelor [i a interioarelor, ca [i \n cea
a gr~dinilor. Forme geometric regulate,
simetrice, \ncadrau [i ordonau ornamentele
baroce necesare pentru a ilustra m~re]ia Fran]ei
[i splendoarea cur]ii monarhului absolut.
Impresionând prin dimensiunile monumentale
(800 de metri fa]ada, 80 de metri sala oglinzilor)
[i prin bog~]ia materialelor, castelul de la
Versailles, ansamblul cel mai reprezentativ al
stilului Ludovic al XIV-lea, se \nscria \n viziunea
clasic~ prin puritatea volumelor cubice, ritmul
echilibrat al orizontalelor [i verticalelor (brâie,
stâlpi, coloane) [i prin armonia ansamblului.
În artele decorative, masivitatea volumelor se
asocia cu gra]ia unor contururi u[or curbate, ca
Galeria Oglinzilor, Versailles, secolul al XVII-lea
\n dulapurile [i comodele din lemn de esen]e
scumpe, cu aplice din bronz aurit, fotolii cu
sp~tare supra\n~l]ate [i tapiserii.
Idealul de frumuse]e uman~ era \ntrupat de
figura maiestuoas~ a monarhului absolut,
chez~[ie a cârmuirii \n]elepte. Rolul de
„c~petenie“ era semnalat nu de coroan~
(ad~ugat~ persoanei) ca \n trecut, ci prin
supradimensionarea capului cu peruca leonin~.
Comparat cu soarele sau cu zeul Marte [i
considerându-se el \nsu[i primul actor pe scena
istoriei, \n fa]a publicului regele uza de mijloace
teatrale: peruc~, tocuri, haine de efect, atitudini
studiate. În compara]ie cu b~rbatul, femeia
ap~rea mai pu]in spectaculoas~, ca p~uni]a pe
lâng~ p~un.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Dac~ nobilimea \[i etala privilegiile \n bog~]ia
baroc~ a ve[mintelor, burghezia, care juca un
 rol \nsemnat \n administra]ia statului, [i-a impus
punctul de vedere \n structura ra]ional~ a
costumului, ca [i a \ntregii culturi. Mai cu seam~
hainele b~rb~te[ti au evoluat c~tre forme mai
sobre [i mai confortabile, intrate chiar \n ]inuta
de curte.
Sculptural , supradimensionarea volumelor,
pentru a face persoana vizibil~ \n spa]iile
imense ale s~lilor, era ob]inut~ prin peruc~,
tocurile pantofilor, man[etele voluminoase,
marcând gesturile largi – cu mâna eventual
sprijinit~ de baston. Elegan]a liniilor u[or
curbate ale siluetei era realizat~ prin croial~.
Ca mijloace picturale se recurgea la o cromatic~
sonor~, \n tonuri majore, dominat~ de ro[u [i
aur, ve[mintele dobândind str~lucire prin
]es~turile lucioase, cu m~tase [i fir.
Materialele folosite erau variate: catifea,
dantel~, galoane etc. combinate pentru a da un
efect somptuos. Dup~ \ntemeierea
manufacturilor franceze de dantele de la
Alençon (la care colaborau creând modele

Siluet~, ofi]er, nobil, doamn~ la curte,

tipare de juste-au-corps [i de corsaj feminin,
tricorn, jabou, variante de fontange

Bonnart, Costume de iarn~, gravur~ din

Personnages de qualité 1680-1715

H. Rigaud, Ludovic al XIV-lea, 1701, Paris, Luvru
138
pictori ca Le Brun sau Berain), dantelele au
invadat tot cadrul vie]ii curtene, \mpodobind din
bel[ug gulerele [i man[etele, dar \nrâurind [i
motivele ]es~turilor de m~tase produse la Lyon
[i ap~rând [i \n decorul vaselor [i platourilor de
ceramic~ de Rouen etc. Dup~ 1677, exista [i un
jurnal de mod~, Le Mercure gallant.
COSTUMUL NOBILIAR BÅRBÅTESC
Noul stil s-a conturat mai ales dup~ 1670,
odat~ cu instituirea uniformelor armatei
na]ionale permanente, când \ntre costumul civil
[i cel militar s-au stabilit interinfluen]e. Pe de-o
parte ]inuta civil~ a fost adaptat~ cerin]elor
ost~[e[ti, ad~ugându-i-se, ca semne distinctive
ale armelor [i gradelor, galoane [i nasturi [i
stabilindu-se culoarea stofei [i a dublurii,
vizibil~ la guler, man[ete [i eventual la poalele
\ntoarse ale hainei. Pe de alt~ parte, uniforma
militar~ a \nrâurit \mbr~c~mintea civil~, atât \n
forma jachetei pe corp, lung~ pân~ la
genunchi, cât [i \n decorul ei alc~tuit dintr-o
mul]ime de nasturi [i butoniere.
Pe cap, pe când fa]a era ras~, abunden]a
p~rului era sugerat~ de peruca enorm~, din p~r
de om sau de cal, uneori mai lung~ pe um~rul
stâng. În cas~ era \nlocuit~ cu un turban sau cu
boneta de noapte. P~l~ria tare avea borul
\ndoit, formând tricorn [i era \mpodobit~ cu
pan~ mic~ de stru].
Pe trup, c~ma[a era vizibil~ la guler [i man[ete,
cu dantel~. Spre a nu fi acoperit de peruc~,
gulerul a fost masat \n fa]~, devenind jabou,
\ncre]it vertical [i prins cu o fund~ [i o bijuterie.
Cravata a ap~rut la sfâr[itul secolului al XVII-lea,
când panglica a fost doar \nnodat~ simplu
(numele provenind de la un regiment croat \n
serviciul francez, ai c~rui ofi]eri, surprin[i \n
b~t~lia de la Steinkerque, n-au apucat s~-[i fac~
fundele). Vesta, care avea mâneci, era de

M~tase de Lyon cu motive de dantel~
aceea[i form~ [i lungime ca [i jacheta, fiind [i
ea brodat~. Jacheta era lung~ pân~ la genunchi,
croit~ pe corp (numit~ juste-au-corps), cu
mâneci tubulare [i man[ete voluminoase,
buzunare mari, ornamentatå cu nasturi [i g~ici,
[i cu [li] la spate. Iarna nu era necesar~ alt~
hain~. Jacheta brodat~ cu fir putea fi purtat~
doar cu permisiunea regelui (à brevet).
În picioare, ciorapii erau tra[i peste pantalonii
care erau pân~ la genunchi. Cizmuli]ele pân~ la
glezne sau pantofii aveau limb~ [i funde \n aripi
de moar~ [i tocuri late p~trate, tocurile ro[ii
fiind un privilegiu al aristocra]iei.
Bijuteriile erau nasturi, bro[e, inele etc., de
preferin]~ din diamante.
Ca accesorii se purtau m~nu[i, man[on legat \n
talie cu panglic~, baston.
COSTUMUL FEMININ
¥inuta de curte era ceremonioas~, solemn~,
aristocratic~ – cu silueta alungit~ prin coafur~,
tocuri, tren~, dar f~r~ a neglija farmecele
feminine – dezv~luite prin decolteu [i mânecile
trei sferturi.
Atitudinea obi[nuit~ era u[or aplecat~ \nainte,
ca \ntr-un \nceput de plec~ciune.
Pe cap, p~rul era ordonat \n bucle, unele ridicate
pe cre[tet, altele lungi, atârnând. O podoab~
caracteristic~ era „fontange“ (ini]iat~ de favorita
regelui, doamna de Fontanges care, la o
vân~toare regal~, [i-a prins p~rul cu o panglic~),
un pliseu din pânz~ [i dantel~ scrobit~ a[ezat
vertical pe cre[tet, prins de bonet~.
Pe trup, c~ma[a se vedea m~rginind decolteul, ca
[i la man[ete (engageantes). Talia, coborât~, \n
unghi, era strâns~ în corsajul [nuruit peste o
scânduric~ triunghiular~ învelit~ în ]es~tur~
brodat~. Decolteul mare era oval, mânecile pân~
peste cot, fusta \n dou~ straturi, dedesubt
„jupe“, deseori cu volane orizontale (falbalas),
deasupra „manteau“ deschis \n fa]~, l~sând s~ se
vad~ „jupe“ sau ridicat bufant, accentuând
[oldurile. Pentru ceremonii, se purta tren~.
Uneori rochia avea un [or], de mod~ olandez~,
dar numai ca podoab~, din broderii sau dantele.
Pe strad~, se \mbr~ca pelerina cu glug~.
În picioare, pantofii aveau tocul ceva mai înalt.
Accesoriile erau cele masculine, gulerul [i
man[onul de blan~, m~nu[ile [i bastonul
pentru plimbare, bijuteriile, mai numeroase, la
fel de masive.
Costumul burghez imita forma celui curtean,
dar era realizat din materiale mai solide [i \n
culori mai \nchise (stofe de lân~ brun~ sau
neagr~), f~r~ podoabe. Caracterul func]ional al
hainelor masculine, cu jacheta [i vesta groase,
dar neapretate [i pantalonii moi ale costumului
de curte proveneau de fapt din mediul
burghez. Costumul feminin, mai modest era cel
al gospodinei, influen]at în detalii de mod~.
Costumul ]~r~nesc p~stra mai departe formele
medievale, practice pentru munc~. În
Caracterele lui La Bruyère, ]~ranii erau
prezenta]i slabi, ar[i de soare, locuind \n
bordeie, descul]i [i \n zdren]e.
COSTUMUL ¥ÅRÅNESC BÅRBÅTESC
Pe cap, p~rul era tuns \n [uvi]e inegale, zbârlit,
p~l~ria cu bor era v~lurit~ de ploaie.
Pe trup, c~ma[a avea gulerul deschis peste
haina din stof~ aspr~, cusut~ \n cas~, lung~
pân~ la jum~tatea coapsei [i strâns~ la brâu cu
o curea. Pantalonii largi acopereau genunchii [i
erau continua]i de jambiere.
În picioare se \nc~l]au ghete groase sau sabo]i.
COSTUMUL FEMININ
Pe cap, boneta de pânz~ alb~ avea diferite
forme, dup~ regiuni.
Pe trup, rochia groas~, cu fusta \ncre]it~, l~sa s~
se vad~ la gât fie gulerul alb al c~m~[ii, fie
n~frama din pânz~, \ncruci[at~ pe piept.
Deasupra se \mbr~ca jacheta asem~n~toare cu
cea b~rb~teasc~.
În picioare, aceea[i \nc~l]~minte solid~ ap~ra
de noroaiele drumurilor. Tablourile fra]ilor Le
Nain (p.128) sau ale lui Georges de la Tour
sunt pre]ioase documente cu privire la
aspectul ]~ranilor.
Pantof b~rb~tesc de curte, Barcelona, Muzeul de Art~
 Palatul brâncovenesc de la Mogo[oaia, 1702 Matei Basarab [i doamna Elina,
din Liturghierul lui Radu Sârbu,
1654, Bucure[ti, Biblioteca Academiei Române

COSTUMUL PE
TERITORIUL ROMÂNIEI,
ÎN SECOLUL
AL XVII-LEA
Roze cioplite în piatræ sau

cusute cu fir

CONDI¥II DE DEZVOLTARE
În secolul al XVII-lea, ¥~rile Române trebuiau s~
reziste agresiunilor Imperiului otoman suzeran,
iar Transilvania, \n plus, [i presiunilor militare [i
politice ale Imperiului habsburgic. În timpul lui
Matei Basarab [i Vasile Lupu, pe la jum~tatea
veacului, apoi \n vremea lui ßerban
Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu [i
Dimitrie Cantemir, cultura [i arta româneasc~
au atins un \nalt nivel.
Cadrul artistic • Construc]iile moldovene[ti
oglindeau luxul curtean, ca biserica Trei Ierarhi
din Ia[i, acoperit~ cu o veritabil~ dantel~ de
piatr~ aurit~, ca din g~ietane \mpletite [i flori
brodate. În ultimul sfert al secolului, stilul
brâncovenesc, sintez~ a artei culte [i populare

140

Biserica M~n~stirii Sfin]ii Trei Ierarhi, Ia[i
române[ti, cu unele \nrâuriri ale Rena[terii
apusene, a excelat prin propor]iile echilibrate
ale M~n~stirii Horezu sau ale Palatului
Mogo[oaia, ca [i prin ornamentele florale,
cioplite \n piatr~, cizelate \n argint aurit sau
brodate \n m~tase [i fir.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Costumul domnesc [i boieresc din ¥~rile
Române p~stra \n continuare ve[mintele de
ceremonie de tip bizantin, primind, mai ales
pentru via]a zilnic~, \nrâuriri ale hainelor
apusene. Dintre ]~rile vecine, mai cu seam~
Polonia, a c~rei aristocra]ie str~lucitoare se
\nrudea deseori cu boierimea moldovean~,
oferea modele de elegan]~.
Biserica Trei Ierarhi, Ia[i, detaliu
Idealul uman , desprins din portretele
domnitorilor, accentua \n primul rând for]a
moral~, dar [i pe cea fizic~. Departe de
hieratismul impus de Contrareform~ ]~rilor
catolice, ca [i de supradimensionarea sferoidal~
caracteristic~ Imperiului otoman, siluetele
eroilor români se profilau bine legate, dar
umane, \n ve[minte lipsite de exager~ri.
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap se purta c~ciula de blan~ fie cu forma
\nalt~, p~strat~ de la Mihai Viteazul, \mpodobit~
cu egret~ prins~ cu o bro[~ scump~, fie ca o
bonet~ mai joas~ care putea avea [i bor, despicat
\n frunte, „à la Schiavone“.
Pe trup, ve[mântul tradi]ional de ceremonie era
caftanul cu mâneci lungi, cu fente, din catifea
\nflorat~ [i \mbl~nit. Cel al lui Vasile Lupu,
descris de Stanislas Oswiecin, era din postav
]esut cu aur, cu flori \nalte de un deget.
Remarcabil~ era la caftane [i bog~]ia
cheotorilor \ntinse de-a lungul pieptului, ca
ni[te benzi din \mpletitur~ de fir, dispuse la
distan]e regulate, ca [i nasturii din noduri de fir
(numite mai târziu „brandenburguri“). Doamna Tudosca, broderie,
Caftanul era uneori \nlocuit de conte[ul cu 1640, Ia[i, Muzeul Mitropoliei Moldovei
mâneci scurte [i largi (ex. cel al lui Simeon
Movil~ de pe broderia de mormânt). În vremea
Costum b~trânesc de Vrancea, cu mâneca r~sucit~,
lui Constantin Brâncoveanu caftanul avea
Bucure[ti, Muzeul Satului
aspectul unei mari pelerine, cu fente pentru
mâini, dublat~ cu hermin~, ca [i cea a Regelui
Soare din Fran]a contemporan~. Sub caftan se
\mbr~ca anteriul la fel de lung, \ncheiat pân~ la
brâu cu nasturi, [i [alvari, de care erau cusu]i
ciorapi de piele (me[i), peste care se purtau în
picioare papuci, iar pentru c~l~rie cizme. Deseori,
sub caftan, domnitorii purtau \ns~ ve[minte de
tip apusean: tunica scurt~ pân~ mai sus de
genunchi, \nchis~ cu nasturi [i cu ceaprazuri
pân~ la brâu, pantaloni pe picior [i cizme.
Constantinos,
Voievodul Constantin Brâncoveanu, Doamna Maria, fiii [i fiicele lor,
biserica mare a m~n~stirii Hurezi, jud. Vâlcea
 COSTUMUL FEMININ
Costumele doamnelor erau de o deosebit~
splendoare. Pe cap so]ia lui Vasile Lupu, Tudosca
Doamna, era \nf~]i[at~ pe broderia mormântului
purtând peste p~rul strâns dup~ moda
apusean~, spaniol~, o p~l~rie \nalt~, cu calota
brodat~ cu perle, \mpodobit~ cu egreta prins~ \n
agrafa cu pietre scumpe, iar la urechi cu dou~
roze din aur sub care atârnau cerceii.
Pe trup avea o bluz~ pu]in vizibil~ la gât, cu
mâneci brodate, r~sucite (cu croiala p~strat~ [i
azi \n costumul popular din Vrancea), apoi o
rochie din brocart cu flori, decoltat~ [i un
conte[ cu mâneci foarte largi, din catifea cu
flori, \nchis pe piept cu nasturi [i cheotori lungi,
\ntinse orizontal pân~ la umeri.
Doamna era \mpodobit~ cu multe bijuterii,
[iraguri de perle [i lan]uri foarte mari [i lungi,
r~sucite \n jurul trupului (mo[tenite probabil din
secolul trecut).
Contemporana ei din ¥ara Româneasc~,
doamna Elina a lui Matei Basarab, avea un
costum asem~n~tor, doar la gât avea un guler
\ncre]it, dup~ moda spaniol~. Spre deosebire
Ieremia Movil~, broderie, Muzeul m~n~stirii Sucevi]a
de Moldova, unde reprezentantele Floare brodat~ cu fir, ¥ara Româneasc~,
protipendadei purtau \n mod obi[nuit p~l~rie, secolul al XVII-lea
Boierii rivalizau \n lux cu domnitorii. Chiar [i
boierii mai mici sau me[te[ugarii ca Vuca[in- \n ¥ara Româneasc~ aceasta era un privilegiu al
pietrarul, Istrate-lemnarul sau Pârvu Mutu- doamnei, boieroaicele acoperindu-se, ca [i
zugravul, care lucrau pentru Constantin femeile de rând, doar cu un v~l.
Brâncoveanu, ap~reau \n picturile votive So]iile micilor boierna[i de ]ar~ ca [i or~[encele
\nve[mânta]i \n haine de aceea[i croial~, doar purtau fote sau vâlnice \ncre]ite, asem~n~toare
executate din materiale mai modeste, din stofe, celor r~mase \n portul popular.
f~r~ str~lucirea florilor de aur, [i cu bl~nuri ieftine. În picioare, înc~l]~rile erau cele europene, cu
Uniforma ost~[easc~ exista \n al doilea deceniu toc mic.
al secolului.

Costume de \ncoronare: granata,

caftan, conte[ [i mantie

143

COSTUMUL
TRADI¥IONAL ÎN CHINA
Case de porflelan øi haine de mætase
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Al~turi de India,
China a fost timp de cinci milenii focarul de
civiliza]ie, cultur~ [i art~ cu cea mai mare
\nrâurire asupra \ntregii Asii, transmi]ând \n
r~stimpuri ecouri [i Europei. În antichitate
imperiu sclavagist, \n Evul Mediu stat feudal cu
strict~ organizare ierarhic~, China \[i sus]inea
prestigiul prin splendoarea ceremoniilor, folosind
toate mijloacele artelor [i ale costuma]iei.
Cadrul artistic • Solemnitatea palatelor [i
templelor ap~rate de ziduri groase se reg~sea \n
mobilierul somptuos, sculptat cu dragoni [i
l~cuit, ca [i \n ve[mintele ample [i impun~toare
ale cur]ii imperiale. Este interesant de remarcat
principiul multiplic~rii elementului de baz~ atât
\n arhitectur~ – \n care palatul, ca [i templul, se
constituiau din succesiunea unor pavilioane
simple identice, iar etajarea \nsemna
suprapunerea lor cu acoperi[ cu tot –, cât [i \n
vestimenta]ie, prin \mbr~carea mai multor
haine una peste alta.
Splendoarea artelor plastice [i decorative,
integrând acute observa]ii realiste \n
144
Pavilion, Templul Kung-Tse din
Chang-sha-fu, Hunan
ansambluri riguros stilizate, s-a r~sfrânt [i
asupra costumului: m~t~surile [i broderiile au
\mprumutat liniile [i culorile picturii, care [i-a
g~sit un suport pre]ios [i pe evantaie, armele de
metal au fost cizelate cu art~ etc.
Idealul de frumuse]e uman~, \ntrupat \n figurile
zeilor ca [i \n cele ale \mp~ra]ilor, era marcat pe
de o parte de setea de \n]elepciune spre
dobândirea lini[tii depline, iar pe de alt~ parte
de conven]iile vie]ii sociale. Ve[mintele oficiale
indicau func]ia, alc~tuind \n acela[i timp [i un
paravan pentru purt~tor, ca [i evantaiul, folosit
atât de b~rba]i cât [i de femei.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Costumul chinezesc, de[i foarte diferen]iat \n
func]ie de clasa social~, sex, vârst~, anotimp,
afirma \n acela[i timp unitatea locuitorilor
imperiului, printr-o evident~ uniformitate \n
Siluet~, mandarin, costum feminin din nord, din sud, /
linie [i structur~. Croiala de baz~ a hainelor era
ilice, caftan, pantalon, / calot~ [i p~l~rie de mandarin,
cea a caftanului, de tip poncho, f~r~ cus~tur~ p~l~rie de bambus, evantaie, pantof pentru picior legat,
pantof imitând piciorul legat
Scaun din lemn l~cuit, Londra, col. Audley pe um~r. Ca [i \n restul Asiei, nici o hain~ nu se
tr~gea pe cap, ci toate se \mbr~cau pe mâneci,
\nchizându-se \n fa]~. Caftanul, ca [i pantalonul
erau purtate [i de femei, [i de b~rba]i.
Sculptural, ve[mintele croite pe fir drept nu se
mulau pe trup, ci \l mascau, fiind largi,
neajustate prin \ncre]ituri sau pense, [i
suprapuse \n mai multe straturi. Gâtul era
acoperit de fular, chiar [i mâinile erau ascunse
de man[ete de m~tase alb~ (pe care [i azi
actorii operei clasice le las~ sau le ridic~ cu
gesturi sacadate).
Coloritul viu [i variat, folosind nu atât culorile
primare, cât mai ales nuan]ele intermediare
(roz, vernil, portocaliu etc.), slujea de asemenea
ca distinc]ie social~, fiecare dinastie domnitoare
având o culoare emblematic~ (de exemplu,
dinastia ¥in – galbenul-[ofran), ca [i fiecare
grad \n func]iile civile sau militare.
Materialul de baz~ al ve[mintelor a fost \n estul
Asiei, de milenii, m~tasea – echivalent al lânii
sau inului din bazinul mediteranean.
Caracterele proprii costumului chinezesc au
provenit \n mare m~sur~ din utilizarea
]es~turilor de m~tase, \n condi]iile climaterice
foarte diferite ale \ntinsului imperiu: dac~ \n
regiunile sudice, tropicale se purtau haine
sub]iri din m~tase, \n zonele friguroase izolarea
termic~ era ob]inut~ prin suprapunerea mai
multor straturi, pân~ la 13 – 14, sau prin
v~tuirea unor ve[minte (bumbacul era folosit
doar pentru astfel de c~ptu[eli). Decora]ia
consta din motive ]esute, simetrice, regulate
(flori de lotus rotunde etc.) sau broderii figu-
rative stilizate.
M~tasea a p~truns [i \n Europa, transportat~ de
caravane \n Grecia antic~, apoi a fost produs~
\n atelierele Bizan]ului, iar mai târziu \n cele ale
Floren]ei sau ale altor ora[e italiene.

COSTUMUL BÅRBÅTESC
Capul p~rea relativ mic propor]ional cu corpul.
Fa]a era de obicei ras~, dar oamenii de vaz~
purtau must~]i sub]iri, de la col]urile gurii, [i
cioc mic. ßi piept~n~tura era \n China feudal~
un semn de distinc]ie social~. În evul mediu
cavalerii \[i strângeau p~rul lung \n cocuri, iar
slujba[ii \mpletit \n coad~ lung~.
Pe cap purtau calote sau tichii de forme foarte
variate, \nalte, cu panglici, p~l~rii cu bor
r~sfrânt sau p~l~rii din bambus, l~cuite
(sprijinite pe un co[ule] \mpletit care asigura
circula]ia aerului \ntre cap [i p~l~rie), ap~rând
de soare, dar [i de ploaie. Împ~r~teasa Chinei, Xiao-Jing-Xian, în costum oficial

145

Hain~ imperial~ brodat~, secolul al XIX-lea, Berlin,
Museum fur Volkerkunde
Mandarinii, slujba[i de stat civili sau militari (care
\[i ocupau postul prin concurs), erau orândui]i \n
grade ierarhice, având fiecare un costum strict
reglementat. Însemnul distinctiv era \n primul
rând mo]ul bonetei sau p~l~riei, ca un bumb,
diferit prin material (pietre pre]ioase, coral,
sticl~) [i mai ales prin culoare (rangul I cl. I – \l
avea ro[u din piatr~ pre]ioas~, cl. II – ro[u din
coral, rangul II – ro[u din piatr~ inferioar~, cl. III–IV
– albastru, clasele V–VI – alb, clasele VII–IX – auriu).
Ca recompense, func]ionarii primeau o pan~ de
p~un la p~l~rie, iar militarii, o coad~ de vulpe.
Pe trup, peste un caftan lung mandarinii
\mbr~cau un altul mai scurt, cu guler–pelerin~ [i
având pe piept o imagine brodat~ sau pictat~,
146
care \nf~]i[a pentru civili, p~s~ri (fazani, gâ[te
s~lbatice etc.), iar pentru militari, patrupede
(lei, tigri etc.). Alt semn distinctiv era umbrela
de o anumit~ culoare [i de o m~rime
propor]ional~ cu gradul.
În costumul tuturor oamenilor cu stare se
suprapuneau ve[minte cu croiala de caftan,
\nchise \ntr-o parte; peste c~ma[~ se purta o
hain~ cu mâneci largi [i lungi, acoperind
mâinile (haol), \ncins~ cu o centur~ cu agraf~,
deasupra o alt~ jachet~ mai scurt~ (ma-cual)
sau un ilic scurt, f~r~ mâneci. Iarna se
\mbr~cau mai multe haine, eventual \mbl~nite.
Pantalonii, largi, comozi, proveni]i ca [i
caftanul de la popoarele nomade din stepele
Asiei centrale, nu se vedeau de sub poale.
Înc~l]~mintea consta din ciorapi croi]i [i cusu]i
[i, fie pantofi din pâsl~ sau catifea (stângul la fel
cu dreptul), fie cizme.
Accesorii. Nobilii demonstrau dreptul de a nu
munci prin unghiile excesiv de lungi, protejate
de teci de argint. Evantaiul era utilizat curent [i
de c~tre b~rba]i.
Muncitorii [i ]~ranii se legau pe frunte cu o
batist~ [i purtau doar un caftan scurt peste
pantaloni, eventual un [or] [i papuci de pâsl~.
COSTUMUL FEMININ
Machiajul \n alb, ro[u, negru d~dea fe]ei aspect
de por]elan.
Pe cap, p~rul piept~nat \n coafuri complicate
era \mpodobit cu flori, panglici, ace (acul lung
de argint fiind \nsemnul logodnei, ca inelul
european), iar femeile m~ritate \[i r~deau p~rul
deasupra frun]ii.
Pe trup erau suprapuse mai multe straturi cu
aceea[i croial~ de caftan ca [i cele b~rb~te[ti:
c~ma[a scurt~, rochia lung~ (haol), cu mâneci
strâmte [i fular, jacheta scurt~ pân~ sub
genunchi (ma-cual), cu mâneci largi [i man[ete
acoperind mâinile, jacheta putând fi \nlocuit~ cu
o vest~ scurt~.
Pantalonii largi [i lungi erau aproape invizibili.
În decursul timpului aceste piese au fost
suprapuse \n diferite variante, lungi sau scurte.
Ca o dovad~ de rang \nalt, dar [i de total~
aservire b~rbatului, femeile erau supuse
schingiuirii picioarelor prin legarea acestora cu
fe[i \nc~ din copil~rie, valoarea social~ [i
comercial~ a femeii fiind apreciat~ dup~
micimea picioarelor; \n timpul negocierilor
c~s~toriei, \ncheiat~ de p~rin]i f~r~ ca so]ii s~ se
vad~, erau expu[i pantofii logodnicei. Artele
Chinei au influen]at puternic stilul european
rococo din secolul al XVIII-lea (chinoiseries).

COSTUMUL ÎN JAPONIA
Flori pictate pe kimono
CONDI¥II DE DEZVOLTARE
Insulele arhipelagului japonez au ad~postit o
civiliza]ie bimilenar~, cu o fizionomie deosebit~
\n ansamblul Extremului Orient prin laconismul
formei [i vioiciunea expresiei. Înrâurit~ la
\nceputul evului mediu de exemplele Chinei
imperiale, Japonia [i-a conturat un stil original
\n art~ ca [i \n costuma]ie, mai ales dup~ secolul
al X-lea, atingând apogeul \n secolele XV–XVIII.
Cadrul artistic • În arhitectur~, templele se
\n~l]au cu acoperi[uri suprapuse, dar pere]ii erau
alc~tui]i din panouri u[oare ca urmare a deselor
cutremure. Interiorul ap~rea astfel compus din
planuri dreptunghilare glisante, putând fi
oricând deschis c~tre gr~din~. În aranjarea
parcurilor, ca [i a buchetelor de flori sau \n
pictura pe m~tase, \ntreaga natur~ era evocat~
printr-un detaliu redat cu sensibilitate [i fantezie,
ca \ntr-un poem din câteva cuvinte (haiku).
Idealul de frumuse]e uman~ punea \n valoare
mai ales agilitatea [i gra]ia, femeia cu silueta
plat~, ca o trestie, lipsit~ de proeminen]e
Vila imperial~ Shugakuin, 1650 (cu panouri glisante)
(sâni, [olduri) \[i p~stra linia [i datorit~ a[ez~rii
pe podea, cu spatele drept. Chiar [i cruzii
samurai \[i mânuiau spadele cu mi[c~ri
unduioase de dans.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Societatea feudal~ japonez~ era \mp~r]it~ \n
st~ri privilegiate (nobili, preo]i, militari), având
dreptul s~ poarte una sau dou~ s~bii, [i
muncitori (negustori, me[te[ugari, ]~rani,
marinari) f~r~ arme. Condi]ia femeii era de
total~ subordonare. Totu[i, ca [i \n China,
ve[mintele tuturor aveau aceea[i form~, fie c~
erau din m~tase cu scumpe broderii fie din
bumbac ieftin, iar cele feminine difereau prea
pu]in de cele b~rb~te[ti. Având aceea[i croial~
Ashikaga Yoshimasa, templul Ginkakuji, Kyoto
Templul Daigoji, Kyoto
de baz~ ca [i caftanul chinezesc, kimonoul
japonez se deosebea prin mâneca deta[at~,
formând un buzunar. Ca [i ve[mintele Imperiului
chinez, nici cele ale insulelor nipone nu se mulau
pe trup, ci \l \nveleau decent, ascunzându-l.
Sculptural, hainele lungi [i largi suprapuse
\ngro[au silueta firav~, dându-i consisten]~ [i
modelând-o \ntr-un volum general cilindric,
agrementat de evaz~ri ca ni[te aripi de fluture,
date de coafur~, mâneci etc. Forma riguroas~
era \nviorat~ pictural de accentele vii de culoare
dispuse asimetric, la fel cu podoabele de pe cap.
Materialele folosite erau m~tasea, pictat~ sau
brodat~ cu motive geometrice sau florale,
trasate, ca [i \n pictur~, \n tu[e spontane, cu
culori delicate, sau bumbacul, ornamentat prin
tehnica mai ieftin~ a imprim~rii.
COSTUMUL FEMININ
Pe cap, p~rul era piept~nat \n coafuri
complicate, cu cocuri prinse cu panglici [i ace,
[i \mpodobit cu flori [i bijuterii. Pentru a nu se
deranja \n timpul somnului, \n Japonia, ca [i \n
China, s-a generalizat obiceiul de a dormi cu
gâtul sprijinit pe o capr~ mic~ din lemn sau pe
o c~r~mid~ \n loc de pern~. Pe vreme rea capul
era acoperit cu o broboad~. Fa]a era machiat~,
accentuând albul pielii, negrul sprâncenelor,
147
 ro[ul gurii mici, iar din]ii erau \nnegri]i pentru a
masca imperfec]iunile.
Pe trup erau suprapuse mai multe chimonouri
lungi, din m~tase sau bumbac, dup~ stare,
l~sându-se s~ se vad~ câte pu]in din gulerul
fiec~ruia. Peste ultimul kimono era legat un
brâu lat (obi), care la femeile m~ritate avea la
spate funda \nnodat~ peste o pânz~ pliat~,
servind drept suport moale copiilor purta]i \n
cârc~. Kimonoul neavând buzunare, \n
cing~toare puteau fi \nfipte diferite obiecte
(evantai etc.), pe când \n mâneci se ]ineau doar
batistele din hârtie.
Înc~l]~mintea. În cas~, pe rogojini, se umbla \n
ciorapi de bumbac, croi]i cu degetul cel mare
separat, pentru a face loc curelelor sandalelor
(purtate [i azi \n Europa, pe plaj~). Pentru a se
feri de noroi se \nc~l]au galen]i de lemn pe
dou~ [ine.
Accesoriile obi[nuite erau evantaiul [i umbrela.
Bijuteriile erau purtate pe cap, ca agrafe (f~r~
cercei, coliere sau br~]~ri).

COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap, boneta \nalt~ era apanajul st~rilor
privilegiate, pe când p~l~ria de pai, l~cuit~,
slujea ]~ranilor drept umbrel~ de soare [i de
ploaie. Barba era ras~, ca [i fruntea, iar p~rul
era, \n vechime, lung, legat \n coc.

Netsuke, secolul al XIX-lea, Hamburg, Kunstmuseum

Harunobu, Îndr~gosti]i în z~pad~, stamp~, secolul al XVIII-lea

148
 Utamaro, Ghei[å, stamp~, 1790

la suirea pe tron, peste 30), ultimul fiind legat

\n talie cu un cordon sub]ire. În costumul
oamenilor de vaz~, pantalonii scur]i [i foarte
largi nu se vedeau de sub mantia lung~.
Înc~l]~mintea era aceea[i pentru ambele sexe.
Ca accesorii, kimonoul neavând buzunare, de
cordon se ag~]au punga cu bani, briceagul,
cutia cu medicamente sau cu tutun, atârnate
de câte un [nur de m~tase petrecut pe sub
cing~toare [i terminat cu o bil~ perforat~,
cioplit~ din filde[, os, lemn etc., numit~
netsuke. Purtate din secolul al XV-lea, aceste
Harunobu Suzuki, Dou~ fete pe verand~, stamp~, 1750 mici sculpturi erau adev~rate opere de art~,
reprezentând animale sau oameni, \n
Coafuri, tipar de kimono, femei în kimono, compozi]ii compacte, f~r~ asperit~]i, ca s~ nu
Pe trup, o leg~tur~ de pânz~ peste [olduri, ca
b~rba]i în kimono, netsuke, sanda, ciorap
un slip, era, ca [i \n Egipt, singurul ve[mânt al
]~ranilor la lucrul câmpului. Muncitorii purtau
un singur kimono scurt sau suflecat, permi]ând
mi[c~rile [i l~sând s~ se vad~ pantalonii lungi,
strâm]i. În func]ie de rang [i de anotimp,
puteau fi suprapuse, ca [i \n costumul feminin,
mai multe kimonouri (pân~ la 12, iar \mp~ratul,

149
 se aga]e m~tasea hainei. Umbrela, ca [i
evantaiul, erau de uz curent.
Costumul militar
Samuraii, r~zboinici feudali, atotst~pânitori
prin secolele XV–XVIII, erau \narma]i [i
\mbr~ca]i \n costume de protec]ie
asem~n~toare cu cele ale cavalerilor europeni
îns~ foarte u[oare, permi]ând o mare
mobilitate \n lupt~ atât c~lare, cât [i pedestru.
Urm~rind s~-i \nsp~imânte pe adversari,
lupt~torii japonezi purtau m~[ti cu grimase
exprimând violen]~ [i cruzime, c~[ti cu coarne,
paveze \n form~ de aripi, dobândind o
\nf~]i[are fantastic~.
Pe cap, p~rul era ras pe frunte [i legat cu mo]
\n vârful capului, iar pe fa]a ras~ erau l~sate
doar must~]i mici la col]urile gurii [i un cioc
sub]ire.
Pe trup era \mbr~cat un slip din pânz~ \nnodat~,
un kimono [i un pantalon larg, apoi un alt
kimono scurt, ca o jachet~ cu mâneci \ncre]ite la
\ncheietur~, [i un pantalon larg, bufant, din
Îmbr~carea costumului de samurai
acela[i material.
Armura propriu-zis~ era din be]e dure [i
impermeabile din bambus sau din hârtie l~cuit~,
legate \ntre ele cu [ireturi de m~tase, formând
pl~ci articulate, acoperind trunchiul \n fa]~, la
Gard~ de sabie, secolul al XVIII-lea,
spate [i pe l~turi, ca [i umerii. Ap~r~toare rigide,
templul Ginkakuji, Kyoto din metal sau lac, erau prinse pe bra]e [i pe
picioare, legate tot cu [ireturi.
Înc~l]~mintea era din blan~, cu p~rul \n afar~.
Armele erau arcul lung cu s~ge]i [i dou~ s~bii,
una lung~ [i alta scurt~, manevrate fiecare cu
câte o mân~. Garda metalic~ de la teaca sabiei
era lucrat~ artistic, cu un motiv comandat de
fiecare r~zboinic, dup~ gustul s~u.
Evantaiul de r~zboi, din baghete de fier, era viu
colorat pentru a distrage aten]ia adversarului,
Armur~ de samurai, secolul al XVIII-lea, dar putea fi folosit [i pentru a-l lovi \ntre ochi. Un
Bucure[ti, Muzeul Na]ional de Art~ ac mare, marcat, era \nfipt \n du[manul r~pus, ca
o isc~litur~ a \nving~torului.

150
 C~lug~rul Jion-daishi,
pictur~ pe m~tase, Yakushi-ji, Nara

151
Jean-Antoine Watteau,
Îmbarcarea pentru insula Cynthera, detaliu
1717, Paris, Luvru
COSTUMUL ÎN SECOLUL
AL XVIII-LEA

COSTUMUL ÎN STIL
ROCOCO
Pæstori pudrafli în pæduri aurite
Prestigiul Fran]ei a continuat s~ se men]in~ în
moda cur]ilor regale pân~ la Revolu]ia
Francez~; în acela[i timp îns~ burghezia în
ascensiune a recurs mai ales la experien]a
Angliei, care a devenit preponderent~ în moda
de la sfâr[itul secolului.
Fotoliu în stil Ludovic al XV-lea, Paris,
Muzeul de Arte Decorative
Hotel Matignon, secolul al XVIII-lea, Paris
CONDI¥II DE DEZVOLTARE În Fran]a, epoca
Regen]ei lui Filip de Orlèans (1715–1723) a
constituit în artele plastice [i decorative o
perioad~ de tranzi]ie între stilul precedent,
Ludovic al XIV-lea, somptuos [i grav, clasic, cu
tr~s~turi baroce, [i cel urm~tor, Ludovic al XV-lea,
pe care l-a prefigurat în mare m~sur~. În vremea
domniei regelui Ludovic al XV-lea (1715 – 1774)
a ajuns la apogeu stilul rocaille sau rococo.
Cadrul artistic • Dup~ moartea Regelui Soare,
aristocra]ia francez~, p~r~sind via]a public~ de
la Versailles, s-a refugiat în intimitatea micilor
re[edin]e particulare împodobindu-le cu tot
rafinamentul unui gust format de secole.
Supradimensionarea [i pompa solemn~ a
stilului precedent au fost înlocuite cu un decor
de propor]ii mai reduse, ilustrând tendin]a de
evaziune din realitate într-o lume de vis, de
fic]iune literar~ – ca în Hotel de Soubise sau
Hotel Matignon din Paris. Înc~perile mici
(salon, cabinet de lectur~, budoar etc.) aveau
pere]ii orna]i cu baghete u[oare, cu motive
sinuoase de inspira]ie vegetal~, în culori
pastelate, mobilier aurit, cu contururi curbe,
volume gracile, picturi, statuete sau ceasuri
evocând via]a câmpeneasc~, ]inuturi exotice
sau idile din antichitate.
Idealul de frumuse]e uman~ • Ca în toate
epocile de domina]ie a aristocra]iei, beneficiind
din na[tere de privilegii [i rente, vârsta
preferat~ a elegan]ilor zilei era foarte tân~r~,
aproape de adolescen]~, iar calitatea cea mai
pre]uit~ era gra]ia pus~ în valoare în dans.
În picturi de Boucher (Diana) sau de Fragonard
(Leag~nul) ca [i în statuetele de por]elan, femeia
ap~rea minion~, cu propor]ii de copil sau de
p~pu[~, cu cap rotund [i expresie de candoare
afectat~, cu umeri [ter[i, membre cilindrice,
extremit~]i efilate. B~rbatul era adolescentin,
efeminat în tr~s~turi [i statur~, fragil.
Pentru a p~stra iluzia tinere]ii, se luau din vreme
m~suri de mascare a ravagiilor timpului:
înc~run]irea era prevenit~ de pudrarea p~rului
sau perucii, oboseala fe]ei era ascuns~ de
machiaj, ridurile gâtului de „zgarda“ din
panglici sau dantele, trupul era men]inut de
corset [i de fusta pe cercuri.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Costumul de la curte urm~rea marcarea
hot~rât~ a deosebirilor sociale prin forme
incomode, subliniind privilegiul inactivit~]ii
(corset, schelete de sârm~, tocuri, peruci etc.),
prin materialele scumpe [i mai ales prin
rafinamentul acord~rii ansamblului, folosind
cea mai pre]uit~ calitate a aristocra]iei
cultivate, gustul, singura inaccesibil~
burgheziei îmbog~]ite.
Sculptural , silueta era format~, atât în costumul
feminin cât [i în cel masculin, din alternarea
contrastant~ de sub]ieri (talie, gât, încheieturi) cu
evaz~ri (poale învoalte, man[ete), prefigurând
tutu-ul clasic al dansatoarelor.
M~tase în stil Ludovic al XV-lea
 Pictural , coloritul costumului rococo era
pastelat, în nuan]e deschise, dulci, catifelate.
Materialele folosite pentru ve[minte erau
m~t~suri u[oare, uni sau cu motive florale la
dimensiuni naturale (de preferin]~ flori de
câmp ca m~ce[ul, garofi]a), legate în
buche]ele cu panglici sau pres~rate pe un
fundal de linii sinuoase.
În acord cu aluziile câmpene[ti sau exotice din
artele plastice [i decorative, costumul cuprindea
[i el podoabe evocatoare: flori, perle, pene,
blan~ etc.

COSTUMUL B ÅRB ÅTESC

P~strând piesele costumului francez precedent,
acesta [i-a pierdut severitatea [i demnitatea,
croiala accentuând gra]ia.
Capul era mic, machiajul era vizibil, feminin,

Rochie Watteau, rochie pe panier, costum b~rb~tesc de

salon, de c~l~rie, / panier, tiparul jachetei b~rb~te[ti, /
bonet~, tricorn, coc catogan, coad~

Fr. Boucher, Dejunul, 1739, Paris, Luvru

 J.H. Fragonard, Leag~nul, 1767, (detaliu) Londra, col. Wallace

156
J.F. de Troy, Declara]ia de dragoste, 1731, (detaliu) Berlin, Staatliche Schlosser

157
 p~rul, pudrat alb, era lins pe cre[tet, r~sucit
lateral în bucle paralele (aripi de porumbel),
strâns la spate [i legat cu o panglic~ de
m~tase (crapaude) sau prins într-un s~cule] de
m~tase. P~l~ria – tricorn – se purta mai ales
sub bra] ca s~ nu se ia pudra de pe p~r.
Pe trup, c~ma[a era vizibil~ la guler, cu jaboul
brodat cu dantele, [i la man[ete; cravata era
ca o band~ încheiat~ la spate. Vesta cu
mâneci, dar mai scurt~ [i mai u[oar~, era
brodat~, ca [i jacheta (juste-au-corps), care era
modelat~ ca o hain~ feminin~, strâns~ pe corp
(închis~ ca [i vesta doar la nasturii din talie), cu
poale evazate, sus]inute prin v~tuire cu p~r de
cal sau cu hârtie, apoi cu balene.
Pardesiul a ap~rut pe la jum~tatea secolului, sub
Jachet~ b~rb~teasc~, detaliu, secolul al XVIII-lea, Jachet~ b~rb~teasc~, detaliu, secolul al XVIII-lea,
influen]a englezeasc~, în forma redingotei,
Sankt-Petersburg, Muzeul Ermitaj Sankt-Petersburg, Muzeul Ermitaj
provenit~ din costumul de c~l~rie (riding-coat).
Pantalonii (culottes), pân~ la genunchi, erau
Jachet~ b~rb~teasc~, detaliu, secolul al XVIII-lea,
netezi, strâm]i, închi[i cu nasturi. Jachet~ b~rb~teasc~, detaliu, secolul al XVIII-lea,
Sankt-Petersburg, Muzeul Ermitaj
În picioare, ciorapii, albi, erau r~suci]i peste Sankt-Petersburg, Muzeul Ermitaj

pantalon, iar pantofii aveau toc mic, limb~

rotund~ [i cataram~.
Ca accesorii, la brâu atârnau ceasul, cheile,
pecetea [i brelocurile sun~toare.
Costumul militar avea aceea[i siluet~ ca [i cel
civil, fiind îns~ realizat din stofe trainice [i în
culori vizibile. De exemplu, regimentul de
gard~ avea tricorn cu cocard~ [i pana[, haine
albastre c~ptu[ite cu ro[u, cu poale evazate,
r~sfrânte [i prinse cu ace, ciorapii acoperi]i cu
jambiere.

COSTUMUL FEMININ
Capul p~rea mic propor]ional cu trupul.
Machiajul era artificial (cel natural fiind
considerat vulgar), cu tenul foarte alb [i obrajii
ro[ii, iar venele erau conturate cu albastru,
pentru a sugera sub]irimea pielii. Aluni]ele din
m~tase neagr~ (mu[te), lipite pe obraz pentru a
masca imperfec]iunile, au ajuns s~ alc~tuiasc~,
dup~ locul unde erau plasate, un adev~rat
limbaj, [tiut doar de îndr~gosti]i.
Coafura era strâns~, p~rul pudrat cu alb,
împodobit cu panglici, pene, flori sau bijuterii,
a[ezate asimetric, ca în China sau în Japonia. În
cas~ se purta bonet~ mic~ din pânz~ [i dantele,
iar afar~ p~l~ria de pai a p~stori]elor (bergère)
sau tricornul mic pentru c~l~rie.
Gâtul era prins în coliere-zgard~ din panglici, cu
dantele, perle etc.
Pe trup, c~ma[a era vizibil~ la decolteu [i la
man[etele tivite cu dantele. Corsetul [nuruit
strângea talia. Fusta învoalt~ era sus]inut~ de un
co[ (panier), la început din cercuri de lemn care
scâr]âiau (criardes), apoi din oase din gura
balenelor [i în sfâr[it din sârme, legate cu panglici.
Rochia avea corsajul strâns pe talie, cu decolteu
larg, mâneca pân~ la cot, cu man[ete late, iar
fusta era format~ din dou~ straturi suprapuse,
una dedesubt (jupe), alta deasupra (manteau)
deschis~ în fa]~, l~sând s~ se vad~ prima.
Pentru a permite o ]inut~ de interior mai comod~,
f~r~ corset, s-au creat diferite modele de rochii [i
halate largi, f~r~ talie (negligé), care c~deau liber
pe panier, ca „rochia Watteau”, cu spatele cutat
de pe umeri, sau alte variante numite
„innocente”, „adrienne” etc. În cas~ se mai
purta [i jacheta scurt~ olandez~. ßalul ]inea
frecvent loc de pardesiu.

Pantofi, Schonenwerd, Muzeul Bally

Fr. Boucher, Doamna de Pompadour, 1745, col. Maurice de Rotschild

159
În picioare, ciorapii erau colora]i, broda]i cu
aur [i argint, cu dantelu]e, jartiere cu
panglicu]e, pietre sau ascunzând un medalion
cu portret.
Pantofii, „Louis quinze”, foarte decolta]i,
ascu]i]i, uneori în form~ de papuc, din stof~
sau m~tase, broda]i cu pietre, aveau toc înalt,
cu contururi curbe, ca un mosor plasat sub
bolta piciorului.
Ca accesorii, geanta nu era necesar~, deoarece
în panier înc~peau buzunare adânci; evantaiul
extrem-oriental era, în schimb, instrumentul
nelipsit al jocurilor cochet~riei de salon.

Evantai, secolul al XVIII-lea

Fr. Cuvillies cel B~trân, Sala Oglinzilor, 1734, Amalienburg, Nymphenburg, München Intrarea Palatului Zwinger, Dresda, secolul al XVIII-lea
Ceas, 1765, Viena, Muzeul de Arte Decorative

ADAPTÅRI ÎN ALTE ¥ÅRI

În Germania, Palatul Zwinger din Dresda sau cel
din Nymphenburg din München erau cadre de
basm, împodobite cu oglinzi de Murano [i
por]elanuri, produse prima dat~ în Europa la
Meissen, lâng~ Dresda.
n Prusia , la curtea lui Frederic cel Mare,
În
costumul masculin avea un aspect mai
milit~resc, locul cocului luându-l coada
împletit~ pe spate, de unde numele german al
stilului rococo – Zopfstil.
ßi la Vene]ia, vestit~ prin târguri [i carnavaluri,
frecventat~ de str~ini, se purta moda francez~.
Pentru a circula f~r~ a bate la ochi, b~rba]ii, ca
[i femeile, îmbr~cau pe strad~, la orice or~,
masca, tricornul [i o cap~ larg~ din m~tase sau
dantel~ alb~ sau neagr~, cu guler („bauta”,
numit~ mai târziu „domino”).
Pe când b~rba]ii aveau masca pân~ la gur~, cu
nasul coroiat ca un cioc de pas~re, femeile o
preferau pe cea oval~, acoperind toat~ fa]a,
cu un buton ]inut între din]i.
Kändler, Figurine, por]elan de Meissen, cca. 1740, Hamburg, Kunst und Gewerbe Museum

161
Pietro Longhi, Dentistul,
1759, Milano, Muzeul Brera
 Pietro Longhi, Rinocerul,
1751, Vene]ia, Ca Rezzonico

COSTUMUL ENGLEZ
DIN SECOLUL
AL XVIII-LEA
Haina de cælærie pe fotoliul
Chippendale
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Odat~ cu înt~rirea
burgheziei, activ~ [i întreprinz~toare, costumul
or~[ean s-a impus în Europa, determinat de
necesit~]ile practice, de ritmul activit~]ii
Fotoliu Chippendale, Dublin, Malahide Castle
Locuin]e în Queen Anne’s Gate, secolul al XVIII-lea,
Londra, Westminster
productive, dar [i de concep]iile estetice ale
iluminismului. Enciclopedi[tii francezi, pornind
de la pre]uirea naturii [i urm~rind înl~turarea a
tot ce e nefiresc, impus de orânduirile sociale
nedrepte, au contribuit la crearea unui nou
ideal uman [i a unui nou punct de vedere
asupra costumului, sus]inând revenirea la
propor]iile naturale ale siluetei, la dimensiunile
unui om normal, robust, la o îmbr~c~minte [i
înc~l]~minte comode, trainice.
Redingot~, frac, rochie englezeasc~, mantou-redingot~,
diferite croieli de frac
Ca un argument de prestigiu pentru sus]inerea
legitimit~]ii noilor preocup~ri era invocat
exemplul antichit~]ii, care va deveni
preponderent de-abia în timpul Revolu]iei
Franceze, în moda neoclasic~. Sir Thomas Lawrence, Julius Angerstein cu so]ia sa,
Solu]iile practice ale costumului burghez din a 1790, Paris, Luvru
doua jum~tate a secolului al XVIII-lea au fost
furnizate lumii de c~tre Anglia – care în aceast~
perioad~ a influen]at toate ]~rile Europei.
Jurnalul de mod~ s~pt~mânal The Lady’s
Magazine avea s~ dureze din 1770 pân~ în
1837, urmat de The Gallery of Fashion [i altele.
În Anglia, burghezia comercial~ [i financiar~ se
manifestase ca o for]~ activ~ înc~ din secolul al
XVII-lea, când confrunt~rile dintre monarhie [i
parlament se încheiaser~ cu îngr~direa autorit~]ii
regale. În secolul al XVIII-lea, ascensiunea
burgheziei s-a f~cut în Anglia gradat, f~r~ a se
mai ajunge la revolu]ie, ca în Fran]a. Dimpotriv~,
a existat o ac]iune concordant~ a marii burghezii
[i a nobilimii (care continua s~ conduc~
politice[te), pentru a promova expansiunea
colonial~ [i comercial~ a Marii Britanii, devenit~,
dup~ 1700, prima putere naval~ [i comercial~ a
Europei. Aceast~ situa]ie a dus la o relativ~
[tergere a deosebirilor sociale prin costum.
 Cadrul artistic • În contrast cu stilul rococo,
r~spândit pe continent, în Anglia, arhitectura [i
decora]ia p~strau o linie clasic~, volume
lini[tite, contururi drepte, compozi]ii clare,
simetrice, ca în ansamblul locuin]elor din pia]a
Circus, din Bath, de arhitectul John Wood, sau
în cel din Queen Anne’s Gate, Westminster,
Londra. Mobilierul lucrat de me[teri ca Thomas
Chippendale, din lemn de mahon în culoare
natural~, mul]umea spiritul practic prin formele
robuste, iar dorin]a de elegan]~ prin profilurile
inspirate din arta rococo, gotic~ sau chinez~.
Idealul de frumuse]e uman~ • Dac~ în unele
tablouri pictori ca Gainsborough confereau
personajelor noble]ea [i elegan]a modelelor
franceze din picturile lui Watteau, majoritatea
portreti[tilor englezi ca Reynolds, Romney,
Reaburn, Hogarth conturau un ideal de
frumuse]e propriu societ~]ii engleze. Energia,
robuste]ea, o anumit~ inflexibilitate puritan~ erau
calit~]ile cele mai pre]uite, subliniate în înf~]i[area
personajelor, ale c~ror tr~s~turi nu erau deloc
idealizate, ci voit opuse artificialit~]ii aristocratice.

CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI

Mo[ierul (land-lord-ul) interesat de
furnizarea lânii ]es~toriilor, de exploat~rile
miniere etc., participa la aceste întreprinderi
[i recurgea la acela[i tip de vestimenta]ie ca
[i industria[ul asociat. Ajunsese chiar o
mod~ ca tinerii avu]i s~ se îmbrace
asem~n~tor cu servitorii lor.
Costumul d~dea corpului libertatea necesar~
vie]ii active (în aer liber, la c~l~rie, în ora[),
era practic, c~lduros [i rezistent. El continua
în mare m~sur~ tradi]ia costumului burghez
olandez (transmis, de altfel, direct Angliei
prin strânse leg~turi politice [i comerciale
înc~ din secolul al XVII-lea).
T. Gainsborough, Domnul [i doamna Andrews, (detaliu), 1748, Londra, National Gallery Sculptural, silueta general~ era construit~ din

165
W. Hogarth, Din C~s~toria la mod~, Contractul nup]ial, 1744, Londra, National Gallery

166
W. Hogarth, Din Cariera unui destråbålat, Orgie la han, 1735, Londra, Sir John Soane’s Museum

167
 dreapt~, încre]it~ moderat. Era de obicei din
bumbac alb, u[or, nu din m~tase. Pantofii
aveau toc jos, lat, u[urând mersul.

W. Hogarth, Din C~s~toria la mod~, 1744, Londra, National Gallery
curbe libere, ca pe vremea muschetarilor, dar
f~r~ nota milit~reasc~, mai simpl~, de o
elegan]~ mai sobr~.
Pictural , acordurile cromatice majore se
opuneau celor minore, rafinate, franceze (de
exemplu, frac ro[u, pantalon negru, c~ma[~
alb~), p~strând deseori culoarea natural~ a lânii
sau bumbacului (rochii din stofe albe, cenu[ii
sau negre). Distinc]ia social~ era realizat~ prin
materiale de bun~ calitate, croiala perfect~ [i
cur~]enia impecabil~ a hainelor.
c~l~rie, confec]ionat~ din stofe rezistente,
întunecate, avea o croial~ simpl~ [i comod~,
guler mic cu rever, mâneci tubulare, corsaj lejer
[i poale rotunjite, cu [li]uri laterale [i la spate.
Pardesiul (great coat) avea form~ de redingot~,
uneori guler dublu. Pantalonul ajungea pân~
sub genunchi.
În picioare se înc~l]au ciorapi albi sau negri,
cizme moi sau pantofi cu cataram~.
Ca accesorii, bastonul civil înlocuia sabia
militar~.
COSTUMUL COPIILOR
Pân~ în secolul al XVIII-lea copiii erau
îmbr~ca]i aidoma ca adul]ii. Odat~ cu
dezvoltarea pedagogiei, cu r~spândirea
scrierilor unor gânditori care puneau probleme
noi de educa]ie (de exemplu John Locke,
Gânduri despre educa]ie, J.J. Rousseau, Emile
etc.), s-a creat pentru copii o îmbr~c~minte
mai comod~ (costumul gen marinar pentru
b~ie]i, dup~ 1770).
Costumul în stil englez, purtat de burghezia
european~, s-a r~spândit în lumea nou~,
dobândind tr~s~turi distinctive (datorate mai ales
solu]iilor practice adoptate) în epoca luptelor
pentru independen]a Statelor Unite ale Americii.
P.P. Svinin, Quakeri, 1804

COSTUMUL BÅRBÅTESC COSTUMUL FEMININ

Pe cap, p~rul destul de lung era l~sat liber (rar
cu peruca aristocratic~). P~l~ria rotund~,
neagr~, înlocuia tricornul.
Pe trup, se purta c~ma[a [i cravata alb~, mai
lat~, învârtit~ de dou~-trei ori în jurul gâtului [i
înnodat~ sub b~rbie. Vesta constituia un
element de fantezie, cea clasic~ era alb~, din
pichet, putea fi îns~ din materiale [i culori
diverse. Jacheta (frac), la început o hain~ de
Pe cap, p~rul natural, nepudrat, era piept~nat
cu bucle lungi sau conci plat l~sat pe ceaf~.
Boneta se purta mai ales în interior, iar p~l~ria
– de pai sau fil] – cu boruri largi, pentru a ap~ra
de soare, pe câmp sau pe strad~ peste bonet~.
Pe trup, c~ma[a nu se vedea deloc. Rochia,
într-un singur strat, larg~, comod~, f~r~ corset,
avea cus~tur~ în talie, a[ezat~ la locul firesc [i
marcat~ de un cordon sau o e[arf~ lat~, [i fust~

168
 J.A. Gabriel, Micul Trianon, 1762, Versailles

desferecat gândirea, cl~tinând din temelii

vechile prejudec~]i [i preg~tind prefacerile
viitoare. Ecourile rigorii ra]ionale, practicate în
Fran]a de c~tre enciclopedi[ti, au p~truns [i în
ambian]a de elegan]~ pre]ioas~ a artei curtene,
determinând o atenuare a fanteziei rococoului.
Cadrul artistic • Exemplele antichit~]ii clasice,
COSTUMUL FRANCEZ cunoscute prin s~p~turile de la Herculanum [i
ÎN STILUL Pompei, erau înglobate stilului aristocratic (ca
LUDOVIC AL XVI-LEA în Micul Trianon de arhitectul J.A. Gabriel sau
în urnele de por]elan de Sèvres etc.).
Peruca cu coræbii Determinând noul stil Ludovic al XVI-lea,
(1774-1789) liniile drepte [i formele clare, Le Clerc, Gallerie des Modes, 1778 - 1787
regulate au început din nou s~ domine în
compozi]iile fa]adelor ca [i în decora]ia
CONDI¥II DE DEZVOLTARE În a doua jum~tate interioarelor, în siluetele mobilelor sau în [i fustei, sem~nând cu ni[te baloane
a secolului al XVIII-lea, întreaga Europ~ a fost motivele ]es~turilor din m~tase, încadrând monstruoase care aveau s~ piar~ ca baloanele
str~b~tut~ de curentul iluminismului, care a ornamentele florale aliniate în [iruri m~runte. de s~pun, odat~ cu Revolu]ia Francez~.
Idealul elegan]ei era îns~ monopolul regalit~]ii [i Regina Maria Antoaneta era îmbr~cat~ de
al nobilimii [i avea s~ dispar~ odat~ cu acestea.

Interior \n stil Ludovic al XVI-lea, Versailles

CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Tendin]a general~ de îmbinare a structurii Coafura cu corabie, desen satiric, 1789

riguroase cu decorul curtean s-a manifestat în

vestimenta]ie mai cu seam~ în hainele
b~rb~te[ti, mai accesibile unor sugestii
func]ionale. Folosind croielile practice engleze,
de „riding coat“, ve[mintele curtene erau îns~
din m~tase, brodate de mân~.
În acela[i timp, în costumul de curte feminin
din vremea reginei Maria Antoaneta au
izbucnit, nest~vilit, cele mai arogante preten]ii
de suprema]ie social~; pe m~sur~ ce justificarea
acestei superiorit~]i se dovedea mai [ubred~ în
ochii contemporanilor, regina încerca s~ se
impun~ vizual prin etalarea celor mai scumpe
bijuterii, ca [i prin umflarea volumelor capului

Rochie polonez~, costum de curte feminin [i masculin,
caraco, / schelete (panier) sus]inând fusta, / coafur~,
bonet~ “à la nouvelle paysanne”, p~l~rie, boneta
”dormeuse”
prima creatoare înregistrat~ de istoria
costumului, Rose Bertin, care s-a bucurat de
prestigiu interna]ional, datorit~ circula]iei
p~pu[ilor-manechine, care-i purtau modelele în
dimensiuni reduse. Trei saloane la Versailles
erau pline cu garderoba reginei [i se presupune
c~ ea n-ar fi ajuns la ghilotin~ dac~ nu ar fi luat
cu ea, când a fugit, prea multe bagaje cu haine
(M.Constantin, Fashion marketing, p. 9).
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap, p~l~ria era modelat~ în diferite forme,
nu numai în tricorn, ci [i cu borul drept în fa]~,
ridicat la spate (à la valaque) etc.
Pe trup, hainele erau mai sobre decât înainte,
f~r~ talie marcat~, p~strându-[i în ]inuta de
curte ]es~turile pre]ioase [i coloritul delicat.
Croiala relua modelele engleze, de frac (frac à
la française), iar redingota, alt~dat~ pardesiu, a
început s~ fie folosit~ drept jachet~.
În picioare se purtau aceia[i pantofi sau cizme.
Toate aceste ve[minte erau îns~ executate din
170
m~tase, brodate cu aur, argint [i paiete, cu
nasturi cu email, picta]i cu portrete etc.
Costumul militar avea acelea[i piese [i aceea[i
croial~ ca [i cel civil burghez, realizat îns~ în
culori anumite, distingând armele [i
regimentele, [i fiind împodobit cu g~ici, nasturi,
pl~ci metalice pe piept ca însemne ofi]ere[ti etc.
Majoritatea poporului, ]~r~nimea, continua s~
se îmbrace ca [i în secolele precedente, cu
ve[minte largi din ]es~turi de cas~.
Conflictul dintre haina ginga[~ de m~tase [i cea
aspr~, din stof~ întunecat~, avea s~
izbucneasc~ îns~ de-abia în anii Revolu]iei
Franceze, când Maria Antoaneta a fost purtat~
pe str~zile Parisului, spre e[afod, doar în
c~ma[~ [i bonet~ de pânz~, ca o ]~ranc~, a[a
cum a schi]at-o în fug~ pictorul, tân~r pe
atunci, Louis David.
G. Drouais, Contele de Vaudreuil, 1758, Luvru
M~tase în stil Ludovic al XVI-lea
COSTUMUL FEMININ
Pe cap, perucile s-au în~l]at treptat, de la un
„toupet” pe frunte (dup~ 1760) pân~ la
e[afodaje întrecând de 3–4 ori m~rimea
capului, sus]inute cu vat~, ace [i ornamentate
cu panglici, flori, co[ule]e, cor~bii, p~pu[ele
etc. P~rul era pom~dat [i apoi pudrat cu f~in~
sau cu cret~, extrem de greu de între]inut,
f~când necesare sc~rpin~tori (ca ni[te andrele
terminate cu mânu]e), iar, în Anglia, chiar
utilizarea în timpul nop]ii a unor plase de sârm~
împotriva [oarecilor.
Pe trup, rochia de gal~ „à la française” era, ca
pe vremea infantelor pictate de Velazquez,
evazat~ mai ales lateral, sus]inut~ de co[
(panier). Corsajul cu talia ]eap~n~, pe corset,
era alungit în fa]~, în unghi exagerat de lung,
iar fusta era bogat ornamentat~ cu volane,
dantele, panglici [i ghirlande. Materialele
folosite erau pre]ioase [i delicate: satinuri,
catifele, m~tase cu broderii, dantele, iar
nuan]ele subtile erau denumite de poe]i
„coaps~ de nimf~”, „maimu]~ otr~vit~”,
„spinare de purice” etc.
Fr. Goya, Umbrela, 1777, Madrid, Prado

171
J.B. S. Chardin, Toaleta de diminea]~,detaliu, Influen]a costumului burghez s-a manifestat
1741, Stockholm, Muzeul Na]ional
prin adoptarea unor croieli mai comode, cum
erau rochia larg~, pe panier, dar f~r~ corset
(négligé).
Dup~ ce a atins lungimea maxim~, panierul s-a
scurtat pân~ la genunchi (demi-panier,
continuat de un volan) sau s-a redus la dou~
fragmente laterale (considerations), unele
dintre ele pliante, ca strapontinele, pentru a
u[ura intrarea pe u[~. În via]a zilnic~ panierul
era înlocuit fie de draparea pe [olduri a
mantoului, cu poalele vârâte în buzunare sau
încre]ite cu dou~ [nururi, „à la polonaise”, fie
de acumularea la spate a l~rgimii fustei,
sus]inut~ de ultimul vestigiu al panierului, o
pern~ dorsal~ („cul de crin” sau „cul de Paris”)
în rochia „à l’anglaise”.

J.B.S. Chardin, Guvernanta, detaliu,

1739, Cheshire, Tatton Park

172
Costumul feminin burghez era mai practic
[i comod.
Pe cap, dup~ moda englez~, p~rul natural era
strâns în coc sau l~sat în bucle lungi, iar p~l~ria de
pai, mare, cu panglici [i pene, prelua amploarea [i
complica]ia coafurilor.
Pe trup, mantoul imita redingota, îmbr~cat fie
deschis, fie închis cu nasturi pân~ jos. Se purta
mult [i jacheta scurt~, corespunz~toare celei
b~rb~te[ti; spre deosebire de cea olandez~ din
secolul al XVII-lea, mai larg~, cea francez~, numit~
de obicei „caraco”, era strâns~ pe corp, cu poale
cutate la spate, cu revere pe piept [i mâneci lungi.
¥inuta de c~l~rie imita pe cea b~rb~teasc~: vest~
[i redingot~, cravat~, p~l~rie [i baston.
În mediile me[te[ug~re[ti erau obi[nuite piesele
de costum tipice gospodinei: boneta, broboada
acoperind decolteul, [i [or]ul de pânz~ apretat~,
a[a cum apar în picturile lui Chardin.

Louis David, Maria Antoaneta spre e[afod, 1789 J.B.S. Chardin, Rug~ciunea la mas~, detaliu,
1740 Paris, Luvru
Levni, Sultanul Ahmed al III-lea, miniatur~,
detaliu, 1730, din N. Atasoi,
„A garden for the sultan”

COSTUMUL IMPERIULUI
OTOMAN ÎN SECOLUL
AL XVIII-LEA
Turbane øi øalvari
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Imperiul Otoman
st~pânea înc~ sud-estul Europei, dar, dup~
cum scria Dimitrie Cantemir, se afla în declin.
Costumul p~stra formele tradi]ionale, marcând
deosebirea musulmanilor de lumea apusean~.
Idealul de frumuse]e era cel al st~pânitorului,
supradimensionat, umflat ca un balon.
Sculptural, volumele erau modelate c~tre sfer~
(atât \n turbane, cât [i \n [alvarii bufan]i sau \n
mantiile largi), sporind efectul de mas~ prin
culoarea uniform~ a unor suprafe]e \ntinse.
Paleta coloristic~ era dominat~ de tonuri dulci
de floare: roz, mov, bleu, verde.
Materialele scumpe slujeau la deosebirea
st~rilor privilegiate.
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Acesta depindea de func]ie [i rang.
În costumul demnitarilor supradimensionarea
era realizat~ pe vertical~ prin amplificarea
capului cu ajutorul turbanului care anun]a
func]ia, pe când rolul b~rbii mari, rotunjite era de
a l~]i por]iunea gâtului.
Pe trup erau suprapuse mai multe ve[minte largi,
cu croial~ de caftan, mai lungi sau mai scurte
Turbane turce[ti de padi[ah, c~pitan de ieniceri, mare
vizir, ofi]er al g~rzii de onoare, general al arsenalului strâns pe corp decât cel b~rb~tesc,
ornamentat cu dantel~ lucrat~ cu acul (oya sau
bibil), iar pentru strad~, peste acesta se punea
un altul – bini[, feregea sau giubea –, iar
obrazul era acoperit cu un v~l de muselin~
alb~ (ya[mac).
(c~ma[~, entari, bini[, djupeh, caftan etc.), de Ornamentele turce[ti au suferit unele
sub care nu se vedeau aproape deloc [alvarii influen]e rococo, pe broderiile cu fir auriu pe
foarte largi, permi]ând a[ezarea pe jos, turce[te. catifea vi[inie ap~rând buchete de roze [i
Înc~l]~mintea pentru [ederea pe canapea consta lalele, ca pe rochiile de nunt~ p~strate în
din ciorapi de piele cusu]i de pantaloni (me[i), costumele populare.
peste care, prin cas~ se \nc~l]au papuci f~r~
spate, iar afar~, cizme.
Costumul militar al c~l~re]ilor, pede[trilor sau
marinarilor p~stra formele dominant
sferoidale \n turbanul de pe cap [i \n [alvarii
bufan]i, doar pentru comandan]i. ¥inuta
intermediar~ a unor ofi]eri consta din
Ofi]er [i marinar turc, secolul al XVIII-lea, din Brindisi,
suprapunerea mai pu]in obi[nuit~ a unor Musée des Anciens Costumes Turcs
haine scurte peste altele lungi, ca jacheta -
cepchen peste caftan.
Solda]ii, ca [i muncitorii [i ]~ranii aveau o
siluet~ mai tinereasc~, subliniind [i p~r]i mai
sub]iri ale trupului: gâtul (vizibil prin lipsa
b~rbii) [i mijlocul (strâns \n brâu).
COSTUMUL FEMININ
Costumul musulmanelor oscila între extreme:
ascunderea total~ în public prin feregea [i
desvelirea în intimitate, unde \ntreaga ]inut~
exalta caracterele specific feminine: p~rul
lung, sânii, [oldurile, gra]ia mi[c~rilor.
Ve[mintele puneau \n valoare opulen]a
formelor, conturate de curbe largi, rotunjite
de faldurile libere ale bluzei [i [alvarilor, pe
când \ncheieturile erau sub]iate prin \ncre]irea
la extremit~]i a mânecilor [i a pantalonilor.
Peste aceast~ ]inut~ sumar~, \n interior se
purta un entari lung cu croial~ de caftan, mai
175
 COSTUMUL ÎN
¥ÅRILE ROMÂNE
ÎN SECOLUL
AL XVIII-LEA
ßI LA
ÎNCEPUTUL SECOLULUI
AL XIX-LEA
Giubele øi cepchene
CONDI¥II DE DEZVOLTARE
În secolul al XVIII-lea (dup~ 1711 - 1716 [i pân~
la 1821), în ¥ara Româneasc~ [i în Moldova au
domnit principii fanario]i, greci cre[tini din
Istanbul, numi]i de cârmuitorii Imperiului
turcesc. Contribu]iile, presta]iile [i darurile c~tre
puterea suzeran~ [i demnitarii ei cre[teau
periodic, având ca urmare o tot mai accentuat~
exploatare a celor dou~ ]~ri.
Cur]ii [i organelor administrative le era impus atât
modul de via]~, cât [i portul constantinopolitan,
ca o dovad~ a adeziunii politice, iar garda
176
stânga sus
Ch. Doussault, Boierul Iordache Filipescu, 1843, gravur~
Ch. Doussault, Bucure[ti în 1841, gravur~
domneasc~ era format~ din mercenari arn~u]i Domnitor fanariot, boieroaic~ din secolul al XVIII-lea,
(albanezi), proveni]i din Peninsula Balcanic~. boier, domni]~, arn~ut începutul secolul al XIX-lea, /
croiala anteriului, feregelii [i cepchenului, / calpac de
În tot acest timp, Transilvania, înglobat~ din mare ban, i[lic de mare logof~t, cu cuib de rândunic~ de
1699 Imperiului habsburgic, a fost larg deschis~ boier de starea I, în tobå de boier de starea a II-a, de
negustor cu pern~, de negustora[
curentelor artei apusene, înlesnind, prin
leg~turile cu ]~rile surori de peste Carpa]i,
p~trunderea acestora [i în ¥~rile Române.
Cadrul artistic • În Transilvania, barocul
întârziat era bogat reprezentat de numeroase
catedrale, ca [i de palate (cum era cel episcopal
din Oradea, Banffy din Cluj sau Bruckenthal din
Sibiu), evoluând c~tre simplificare în stilul
neoclasic (de exemplu palatul Teleky din Cluj).
În ¥ara Româneasc~ sau în Moldova, în epoca
fanariot~, s-au cl~dit unele case în stil turcesc,
pentru traiul tihnit, pe canapele cu covoare [i

Logof~tul Petrache, Erotocritul, cca.1787, Bucure[ti,
Academia Român~, Cabinetul de Stampe
perne moi, ca [i pentru desf~tarea sub umbrare
sau chio[curi, în parfumul de trandafiri [i
chiparoase (Casa Hagi Prodan din Ploie[ti).
În stilul tradi]ional au fost ridicate edificii
domne[ti somptuoase, ca M~n~stirea V~c~re[ti,
[i biserici mici, provinciale, ctitorii boiere[ti sau
negustore[ti.
Deosebit de original~ a fost adaptarea la via]a
citadin~ a stilului popular, prin închiderea cu
geamuri a pridvorului, rezultând galerii de
sticl~, (ca în Casa Melic din Bucure[ti). În zonele
rurale s-au ridicat case boiere[ti interpretând, în
continuare, arhitectura brâncoveneasc~.
Pung~-ciorap pentru bani, secolul al XVIII-lea, Muzeul
Municipiului Bucure[ti
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Silueta domnitorilor [i boierilor era
impun~toare [i greoaie, oriental~, cea a
doamnelor supl~, dup~ moda apusean~.
Idealul uman • Pe teritoriul ]~rii noastre se
înfruntau concep]iile diametral opuse ale
R~s~ritului [i Apusului. În ¥ara Româneasc~ [i
Moldova, protipendada cultiva idealul de
frumuse]e otoman, cu silueta supra-
dimensionat~ sferoidal prin turban, haine
ample suprapuse, [alvari, potrivite inactivit~]ii
fizice [i a[ez~rii pe perne turce[ti.
În secolul al XVIII-lea, Transilvania cuno[tea mai
îndeaproape unele modele apusene, în mediile
aristocratice fiind apreciat idealul stilului
A. Bouquet, Doroban]i din Romana]i,
rococo, cu înf~]i[are pre]ioas~, rafinat~, Târgovi[te, Slatina, 1848
artificial~, uzând de machiaj, peruci albe,
corsete etc. (de exemplu, portretul baronului
Bruckental), pe când burghezia prefera stilul de blan~. De pantalonii bufan]i ([alvari), ro[ii,
englez, sportiv, comod [i practic, îmbr~când erau cusu]i ciorapi de piele, purta]i în picioare
costume de c~l~rie [i rochii simple de lân~. prin cas~ în papuci sau c~lare, sub cizme.
Ecourile idealului de frumuse]e neoclasic au Osta[ii mercenari, arn~u]i, (albanezi, sârbi,
ajuns [i pe meleagurile noastre în ultimii ani ai bulgari etc.), din garda domnitorilor purtau pe
secolului, mai ales prin refugia]ii [i dasc~lii cap turban (cealma), pe trup, peste c~ma[~, ilice
francezi. [i jachete scurte, unele f~r~ mâneci, altele cu
mâneci despicate, care puteau fi închise cu
COSTUMUL BÅRBÅTESC nasturi sau l~sate s~ fluture în vânt, (cepchen),
La suirea pe tron, domnitorul primea de la Înalta [alvari strân[i pe pulpe (poturi) sau fustanela
Poart~ cuca cu pene în evantai (asem~n~toare cu plisat~, jambiere [i pantofi r~scroi]i (iminei).
p~l~ria cu coad~ de p~un din costumul popular Costumele lor, confec]ionate în ateliere speciale,
din Bistri]a-N~s~ud), caftanul [i sabia. care produceau pentru toat~ Peninsula
Portul boierilor: Pe cap, turbanul era de obicei Balcanic~, erau brodate neasemuit de bogat cu
înlocuit cu i[licul din blan~ lipit~ pe carton, cu fir, cu [nururi [i cu galoane aurii, iar armele erau
form~ [i culoare diferite dup~ rang. încrustate cu argint [i filde[.
Unele croieli [i motive decorative au fost
Pe trup se suprapuneau, dup~ obiceiul oriental,
mai multe haine lungi [i scurte îmbl~nite. p~strate, într-o form~ popular~, în ve[mintele
Grigore Alexandru Ghica [i Alexandru Moruzi mili]iei na]ionale rurale a doroban]ilor, apoi mai
îmbr~cau peste anterie haine cu mâneci pân~ la târziu, în cele ale surugiilor care mânau
cot, tivite cu hermin~, [i deasupra altele mai diligen]ele, pân~ la înlocuirea lor cu calea ferat~.
lungi cu mâneci mai scurte, cu guler lat [i tivuri
177
COSTUMUL FEMININ
Deosebit de elegante erau costumele
doamnelor [i boieroaicelor, care, neavând
func]ii publice erau receptive fa]~ de moda
apusean~. Purtau pe cap c~ciuli]e rotunde de
blan~, pe trup rochii decoltate din m~tase, cu
v~l drapat pe piept, închise cu nasturi în fa]~,
acoperite cu haine mai lungi sau mai scurte din
brocart sau catifea, îmbl~nite, croite pe corp [i
cu man[ete late, [i în picioare pantofi cu toc.
Dac~ domnitorii str~ini ai ¥~rilor Române [i cei
din preajma lor purtau ve[minte aduse din
Turcia, iar arn~u]ii veneau cu echipamentul
confec]ionat în ateliere albaneze [i
macedonene, num~rul costumelor stråine era
restrâns fa]~ de majoritatea popula]iei,
credincioas~ vechiului port [i care i-a asigurat
permanen]a.

Costum de domni]~, secolul al XVIII-lea,

Muzeul Municipiului Bucure[ti

Hain~ cu cepchen, secolul al XIX-lea, Muzeul Municipiului Bucure[ti

COSTUMUL POPULAR
Criticul ßtefan Neni]escu explica, în 1929,
fenomenul conserv~rii specificului na]ional în
arta popular~ româneasc~ a secolului XVIII-lea
prin refuzul ]~ranilor de a accepta modelele
orientale impuse de Imperiul otoman domnilor
fanario]i [i demnitarilor, preferând s~ copieze
straiele din b~trâni, înc~rcate de amintiri,
evocând trecutul, func]ionând ca ni[te
stindarde.
Asimiland influen]ele, portul s~tenilor a
acceptat, astfel, din repertoriul otoman doar
pu]ine croieli ale
unor haine suplimentare, ca giubeaua,
remodelându-le îns~ sculptural c~tre volume
lini[tite, cilindrice [i transformând broderiile
turce[ti cu volute moi, de tip baroc oriental, în
spiritul geometriz~rii [i abstractiz~rii specifice
întregii noastre arte decorative. Transpunerea
în materiale locale, pânza de in sau cânep~
sau stofa de lân~ de culoare natural~, mai ales
alb~, [i înlocuirea firului auriu cu lâna sau
bumbacul colorate au determinat o inversare
a raporturilor cromatice.

Transpunerea modelului hainei turce[ti (aflat~ la Muzeul

Municipiului Bucure[ti) în portul popular românesc
(ctitor, 1856, biserica Cornetu-Schela, jud.Gorj, Oltenia)

P~l~rie cu coad~ de p~un, Bistri]a N~s~ud,

secolul al XIX-lea, Bucure[ti, Muzeul Satului

179
J.L. David,
Încoronarea lui Napoleon, detaliu,
1804, Paris, Luvru
COSTUMUL ÎN SECOLUL
AL XIX-LEA
 „sans-culotte” (purtând în locul pantalonilor
scur]i pân~ la genunchi – culotte – pantaloni
marin~re[ti lungi [i largi). Ve[mintele sale
s~r~c~cioase, disparate, de ]~ran-soldat,
contrastau puternic cu elegan]a aristocra]iei
detronate.
Sans-culotte COSTUMUL PLEBEU
Pe cap, cu p~rul natural lung, zbârlit, bicornul
era deseori înlocuit de boneta frigian~ ro[ie
(semn distinctiv al sclavilor din galere; aceasta
fusese adus~ la Paris de marinarii revolu]ionari
în 1792).
Pe trup, c~ma[a era deschis~ la piept, uneori cu
fular, [i peste ea se îmbr~ca vesta scurt~, apoi
jacheta (fie redingota brun~, fie haina militar~ cu
nasturi de metal, fie bluza ]~r~neasc~), iar
pantalonul era lung, cilindric, purtat la început de
COSTUMUL EUROPEAN matelo]i [i muncitori (numele vine de la
ÎN PRIMUL SFERT AL personajul Pantalone din Comedia italian~).
SECOLULUI AL XIX-LEA În picioare se înc~l]au deseori sabo]i ]~r~ne[ti.
Sans-culottes au lansat moda „neglijent~” (sau
De la neoclasicism la empire „sans façon”) care, la acea dat~, nu putea s~
]in~ mult~ vreme.
oferit~ privitorilor nu numai o pild~ de virtute
cet~]eneasc~ [i eroism, de subordonare a
intereselor personale celor ale patriei, dar [i
modele de frumuse]e robust~, natural~, în
sensul dezvolt~rii armonioase de ansamblu a
întregii fiin]e, potrivit principiilor umaniste,
democratice ale Romei republicane.
Se descoperea frumuse]ea trupului pe care,
deseori, sculptorii îl reprezentau nud sau cu
ve[minte care nu trebuiau s~-l ascund~, ci s~-l arate.
Antonio Canova îl înf~]i[a pe Napoleon, ca [i pe
sora acestuia, Pauline Bonaparte, ca pe zeii antici.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Influen]a artei antice, cunoscut~ mai ales prin
statuara greco-roman~, a devenit hot~râtoare
atât pentru structura corpului în propor]ii [i
dimensiuni, cât [i pentru realizarea costumului:
Debucourt, Conversa]ie misterioas~, gravur~ din
Modes et Manieres du Jour, 1798 - 1808

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Poate c~ niciodat~
schimb~rile vestimentare nu au fost mai rapide
[i mai radicale decât în Fran]a la finele secolului
al XVIII-lea. În focul revolu]iei, peste noapte, a
încetat s~ mai fie admirat nobilul pudrat,
purtându-[i cu gra]ie jacheta de satin brodat~
cu aur, iar eroul zilei a devenit cet~]eanul
obi[nuit care arbora cu mândrie cocarda
tricolor~ pe bluza de lucru.
C O S T U M U L Î N T I M P U L R E V O L U ¥ IEI
DE LA 1789
A ap~rut pe scena istoriei o nou~ ]inut~, cea a
republicanului plebeu, numit de obicei
COSTUMUL BURGHEZ
Când, printre m~surile revolu]ionare, Adunarea
Na]ional~ a desfiin]at diferen]ierile costumare
pe st~ri, burghezia, datorit~ ascendentului ei
politic, [i-a impus stilul vestimentar (de tip
englez – frac negru, p~l~rie rotund~ etc.).
Tricolorul era arborat cu ostenta]ie: uniforma
G~rzii Na]ionale era tricolor~ (jacheta albastr~
cu revere ro[ii, vesta [i pantalonii albi), se purta
cocard~ tricolor~ la costumul civil, ca [i veste
sau ciorapi tricolori.
Noul ideal al revolu]ionarilor, preg~tit în epoca
iluminismului de genera]ia enciclopedi[tilor, a
fost întrupat în opere de art~ ca picturile lui
Louis David. În Lupta Hora]ilor cu Curia]ii era

182

Anonim, Robespierre, 1792, Paris, Muzeul Carnavalet
silueta feminin~ tindea s~ semene cu cea a unei
statui de marmur~ a zei]ei Venus, prin drapajul
din ]es~turi albe, transparente, mulând corpul,
pe când cea b~rb~teasc~ adopta forme
herculeene.
În 1793, Louis David a primit comanda s~
proiecteze costumele noii societ~]i franceze, f~r~
deosebiri de rang. Pentru cet~]enii obi[nui]i el a
desenat o jachet~ ca o redingot~ larg~, peste
pantaloni lungi, strâm]i, [i cizme scurte, singura
podoab~ fiind e[arfa brodat~ cu deviza
„Libertate, Egalitate, Fraternitate”. Cei cu func]ii
oficiale aveau [i o manta lung~, [i o caschet~ cu
cozorocul ridicat [i cu un smoc de pene.
Ideea uniformei, în care toga antic~ se asocia cu
penele [i cizmele secolului al XVIII-lea, nu a
prins îns~, artistul mul]umindu-se s~ creeze
costuma]ia figuran]ilor la serb~rile publice
organizate în cinstea revolu]iei.
COSTUMUL ÎN STIL ”DIRECTOIRE”
Între 1795-1800, tendin]ele antichizante
semnalate au atins punctul culminant, fiind
exagerate în costumele elegan]ilor zilei,
îmbog~]i]i de r~zboi, care arborau cele mai
îndr~zne]e inova]ii, pân~ la bizarerie [i
caricatur~, [i de aceea erau numi]i „incroyables”
(sau „invisibles“) [i „merveilleuses”.
COSTUMUL BÃRBÃTESC
Silueta unui „incroyable” se opunea celei
aristocratice, elegante [i gra]ioase, printr-o carur~
masiv~ – ob]inut~ prin v~tuiri, suprapunerea mai
multor veste cu gulere r~sfrânte pe piept, pulpe
false (cu bure]i sub ciorapi) etc. – [i un voit aer de
brutalitate – dat de p~rul zburlit, bastonul cu
noduri etc.
L. David, Proiect de costum pentru cet~]eanul francez,
Capul ap~rea voluminos prin p~rul tuns neregulat, Paris, Biblioteca Na]ional~
la început lung, în „urechi de câine”, mai târziu
scurt, ca la statuile romane, „à la Titus”. Bicornul
enorm era a[ezat diagonal sau lateral. De origine
englez~, p~l~ria rotund~ cu boruri mari a evoluat COSTUMUL FEMININ
c~tre cilindru. Îmbr~c~mintea unei ”merveilleuse” punea în
Pe trup, c~ma[a se vedea doar la cele dou~ col]uri valoare silueta sub]ire ca o coloan~, folosind
ale gulerului, împinse pân~ la gur~ de cravata ca un draparea unor ]es~turi u[oare (în rochie, [al,
[al r~sucit de [ase ori în jurul gâtului, pe care îl turban); era ieftin~, dar nepractic~.
îngro[a acoperind fa]a (invisibles). Vestele erau
vizibile prin reverele imense, triunghiulare, iar haina Hercule, idealul masculin pentru Incroyable
era încheiat~ strâmb, sugerând neglijen]~. Fracul
sau redingota lung~ avea umerii v~tui]i, ridica]i,
gulerul pân~ la urechi. Pardesiul sau capa putea
avea, de asemenea, dou~-trei gulere-pelerin~.
Pantalonii pân~ sub genunchi (încheia]i jos cu
nasturi), din piele g~lbuie sau stof~ de culoare mai
deschis~ decât haina, erau ridica]i pân~ la subsuori.
În picioare se purtau ciorapi, de obicei albi, [i cizme
sau pantofi decolta]i „escarpins”.
Principalul accesoriu era bastonul ca o bât~. Ca
urmare a r~sturn~rilor sociale, ]es~turile în dungi,
alt~dat~ semn distinctiv al repudia]ilor (lepro[i sau
pu[c~ria[i) sau subalternilor (vesta lacheilor) au
venit la mod~, fiind arborate [i pe steagul SUA,
care în ace[ti ani [i-au cucerit independen]a (M.
Pastoureau, L’Etoffe du diable).
183
 Accesoriile erau br~]~rile [i inelele la mâini [i la
picioare, geanta în form~ de urn~ antic~, m~nu[ile
peste cot, man[onul [i umbrela.

COSTUMUL ÎN STIL „EMPIRE”

Junona, idealul feminin [i silueta unei merveilleuse
Pe cap, p~rul era coafat cu coc în stil antic sau tuns
„à la Titus”, împodobit cu panglici sau diademe,
Acesta a reprezentat faza urm~toare de evolu]ie
a tipurilor de mai sus, în noile condi]ii ale
Imperiului Napoleonian.
Cadrul artistic • În arhitectur~ [i decora]ie, stilul
„Empire” se distingea prin dimensiunile colosale
[i bog~]ia ornamentelor de la curte, dar [i prin
aerul de severitate milit~reasc~, inspirându-se din
arta Romei imperiale (ca în Arcul de Triumf din
Place de L’Étoile, de arhitectul Chalgrin) [i cu
unele sugestii egiptene (ca în interioarele Prudhon, Joséphine, 1805, Paris, Luvru, detaliu
Palatului Beauharnais sau de la Malmaison, de
arhitec]ii Percier [i Fontaine).
J.L. David, Madame Recamier, 1800, Paris, Luvru

sau era acoperit cu o peruc~ blond~ ,,à la

Berenice”. Turbanul era la mod~, ca [i [alul
oriental, mai ales dup~ campania armatelor
napoleoniene în Egipt. P~l~ria era redus~, cu bor
în fa]~ ca un cozoroc (asem~n~toare caschetei de
jockey englez), pentru a proteja pielea
„marmorean~” a obrazului.
Pe trup, rochia-tunic~ era sub]ire, str~vezie, alb~
din muselin, batist, poplin sau tul, mulându-se pe
corpul f~r~ corset (se purta deseori peste un tricou
de culoarea pielii). Uneori, avea pe poale o fent~
pân~ la genunchi. Talia ridicat~ era marcat~ de o
panglic~. Mânecile lipseau sau erau foarte
scurte. „Moda dezbr~cat~” predispunea deseori
la r~ceal~, denumit~ în Germania
„Musselinkrankheit” (boala muselinei). ßalul de
ca[mir ro[u completa ]inuta.
În picioare se purtau sandale sau balerini f~r~ toc,
lega]i cu panglici r~sucite [i încruci[ate pe gambe.
Doamna Recamier apare în portretele pictate de
Louis David [i de Gerard cu picioarele goale.

184

Chalgrin, Arcul de Triumf al Stelei, 1806, Paris
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Pentru ceremonia încoron~rii, aceia[i arhitec]i
au desenat uniformele de gal~, iar pictorul
Isabey rochiile doamnelor. Napoleon a impus
cur]ii sale un costum de ceremonie
reprezentativ, de o mare bog~]ie.
Camera Împ~r~tesei Joséphine la Malmaison, stil „Empire“
Femeile, deseori de origine modest~, ca
Madame Sans-Gène, erau îmbr~cate de case de
mod~, furnizând [i toate accesoriile, [i chiar
parfumul. Creatorul Leroy, renumit pentru
pre]urile sale excesive, lucra [i pentru
împ~r~teasa Joséphine.
COSTUMUL BÅRBÅTESC
În costumul „Empire” domina uniforma, ]inuta
de gal~ împrumutând unele elemente
costumului curtean prerevolu]ionar.
Pe cap se purta bicornul a[ezat frontal, l~]ind Costume \n stil „Empire”
silueta, pe când englezii, ca Wellington, îl
purtau antero-posterior.
Pe trup, c~ma[~ cu jaboul de dantel~, vest~ ve[minte de bun~ calitate [i irepro[abil croite,
lung~ [i jachet~ cu guler înalt, brodate, [i dar de mare sobrietate, deloc b~t~toare la ochi.
pantaloni pân~ la genunchi, din atlaz alb, iar
în picioare ciorapi albi [i pantofi sau cizme.
J.B. Isabey,
COSTUMUL FEMININ Napoleon în uniforma regimentului de gard~
Se p~stra silueta de coloan~, talia ridicat~, dar
ve[mintele erau rigide, nedrapate, realizate din
m~tase grea cu broderii din fir, cu paiete [i
pietre, cu guler mare de dantel~ scrobit~.
Trena, folosit~ drept [al, putea fi prins~ în talie
cu nasturi [i montat~ în anticamer~.
La începutul secolului al XIX-lea a revenit la mod~
catifeaua, albul a f~cut loc culorilor saturate (ca
vi[iniul); mânecile, seara scurte [i bufante, erau în
restul zilei lungi, tubulare. Peste rochie se îmbr~ca
o jachet~ scurt~, pân~ la talia ridicat~, cu mâneci,
denumit~ „spencer”.
Mantourile preluau sugestii masculine în
redingote (capote sau douillete) eventual
îmbl~nite (poloneze).
Costumul obi[nuit s-a adaptat vie]ii active,
se folosea stofa mai groas~, rochiile aveau
mâneci lungi etc.
Prevala concep]ia englezeasc~ asupra
elegan]ei, în]eleas~ ca rezultat al asort~rii unor
185
Fr. Goya, Familia regelui Carol al IV-lea, 1800, Madrid, Prado

186
Ingres, Doamna Rivière, 1805, Paris, Luvru

187

COSTUMUL
ÎN CEL DE-AL DOILEA
SFERT AL SECOLULUI
AL XlX-LEA
Suflete romantice în saloane Biedermeier
CONDI¥II DE DEZVOLTARE C~derea Imperiului
napoleonian, în 1815, a declan[at pe plan
european o reac]ie general~ împotriva stilului
imperial francez; dup~ Congresul de la Viena,
moda a fost lansat~ de fo[tii adversari ai
Fran]ei, ca Anglia sau Germania, fiind doar
perfec]ionat~ în atelierele pariziene.
Scaun Biedermeier, colec]ia autorului
C. Barry, Parlamentul din Londra, 1840
Romantismul a însemnat în primul rând lupta
pentru libertate: „Libertate în arte, libertate în
societate, iat~ dublul stindard care une[te, cu
pu]ine excep]ii, tot tineretul de azi”, spunea
Victor Hugo.
Luptând pe baricadele Parisului la 1830, pe cele
din întreaga Europ~ la 1848, tân~ra genera]ie,
în frunte cu arti[ti ca Delacroix, exprima [i în
literatur~ sau în muzic~ izbucnirea for]ei
creatoare în lupta cu constrângerile vechilor
legi sociale [i sisteme de gândire.
Pledând pentru intensa tr~ire a vie]ii cu toate
resursele de pasiune [i imagina]ie ale sufletului,
romantismul deschidea asupra lumii o
perspectiv~ nou~, ascu]ind sensibilitatea în fa]a E. Delacroix, Chopin, 1838, Paris, Luvru
naturii. În locul sentimentului de automul]umire
clasic~ se trezea fiorul în fa]a imensit~]ii firii, ca
[i a scurgerii neîncetate a timpului. Ridicându-se Londra sau cel de la Budapesta, unii sugerau [i
împotriva a tot ce era static, înghe]at [i în]epenit crearea unor costume inspirate din cele ale
în vechile orânduiri, genera]ia romanticilor se cavalerilor medievali (ca Ernst Moritz Arndt).
opunea, firesc, viziunii clasice, cultului În modelarea cadrului ambiental a ap~rut un
antichit~]ii, promovate de imperiu, prin care nou ideal de via]å, cel al burgheziei, ajuns~ de-
dorise s~-[i statorniceasc~ definitiv domina]ia, abia acum s~-[i impun~ gustul. În Fran]a, regele
proclamând frumuse]ea ideal~ ca etern~. Ludovic Filip era supranumit regele burghez, [i
Cadrul artistic creat în acest timp a exprimat locuin]a ca [i îmbr~c~mintea sa [i a familiei sale
opozi]ia împotriva anticomaniei, înlocuit~ cu erau într-adev~r de o simplitate ce contrasta
admira]ia pentru formele trecutului na]ional, frapant cu fastul regal al secolului al XVIII-lea.
redescoperit în sursele evului mediu sau ale Stilul burghez propriu-zis s-a cristalizat în decora]ia
Rena[terii. de interior din ]~rile germanice în stilul
În arhitectur~ se imitau exemple gotice [i Biedermeier. Denumirea, dat~ la început în
renascentiste, cu unele tr~s~turi baroce- derâdere, definea o ambian]~ pl~cut~,
rococo, alc~tuind „stilul trubadur” confortabil~, destinat~ în primul rând vie]ii de
(de exemplu biserica Sainte-Clotilde din Paris, familie din mediile or~[ene[ti îndestulate. Mobila,
1846). În epoca în care în toat~ Europa se ridicau cu contururi curbe, era din lemn de esen]e mai
construc]ii m~re]e în stil gotic, ca Parlamentul din ieftine, f~r~ aplica]ii de bronz. Ilustrând [i de ast~
Coafur~ [i p~l~rie feminin~, rochie de bal, costum de c~l~rie, feti]~, b~trân~ cu mantil~, pelerin~, redingot~, frac, habit, pelerin~, p~l~rie tare [i p~l~ria moale a pa[opti[tilor
dat~ mularea scaunului dup~ forma trupului [i a
costumului, sp~tarul Biedermeier imita rotunjimea
umerilor [i talia sub]ire, cerute de mod~; netapisat,
el delimita un spa]iu gol ca pentru a servi nu unui
om real, ci unei fantasme. De asemenea, perdelele
de tul de la ferestre, cu drapaje suprapuse, reluau
curbele fustelor învoalte, vaporoase.
Idealul de frumuse]e • Manifestându-se în
literatur~, muzic~ sau artele plastice, curentul
romantic a marcat [i viziunea asupra omului,
pe care costumul a urm~rit s~ o realizeze
practic.Femeia romantic~ era „un suflet f~r~
trup”, un înger, iar costuma]ia urm~rea s~
transforme fiin]a vie într-un vis f~r~ substan]~,
rod al fanteziei.
Frumuse]ea b~rb~teasc~, în viziunea
romantismului, era determinat~ în primul rând
de o intens~ via]~ spiritual~, pus~ în valoare
printr-o relativ~ fragilitate fizic~.
De fapt, tonul modei îl d~deau ]~rile cu veche
tradi]ie burghez~, ca Anglia, care transmisese
cu un secol mai devreme stilul land-lordului
întregii or~[enimi europene. Câ[tigând [i mai
mult prestigiu dup~ înfrângerea
napoleonian~, Anglia proclama ca regul~
suprem~ de bun-gust simplitatea cerut~ de
ritmul vie]ii active, pretinzând stofe trainice [i
croieli purtabile.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Moda oscila în aceast~ epoc~ între dou~ limite
extreme: concep]ia englez~ asupra elegan]ei,
care nu trebuia s~ bat~ la ochi, [i crea]iile
fanteziste ale arti[tilor, între gustul burghez
care punea accentul pe aspectul comun, banal
[i cel artistic romantic, urm~rind s~
scandalizeze burghezia.
Dac~ în anii sângero[i ai Revolu]iei Franceze scena
istoriei fusese dominat~ de oameni duri, cu fe]e
În fa]a oglinzii, gravur~ de mod~, 1830
orizontale [i maxilare puternice, de tigru (ca
Robespierre sau Danton), în vremea luptelor de
eliberare na]ional~ [i social~ din 1830–1848 primele
roluri par s~ fi fost jucate de vizionari ai viitorului,
sensibili [i pasiona]i, gata s~ se sacrifice în numele
unui ideal de libertate. Poe]ii Fran]ei, Victor Hugo,
Lamartine, Musset, Chateaubriand ar~tau, to]i, în
anii tinere]ii ca ni[te apari]ii îngere[ti, cu figuri
prelungi [i înguste, ochi mari [i încerc~na]i de veghe.
Eroul romantic era îns~ deseori un înfrânt, a[a
cum era descris de Chateaubriand: „imaginea
unui nefericit [i bolnav, cu [uvi]e de p~r în vânt,
privirea adânc~, sublim~, r~t~cit~, fatal~, buze
contractate de dispre]ul pentru specia uman~,
inima plictisit~, byronian~, înecat~ în dezgustul
[i misterul existen]ei.”
Între anii 1830-1834, pictorul Gavarni a
publicat Journal des gens du monde la care au
colaborat Alfred de Vigny [i Alexandre Dumas.
Arti[tii d~deau tonul pentru o vestimenta]ie
extravagant~, care-[i g~sea aplicarea mai ales în
baluri mascate sau în ]inuta de interior. Fiecare î[i
crea un tip, o înf~]i[are original~: Balzac scria în
halat benedictin, Musset purta pantaloni de
ca[mir ro[u [i halat de cas~ din m~tase verde
brodat~ cu aur, George Sand umbla îmbr~cat~
ca un b~rbat, cu pantaloni ro[ii, bonet~
greceasc~ din catifea brodat~, papuci chineze[ti
189
 [i fuma ]ig~ri spaniole, iar Lord Byron prefera
hainele brodate albaneze [i turbanele turce[ti.
Era [i aceasta o manifestare a exotismului, a
deschiderii spre orizonturi noi, necunoscute
pân~ atunci [i descoperite cu încântare de
arti[ti (Marocul pictat de Delacroix, Grecia
descris~ de Lord Byron, Spania maur~ evocat~
de Victor Hugo etc.).
În epoca romantismului, a utopiilor lui Saint-
Simon, un discipol al acestuia, Prosper Enfantin, a
fondat o comunitate, la Menilmontant, în care
to]i membrii purtau o vest~ cu nasturi la spate, pe
care nu [i-i puteau încheia singuri, ca un simbol al
ajutorului fr~]esc de care are nevoie fiecare om.
Costumul romantismului contrazicea natura,
[tergea linia fireasc~ a articula]iilor, modelând o
siluet~ voit diferit~ de cea antichizant~ (de
coloan~).
Sculptural, contrastele de volume se accentuau
prin strangul~ri [i evaz~ri (coafur~ învoalt~ - gât
sub]ire - mâneci umflate - talie strâns~ - fust~
larg~ - glezne fine).
Pictural, se preferau culori evanescente, tonuri
pastelate: bleu-pal, lavand~, gri-verde, argintiu.
Materialele folosite erau u[oare. Anglia, prin
romanele lui Walter Scott, lansa moda
ecosezurilor sco]iene.

F. Gavarni, desen de mod~, 1834 Chateaubriand

190
Gh.Tattarescu, Nicolae B~lcescu, 1851, Bucure[ti

COSTUMUL BÅRBÅTESC
Oglindind sensibilitatea sufleteasc~, gra]ia mai
mult decât for]a fizic~, silueta masculin~ era
efeminat~ într-o oarecare m~sur~, redând
acelea[i evaz~ri [i strangul~ri ale volumelor.
Pe cap, p~rul era buclat în cre[tet [i pe urechi,
amintind coafura feminin~, iar fa]a era ras~ [i
juvenil~, eventual cu favori]i, care îngustau figura.
P~l~ria era voluminoas~, din fetru sau m~tase,
ca un cilindru, dar evazat în partea superioar~ [i
strâns la panglic~.
P~l~ria moale, din fil], cu bor, la origine cea a
]~ranilor, proclama pactizarea revolu]ionarilor
cu ace[tia, fiind considerat~ de autorit~]i un
semnal politic. (În 1853 Liszt a avut un conflict
cu poli]ia din pricina unei astfel de p~l~rii
d~ruite de Wagner).
Pe trup, c~ma[a alb~, imaculat~ era principalul
semn de distinc]ie social~. Cravata imens~, alb~
sau neagr~, era r~sucit~ de mai multe ori în jurul
gâtului. Vesta, colorat~, contrasta cu jacheta.
Modele din Journal des Dames et des Modes, 1833

191
 N. Livaditti, Familia poetului Vasile Alecsandri, 1837, Bucure[ti, Muzeul Na]ional de Art~

192
Redingota avea umerii c~zu]i, capul mânecii
încre]ite coborând în jos pe bra], talia strâns~,
uneori sus]inut~ de corset. Se preferau tonuri
întunecate (albastru ca pruna, verde, maro).
Pardesiul era croit pe talie, cu pelerin~ sau
guler-[al rotund. Pantalonii în tonuri deschise,
pân~ la roz sau de culoarea oului de ra]~, erau
încre]i]i în talie, lungi, strâm]i la glezne, cu
benzi sub pantofi (supieuri).
În picioare se purtau pantofi u[ori, îngu[ti, fini
(mic[orând picioarele).
COSTUMUL FEMININ
Dup~ cum se exprima unul dintre cei mai
perspicace scriitori ai vremii, Charles
Baudelaire, „femeia are dreptul [i chiar datoria
s~ par~ magic~ [i supranatural~, s~ uimeasc~,
s~ vr~jeasc~; idol fiind, ea trebuie s~ se
împodobeasc~ spre a fi pre]uit~” (Curiozit~]i
estetice, p. 115). Baletul Gisèle e tipic.
Exprimând aceast~ viziune asupra femeii,
poate cea mai poetic~ din toate timpurile,
costumul epocii 1830 tr~da totodat~, prin
formele lui incomode, [i condi]ia subordonat~
în care aceasta se afla înc~, socotit~ slab~ [i
neajutorat~ [i legat~ de c~min, sub tutela
tat~lui, apoi a so]ului. De asemenea, toaletele
cele mai elegante, mai pre]ioase [i cu formele
exagerate, stânjenind mi[c~rile, nu erau
accesibile decât privilegiatelor din marea
burghezie, scutite de munca fizic~.
Pe cap, coafura consta din evaz~ri [i strangul~ri
succesive, buclele fiind strânse pe cre[tet în coc
[i grupate lateral, pe urechi, cu podoabe
asimetrice, buche]ele, funde etc. P~l~ria avea
boruri largi, aduse lâng~ fa]~, împiedicând pe
purt~toare [i s~ vad~, [i s~ aud~. Boneta de
dantel~ era purtat~ de femeile în vârst~.
Machiajul punea în valoare ochii umbri]i, nasul
[i gura r~mânând mici.
Pe trup, ve[mintele contrafåceau anatomia,
ascunzând articula]iile. De la decolteul oval (en
bateau) sau pelerina care îl acoperea, cus~tura
um~rului cobora pe bra], [tergând carura, iar
mânecile gigante, ca ni[te [unci (en gigot) sau
ca urechi de elefant, sus]inute de sârme [i vat~,
mascau cotul.
Talia de viespe era strâns~ în corset. Fusta era
evazat~, umflat~ pe jupoane de muselin~.
Deasupra rochiei se purtau [aluri indiene sau
pelerine. Pantalonii lungi, cu volan jos, erau
vizibili la feti]e.
În picioare se înc~l]au ciorapi cu floricele [i pantofi
mici, balerini, prin[i cu panglici, (eventual cu toc
mic, ortopedic, ascuns).
În mediile mic-burgheze, mai ales în ]inuturile
germanice, erau arborate atributele gospodinei-
mam~ de familie: boneta, broboada-pelerinu]~ [i
[or]ul, albe.
Codul lui Napoleon interzicea femeilor costumul
masculin. Cele care doreau s~ poarte pantaloni
trebuiau s~ ob]in~ o autoriza]ie special~ a
prefecturii, ca scriitoarea George Sand, pictori]a
Rosa Bonheur sau Doamna Dieulafoy care participa
cu so]ul ei la cercet~ri arheologice asiriene.
P~l~rie în care nu vezi [i nu auzi, 1830
COSTUMUL ÎN ¥ÅRILE
ROMÂNE ÎN PRIMA
JUMÅTATE A
SECOLULUI AL XlX-LEA
Jos iølicul, sus pælæria
ÎN PRINCIPATELE ROMÂNE, silueta roman-
tic~ a p~truns masiv odat~ cu adoptarea de
c~tre tinerii progresi[ti de prin anii ’30 a
costumului apusean, ca o declara]ie public~ a
pozi]iei lor anticonservatoare
CONDI¥II DE DEZVOLTARE În secolul al XIX-lea,
Turcia, în declin, [i-a pierdut treptat
autoritatea asupra ¥~rilor Române, renun]ând
la monopolul comercial [i a fost silit~ s~
admit~, dup~ r~scoala lui Tudor Vladimirescu,
din 1821, reinstaurarea domniilor p~mântene.
În deceniile urm~toare, marcate de revolu]ia de
la 1848, a avut loc ie[irea ¥~rilor Române din
sfera de influen]~ turceasc~ [i angrenarea lor în
evolu]ia ]~rilor europene.
Cadrul artistic • Au început s~ r~sar~
importante construc]ii în stiluri apusene,
neoclasic (ca biserica Frumoas~ din Ia[i sau
Palatul Ghica-Tei, din Bucure[ti), iar mai târziu
[i neogotic (ca Palatul Administrativ de la Ia[i).
Idealul uman • La noi, cea mai romantic~ figur~,
în sensul deplin al cuvântului, r~mâne Nicolae
B~lcescu, sufletul Revolu]iei de la 1848. În toate
portretele pictate de Negulici sau Tattarescu,
izbe[te privirea arz~toare, spiritualitatea chipului
consumat parc~ de o tr~ire prea intens~. Barba
scurt~ [i must~]ile estompeaz~ linia obrazului,
sub]iind [i mai tare fa]a, pe care domin~ bolta
frun]ii [i arcadele umbrite.
193
Pa[optist, detaliu, gravur~, 1848

CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI

În perioada Revolu]iei de la 1848, pe când
b~trânii boieri continuau s~ poarte vechiul
costum oriental, tinerii au trecut f~r~ rezerve la
moda apusean~, în stil romantic, cunoscut~ în
Fran]a, unde majoritatea pa[opti[tilor î[i f~cuser~
studiile (denumi]i, de aceea, [i „bonjuri[ti”).
Adep]ii revolu]iei arborau haina la mod~ [i
p~l~ria moale cu pana[.
În acela[i sens au fost schimbate în 1831 [i
uniformele armatei române, în[i[i domnitorii
îmbr~când ]inuta de comandant militar de tip
apusean. Concomitent, costumele de stil
oriental au coborât treptat pe scara social~,
doar negustorii [i dasc~lii, [i în urm~ doar
l~utarii înve[mântându-se ca boierii de
odinioar~, iar costumul falnicilor arn~u]i
ajungând s~ fie purtat de simpli vale]i.
O mod~ specific local~ pare s~ fi fost
în aceast~ vreme acoperirea capului
or~[encelor cu cuviincioasa n~fram~, dar
r~sucit~ în jurul cre[tetului ca un turban
(denumit „tulpan”), legat cochet în frunte cu fund~.
C. Petrescu, Revolu]ionari la 1848, Bucure[ti, Academia Român~

194
În istoria costumului românesc, portul popular
nu a fost niciodat~ îmbr~cat numai de ]~rani,
ci a fost arborat ca un steag de lupt~,
adunând în jurul s~u tot neamul, de c~tre
burghezia progresist~ de la 1848, ca [i mai
târziu în timpul R~zboiului de independen]~
când era considerat la Curte ca ve[mânt
oficial. Acestuia i se datoreaz~ de fapt
aspectele caracteristice cele mai originale ale
costumului din ]ara noastr~.

E. Delacroix, Libertatea conducând poporul, 1830, Paris, Luvru

195

COSTUMUL ÎN
AL TREILEA SFERT AL
SECOLULUI AL XIX-LEA
Cupola metalicæ øi crinolina
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Între 1850–1870
moda era dictat~, din nou, de Curtea francez~
a celui de-al doilea Imperiu. În 1853 a avut loc
c~s~toria împ~ratului Napoleon al III-lea cu
Eugenia de Montijo. Perechea imperial~ atr~gea
aten]ia întregii lumi, cei doi ap~rând ca
prototipuri ale modei, de un lux exorbitant,
necesar sus]inerii prestigiului politic al Fran]ei.
Crinolina ]inea la distan]~, dansatorii neputând s~
se ating~ decât cu vârful degetelor. Centrul
elegan]ei masculine era Anglia epocii victoriene.
Costuma]ia cur]ilor europene nu era îns~ decât
exagerarea, hiperbolizarea costumului burgheziei
bogate, pentru care frumos însemna scump.
Cadrul artistic • În a doua jum~tate a secolului
al XIX-lea, cl~dirile se deosebeau dup~ rang:
primul loc îl ocupau edificiile cu rol
reprezentativ, urm~rind impresionarea mul]imii
(biserici, cl~diri oficiale de stat), folosind toate
mijloacele artei, f~r~ mare grij~ pentru
func]ionalitate, pe când construc]iile cu rol
196
Ch. Garnier, Opera din Paris, 1861-1875
practic (fabrici, depozite, g~ri etc.) îndeplineau
cerin]ele utilit~]ii, f~r~ preocupare pentru
aspectul estetic.
În prima categorie, problema principal~ era,
prin urmare, ornamentarea, ca semn al
bog~]iei [i puterii. Stilurile istorice (baroc,
clasicism sau gotic) erau invocate ca ni[te
citate de prestigiu, amestecate f~r~ scrupule,
eclectismul ajungând curentul dominant.
Pentru a eviden]ia continuitatea st~pânirii
imperiale din Fran]a [i Anglia cu regalitatea
dinastic~, erau copiate mobile în stilurile
secolului precedent, dar m~rite [i îngreunate.
Sculptura [i pictura erau chemate s~
împodobeasc~ edificiile de vaz~, la fel cum
Scara Operei din Paris
volanele [i dantelele se aglomerau pe ve[mintele
protipendadei pentru a o distinge de plebe.
ßi pentru înfrumuse]area ma[inilor de cusut sau
de g~tit, a sobelor etc. se recurgea la încrusta]ii
sau aplica]ii turnate în metal, evocând
reliefurile complicate de pe fa]adele caselor.
În artele plastice de asemenea coexistau
academismul (ca o component~ a eclectismului,
evocând, la fel de anacronic, stiluri apuse, în
compozi]ii înc~rcate, de o c~utat~ bog~]ie [i
elegan]~) [i realismul („o expresie direct~ a
vie]ii, reprezentare exact~ a societ~]ii”, cum îl
numea Castagnary). Courbet a [ocat
oficialit~]ile, entuziasmându-[i privitorii mai
ales prin lipsa înfrumuse]~rii conven]ionale,
prin înf~]i[area brutal~ a muncitorilor
sp~rgând pietre, a ]~ranilor t~ind porci sau a
femeilor cernând grâu.
Comentatorii artelor plastice erau deseori
preocupa]i de crea]ia vestimentar~, ca Charles
Marele salon Napoleon al III-lea din Palatul Luvru, Paris
Baudelaire care, în cronica sa din ziarul Le Figaro,
Le peintre de la vie moderne, lua ap~rarea
elegan]ei [i a machiajului
Idealul de frumuse]e • Pentru a corespunde
concep]iei vremii, femeia trebuia s~ apar~
pl~pând~, supus~ b~rbatului puternic [i ocrotitor.
În ceea ce prive[te pe acesta din urm~, calit~]ile
majore erau onorabilitatea, respectabilitatea,
pozi]ia social~ asigurat~ de avere.
În epoca în care garan]ia era oferit~ nu de
mu[chii tari, ci de contul în banc~, nu mai
interesa armonia trupului, care era mascat de
îmbr~c~minte ca de o carapace.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
În deceniile care au urmat s-a accentuat tot mai
mult deosebirea dintre înf~]i[area b~rbatului [i
cea a femeii. B~rbatul, antrenat de angrenajul
economiei capitaliste, a adoptat uniforma civil~ a
celor care fac bani, indiferent de meserie,
camuflându-se [i luând culoarea mohorât~ a
mediului industrial, pe când femeia, subordonat~
familiei, slujea doar la etalarea averii b~rbatului.
La Curtea Fran]ei, creatorii de mod~ erau englezi,
ca Henry Poole, aducând cu ei elegan]a
gentlemen-ilor (ca Beau Brummel). Alt englez,
G. Courbet, Sp~rg~torii de piatr~, Dresda, Muzeul de Art~
C. Brodrick, Bursa de grâne din Leeds, 1863
Worth, a creat rochiile împ~r~tesei Eugenie [i a
împ~r~tesei Austriei, Sissi, fondând la Paris casa
de mod~ care a durat [i în secolul al XX-lea
producând „haute couture”.
Sculptural, pe când costumul masculin evolua
c~tre aspecte severe, cu forme geometrice rigide,
sobre, cel feminin devenea mereu mai somptuos,
cu volume enorme (crinolina), înc~rcat cu multe
detalii, volane, broderii etc.
Pictural, noile culori de anilin~ alc~tuiau o palet~
mai contrastant~ ve[mintelor feminine, pe când
negrul [i albul domneau aproape în exclusivitate
în cele b~rb~te[ti.
Materialele folosite erau de o mare varietate.
Pre]uirea valorii comerciale a investi]iei ducea la
aglomerarea exagerat~ de drapaje, croieli [i
ornamente, cerând mult~ munc~. Executarea
aplica]iilor [i broderiilor la mod~ a fost facilitat~,
mai ales pentru confec]iile în serie, de
perfec]ionarea ma[inii de cusut (brevetat~ de
Singer în 1851).
COSTUMUL BÅRBÅTESC
În aceast~ epoc~ s-a pierdut treptat amintirea
siluetei juvenile, spiritualizate, a genera]iei
romantice. Toat~ Europa era dominat~, de fapt,
de moda burghez~ din Anglia, cea mai potrivit~
„respectabilit~]ii” afi[at~ de oamenii de afaceri,
bancheri etc.
Idealul uman p~rea s~ se maturizeze treptat, s~
ating~ vârsta gravit~]ii, chiar a solemnit~]ii
J.F. Millet, Rug~ciunea de sear~, 1857, Paris, Luvru
Costume din 1850 - 1870, silueta masculin~ [i cea feminin~, rochie pe crinolin~, b~rbat cu jachet~ [i cilindru, mantil~, scheletul crinolinei,
pardesiu scurt, Amelia Bloomer, vivandier~ în armata român~ în 1865, p~l~rie-basma [i p~l~rie impératrice
exprimat~ prin forme severe, impun~toare.
Odat~ cu cre[terea industriei capitaliste,
costumul celor înst~ri]i devenea tot mai
uniform [i mai auster, cu forme ]epene,
amintind co[urile de fabric~ atât prin p~l~ria
„]ilindru”, cât [i prin gulerul tare, mânecile [i
pantalonii tubulari. Negrul era culoarea
dominant~ a hainelor, luminat~ doar de albul
vestei, cravatei sau m~nu[ilor. Fracul [i jacheta
erau hainele cele mai r~spândite, de diminea]a
pân~ seara. Piesele mai legere, ca [i cele colo-
rate, în tonuri oricât de re]inute, erau admise
doar în intimitate, între amici.
Pe chip, urm~rind s~ arate mai maturi, chiar
tinerii purtau barb~ [i must~]i tunse dup~
modelele personalit~]ilor la ordinea zilei, de
pild~ à la Napoleon al III-lea, cu barbi[on-pana[
(numit „imperial“) [i must~]i sub]iri, orizontale
sau à la Franz Joseph, modelând fa]a c~tre
p~trat prin c~rarea la mijloc [i favori]ii care
accentuau maxilarele, à la Gambetta, Thiers sau
Alfred de Musset.
P~l~ria era rigid~, cel mai des de form~ tubular~,
numit~ „cilindru”. ßi p~l~ria joas~ a evoluat
c~tre forme ]epene, ca melonul semisferic sau
p~l~ria de pai „canotier”.
Pe trup, dup~ cum relata un cronicar al vremii,
198
ruf~ria se purta numai alb~, cu pieptul c~m~[ii sau de sidef [i în sfâr[it, bastonul, neîncovoiat [i
înt~rit în scrobeal~ [i lustruit. Gulerul [i cu mâner de aur, de argint, de filde[, de baga
man[etele rigide ca din carton erau prinse în ori sidef, dac~ nu chiar de un crâmpei de corn
nasturi pentru a fi schimbate. Vesta, la început de cerb. Uneori, mânerul nu era fixat de
colorat~ sau cadrilat~, [i-a pierdut treptat baston, ci se prelungea înl~untrul lui cu o lam~
motivele de fantezie, asortându-se la pantaloni. de stilet, „baston cu [i[”.
Jacheta, la început strâns~ pe corp, s-a îngro[at
în talie, iar mânecile s-au l~rgit uniform.
Pardesiul avea forma jachetei, fiind doar mai Bettannier, O mazurc~ la Mabille, litografie din
lung. Putea avea guler de catifea [i bordiseli din Paris - miroir de la mode, 1855-1867
galon de m~tase.
Pelerina s-a p~strat, eventual cu dou~ volane.
Pantalonii au adoptat forma de burlan, f~r~
dung~, nemaifiind fixa]i nici jos de supieuri.
Izmenele din pânz~ erau lungi pân~ la glezne.
În picioare, ghetele se închideau cu nasturi sau
cu elastic. Ciorapii, negri, nu se vedeau.
Accesoriile obligatorii erau m~nu[ile [i bastonul
sau umbrela. „Din ]inuta domnilor mai f~ceau
parte: ceasornicele cu capace, care se purtau în
buzunarul vestei [i cu l~n]i[or petrecut prin
cheotoarea nasturilor de la piept pân~ la
buzunarul opus, unde la cap~tul lan]ului se
punea un creion metalic, un medalion cu vreo
fotografie drag~ [i uneori cutiu]a cu tabac de
tras pe nas; apoi, tabachera cu tutun [i
„]igaretul“ de filde[, de chihlimbar, de abanos

A.O. Renoir, Pictorul Sisley cu so]ia sa, 1868, Köln, Wallraf-Richards Museum
Ochelarii se purtau prin[i doar de spinarea
nasului [i aveau la dreapta un [iret ce se
prindea de cheotoarea hainei pentru ca, dac~
va fi desprins, s~ nu cad~ s~ se sparg~”
(G.Costescu, Bucure[ti, vechiul regat, p.297).
COSTUMUL FEMININ
Femeia, care juridic trecea de sub tutela tat~lui
sub cea a so]ului, folosea costuma]ia ca pe un
însemnat mijloc de seduc]ie, principala arm~ a
sexului slab, care trebuia îns~ manevrat~ cu
pruden]~, respectând conven]iile sociale.
Modelele de elegan]~ erau prin]esele,
cânt~re]ele de oper~ [i demimondenele,
amantele bog~ta[ilor. Pe strad~, se purta din
nou m~tasea, se prefera taftaua „changeante”,
coloritul era puternic, lipsit de armonie, iar la
rochiile din tul se aplicau de la 25 la 100 de
volane. Silueta era stilizat~ într-o schem~
piramidal~, pe linii orizontale, ca din clopote
suprapuse (p~l~ria-capote, pelerina, crinolina).
Capul era mic propor]ional cu restul siluetei,
coafura simetric~, sever~, cu c~rare la mijloc,
p~rul strâns, netezit în bandouri, prins în coc [i cu
câteva bucle lungi, încadrând ovalul prelung. Pe
când b~trânele p~strau înc~ boneta de dantel~,
tinerele la mod~ arborau p~l~ria „impératrice”
sau p~l~ria-basma, legat~ sub b~rbie.
Pe trup, peste lenjeria bogat~ (c~ma[a, corsetul
cu butoniere metalice [i pantalonii lungi, cu
dantele), se îmbr~ca rochia cu corsajul ajustat,
cu decolteu larg pentru sear~, ziua acoperit de
pelerina „berthe”, cu mânecile strâmte la
um~r, l~rgindu-se la încheietur~, cu fusta
învoalt~, cu volane orizontale.
S-a f~cut apropierea între scheletul metalic al
noilor construc]ii [i suportul fustelor, care a
devenit principala distinc]ie a rangului social:
crinolina. Numele provine de la crin (p~r de cal),
care asigura, la început, rigiditatea fustei, pe
199

C. Corot, Femeia în albastru, 1874, Paris, Luvru
care nu mai ajungea s~ o sus]in~ doar juponul
apretat din anii preceden]i. O dat~ cu cre[terea
volumului fustei, nici acesta nu a fost de ajuns
[i s-a recurs, ca alt~ dat~ în secolul al XVII-lea,
apoi în al XVIII-lea, la be]e de bambus, la oase
de pe[te, ajungându-se în cele din urm~, prin
1856, la un schelet din 10 cercuri de metal
legate între ele cu panglici din pânz~.
ßi la fel cum alt~dat~ fotoliile Ludovic al XV-lea î[i
modificaser~ bra]ele pentru a face loc fustei,
acum s-au inventat taburete speciale, „pouf”,
pentru a permite [ederea doamnelor cu crinoline.
Deasupra rochiei, [alul se purta în continuare în
cas~ ca [i pe strad~. Pardesiul era larg [i lung sau
scurt, uneori ca o cazac~ îmbl~nit~, kasawekas.
200
În picioare, înc~l]~mintea era pu]in vizibil~,
ciorapii din bumbac albi, pantofii sau botinele
cu tocuri „Ludovic al XV-lea”.
Ca accesorii, m~nu[ile erau obligatorii pe
strad~, ziua – scurte, seara – lungi peste cot.
Bijuteriile erau abundente, mari, atârnând
([iraguri de perle, medalioane, cercei lungi).
În a doua jum~tate a secolului al XIX-lea, la fel ca
în construc]iile utilitare, industriale, s-au
experimentat noi moduri de solu]ionare practic~
a problemelor produc]iei vestimentare. Ma[ina
de cusut fiind folosit~ mai intens, s-a l~rgit
produc]ia de confec]ii (se vindeau fuste împreun~
cu materialul pentru corsaj). În anii ’60, mari
cantit~]i de ve[minte confec]ionate au fost
lansate pe pie]ele europene [i americane.
Dup~ 1848, în vârtejul ideilor noi de libertate,
î[i f~cuser~ loc [i primele proclama]ii ale
egalit~]ii femeii, afi[at~ [i prin costum. În
Anglia, arti[tii prerafaeli]i, grupa]i în Confreria
Arts and Crafts, încurajau ve[mintele
confortabile, amintind stilul renascentist, cum
Seurat, Duminic~ pe malul Senei,
erau cele create de William Moris pentru so]ia
1885, Chicago, Art Institute
sa, portretizat~ în 1868 de D.G. Rosetti.
O americanc~, Miss Amelia Bloomer, a dus o
adev~rat~ campanie în favoarea unei
vestimenta]ii mai ra]ionale, îmbr~cându-se ea îns~[i cu o fust~ crea]~ pân~ la genunchi [i cu
pantaloni lungi, bufan]i. Imitatoarele ei, numite
de public „blumeriste”, au ap~rut [i la Paris,
E. Degas, Modista, cca. 1885, Chicago, Art Institute unde au sfâr[it îns~ ridiculizate pe scenele
teatrelor de revist~.
Tendin]a masculinizant~ s-a continuat [i în
deceniile urm~toare în unele detalii, ca p~l~ria,
jiletca sau ]igara, a c~ror prezen]~ era atacat~ de
cronicile mondene. Era vorba numai de capricii
pasagere ale modei, nu de vreo schimbare în
structura costumului, mereu înc~rcat [i nepractic,
mijloc evident de distan]are social~.
 COSTUMUL ÎN ULTIMUL
SFERT AL SECOLULUI
AL XIX-LEA
Impresionismul øi turnura

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Dup~ r~zboiul din

1870 dintre Fran]a [i Germania a urmat „la
belle epoque“ de pace [i prosperitate. Pictorii
ca Manet, Degas, Monnet, Renoir s-au
concentrat asupra luminii [i culorii,
inspirându-se direct din natur~ [i preg~tind
stilul „Art-Nouveau“ 1900. Costumul
deosebea net st~rile sociale.

COSTUMUL FEMININ
În Codul toaletei civile, publicat la Bucure[ti în
1870, scria c~: „Toaleta unei demoazele urmeaz~
a fi mai modest~ decât a unei femei m~ritate,
pentru c~ adev~rata manier~ de a-[i alege un
b~rbat este de a p~rea c~ are gusturi simple…”
Dup~ c~s~torie, so]ia devenea, ca [i calea[ca sau
vitrina din salon, mijlocul de afi[are a rangului
social al so]ului: „toaleta unei femei prudente,
gl~suie[te mai departe codul citat, trebuie a fi în
armonie cu averea [i pozi]iunea ce ocup~ în
lume. Prea mult~ simplitate ar trece în ochii lumii
de avari]ie [i prea mult lux s-ar lua drept vanitate
[i dezordine în echilibrul afacerilor familiei”.
Crinolina a cunoscut perioada de glorie între
1850 – 1860. Între 1860 – 1870, crinolina,
fabricat~ la scar~ industrial~, a devenit ieftin~ [i
u[or de purtat, datorit~ sc~derii greut~]ii
cercurilor. Ea s-a r~spândit foarte mult, [i-a
pierdut rolul de distan]are social~ (era purtat~
[i de jupânese) [i, ca urmare, a disp~rut treptat:
întâi cercurile au coborât sub genunchi,
dând fustei o form~ piramidal~ (se prefera
Dante Gabriel Rossetti, Rochia albastr~ de m~tase, 1868, London, Helmscott Manor

201
Siluete cu turnurå 1870 - 1900, rochie polonez~, 1869, turnurå 1875, dou~ rochii 1880, rochie [i turnura ei, 1886, rochie cu pernu]~”strapontin”, coafur~
Rochie cu turnura drapat~, 1886
iar croiala „princesse”, f~r~ t~ietur~ în talie). Tiparul rochiei cu turnurå, 1886 (din Hamilton, Hill)
Între 1867–1868, moda era „nouvel Empire”,
de influen]~ antic~ – talie sus, ornamente
à la grec, camee.
Apoi, c~tre 1868, fusta a devenit plat~ în fa]~,
cu tren~ triunghiular~ din profil. Poala, care
nesus]inut~ suficient r~mânea mai lung~,
incomod~, era uneori suflecat~ [i prins~ cu
benzi, l~sând s~ se vad~ fusta de dedesubt,
pân~ la glezne, în culori contrastante (vederea
pantofilor constituia un fapt senza]ional). Fusta
ro[ie, cu cizmuli]e ro[ii, considerat~ „genre
canaille”, era arborat~ mai ales de
demimondene de felul Damei cu Camelii.
Dup~ 1870, amploarea fustei era masat~ în
spate, într-un drapaj bogat, formând „tournure”.
Coafura era în armonie cu silueta complicat~, cu
multe bucle, prinse fiecare separat, cu
m~nunchiuri de zulufi lungi la ceaf~, într-o
mi[care asem~n~toare faldurilor fustei cu
„tournure”. Ap~rut~ în epoca de sporit~ valoare
artistic~ a „impresionismului”, noua mod~,
deplasând la spate drapajul [i podoabele (funde
[i flori pe buclele p~rului [i pe turnur~), a dat
siluetei o prezen]~ în spa]iu mai divers~, cu mai
multe fa]ete atractive, ca o statuie de Rodin,
care se cerea privit~ de jur împrejur. Prin
r~sucirea capului, pus~ în valoare de coafura
 Silueta masculin~ în a doua jum~tate a secolul al XIX-
lea, veston la dou~ rânduri de nasturi, 1850, la un rând,
1862, jachet~, 1880, / tipare de redingot~ [i de jachet~,
/ musta]~ [i barbi[on à la Napoleon al III-lea, favori]i à la
Franz Ioseph, joben, melon, canotier
Canotier din pai, Muzeul Municipiului Bucure[ti
Cezanne, Autoportret cu p~l~rie melon
atârnând~, sau a trupului urmat de tren~,
mi[carea era conturat~ [i amplificat~, alc~tuind
compozi]ii în spiral~.
Costumul se încadra în ambian]a interioarelor,
prin îns~[i prezen]a drapajelor grele din mul]i
metri de ]es~tur~, care aminteau perdelele cu
ciucuri de la ferestre [i u[i, fe]ele de mas~ [i
abajururile l~mpilor etc. Nu întâmpl~tor
aceast~ mod~ vestimentar~ a fost denumit~
„style tapissier”.
Turnura era purtat~ la toate vârstele; ea a evoluat
când mai ampl~, în 1875 [i 1885, când mai
redus~, sus]inut~ de o pernu]~, „strapontin”, sau
203
Ed. Manet, Janne Duval, Budapesta, Muzeul de Art~

204
 indicat~ discret prin câteva cute plate, prin 1880,
urmând s~ dispar~ definitiv doar o dat~ cu
conturarea noului „stil 1900”.
În acest timp, au ap~rut primele costume de
sport – cum era costumul de tenis în Anglia,
dup~ 1870, sau costumul de baie, devenit dup~
1860 func]ional; el acoperea tot corpul, dar se
mula pe corp, pantalonii scurtându-se uneori
pân~ sub genunchi.
ßi în aceast~ perioad~, mul]i arti[ti erau
preocupa]i de mod~. Poetul Mallarmé a
publicat din 1874 un jurnal, „La dernière
mode” care a durat [apte numere (E.Thiel,
Künstler und Mode p. 50).
C~tre sfâr[itul secolului, medicul român
G.Bercar scria în volumul s~u Îmbr~c~mintea
femeii din punct de vedere igienic [i estetic,
(p.5): „E imposibil s~ umbli în urma unei
doamne când va fi colb”, declarându-se de
p~rerea unui deputat din Viena care propusese
instituirea unui impozit asupra trenei.

COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap, mai conservator, a p~strat p~l~ria tare,
melon, canotier. O inven]ie senza]ional~ a fost
lansat~ pe pia]~ prin 1870: „clac”-ul, un joben
înalt din pâsl~ sau m~tase neagr~, prev~zut cu
arcuri pentru a fi strâns ca o armonic~.
Pe trup, spre sfâr[itul secolului se purta, pentru
toat~ ziua, redingota (Rock) la un rând,
cambrat~ pe talie, cu poale lungi, evazate, la o
palm~ deasupra genunchiului, cu [li] la spate.
O variant~ era gherocul (Gehrock) închis la
dou~ rânduri, cu poale evazate, pân~ la
jum~tatea coapsei. Fracul a devenit hain~ de
gal~, s-a strâmtat nemaiînchizându-se în nasturi
[i l~sând s~ se vad~ vesta.
În picioare, se încal]au în continuare ghete.

Claude Monet, Femei în gr~din~, 1867, Paris, Muzeul Orsay

205

Paul Gottereau, C.E.C. Bucure[ti 1900
COSTUMUL ÎN
ROMÂNIA ÎN A DOUA
JUMÅTATE A
SECOLULUI AL XIX-LEA
Jobenul øi malacoful
Idealurile Revolu]iei de la 1848 au fost în mare
parte înf~ptuite prin Unirea Principatelor în
1859, apoi prin cucerirea Independen]ei în
r~zboiul din 1877.
Pentru încoronarea regelui Carol I, în 1881,
I.Mincu, Casa Vernescu, 1889, Bucure[ti
pictorul Theodor Aman a proiectat coroana
din o]elul tunurilor turce[ti, capturate în
R~zboiul de Independen]~.
Cadrul artistic • Principalul ]el al culturii
secolului al XlX-lea a fost st~pânirea
mijloacelor de comunicare europene (limba
francez~, arta [i literatura în stilurile apusene).
ßi la noi era considerat~ frumoas~ doar o
locuin]~ în stil eclectic, înzorzonat~ cu multe
ornamente din stuc, cu grilaje din fier forjat.
La fel, era pre]uit~ elegan]a vestimentar~ în
func]ie de bog~]ia podoabelor, de munca [i
banii investi]i.
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Rela]iile sociale cereau respectarea unor
conven]ii stricte. În Codul manierelor elegante
din 1870 scria c~ pentru un b~rbat „a se
prezenta la un superior în redingot~, gheroc,
jachet~ ori pardesiu, [i nu în frac, era o
grosier~ lips~ de polite]e”.
P~l~ria tare, cilindric~ era numit~ la noi
„joben”, de la numele negustorului francez
Jobin, de pe Calea Victoriei din Bucure[ti.
Tunsoarea p~rului, b~rbii [i must~]ilor era
revelatoare pentru alian]ele politice:
Alexandru Ioan Cuza ca [i mini[trii s~i, precum
Kog~lniceanu, purtau c~rarea într-o parte,
must~]ile drepte [i barbi[onul în pensul~
lansate de împ~ratul Napoleon al lll-lea, pe
când Carol l de Hohenzollern [i curtenii lui se
piept~nau cu c~rare la mijloc [i-[i potriveau
favori]ii pentru a încadra fa]a în form~
p~trat~, la fel ca împ~ratul Franz Ioseph sau
cancelarul german Bismark.
Un exemplu de manifestare spontan~ [i
exuberant~ a fanteziei populare în crea]ia
vestimentar~, adaptat~ func]ional unei activit~]i
moderne, a fost apari]ia portului surugiilor,
campionii vitezei în circula]ia vremii, mânând caii Pictorul Gh. Tattarescu în 1864, foto
Coroana regelui Carol I,
1881, Muzeul Na]ional de Istorie, Bucure[ti

tr~surilor de po[t~ cu pocnituri de bici [i chiote

s~lbatice [i atr~gând aten]ia, [i vizual, prin
broderiile multicolore cu care erau acoperite
costumele lor strânse pe corp, pantalonii evaza]i,
ca [i mantalele cu glug~. Epoca lor de glorie a
durat, de la instaurarea transportului în comun,
cu cai, (din 1850) [i pân~ la înlocuirea acestuia cu
drumul de fier, (în 1880). Aceste costume
ar~toase au mai împodobit apoi, o vreme, mili]ia
rural~ a doroban]ilor.
Uniformele militare erau de tip apusean.
Costumele ofi]erilor superiori mai p~strau ceva
din elegan]a ]inutei curtene a deceniilor
trecute: epole]ii cu franjuri de fir. În toat~
Europa, ca [i în România, coloritul era viu,
dominat de ro[u (ro[iori) [i albastru, pe lâng~
bleumarin, negru, cenu[iu sau brun.
¥inuta diferitelor ranguri militare corespundea
claselor sociale: pe când ofi]erii se recrutau din
mo[ierimea [i burghezia avut~, solda]ii erau
]~rani. Între uniforma strâns~ pe trup, croit~ ßtefan Luchian, Ro[ior, Muzeul Municipiului Bucure[ti

207
 impecabil, din stof~ fin~, plin~ de fireturi a
generalului [i mantaua aspr~, s~r~c~cioas~ a
infanteristului în opinci era pr~pastia dintre dou~
lumi diferite, cea a saloanelor sclipind de oglinzi [i
cea a cocioabei cu p~mânt pe jos. Din r~zboiul de
Independen]~ al României din 1877, Nicolae
Grigorescu a p~strat imaginea monumental~ a
gornistului cu cu[ma de miel cu pana[. ¥~ranul
român descris de un c~l~tor str~in în 1867 era
„slab, palid, vl~guit, zdren]~ros, îmb~trânit
înainte de vreme”. Erau obi[nuite pe str~zile
ora[elor figuri cum era cea a sacagiului
bucure[tean, având pe el doar o c~ma[~ de
pânz~ groas~, pantalonii [i picioarele goale.

Doamna Elena Cuza, gravur~, 1895 Copii din familia Storck, foto, Bucure[ti, Muzeul Storck

208
 COSTUMUL FEMININ
Costumul citadin era la curent cu moda
parizian~. Crinolina era numit~, la noi,
„malacof”, de la bastionul de ap~rare a
Sevastopolului (Crimeea) cucerit de trupele
franceze, în 1855, iar jacheta scurt~ era
ca]aveica. Este interesant de remarcat
promptitudinea cu care ajungeau la noi ultimele
nout~]i: vivandierele armatei române, care au fost
pe front în 1877 în R~zboiul de Independen]~,
aveau fusta pân~ la genunchi, peste pantaloni,
lansat~ de americanca cea mai progresist~, Miss
Bloomer, doar câ]iva ani mai devreme.

Frusina Racovi]~ Stamatopol, foto, 1875, Bucure[ti, Academia Român~ Ornamente în stil eclectic, 1897 Bucure[ti

209
 Cas~ Bamileke, Camerun, Africa

Cadrul artistic • Dac~ arhitectonic au r~mas

relativ pu]ine monumente, ca enigmaticele
ruine de la Zimbabwe, statuara a alc~tuit
principala bog~]ie artistic~ african~, având rol
simbolic, ca stâlpii cu chipurile str~mo[ilor, sau

Sprijinitoare de cap Ba-luba, din Africa,

Zurich, colec]ia A. Studer

COSTUMUL func]ie utilitar~, cum sunt greut~]ile pentru

AFRICII NEGRE cânt~rit aurul sau sprijinitoarele de cap etc., ori
slujea practicilor religioase, precum m~[tile.
Fuste øi acoperiøuri din frunze Astfel, sculptura a redat sensibil întreg orizontul
cuno[tin]elor, cu o puternic~ tonalitate
emo]ional~. Prin împletirea fibrelor vegetale s-au
CONDI¥II DE DEZVOLTARE În trecutul nescris în creat, de asemenea, compozi]ii decorative,
cronici al Africii negre s-au succedat civiliza]ii, calitatea principal~ a artei africane fiind, în
începând din preistorie (dovad~ picturile toate cazurile, ritmul viu, exprimat sonor în
rupestre sahariene sau cele din zona estic~) [i muzica tobelor [i vizual în mi[c~rile dansului.
continuând cu cele din mileniul I î.Hr. (nigeriene) Idealul uman era diferit fundamental de cel
sau din secolele XII – XVII (din Ife, Benin, Congo, european (ale c~rui prototipuri fuseser~ stabilite
sau Zambezi). În decursul secolelor au existat de arta greco-roman~), atât prin culoare, cât [i
leg~turi cu Europa fie prin intermediul zonelor prin siluet~, caracterizat~ nu atât de contururi
mediteraneene, a Egiptului, apoi a statelor fluide, cât de proeminen]e. Admirat în r~stimpuri
arabe, sau datorit~ cor~bierilor portughezi, de arti[ti care pre]uiau mai mult expresia decât
spanioli sau olandezi. Africa neagr~ a fost armonia propor]iilor (ca Dürer), tipul negroid a fost
cercetat~, [i civiliza]ia ei a început s~ fie în]eleas~ invocat în secolul al XX-lea ca argument împotriva
de-abia la sfâr[itul secolului al XIX-lea, marcând conven]iilor estetizante, în favoarea libert~]ii de
puternic arta mondial~ a secolului al XX-lea. crea]ie (Picasso).
Pereche din Congo

210
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Sub soarele puternic al zonei ecuatoriale,
trupul, ap~rat de pigmen]i, nu avea nevoie de
învelire, nudul fiind starea natural~, iar
costuma]ia slujind exclusiv scopurilor de
reprezentare social~.
Sculptural, trupul era el însu[i vizibil (în afara
deghizamentelor cu m~[ti pentru dansurile
rituale), iar franjurii mobili (fuste, coliere [i
br~]~ri) amplificau mi[carea, pendulând [i
prelungind traiectoriile în spa]iu ale trunchiului,
bra]elor [i picioarelor.
Pictural, acela[i ritm de mare vioiciune era
realizat prin contrastele violente dintre pictura
în culori tari, executat~ direct pe piele, [i tenul
bronzat, motivele decorative fiind dispuse mai
târziu pe pânzeturile imprimate de o infinit~
varietate, purtate în Africa atât de femei, cât [i
de b~rba]i [i r~spândite acum în lumea
întreag~, în moda tineretului.
Materialele utilizate în ve[mintele specifice
erau, prin urmare, nu atât ]es~turile, folosite
mai cu seam~ în regiunile musulmane, cât
fibrele vegetale, suspendate în franjuri.
Podoabele erau r~spândite pe tot corpul: inele
metalice prinse în nas, în urechi, în jurul gâtului,
a bra]elor sau picioarelor, sau coliere din scoici,
din]i, pietricele semin]e etc., preluate de moda
european~ a ultimelor decenii.

Cap din Benin, Nigeria,

secolul al XVII-lea,
Londra, British Musseum

211

COSTUMUL
PIEILOR ROßII
Scalpuri pe haine øi pe cort
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Dup~ debarcarea
europenilor, locuitorii Americii de Nord s-au
retras în prerii. Folosind calul adus de spanioli,
triburile pieilor ro[ii au tr~it din vânarea
bizonilor s~lbatici, bucurându-se de libertate
mai bine de trei secole, pân~ ce expansiunea
lumii civilizate a redus rândurile popula]iei de
b~[tina[i la un num~r restrâns de dezr~d~cina]i,
îngr~di]i în rezerva]ii.
Cadrul artistic • Pe când popula]iile din nord-
vestul Americii î[i construiau case din lemn
împodobite cu stâlpi totemici, pieile ro[ii din
est, ducând o via]~ nomad~, locuiau în corturi
din piele, ornamentate cu picturi [i ]es~turi cu
motive mari geometrice.
Idealul de frumuse]e consta în îmbinarea
calit~]ilor umane cu cele ale vulturului, inegalat în
în~l]imea zborului, [i ale c~rui pene alc~tuiau
principala podoab~ de cinste a r~zboinicilor.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Întreaga înf~]i[are era alc~tuit~ din semne cu
caracter simbolic, având rolul de a indica tribul
[i rangul, ca [i de a comunica performan]ele la
vân~toare sau în luptele cu du[manii.
212
Inspirându-se din ve[mintele tradi]ionale ale
pieilor ro[ii, pionierii americani au practicat
„patchwork” (îmbinarea unor buc~]ele din
materiale diferite, în cus~turi geometrice), au
adoptat haine de piele cu franjuri [i
C~petenie din prerie, pelerinå din pene,
înc~l]~minte de sport în genul mocasinilor.
California, costum feminin, mam~ araucan~
Toate acestea au fost transmise urma[ilor din
întreaga lume, ajungând în secolul XX printre
constantele costumului cele mai durabile,
Sculptural, silueta era în~l]at~ prin penajul de nedemodabile.
pe cap, care, ca [i franjurii hainelor, flutura în
goana calului. COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pictural, întreg costumul ca [i pielea serveau Capul evoca, din profil, chipul vulturului prin
drept suport pentru un bogat decor pictat, nasul acvilin [i privirea încordat~. Pentru
atr~gând aten]ia prin accente vii, asimetrice. vân~toare sau r~zboi fa]a sau la unele triburi,
Materialele folosite erau ob]inute prin întreg trupul erau pictate cu figuri simbolice,
vân~toare [i lupte: în primul rând pielea de
bizon, apoi penajul. La ornamentare foloseau
ace de arici, [i mai târziu m~rgele de sticl~ Femeie în rochie de piele
aduse din Europa. Podoaba cea mai de pre] era
scalpul unui adversar (o [uvi]~ de p~r împreun~
cu pielea aferent~). Alte smocuri de p~r erau
daruri sau amintiri.
COSTUMUL FEMININ
Pe cap, peste p~rul lung, piept~nat cu c~rare
la mijloc [i strâns în coade sau cu coc la spate,
era legat~ o band~ orizontal~, în care puteau
fi înfipte pene.
Pe trup, peste pantalonii lungi era îmbr~cat~ o
rochie din piele alb~, deseori cu o platc~ lat~
atârnând peste bra]e ca mâneci, strâns~ în
talie cu cordon [i împodobit~ cu broderii [i
franjuri. Mantaua, ca [i mocasinii, erau la fel
cu cele b~rb~te[ti.
Ca podoabe, la gât, în locul trofeelor, femeile
purtau coliere din pietre semipre]ioase.
La unii indieni, ca araucanii, mamele î[i ]ineau
pruncii în spate, într-o sanie sus]inut~ de o
band~ prins~ de frunte.
Semnifica]ia penelor: pan~ vertical~: doborârea unui adversar prin for]a pumnilor, pan~ cu pat~ neagr~: uciderea unui du[man, cu pat~ ro[ie: ran~ primit~, p~r de cal în vârful
penei: victorie, pan~ crestat~: scalparea unui du[man, pan~ t~iat~: t~ierea gâtului unui du[man.
Semnifica]ia picturii faciale: uciderea unui du[man, ran~ primit~, [irokee gata de lupt~, invocarea ploii, so]ia î[i a[teapt~ so]ul victorios (din Karl May)
indicând apartenen]a tribal~, rangul sau diferite
evenimente din via]~. Unii b~rba]i nu-[i
tundeau p~rul niciodat~, pe când al]ii î[i r~deau
capul, l~sând doar o [uvi]~ s~ creasc~ mai
lung~. Pe frunte era de obicei legat~ orizontal o
band~ din piele de bizon sau din pânz~, în care
[efii de trib [i r~zboinicii înfigeau una sau mai
multe pene de vultur, deseori prelungite la vârf
cu un smoc din p~r de cal.
Dup~ felul în care erau a[ezate penele se putea
vedea de departe rezultatul luptei, nu numai
num~rul vr~jma[ilor uci[i sau scalpa]i, dar [i
cine a atacat primul sau dac~ a fost cineva r~nit:
o pan~ cu vârful t~iat însemna moartea unui
du[man, un punct ro[u pictat pe pan~ o ran~
primit~ etc.
Pe trup, ve[mintele constau dintr-un fel de slip,
ca un cordon, de care era prins~ din fa]~ [i
Mocasini, Canada, Winnipeg, Manitoba,
Musée de l’homme
pân~ la spate o band~ lat~ de circa 30 de coliere din din]i, gheare [i vârfuri de urechi de
centimetri, o c~ma[~ din pânz~ sau din piele de urs cenu[iu.
cerb [i pantaloni din piele de antilop~, care Pipa din lut (tomahawk) putea fi în acela[i timp
puteau fi forma]i doar din craci separa]i lega]i [i topori[c~. Drept arme slujeau arcurile cu
de brâu. Pe laturi pielea era t~iat~ în franjuri, de s~ge]i, topoarele din piatr~ [i l~ncile.
care puteau fi prinse [i [uvi]e de p~r uman, mai Pe lâng~ scuturile din piele, trupul era ap~rat [i
pu]in trofee de lupt~, ci de obicei d~ruite de de o plato[~ din oase de bizon. Caii erau [i ei
rude sau apropia]i. picta]i [i împodobi]i cu pene.
Mantia din piele de bizon alb, apar]inând unui
[ef de trib sau unui r~zboinic de seam~, era
acoperit~ de picturi înf~]i[ând scene glorioase
din via]a acestuia. C~ma[a ca [i mantia erau Piele Ro[ie, S.U.A., secolul al XIX-lea,
Paris, Musée de l’homme
brodate cu fâ[ii colorate din ace de arici [i cu
m~rgele. Hainele celor din clanul Ursului Brun
(Grizzli) erau împodobite cu motive totemice,
chipuri [i ochi de urs.
În picioare, pantofii comozi, moi, din piele
(mocasini) asigurau mersul suplu, f~r~ zgomot
al indienilor. Iarna gro[i, din piele de bizon,
îmbl~ni]i pe din~untru [i pe dinafar~, vara
sub]iri din piele de elan, erau [i ei broda]i cu
ace de arici [i m~rgele. Pentru ceremonii, unii
tineri î[i fixau la c~lcâiele mocasinilor câte o
blan~ de dihor.
Ca accesorii, cum haina nu avea buzunare, de
brâu erau ag~]a]i s~cule]i, ca punga din blan~
de dihor pentru tutun sau o pung~ din pielea
primului animal mic vânat, împodobitå cu ace
de arici [i m~rgele, purtat~ la gât de tineri.
Principalele podoabe erau trofee de vân~toare:
 Hain~ din lân~ de capr~, unisex, clanul Ursului Brun
Grizzli, Canada, Vancouver, colec]ia rev. T. Crosby

Amulete de [aman, din filde[,

Canada, Ottawa, Muzeul Na]ional al Omului

214
Idealul eschimo[ilor ursul polar, costum b~rb~tesc, feminin, de copil, armur~ din piele, impermeabil din intestine,
hanorak fa]~-spate, pantalon, ochelari de soare din os, m~nu[~, [o[oni
COSTUMUL
ESCHIMOßILOR
Cu hanoracul în caiac
CONDI¥II DE DEZVOLTARE În regiunea arctic~ din
America de Nord [i Groenlanda, pân~ în Siberia,
eschimo[ii de origine mongol~ au înfruntat
ghe]urile, dezvoltându-[i de milenii o civiliza]ie
original~. Tr~ind din pescuit [i vân~toare, ei s-au
deplasat mereu dintr-o regiune într-alta,
c~l~torind pe z~pad~ cu sania tras~ de reni sau de
câini, pe ap~ cu barca (caiac), poposind vara în
corturi din blan~ [i piele, iar iarna în colibe din
ghia]~ (iglu) luminate de l~mpi cu ulei.
Cadrul artistic • Armele [i uneltele cioplite din
lemn sau os erau decorate cu incizii reprezentând
animale sau scene de vân~toare, iar obiectele din
piele erau brodate în motive geometrice, cu p~r
de ren, fâ[ii din piele colorat~ [i m~rgele.
Idealul uman consta în imitarea vie]uitoarelor
cel mai bine adaptate climei aspre,
împrumutându-le blana cald~ [i impermeabil~
pentru a se feri de umezeal~ [i vânt.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Vân~torii poart~ un costum dintr-o singur~
Tr~ind în mici triburi pa[nice, eschimo[ii nu au bucat~, ca o salopet~, de care sunt cusute etan[ [i
sim]it nevoia marc~rii unor deosebiri de rang gluga, [i m~nu[ile, [i ciorapii, asigurând o perfect~
social prin aspectul exterior; de asemenea, izolare de mediu. La propor]ii reduse, tot astfel
modul de via]~ nomad a estompat deosebirile este lucrat~ [i îmbr~c~mintea copiilor. Cei mai mici
dintre vestimenta]ia b~rbatului [i cea a femeii. sunt purta]i de mame în cârc~, vârâ]i în hanorac.
Sculptural, corpul înf~[urat în întregime în Haine perfect impermeabile sunt executate din
bl~nuri dobânde[te formele sferice ale ursului intestine de foc~ sau de ren, translucide, ca din
alb, iar pictural culoarea dominant~ e albul material plastic, cusute cu împuns~turi speciale,
z~pezii, înveselit de cus~turi cu m~rgele în grosimea ]esutului, f~r~ perfora]ii prin care ar
colorate. trece apa.
Materialele folosite provin din vân~toare, Hainele [i cizmele sunt împodobite, cu migal~,
bl~nuri de vulpe, lup, câine, piele de foc~ sau cu broderii din fâ[ii din piele [i m~rgele
ren, iepure sau vidr~, piele de pas~re, toate colorate, în motive geometrice, destul de
prelucrate de femei. asem~n~toare celor din America Central~.
COSTUMUL BÅRBÅTESC ßI CEL FEMININ
Costume de eschimo[i din nordul Canadei
În cas~, îmbr~c~mintea se reduce la pantaloni
din piele, bustul r~mânând gol. Afar~, peste o
c~ma[~ din piele de pas~re se trage
„hanorac”-ul, o bluz~ cu glug~ din piele tivit~
cu blan~ de vulpe, lup sau câine, cu o singur~
deschidere la gât, [nuruit~. Pantalonii, lungi
pân~ sub genunchi, pentru a da libertate
mi[c~rilor, sunt vârâ]i în ciorapi din blan~ de
iepure [i în cizme croite dreptul la fel cu stângul
[i având o talp~ dubl~ umplut~ cu fân.
Pablo Picasso,
La oglind~, 1932,
N.Y.Museum of Modern Art
COSTUMUL ÎN SECOLUL
AL XX-LEA

COSTUMUL LA 1900
ÎN STIL
ART NOUVEAU
ßI
MODERN STYLE
Linia serpentinæ øi cea dreaptæ
CONDI¥II DE DEZVOLTARE În ultimul sfert al
secolului al XIX-lea [i pân~ la primul r~zboi
mondial, Europa a cunoscut o perioad~ de pace
[i de relativ~ bun~stare, ,,la belle époque”.
Ca urmare a progresului tehnic, ambian]a
citadin~ a marcat prefaceri mai ales în preajma
anului 1900: lumina electric~, tramvaiul
electric, telefonul, cinematograful dateaz~,
toate, din ultimul deceniu al veacului al XIX-lea.
Pericolele noii energii (ascunse pân~ atunci în
natur~) stârneau o surd~ angoas~. În acela[i
timp, Freud descoperea în adâncurile sufletului
zonele neb~nuite ale subcon[tientului, în care
fierbeau (dintotdeauna) nemul]umirile
refulate, ca lava vulcanic~, izbucnind prin
locuri nea[teptate. Spaimele „ucenicului
vr~jitor“ explic~ zvârcolirile specifice curentului
numit de francezi „Art nouveau“.
Cadrul artistic • Poezia simbolist~, care oferea
218
Daniel Renard, Cazinoul din Constan]a, 1907
deseori teme picturii (Verhaeren, Jules
Laforgue, Albert Samain, Rodenbach), se
cufunda în adâncurile necercetate ale vie]ii
suflete[ti, cultivând reac]iile instinctuale,
senzorialismul.
STILUL ART NOUVEAU - SERPENTIN
P~r~sind amestecul de citate din trecut, al
eclectismului, pentru a se elibera de cli[ee,
arhitec]ii [i decoratorii, ca spaniolul Gaudi sau
francezul Guimard, s-au inspirat direct din
natura s~lbatic~.
Victor Horta, Scara Casei Tassel,
1893, Bruxelles
Suport de lumån~ri. Coperta volumului L’Objet 1900
de Maurice Rheims
Primele semne ale noii viziuni artistice
ap~ruser~ în tablourile impresioni[tilor (în
experien]ele de laborator ale picturii de
[evalet), ca în peisajele lui Claude Monet, în
care personajele par flori risipite în iarb~, apoi în
lucr~rile post-impresioni[tilor, ca Gauguin, Van
Gogh etc. Noul stil a luat în Fran]a numele de
Art Nouveau, Nouille (t~i]ei), Jules Verne, Coup
de fouet (lovitur~ de bici), în Austria de
Secession, în Germania de Jugendstil, Lilienstil,
Wellenstil, întinzându-se în Belgia, Italia,
Spania, Danemarca, Statele Unite, ca stil
Liberty, Floreale, Yachting Style etc.
Ira]ionalismul era vizibil în invadarea orizontului
vie]ii de c~tre o natur~ s~lbatic~, în mi[care, în
perpetu~ metamorfoz~. Construc]iile, ca [i
obiectele, p~reau a se preface, trecând în regnul
vegetal sau animal. Balcoanele metalice, rampele
sc~rilor, mobilele sugerau plante cu tije lungi,
curbate, care se transformau în balauri sau din
care se desprindeau siluete feminine.Costumul
feminin a ilustrat cel mai bine Art Nouveau.

L. Sullivan, Wainwright Building, 1890, St. Louis, S.U.A.
MODERN STYLE – GEOMETRIC REGULAT
Al~turi de noul stil, frapant, pre]ios, de esen]~
romantic~, s-a dezvoltat paralel – la început în
umbr~ – [i opusul s~u clasic, ra]ional, începând
cu blocurile geometrice construite de arhitectul
E. Macintosh, Scaun, 1903, Paris, Muzeul Orsay
american Sullivan, apoi de austriacul Hoffmann, Vârsta beneficiarilor modei era cea matur~,
oferind solu]ii practice, f~r~ str~lucire, dar care impunând o siluet~ greoaie, pe care o imita [i
erau destinate viitorului. În designul [colii din tineretul. Fetele doreau s~ îmbrace, pe la 14-15
Glasgow, de Ernie Macintosh, domina linia ani, prima rochie lung~ [i s~ ias~ la bal, unde
dreapt~. Costumul b~rb~tesc s-a integrat dansau supravegheate de mame [i de m~tu[i,
acestui stil. pân~ se m~ritau (cât mai repede) [i intrau sub
Idealul uman • B~rbatul era clasic, femeia tutela so]ului, iar b~ie]ii de-abia a[teptau s~
romantic~. În societatea capitalist~, de cel mai arboreze musta]a, p~l~ria [i bastonul.
mare prestigiu se bucura figura ]eap~n~ a Copiii purtau costume mai confortabile, de
financiarului respectabil [i impun~tor, care marinar, [i bereta cu panglici, ca Domnul Goe.
trebuia s~ inspire demnitate [i integritate, prin
formele geometrice regulate ale întregii siluete, CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
afi[ând, prin aspectul s~u solemn, importan]a La 1900, îmbr~c~mintea semnala, de la
firmei lui. Trupul sedentar [i greoi era cu grij~ distan]~, rangul [i averea, sexul, vârsta [i
ascuns sub carapacea rigid~ a hainelor neamul. P~l~riile înalte [i împodobite ale
întunecate, cu guler tare [i p~l~rie „cilindru“,
amintind co[urile fabricilor. F. von Reznicek, Costum de automobilist,
Sobru în propria înf~]i[are, omul de afaceri î[i din „Simplzissimus“, 5/1904 din E. Thiel, Geschichte
des Kostüms
etala, în schimb, luxul în toaletele doamnei sale,
cu bijuterii, bl~nuri, broderii de mân~. Mai liber,
receptiv nout~]ilor modei, costumul feminin a
devenit un domeniu de manifestare însemnat al
stilului serpentin.
Femeia sl~vit~ de arti[ti era o fiin]~ de vis, o
divinitate inaccesibil~, fatal~, surâz~toare [i
misterioas~ (deseori reprezentat~ în pictur~ cu
ochii închi[i), abandonat~, dar distant~. Într-o
conferin]~ publicat~ în 1891 la Bârlad, doctorul
G. Bercar proclama, ca un adev~r [tiin]ific
unanim acceptat: „Caracterele distinctive ale
femeii sunt sensibilitate, mobilitate,
nervositate“ – desigur necontrolate,
nest~pânite, ad~ug~m noi, amintindu-ne de
izbucnirile, lament~rile [i le[inurile coanei
Joi]ica. ßi doctorul Bercar deducea mai departe:
„Aceste calit~]i singure ar fi suficiente pentru a
demonstra c~ modul de îmbr~c~minte trebuie
s~ fie variabil, colorat, elegant“. Capriciul era,
prin urmare, tolerat cu îng~duin]~, singura
arm~ a sexului slab fiind viclenia.
Juan Cardona, Restaurant à la mode,
„Jugend”, 1908
H. de Toulouse Lautrec, Dans la Moulin Rouge,
1890, Philadelphia, Museum of Art
 protipendadei sem~nau cu foi[oarele [i
cupolele care le încununau casele, ridicându- se
deasupra celor din jur. Moda feminin~ venea de
la Paris, cea masculin~, de la Londra.

COSTUMUL BÅRBÅTESC
Sculptural, silueta b~rb~teasc~ era cilindric~,
]eap~n~ (de la joben la gulerul tare, la plastron
[i man[ete), pictural domina negrul, luminat
doar de albul c~m~[ii, chiar pentru ]inuta de
diminea]~, iar materialele erau sobre, mate, cu
unele accente lucioase (reverele fracului,
jobenul de m~tase, lan]ul de la ceas).
Costumul complicat, inconfortabil, acoperind
tot corpul, cu multe accesorii, era
exteriorizarea prestigiului legat, în ochii clasei
dominante, de bog~]ie [i de putere.
Muncitorii purtau c~ma[~ colorat~ [i [apc~.
În contrast cu silueta baroc~ a femeii, cea a
b~rbatului apare clasic~, stabil~. Aparent mai
[tears~, ea va fi punctul de plecare al evolu]iei
viitoare a vestimenta]iei moderne. Uniforma
civil~ a or~[enilor, ca [i cea militar~, r~spundea
nevoii de a masca [i remodela trupul prin
înveli[uri rigide.
La începutul secolului se folosea înc~ un
echipament complicat [i f~r~ suple]e.
Pe cap, p~rul era tuns scurt, cu c~rare la mijloc,
apoi, dup~ 1905, într-o parte, iar must~]ile
erau nelipsite, ca [i barba dup~ o anumit~
vârst~. (Francezii credeau c~ „un baiser sans
moustache est comme un dîner sans
fromage“). P~l~ria, rigid~, era înalt~, denumit~
la noi joben. Aceasta putea fi [i pliat~ (clac).
Putea fi, de asemenea, joas~, semisferic~
(melon) sau plat~, de pai (canotier).
Pe trup se purta lenjerie mult~, c~ma[~, flanel~
de lân~ etc. C~ma[a putea fi cu plastron tare sau
plisat, pentru dineu, din m~tase sau din pânz~
v~rgat~, cu gulerul alb deta[abil, scrobit, înalt, cu
H. de Toulouse Lautrec, Englezul la Moulin Rouge, 1892, N.Y., Metropolitan Musseum

222
 Copii în costume de marinar, foto de familie

Avocatul Chiri]~ Vasilescu, 1905, foto de familie Botine cu jambiere, Muzeul Municipiului Bucure[ti

223
René Lalique, Libelul~, bro[~, Paris,
Musée de la Mode, Palais Galliera

vârfuri îndoite, incomod. Cravata era alb~ pentru

sear~, neagr~ ziua. Vesta era scurt~, asortat~ cu
haina, dar din material diferit – ca[mir, pichet,
m~tase. Elegant~, putea avea nasturi din aur,
pietre scumpe, jad, lapislazuli etc.
Jacheta depindea de ocazii: pentru diminea]a la
slujb~, iarna, era din tweed, vara din serj sau
pânz~ (albastr~ la pantalon alb de flanel~),
croit~ la dou~ rânduri, cu guler [i man[ete de
catifea, cu poale lungi, pân~ la jum~tatea
coapsei; pentru recep]ii fracul era obligatoriu.
Pardesiul avea diferite forme, de la cel de
diminea]~, scurt, cu mâneca raglan (Burberry),
pân~ la cel de sear~, negru, cu pelerin~.
Paltonul era din stof~ groas~ sau din blan~.
În picioare se purtau ciorapi negri sau albi [i botine
montante cu butoni sau [ireturi.
Accesoriile obi[nuite erau monoclul, m~nu[ile,
bastonul de bambus sau umbrela neagr~,
mare, iar ca bijuterii erau acul de cravat~,
inelele, ceasul la brâu.
Costumul de baie masculin era [i el cu Costum bucure[tean, 1900, foto de familie

224

Coafuri, Bucure[ti, foto de familie
pantaloni pân~ la genunchi [i maiou v~rgat,
marin~resc.
La începutul secolului, copiii mici erau costuma]i
fantastic, cu fuste lungi pân~ la glezne, din
dantel~ sau muselin~, cu p~l~rii scrobite, iarna
cu haine [i bonete din catifea bordisite cu
dantele sau puf, cu ghete cu nasturi. Pân~ la
adolescen]~ erau permise ve[minte tip marinar.
COSTUMUL FEMININ
Sculptural, silueta 1900 amintea, prin talia
strangulat~, de ceasul cu nisip. Trupurile
ap~reau ca liane suple, misterioase, pudic
ascunse sub faldurile m~t~sii creponate,
[erpuind ca [i acei „boa“ din pene, încol~ci]i în
jurul gâtului frumoaselor vremii. Pe scen~,
Sarah Bernhardt se a[eza r~sucindu-[i în spiral~
trena rochiei.
Femeia-floare avea ve[minte la fel de incomode ca
[i o armur~ medieval~. Strâns~ în corset, cu poalele
fustei m~turând praful, cu p~l~ria plin~ de flori [i
Casele de mod~ pariziene, cum erau cele ale lui
Worth, Doucet, Redfern, care lucrau la comand~,
schimbau moda într-un ritm rapid, cu care nu
puteau ]ine pasul decât cei care tr~iau pe picior
mare. Pentru popor se f~ceau haine de gata.
Pe cap, p~rul lung era sus]inut de un sul [i strâns
coc în cre[tet. P~l~ria, înc~rcat~ cu roze, pene [i
panglici, era ea îns~[i o metafor~. Tenul alb,
transparent, era ob]inut cu pomezi, deseori
nocive, (cu plumb, arsenic etc.) [i pudr~ de orez.
Ochii, nemachia]i, trebuiau s~ exprime inocen]~
[i modestie.
Pe trup, lenjeria comporta multe piese
suprapuse [i complicate: c~ma[~, jupon,
pantaloni pân~ la genunchi, corsetul foarte
de pene într-un echilibru instabil pe cocul înfoiat, o P~l~rie din revista La nouvelle mode,
doamn~ elegant~ era incapabil~ s~ se deplaseze 28 octombrie 1900
f~r~ tr~sur~, s~ se aplece sau s~ se îndoaie.
Pentru a ascunde ravagiile timpului, p~rul era
tapat, folosindu-se rulouri posti[e sub coc,
ridurile gâtului erau mascate de gulerul
montant sau de panglica legat~ ca o zgard~, iar
trupul era sus]inut de corset.
Pictural, concep]ia coloristic~ a artei 1900 era
st~pânit~ de tente pale, tonuri reci, luminoase,
cu efecte opalescente, iradiante, „electrice“
(Paul Constantin, Arta 1900).
În materialele folosite pre]ul ve[mintelor era
ostentativ demonstrat atât prin cantitatea [i
calitatea ]es~turilor, cât [i prin prelucrarea lor care
cerea o mare investi]ie de munc~. Un cronicar al
timpului remarca: ,,Stofele se întrebuin]eaz~ rar
în starea lor natural~, se brodeaz~, se cresteaz~,
se ajureaz~, se încrusteaz~ cu dantel~, se acoper~
cu aplica]iuni de toate felurile“ (Moda
Universului, an I, nr. 1, 1899).
225
Corset din La nouvelle mode, 20 oct.1900

Ed. Manet, Nana, 1877 Hamburg Kunsthalle

226
 H. Matisse, Portretul cu dungå verde, 1905,
Copenhagen, Statens Museum for Künst

Siluetå de clepsidr~, costum 1895, 1905, 1909

pelerin~ oval~, tiparul pelerinei circulare, pelerinå circular~

¥inut~ de var~ din revista La nouvelle mode, 28 octobrie 1900

227
 lung în fa]~, strâns s~lbatic cu [ireturi,
imprimând corpului o pozi]ie aplecat~ înainte,
cambrat~, nes~n~toas~. Idealul era s~ por]i
drept cordon gulerul b~rbatului. Fotografiile de
epoc~ sunt toate retu[ate, sub]iind talia.
Strângând nu numai abdomenul, dar [i
toracele, [i comprimând organele interne,
corsetul provoca deform~ri osoase, ca [i
tulbur~ri func]ionale care d~deau st~ri de r~u [i
le[inuri frecvente, pentru care doamnele
obi[nuiau s~ poarte în pung~ un flacon de
s~ruri cu miros puternic, în]ep~tor.
Rochia avea guler ridicat, strâns ca o zgard~,
corsajul în form~ de V atât la decolteu (foarte
larg seara, ziua închis pân~ la gât), cât [i în talia
strangulat~. Mânecile, importante, erau
umflate fie la um~r (în pulp~ de miel), fie la
încheietur~, bufante (de episcop), fie la cot.
Fusta larg~, lung~, în form~ de lalea sau de
rochi]a rândunicii, seara avea tren~.
Ornamentele sinuoase, cusute pe rochii, cu
suita[, m~rgele sau aplica]ii, se înscriau în stilul
„Art nouveau”, amintind feroneriile balcoa-
nelor sau ale balustradelor.
În picioare, ciorapii erau negri sau cu broderii
colorate, ]inu]i cu jartiere circulare. Se pare c~
suspendarea ciorapilor de un cordon în talie, [i
mai ales dispozitivul de prindere erau inven]ia
inginerului Jean Eiffel, autorul celebrului turn
parizian. Pantofii, care nu se vedeau, erau
neinteresan]i, aproape ca [i cei b~rb~te[ti (botine).
Ca accesorii, ziua se purtau geant~ suspendat~ cu
lan], umbrel~ [i m~nu[i scurte, seara – boa de pene
sau guler [i man[on de puf de barz~ (marabou),
evantai [i m~nu[i lungi. Bijuteriile sau cataramele de
metal aveau forme sinuoase, vegetale. Parfumurile
preferate erau lavanda [i paciuliile.
În saloane, perechile încercau dulcea ame]eal~ a
valsului romantic, cu singurele rotiri îng~duite de
fusta lung~ [i de corset. Pentru c~l~toria cu
Modele din La nouvelle mode, 20 octombrie 1900

228
Pelerin~ brodat~ cu m~rgele, 1900
Bucure[ti, Muzeul Municipiului Bucure[ti
primele automobile (care ar~tau ca ni[te tr~suri
f~r~ cai), halate lungi, p~l~rii cu voaluri [i ochelari
ap~rau de norii de praf ai drumurilor de ]ar~.
Tenul alb era ocrotit de umbrelu]a de soare
alb~, cu broderii [i dantele, spre deosebire de
cea mare, neagr~ sau ecosez, de ploaie.
Sportul era o raritate. Se juca tenis, cu fusta pân~
la glezne. Pentru biciclet~, primele fuste-pantalon
arborate de elegantele timpului f~ceau senza]ie.
Costumele de baie (care se îmbr~cau la mare în
cabine speciale, pe piloni, departe de ochii
indiscre]i ai celor de pe plaj~) erau ca ni[te rochi]e
cu mâneci [i pantaloni peste genunchi.
ÎN ROMÂNIA, în stilul „Art Nouveau” au fost
construite cl~diri mai ales în Transilvania, în
leg~tur~ direct~ cu Viena, pe când în Bucure[ti
arhitectul Ion Mincu pe de-o parte construia
Pelerinå brodat~ cu m~rgele, detaliu
I. Mincu, Bufetul de la ßosea, 1889, Bucure[ti, ßoseaua Kiseleff
re[edin]e elegante, în stil fran]uzesc (Casino
Vernescu sau actuala Cas~ a scriitorilor), pe de
alta se str~duia s~ adapteze tradi]ia autohton~
medieval~ [i popular~ cerin]elor or~[ene[ti,
ilustrând „stilul românesc“. Casa Lahovary sau
Bufetul de la ßosea dezvoltau modelul
conacului de ]ar~ cu foi[or [i pridvor, iar ßcoala
Central~ de fete relua planul unei m~n~stiri cu
galerie \n jurul unei cur]i centrale.
Costumele citadine urmau moda din marile
capitale europene. Costumele populare erau
îmbr~cate curent la ]ar~, dar [i la curtea regal~,
ca un simbol na]ional, suferind amplific~ri [i
interpret~ri ca [i decorul neoromânesc.
Regina Elisabeta apare \n fotografii cu ii [i fote
brodate abundent, cu motive mari, cusute cu fir
de aur [i paiete. Modelul ei era urmat de
principesa Maria [i de doamnele de la curte.
229

SILUETA CILINDRIC Å
1900 – 1914
Începutul eliberærii
CONDI¥II DE DEZVOLTARE La originea
profundelor schimb~ri atât în stilul arhitecturii
[i decora]iei, cât [i în costuma]ia secolului al
XX-lea, a stat industrializarea [i urm~rile ei,
muncitorii [i femeile pretinzând drepturi sociale.
Cadrul artistic • Primul deceniu al secolului al
XX-lea a fost, f~r~ îndoial~, cel mai bogat în idei
noi: aproape tot ce s-a realizat în domeniul
artelor vizuale în decursul urm~toarei sute de
ani a fost anun]at în ace[ti ani ini]iali.
În atelierele lor, arti[tii au experimentat noi
formule expresive, la scara redus~ a artei de
[evalet, înaintând în toate direc]iile stilistice
posibile: fovi[tii, ca Matisse, au folosit culoarea
pur~; urmând lui Cezanne, cubi[tii, ca Picasso,
au descompus imaginea realit~]ii, re-
compunând-o în forme geometrice; futuri[tii au
sugerat mi[carea, abstrac]ioni[tii, cum a fost
Kandinsky, au înl~turat subiectele literare, ca [i
imita]ia naturii, pentru a comunica numai prin
230
Auguste PERRET, Théâtre des Champs Elysées, Velde, profesor la ßcoala de Arte Decorative din
1913, Paris
Weimar a scris o carte despre principiile
constructive ale îmbr~c~mintei, asem~n~toare
cu cele ale arhitecturii. Ca urmare, în Germania
s-a lansat rochia-sac (Reformkleid) de purtat
f~r~ corset, lung~ pân~ la p~mânt, închis~ la
gât, croit~ simplu, f~r~ complica]ii [i aplica]ii,
modelând o siluet~ cilindric~. În 1914 Balla a
semnat manifestul futurist al modei masculine
propunând culoare [i asimetrie. G. Severini
purta un pantof ro[u [i altul verde.
Pentru femei, \n via]a zilnic~ au fost preferate
din ce în ce mai mult fusta [i bluza, apoi s-a
elemente vizuale nefigurative. C~ut~rile impus costumul taior. Poalele au început s~ se
înnoitoare mergeau în consens cu scurteze treptat, întâi în America, unde, la
industrializarea, adaptându-se noilor cerin]e de sfâr[itul secolului al XIX-lea, în zilele ploioase,
func]ionalism [i continuând mi[carea ”modern din pricina noroiului din ora[ele noi, s-au
style”. „Treptat nu s-a mai considerat ma[ina
fatalmente antiestetic~. Pu]in câte pu]in,
Balla, Model futurist pentru costum de baie, 1914
formele alungite [i decorurile florale
contorsionate au f~cut loc liniilor drepte, în care
ornamentul, mai discret, era mai pu]in reliefat
[i s-a mers c~tre suprafe]e plane [i metode de
stilizare geometric~“, remarca René Huyghe (în
L'art et l'homme vol.III, p. 445).
Evitând excesele decorative, Auguste Perret a
ridicat la Paris edificii moderne, ca Théâtre des
Champs Elysées.
Semnificativ pentru modificarea idealului
uman, a revenit în aten]ie frumuse]ea natural~
a trupului. Isadora Duncan, Loïe Fuller [i Mata
Hari dansau pe scen~ drapate în v~luri u[oare,
cu picioarele goale.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Dup~ 1900 lupta împotriva corsetelor a început
printr-o mare campanie de pres~. În acela[i
scop s-au creat asocia]ii, reunind arti[ti, medici,
croitori, [i s-a ini]iat editarea unui jurnal de
mod~ pentru femeile muncitoare. Henry van de
 adoptat fuste practice, dezvelind glezna,
numite „margarete de ploaie“, care au fost
importate apoi în Europa.
Nevoia de înnoire a formelor, în sensul unor
solu]ii simple [i practice, a f~cut ca moda
european~ s~ devin~ receptiv~ [i pentru
influen]e orientale [i extrem-orientale. A[a se
explic~ succesul kimonourilor japoneze.
Baletele ruse[ti, prezentate la Paris în 1910 de
Diaghilev, cu costume de Leon Bakst [i
Alexander Benois, au ac]ionat ca o explozie de
ritm [i de culoare. Parizianul Paul Poiret s-a
inspirat din ambele repertorii, creând modelele
sale senza]ionale, cu decolteu ascu]it, mâneci
kimono, cu o mini-jup~ evazat~ marcând
[oldurile peste o maxi-jup~ strâns~ pe picioare.
Pentru casa de mod~ Poiret, deschis~ din 1904,

Eugen Spiro, Rochie Reform (sac), 1902, din Jugend Loïe Fuller, dansând cu v~luri

231
pictorul Raoul Dufy a desenat motive de
]es~turi, iar spaniolul Mariano Fortuny a creat
m~tasea plisat~, supl~ [i fluid~, dup~ model
grecesc antic, denumit~ „delphos“.
Prezent~rile de mod~ la Poiret erau adev~rate
spectacole la care a dansat [i Isadora Duncan;
el crease, de altfel, [i costume de teatru, de
pild~ pentru Sarah Bernardt. Cronicarii
observau îns~ c~ Poiret o aserve[te din nou pe
„femeia liber~“ prin haine strâmte, incomode,
P. Poiret, Model, desen de Lepape, cca. 1910
232
înc~rcând-o cu bl~nuri [i bijuterii ca pe cadânele
din O mie [i una de nop]i. Mergând împotriva
curentului func]ional [i social, el r~spundea
nevoii protipendadei de a se distan]a de vulg
prin crea]ii unicat, „haute couture“.
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe la 1900, b~rbatul trebuia s~ fie doar „ceva
mai frumos decât dracu’“.
Defini]ia cuceritorului de la începutul secolului al
XX-lea era, vorba cântecului Bel Ami, „nicht schön
doch charmant, nicht klug doch galant“ (nu
frumos, ci fermec~tor, nu inteligent, ci curtenitor).
Costumul de afaceri era smoking-ul (tuxedo) cu
jacheta dreapt~, pantaloni reia]i [i papion negru.
Pe cap se men]inea frizura cu c~rare [i p~l~ria
tare, joben, melon sau canotier.
Pe trup, pantalonii s-au strâmtat [i s-au scurtat
la glezne, dup~ 1908 („peg-top trousers“,
corespunzând costumului feminin cu fusta
strâns~ jos), p~strând pliuri pe [olduri, iar
dunga nu mai era lateral~, ci frontal~ (rezultat~
din împ~turire). A început s~ fie folosit~
cureaua în loc de bretele.
În picioare se purtau ciorapi negri sau albi [i botine
montante cu butoni sau [ireturi, cu vârf rotund, ca
de buldog, pân~ prin 1910, apoi cu vârful ascu]it,
acoperite de ghetre gri, bej sau albe.
Costumele de sport erau speciale pentru
automobilism, pentru golf [i pentru ciclism ([apc~,
haine cadrilate [i pantaloni „golf“, trei sferturi,
bufan]i), pentru înot (costum de baie v~rgat, cu
mâneci scurte [i pantaloni pân~ la genunchi).
De prin 1910, beneficiind de orientarea
general~ spre simplitate, [i copiii au început s~
fie îmbr~ca]i cu rochi]e [i pantalona[i scur]i,
producându-se [i imprimeuri speciale, pantofi
sau sandale [i [osete mai atractive.
Costum bucure[tean, 1914, foto de familie
 COSTUMUL FEMININ
Pe cap, ca o compensare a descre[terii în volum
a ve[mintelor, [i mai cu seam~ pentru a marca
deosebirile de rang, a crescut dimensiunea
p~l~riei, ajungând, prin 1910, de forma [i
m~rimea unui lighean, înc~rcat~ cu pene [i flori.
Pe trup, mai ales în jurul anului 1910, s-a
conturat evolu]ia pardesielor [i jachetelor c~tre
o linie mai supl~ [i mai comod~, cu apropieri de
costumul b~rb~tesc. Paralel, a evoluat [i fusta,
care s-a strâns treptat pe corp, desenând u[or
picioarele la genunchi (în lalea, evazat~ jos
„morning-glory“, 1908), apoi a fost drapat~ pe
[olduri [i strâns~ pe gambe, reliefându-le de la
genunchi în jos (silueta „peg-top“ – de ]~ru[).
Pentru a limita pa[ii se legau picioarele sub
genunchi. Feminitatea a fost subliniat~ prin
atragerea aten]iei asupra bazinului printr-o
fust~ scurt~ [i larg~, „în abajur“, peste o fust~
lung~ [i strâmt~. În 1911 a apårut fusta
cr~pat~, „tango“.
În picioare, o consecin]~ a ie[irii la iveal~ a
pantofilor a fost noua aten]ie acordat~ formei
lor (ascu]it~, cu barete, benti]e), iar ciorapii au
luat culoarea pielii.
Ca bijuterii, pariziencele extravagante purtau
br~]~ri cu pietre pre]ioase [i pe glezne.
În aceast~ epoc~ au ap~rut mai multe
costume de sport , pentru automobil, pentru
tenis sau biciclet~ (fusta-pantalon), sau
pentru patinaj.
În 1913, Coco Chanel (1883 - 1971) a lansat,
la cursele de cai de la Deauville, primele
ansambluri din jerse, folosit pân~ atunci doar
pentru lenjerie. Pentru înot se purta costum-
marinar cu guler [i man[ete tighelite, cu
pantalon pân~ la genunchi, deseori [i cu
ciorapi, [i boneta de baie crea]~ cu volan.

P~l~ria lighean [i jobenul, foto de familie

233
 ÎN ROMÂNIA , arhitec]ii se str~duiau s~
dezvolte mai departe ,,stilul românesc“,
inspirându-se din arta medieval~ [i popular~.
Petre Antonescu a început, în 1906, Palatul
Ministerului de Construc]ii (azi Prim~ria
Capitalei), în 1912 N. Ghika-Bude[ti construia
Muzeul de Art~ Popular~ (azi Muzeul
¥~ranului Român), Grigore Cerkez începea
Institutul de Arhitectur~ cu aspect de cetate,
iar în 1914 Cristofi Cerkez ridica Vila Minovici
în stil popular.
Regina Elisabeta, doamnele de la Curte [i
aristocratele se îmbr~cau la festivit~]i în port
de Muscel sau de Arge[, ca [i domni]ele de
alt~dat~, dar [i zilnic la conace, încurajând pe
]~rani s~-[i p~streze tradi]iile.
Costumul citadin ]inea pasul modei apusene,
datorit~ atelierelor de croitorie, p~l~rierilor,
modistelor [i cizmarilor de lux, care-[i expuneau
cu succes produsele [i la expozi]iile interna-
]ionale de la Paris sau din România, cum a fost
cea din 1906. Ministrul înv~]~mântului, Spiru
Haret, a interzis din 1902, printre primii
în Europa, purtarea corsetului în [coal~
(B. Fontanel, p. 74).
Doamnele arborau prin 1910-1912 p~l~riile
mari impodobite cu flori, fructe, pene sau
p~s~ri \ntregi a[a cum apar \n jurnalele de mod~
bucure[tene sau \n fotografiile de familie.
|n 1914 \naintea izbucnirii Primului R~zboi
Mondial Cecilia Cu]escu Storck [i Olga
Greceanu au \ntemeiat prima asocia]ie a
femeilor „pictore [i sculptore“ din România,
\nc~ o dovad~ a existen]ei unui spirit artistic
care s-a implicat desigur [i \n crea]ia
vestimentar~ a timpului.
Copiii erau \mbr~ca]i \n continuare \n
costume de marinar, chiar si fetele pân~ la
vârsta adolescen]ei.

Cecilia Cu]escu-Storck, 1912 Elegan]~ la b~ile S~rata Monteoru, 1910

234
 COSTUMUL ÎN EPOCA
PRIMULUI
RÅZBOI MONDIAL
1914 – 1918
Præbuøirea prejudecæflilor

„1914 a r~sturnat totul: lumea veche a fost

sf~râmat~, comprimat~, îngropat~“ (Le Corbusier).
În timpul r~zboiului din 1914 – 1918, s-au
impus restric]ii [i economii de materiale,
determinând g~sirea unor solu]ii practice în
toate domeniile, inclusiv în cel al costumului.
Admira]ia tuturor mergea, pe atunci, c~tre

Osta[i români, 1916

eroul militar c~lit de via]a de campanie [i spre COSTUMUL FEMININ

sora de caritate, care constituiau idealurile de
simplitate [i demnitate uman~ ale epocii.
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Cu diferen]e pe na]ionalit~]i, costumul ofi]erilor
era, ca linie, adaptarea celui civil (cu cascheta
cilindric~, umerii mici, talia strâns~, pantalonii
pe picior), pornind de la ]inuta de ora[
(redingot~) [i adoptând unele elemente ale
costumelor de sport (buzunare cu clape, cizme,
pelerine etc.). Culorile cele mai frecvente erau
albastrul-deschis, albastrul-închis, cenu[iul,
brunul. Costumul civil era influen]at de cel
militar, adoptând o linie mai simpl~. Trench-
coat-ul (haina de tran[ee) s-a p~strat pân~ azi
practic neschimbat, unisex.
C~pitanul Mircea Vasilescu, erou, 1917
¥inuta de infirmier~ consta din rochie lung~ cu
[or] [i basma alb~ tras~ pe frunte. Cel mai mult
s-a simplificat îns~ costumul obi[nuit, îmbr~cat
de curajoasele surori [i mame, intrate în slujbe
în locul celor pleca]i pe front. Pentru prima dat~
în istorie o femeie putea ap~rea pe strad~ f~r~
p~l~rie [i m~nu[i. P~rul era fie strâns în cre[tet,
fie tuns scurt, doar tinerele fete mai purtau o
coad~ pe spate. La sfâr[itul r~zboiului, ca o
mare noutate, p~rul, scurtat, era încre]it ca un
tufi[. Ultimul refugiu al fanteziei erau p~l~riile
cu flori, pene etc. sau cu pana[ în frunte ca al
militarilor. Silueta tindea s~ devin~ tubular~,
ve[mintele preferate fiind fusta [i bluza sau
costumul taior, care avea s~ se impun~ în
deceniile urm~toare.

235
 Surori de caritate în 1916 - 1918

ROMÂNIA a ie[it din primul r~zboi mondial

întregit~. Încoronarea Regelui Ferdinand [i a
Reginei Maria la Alba Iulia a amintit Unirea de
la 1600, înf~ptuit~ de Mihai Viteazul.
N~zuin]a de a proclama, prin imagini,
identitatea na]ional~ a României [i perpetuarea
unui trecut pre]ios a dus la r~spândirea, în anii
urm~tori, a „stilului românesc“ în arhitectur~ [i
decora]ie. În coroana [i pe mantia de
\ncoronare a Reginei Maria, proiectate de
pictorul Costin Petrescu, se reg~sesc podoabele
domni]elor de alt~ dat~, devenite prototip
pentru parura mireselor cu [iruri de beteal~.
Regina Maria în costumul de încoronare, 1922

236
Olga Greceanu [i so]ul ei în 1914

În perioada r~zboiului, \mbr~c~mintea citadin~

era extrem de sobr~ [i se purta mult negru, de
doliu. În fotografiile de epoc~ doamnele apar
cu bluza alb~, cu gulerul r~sfrânt peste jachet~
neagr~ [i cu fusta lung~ pân~ la glezne.
Doar unele detalii de croial~ sau p~l~riile cu pana[,
amintind c~[tile militare, atest~ faptul c~ România
a fost mereu \n pas cu moda european~. Model din Le Journal des Dames, 1914

237
 W. Gropius, ßcoala Bauhaus, 1925, Dessau

A. M. Rodcenco, Salopet~, 1925, U.R.S.S

COSTUMUL ÎNTRE Idealul de frumuse]e era opus celui antebelic,

1920 – 1930 potrivit libert~]ilor vie]ii sociale [i adaptat
ambian]ei; naturale]ei candide din timpul
Bæietana în stil cubist r~zboiului i-a urmat gustul pentru artificialitate.
Ca [i arhitectura sau pictura cubiste sau
abstracte, desenul de mod~ descoperea
Dup~ primul r~zboi mondial, via]a [i-a reluat geometria. În Rusia, în primii ani de entuziasm
cursul, supravie]uitorii dorind s~ tr~iasc~ de dup~ Revolu]ie, poe]i ca Maiakovski sau
frenetic, dansând în ritm de jazz. Esenin, cinea[ti ca Eisenstein, arti[ti plastici ca
Cadrul artistic • Odat~ cu industrializarea, s-a Malevici au visat o art~ [i o imagine uman~
apreciat frumuse]ea formei simple, determinat~ pure, reduse la esen]ial. Tatlin, autorul
de func]iune, purificat~ de ornamente inutile. proiectului monumentului Interna]ionalei a III-a,
Mies van der Rohe, scaun Bauhaus
din tub de o]el,1927
Vera Muhina [i M. Lamanova, Proiecte de confec]ii,
K. Malevici, Rochie suprematist~,
1925, U.R.S.S. (din E. Thiel, Kunstler und Mode)
1923, Moscova, Muzeul Rus

Începea epoca modernismului.

În arhitectur~, betonul armat [i sticla, folosite
pentru localul-manifest al [colii Bauhaus (între
1919 – 1933) ca [i pentru „Cetatea radioas~“ a
lui Le Corbusier, se pretau la volume geo-
metrice, articulate între ele, ca [i sculpturile sau
picturile cubiste sau abstracte experimentate un
deceniu mai devreme (de exemplu, Mondrian
sau Malevici).
Mobilierul nou din stinghii drepte sau ]eav~
metalic~ [i obiectele de interior erau destinate
produc]iei industriale, de serie, ieftine.

Elegante, 1928, Paris Match, ianuarie 1924
[i-a creat [i cusut singur un costum de lucru cu
mai multe dubluri, care puteau fi înlocuite, [i
care a fost produs în serie într-o fabric~ din
Leningrad. Nadejda Lamanova, care a publicat
împreun~ cu sculptori]a Vera Muhina un album
de mod~, a condus o larg~ mi[care înnoitoare
cu deviza „pentru cine, din ce [i în ce scop se
creeaz~ ve[minte?“ Logica cercet~rilor
Robert Delaunay, Tristan Tzara cu [al suprematist, 1923,
detaliu
pleca]i pe front, î[i continuau emanciparea,
beneficiind de studii superioare, ca [i b~rba]ii, [i
afirmându-se independent ca avocate, medici,
aviatoare sau exploratoare. Ele î[i afi[au
ostentativ, [i în aspectul exterior, noua libertate,
scurtându-[i fusta.
Moda, care s-a r~spândit larg, era simpl~ [i
practic~, folosind cu prec~dere produc]ia
industrial~ de serie. Vârfurile capitaliste c~utau
s~ se distan]eze prin lux [i sofisticare, totu[i,
datorit~ costuma]iei reduse [i croielilor simple ale
Sonia Delaunay, Proiect de mantou cu contraste
simultane, 1922 - 1923
func]ionaliste, în vederea produc]iei de serie
mare, i-a preocupat [i pe principalii creatori
europeni. Arhitectul Gropius, directorul [colii
Bauhaus, a început prin a realiza uniforme
pentru studen]i din efecte militare r~mase din
r~zboi, c~rora le t~iase gulerul uzat (a[a cum
apare îmbr~cat într-o fotografie [i profesorul
Johannes Itten). Era la mod~ salopeta.
Produc]ia de lux francez~ a reac]ionat prin
organizarea la Paris, în 1925, a Expozi]iei de
Arte Decorative, numit~, pe scurt, Art Deco.
Aceasta a mers împotriva curentului general
modernist, func]ionalist [i industrial, expunând
unicate pre]ioase create de arti[ti. Pictori]a
Sonia Delaunay aplica teoriile so]ului ei, Robert
Delaunay, în salonul s~u de mod~, unde
îmbr~ca actri]e ca Gloria Svanson. În acei ani,
Raoul Dufy câ[tiga mai mult ca designer
vestimentar decât ca pictor.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Cele mai revolu]ionare au fost schimb~rile siluetei
feminine. Sexul slab încerca, pentru prima dat~ în
istoria omenirii, experien]a egalit~]ii în drepturi [i
îndatoriri; femeile, dup~ ce în timpul ostilit~]ilor
înlocuiser~ în activit~]ile cele mai diferite pe cei
239
 Pictural, erau preferate tonurile de bej, gri,
brun. Materialele folosite erau u[oare, suple:
jerseul, flanelul, crêpe-de-Chine, m~tasea
artificial~, ieftin~, lavabil~, u[oar~. Toat~
îmbr~c~mintea pentru dans a unei femei cânt~rea
câteva sute de grame.
Prin 1927 – 1928 s-a definitivat silueta de
„b~ietan~“. Denumirea „La garçonne“ era
titlul unui roman publicat în 1922 al scriitorului Actorii Elvira Godeanu [i V. Valentineanu în filmul
„Povara”, 1928
Victor Marguerite, care a fost exclus din ordinul
Legiunii de Onoare din pricina lui.

COSTUMUL BÅRBÅTESC dup~ b~rbierit. Domnii respectabili purtau mus-

B~rba]ii, mai conservatori, s-au mul]umit s~-[i
l~rgeasc~ pantalonii – denumi]i [i ei
„charleston“. Înf~]i[area sexului tare era, prin
compensa]ie, u[or feminizat~. Rudolf Valentino,
cu ochii lui umbri]i [i gura mic~, era imitat [i de
actorii no[tri.
Pe cap, p~rul era lins, pom~dat, iar fa]a pudrat~
ta]~ mic~ tip Chaplin sau Hitler.
Pe trup, hainele de sear~ erau tradi]ionale: frac,
smocking. Cele de zi au evoluat c~tre o ]inut~
mai lejer~ [i sportiv~, jacheta s-a l~rgit cu cute
pe spate, [i era purtat~ la pantaloni golf.
În picioare, pantofii au luat locul ghetelor,
acoperi]i cu ghetre-jambiere, din pâsl~ iarna

Silueta-scândur~, costum, rochie sport, rochie de sear~, / fust~ plisat~, pulover, furou, mantou, / pantofi
„charleston”, tunsoare „garçonne”, p~l~rie-castron

Costume din Bucure[ti, 1927

rochiilor, care puteau fi lucrate în cas~,

diferen]ele sociale erau mai pu]in marcate decât
pân~ atunci.
Tipul feminin preferat era cel al adolescentei cu
corpul b~ie]esc, ca o scândur~, purtând taior
(Greta Garbo). Pentru a ob]ine o siluet~ mai supl~,
frumoasele zilei fåceau gimnasticå [i se hr~neau
cu l~mâie [i o]et. Atributele feminine erau voit
mascate: p~rul tuns scurt, pieptul aplatizat prin
croiala în fir drept, f~r~ pense, cordonul coborât
pe [olduri, pentru a nu marca talia.
Sculptural, silueta era geometrizat~, compus~
din fragmente tubulare, cu contururi drepte.

240
Modele din Journal des Ouvrages de Dames, 481 / 1928

sau pânz~ vara. S-au p~strat ca accesorii

bastonul [i umbrela.

COSTUMUL FEMININ
Capul era mic, cu p~rul tuns scurt, drept, la
spate b~ie]e[te, uneori cu o cordelu]~
orizontal~ legat~ pe frunte. În saloane,
imaginea sportiv~ a b~ietanei era îns~
denaturat~, artificializat~, mai ales prin machiajul
„intoxicat“, cu sprâncenele pensate, ochii
contura]i cu negru, încerc~na]i, fa]a pudrat~ alb,
gura mic[orat~, pictat~ cu ro[u-închis. Elisabeth
Arden, Helena Rubinstein, dar mai ales Max
Factor (machior la Hollywood) începeau s~ se
afirme în industria cosmeticelor. P~l~ria, mic~,
îndesat~ strâns, acoperea tot p~rul, uneori [i
fruntea, conturând capul ca o bil~.
Pe trup, lenjeria se reducea la minimum, o singur~
c~m~[u]~ minuscul~ ]inut~ de bretele sau
combinezonul-chilot (prima apari]ie a body-ului
de azi) înlocuind numeroasele straturi precedente.
Erau preferate rochia-sac sau fusta [i bluza,
drepte, f~r~ talie, cu cordon pe [olduri, cu mâneci
lungi sau deloc. Se purtau mult jersee [i pulovere
tricotate, cu motive cubiste, fuste scurte pân~
peste genunchi plisate drept, acordeon. Pardesiul
era larg, f~r~ nasturi, deseori ridicat în fa]~,
formând o linie curb~ la spate, cu gulerul l~rgit
(tiparul a fost folosit [i la bl~nuri pân~ prin 1930).
În picioare, ciorapii erau vizibili, lucio[i, cusu]i
cu dung~, cu ajur la glezne, iar pantofii cu toc
solid în form~ de mosorel, aveau de obicei
baret~. Singurele podoabe erau m~rgelele
lungi. ¥igareta, cu port-]igaret foarte lung,
]inut~ dezinvolt între degete, cu unghiile
l~cuite, era de rigoare de prin 1925.
ßi costumele de baie sau de sport l~sau s~ se

241

Benito, Coperta revistei Vogue, mai 1926
242
Dansul charleston, din Ch. Seeling, Fashion
vad~ trupul, pierzându-[i mânecile [i volanele în
favoarea maiourilor decoltate ale marinarilor [i
a short-ului. Îmbr~c~mintea devenea
„dezbr~c~minte“ (cum se exprima un protest
intitulat „Perversiunile modei de azi“, semnat
A. Valentina, Dr. G. D. Ion~[escu).
Dansurile la mod~, ca charleston-ul, puneau în
lumin~ marea noutate: gambele la vedere, prin
mi[c~rile din genunchi [i glezne. Seara, rochiile
scurte aveau fusta din [aluri cu col]uri de
diferite lungimi sau erau completate la tiv cu
volane de bie sau franjuri care s~ltau în ritmul
zvâcnit, odat~ cu [iragurile de m~rgele lungi
atârnate la gât, iar pantofii erau închi[i cu
barete cu nasturi, ca s~ nu sar~ din picioare.
Datorit~ radio-ului, muzica de jazz se r~spândea
cu iu]eal~ din barurile Americii în cele europene,
în care se dansa frenetic toat~ noaptea. Când, în
1927, aviatorul Lindbergh a traversat prima dat~
Atlanticul, aterizând în Fran]a, americanii au
botezat un dans „Lindy-Hop“.
 Costume de baie, 1928, foto de familie

Odat~ cucerit, confortul hainelor anilor ’20 s-a

p~strat de-a lungul secolului pân~ azi, multe
modele fiind reluate de atunci f~r~ a p~rea
demodate. Coco Chanel [i-a compus stilul
personal în aceast~ epoc~, devenind celebr~
mai ales prin taioarele ei clasice, drepte [i
comode, din ]es~turi suple, ca jerseul, care pot
[i vor putea fi îmbr~cate oricând.

Grigore Cerchez, ßcoala de arhitectur~, 1912-1927

Coco Chanel, Ansamblu, cca.1927, col. Kyoto, Costume Institute

 Aviatoarea Smaranda Br~escu în anii ‘20

ÎN ROMÂNIA, în contrast cu modernismul

cubist interna]ional, nevoia afirmårii identitå]ii
statului întregit a dus la dezvoltarea stilului
neoromânesc. Arti[tii s-au inspirat din
monumentele medievale [i din frescele bisericilor,
adaptându-[i crea]iile vie]ii moderne (în pictur~
Pallady, Tonitza, ßirato, Olga Greceanu, Sabin
Popp; în arhitectur~ Grigore Cerchez etc.)
Ornamentele geometrice împletite din arta
feudal~ se reg~sesc la capitelurile coloanelor
unor edificii publice [i ale multor vile, pentru
care autoriza]ia de construire se d~dea cu
obliga]ia de a se înscrie în acest stil.
Mobilierul din lemn cioplit lua, de asemenea, ca
model jil]urile domnitorilor, ca [i crest~turile
populare. În 1915, arhitectul Grigore Cerkez
crease în stil neoromânesc sufrageria de la
palatul regal Cotroceni.
În costum fotografiile [i filmele au înregistrat
circula]ia fireasc~ a modei europene, ca un
fenomen similar vaselor comunicante. ßi la noi,
multe femei s-au afirmat în profesii variate, de
la doctori]e sau avocate, la aviatoare, ca celebra
Smaranda Br~escu, la actri]e, ca Marioara
Voiculescu, pictori]e, ca Olga Greceanu sau
Cecilia Cu]escu-Storck, sculptori]e, ca Mili]a
Petra[cu etc. Marta Bibescu purta în avion,
costume Chanel.

Rochie cu floricele capsate, Muzeul Municipiului Bucure[ti

244
 Zgârie-nori la New York
Cadrul artistic • Dictaturile, care se doreau
eterne, au impus în arhitectur~ stiluri
atemporale, neoclasice, strivitoare prin
supradimensionare, cu mici diferen]e na]ionale.
În restul lumii se ridicau blocuri luxoase, cum
mai exist~ multe [i în Bucure[ti. Dintre
curentele artistice ini]iate în deceniile
precedente a înflorit îndeosebi suprarealismul,
eliberând fantezia izvorât~ din subcon[tient
Dali a creat bijuterii stranii. Revistele de mod~
ale vremii, ca „Vogue”, aveau coperte create
de arti[ti ca Raoul Dufy, Giorgio de Chirico sau
Salvador Dali [i erau ilustrate cu fotografii
executate de Man Ray, Cecil Beaton etc.

Costume sport, din Femina, martie 1935

MODA ANILOR ’30
(1930 – 1940)
Paris sau Hollywood?

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Perioada interbelic~

a fost zguduit~ de marea criz~ economic~
mondial~ din anii 1929 - 1933, care a trimis în
[omaj în primul rând femeile. Deceniul urm~tor
a fost marcat de dictaturile instaurate în
Germania de Hitler, în Italia de Mussolini, în
URSS de Stalin, apoi de r~zboiul civil din Spania,
iar în ultimul an a izbucnit al doilea r~zboi
mondial.

Henry Dreifuss, Telefon, 1937

245

P~l~rie din anii ‘30, din Marie Claire
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
În statele totalitare apartenen]a politic~ era
declarat~ prin culoarea c~m~[ii (brun~ - nazist~,
neagr~ - fascist~ etc.). Tineretul era înregimentat
în organiza]ii, dup~ modelul celei interna]ionale
Marlene Dietrich cu sprâncene de femeie fatal~, 1937
precedente, a cerceta[ilor, dar cu scopuri politice
militante (la noi era str~jeria).
Nazi[tii au luat m~surile cele mai aspre împotriva
manifest~rilor personale în art~ (prigonind
pictori precum Klee sau Kandinski), dar [i în
imaginea vestimentar~. Via]a femeii trebuia s~
se rezume la cei trei K (Kirche – biserica, Kinder
– copiii [i Küche – buc~t~ria), iar rujul de buze a
fost interzis în 1933.
Înl~turate din slujbe, pierzându-[i unele din
libert~]ile cucerite, reprezentantele „sexului
slab“, cum se spunea pe atunci, au recurs la arma
lor secret~ dintotdeauna: seduc]ia. Ele [i-au lungit
din nou fustele, [i-au strâns talia [i [i-au ondulat
p~rul. Dup~ formele drepte [i uscate ale modei
anilor ‘20 era redescoperit~, cu pl~cere, unduirea P~l~rie-paravan din anii ‘30, din Marie Claire
curbelor. P~rul buclat pân~ la umeri, pelerinele
rotunde de prin 1931, borurile savant drapate de
prin 1934 – ’35, fustele învoalte pe jupon de
Idealul uman Datorit~ dezvolt~rii filmului sonor
dantel~ de prin 1938, mul]imea florilor au adus
din 1927, vedetele Hoollywoodului, ca Greta
un proasp~t suflu romantic.
Garbo, au devenit modele de frumuse]e imitate
Al~turi de noile solu]ii practice [i frumoase, de
pe scar~ larg~ [i au fost cunoscu]i cânt~re]i ca
detaliile îndr~zne]e [i învior~toare întâlnim îns~
Louis Armstrong sau dansatori ca Fred Astaire [i
în revistele de mod~ sau în reportajele vremii o
Ginger Rogers (care [i-a desenat singur~ multe
agresiv~ ostenta]ie, o etalare a luxului.
costume).
Interesele industria[ilor de a-[i vinde marfa se
întâlneau cu dorin]ele aristocra]iei banului de a
se distinge de vulg.
Lisa Sciaparelli, P~l~ria-pantof, dup~ o idee de Dali, anii ‘30
În saloanele de mod~ ale Parisului se încerca o
revenire c~tre idealul de frumuse]e de dinaintea
primului r~zboi mondial, prin ve[minte
complicate [i incomode, cu fuste lungi [i largi,
cerând o mare cantitate de material, multe
cus~turi [i broderii. Reg~sim ecoul acestora [i în
poezia lui Topârceanu (Balada unei stele mici):
¥ii minte ce fior str~in
Trecu atunci din constela]ii,
Prin bluza ta de crêpe-de-Chine
Cu aplica]ii?
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap, p~rul era tuns simplu, uneori cu c~rare într-o
parte. P~l~ria din fetru moale, cu panglica lat~ era
obligatorie toat~ ziua. P~l~ria elegant~ era „Eden“,
dup~ numele unui premier englez, o borsalin~ de
form~ obi[nuit~, dar de t~ria melonului.
Pe trup. Costumul b~rb~tesc a devenit mai
comod, mai pu]in apretat, ziua mai deschis la
culoare, gri, bej. Cel bleumarin, cu dungi, era
închis la unul sau la dou~ rânduri de nasturi, avea
talia marcat~, pantalonii largi cu man[et~, c~ma[a
alb~. (Gangsterii il purtau cu c~ma[~ neagr~ [i
cravat~ alb~). Cravata în dungi, destul de lat~, sau
papionul colorat, cu pic~]ele sau alte motive
imprimate, formau singurul accent de fantezie
permis „sexului tare“. Fracul [i smokingul au
r~mas doar seara cu pantofi de lac. Diploma]ii
p~strau jacheta brodat~ [i bicornul cu cocard~ [i
pana de stru]. Floarea la butonier~ era elementul
cel mai poetic al costumului. Lenjeria s-a scurtat,
ciorapii erau prin[i de jartiere sub genunchi
disgra]ioase.
Pentru sport – golf, biciclet~ etc. – se purtau
pantaloni trei sferturi, bufan]i, bluze cu mâneci
scurte [i fular colorat la gât, pulovere [i
mocasini (loafers). ¥~rile anglo-saxone preferau
ca ]inut~ relaxat~ jacheta bleumarin cu
pantaloni de flanel~ gri. Modelul modei era
prin]ul de Wales, (abdicat Eduard al VIII-lea).
COSTUMUL FEMININ
Machiajul era vizibil. Sprâncenele erau sub]iri,
pensate [i redesenate cu creionul dermatograf
ca linii drepte, urcând oblic spre tâmple,
mefistofelice, sugerând privirea cu coada
ochiului. Datorit~ lor, Marlene Dietrich a
încarnat, în acei ani, tipul femeii fatale, care
atrage [i respinge în acela[i timp. În 1932 au
aparut, în SUA, genele false.
Pe cap, p~rul era lung pân~ la umeri, buclat cu
fierul sau pus pe bigudiuri, r~spândindu-se [i
tehnica ondula]iilor permanente. Se purta p~rul
decolorat platinat, lansat de actri]a Jean Harlow.
Cele mai sofisticate erau îns~ p~l~riile, mici, Tango cu rochie brodat~ pe spate, Bucure[ti

a[ezate pe un ochi, total nefunc]ionale, ca un

Mae West în „marea rochie alb~” din anii ‘30
simbol al fanteziei cu care o femeie putea s~
par~ în fiecare zi o alta, dup~ idealul lui Verlaine
(în poezia Mon rêve familier). Împodobite cu
panglici, pene, flori, voalete, p~l~riile erau
adev~rate opere de art~ ale modistelor, care î[i
isc~leau crea]iile pe etichetele prinse în interior.
Sub influen]a lui Dali, Lisa Sciaparelli a creat
p~l~rii suprarealiste în form~ de pantof cu toc, de
cotlet, etc. Cea mai modest~ func]ionar~ î[i
cump~ra cel pu]in trei p~l~rii pe sezon.
Pe trup, talia rochiei a revenit la locul firesc,
marcat~, sus]inut~ de corsetul din fire elastice,
denumit „scandal“. Fusta s-a l~rgit gradat prin
clini, s-a lungit – prin 1932, apoi s-a scurtat
gradat, în 1939, l~sând s~ se vad~ juponul din
lenjerie. Se foloseau croieli dificile, bieuri,
drapaje care se mulau pe corp, cum erau cele
create de Madeleine Vionnet. A reap~rut rochia
de sear~ lung~ pân~ la p~mânt, strâns~ pe
[olduri, cu l~rgimea de la genunchi în jos dat~
de clini – în form~ de lalea (Mae West). Erau la
mod~ tangoul [i fox-trot-ul, care se dansau
perechi, l~sând s~ se vad~ spatele rochiei, cu
decolteu adânc sau ornat cu broderii.
Mantoul era din materiale somptuoase sau din
bl~nuri scumpe (vulpi argintii sau albastre,
astrahan, nurc~ etc.), care constituiau o
investi]ie. Capa (pelerina scurt~) din vulpi albe
marca elegan]a suprem~. Vulpea cu cap, labe [i
coad~ se purta pe um~r la orice or~. Al~turi de
bijuteriile veritabile din aur masiv, cu pietre
pre]ioase, perle etc. î[i g~seau loc [i cele
„fantezi“, din sticl~ sau plastic.

247
 Înc~l]~mintea era cu toc înalt în forme
preten]ioase, complicate. Gen]ile plic din piele
de [arpe, rechin etc. aveau variate închideri
metalice.
Se purtau m~nu[i de diminea]~ [i pân~ seara,
din piele sau cro[etate.
Doar pentru mers la plaj~ sau la dans seara la
casino, pe malul m~rii, doamnele îmbr~cau
pantaloni lungi [i largi din jerse – o mare
noutate. Costumele de sport au devenit
func]ionale, s-a generalizat purtarea
costumului de baie, a [ortului etc., ca [i a
ochelarilor de soare.
Solu]iile cele mai practice erau [i în aceast~
epoc~ lansate de Coco Chanel. „La petite robe
noire“, din 1926, a fost comparat~ cu
automobilele Ford, care erau la fel de negre. Ea
corespundea perfect nevoilor vremii de
economie, dar [i de cochet~rie. Era purtat~ de
diminea]a [i pân~ seara, putând varia la infinit
prin schimbarea accesoriilor, a gulerelor,
jabourilor, e[arfelor sau bijuteriilor care o
împodobeau, [i mai ales a p~l~riilor.

Silueta de lalea, rochii de sear~, de strad~, primii

pantaloni de plajå

Coco Chanel în „mica rochie neagr~”, lansat~ de ea în anii ‘30, foto de Man Ray

248
Bucure[ti, Calea Victoriei în anii ‘30

ROMÂNIA interbelic~ era prosper~ atât

economic, cât [i cultural. În pictur~ se afirma
[coala na]ional~, cu tr~s~turi distincte, avându-i
în frunte pe Pallady [i pe Petra[cu, paralel cu
modernismul interna]ional ilustrat de Victor
Brauner, Marcel Iancu, Maxy. Campania de
monumente ale eroilor se încheia în ace[ti ani
cu Statuia Aviatorilor (de L. Kotzebue [i I.
Fekete), culminând cu ansamblul de la Târgu-
Jiu, de Brâncu[i. Sculptori]a Irina Codreanu,
eleva acestuia, povestea cum maestrul, dup~ ce
î[i cump~ra un costum „din cea mai bun~
stof~ [i cu cea mai îngrijit~ cup~“ îl descosea
[i îl ref~cea în întregime cu mâna lui,
declarând: „L-am f~cut a[a cum îmi place mie“
(Interviu de Horia Hor[ia, „ARTA” 1-2,1977)

Raoul Tabacu, Pantofi, po[et~ [i cordon

expu[i la New York în 1939

Costume de strad~ în anii ‘30,

din Marie Claire

249
 Adolf Hitler [i ofi]eri germani

materiale sintetice, care vor servi în perioada

postbelic~.
Restric]iile obligau la o ]inut~ decent~ [i
potrivit~ circula]iei cu tramvaiul sau cu bicicleta
[i refugierii în ad~posturile antiaeriene.
Majoritatea fabricilor lucrau pentru armat~,
]es~turile [i piel~ria nu mai ajungeau pentru
civili, care foloseau înlocuitori ieftini.
Idealul uman În anii grei de lupt~ cu armele, dar
mai ales în spatele frontului – cum a fost
rezisten]a francez~ – s-a impus un nou ideal
uman, al eroului gata de sacrificiu pentru cauza
]~rii sale, ca Humphrey Bogart în filmul
COSTUMUL ÎN EPOCA „Casablanca“, turnat în 1943. Figura lui cu
Humphrey Bogart \n anii ‘40
tr~s~turi prelungi amintea, de altfel, de
CELUI DE-AL DOILEA romanticii Chateaubriand sau Lamartine.
RÃZBOI MONDIAL P~l~ria de fetru, tras~ pe ochi, [i fulgarinul bej,
(1939 – 1945) cu gulerul ridicat au r~mas în to]i ace[ti ani rigoare exagerat~, cu umerii l~]i]i [i în~l]a]i de
]inuta preferat~ a tuturor b~rba]ilor. v~tuiri formând unghiuri drepte, cu contur net,
Întrecerea pe toate fronturile Femeile î[i reg~seau, la rândul lor, temerile pe influen]ând [i moda feminin~.
chipul expresiv al eroinei întrupate de Ingrid
Bergman, puternic~, dar sensibil~, natural~, COSTUMUL BÅRBÅTESC
Nevoia a urgentat cercet~rile [tiin]ifice necesare nesofisticat~. Costumul militar, cu diferen]ele inerente ]~rilor,
înarm~rii [i au fost create nu numai armelor [i gradelor, era în general practic,
instrumente de distrugere, dar [i multe noi CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI sportiv (mai ales în avia]ie sau marin~). S-a
Regimurile totalitare ale Germaniei [i Rusiei impus necesitatea camuflajului în timpul
sovietice ac]ionau dictatorial [i asupra modei: bombardamentelor aeriene, prin ]es~turi cu
Osta[i sovietici Uniunea Sovietic~ impunea austeritatea pete de verde, brun, kaki, imitând cameleonul.
proletar~ ([apca sau basmaua [i pufoaica), Multe piese utilizate pentru uniformele militare,
opunând-o zgomotos luxului capitalismului. T-shirturi, sacouri [i canadiene cu fermoare [i
Efectul asupra modei a fost de limitare a buzunare, [i-au g~sit aplica]ia [i în ]inuta civil~,
fanteziei, de severitate puritan~ [i în materiale [i croial~.
respectabilitate. Exacerbarea na]ionalismului de Costumul civil era cel de lucru sau sport, de
c~tre nazi[ti se exprima [i prin adoptarea în dinainte de r~zboi, purtat f~r~ a se respecta
costumul citadin a portului popular (tirolez etc). eticheta anterioar~ (pantalonul [i puloverul sau
Prototipul frumuse]ii fiind eroul militar, costumul de schi fiind folosite ca haine de ora[).
costumul era dominat de linia masculin~, de o Pe cap, bascul înlocuia, în mare m~sur~, p~l~ria.
Taioare cu pernu]e la umeri, 1940

Pe trup, vesta era deseori suplinit~ de pulover.

S-au precizat atunci unele m~suri dictate de
economie: haina trebuia s~ fie croit~ pe talie,
f~r~ falduri, f~r~ buzunare t~iate sau butoniere
(pentru a permite întoarcerea stofei), pantalonii
f~r~ man[et~, cu l~rgimea maxim~ de 22 de
centimetri, pantofii cu talp~ de lemn sau
cauciuc. B~ie]ilor sub 15 ani le erau interzi[i
pantalonii lungi.
Prin 1942 a avut loc o reac]ie împotriva risipei
afi[ate de îmbog~]i]ii de r~zboi, care arborau
haine lungi [i largi, cu multe buzunare, ca [i
pantaloni cu man[ete late [i pantofi cu mai multe
rânduri de talp~ (erau cunoscu]i la noi sub numele
de „malagambi[ti“, de la numele [efului unei
orchestre de muzic~ u[oar~, Sergiu Malagamba).

Modele de combina]ii, din Marie Claire, 1941


Cus~tura ciorapilor imitat~ cu creionul
COSTUMUL FEMININ
Femeile angajate în serviciile auxiliare ale
armatei purtau uniforme cu umeri drep]i
pentru epole]i [i grade [i [i-au remodelat silueta
[i în via]a civil~.
Pe cap, p~rul era lung, ondulat în cas~ cu
bigudiuri sau strâns în coc, fiind singura podoab~
ieftin~, iar p~l~ria era înlocuit~ de turbanul
înf~[urat dintr-un [al sau de p~l~ria în form~ de
turban. Machiajul femeilor era socotit important
pentru ridicarea moralului (ca [i tutunul pentru
b~rba]i), având efect [i asupra celor din jur.
Pe trup, rochia era scurt~ [i strâmt~, din motive
de economie, deseori combinat~ din dou~
materiale diferite sau din dou~ rochii ie[ite din
uz. „S~ faci ceva nou din vechi“ era principala
252
tem~ a revistelor de mod~. ¥inuta era înveselit~
de mici detalii ingenioase (tricotaje cu modele
etc.). Rochia de sear~ era înlocuit~, la nevoie,
de o fust~ lung~ cu bluz~. Pernele de la umeri,
prinse cu capse, modelând umeri drepti cazoni,
erau adoptate nu numai pentru jachete, ci [i
pentru bluzele din m~tase. (Filmele anilor ’40
pot fi u[or datate dup~ forma umerilor).
În picioare, ciorapii erau uneori imita]i prin
machiaj (cu cafea din cicoare [i cu dunga Economia [i risipa în costumul b~rb~tesc, 1941
desenat~ cu dermatograful), iar pantofii aveau
talpa din lemn, plut~ sau sfoar~. Pentru înot fantezii vestimentare (semnalând o ie[ire din
s-a impus costumul de baie din dou~ piese, rând). Hainele de blan~ ale „fo[tilor“ erau
numit „bikini“, dup~ numele atolului unde au t~iate pe la spate, în tramvaie. P~l~ria,
avut loc experien]ele nucleare. considerat~ suspect~, a fost înlocuit~ de [apca
În Fran]a, o form~ a rezisten]ei a fost men]inerea [i basmaua înnodat~ sub b~rbie, simboluri ale
caselor de mod~, care aveau cump~r~tori mai originii s~n~toase, [i care au fost purtate ca o
ales din ]~rile neutre. Sunt revelatoare numele masc~ [i de c~tre „burghezi“ sau „chiaburi“.
parfumurilor lansate în acei ani: „Attente” sau Ca [i odinioar~ în vremea Revolu]iei Franceze, [i
„Malgré tout”. acum singurul mod de salvare a fost retragerea
în anonimat, prin ve[minte ponosite.
ÎN ROMÂNIA, în al doilea r~zboi mondial În noua Republic~ Popular~ Român~, strada
(din 1941 pân~ în 1945), bombardamentele [i oferea o priveli[te cenu[ie, trist~, f~r~ nici o pat~
lipsurile materiale, refugierea multor or~[eni la de culoare vie ([i umbrelele erau toate negre).
]ar~ au redus îmbr~c~mintea la stricta necesitate. Moda apusean~ nu a mai str~b~tut o vreme
Femeile tricotau pulovere [i ciorapi pentru cei „cortina de fier“ decât ca vagi ecouri ale
de pe front sau de acas~, înnodau plase cu care unei alte lumi.
se acoperea p~rul necoafat sau combinau din
dou~ rochii vechi una nou~. Culmea elegan]ei o
constituiau bluzele [i rochiile de mireas~ din Pantofi cu talpa de lemn sau plut~
m~tase natural~ alb~ recuperat~ din para[utele
americane abandonate pe câmp.
Dup~ 23 august 1944, în România, ca în tot
estul Europei, suprema]ia URSS a impus la
conducere o minoritate obedient~. Efectul
asupra întregii ambian]e a vie]ii a fost de
uniformizare, prin coborârea nivelului de trai la
limita s~r~ciei proletariatului. „Lupta de clas~“
se exprima [i prin reprimarea oric~rei elegan]e
(socotite un apanaj al burghezo-mo[ierimii) sau

COSTUMUL
ÎNTRE ‘50 – ‘60
New look øi Rock’n Roll
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Dup~ încheierea
p~cii, schimbarea st~rii de spirit s-a manifestat,
pe plan vizual, printr-un val de ging~[ie. S-au
n~scut mul]i copii, fenomen denumit în SUA -
baby boom.
La fel cum dup~ epopeea napoleonian~,
desf~[urat~ într-un decor sever, „empire”,
urmase romantismul, [i la jum~tatea secolului
al XX-lea, dup~ cel de-al doilea r~zboi mondial
Charles [i Ray Eames, Fotoliu, 1948,
amintind sculpturile lui Henry Moore
F. L. Wright, Muzeul Guggenheim,
1955 - 1959, New York de alt~dat~, gra]ioas~, cu umeri mici, talia fin~,
bustul mulat, fusta învoalt~. Moda sânilor mari
a fost explicat~ prin amintirea consolatoare a
fantezia [i poezia au exprimat revenirea la o pieptului matern.
via]~ normal~. Idealul uman Întruparea „sex-appeal-ului“
Euforia construirii unei lumi a progresului [i a american era actri]a Marilyn Monroe, cu
democra]iei, dup~ modelul Statelor Unite ale rotunjimi de p~pu[~, talie fin~, cu un aer u[or
Americii, a cuprins Europa apusean~, pe când ireal, dat de tenul luminos, p~rul blond
în r~s~ritul ei modelul sovietic era impus ]~rilor oxigenat, ondulat larg, ca [i de rochiile
satelite, socialiste. vaporoase [i de bl~nurile albe cu fir lung.
Cadrul artistic Arhitectura, ca [i întreg mediul Anglia, patria modei masculine, lansa costumul
vie]ii au beneficiat de noile cuceriri ale [tiin]ei [i neoedwardian, retro Teddy Boy cu silueta
tehnicii, ca de exemplu de materialele sintetice, sub]ire, pardesiu, melon [i umbrel~.
a c~ror cercetare înaintase în anii r~zboiului. Modelele masculine erau oferite de actori de
Folosirea unor noi structuri, pretensionate, cinema ca americanul James Dean, mult mai tân~r
sus]inute de cabluri, din pl~ci turnate, au decât starurile admirate de genera]ia p~rin]ilor, [i
permis construirea unor edificii cu aspect care purta frizura cu o me[~ rebel~ pe frunte.
insolit, de organism viu, cu forme curbe, Tineretul american ap~rea în filme ducând o
ondulate, volume u[oare, aeriene. Capela via]~ trepidant~, dansând acrobatic dup~
Ronchamp (1950 - ‘54), de arhitectul Le muzica nou~, rock’n roll, plin~ de nerv. Elvis
Corbusier, cu acoperi[ul ca o barc~, pare Presley era idolul adolescen]ilor care goneau cu
modelat~ cu mâna, Muzeul Guggenheim din
New York (1955 – ’59), de F. L. Wright, se
Dansul Rock’n roll
înal]~ în spiral~ ca o cochilie de melc etc.
Statele Unite ale Americii concurau Parisul prin
„arta gestual~“ (action painting de J. Pollock),
dar mai ales prin designerii s~i, (ca Raymond
Loewy), care au creat „visul american“.
Obiectele ambientale, reproductibile industrial,
mobilele din plastic turnat, colorat, panourile
din sticl~ alc~tuiau decorul fix, pe când
automobilele cu forme aerodinamice înviorau
aspectul str~zilor.
Prima floare cu care a început prim~vara modei
ren~scute a fost „New Look“. În 1947, impulsul
pornit din Statele Unite [i ajuns în mediul
rafinat al Parisului [i-a g~sit expresia cea mai
deplin~ în silueta denumit~ ini]ial „corole“,
lansat~ de casa de mod~ Dior. Ea întrupa
dorin]a nostalgic~ de a reînvia femeia ginga[~

Christian Dior, model New Look,1947, Paris
motocicletele, îmbr~ca]i cu haine de piele
b~tute cu ]inte, [i cu ochelari negri, [i care se
piept~nau ca el, cu mo] [i cu favori]i.
Creatorii de mod~ î[i p~strau suprema]ia lans~rii
în fiecare sezon a unor nout~]i, difuzate de
revistele de mod~ [i urmate întocmai de lumea
elegant~. La Paris, Christian Dior a f~cut senza]ie
cu o rochie de dup~-amiaz~ pentru care a folosit
200 de metri de faille. În S.U.A., Charles James
domina moda american~. Tradi]ia costumului de
ceremonie era continuat~ de Curtea Angliei,
care a fost în aten]ia lumii întregi în 1953 când
254
s-a desf~[urat ceremonia încoron~rii reginei
Elisabeta a II-a (toaletele erau create de englezul
Norman Hartnell, iar p~l~riile de pariziana
Claude Saint Cyr). Rochia de mireas~ era visul
tuturor fetelor [i constituia finalul apoteotic al
prezent~rilor de mod~.
Sculptural, dominau contururile curbe.
Christian Dior, declara: „Avem în urma noastr~
un trecut de r~zboi, de uniforme, de femei cu
umeri la]i de boxeri. Am desenat femei ca ni[te
flori, cu umerii u[or c~zu]i, bustul rotunjit, talia
Costum feminin [i masculin din anii ‘50
sub]ire ca trestia [i cu fuste învoalte ca petalele“.
Pictural, erau preferate nuan]ele dulci de floare,
roz, mov etc. spre spate, în coad~ de cal (care, ca s~ stea
Materialele cele mai la mod~ erau sintetice, ca dreapt~, era c~lcat~ cu fierul electric).
nailonul, u[or, ne[ifonabil, ieftin. Machiajul crea o expresie ingenu~, mirat~, cu
sprâncene naturale groase, arcuite, ridicate,
COSTUMUL BÅRBÅTESC ochii sublinia]i cu dermatograf, coda]i la
Pe cap, p~rul era tapat [i apretat. tâmple, buze c~rnoase, de copil, vopsite cu roz.
Pe trup, jacheta era larg~, cu umeri v~tui]i, dar
strâns~ pe [olduri, cu gulerul [i reverele înguste,
Coafura tapat~ „stup de albine”, din Dylan Jones,
ca [i gulerul c~m~[ii, cravata sub]ire. Pantalonii
Haircults
erau îngu[ti la glezne, înc~l]~mintea u[oar~.
Doar londonezii [i-au mai p~strat melonul,
pardesiul cu guler de catifea [i umbrela
tradi]ionale.
Echivalentul masculin al femeii New Look era la
Londra tân~rul neo-edwardian poreclit [i Teddy
Boy, cu aspect la fel de retro [i de fragil, dat de
haina cambrat~ pe talie, pantalonii strâm]i,
c~ma[a alb~, impecabil~ [i cravata ca o fund~
din panglic~ îngust~.
COSTUMUL FEMININ
Pe cap, p~rul era tapat, umflat pe cre[tet ca un
balon [i apretat cu fixativ (în lips~ [i cu bere sau
sirop), în~l]at în forma unui stup de albine,
punând în valoare gâtul sub]ire [i prelungind
silueta, în acord cu pantofii ascu]i]i. Fetele mici
[i sportivele î[i legau p~rul lung în vârful capului
Elisabeta a II-a, regina Marii Britanii, la încoronare în 1953

P~l~riile cu calot~ adânc~ (s~ încap~ p~rul), au

evoluat de la formele mari, cu pene, la cele
mici, bibi, acoperind eventual doar cre[tetul [i
urechile (ca receptoarele telefonistelor).
Pe trup. Silueta de balerin~ era subliniat~ de
talia sub]ire (strâns~ la nevoie cu corset), în
contrast cu fusta „cloche”, lung~ pân~ la
jum~tatea gambei, croit~ de bie sau ca un cerc,
eventual plisat~ în raze, „soleil“, [i sus]inut~ de
jupoane apretate, cu dantel~ de nailon, ieftin~,
iar mânecile rochiei erau trei sferturi, ca în
secolul al XVIII-lea. Pentru sear~, corsajul
ajustat pe sutien rigid („balconnet“), cu
sârme, permitea dezvelirea complet~ a
umerilor – f~r~ bretele – la rochiile lungi, ca [i
la cele scurte, de coctail. Mantourile, lungi
cât rochia, aveau aceea[i linie.
În picioare , pantofii aveau vârf ascu]it,
pentru mers pe strad~ balerini f~r~ toc, dar
pentru ocazii „escarpins“ cu toc cui, iar
pentru sear~ chiar din m~tase brodat~,
amintind înc~l]~mintea marchizelor din
epoca rococo-ului. Ca accesorii obligatorii,
m~nu[ile lungi din piele, albe sau colorate, [i
gen]ile mici, plic pentru ziua sau din perle
pentru seara, completau ]inuta conformist~
[i destul de artificial~.
Ciorapii de nailon erau fini, elastici [i mult
mai rezisten]i.
În acela[i timp îns~ cerin]ele vie]ii practice
impuneau [i ve[minte mai largi [i mai
confortabile. Chiar Christian Dior, care a murit în
1957, a încercat noi siluete, denumite H (1954),
apoi A (1955) sau trapez [i chiar rochia-sac.
Aceast~ tendin]~ explic~ [i succesul în epoc~ al
taiorului Chanel. Gabrielle-Coco Chanel trecuse
în 1954 de 70 de ani, [i experien]a ei îndelungat~

255
 înfloritoare, în Statele Unite ale Americii.
Dup~ „genera]ia pierdut~“, a celor c~zu]i în
r~zboi, (care însemnase [i Auschwitz, [i bomba
atomic~), cea urm~toare, a tinerilor, nu s-a mai
putut adapta în totalitate ritmului constructiv [i
orizontului prozaic, materialist al adul]ilor
conservatori, conformi[ti, puritani. O serie de
tineri s-au r~zvr~tit, alegând via]a boem~ în
locul familiei, drogul în locul muncii regulate,
pl~cerea efemer~ (cu muzica blues be-bop
etc.), tr~irea intens~ a prezentului (în concep]ia
zen) în locul proiect~rii unui viitor incert. Ei
au preferat „momentul“, ini]iind o
„contracultur~“. Au fost numi]i beat, de la
cuvântul care însemna „extenuat“, dar a fost
pe urm~ asimilat cu beatus, în latin~ „fericit“ (de
c~tre scriitorul Jack Kerouac în On the road,
1957). Dup~ lansarea satelitului sovietic

Brigitte Bardot în rochia de Jacques Esterel,

la prima c~s~torie

Marilyn Monroe în 1955

a f~cut-o s~ lanseze cu un nou succes complet-ul

ei nedemodabil, taiorul din lenaj lejer, bleumarin,
alb sau pepit, bordisit cu [iret de culoare „Sputnik“, în 1957, au fost numi]i [i „Beatniks“.
contrastant~, cu nasturi metalici, fusta dreapt~ Evitând ]inuta corect~ a omului de afaceri (în
pân~ sub genunchi, bluza din acela[i material cu costum cenu[iu [i geanta diplomat), beatniks
dublura jachetei. Tot ea a lansat [i pantofii cu purtau mai ales ve[minte uzate, negre,
botul [i c~lcâiul mai întunecate, care fac piciorul ochelari negri, berete.
s~ par~ mai mic. În artele plastice aveau loc scurtele spectacole-
În acest deceniu, fabricile de îmbr~c~minte de accident denumite „happening“, cum erau
gata [i-au sporit produc]ia de confec]ii, denumite cele create de Oldenburg, constând mai ales
în America ready to wear, în Fran]a pret-à-porter. din distrugeri.
Costumele de sport au evoluat [i ele c~tre
forme mai comode, tinzând c~tre figuri
geometrice regulate.
În perioada de dup~ r~zboi, s-a manifestat [i o
form~ de opozi]ie împotriva societ~]ii de
consum, tocmai acolo unde a fost mai Coco Chanel în taiorul ei clasic din anii ‘5o

256

Tony Curtis, piept~nat cu creast~, ca [i Elvis Presley
ÎN ROMÂNIA întreg deceniul, ca [i prima
jum~tate a celui urm~tor, avea s~ fie numit
„epoca lui Gheorghe Gheorghiu-Dej“, care
devenise secretar general al Comitetului
Central al Partidului Comunist, din 1948.
Prin na]ionalizarea industriei [i a locuin]elor [i
prin colectivizarea agriculturii, nivelul de trai
Model din Jurnalul Modei,
Bucure[ti, 17 /1960
sc~zuse atât în ora[e, cât [i la sate, gospodarii
mai r~s~ri]i erau muta]i în B~r~gan, iar
intelectualii umpluser~ închisorile. Dup~
moartea lui Stalin, în 1953, au avut loc unele
tentative de eliberare – ca revolu]ia din Ungaria
din 1956 – ceea ce a în~sprit presiunile URSS
asupra ]~rilor satelite.
ßi în ]ara noastr~, modelul sovietic era considerat
de oficialit~]i ]inta aspira]iilor pe toate planurile,
iar documentarea era asigurat~ de consilieri ru[i.
„Casa Scânteii“, construit~ între 1950 – 1955
de un colectiv condus de arhitectul Horia
Maicu, imita turnurile Kremlinului, alc~tuind o
emblem~ a epocii.
„Dictatura proletariatului“ [i „lupta de clas~“,
lozincile regimului totalitar, justificau glorificarea
populist~ a muncitorului-robot, care avea condi]ii
de trai minime, pe când conduc~torii politici
tr~iau bine într-un cerc închis, secret.
Pe cartelele pentru pâine sau ulei, popula]ia
dobândea [i dreptul de a cump~ra o cantitate
limitat~ de ]es~turi sau confec]ii, „pe puncte“,
cum erau lodenele de stof~ proast~, cenu[ie,
cazone, pentru care se f~cea coad~, sau
c~m~[ile gri „antijeg“.
Strada ar~ta jalnic atât din cauza tonurilor
sumbre ale ve[mintelor s~r~c~cioase, cât mai
ales datorit~ expresiilor posomorâte ale
trec~torilor, am~râ]i [i suspicio[i. ßapca [i
basmaua alc~tuiau însemnele uniformei civile,
necesare pentru supravie]uire.
Pe la jum~tatea deceniului, conducerea de
partid a luat unele m~suri pentru machierea
imaginii României pentru str~in~tate.
Gheorghe Gheorghiu-Dej, întors în 1955
dintr-o vizit~ în Statele Unite, fiind întâmpinat
la aeroport de femei legate la cap cu basmale,
a dispus înfiin]area primului jurnal de mod~
postbelic. (Din memoriile Victoriei Caragea,
directoarea revistei.)
H. Maicu [i colectiv, Casa Scânteii, Bucure[ti, 1951 - 1955
În paginile revistei î[i prezentau produsele
întreprinderi ca Fabrica de confec]ii „Gh.
Gheorghiu-Dej“, „Tricotajul Ro[u“, Fabrica de
p~l~rii Timi[oara, Fabricile de m~nu[i „Bernath
Andrei“ sau „Petöffi Sandor“.
¥~rile socialiste puteau face schimburi de
experien]~ prin congrese interna]ionale – limitate
la blocul estic. Moda apusean~ era preluat~ cu
discre]ie, tradus~ în materiale ieftine pentru uzul
zilnic al popula]iei muncitoare, ignorând fantezia
individual~. În revista de mod~ abundau, astfel,
costumele din dou~ piese, cu jacheta larg~, scurt~,
mascând talia. Func]ionarii se aliniau la moda
interna]ional~ prin „costumul“ care se distingea la
sfâr[itul anilor ’50 prin reverele mai late ca [i
man[eta pantalonilor (de patru degete). O ]inut~
mai degajat~ era cea cu hain~ din homespun (o
stof~ din lân~ groas~, de mai multe tonuri, care se
realiza din de[euri) peste pantalon uni.
Pardesiul sau paltonul din stof~, ca [i
impermeabilul erau lungi, acoperind genunchii
(à la Humphrey Bogart), dar p~l~ria era ocolit~.
T. Mazilu, în piesa de teatru „P~l~ria de pe
noptier~“, o denun]a ca pe un semn politic al
du[manilor de clas~, burghezii.
Iarna, membrii conducerii partidului se purtau
îns~ ca boierii de alt~dat~, cu guler lat [i c~ciul~
de blan~ de astrahan sau lutru.
257

Eero Saarinen, Aeroportul TWA Idlewild,
New York, 1960
Idealul uman, Cosmonautul
COSTUMUL ÎNTRE
1960 – 1970
Cosmonaufli, Pop øi Hippies
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Deceniul a fost
marcat de evenimentul senza]ional al ie[irii
omului în spa]iul cosmic (de la primul zbor
dincolo de hotarele Terrei al sovieticului
Gagarin, în 1961, la primul pas pe lun~, f~cut
de americanul Armstrong, în 1969).
Cosmonautul s-a conturat ca un nou ideal
uman, îmbinând inteligen]a [i st~pânirea
datelor [tiin]ifice, necesare pentru dirijarea
aparaturii sofisticate a vehiculului spa]ial, cu
antrenamentul fizic al unui sportiv de
performan]~. Personajul din literatura [i
cinematograful de anticipa]ie, science-fiction,
Superman, apare ca o proiectare în basm a
acestui erou.
Un alt fenomen din S.U.A. a fost intrarea în
scen~ a adolescen]ilor n~scu]i dup~ r~zboi
„baby-boom“. Începând cu elevii care, lucrând
în timpul liber la benzin~rii sau fast-food-uri, [i- Andre Courrèges, Sarafan, Marie Claire,
septembrie 1969
au câ[tigat primii bani de buzunar, cump~rându-
[i discuri cu muzic~ rock sau pop, apoi [i
îmbr~c~minte, tinerii [i-au impus preferin]ele, Cadrul artistic • Modernismul intra într-o nou~
determinând produc]ia. Adolescentul a refuzat faz~, a c~rei tr~s~tur~ principal~ era
s~ mai fie doar un ucenic subordonat p~rin]ilor [i dinamismul. Ambientul lumii „apusene“
profesorilor [i [i-a impus drepturi egale cu ale continua s~ se îmbog~]easc~, folosind noi
adul]ilor. Roland Barthes observa: „S-a n~scut o tehnici [i materiale, cu construc]ii îndr~zne]e,
nou~ clas~, tineretul“. cu forme suple, cursive, ca Opera din Sidney
Al treilea eveniment al deceniului a fost (Australia), de arhitectul Joerne Utzon, ridicat~
intrarea în uzul curent a faimoasei pilule între 1959 – 1972 ca din petale de lotus sau
anticoncep]ionale, u[or de înghi]it, ca o mari scoici sidefii, sugerând în acela[i timp o
aspirin~, permi]ând femeilor s~-[i hot~rasc~ corabie cu pânzele umflate de vânt, sau
singure soarta, s~ fie mame de familie sau s~ Aeroportul TWA Idelewild din New York, de
practice orice profesiune. arhitectul Eero Saarinen, în 1960.
 Jean Patou, model din 1966

Joerne Utzon, Opera din Sidney, 1959, Australia

Creatorii de mod~ au remodelat [i ei siluetele

umane în forme geometrice regulate, dându-le
înf~]i[area unor obiecte industriale.
Idealul uman • Valul stârnit de cosmonau]i în
moda anilor ’60 a atins cota maxim~ prin 1965.
Haute-couture, grupând creatorii de mod~
parizieni, a reac]ionat prompt, c~utând s~ dea
noilor tendin]e forme artistice rafinate. Pierre
Cardin (n.1922) [i Andre Courrèges (n.1923)
au întrupat în crea]iile lor cel mai artistic, mai
unitar [i mai expresiv noul ideal de frumuse]e.
În acela[i timp, vârsta manechinelor a sc~zut
pân~ la adolescen]~. P~pu[ile Barbie imitau
silueta celebrei Twiggy, cu picioare lungi [i

Verner Panton, scaun din plastic, 1960

259
fusti]a scurt~. De unde pân~ atunci tinerii
sem~nau cu p~rin]ii lor, de aici înainte p~rin]ii
vor încerca s~ semene cu copiii lor.
Fusta mini, ap~rut~ întâi pe str~zile Londrei, este
considerat~ o crea]ie popular~. Tân~ra dress-
designer londonez~ Mary Quant a sim]it îns~
pulsul pie]ii, isc~lind unele dintre primele piese.

CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI

Pornind de la principiile [colii Bauhaus (din anii
’20) c~ func]ia creeaz~ obiectul, vestimenta]ia s-a
simplificat la maximum, eliminându-se aproape
total detaliile ornamentale. Aspectul de ansamblu
era artificial, de robot, impersonal.
Sculptural , trupul era redus la volume
geometrice regulate, de sfer~, cilindru sau con,

Yves Saint Laurent, rochia Mondrian, 1965, New York,

Metropolitan Museum

Taior, model 2156, Burda, iarna 1966 - 1967

cu suprafe]e netede, ca realizate industrial,
conturate cu rigla [i compasul. S-a f~cut chiar o
rochie din vinyl turnat într-un tipar.
Pictural , erau preferate tonurile deschise,
metalice, ]es~turi uni sau cu compozi]ii mari,
geometrice, abstracte, în stilul lui Mondrian.
Materialele folosite erau rigide – pielea, stofa
sau jerseul gros –, dând impresia unor carapace
[i f~când ca ve[mintele destinate vie]ii zilnice s~
semene cu hainele de protec]ie. La acestea se
ad~ugau produse neconven]ionale, sintetice, ca
pielea sau blana artificiale [i chiar pl~ci de metal
articulate (în rochiile create de designerul
francez Paco Rabanne). Punând în aplicare
previziunile asupra evolu]iei civiliza]iei spre
m~rfurile de unic~ folosin]~ (E. Töffler: ßocul
viitorului), au ap~rut [i în mod~ materiale
ne]esute, netex (ca hârtia), care pot fi sp~late
de dou~-trei ori, apoi se arunc~.
închis~ cu fermoar în loc de nasturi, pantalonii
erau strâm]i, tubulari.
În picioare, se purtau botine.
Courrèges a propus pentru var~ un ansamblu
din pânz~ lavabil~, cu bluz~ cu mâneci scurte [i
pantaloni scur]i, care a fost îns~ adoptat de
marele public [i la toate vârstele de-abia dup~
câteva decenii, [i atunci doar pentru turism.
COSTUMUL FEMININ
Pe cap, tineretul purta caschete sferoidale, ca
pentru motociclet~. ¥inuta de feti]~ se potrivea
cu p~rul l~sat pe umeri sau strâns în coad~ de
cal. Pe fa]~ se pictau pistrui, cu creionul
dermatograf maro.
Pierre Cardin, din colec]ia Espace,
toamna - iarna 1967 - 1968
First lady of fashion era Jackie Kennedy (so]ia
pre[edintelui S.U.A.) cu p~l~rii ca ni[te cutii
rotunde [i cu taioare roz Chanel.
Pe trup, vestimenta]ia feminin~ pornea de la
experien]a celei masculine din evul mediu gotic,
care afi[a noua libertate fizic~ [i psihic~ l~sând
la vedere picioarele mobile, pe care erau mula]i
pân~ sus ciorapii-pantaloni-pantofi, din piele
sau stof~, înlocui]i acum de dres-ul tricotat,
suplu, f~r~ cus~tur~ la spate.
Paco Rabanne, rochie metalic~, anii ‘60

COSTUMUL BÅRB ÅTESC

R~mânând în linii mari tot cel conven]ional,
încerca s~ ]in~ pasul, adoptând o linie mai
sportiv~, materiale noi, stretch.
Creatorii de mod~ lansau colec]ii (cum a fost
cea a lui Cardin din 1966) în care încercau s~
intervin~ artistic, remodelând siluete în spirit
„sciente-fiction”.
Pe cap, cascheta suplinea lipsa p~l~riei. P~rul
era l~sat mai lung, cu breton [i perciuni. Tinerii
Beatles erau tun[i cu breton lung, acoperindu-
le funtea pân~ la sprâncene, ceea ce le d~dea o
înf~]i[are copil~reasc~, un aer „antiintelectual“,
încât adolescen]ii îi sim]eau de-ai lor. P~rul era
îns~ coafat îngrijit, nu zburlit, ceea ce le-a atras
tinerilor muzicieni [i simpatia adul]ilor, [i chiar
rangul nobiliar oferit de regina Angliei.
Jachetele lor, f~r~ guler, erau create de Cardin.
Pe trup, c~ma[a era înlocuit~ de tricouri cu
guler rulat, eliminând cravata, jacheta era

261
Pentru varia]ie, fetele se îmbr~cau uneori ca
bunicile de alt~dat~, cu rochii lungi, romantice,
în culori închise, cu floricele mici (granny-look).
În via]a zilnic~, majoritatea femeilor tinere
purtau fust~ mini, de preferin]~ din piele, bluz~
sau pulover [i manta maxi, centur~ foarte lat~
cu cataram~ rotund~.
Coada de cal, Marie Claire septembrie 1969
În picioare, cizme înalte sau sandale cu platou înalt.
ßi pentru noapte, îmbr~c~mintea a diminuat,
ajungând la c~m~[u]e mini cu pantalona[i
scur]i, numite în Fran]a „nuisettes“.
Costumul a devenit astfel „costuma]ie“, joc de
transformare a înf~]i[~rii, ca pe scen~,
exprimare a fanteziei personale.
Atitudinea non-conformist~, contestatar~ a
tineretului implicând credin]ele religioase, politica,
artele plastice s-a manifestat în SUA, în dou~
trepte succesive: moderat~-pop [i radical~ hippie.
1. REVOLTA MODERATÅ POP
În artele vizuale, curentul pop-art (de la
„popular“) s-a manifestat zgomotos, ca o
reac]ie împotriva artei abstracte, inaccesibil~
omului de pe strad~ american, lipsit de cultura
necesar~. Obiecte uzuale, concrete, produse
industriale (ready-made) au fost scoase din
contextul lor obi[nuit [i expuse ca lucr~ri de
262
art~ (Rauschenberg, o m~tur~ sau cutii de
conserve etc.).
Sfidând convenien]ele, tinerii au adoptat
hainele de lucru ale muncitorilor, „blugii“. Blue
jeans erau confec]iona]i din secolul al XIX-lea
dintr-o pânz~ de cort importat~, de emigrantul
bavarez Levi Strauss, din ora[ul francez Nîmes –
de unde denumirea american~ „denim“ – [i
alb~strit~ cu indigo provenit din localitatea
italian~ Genes, de unde vine ,,jeans’’. Astfel,
salopetele destinate ini]ial c~ut~torilor de aur [i
cow-boy-lor au devenit ]inuta zilnic~ a
adolescen]ilor [i a tinerilor.
Cu ea se potrivea p~rul zburlit, mersul cu Mineri în blugi de Levi Strauss, în 1882
picioarele goale [i un comportament relaxat,
nonconformist. Figura tipic~ a acelor ani era cea
a actri]ei Brigitte Bardot, proclamând sloganul comodit~]ile societ~]ii de consum, ci doreau
care circula pe atunci „este interzis s~ interzici“. numai s~ beneficieze de ele în deplin~ libertate.
Tinerii, denumi]i în Fran]a „minet“, nu contestau Datorit~ lor, modelul american al cow-boy-ului s-
a r~spândit pe tot globul.
Pentru „omul de pe strad~“, principala urmare
a fost adoptarea de c~tre tinerii citadini, apoi de
ambele sexe [i, mai târziu, de toate vârstele, a
costumului blue-jeans, din pantaloni [i geac~
cu ]inte. Pentru a p~rea cât mai uza]i, ei au fost
supu[i din fabric~ unor tratamente inedite:
presp~la]i, freca]i cu pietre, cu perii de sârm~
etc. Costumul se purta cu c~ma[~ cadrilat~, din
pânz~, [i cizme.
Ca o urmare fireasc~ a acestei evolu]ii au
ap~rut [i ve[mintele unisex, care puteau fi
purtate atât de femei, cât [i de b~rba]i.
2. REVOLTA RADICALÅ – HIPPIE
Continuând mi[carea „beatniks“-ilor, o parte a
Calvin Martens, Los Angeles,
blugi petici]i cu art~ din P. Beagle

Brigitte Bardot în blugi, în anii ‘60
tineretului s-a r~zvr~tit împotriva modului de via]~
al p~rin]ilor, p~r~sind domiciliul familiei [i luptând
pentru libertate total~. Ei manifestau împotriva
r~zboiului din Vietnam, pentru drepturile civile ale
negrilor din America etc. Tinerii refuzau nu numai
principiile [i rigorile, ci întregul mod de via]~ al
societ~]ii de consum, dezvoltat~ în întreaga lume
a Apusului, dup~ modelul Statelor Unite ale
Americii. ¥elurile lor erau: dragostea universal~
(„dragoste [i nu r~zboi“), [i întoarcerea la natur~
(„flower power“).
Socotind via]a citadin~ artificial~, inuman~,
tinerii s-au retras în afara ora[elor, ducând o
via]~ nomad~ sau grupându-se în comunit~]i
rurale, în care împ~r]eau fr~]e[te munca,
bunurile [i dragostea. Pentru a redescoperi
esen]ialul existen]ei umane, hippies practicau
medita]ia, încercând s~ ob]in~ intensificarea [i
expansiunea tr~irii prin muzic~ (de o calitate
special~, ca o incanta]ie), dar mai ales prin
folosirea drogurilor (LSD) prin care ajungeau la
o exaltare spiritual~, numit~ psychedelism.
Hippies purtau p~rul lung, despletit, împodobit cu
flori, c~m~[i lungi din pânz~ (alese din diverse
costume populare) [i picioarele goale sau sandale.
Culoarea preferat~ era rozul. Johny Halliday \n costum de scen~
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap, plete, eventual legate cu o cârp~ pe
Beatles în1963
frunte (din ]es~tur~ indian~), must~]i [i barb~.
Pe trup, c~ma[~ popular~ (tunisian~ sau de alt~
origine) [i blugi decolora]i [i rup]i, cu petice [i
inscrip]ii.
În picioare, sandale marocane.
Ca bagaj, rucsac [i sac de dormit [i nelipsita chitar~.
COSTUMUL FEMININ
Pe cap, p~rul era lung, cu flori risipite sau
înfipte în codi]e. Machiajul psychedelic dând o
expresie vis~toare, ca în trans~, folosea movul
pe pleoape, brunul pe buze, iar obrajii erau
picta]i cu flori [i semne ezoterice.
Pe trup se asociau piese din diverse costume
populare, cu croieli simple, arhaice, cum erau
iile române[ti, sari-urile indiene, fustele cre]e
263
„gipsy“ sau mantalele afgane, care s-au Început~ ca o superb~ revenire la natur~ [i la
bucurat în deceniul 1960 – ’70 de o mare adev~ratele valori umane, mi[carea hippie s-a
c~utare pe pia]a mondial~. Pe sub fustele cre]e stins o dat~ cu tinerii mina]i de droguri. În urma
se vedea deseori un jupon cu dantel~. lor a r~mas, pentru mul]i ani, o dâr~ de flori
În picioare se purtau sandale. risipite peste tot, cusute, brodate sau
Podoabele erau mari, exotice: cercei din argint, imprimate pe rochii, c~m~[i b~rb~te[ti, cravate
cu aspect barbar, cruci [i pandantive legate la sau ciorapi: flower power.
gât cu [nur negru. Acestea erau confec]ionate Prin ]elurile ei idealiste, prin visul libert~]ii
chiar de hippies, care le vindeau pe strad~, totale, fire[ti, ea [i-a pus amprenta asupra
întinse pe un pled, în cursul peregrin~rilor de la întregii genera]ii.
un loc la altul.
¥inuta era completat~ de o traist~ mare,
]~r~neasc~ (provenit~ din Grecia, de la noi sau
de aiurea) în care ]ineau: ]ig~ri cu marijuana [i
brichet~, parfum de paciuli, o carte de ini]iere
în medita]ia transcendental~, andrele [i lân~,
un flaut.

„Flower power”

Kenzo, flori hippie, Vogue, martie 1985

Hippies

264

Nicolae [i Elena Ceau[escu
ÎN ROMÂNIA
În r~s~ritul Europei, blocul ]~rilor socialiste,
dominat de URSS, ducea o via]~ retras~, departe
de moda apusean~, care era criticat~ în publica]iile
ideologice ca manifestare a capitalismului putred.
S-a încercat o orientare ideologic~ a crea]iei
vestimentare, ca [i crearea unei pie]e de desfacere
proprii, prin organizarea unor congrese de mod~
ale CAER, în fiecare an în alt~ ]ar~ (în 1960 la Sofia,
în 1963 la Var[ovia, în 1964 la Moscova etc.), iar
revistele de mod~ reproduceau exemple din
contribu]iile tuturor.
Vestimenta]ia, controlat~ [i cenzurat~ de
forurile politice, trebuia s~ fie în acord cu
idealul „omului nou“ propus ca model maselor,
un muncitor voinic, obedient, ca un robot, lipsit
de personalitate [i de spirit critic, de ini]iativa
care ar fi tulburat ordinea statului totalitar.
Femeilor li se propuneau ve[minte sobre, taiorul
larg sau sarafanul, cu fusta acoperind genunchii,
potrivite pentru slujb~ sau [edin]e.
B~rba]ii îmbr~cau, obligatoriu, eternul „costum“.
Singularizarea era sanc]ionat~. Mili]ia avea mereu
probleme cu studen]ii de la Arte Plastice, care
încercau, pe propria înf~]i[are, forme sau armonii
cromatice mai îndr~zne]e. Tinerii nu aveau voie s~
poarte barb~, a[a c~ toamna, la înscrierea la
facultate, erau obliga]i (prin ordine scrise [i afi[ate)
s~ se rad~. Pentru c~ în regulament era vorba
numai de barb~, b~ie]ii î[i l~sau must~]i enorme,
privite cu amuzament de profesorii-complici. Într-o
vreme, unii [i-au mai salvat b~rbile, declarând c~
fac figura]ie în filme istorice, ca Dacii sau
Mihai Viteazul.
Singurele pete de culoare ap~reau în
echipamentele sportive.
Începând din 1965, când a ajuns la conducerea
partidului [i a statului Nicolae Ceau[escu, timp de
câ]iva ani a avut loc o oarecare deschidere spre
restul lumii. Au sporit informa]iile culturale din
Apus în pres~, în radio [i mai ales datorit~
televiziunii (care î[i începuse emisiunile postului
na]ional din 1956).
În revista „Modern” erau reproduse [i unele
modele de la Paris sau din Italia, al~turi de cele din
Polonia, Ungaria etc., sugerând o nou~ feminitate Elena Ceau[escu cu rochie în stil popular
[i elegan]~. Pe lâng~ taiorul sau blazerul sever
pentru slujb~, completate de pardesiul cu aspect
militar, jurnalele de mod~ înregistrau primele Interesul pentru costumul popular românesc a
fuste „mini“, rochii lungi de sear~ [i pantaloni fost stimulat de succesul de care iile brodate se
evaza]i, [i chiar [i haine de blan~ pentru femei, bucurau în atmosfera „hippie“ din apusul
ca [i pentru b~rba]i. Europei [i America. În toate ]~rile socialiste s-a
manifestat, în acest timp, tendin]a creatorilor de
Unisex, Mamaia, anii ‘60 mod~ de a reînvia tradi]ia na]ional~ proprie,
subliniind continuitatea gustului local. S-au purtat
piese autentice din costumul nostru popular
(marame [i cojoace brodate, din piele întoars~,
ilice, traiste etc.), s-au folosit materiale specifice
produc]iei s~te[ti (stofa ]esut~ în dungi, pânza
topit~, blana [i pielea etc.), s-au preluat unele
croieli (c~m~[a în T sau caftanul etc.), dar, mai
ales, s-au transpus superficial broderii populare,
mutate de la locul lor deplin justificat pe ve[minte
cu croieli moderne, cu alt~ utilitate [i semnifica]ie
(„Modern”, iarna 1970 –’71). Cele mai
împodobite [i costisitoare crea]ii de acest gen au
fost comandate de Elena Ceau[escu, pentru
recep]iile diplomatice la care dorea s~ apar~ ca
demn~ urma[~ a domni]elor de alt~dat~.
265
 Renzo Piano [i R. Rogers, Centrul Pompidou,
Beaubourg, Paris
prin droguri, revenirea la realitate a fost
brutal~, iar criza energetic~, început~ din 1973,
a subminat încrederea în ziua de mâine. La
r~zboiul rece [i teama de bomba atomic~ s-a
ad~ugat [i angoasa înstr~in~rii de mediul
natural, degradat prin poluare.
Cadrul artistic era dominat de spectacolul
realita]ii crude. Erau scoase la vedere
structurile constructive în arhitectur~, ca în
Centrul Cultural Pompidou de la Paris, unde
fa]ada arat~ ca o mare schel~rie, iar pere]ii de
sticl~ str~vezie par sus]inu]i de ]evile de gaze
[i de electricitate. Chiar [i ceasurile de mân~
î[i ar~tau, de asemeni, mecanismele prin
indiscrete capace transparente, din plastic.
Principalele direc]ii c~tre care se îndreptau

COSTUMUL ÎNTRE
1970 – 1980
Punck øi Kitsch

CONDI¥II DE DEZVOLTARE În decorul înflorit

l~sat în urm~ de hippies, cu parfumul „Opium“
creat de Yves Saint Laurent, a început un
deceniu al artificialului.
ßtiin]a [i tehnica au continuat s~ progreseze
punând în circula]ie termenul „hight tech“. Pe
plan sufletesc a fost un timp al decep]iilor.
Ie[irea omului în cosmos s-a dovedit plin~ de
primejdii. Dup~ euforia trec~toare ob]inut~

Centrul Pompidou, Beaubourg, Paris

André Courrèges,
Costum în stil
„cosmonaut”,
1982
Moda la Londra \n anii ‘60

arti[tii erau indicate de arta american~:

hiperrealismul (urm~rind reproducerea unor
aspecte cotidiene cu obiectivitatea unui aparat
fotografic) [i expresionismul abstract, în care
disperarea se manifesta prin violen]a
tr~s~turilor de pensul~ (ex. H. Hartung) sau prin
înjunghierea [i sfâ[ierea pânzei (ex. L. Fontana).
Era pre]uit~ îndeosebi ac]iunea, mi[carea,
prezente în sculptura cinetic~ (ex. Tinguely) sau
în happening-uri, spectacole improvizate, la
care participa [i publicul, cu ac]iuni distru-
g~toare, mergând pân~ la sinuciderea artistului
(ex. Rudolf Schwartz Kogler).
În marile show-uri de muzic~ u[oar~ se strângea
un num~r imens de tineri, care erau invita]i s~
Skinheads, Londra, 1970 din J.Dorner Fashion
danseze [i s~ chiuie, v~zându-[i chipurile pe mari
ecrane care f~ceau parte din spectacol. Aceste
show-uri creau o impresie [ocant~, de eveniment
senza]ional, prin muzica agresiv~, cu sonorit~]i

267
 neobi[nuite produse de instrumente electrice sau
sintetizatori, dar [i prin luminile orbitoare,
multicolore, în continu~ mi[care, efecte de abur
sau fum, „disco”, (de la discotec~).
Idealul uman al tinerilor era vedeta de muzic~
rock. Factorul comun al acestor cânt~re]i era în
primul rând p~rul lung, zburlit [i înfoiat, care era
scuturat [i fluturat în ritmul muzicii.
Îmbr~c~mintea, era sau din piele neagr~ sau
imprimat~ cu motive exotice, africane sau
indoneziene, în culori ]ip~toare.

CONTESTATARII
În anii ’70 a avut loc o orientare stângist~ a unei
p~r]i a tineretului apusean, care nu-i mai aprecia
nici pe r~sf~]a]ii minet-pop [i nici pe dezertorii
hippies. Combatan]ii politici de stânga, marxi[ti,
mergând pân~ la terorism, erau denumi]i în
Fran]a baba. Ei se distingeau prin ]inuta
neglijent~, hainele desperecheate, murdare, cu
tivurile descusute, pantofii nelustrui]i.
În Anglia, tinerii muncitori, nemul]umi]i de via]a
lor m~rginit~, î[i desc~rcau agresivitatea mai ales
la meciurile de fotbal, suporterii echipelor adverse
b~tându-se între ei. Împotrivindu-se societ~]ii bur-
gheze în ansamblu, refuzând romantismul
semnificat de p~rul lung, b~ie]ii î[i r~deau p~rul cu
ma[ina electric~, iar fetele î[i tundeau p~rul inegal,
urât. To]i se îmbr~cau neîngrijit, cu haine
ponosite, prea strâmte, cu bocanci militari. Ei erau
numi]i skinheads, dup~ titlul romanului în multe
volume scris de Richard Allen în 1970 – 1977.
Manifestarea extremist~ cea mai zgomotoas~,
inspirat~ de muzica rock, a ap~rut la Londra, dup~
1975, în mi[carea punk. Un grup de tineri
dispera]i, rebeli agresivi, pentru a [oca genera]ia
p~rin]ilor, burghezi conservatori, exponen]i ai
societ~]ii de consum, [i-au compus o înf~]i[are
teribilist~, de carnaval. Semnul distinctiv era
creasta de p~r ]eap~n~, colorat~ ]ip~tor, inspirat~
Punk, Londra 1970 din penele pieilor ro[ii [i sem~nând cu coiful Punk, Londra anii ‘70

268

Costume de blugi
„unisex”, din
J.Dorner Fashion
troienilor. Ca s~ stea în sus, p~rul era apretat cu
sirop, past~ de din]i, detergen]i, albu[ de ou sau
zeam~ de l~mâie, apoi era colorat violent în dungi
ro[ii, verzi, roz, bleu etc.
Machiajul combina masca de clovn cu lividitatea
cadaveric~, proclamând, ca un afi[, c~ via]a e
Modele anilor ‘70: unisex, punk, Chanel
derizorie. În urechi erau înfipte, drept cercei, ace
de siguran]~ sau ag~]ate lame de ras.
Ve[mintele din piele neagr~, îmbr~cate direct pe
piele, erau strâmte, [nuruite [i împodobite, ca un
pom de Cr~ciun, cu obiecte metalice disparate,
lan]uri, inele de perdele etc.
În via]a zilnic~ , circula]ia informa]iei vizuale
prin TV, dar [i a m~rfurilor, a avut drept
urmare o asem~nare a îmbr~c~mintei pe tot
globul, dup~ modelul statelor cu cel mai
mare prestigiu.
Oamenii de pe strad~, cet~]enii obi[nui]i din clasa
medie din Europa [i S.U.A., adul]ii conservatori au
p~strat [i în acest deceniu o îmbr~c~minte
re]inut~, f~r~ ostenta]ie. Femeile preferau taiorul
de tip Chanel sau pantalonul (evazat), sau blazerul
(jacheta b~rb~teasc~) peste rochie. Silueta era
alungit~ prin t~lpile înalte ale pantofilor (cu platou)
ascun[i de pantalonii evaza]i. Prin aceast~ nou~
propor]ionare, centrul siluetei s-a deplasat în jos,
de la buric spre sex.
B~rb~]ii aveau un aspect u[or feminizat, p~rul mai Costume „unisex”, Moda, 76/1972, Bucure[ti
lung, cu perciuni. Purtau c~ma[~ strîmt~, cu guler
foarte mare, jacheta strâns~ pe talie, din catifea în
coaste sau stof~ homespun, peste pantaloni Prezent~rile de mod~ au luat înf~]i[area unor
evaza]i, uni, catifeaua reiat~ concurând cu pânza spectacole, oferind mai pu]in idei sau modele de
jeans-ilor – care erau în continuare uniforma civil~ purtat, cât desf~[ur~ri de inven]ii artistice
a tinerilor. Ve[mintele erau în general lejere [i ingenioase. Dress-designerii de pe tot globul s-au
confortabile. dezl~n]uit, nemaifiind îngr~di]i de gustul sau
Costumele na]ionale au mai r~mas în vigoare doar
în unele ]~ri legate în mod deosebit de tradi]ie
datorit~ religiei (ca în cele musulmane) sau unor
C. Marinescu, pantofi sport „unisex”, 1975
imperative culturale (ca Japonia, unde kimono-ul
este înc~ folosit ca rochie de sear~ sau de
ceremonie), sau în zonele restrânse de pe glob,
unde mai persista modul de via]~ rural. În ora[e,
deosebirile de alt~dat~ din înf~]i[area trec~torilor,
datorate st~rii sociale, meseriei [i nivelului de trai,
au continuat s~ se [tearg~, ca [i cele impuse de
vârst~ [i chiar de sex – prin hainele unisex.
Uniformizarea a stârnit, firesc, diferite reac]ii.
269
cererile practice ale publicului cump~r~tor,
imaginând, cu o nou~ libertate, opere de art~
pentru care omul-manechin nu mai era decât
un suport.
La Paris, fiecare dintre creatori a c~utat s~-[i
exprime propria personalitate, apelând la tradi]ia
na]ional~ a neamului s~u [i folosind toate
metodele de comunicare vizual~ ale arhitectului,
pictorului [i sculptorului.
Japonezii Kenzo, Issey Miyake, Hanae Mori [i al]ii
au alc~tuit cu m~t~suri, pânze imprimate sau
hârtie apari]ii uimitoare, învior~toare pentru
peisajul întregii lumi. Jssey Miyake observa c~ în
lumea apusean~ croiala e determinat~ de forma
corpului, pe când în cea japonez~ de calit~]ile
materialului. S-au afirmat [i europeni plini de
fantezie, ca italianca Popy Moreni, francezii
Thierry Mugler, Sonja Rykiel sau J. P. Gaultier,
autorul celor mai [ocante combina]ii.
Dup~ 1974, când lumea arab~ din Orientul
Apropiat s-a îmbog~]it exportând petrol, au fost la
mod~ fesul, br~]~rile [i m~t~niile musulmanilor.
Cea mai interesant~ a ap~rut îns~, în acest
deceniu, reac]ia popular~ a purt~torilor de blugi
din Statele Unite ale Americii. Fiecare a încercat
s~-[i alc~tuiasc~ o imagine unic~, pictându-[i,
brodându-[i sau împodobindu-[i pantalonii [i
geaca cu ]inte, cu aplica]ii din materialele cele mai
nea[teptate, pene, perle, m~nu[i, cu imagini
figurative (Adam [i Eva, flori, fluturi etc.) sau
abstracte, decorative.(P.Beagle, American Denim)
Unul din mijoacele de individualizare folosite
îndeosebi de negri a fost [i coafura, în form~ de
coarne, crengi etc. Moda nonconformist~,
agresiv~ a tinerilor, kitsch-ul, imitarea ieftin~ [i
„dup~ ureche“ a modelelor admirate, al~turarea
la întâmplare a unor piese disparate, dezv~luia
lipsa culturii artistice.
¥~rile socialiste din estul Europei au r~mas [i în
acest deceniu marcate de regimul de austeritate
impus de conducerea comunist~. Sherry Stevens din Los Angeles, Blugi broda]i, 1975, din P. Beagle

270
 ÎN R OMÂNIA, în anii ’70 libert~]ile deceniului
trecut au sc~zut treptat, odat~ cu nivelul de
trai al popula]iei. Doar cuplul preziden]ial,
Nicolae [i Elena Ceau[escu, str~lucea prin
luxul vestimentar. Prima tovar~[~ a ]~rii, care-
[i atribuia titlurile de doctor, inginer,
academician, arbora la recep]iile diplomatice
rochii somptuoase, princiare, brodate cu fir,
dar ap~rea [i la „vizitele de lucru“ din fabrici
[i uzine cu bl~nuri scumpe.
Apogeul prestigiului în[el~tor al celor doi
dictatori a fost atins în 1978 când, în vizit~ la
Londra, au fost primi]i cu onoruri regale [i
plimba]i cu calea[ca reginei.
Nicolae [i Elena Ceau[escu îmbr~ca]i în vizon [i
astrahan, Cinema, februarie 1980
Prezent permanent pe ecranele televizoarelor,
Nicolae Ceau[escu î[i schimba într-una
costumele impecabil croite, clasice sau sportive,
c~m~[ile cu flanele cu col roulé, [apca cu
p~l~ria sau c~ciula de astrahan.
Înal]ii demnitari comuni[ti – nomenclatura –
aveau acces la magazine speciale, cu circuit
închis, [i la case de mod~, beneficiind de
materiale de bun~ calitate.
To]i ceilal]i locuitori ai ]~rii, indiferent de func]ie,
intelectuali sau muncitori, alc~tuiau o mas~
inform~, cenu[ie [i monoton~.
Ecourile schimb~rilor învior~toare din moda apu-
sean~ p~trundeau doar sporadic, întâmpl~tor.
Muncitori ie[ind de la lucru, în loden [i cu basc~,
Flac~ra, 13 februarie 1971, Bucure[ti
271
 În revistele de mod~ române[ti filtrate de
cenzur~, nout~]ile erau trunchiate, atenuate.
Linia modei era dictat~ în continuare de
congresele CAER [i preluat~ de conducerile
industriei de confec]ii [i ale produc]iei
cooperatist-artizanale. Costumele populare
tradi]ionale, p~strate în muzee, erau
principala surs~ de inspira]ie a creatorilor, în
primul rând pentru ve[mintele de gal~. În via]a
cotidian~, îmbr~c~mintea trebuia s~ fie în
primul rând practic~, f~r~ prea mult~ fantezie,
orice excentricitate fiind interpretat~ politic.
Femeile se mai descurcau cu croitorese în
cas~, pentru rochii simple sau fuste [i bluze.
B~rba]ii purtau vara pantalon cu c~ma[~ [i
sandale cu ciorapi, pe vreme rece costum sau
hain~ din catifea reiat~, vest~ tricotat~ sau
pulover, iarna geac~ de fâ[ (impermeabil~)
cu bonet~ tricotat~ sau [apc~.
Mili]ienii se distingeau prin culoarea albastr~ a
uniformelor, cu centura [i diagonala albe.
Pantofi cu platou, Garda civil~, care p~zea str~zile în timpul
Haina de homespun,
1970, foto de familie trecerii convoiului preziden]ial, era format~
]inuta de slujb~ în anii ‘70

Îmbrobodiri, Modern, 40 / 1966, Bucure[ti

272
 Model pentru m~turat cu târnul,
Femeia, 9 / 1970, Bucure[ti

din „b~ie]ii cu ochi alba[tri“, tineri orfani

crescu]i de partid [i care se recuno[teau dup~
costumele [i pardesiele de adult, nepotrivite
cu vârsta lor, [i dup~ pantofii lustrui]i.
În lipsa unei reale [i autentice vie]i a modei, rarii
oameni de cultur~ care se preocupau de
domeniul vestimenta]iei ajungeau la concluzia
c~ singura cale posibil~ pentru realizarea unei
înf~]i[~ri acceptabile era „ie[irea din mod~“.
„...deasupra modei [i varia]iilor ei st~ stilul,
expresie a personalit~]ii, temperator al exceselor,
indicator de nuan]e, acela care ne face s~
r~mânem în amintirea [i afec]iunea celor din jurul
nostru“, scria Zoe Dumitrescu Bu[ulenga în
revista „Modern”, vara 1971, p.2.
Situa]ia cea mai jalnic~ era îns~ la ]ar~; în satele
depopulate prin plecarea majorit~]ii adul]ilor în
fabrici [i uzine; b~trânii duceau un trai mizer,
ilustrând prin înf~]i[area lor degradarea culturii
s~te[ti, cea mai pre]ioas~ realizare autohton~,
perpetuat~ peste veacuri.
În locul costumelor populare (evitate în timpul
comuni[tilor, pentru c~ se legau de starea de
chiabur, [i folosite doar festivist, în spectacolele
Cântarea României) ]~ranii ajunseser~ la o
formul~ proprie, bazat~ pe suprapunerea unui
mare num~r de piese vestimentare de calitate
inferioar~, chiar dac~ nu erau vechi. B~rba]ii, pe
cap cu c~ciula sau p~l~ria decolorat~ de vânt [i de
ploi, purtau c~ma[~, peste care se vedeau cel
pu]in dou~-trei veste sau pulovere, pân~ la scurta
de deasupra, pantalonii erau vârâ]i în ciorapi de
lân~, [i ace[tia în bocanci sau gumari (galo[i).
Femeile, mereu îmbrobodite, foloseau acelea[i
straturi, fusta crea]~ [i [or]ul înflorat, iar gumarii
plini de noroi ajunseser~ emblema vie]ii la ]ar~.

COSTUMUL ÎNTRE
1980 – 1990
Postmodernii erei postindustriale
CONDI¥II DE DEZVOLTARE În penultimul
deceniu al secolului, progresul microelectronicii a
schimbat atât modul de produc]ie (în
postindustrial), cât [i rela]iile sociale din ]~rile
democratice, disp~rând vechiul proletariat cu
lupta lui de clas~. Perfec]ionarea [i extinderea
mijloacelor tehnice de comunicare, de la
computerul ,,lep-top’’ la telefonul mobil, au avut
ca urmare fenomenul „globalizarii“ culturale.
Cadrul artistic • Odat~ cu miniaturizarea noii
aparaturi, nu a mai fost vizibil~ leg~tura dintre
func]ie [i form~, care determinase stilul
modernist-cubist al întregului ambient, (redus
Peter Shire, (Memphis), fotoliu postmodern
Bel Air, 1982
Frank Gehry, Vitra Design Museum,
1989, Weil am Rhein, Germania
la esen]ial, structurat ra]ional, executat
industrial, la pre]ul cel mai mic). Modernismul a
fost criticat de genera]ia anilor ’80, a
postmoderni[tilor, ca prea simplu, sobru, s~rac,
uniform [i impersonal. Varietatea infinit~ a
imaginilor difuzate de mass-media de pe tot
globul, ca o expozi]ie universal~ a tuturor
popoarelor, cu tradi]ii din toate timpurile, a
provocat o explozie de fantezie, [i arti[tii au
pornit s~ se inspire, cu dezinvoltur~, din toate
stilurile trecutului. În curtea Muzeului Luvru la
Paris, arhitectul chinez Ieoh Ming Pei a ridicat
celebra piramid~ de metal [i sticl~, în 1988. În
Germania, la Weil-am-Rhein, Vitra Design
Museum a fost construit de arhitectul Frank
Gehry, în 1989, de forma unui morman de
cuburi albe, ca r~sturnate la întâmplare în iarb~.
Au fost imaginate mobile „neterminate”, pe
care beneficiarul e liber s~ le asambleze [i s~ le
decoreze, ad~ugându-le aplica]ii magnetice,
oferite de studioul italian Alchimia. Au ap~rut
pe pia]~ o sumedenie de obiecte uzuale din
plastic, consumabile efemere, înveselind casa
ca juc~rii multicolore. O nou~ în]elegere a
Moda drapajelor arabe, Mondrian, Vogue,
martie 1985
înf~]is~rii umane ca art~ a dus la alc~tuirea
muzeelor costumului în toat~ lumea.
Idealul uman a încetat s~ mai fie o utopie sau
un star inaccesibil.
Circula]ia imaginilor, dar [i a confec]iilor de larg
consum pe tot globul, a continuat s~ diversifice
imaginea tipurilor umane [i în acela[i timp s~
creasc~ asem~narea vestimentar~.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Comunicarea pe deasupra grani]elor a dus la
înl~turarea unor bariere politice: în 1985, Raisa
Gorbaciova, so]ia pre[edintelui URSS, l-a invitat
pe Pierre Cardin s~ prezinte moda parizian~,
ini]iativ~ urmat~ [i de China, care renun]a la
uniformele albastre, unisex, impuse întregii
popula]ii.
Interna]ionalizarea costumului nu a însemnat
numai extinderea geografic~ a modei europene
[i americane, ci [i p~trunderea unor noi aspecte
din experien]a popoarelor de pe alte continente.
A ap~rut o diversitate a imaginii rar întâlnit~ în
istoria costumului [i s-au amestecat cele mai
opuse tendin]e. Noul val, „new wave”,
con]inea de fapt mode retro reluate, de la neo-
punk la neo-romantism. Chiar [i imita]iile
ieftine, denumite pân~ atunci cu dispre] kitsch
[i considerate de prost gust, erau proclamate în
deceniul opt nu numai acceptabile, dar chiar
legitime, înzestrate cu prospe]imea nout~]ii.
Efectele cele mai surprinz~toare au fost
ob]inute prin asamblarea unor materiale sau
piese vestimentare alt~dat~ socotite
incompatibile, creatorii de mod~ recomandau
blugi cu bluz~ de dantel~, teni[i din lame [i cu
paiete, debusolând [i mai mult marele public.
Japonezii par s~-[i fi p~strat îns~, printre
singurii, criteriile artistice în compunerea
imaginii. Un model semnat de Issey Miyake
cuprinde întotdeauna o metafor~ poetic~, un
fulgarin pare un fluture, o rochie din m~tase
plisat~ o floare exotic~.
Din punct de vedere sexual, libertatea devenea
îns~ libertinism. În acei ani p~rea c~ nu mai
exist~ principii morale sau reguli de comportare.
Unele femei doreau s~ arate ca b~rba]ii, unii
b~rba]i ca femeile, iar în cazurile extreme
inversarea sexelor era ob]inut~ prin interven]ii
chirurgicale [i tratamente cu hormoni.
În publicitatea de mod~, în ace[ti ani, s-a impus
chipul ambiguu al tulbur~toarei Grace Jones,
manechina de culoare ar~tând ca o creatur~
artificial~, inventat~ de un designer, cu figura
col]uroas~ [i carur~ de b~rbat, cu p~rul tuns
scurt-perie [i pielea ca din lac lucios.
Femeile au început s~ poarte costumul
b~rb~tesc ca atare, neadaptat („haina furat~
fratelui mai mare“), ba chiar [i p~l~ria, [apca
sau bereta. Sub influen]a b~rba]ilor travesti]i [i
rochiile sau bluzele feminine aveau umeri prea Aglomerarea podoabelor, Diva, Atena,1993-1994

275

Grace Jones, ideal de frumuse]e în anii ‘80
la]i, sus]inu]i de perne (ca în epoca milit~roas~
a celui de-al doilea r~zboi mondial).
În acela[i timp, în moda feminin~ [i-au f~cut
apari]ia detalii foarte sexy. Lenjeria a fost
scoas~ la vedere, înlocuind îmbr~c~mintea
conven]ional~ [i alc~tuind deseori unicul strat.
Astfel, sutienul din dantel~ a înlocuit bluza,
acoperit uneori doar par]ial de jachet~, juponul
str~veziu a ap~rut drept fust~, combinat în
modul cel mai neprev~zut cu o jachet~ de stof~
groas~ sau cu un pulover de schi. Între fusta mini
[i ciorapii negri, sus]inu]i cu jartiere elastice
deasupra genunchilor, se vedea pielea coapselor.
Madonna oferea imagini mereu schimb~toare,
dar la fel de [ocante.
ßi în costumele b~rba]ilor s-au experimentat
nout~]i, deocamdat~ doar la nivel de laborator,
în prezent~rile-spectacol sau în paginile
revistelor de mod~. Unele propuneri p~strau
integritatea costumului, intervenind deasupra
cu picturi (Castelbajac). Alteori, costumul era
croit în forma clasic~, dar din materiale
imprimate, în culori neobi[nuite.
Cei mai îndr~zne]i creatori, ca Jean-Paul
Gaultier, au renun]at la ve[mântul masculin
276
prin excelen]~, pantalonul. În 1984, Gaultier categorii de oameni, dup~ îmbr~c~mintea
a îmbr~cat prezentatorii modelelor sale în caracteristic~:
fuste mai lungi sau mai scurte, imaginând 1. conservatorii, care respectau [i p~strau
chiar o mini-jup~ din strasuri (imita]ii din sticl~ tradi]ia p~rin]ilor, domni serio[i [i doamne
ale diamantelor) pentru ]inuta de sear~. distinse, denumi]i bon chic, bon genre sau
Colec]ia era completat~ de un [ort din dantel~. prescurtat BCBG (pronun]at be se be je).
Îmbr~c~mintea „omului de pe strad~“ era
departe de fantezia spectacolelor de mod~.
Popula]ia activ~ a continuat s~ prefere Madonna în corset de J. P. Gaultier, 1990
ansamblul din trei piese, bluz~, jachet~,
pantalon sau fust~. Revistele de mod~ adresate
marelui public din toate ]~rile civilizate au
înregistrat preferin]a unanim~ pentru o ]inut~
relaxat~, comod~, soft (moale, neapretat~), nu
numai în costumele de timp liber sau de sport,
ci [i în îmbr~c~mintea de strad~ sau de serviciu
[i chiar în cea de spectacol. Croielile clasice au
fost înlocuite cu altele mai pu]in conven]ionale,
dar mai confortabile, permi]ând mi[carea, în
special la mâneci, pentru care erau preferate
„aripile de liliac“, largi în axile (pe lâng~ mai
vechile croieli kimono sau raglan).
Dintre materiale, cel mai c~utat era jerseul
suplu, ne[ifonabil.
Designer-ul italian G. Armani a readus
„costumul“ în moda tineretului, croindu-l mai
larg, din stofe u[oare, eliminând v~tuiri [i
c~ptu[eli.
Blugii au continuat s~ domine garderoba
tineretului de ambele sexe. Rupturile [i tivurile
de[irate au încetat s~ mai fie un semn de
protest, fiind percepute doar ca ni[te
ornamente, ca oricare altele.
În SUA, noua elit~, tinerii pofesioni[ti care
munceau puternic [i se distrau la fel,
denumi]i „yuppies“, purtau la slujb~
costumul („dress to impress” “for success”).
În timpul liber ei preferau s~-[i p~streze
tricourile [i blugii din timpul studen]iei.
În via]a cotidian~, francezii deosebeau dou~
Branchés [i BCBG, Paris-Match, 11 aprilie1986
Ace[tia acceptau moda zilei doar în detalii,
p~rând mereu retro sau mai curând atemporali.
El, tuns corect, purta jacheta asortat~ la
pantalon, dar f~r~ cravat~, [i cu mânecile
suflecate, l~sând s~ se vad~ dublura v~rgat~. Ea
era adepta stilului Chanel, se îmbr~ca în taior
(sau fust~, bluz~ [i jachet~), cu perle la gât [i la
urechi [i pantofi escarpin.
2. categoria celor „pu[i în priz~“ (branchés),
mereu dup~ ultima mod~, doreau s~ arate
amuzant, combinând piesele cele mai disparate.
El avea p~rul strâns în coc [i haine foarte largi,
eventual pantaloni militari, cu teni[i [i p~l~ria
bunicului. Ea al~tura, la rândul ei, o rochie
elegant~ cu basc [i ghete cazone.
Oficial îns~ prejudec~]ile s-au men]inut mai
departe. Când, în 1985, ministrul francez al
culturii Jack Lang s-a înf~]i[at la Adunarea
277
 deceniu, chiar [i domeniul coafurii: tinerii
americani, suporteri ai unor echipe de fotbal, î[i
tundeau p~rul scurt, apoi î[i r~deau pe ceaf~
emblema echipei favorite, ca de pild~ floarea
de crin a ora[ului New Orleans. La fel,
automobili[tii pasiona]i î[i înscriau astfel pe cap
marca ma[inii preferate – ca de exemplu V [i W
suprapuse ale m~rcii Volkswagen.
Mi[carea contestatar~ era mai pu]in aparent~
decât în trecut. Ecologia a câ[tigat adeziunea
multor tineri care au pornit campanii împotriva
folosirii pielii [i bl~nii animalelor ucise pentru
luxul omului. Imita]iile sintetice de piele [i mai
ales cele mi]oase, ca blana, au încetat s~ mai
reproduc~ fidel forma [i culoarea animalelor
luate drept model, deosebindu-se, voit, de
acestea prin culorile vii sau imprimeurile
fanteziste. Drept urmare, bl~narii au încercat s~
tri[eze vopsind bl~nuri naturale în culori
nenaturale, mov sau verde, pentru a le face s~
par~ artificiale.

Ecologi[tii v~d animalul din blan~, foto de familie

Sharon Stone, Noul Cinema, 1988, Bucure[ti

Na]ional~ într-un costum semnat de Thierry

Mugler, extrem de sobru, dar cu haina închis~ pe
gât [i f~r~ cravat~, a stârnit un val de proteste.
Costumele de sport, dar [i automobilele de curse
sau bicicletele au fost literalmente acoperite de
inscrip]ii cu caracter publicitar, în culori frapante.
Pe fa]a [i pe spatele tricourilor, care ofereau
suprafe]e mari, unitare, s-au desf~[urat [i texte
mai poetice sau umoristice, pagini din benzi sau
filme de desene animate. Scrisul a devenit, astfel,
o component~ ornamental~ a compozi]iilor
vestimentare. Calvin Klein s-a isc~lit pe slipuri
b~rb~te[ti care au fost cump~rate [i de femei sau
îmbr~cate peste blugi (Michael Jackson).
Aceast~ scripto-manie a contaminat, în acest

278
Moda anilor 1980

ÎN ROMÂNIA, aproape tot deceniul, via]a a

continuat s~ se scurg~ în umbr~, cu priva]iuni
(ra]ionaliz~ri la c~ldur~, lumin~, hran~) care se
r~sfrângeau în imaginea mohorât~ a str~zii. Se
construia îns~, cu sacrificii, Casa Poporului
(ast~zi Parlamentul). Ziarul oficial era
„Scânteia“, iar TV emitea doar câteva ore pe zi
propagand~ politic~, [i cine avea cablu putea
urm~ri meciuri de fotbal la bulgari.
În toate magazinele din ]ar~ se g~seau acelea[i
m~rfuri, la acelea[i pre]uri.
Pentru a suplini lipsa de fantezie a produselor
industriale, arti[tii plastici s-au apucat de crea]ie
vestimentar~; nu numai absolven]ii sec]iilor de
mod~, dar [i pictorii, sculptorii sau arhitec]ii
imaginau ]inute festive, foarte apreciate mai
ales pentru nun]i sau botezuri. Se crease chiar
un stil distinct „Fondul Plastic“: rochiile, de
obicei din catifea, erau bogat ornamentate, mai
ales cu aplica]ii sau încrusta]ii de dantele vechi,
recuperate din l~zile bunicilor, plasate în fa]~ ca
o platc~ sub care rochia era încre]it~, larg~, ca
s~ se potriveasc~ la orice m~sur~. Magazinele
Uniunii Arti[tilor Plastici din toate ora[ele ]~rii
erau pline de rochii, cravate, curele [i gen]i care
se vindeau mai bine decât picturile.
În ton cu moda, caricaturistul Mihai St~nescu
imprima pe bluze caricaturile [i jocurile sale de
cuvinte pline de haz.
Hainele care veneau din str~in~tate, trimise de
rude sau prieteni, denumite „de pachet“, erau Mâneca liliac, Rainbow, prim~var~ - var~, 1988

279
Model de crea]ie
Fondul Plastic din anii ‘80

la mâna a doua, provenite de la talciocuri sau

de la solduri. Norocul era c~ blugii se purtau
oricum uza]i.
Deceniul s-a încheiat cu pr~bu[irea cortinei de
fier, începând cu d~râmarea zidului Berlinului,
continuând cu Revolu]ia de catifea din
Cehoslovacia [i sfâr[ind cu Revolu]ia Român~
din decembrie 1989.
Din punct de vedere vestimentar, revolu]ia
noastr~ din decembrie s-a petrecut în pulovere.
To]i cei care, în acele zile [i nop]i fierbin]i, s-au
perindat pe micile ecrane, au ]inut s~ treac~
drept exponen]i ai valului spontan de
revolu]ionari, venit din strad~, arborând
pulovere de schi, indiferent de vârst~, de la
Andrei Ple[u la Alexandru Paleologu.

Pulover de schi, amintind Revolu]ia Român~, Stefanel, 6 / 1995, Bucure[ti

280
Începutul Revolu]iei Române, 1989

281

COSTUMUL ÎNTRE
1990 - 2000
Stres øi relaxare
CONDI¥II DE DEZVOLTARE
Ultimul deceniu al mileniului al II-lea a început
într-o atmosfer~ agitat~, ca urmare a c~derii
zidului care izola ]~rile estice de restul Europei.
În timp ce harta Europei se f~râmi]a mereu în
Philippe Starck, scaune Louis ‘20, 1995, Fran]a
F. O. Gehry, Muzeul Guggenheim din Bilbao,
1991 - 1997, Spania
mici pete divers colorate, a început [i o mi[care
invers~, de asociere a ]~rilor europene în
Comunitatea European~, asigurând, prin
[tergerea grani]elor [i prin moneda unic~, libera
circula]ie individual~. Omenirea a început s~
spere c~ în viitor conflictele vor putea fi stinse pe
cale diplomatic~, într-o lume pacificat~.
Cuvântul-cheie al acestei etape a fost
„relaxarea“, în]eleas~ ca scop ideal în toate
domeniile, de la destinderea reac]iilor politice la
binemeritata odihn~ de dup~ efort. S-a remarcat
c~ niciodat~ pân~ acum nu s-au cheltuit atâ]ia
bani [i energie pentru combaterea stresului,
folosindu-se b~i, masaje, pilule, ceaiuri sau
tehnici orientale, ca yoga. Computerul a u[urat ¥inutå relaxat~
munca, posibil~ [i la domiciliu.
Cadrul artistic • Ambientul ideal al epocii
încerca s~ restabileasc~ rela]ia fireasc~ a omului
cu natura. Ecologia nu mai p~rea o utopie. CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
În proiectele arhitec]ilor dominau spa]iile largi, În SUA, tinerii ajun[i la majorat în acest deceniu
odihnitoare, privirea trecea prin pere]ii de sticl~, erau copiii celor care prin 1950 – ’60 alc~tuiser~
[i prin plafon se vedea cerul, reflectat mai valul baby-boom, fiind denumi]i, de aceea,
departe de oglinzi. Muzeul Guggenheim din
Bilbao (Spania), început în 1991 de arhitectul F.
Gehry, p~rea un pe[te cu solzi din bronz lucitor
ie[ind din ap~. Dr. Mauch, pantofi cu efect de presopunctur~, 1998
B~rbatul sensibil, Brad Pitt, Noul Cinema,
1998, Bucure[ti

boomets. Ace[tia se bucurau cu non[alan]~ de

bun~starea ob]inut~ cu eforturi de p~rin]ii lor.
Ei nu mai aveau îns~ idealurile care-i mânau pe
ace[tia la ac]iune, nici îndârjirea contestatar~ a
hippie-lor sau a celorlal]i r~zvr~ti]i, ci aspirau
doar la echilibru [i naturale]e.
Idealul uman al epocii nu mai era Superman,
eroul supradimensionat, cu mu[chi de o]el
modela]i prin culturism, ci omul obi[nuit, mai
degrab~ pl~pând, dar autentic (întrupat pe
ecran de actori ca Brad Pitt).
Actorii de cinematograf cei mai admira]i ai
acestor ani au încetat s~ mai poarte corsete,
perne la umeri, peruci [i talonete pentru a fi
conformi standardelor, ci [i-au arborat
nep~s~tori chelia [i cicatricele, ca Bruce Willis.
Pentru femei, p~rul zburlit, ca ie[it de sub du[, Opusul superman-ului, Vogue Hommes, Valentino Uomo, martie 1994

283

Calvin Klein, Parfumul „Eternity”, Madame Figaro,
19 noiembrie 1994
a devenit coafur~ de gal~, iar divele ca Julia
Roberts au c~utat s~ str~luceasc~ în primul rând
prin firesc, chiar dac~ aveau pieptul plat.
„Imperfec]iunea e sexy“, spunea Calvin Klein
(„Vogue”, 1994).
În mod~, creatorii, începând cu Jean Paul
Gaultier, au dat lovitura de gra]ie musculo[ilor,
aducând pe podium manechini firavi, în haine
suple, lejere. Era normal ca ve[mintele s~ fie
largi, l~sând corpul s~ respire.
De asemenea, nu s-a mai obosit nimeni s~
Nina Ricci, po[et~ în form~ de telefon, Fascino,
octombrie - decembrie 1996
asorteze piesele între ele, cu accesoriile sau cu Erau preferate materialele naturale rezistente:
pantofii, acceptând c~ „orice merge cu orice”. lâna, inul, pielea, în culoarea lor, nevopsite,
Concep]ia asupra atrac]iei, dragostei [i sexului, nec~lcate, mototolite. Au revenit în garderob~
care st~tea sub semnul libert~]ii totale de la ghetele înalte cu [ireturi, cazone, de la sfâr[itul
inventarea pilulei, a fost zdruncinat~ în aceast~ secolului al XIX-lea, care se purtau iarna [i vara
epoc~ de un fenomen major care a ac]ionat ca (f~r~ ciorapi), de diminea]~ [i pân~ seara, chiar
o calamitate natural~. A devenit evident~ la spectacol. Minimalismul a alungat pentru o
primejdia contamin~rii cu SIDA, noua cium~ a vreme bijuteriile din mod~.
acestui sfâr[it de mileniu, care f~cuse din anii
‘80 peste sute de mii de victime în lume. Ea
putea fi evitat~ cel mai eficace prin fidelitatea
cuplului. Ca urmare, a crescut peste tot
num~rul c~s~toriilor legale (în Fran]a, în 1989,
s-au celebrat cu 10000 mai multe c~s~torii
decât în 1988). Catolicismul a pornit o
campanie organizat~ pentru sus]inerea familiei,
iar 1994 a fost declarat „anul familiei“.
S-au schimbat imaginile publicitare; Calvin
Klein, care pân~ atunci ilustrase reclamele sale
cu nuduri sau s~ruturi, pentru lansarea
parfumului „Eternity“, în 1993, a reprodus
fotografia unei familii fericite cu doi copii,
înso]it~ de urm~torul motto: „Întoarcerea la
valorile tradi]ionale de fidelitate, de
monogamie, de dragoste f~r~ sfâr[it“.
Efectele acestei st~ri de spirit asupra modei nu
au întârziat. Moschino a prezentat în 1994 o
colec]ie cu titlul „Repetita juvant“, cu modele
vechi, dar trainice, potrivite pe ici, pe colo, ca
de pild~ o jachet~ Chanel, dar încheiat~, în loc
de nasturi, cu ace de siguran]~.
Creatorii au început s~ se preocupe de
„garderoba ideal~“, fixând piesele principale
din dulapul unei femei, care s~ nu trebuiasc~ s~
fie schimbate din [ase în [ase luni. Issey Miyake
imagina modele plisate, ca ve[minte
atemporale, iar Agnes B. declara: „Îmi plac
hainele pe care le p~strezi mult timp“. Revistele
de mod~ de la Paris citau cuvintele lui Cocteau:
„Simplitatea cre[te odat~ cu rafinamentul“.
Agnes B., tricot, 1997
 De ce nu floricele? Vogue Hommes, februarie 1993

COSTUMUL BÅRBÅTESC
În acest sfâr[it de mileniu, cele mai senza]ionale
înnoiri au ap~rut îns~ în domeniul conservator,
prin excelen]~, al costumului b~rb~tesc, r~mas
aproape neschimbat timp de dou~ secole. La
început s-au f~cut doar experien]e limitate ale
unor dress-designeri de a combina în

B~rbat cu sarong, Dolce et Gabbana, Vogue Hommes,

martie 1994

De ce nu pantofi cu tocuri? Elle, februarie 1994

285

Haina direct pe piele, Gianfranco Ferre, Max, 1998
vestimenta]ia masculin~ câte ceva împrumutat
din garderoba feminin~ sau de a readuce în
actualitate piese din istoria costumului. Apoi, în
reviste de avangard~, ca „Vogue”, înf~]i[area
barb~teasc~ a fost scoas~ din tiparele clasice ale
masculului puternic [i sobru, a fost eliberat~ de
prejudec~]i, recunoscându-se [i pentru „sexul
tare“ acela[i drept la împodobire, schimbare,
joac~. S-a impus astfel o nou~ concep]ie asupra
idealului masculin, care apare cu atât mai
[ocant~ cu cât contravine unor obiceiuri mai
adânc înr~d~cinate (mai ales în mediile rurale).
Helmut Lang a lansat în anul 1996 bluze [i
maiouri masculine din dantel~ cu flori. Pentru a
sublinia noua tendin]~, unii creatori au
exagerat costuma]ia, ca la carnaval, pân~ la
286
travesti. Desigur c~ aceast~ furtun~ care a
r~scolit garderoba masculin~ a fost stârnit~ în
mare parte de homosexuali, revendicând în
cadrul „drepturilor omului“ o libertate de
manifestare necunoscut~ pân~ acum.
Schimbarea era îns~ inevitabil~, determinat~ de
cursul firesc al evolu]iei umane. La sfâr[itul
secolului al XX-lea, dup~ ce s-a statornicit o
convie]uire pa[nic~ a celor dou~ sexe pe
acelea[i terenuri de activitate – productiv~,
creatoare, social~, dar [i menajer~ – era normal
s~ se [tearg~ acele deosebiri din înf~]i[are care
marcau pân~ nu demult rolul diferit al fiec~ruia
(al b~rbatului muncind [i luptând în afara
c~minului, al femeii crescându-[i copiii acas~).
Înfrumuse]area a încetat astfel s~ mai fie
considerat~ o frivolitate, intrând în sfera
manifest~rilor artistice, a gesturilor de polite]e,
ca [i a exprim~rii personalit~]ii individuale.
Saloane [i produse cosmetice pentru b~rba]i au
devenit obi[nuite. „Costumul“ prelucrat din Suprapuneri, Guess, Vogue Hommes, februarie 1993
deceniul trecut de designer-ul italian G. Armani
era reconsiderat pe gustul tinerilor.
Croit pe corp, pe m~sur~, f~cut de comand~ la
croitor, [i nu cump~rat de gata, costumul î[i imprimate, v~rgate etc. Acesta era îmbr~cat fie
p~stra forma clasic~, fiind îns~ executat din pe pielea goal~, fie doar peste maiou, fie peste
materiale noi, ]es~turi u[oare, lucioase, c~ma[a – de obicei colorat~ – deschis~ la gât.
Jean Paul Gaultier a creat în 1996 un costum
[ocant, care, printr-un efect de ha[uri p~rea c~
reliefeaz~ anatomia purt~torului: mu[chii
Piercing pectorali, abdominali, fesieri etc.
Kenzo a lansat în 1993 costume clasice, având
pictate pe pieptul hainei, dar [i al c~m~[ii, mari
ghivece cu flori galbene sau ro[ii.
Lungimea p~rului nu se mai asocia cu
r~zvr~tirea, ci depindea numai de gustul
purt~torului sau de calitatea firului. B~ie]ii se
legau deseori la cap cu basmale, ca [i corsarii,
[i atunci î[i ag~]au în ureche [i un cercel sau
mai mul]i.
 COSTUMUL FEMININ
Pe cap, p~rul natural, lung era l~sat liber sau
legat la spate, uneori împletit. Scurt, era tuns
b~ie]e[te.
Pe trup, erau vizibile suprapunerile, de sub
rochia decoltat~ se vedea maioul, ca [i de sub
blazerul b~rb~tesc. Îmbr~c~mintea cea mai
comun~ era tricoul pentru var~ sau puloverul
pentru iarn~, cu fusta care putea avea toate
lungimile (fusta lung~ pân~ la glezne avea
cus~turile descusute, ca [li]uri) sau cu blugi unisex.
În picioare se purtau ghete înalte sau pantofi cu
talp~ groas~ din cauciuc de camion, iar vara teni[i
sau sandale japoneze.
Accesorii: rucsacul în locul po[etei.
În locul bijuteriilor mobile, au fost fixate pe
toat~ urechea anouri asimetrice (fiecare alt fel)
sau în num~r diferit. Obiceiul indian al
încrust~rii deasupra aripii nasului a unui
diamant, cu rol de inel de logodn~, mereu sub
ochi, era adoptat [i de unele europence. O
adev~rat~ mod~ s-a r~spândit printre tineri, cea
a inelu[elor trecute prin piele nu numai în
urechi, dar [i pe alte p~r]i ale trupului (piercing).
Paralel a avut loc, ca o reac]ie, exacerbarea
publicit~]ii „sexy“, ap~rând reviste ca „For
women” sau „Women only” (ca echivalente
ale celor pentru b~rba]i, de tip „Play-boy”).
Smockingul a fost preluat de femei, purtat f~r~
c~ma[~ sau cu fust~ (Yves Saint Laurent,1996).

Suprapuneri str~vezii, Comme des Garcons, detaliu, Lenjeria la vedere, Hanro, detaliu, Brigitte, 16 / 1994
Vogue, mai 1991

287
Yves Saint Laurent, Smoking, Marie Claire, 1996
ÎN ROMÂNIA, dup~ 1989 a urmat o perioad~
de „tranzi]ie“ de la orânduirea comunist~ la
economia capitalist~, de pia]~. Primele efecte
vizibile ale eliber~rii au fost avalan[a de ziare
noi [i de buticuri cu chewing-gum, Coca-Cola [i
m~rfuri de bazar turce[ti.
Unul dintre primele semne ale libert~]ii
a fost crucea scoas~ la vedere, ag~]at~
de lan] la gât sau atârnat~ ca cercel.
Desfiin]area uniformelor de [coal~ a permis
288
tinerilor s~-[i hot~rasc~ propriul chip, dup~ legi
numai de ei [tiute, dar ac]ionând, de fapt, prin
imita]ie [i f~r~ vreun criteriu bine definit. Noii-
îmbog~]i]i au organizat primele baluri – cu
pretexte filantropice – pentru a-[i etala luxul,
rochiile scumpe aduse din str~in~tate [i bijuteriile.
Concursurile pentru „Miss România“ s-au extins
[i în ora[ele din provincie [i s-au inserat [i în
competi]iile pe plan interna]ional, mobilizând o
armat~ de croitori, coafori [i machiori.
Parade de mod~ au fost desf~[urate fastuos în
teatre [i cazinouri, prezentând crea]iile
designerilor [i scenografilor. Universit~]ile de
Art~ au intrat în competi]ie, relevând aspectele
artistice ale crea]iei vestimentare.
S-au înfiin]at noi organisme de cercetare, s-au
deschis [coli de manechine etc.
Particip~rile la manifest~rile României în
str~in~tate, interzise în trecut, au devenit
curente [i frecvente.
Doina Levin]a, Parada modei masculine, 2002

289
Unda Popp, Spectacol de performing, expozi]ie personal~, 1898, Galeria C~minul Artei, Bucure[ti

290

COSTUMUL
LA ÎNCEPUTUL
MILENIULUI lll
Sfârøitul modei
Omenirea resimte din plin „[ocul viitorului“
prefigurat acum trei decenii de Alvin Töffler;
valul [tiin]ei [i tehnologiei moderne se
rostogole[te din ce în ce mai repede, înainte ca
adaptarea din mers s~-i poat~ ]ine pasul. „Era
Gutenberg“, a transmiterii [i p~str~rii culturii
prin cartea tip~rit~ este înlocuit~, în mare
m~sur~, de cea a computerelor.
Succesiunea rapid~ a informa]iilor ne face mereu
mai ner~bd~tori, amatori ai „genurilor scurte“ în
toate domeniile artei, de la poezia de tip haiku la
video-clipul muzical, derulat într-o vitez~
ame]itoare, ca [i prezent~rile de mod~ televizate.
ßtergerea grani]elor comunic~rii [i globalizarea
impune inevitabil folosirea unui limbaj comun,
în primul rând vizual, ale c~rui conven]ii asigur~
în]elegerea mesajelor, dar care, pentru a
transmite ceva nou, trebuie s~ exprime un
punct de vedere personal.
În costumul purtat, via]a social~ cere înc~ unele
uniforme militare sau civile, ascunzând trupul
Mori de vânt în California, S.U.A.
cu particularit~]ile lui individuale, pentru a
eviden]ia doar func]ia. Costumul masculin [i
taiorul feminin, completate de tunsoarea
clasic~ [i de accesoriile, asortate formeaz~ baza
]inutei militare, CFR-i[tilor, aviatorilor etc. ca [i
a celei a func]ionarilor.
Pentru ceremonie, fracul sau jacheta, ca [i
rochia lung~ [i p~l~ria se mai p~streaz~ doar în
cercul cel mai conservator al Europei, la Curtea
Angliei, sau în mediile voit atemporale (întâlnite
în istoria costumului din toate secolele, cum
sunt cele ale orchestrelor simfonice). În unele
universit~]i cu tradi]ie se mai îmbrac~ ocazional
robe, bonete sau peruci r~mase de la fondarea
lor, iar lacheii hotelurilor de lux par apari]ii din
alte secole. Chiar [i ve[mintele ordinelor
religioase s-au mai simplificat (dup~ Conciliul
Vatican II), maicile ordinului St. Vincent de Paul,
de pild~, fiind obligate s~ renun]e la coafele din
pânz~ alb~ apretat~, cât ni[te cor~bii, cu care
nu puteau conduce automobilul.
Donna Karan, N. Y. Vogue, 1996
291
Coapse la vedere, Marie Claire, octombrie 1991

Idealul uman • Într-o lume în continu~

transformare creativitatea este o calitate vital~.
Omul ideal este cel care [tie s~-[i exploateze
însu[irile personale, care face ce-i place – [i [tie
c~ poate face bine –, pentru care munca nu
este o pedeaps~, ci o pasiune. Reprezentan]ilor
noii elite li s-a g~sit [i un nume: „Bo-bo“ (David
Brooks), o îmbinare a doi termeni aparent
antagonici, „bourgeois“ [i „bohemiens“,
caracterizând pe de o parte munca organizat~,
de tip burghez, pe de alta atitudinea indiferent~
fa]~ de lux, caracteristic~ romanticilor. Ei nu mai
cump~r~ limuzine, ci automobile de teren, se
îmbrac~ simplu, sobru, în tonurile neutre care
odinioar~ erau ale s~racilor. Doar sportul mai
aduce culori vii, necesare pe stadion pentru a fi
vizibile de la distan]~.
Cei foarte tineri au propria lor mod~, care pare
ie[it~ din actualitate, venit~ din toate timpurile.
Ei par s~ se întoarc~, cu gra]ie, într-un trecut
Buricul la vedere, Vogue, octombrie 1996

292

Hublou pentru buric, Louis Vuitton,
Expres Magazine, 13 - 19 martie 2003
principalele beneficiare ale frivolit~]ii, adopt~
azi, fa]~ de propria imagine, o rela]ie de tip
b~rb~tesc. De unde pân~ nu demult femeile cu
stare, dar subordonate social, apelau la casele
de mod~ pentru a-[i sus]ine prestigiul rangului,
dar [i pentru a-[i ascu]i arma specific~, seduc]ia,
acum, st~pâne pe sine [i independente
financiar, vor s~-[i decid~ singure aspectul.
Tiraniei modei i se opune [i relaxarea general~
a vestimenta]iei. Computerele au introdus
munca la domiciliu, unde stai îmbr~cat cum
vrei, dar [i pentru birou a ap~rut a[a-numitul
„internet-set-look“, ]inuta pentru lucrul „cu
ochii pe ecran“, cu haine comode. Nici în lumea
afacerilor nu se mai pune peste tot acela[i pre]
pe elegan]a care face impresie. În SUA, înc~ din
deceniul trecut, s-a permis func]ionarilor s~ nu
mai vin~ îmbr~ca]i oficial vinerea, pentru a
putea pleca în week-end direct de la slujb~. Din
1991, concernul gigant de aluminiu ALCOA a
semneaz~ prototipurile sau unicatele la fel ca [i
pictorii pânzele lor, iar manechinele sunt la fel
de faimoase ca [i actorii de cinema.
Pl~cerea jocului d~ farmec show-ului de mod~,
care se desf~[oar~ rapid, pe fond muzical [i cu
efecte de lumini colorate sau cu valuri de aburi,
amintind clip-ul sau instala]ia. Autorii nu se
mul]umesc s~ propun~ noi modele de
ve[minte, ci modific~ întreg aspectul uman,
creând raporturi de propor]ii insolite, ad~ugând
volume sus]inute de adev~rate proteze,
modelând deform~ri corporale expresioniste
(ex. Paquita Paquin, Phênomènes, „Vogue”,
august 1994).
Dress-designerii au „deturnat“ deseori materiale
Tinerii dau tonul modei , Vogue Hommes,
septembrie 1993

fost primul care a permis angaja]ilor s~ renun]e

ideal, la care visau romanticii, într-o lume
simpl~ [i în]eleapt~, în acord cu natura,
pre]uind bucuriile primordiale. Vanit~]ile
însemnelor de rang [i avere au fost [terse de pe
ve[mintele lor [i trimise la muzeu. Cu o superb~
dezinvoltur~, b~ie]i [i fete de pretutindeni pot fi
v~zu]i c~l~torind cu sacul în spate, dormind pe
jos prin g~ri sau aeroporturi. Ei poart~ cu
nep~sare acelea[i maiouri sau bluze de
bumbac, scoase peste pantaloni sau fuste,
acelea[i pulovere largi sau geci; de sub rochia
decoltat~ se vede maioul, tivurile sunt inegale,
emblema lor e buricul la vedere sau basche]ii
dezlega]i la [ireturi.
Încetarea dictaturii modei, în]eleas~ ca o
schimbare impus~ [i acceptat~ unanim, apare,
astfel, ca fenomenul cel mai imporant al epocii
noastre (comentat în studii ca Sfâr[itul modei,
de Teri Agins). Majoritatea femeilor, alt~ dat~
total la costumul impus, urmat în 2000 de
multe altele.
Este, de altfel, u[or de observat c~ lumea de
pretutindeni nu se mai „g~te[te“ decât în
situa]ii cu totul speciale. Cei tineri nici nu au
apucat altceva decât ve[minte, „wash-and-
wear“. Industria de confec]ii globalizat~ nu mai
risc~ s~ produc~ decât piese de baz~, botezate,
„simple chic”, care se pot combina de c~tre
cump~r~tor dup~ gust, indiferent din ce cultur~
face parte.
Ce [i cui mai vând, atunci, designerii de mod~?
Ei nu mai vând haine, ci doar imagini virtuale,
publicitate.
Elegan]a, fantezia vestimentar~ [i podoabele
pre]ioase s-au refugiat pe podiumurile
prezent~rilor de mod~, care au devenit
adev~rate spectacole, continuând happening-
urile din deceniile trecute. Creatorii î[i

293
din domeniul industrial, socotite pân~ atunci p~streaz~ mobilul profund în subcon[tient, în
incompatibile, ca plasticul banchetelor mister. Fiecare om î[i dezv~luie personalitatea sau
automobilelor, plasa metalic~, fibrele [i-o ascunde, dup~ nevoie, compunându-[i
metaloplastice, spuma de plastic etc. (Patrick înf~]i[area personajului pe care dore[te s~-l
Cabasset, Tissus venus d'ailleurs, „Vogue întrupeze, pentru a stârni în semeni anumite reac]ii.
Hommes”, 1996). La fel cum via]a artistic~ actual~ nu se mai
Privit retrospectiv, secolul al XX-lea pare s~-[i fi limiteaz~, ca alt~ dat~, la câteva curente sau [coli
îndeplinit menirea de a elibera omul de dominante, ci se desf~[oar~ într-o multitudine de
constrângeri [i prejudec~]i, oferindu-i libertatea moduri de expresie personale, [i în conturarea
de a-[i concepe înf~]i[area ca pe o crea]ie imaginii umane accentul cade tot mai mult pe
artistic~ zilnic reînnoit~. crea]ia individual~. Azi, orice om trebuie s~ înve]e
Se pare c~ cei tineri vor s~-i reînve]e pe adul]i s~ c~ arta de a al~tura forme [i culori pe propriul chip
se joace, s~ vad~ cu ingenuitate omul adev~rat are acelea[i legi ca [i pictura sau sculptura, iar
înd~r~tul hainei, s~ pre]uiasc~ mai mult alegerea [i combinarea ve[mintelor înseamn~
fantezia decât [ablonul. compozi]ie decorativ~, slujind, în cazul
Fenomenul principal al evolu]iei vestimentare din costumului, ca [i polite]ea, unei cât mai bune
secolul al XX-lea a fost, prin urmare, comunic~ri umane. Concluzia este c~ pe primul
democratizarea pe toate planurile, estomparea plan va trece calitatea artistic~.
inegalit~]ilor de pozi]ie social~ sau de avere, ca [i

Kosuke Tsumura, Hain~ din nylon [i ziare, detaliu, ¥es~turi nemaiv~zute, Junya Watanabe, detaliu,
Kyoto, Colec]ia Institutului de Mod~ Comme des Garcons, 2000

John Galliano, la Dior, Le Nouvel Observateur,

ianuarie-februarie 2000

a celor de vârst~ [i de sex, odat~ cu nivelarea

deosebirilor în ocupa]ii [i ritm de via]~.
Încetând s~ mai fie o investi]ie a averii, ca în evul
mediu, când o rochie valora cât o mo[ie, fiind
mo[tenit~ de mai multe genera]ii, îmbr~c~mintea
actual~ devine pe zi ce trece mai efemer~ – iar
elegan]a mai accesibil~ oricui.
Odat~ ce costumul nu mai sluje[te la transmiterea
unor informa]ii precise, prozaice, ce i-a mai r~mas
de comunicat? Desigur, mesaje poetice, inefabile,
ca muzica. R~spunsul nu e simplu, pentru c~
rela]iile umane, chiar dac~ s-au schimbat, î[i

CUM VOR ARÅTA
NEPO¥II NEPO¥ILOR
NOßTRI?
Am p~[it în noul mileniu cu speran]a evit~rii
catastrofei nucleare, a rezolv~rii pa[nice a
conflictelor, a descle[t~rii tensiunilor interetnice
etc., etc.
La începutul celui de-al III-lea mileniu dup~
Hristos, [i al celui de-al VI-lea de istorie scris~,
omenirea se întreab~, firesc, ce s-ar mai putea
inventa în domeniul costuma]iei? Acelea[i
forme [i culori, croieli [i podoabe au fost
transmise de la o genera]ie la alta, mereu
reluate, combinate în noi ansambluri resim]ite
ca proaspete, incitante, „la mod~“, pentru a fi
repede neglijate [i uitate ca demodate, în
favoarea altor nout~]i, [i ele „retro“ în felul lor.
Ca [i pe vremuri în Grecia antic~, întrecerile
sportive, Jocurile Olimpice, devenite spectacole
mondiale, au obi[nuit publicul larg cu vederea
trupului atletic, armonios dezvoltat, înf~]i[at
în mi[care, f~r~ nici o masc~ sau artificiu
deformant.
Locuin]~ gonflabil~, Le Nouvel Observateur,
septembrie 2000
Dup~ ce s-a dezv~luit tot ce se putea dezv~lui,
ne întreb~m cum se va petrece repoetizarea
mijloacelor de seduc]ie, reînv~luirea lor în
misterul necesar pentru a stârni imagina]ia?
Ast~zi este greu de conceput un singur ideal
uman care s~ polarizeze admira]ia publicului, a
c~rui arie s-a extins, practic, la suprafa]a
întregului glob p~mântesc sau m~car peste tot
unde a p~truns televiziunea.
Pe când sculptorii Greciei antice [i-au sintetizat
observa]iile [i medita]iile în statuile ideale ale
zeilor, pornind doar de la tipurile localnicilor din
¥es~turi mulate, Lillehammer, anii ‘90
Thierry Mugler, P~l~rie, Point de Vue, februarie 1998
Peloponez, pe ecranele televizoarelor se
perind~ cele mai diverse tipuri de asiatici sau
africani, europeni sau amerindieni evoluând
într-un uria[ caleidoscop, în care se al~tur~
oameni de toate vârstele [i se pun în valoare
tradi]ii costumare diferite.
Se prevede, astfel, statistic c~ în secolul acesta
speran]a de via]~ se va prelungi, iar num~rul
vârstnicilor va fi mereu mai mare. Fenomenul a
dat de gândit creatorilor, ca de pild~ lui Yissey
Miyake, inspirându-i modele inedite, cum sunt
hainele metalizate, armonizate cu p~rul argintiu.
Pe de alt~ parte, ne putem imagina c~ urma[ii
no[tri, plictisi]i de uniformitatea „costumului
universal“, r~spândit peste tot de mijloacele de
difuzare vizuale, [i încetând s~ se mai simt~
complexa]i, provinciali, î[i vor scoate la lumin~
vechile porturi, atât de bine potrivite staturii,
coloritului pielii [i p~rului, [i modului de a se
mi[ca, de a merge sau a dansa. Departe de a
deveni monoton, costumul viitorului, hr~nit de
comoara folclorului, va redeveni crea]ie
autentic~, pa[nic~ exaltare a culturilor na]ionale.
Costumul considerat oper~ de art~ va permite
manifestarea talentului, cultivat printr-o
295
Revenirea la flori

educa]ie estetic~ la care în zadar a aspirat

veacul nostru, dar pe care progresul o va
impune, f~r~ îndoial~, în viitor. Astfel, prin
înf~]i[area sa expresiv~, armonioas~ [i
pre]ioas~, omul însu[i, creatorul propriei sale
imagini, va declan[a în aproapele s~u „tr~irea
total~“ pe care o d~ruie[te arta, ca un e[antion
al ordinii universale, dumnezeie[ti, bucurie a
ochiului, min]ii [i sentimentului, punând în
func]iune toate sim]urile. Oamenii vor
redescoperi pl~cerea pip~itului unui ve[mânt din
puf sau din catifea, fo[netul unei taftale,
parfumul suav al unui v~l diafan, vor recepta
mesajul poetic al unui costum, de data aceasta la
scara democra]iei, adic~ la îndemâna tuturor.
Revenirea la coarne, Alexander McQueen pentru Givenchy

296
Schimb~rile de aspect, de form~ [i de culoare
ale costumului viitorului vor depinde, desigur,
de noile sale func]ii, de integrarea lui în peisaj,
care la rândul lui va fi marcat de modul de
producere a energiei. Locul lemnului,
c~rbunelui sau petrolului va fi luat nu numai de
energia atomic~ ci [i de razele solare, de for]a
mareelor, a valurilor m~rii sau a vântului, sau de
procesarea chimic~ a de[eurilor. Au [i ap~rut
versiuni moderne ale morilor de vânt, care
împodobesc peisajul ca un stol de p~s~ri, ca [i
cuptoare de gunoi care înfrumuse]eaz~ ora[ul,
cum e cel cu turla ca o sfer~ aurie, proiectat de
Hundertwasser, la Viena.
Arhitectura va avea grij~ s~ menajeze vegeta]ia;
de aceea, urbanistica de anticipa]ie plaseaz~
majoritatea cl~dirilor cu func]ii publice în
subsoluri (s~li de spectacol, biblioteci, arhive,
parc~ri etc.), iar locuin]ele la în~l]ime, fie
ridicate deasupra solului prin tije, ca ni[te
ciuperci sau flori, fie suspendate pe re]ele, de
pild~ deasupra unui râu.
Slujit de ma[in~rii, omul nu va mai trebui s~ se
deplaseze la slujb~, lucrând acas~. În schimb, î[i
va muta domiciliul dup~ voie: se prevede
realizarea unor unit~]i locuibile ca ni[te rulote,
putând fi ag~]ate de elicoptere [i mutate
oriunde, în ora[, pe munte sau la mare.
Noile materiale de construc]ie vor permite ca
fiecare om s~-[i modeleze, ca [i scoica, propria
cochilie, în formele cele mai fanteziste.
Costumele vor trebui s~ ]in~ seam~ de
deplasarea individual~, care va intra în vitez~ fie
pe sol, pe covoare rulante sau înc~l]~ri pe pern~
de aer (asem~n~toare patinelor cu rotile
actuale), fie în aer, la mic~ în~l]ime, ceea ce ar
impune m~suri de protec]ie anti[oc prin
ve[minte pneumatice sau spongioase.
A devenit posibil~ realizarea unei pelicule foarte
sub]iri, elastice, termoizolante, impermeabile [i
Philippe Starck, Vogue, septembrie 1997

297
– suprem rafinament – putând s~-[i schimbe
culoarea dup~ dorin]~, eventual cu o
programare prealabil~. Nu mai este doar o idee
[tiin]ifico-fantastic~ nici combinezonul prev~zut
cu cili-senzori, capabili s~ preia din mediul
exterior sau interior informa]ii asupra st~rii
atmosferice, temperaturii, umidit~]ii sau
radia]iilor, declan[ând adaptarea automat~ a

Fermoare ca ornament, Dior, Vogue, aprilie 2001

Givenchy, Rochie peste costum de baie, L’Express Magazine, 13 - 19 martie 2003

costumului. Pentru timpul rece s-au imaginat [i
haine, care, p~strate în dulap sub presiune,
arat~ ca o folie de hârtie, dar în contact cu aerul
devin expandate, ca o vat~ pufoas~.
Mijloacele de comunicare individuale vor
continua s~ evolueze. Exist~ deja
„palmotropul“, purtat la mân~ ca un ceas, care
combin~ func]iile telefonului, computerului,
faxului [i televizorului. Butoanele de comand~
a transmi]~torilor [i receptorilor miniaturiza]i
vor face parte din costum, sub form~ de cercei,
br~]~ri sau coliere, antenele având rolul
ornamental al penelor la p~l~rie sau al florilor
prinse în p~r.
Ochelarii vor deveni adev~rate proteze,
extinzând acuitatea vederii pân~ la microscop
sau telescop [i permi]ând perceperea razelor
care dep~[esc spectrul vizibil, ultraviolete [i
infraro[ii. L~rgirea câmpului vizual pe o
suprafa]~ sferic~, de jur împrejur, ar permite o
 orientare în spa]iu superioar~ celei a albinelor.
În ochelari ar putea fi integrate [i aparate foto
sau computere, cu mausul în inelul de la deget.
Ar putea fi atins, astfel, visul înzestr~rii omului
cu însu[irile celorlalte vie]uitoare: cu for]a
leului, întrupat~ de Sfinx-ul egiptean, cu viteza
calului, atribuit~ centaurului grecesc, cu
zborul vulturului, propriu geniilor înaripate
mesopotamiene sau cu adaptarea subacvatic~
a sirenelor.
Scenografii filmelor de anticipa]ie au propus
diferite solu]ii de combinare a aspectului tehnic
al aparaturii cu v~luri fluide, romantice,
sugerând via]a organic~.
Cea mai mare inven]ie, ale c~rei consecin]e vor
ap~rea în mileniul al III-lea, este îns~ extinderea
trucajului prin proliferarea imaginilor artificiale.
Înc~ din anii ’80 ai secolului ‘20 s-a realizat,
deocamdat~ doar în film sau TV, proiectarea unor
obiecte inexistente în realitate. În Jurassik Park,
dinozaurii lui Spielberg au fost integra]i în
memoria calculatorului sub forma unor ecua]ii
matematice din care au rezultat creaturi
verosimile introduse în film printre personajele
reale (Jean Gabriel Fredet, Vr~jitorii imaginilor, „Le
Nouvel Observateur”, 15-20 decembrie 1994).
Urmeaz~, desigur, implantarea acestor imagini
virtuale chiar în spa]iul vie]ii cotidiene. Oricine
ar putea astfel s~-[i schimbe ambian]a camerei
cu un decor de munte sau de mare sau s~ se
înv~rte printre eroii unui film sau printre
manechinele care prezint~ moda, privindu-le pe
îndelete de jur împrejur prin stop-cadru.
Deasemenea va fi posibil ca omul s~ se
înve[mânteze [i pe sine însu[i în iluzii, f~când
vizibile hainele imaginare ale împ~ratului din
poveste, ba mai mult, variindu-le prin
morphing, realizând trecerea într-un mod fluid
de la o imagine la alta, a[a cum într-o reclam~
publicitar~ pentru benzin~ un automobil
Robotul japonez ASIMO, Le Nouvel Observateur, 4 - 10 ianuarie 2001

299
devine, printr-o metamorfoz~ progresiv~, un poate preface într-un F~t-Frumos [i invers,
tigru care sare. tr~ind astfel mai multe vie]i.
Dac~ v~zul, auzul [i mirosul pot fi [i acum lesne C~ci s~ nu uit~m c~, dup~ cum scria Shelley:
în[elate, probabil c~ [i pip~itul [i gustul vor fi
p~c~lite într-un viitor nu prea îndep~rtat prin Oricât~ bucurie sau dureri
mijloace artificiale pentru a da senza]ia unor Ne-a[teapt~, f~r~ cap~t e c~rarea
tr~iri reale. Oare cum se vor adapta urma[ii ßi mâine pentru om nu-i ce-a fost ieri
no[tri la aceast~ confuzie dintre vis [i via]~, pe E ve[nic~ pe lume doar schimbarea.
care Calderon de la Barca a intuit-o acum peste
trei secole? (traducere de P. Solomon)
Nici nu ne putem imagina posibilit~]ile acestor
reedit~ri ale basmelor, în care un balaur se

Revenirea la colanele africane, Givenchy,

Vogue septembrie 1997
Revenirea la bijuterii indiene, John Galliano, Revenirea la bl~nuri ca în preistorie, J.P.Gaultier,
Vogue, septembrie 1997 Vogue, septembrie 1997
J. P. Gaultier, Bubu, anii ‘90

301
Bibliografie
1900 1910 1920
Costumul masculin de-a lungul secolului XX
Agins, Teri, The End of Fashion, New
York, Harper Collins Publishers, 2000.
Alain, Emile Chartier Un sistem al
artelor frumoase, Bucure[ti, Ed. Meridiane,
1969.
Alexianu, Al., Mode [i ve[minte din
trecut, Bucure[ti, Ed. Meridiane, 1971.
Arnold, Janet, Handbook of Costume,
Londra, Macmillan, 1973.
Barthes, Roland, Le système de la
mode, Paris, Ed. du Seuil, 1967.
Baudelaire, Charles, Pictorul vie]ii
moderne [i alte curiozit~]i, Bucure[ti, Ed.
Meridiane, 1992.
B~n~]eanu, Tancred, Foc[a, G.,
Ionescu, E. Arta popular~ în R.P.R.,
Bucure[ti, Espla, 1958.
B~n~]eanu, Tancred, Zlotea, E., România
- din tezaurul portului popular tradi]ional,
Bucure[ti, Ed. Sport-Turism, 1977.
302
1930 1940 1950 1960 1970
Bâtc~, Maria, The Romanian National
Costume, Bucure[ti, Departamentul de
Informa]ii Publice al Guvernului României,
1996.
Beagle, P., American Denim, New York,
Harry N. Abrams Inc, 1975.
Berchin~, Doina, Moda pe în]elesul
tuturor, Bucure[ti, Ed. Paidea, 1999.
Besson, Jean-Louis, Le livre des
costumes, Paris, Ed. Gallimard, 1986.
Blondez Philippe, Mode en mouvements
de mode, Ed. SODES, Paris, 2005.
Boehm, Max von, Die Mode, München,
F. Brinckmann, 1925.
Bonnart, Personnages de qualite, Paris,
Rombaldi, 1956.
Boucher, François, Histoire du Costume
en Occident de l’Antiquité à nos jours,
Paris, Flammarion, 1965.
Boutin-Arnaud, Marie et Noelle
1980 1990 2000
Tasmadjian, Le vêtement, création,
conception, fabrication, Paris, Nathan,
1997.
Braun, Ronsdorf, Margarete, Modische
Eleganz, Europäische Kostümgeschichte
von 1789 bis 1929, München, Georg DW
Callway, 1963.
Broby Johansen, R., Body and clothes,
New York, Reinhold Book Corporation,
1968.
Brooke, Iris English Costume, London,
Methuen, 1951.
Brooks, David, Bobos in paradise, NY.
London, Simon & Schuster, 2000.
Buta Ovidiu, Victima modei, Ia[i, ed.
Polirom, 2006.
Caragea, Cecilia, Istoria aranj~rii
p~rului, Bucure[ti, Ed. Teora,1999.
Carlyle, Thomas, Filosofia vestimen-
ta]iei, Bucure[ti, Institutul European, 1998.
 1900 1910
Costumul feminin între 1900-1940
Chambers, Bernice G., Color and design.
Fashion in men’s and women’s clothing,
New York, Prentice Hall inc, 1951.
Chapsal Madelaine, La chair de la robe,
(Madelaine Vionnet), Paris, Ed. Fayard,
1989.
Contini, Mila, 5000 ans d’elegance,
Paris, Hachette, 1965.
Cottaz, Maurice, Encyclopedie du
costume, Paris, Ed. Albert Morance, 1955.
Cressy Judith, Le livre de l’or, New
York, Metropolitan Museum of Art, 1998.
Cunnington, C.W. [i P., Handbook of
English Costume, London, 1959.
D’Assailly, Gisèle, Les quinze révolutions
de la mode, Paris, Hachette, 1968.
Davenport, Millia, The book of
Costume, New York, Crown publ. inc.,
1948.
Deboucourt M., Modes et manières du
1915 1920 1925 1930
jour 1789-1808, Paris, Rombaldi, 1957.
Deslandres, Yvonne, Le costume,
image de l’homme, Paris, Ed. Albin Michel,
1976.
Deslandres, Yvonne; Müller Florence,
Histoire du costume au XX-eme siècle,
Paris, Somogy, 1986.
Dickson, Olive Patricia, Arts indiens au
Canada, AINC Ottawa Canada, 1972.
Dic]ionar de art~, Bucure[ti, Ed.-
Meridiane, 1998.
Dorner, Jane, Fashion, London,
Octopus Book, 1974.
Erner Guillaume, Victimes de la mode?,
Paris, Ed. La decouverte / Poche, 2006
Fashion. A History from the 18th. to
20th. Century, The Collection of the
Kyoto Costume Institute, London,
Taschen, 2002.
Fontanel Beatrice, Corsets et soutiens -
1935 1940
gorge, Paris, Ed. de la Martiniere, 1997
Formagiu, Hedwig-Maria, Portul
popular din România, Bucure[ti, Artis,
1974.
Funcken, Liliane et Fred, Le costume et
les armes des soldats de tous les temps,
Paris, Tournai, 1966.
Gurye G.S., Indian costume, Bombay,
1951.
Gutkowska-Rychlewska, Maria,
Historia Ubiorow, Wroclow-Warszawa-
Krakow, 1968.
Grümbach, Didier, Istorii ale modei,
Bucure[ti, Ed. Funda]iei PRO, 2001.
Hamilton Hill, Marget; Bucknell P.A.,
The Evolution of Fashion, Pattern and Cut
from 1066 to 1930, London, B.T. Batsford
Ltd., 1967, edi]ia a VII-a 1981.
Hansen, Henni Harald Costume
Cavalcade, London, Methuen, 1956.
303
 Hollander, Anne, Seeing through
clothes, London, Berkeley, University of
California Press, 1993.
Hollander, Anne, Sex and Suits: The
Evolution of Modern Dress, London,
Claridge Press, 2002.
Howell, Georgiana, In Vogue, Six
Decades of Fashion, London, Penguin
Books, 1978.
Ionescu, Adrian-Silvan, Moda
româneasc~ 1790-1850 între Stambul [i
Paris, Bucure[ti, Ed. Maiko, 2001.
Ionescu, Adrian-Silvan, Mod~ [i
societatea urban~, Bucure[ti, Ed.Paideea,
2006.
Jones, Dylan, Haircults, London,
Thames and Hudson, 1990.
Kennedy, Allan, Costumes japonais,
Paris, Ed. Adam Biro, 1990.
Köhler, Karl, Emma von Sichart,
Praktische Kostümkunde, München, F.
1945 1950
Costumul feminin între 1940-1970
304
Brinckmann A-G, 1926.
Korciunova Tamara, Le costume en
Russie. Musée de l’Ermitage, Leningrad,
Ed.d’Art Aurora, 1983.
Kzlinski V.I.; Berman E.M.; Kurbatova
E.M., Russki Kostium, Moscova,1963.
Kybalova, Ludmila; Herbenova, O.;
Lamarova, M. Der grosse Bilderlexicon der
Mode, Praga, Artia, 1976.
Laver, James, Style in costume, London,
Oxford University Press, 1949.
Laver, James, Histoire de la Mode et du
Costume, London, Thames and Hudson,
1995.
Lechevalier, Corinne, Le chic au
masculin, Paris, Hachette, 2003.
Lehnert, Ghertud, Fashion a concise
history, London, Laurence King, 1999.
Leloir, Maurice, Dictionnaire du
costume, Paris, Librairie Gründ, 1951.
Madsen Axel, Chanel, ed. H.Holt and
1955 1960 1965
Co, NY, 1990.
Mantoux, Thierry, Le guide du bon chic
bon genre BCBG, Paris, Ed. Hermé, 1985.
Mc Dowell, Colin, Le Chapeau et la
mode, Paris, Ed. Celiv, 1994.
Mc Dowell, Colin, The Man of Fashion,
London, Thames and Hudson, 1997.
Müller Florence, Art&Mode, Paris, Ed.
Assouline, 2001
Le Musée de la Mode, Buttolph,
Angela et les colaborateurs, Paris,
Phaidon, 2001.
Nanu, Adina, Art~, stil, costum,
Bucure[ti, Ed. Meridiane, 1976.
Nanu, Adina, Arta pe om, Bucure[ti,
Ed. Compania, 2001.
Nicolescu, Corina, Istoria costumului de
curte în ¥~rile Române secolele XIV - XVIII,
Bucure[ti, Ed. ßtiin]ific~, 1970.
Nieholdt, Eva, Kostümkunde,
Braunschweig, Klinkhardt u. Biermann, 1961.
1970
 1975 1980 1985 1990 1995 2000

Costumul feminin între 1970-2000

Obalk, H.; Saval, A.; Pasche, A. Les
mouvements de mode expliqués aux
parents, Paris, Laffont, 1984.
Oros, Constantin, Pagini din istoria
costumului, Cluj, Ed. Dacia, 1998.
Pasco, Michael, L’histoire des lunettes
vue par les peintres, Paris, Boubée, 1995.
Pastoureau Michel, L’etoffe du diable,
Paris, Ed.du Seuil, 1991.
Peacock John, Costume 1066-1966,
London, Thames and Hudson, 1992.
Penn Irving, Regards the Work of Issey
Miyake, London, Jonathan Cape, 1999.
Petrescu, Paul [i Stoica Georgeta, Arta
popular~ româneasc~, Bucure[ti, Ed.
Meridiane, 1969.
Racinet, A.C.A., The complete costume
history, London, Taschen, 2003.
Reich, Adina, Istoria costumului, Tel
Aviv, Ed. Didactic~, 1996.
Ruppert, Jacques, Le costume, Paris,
Flammarion, 1931.
Secosan, Elena; Petrescu Paul, Portul
popular de s~rb~toare în România,
Bucure[ti, Ed. Meridiane,1984.
Seeling, Charlotte, Fashion, The
Century of the designer 1900 - 1999,
Cologne, Könemann, 2000.
Sronkova, Olga, Die Mode von der
Renaissance bis zum Rokoko, Praga, Artia,
1959.
Tambini, Michael, The look of the
century, London, Dorling Kindersley,1999.
Taylor, Lou, Mourning Dress, London,
George Alen and Unvin Publishers, 1983.
Thiel, Erika, Geschichte des Kostüms,
Berlin, Henschelverlag,1963.
Thiel Erika, Künstler und Mode, Berlin,
Henschelverlag, 1979.
Tilke, Max, Orientalische Kostüme,
Berlin, E. Wasmuth,1923.
Turner Wilcox, R. The Dictionary of
Costume, New York, Charles Scribners
sons, 1969.
Uniformele armatei române 1830-
1930, Bucure[ti, Muzeul Militar, 1930.
Wilhelm, Jacques, Modenschau der
Jarhunderte, Hamburg, Blüchert
Verlag,1957.
Waquet Dominique; La porte, Marion
Moda, Bucure[ti, Ed. Corint, 2003.
Weigert R.A., Pourpoints et
vertugadins, Paris, Rombaldi, 1958.
Weigert R.A., Bonnart, Personnages de
qualité, Paris, Rombaldi, 1956.
Weigert R.A., Gallerie des modes et
costumes francais 1778-1787, Paris,
Rombaldi, 1960.

305
 Doamna dormind, 3000 \Hr., Malta, Muzeul de arheologie Valetta

Autor DTP Redactare

Adina Nanu Roxana Enciu Emil Stanciu
Dana Voiculescu
Concep]ie grafic` [i copert` Irina Spirescu Coordonator proiect
Adrian Sorin Georgescu Arpad Harangozo
Ovidiu Morar