Prada Ispitei - Joshua Harris

Joshua Harris
Pradă ispitei
Editura Aqua Forte, Cluj

Descrierea CIP a Bibliotecii
Naţionale a României
HARRIS, JOSHUA
Pradă ispitei, Joshua Harris - trad.:
Doru Pop
Cluj-Napoca:Aqua Forte, 2005
ISBN 973-7758-16-1
I. Pop, Doru (trad.)
159.9
Traducere: DORU POP
Corectură: Dumitru Dorian şi
Lucian Toma
Consilier editorial: Voicu Bojan
Grafica: Răzvan Anton
Fotografia copertei: Cosmin Bumbuţ* -
reprodusă cu
permisiunea autorului
Tehnoredactare: Kitty Bojan
Originaly published in English under the title
Not Even a Hint
by Joshua Harris
Copyright © 2003 by Joshua Harris.
Published by Muntnomah
Publishers, Inc
204 W. Adams Avenue, P.O. Box 1720 -
Sisters, Oregon 97759
USA
AII non-English language rights are
contracted througt: Gospel
Literature International PO Box 4060,
Ontario, CA 91761-
1003, USA
Copyright © 2005 pentru prezenta
ediţie: Editura Aqua Forte,
Cluj-Napoca, tel. 0264.433263
Vizitaţi-ne pe internet la adresa:
www.aquaforte.com
Traducerea a fost făcută cu
permisiunea editorului după
originalul din limba engleză (Not
Even a Hint). Citatele biblice
au fost extrase din varianta de
traducere pr. Dumitru Corni-
lescu, editată de Societatea Biblică
română.
Toate drepturile rezervate. Nici o
parte din această carte
nu poate fi reprodusă sau difuzată
în orice formă sau prin orice
mijloace, exceptând cazul unor
scurte citate sau recenzii, fără
permisiunea prealabilă din partea
editorului.
*Cosmin Bumbuţ este unul dintre
cei mai cunoscuţi fotografi români,
autor al albumului Transit (Ed.
Humanitas, 2002), fondator al
Grupului fotografic 7 zile, prezent în
numeroase expoziţii personale şi
de grup. Lucrările sale pot fi
văzute la www.bumbutz.com şi
www.7zile.ro
Copiilor
mei,
Emma
Grace
şi
Joshua
Quinn
Prefaţă
Probabil că eu însumi am nevoie

de această carte la
fel de mult sau poate chiar mai
mult decât voi, cititorii
mei. Nu am scris-o pentru că am
„biruit" pofta trupească
sau pentru că aş deţine un secret
pe care aş putea să vi-1
destăinui; am scris această carte
pentru că am cunoscut
puterea transformatoare a lui
Dumnezeu şi pentru că
ştiu prea bine cât de mult îşi
doreşte să ne înfăţişeze
tuturor această putere.
în urmă cu doi ani îmi pregăteam o
cuvântare despre
pofta trupească şi mi-am dat
seama că bibliografia de
care aş fi avut nevoie nu fusese
încă scrisă. Aş fi avut
nevoie de o carte în care să găsesc
scris negru pe alb
faptul că numai Isus Hristos ne
poate scăpa din
mecanismul devorator al ruşinii şi
al vinovăţiei în care
pică atât de mulţi oameni plini de
bune intenţii. Mă
gândeam la o carte din categoria
„Numai cu acordul
părinţilor", care să stârnească
dragostea pentru sfinţenie
şi ura pentru poftele trupului, fără
să târască imaginaţia
cititorului prin toate mizeriile
acestora. Voiam o carte
adresată deopotrivă bărbaţilor şi
femeilor, pentru că
mi-am dat seama că pofta
trupească nu e o chestiune
care se referă doar la bărbaţi - e o
problemă general
umană.
7 Pradă ispitei
Aveţi dinainte umila mea încercare

de a scrie o
asemenea carte. Şi, cu toate că
acum mă consider un
familist fericit, o mare parte din
cele cuprinse între
paginile acestea se adresează
celor care sunt singuri,
pentru că ispita pătrunde în vieţile
noastre mai ales când
suntem singuri. Dar principiile
cuprinse în această carte
nu se limitează la cei necăsătoriţi
sau la un anumit grup
de vârstă. Aş vrea să cred că mulţi
dintre cei căsătoriţi o
vor citi şi vor avea de câştigat.
Sunteţi creştini?! Aş vrea să vă
amintesc nişte
adevăruri pe care le-aţi uitat. Dacă
nu sunteţi creştini şi
totuşi veţi citi rândurile acestea,
vă rog să nu vă speriaţi
de termenii religioşi la care am
făcut apel. Dacă sunteţi
frustraţi de felul în care poftele au
pus stăpânire pe viaţa
voastră şi o fac să urmeze un
anumit drum nedorit şi
dacă sunteţi pătrunşi de vinovăţie,
aş vrea să vă vorbesc
despre un Mântuitor care m-a
iertat şi mi-a schimbat
viaţa.
Am descoperit că poftele pot fi
învinse numai având
încredere în deplina iertare a lui
Dumnezeu, datorită
jertfei lui Isus pentru mine. Nici
ruşinea, nici vinovăţia,
şi nici chiar pedepsele la care
singur m-am supus, nu
m-au făcut mai curat. Nici măcar
faptele mele bune nu
mi-au adus iertare. Aveam nevoie
de un Mântuitor.
Aveam nevoie de har.
Jerry Bridges scrie foarte frumos
într-una din cărţile
lui: „Fiecare zi pe care o trăim în
calitate de creştini ar
trebui să fie o zi în care să ne
raportăm la Dumnezeu
doar pe baza harului. „Nici cele
mai negre clipe nu sunt
atât de cumplite, încât să fim în
afara harului lui
8 Pradă ispitei
Dumnezeu. Dar nici cele mai

frumoase momente nu
sunt chiar atât de bune, încât să
fie dincolo de harul lui
Dumnezeu."
Pradă ispitei 9
Fie că trăiţi „o zi bună" sau „o zi

proastă", eu mă rog
ca măcar o părticică din această
carte să vă descopere
viaţa după care tânjiţi cu adevărat
- o viaţă mai plăcută
lui Dumnezeu, o viaţă însemnată
de o puritate lăuntrică
profundă, o viaţă în care să aveţi
parte atât de plăcere,
cât şi de libertatea adusă de
sfinţenie.
JOSHUA HARRIS
Partea întâi
ADEVĂRUL
DESPRE
POFTELE
TRUPULUI
11
Nici măcar prin gând să nu-ţi

treacă
Cum se face că nu îmi pot înfrâna
poftele?
în sufrageria semi-întunecată
eram şapte suflete. O
singură foaie de hârtie trecea
încet de la unul la altul. în
cele din urmă, a aterizat în faţa
mea. Am aruncat o
privire peste lista numerotată şi
apoi m-am semnat cu
mare seriozitate în josul paginii.
„Contractul", după cum îl
numiserăm, era un cod
sever de purtare, o listă de
promisiuni pe care căzuserăm
de acord să le îndeplinim în anul
următor.
Vom citi zilnic Biblia.
Vom merge în fiecare duminică la
biserică.
Vom memora săptămânal câte un
pasaj din
Scriptură.
Vom posti în fiecare zi de marţi.
Vom împărtăşi cuiva în fiecare
săptămână credinţa
noastră.
Nu ne vom uita la nici un film.
Nu vom săruta nici o fată.
Nu vom bea alcool.
Şi nu ne vom masturba.
Nici prin gând să nu-ţi treacă 12
De fapt, nu-mi mai amintesc chiar

toate promi-
siunile înşirate acolo. Cred că erau
vreo cincisprezece.
Dar îmi amintesc foarte clar că
jurământul care se
referea la masturbare era al
zecelea pe listă. Era o
promisiune pe care nu o puteam
trece cu vederea.
Armăsarii
Aveam optsprezece ani. Ceilalţi

şase flăcăi aveau şi
ei între şaptesprezece şi douăzeci
şi patru de ani. Vara
aceea eram consilieri într-o tabără
pentru liderii creştini
din Colorado. Eu împreună cu Clint
şi Carlos spălam
vasele. Don, Brook, Jon şi Scot
făceau pe şoferii
autobuzelor pentru studenţi. Ne
spuneam „Armăsarii" -
numele uneia dintre cabanele în
care erau cazaţi câţiva
dintre băieţi.
Nu mai ştiu când ne-a venit ideea
contractului, cred
că pur şi simplu aveam nevoie de
reguli şi voiam să ştim
că suntem pe placul lui Dumnezeu.
întreg procesul de
"sfinţenie" ni se părea foarte
complicat, aşa că ideea de
a reduce credinţa la câteva
promisiuni şi interdicţii uşor
de îndeplinit era extrem de
ispititoare.
Aşa că ne-am pomenit în
sufrageria părinţilor lui
Jon, semnând o foaie de hârtie.
După ce am terminat,
Jon a luat bucata de hârtie, a pus-
o pe podea în mijlocul
camerei şi a îngenuncheat lângă
ea. „Hai, băieţi", a zis el.
„Hai să pecetluim legământul
nostru cu o rugăciune".
Totul devenise extrem de dramatic, nu
ne mai lipsea
decât o temă muzical-orchestrală
în crescendo drept
fundal. Am căzut cu toţii în
genunchi, adunaţi în cerc, cu
13 Pradă ispitei
mâna dreaptă întinsă deasupra foii

de hârtie. Am închis
ochii, ne-am plecat frunţile şi apoi
am jurat înaintea lui
Dumnezeu că vom respecta
întocmai toate regulile de pe
listă.
Devenise oficial, contractul fusese

ratificat. Eram
absolut convins că îngerii din
ceruri se aplecau, cuprinşi
de uimire, să vadă impresionanta
etalare de sfinţenie şi
voinţă neînduplecată de care se
umpluse camera.
După câteva zile am plecat cu toţii
spre casele
noastre. Eu mă scăldam încă în
euforia zelului religios,
îmi ziceam în sinea mea că fiecare
generaţie are nevoie
de oameni de mare curaj, bărbaţi
plini de dăruire,
oameni puternici - oameni ai lui
Dumnezeu. Iar eu eram
unul dintre aceştia.
Iluzia a durat vreo două
săptămâni. Apoi am încălcat
regula numărul zece din contract.
Anul acela am primit o lecţie
usturătoare despre
incapacitatea mea evidentă de a fi
drept prin propria-mi
putere. Iar în jurnalul intim am tot
scris „numărul zece
încă o dată", de atâtea ori, încât
nici măcar nu vreau să
îmi amintesc. Toate marile mele
ambiţii, toate
jurămintele, toate eforturile mele
personale s-au dovedit
a fi inutile.
O luptă exemplară
Acum pot să râd amintindu-mi de

anul acela, pe care
l-am petrecut sub dictatura
„contractului", dar de fapt
atunci am învăţat câteva lecţii
importante despre cât de
neputincioase sunt regulile şi
regulamentele omeneşti
atunci când te străduieşti să aduci
o schimbare reală în
viaţa ta - mai ales în zona poftelor
cărnii.
Desigur, masturbarea este numai
una dintre
nenumăratele manifestări din
viaţa noastră ale poftelor
trupului. Lupta voastră cu poftele
poate fi diferită de
15 Pradă ispitei
lupta pe care am dus-o eu. Poate

că în cazul vostru este
vorba despre fantezii romantice,
pornografie de pe
Internet sau ispita de a avea o
relaţie sexuală cu un
prieten sau o prietenă apropiată.

Tocmai pentru că
posibilităţile sunt nelimitate, am
găsit o definiţie simplă
a poftelor: tânjirea cărnii după
ceea ce Dumnezeu ne-a
interzis.
A pofti înseamnă a-ţi dori ceea ce
nu ai şi nici nu ţi-a
fost dat să ai. Pofta trece dincolo
de atracţie, de
aprecierea frumuseţii sau de
dorinţa normală de sex - ea
face ca aceste dorinţe să devină
mai importante decât
Dumnezeu. Pentru a-şi găsi
împlinire, pofta iese în afara
normelor lui Dumnezeu.
Am ajuns la convingerea că pofta a
devenit bătălia
cea mai importantă pentru
generaţia noastră. Faptul că
în ultimii cinci ani am scris două
cărţi despre cum se face
curte şi despre relaţiile amoroase
dintre oameni m-a
ajutat să înţeleg cât de serioasă
este această problemă
pentru foarte mulţi dintre cei care
cred în Dumnezeu.
Am primit mii de scrisori şi de e-
mailuri de la oameni de
toate vârstele şi din toată lumea,
cu toţii având aceeaşi
problemă: pângărirea sexuală.
Fiecare poveste în parte este
sfâşietoare, indiferent
că e a unei femei sau a unui
bărbat. Sunt poveşti despre
mici compromisuri care au dus la
păcate şi regrete
serioase. Sunt poveşti despre
înfruntări tainice şi
înspăimântătoare cu pofte precum
relaţiile sexuale
înainte de căsătorie, pornografia
sau homosexualitatea.
Sunt poveştile unor oameni care
au jurat cândva să
rămână puri şi cărora nu le vine să
creadă în ce adâncuri
ale necurăţiei au căzut.
Chelsea, o fată prinsă în capcana
masturbării şi a
pornografiei pe Internet mi-a scris
o scrisoare tipică de
17 Pradă ispitei
disperare şi frustrare:
Nici nu mai ştiu cine sunt. Sunt
atât de speriată.
Fac ceea ce ştiu că este rău. Am
încercat să mă
opresc - zău că am încercat. Am

plâns şi am suspinat
nopţi întregi. M-am rugat şi am
scris în jurnal, am
citit cărţi, dar, sincer, sunt
pierdută. îl iubesc pe
Dumnezeu, dar nu pot să tot cer
iertare mereu şi
mereu pentru acelaşi lucru. Ştiu că
am nevoie de
ajutor, dar nu ştiu cum să găsesc
ajutorul acesta. Ştiu
că Dumnezeu a pregătit mult mai
multe pentru viaţa
mea decât atât, dar păcatul
continuă să mă înfrângă.
Nu-i aşa că înţelegi spaimele lui
Chelsea? încerci şi
tot încerci, dar niciodată nu pare
suficient. Oare există
ceva mai descurajant decât
pierderea tuturor bătăliilor
cu poftele? întreaga pasiune
spirituală se scurge, iar
credinţa ţi se pare goală.
Rugăciunile devin seci şi
întreaga perspectivă a drumului
alături de Dumnezeu
prinde alte contururi. Uneori
suntem atât de cuprinşi de
ruşine, încât Atotputernicul pare
undeva la milioane de
kilometri depărtare.
Ce nu fac bine?
Oare Isus a murit ca să ajung aicil

Aşa trebuie să
arate lucrurile?
Nu, nici vorbă. Dumnezeu nu te
vrea veşnic înlănţuit
în cercul vicios al înfrângerii.
Chelsea are dreptate. Tatăl
nostru din ceruri chiar ne-a
pregătit mult mai mult decât
o viaţă cuprinsă de pofte,
vinovăţie şi ruşine. Atunci de
ce nu descoperim aceste planuri?
Ce nu e bine?
De obicei pierdem bătăliile cu poftele
din trei
motive. Şi anume:
un standard eronat în ceea ce
priveşte sfinţenia,
o sursă greşită de putere
transfiguratoare,
19 Pradă ispitei
o motivaţie greşită a luptei cu

păcatul.
Incapacitatea de a-mi respecta „contractul"

mi-a dat
de gândit prima dată că nu
alesesem metoda potrivită
pentru a rezista poftelor. în primul
rând mă bazasem pe
ceea ce înţelegeam eu prin
ascultarea de Dumnezeu.
Mi-am creat o regulă pe care
credeam că o pot urma: să
nu mă masturbez timp de un an.
Rezultatul a fost acela că mi-am pus
speranţele
într-o putere greşită: propria mea
voinţă şi putere. Nu
mă încrezusem în Dumnezeu; îmi
puneam credinţa în
mâinile lui Joshua Harris şi în
capacitatea lui de a rezista
ispitelor.
Nici motivaţia aleasă nu mă ajuta
prea mult. Deşi nu
era cu totul greşită - o parte din
mine dorea cu adevărat
să îi fie pe plac lui Dumnezeu -
mare parte din motivaţia
mea era aceea de a mă „simţi" o
fiinţă pură. îmi doream
să ajung să pot spune că nu
păcătuisem, voiam să îi arăt
lui Dumnezeu cât de bun puteam
să fiu şi cât de vrednic
eram.
Dar, desigur, toate acestea s-au
năruit. După ce am
păcătuit iarăşi, motivaţiile mele s-
au spulberat. Nu mă
mai simţeam nici pur şi nici
vrednic de iubirea lui
Dumnezeu. Vinovăţia mă făcea
neîncrezător în
rugăciune, aşa că am încercat şi
mai tare să-mi întăresc
voinţa de a nu mai pofti. Asta nu a
dus decât la şi mai
multe descurajări şi frustrări.
Chiar şi după ce mi-am
schimbat standardele - "Să nu mai
fac asta niciodată în
următoarele nouă luni" - totul se repeta
implacabil.
Există şi în viaţa ta un episod
similar? Nu-i aşa că
înţelegi că alterarea standardelor,
alegerea greşită a
resurselor puterii sau motivaţiile
21 Pradă ispitei
nepotrivite vor duce la

eşecuri repetate?
Am scris această carte pentru că
am învăţat că nu
suntem nevoiţi să cădem în
această capcană. Nici unul
dintre noi nu trebuie să ajungă aici
atâta timp cât
Cuvântul lui Dumnezeu ne arată

calea spre libertate. El
ne oferă portiţa de scăpare din
cercul vicios al
înfrângerii: acceptarea ideii Sale de
sfinţenie, a puterii
Sale transfiguratoare şi a
motivaţiilor Sale împotriva
păcatului.
Aşteptări conflictuale
Putem să identificăm standardele
stabilite de
Dumnezeu pentru poftele
trupului? Câte pofte ne
îngăduie Dumnezeu să ne
satisfacem în viaţă?
Crezi că eşti pregătit pentru
răspunsul meu? Mei cât
negru sub unghie.
Chiar aşa. Nimic. Zero barat.
Mulţimea vidă.
Nu spun aceste cuvinte ca să
dramatizez, dar chiar
cred că Dumnezeu asta aşteaptă
de la toţi creştinii,
indiferent de vârstă sau de
pregătire socială, şi nu pentru
că El ar fi foarte rigid sau pentru
că ar fi sever de dragul
propriei sobrietăţi. Totul se
datorează iubirii Sale pentru
noi - şi faptului că noi suntem ai
Lui. Totul se datorează
înţelepciunii Sale, iar această
înţelepciune depăşeşte
orice înţelegere.
La Efeseni 5:3 ni se spune:
„Curvia, sau orice altfel de
necurăţie, sau
lăcomia de avere, nici să nu fie
pomenite între voi, aşa
cum se cuvine unor sfinţi".
Vom discuta mai târziu de ce Dumnezeu ne-a
impus
norme atât de stricte. Deocamdată
este suficient să
spunem că El adaugă „orice
desfrâu" la actele de
„necurăţie". Nu este suficient să
scăpăm de păcatul
adulterului sau de acela al
activităţii sexuale în afara
căsniciei. El vrea să scoatem din
gândurile şi faptele
23 Pradă ispitei
noastre orice poate fi necurat,

vrea să pătrundem în
adâncurile inimii şi să înlăturăm
de acolo lăcomia
sexuală, care caută întotdeauna
noi provocări senzuale.
însă mulţi ne-am conceput o
„gândire dietetică" în
privinţa poftei. Dorim cu adevărat
să reducem poftele,
pentru că ştim că nu sunt
sănătoase şi că ne fac să ne
simţim rău. Dar, aidoma unui
desert cu ciocolată, plin de
calorii şi încărcat cu grăsimi, pofta
este mult prea acerbă
pentru a-i putea rezista până la
capăt. Sigur că
Dumnezeu va înţelege dacă nu ne
respectăm dieta şi
ciugulim puţin din păcat când şi
când (fie că e vorba de
prea multă intimitate la o întâlnire
amoroasă, de un film
îndoielnic sau puţin răsfăţ cu o
fantasmă nevrednică).
Este acelaşi tip de mentalitate
care stă în spatele
vechii întrebări ce se ridică la
toate consfătuirile cu
tinerii: „Când ştim că am mers
prea departe?"
Oare nu poate fi acceptabilă
puţină ispită? Din
această întrebare se înţelege de
ce mentalitatea noastră
dietetică ne face să ne fixăm
aşteptări mult mai joase
decât cele ale lui Dumnezeu. E o
mentalitate de tip
"puţin nu strică". Şi, pe bune, pare
o prevedere destul de
rezonabilă. în cele din urmă,
măcar în aparenţă, pare un
lucru uşor de îndeplinit!
Rămâne o singură problemă: Biblia
ne învaţă exact
pe dos. Nu se acceptă nici măcar
puţină ispită. Iată de ce
Dumnezeu ne impune regula
cumplită a lui nici cât negru
sub unghie. Conform acestui
principiu, poftele nu au voie
să pătrundă liniştite în vieţile
noastre. Trebuie să ne
luptăm cu ele oriunde s-ar strecura, în
orice cotlon al
sufletului nostru s-ar afla.
Sună obositor, nu-i aşa? Dar dacă
simţi că bara e
aşezată imposibil de sus, nu
renunţa. Tocmai la acest
lucru trebuie să te aştepţi...
25 Pradă ispitei
„Aşa ceva chiar că nu se poate!"

Pe când mă gândeam ce titlu să îi
dau acestei cărţi,
cineva mi-a sugerat varianta: Adio
ispite. Prima mea
carte, Adio amoruri, fusese primită
destul de bine, zicea
persoana respectivă, aşa că noul
volum ar fi beneficiat de
această legătură semantică. în
plus, asta vrem să facem
cu toţii - să le spunem "pa"
ispitelor.
Ei bine, deşi avea dreptate, ideea
nu îmi prea plăcea.
Suna ca şi când despărţirea de
poftele din vieţile noastre
ar fi fost ceva foarte uşor. Ca şi
când ar fi fost ceva la
îndemâna oricui, pur şi simplu o
chestie de decizie. Dar,
dacă ai încercat vreodată să
întorci spatele poftelor, ştii
prea bine că nu e chiar aşa uşor.
Pofta şi necurăţia ne
atrag, ne iau captivi şi ne
hăituiesc mult după ce ne-am
hotărât a mia oară să renunţăm la
ele.
Ce îmi place la titlul original al
cărţii Nici cât negru
sub unghie* - este faptul că arată clar
că e vorba despre
ceva ce numai Dumnezeu poate să
aducă în viaţa mea şi
a ta. Regula lui Dumnezeu care nu
acceptă pofta nici cât
negru sub unghie mă aduce imediat la
capătul slabelor
mele capacităţi şi eforturi. Ea îmi
aminteşte că
Dumnezeu stabileşte standarde cu
mult mai înalte decât
cele pe care mi le impun mie
însumi şi că numai biruinţa
adusă de moartea şi învierea lui
Hristos poate oferi
adevărata putere şi adevărata
motivaţie necesare
schimbării.
*Aşa s-ar traduce expresia care în
originalul din limba engleză (Not
Even a Hint) dă titlul acestei cărţi.
Din raţiuni editoriale am ales
varianta „Pradă ispitei" (n.ed.)

Voinţa personală nu ajunge.
Numai puterea crucii
poate stăvili puterea păcatului de
a ne prinde în mrejele
sale.
27 Pradă ispitei
Disperarea sau mândria în faţa

transformării de sine
nu ajung nici ele. Numai motivaţia
harului - încrederea
în bunăvoinţa nemeritată a lui
Dumnezeu - ne poate da
putere să căutăm acea sfinţenie
lipsită de frică sau de
ruşine.
De partea sexului
Când i-am spus prima oară

socrului meu că scriu o
carte despre pofte, el m-a întrebat
în glumă: „Eşti
pentru, sau împotrivă?". Am râs şi
i-am răspuns că sunt
împotriva poftelor şi că oricum
există destule materiale
în favoarea lor! însă mai târziu mi-
am dat seama că
mesajul cărţii mele nu este acela
că aş fi împotriva
poftelor, ci acela că sunt de partea
planului lui
Dumnezeu în privinţa dorinţei
sexuale. Da, poftele sunt
rele. Dar ele sunt rele pentru că
transformă ceva ce este
deja bun în ceva rău.
Unii dintre semenii noştri au
convingerea greşită că
Dumnezeu ar fi cumva anti-sex. De
fapt El este în mod
explicit pro sex pentru că, la urma
urmelor, 1-a inventat.
Ce gând nemaipomenit,
sexualitatea pasională să fie
ideea lui Dumnezeu! Departe de El
să fie ruşinat de
acest gând, o carte întreagă din
Biblie, cum este
Cântarea Cântărilor, a fost
închinată laudelor la adresa
sexualităţii celei mai vii, în cadrul
căsniciei.
O parte din încercările creştinilor
în această lume
plină de pofte constă tocmai în
înţelegerea faptului că
nici sexul şi nici sexualitatea nu
sunt duşmanii noştri.
Ispita este inamicul cu care ne
luptăm, iar poftele şi-au

însuşit în mod perfid sexualitatea.
Trebuie să ne amintim
tot timpul că scopul nostru este
eliberarea sexualităţii
din ghearele poftelor, pentru a o
putea trăi după voia lui
Dumnezeu.
29 Pradă ispitei
Făgăduinţa plăcerii
în Marea despărţire C. S. Lewis ne
spune o istorioară
alegorică despre fantoma unui om
căzut pradă poftelor.
Pofta se întrupează într-o şopârlă
roşie care stă pe
umărul omului, şoptindu-i aţâţător
la ureche. Când omul
ajunge la disperare din cauza
şopârlei, un înger se oferă
să o omoare. Dar individul este
sfâşiat între iubirea
pentru pofte şi dorinţa ca acestea
să dispară. Se teme că
moartea poftelor va însemna şi
moartea lui. în faţa
îngerului îşi găseşte tot mai multe
scuze, încercând să
păstreze şopârla despre care
spunea că nu o vrea.
în cele din urmă, omul nostru îi dă
voie îngerului să
prindă şi să omoare şopârla.
îngerul apucă reptila, îi
rupe gâtul şi dă cu ea de pământ.
După ce vraja poftelor
este înlăturată, fantoma noastră
devine în mod
miraculos o fiinţă reală şi
concretă. Iar şopârla, în loc să
moară, se transformă într-un
armăsar care îţi taie
răsuflarea. Plin de lacrimi de
bucurie şi recunoştinţă,
omul nostru aburcă pe cal şi
împreună se avântă spre
ceruri.
în povestirea lui, C. S. Lewis face o
legătură directă
între renunţarea la pofte şi
descoperirea vieţii. Aparent,
dispariţia ispitei va duce la
dispariţia propriei fiinţe. Dar
nu e aşa. Abia când punem capăt
tânjirii necuviincioase
ajungem la începutul dorinţei
curate şi nu, aşa cum s-ar
crede, la moartea oricărei dorinţe.
Abia atunci ajungem
să ne orientăm toate dorinţele în
funcţie de Dumnezeu,
pentru că ele au fost create să ne
conducă spre dimineaţa
nesfârşită a planurilor divine.

Dumnezeu nu ne cere niciodată să
ne sacrificăm de
dragul sacrificiului, dar numai prin
sacrificiu ajungem la
marea bucurie. Răsplata şi
plăcerea de dincolo de
22 Pradă
ispitei
aparenta pierdere şi renunţare
sunt atât de profunde şi
intense, încât este imposibil să
mai crezi că ai făcut un
sacrificiu. Lucrul acesta este
valabil chiar şi atunci când
suferinţa şi renunţarea la sine
cerute de Domnul vor
dura toată viaţa.
Dacă vrei să dobândeşti vreodată
biruinţa asupra
poftelor, trebuie să crezi din toată
inima că Dumnezeu
nu este împotriva poftei tale
pentru că se opune plăcerii,
ci tocmai pentru că doreşte cu
tărie să o cunoşti.
John Piper scria în cartea Harul ce va urma
[Future
Grace]:
Trebuie să stingem focul cu foc.

Focul plăcerii
adus de pofte trebuie înfruntat cu
înflăcărarea
plăcerilor aduse de Dumnezeu.
Dacă încercăm să ne
luptăm cu focul poftei numai cu
ajutorul
interdicţiilor şi al ameninţărilor -
chiar al
cumplitelor avertismente date de
Isus - vom pierde.
Trebuie să ne folosim de uriaşa
promisiune a fericirii
supreme. în războiul pentru
bucuria sfinţeniei
trebuie să înghiţim mica flacără a
plăcerii poftei.
Vrei să te eliberezi din robia
dorinţelor şi a faptelor
cuprinse de poftă? Vrei să ieşi din
capcana vinovăţiei şi
a ruşinii?
In chip nebănuit, Dumnezeu ne
oferă amândurora o
speranţă. El nu ne îngăduie să ne
reducem aşteptările
până la punctul în care să credem
că ne-am putea
descurca de capul nostru. Ne cere
să ne asumăm
criteriile Cuvântului Său - fără cea
mai mică urmă de
imoralitate sau necurăţie sexuală.
Dumnezeu vrea ca
propriile noastre puteri să ne
aducă la disperare pentru
a nu mai avea de ales decât să ne
aruncăm în braţele
harului Său.
Aceasta este taina planului Său.
Vei descoperi
puterea Lui în propria ta
slăbiciune. Pe măsură ce la
capătul eforturilor tale te aşteaptă
disperarea, vei afla
speranţă la El. Cu cât vei întoarce
spatele poftelor, cu
atât mai clar îţi vei da seama că
adevărata plăcere nu
poate fi oferită decât de
Dumnezeu.
2
Ce zice Dumnezeu că ar fi bun,

Firea sau păcatul?
Sună telefonul. „Alo?"

„Salut, amice, eu sunt. Ce mai faci?"
E prietenul meu, Drew. După tonul
vocii din glasul
lui îmi dau seama despre ce ar
vrea să vorbim.
„Eu sunt bine", îi zic. „Dar tu, tu ce mai
faci?" şi mă
aşez pe canapea, ştiind că va fi o
conversaţie destul de
lungă - Drew are nevoie de o
„discuţie ca între fete".
„Păi, bine", zice Drew.
„îmi închipui".
„Da' nu ştiu", continuă el. „Mă
simt un mare tâmpit.
Am văzut-o ieri şi nici măcar nu m-
am dus să vorbesc cu
ea. I-am făcut numai cu mâna. îţi
dai seama, nici măcar
nu mă simt în largul meu când
sunt în preajma ei. De ce
nu pot să vorbesc normal cu ea şi
să mă port ca şi când
ar fi vorba despre o fată
obişnuită?"
„Tocmai pentru că eşti un tâmpit",
îi spun zâmbind
cu gura până la urechi.
„Asta ştiu!"
Ce zice Dumnezeu că ar fi bun? 36
Mai vorbim vreo patruzeci de minute despre

cum ar
trebui să-şi facă puţin curaj să
vorbească pur şi simplu cu
fata care îi place, despre lucrurile
care i se par atât de
fermecătoare la ea şi despre cum
ar fi ca ei să ajungă să
fie prieteni. Apoi recapitulăm, încă
o dată, ce ar trebui să
facă pentru a se pregăti pentru
viaţa de familie. Şcoala e
aproape gata şi el nu se poate
hotărî ce să aleagă între o
carieră în grafic design şi una în
fotografie. Vrea să fie
sigur că va câştiga suficient
pentru a putea să întreţină o
familie. îl ascult şi zâmbesc. Sunt
mândru de el. Se
chinuie, munceşte, îşi face planuri
- îndemnat numai de
dorinţa divină de a câştiga inima
unei fete.
Ascultându-1 pe Drew, mi-am
amintit cum eram eu
însumi înainte de căsătorie. M-am
gândit de câte ori nu
am depăşit apatia prin aceeaşi
pulsiune nestâmpărată.
Eram cuprins de uimire faţă de
minunata şi înţeleaptă
idee a lui Dumnezeu de a face din
bărbaţi şi femei
creaturi sexuale, atrase magnetic
unele spre celelalte.
Uneori, mai ales în vremea când
eram singur, îmi
venea mai degrabă să cred că
pulsiunile sexuale sunt de
fapt un blestem şi nicidecum o
binecuvântare. Ce prostii
puteau să-mi treacă prin cap! De
fapt, chiar aceasta este
minciuna cu care Satana vrea să
ne păcălească - faptul
că sexualitatea în sine este
păcătoasă. El ştie prea bine
că, dacă ne-ar face să nu mai
distingem între natura
noastră sexuală, de provenienţă
divină, şi influenţa
distrugătoare a poftelor, atunci
strădaniile noastre de a
ne lupta cu păcatul ar fi
zădărnicite înainte să înceapă.
înainte de a putea înţelege pe deplin
de ce
Dumnezeu nu ne permite pofte nici cât negru
sub unghie,
trebuie să înţelegem ce intră şi ce
37 Pradă ispitei
nu intră în categoria
poftelor. înainte de a porni la
luptă cu mare convingere
împotriva ispitelor din viaţă,
trebuie să recuperăm
dorinţa sexuală, darul minunat şi

dulce pe care ni-1 oferă
Dumnezeu.
Pornirea cea bună
în seara aceea, tot stând şi

ascultându-1 pe Drew
cum se străduia ca un bărbat care
îşi doreşte cu adevărat
o femeie - în înţelesul cel mai
sfânt cu putinţă, inclusiv
sexual - mi-am dat seama cât de bun era
felul în care ne
făcuse Bunul Dumnezeu.
Dumnezeu chiar ştia foarte bine ce
face, nu-i aşa?
„Creşteţi şi vă înmulţiţi", a fost
porunca dată omenirii
(Geneza 9:7). Iar apoi, ca o măsură
de prevedere în caz
că am fi fost tentaţi să ne ignorăm
menirea de a popula
şi supune pământul, El ne-a făcut
făpturi sexuale şi ne-a
înzestrat cu o dorinţă incredibilă,
care este pulsiunea
sexuală.
De fapt, ce este această pornire?
Ea bate la uşă
într-o bună zi şi de-atunci încolo
viaţa noastră se
schimbă definitiv. Azi eşti copil şi
crezi că persoanele de
sex opus sunt scârboase - băieţii
sunt „greţoşi", iar
fetiţele „păduchioase". Apoi te
trezeşti că totul
se-ntoarce cu susul în jos. încep să
tropăie hormonii, tot
corpul se transformă, tuleie de păr
apar în cele mai
ciudate locuri, iar conştiinţa şi
dorinţa sexuală arzătoare,
impulsivă, fremătătoare începe să-
ţi curgă prin vene ca
un fluviu de lavă fierbinte. Bine aţi
venit în pubertate.
Bine aţi venit în umanitate.
Dumnezeu ne-a dat aceste porniri pentru a ne
îndrepta spre ceva. Tot aşa cum ne-a
dat poftă de
mâncare pentru a nu uita să ne
hrănim trupurile, El ne-a
înzestrat cu porniri sexuale pentru
ca bărbaţii şi femeile
să rămână uniţi şi să aibă urmaşi
în căsnicie.
39 Pradă ispitei
Iar dincolo de procreare, pulsiunile

noastre sexuale
reprezintă, în mod miraculos, bună
parte din dorinţa
noastră de a construi, de a
progresa, de a cuceri şi
supravieţui. Sexualitatea şi
pulsiunile noastre sexuale
sunt întreţesute şi strâns legate
cu creativitatea şi cu
dorinţa profund umană de a
continua viaţa pe această
planetă aflată în continuă mişcare.
A fi o făptură
sexuată, cu dorinţe sexuale e doar
o parte din ceea ce
înseamnă să fii om, creat după
chipul lui Dumnezeu.
Gândiţi-vă: Fiul fără păcat al lui
Dumnezeu, care
ascultă deplin poruncile lui
Dumnezeu referitoare la
puritate, Cel care nu a avut pofte
niciodată, era om pe
deplin. Aceasta înseamnă că Isus era
o fiinţă umană
sexuală. Dumnezeu nu s-a jucat de-a
întruparea. El chiar
a devenit unul dintre noi - o fiinţă
umană vie, însufleţită,
care transpira, dorea şi simţea
totul. Isus nu era o
creatură asexuată şi lipsită de
vlagă, semi-umană. Avea şi
El dorinţe şi porniri sexuale. Ştia
să aprecieze
frumuseţea unei femei şi chiar a
remarcat frumuseţea
câtorva. Era un bărbat adevărat...
şi nu era nimic
păcătos în toate acestea.
Adevărul este că Isus nu a venit să
ne scape de
propria noastră umanitate; El a
pătruns în umanitatea
noastră pentru a ne elibera de
păcătoşenie. Nu a venit să
ne salveze de condiţia noastră
sexuală; a devenit unul
de-al nostru tocmai pentru a ne
scoate de sub stăpânirea
păcatului şi a poftelor, care ne
distrug sexualitatea.
Iată de ce este foarte important să
înţelegem faptul
că pornirile noastre sexuale nu
sunt totuna cu poftele.
De exemplu:
■ Dacă te simţi atras de cineva sau
observi că cineva
arată bine, nu înseamnă că te laşi
în voia poftelor
41 Pradă ispitei
Dacă simţi o dorinţă puternică de

a face dragoste,
nu înseamnă că eşti prins în sclavia
poftelor
Dacă îţi doreşti foarte mult şi te
excită gândul că vei
face dragoste o dată ce te vei
căsători, nu înseamnă
că eşti prins în capcana poftelor
Dacă eşti excitat fără vreun motiv
aparent sau fără
să vrei în mod conştient, nu
înseamnă că te stăpânesc
poftele
Dacă ai parte de tentaţii sexuale,
nu înseamnă că
eşti dominat de pofte
Problema fundamentală în fiecare
dintre aceste
exemple este modul cum
reacţionăm la pornirile şi
dorinţele provocate de pulsiunea
sexuală. A remarca o
persoană atrăgătoare nu este
greşit; dar a dezbrăca o
fiinţă din priviri sau a-ţi imagina
cum ar fi „să o ai" este
o greşeală. Nu orice gând cu
încărcătură sexuală care îţi
trece prin cap este neapărat o
formă de poftă, dar dacă
este cultivat şi întreţinut, poate să
se transforme foarte
uşor în poftă trupească. Pornirea
spre sexualitate în
căsnicie nu este păcătoasă, dar
poate fi murdărită de
poftă dacă nu este echilibrată de
răbdare şi abţinere.
Dacă nu reuşeşti să pricepi aceste
distincţii, atunci
bătălia cu poftele va fi mult
îngreunată. Pe de o parte,
s-ar putea să ajungi să îţi justifici
gândurile şi faptele
păcătoase spunând „aşa sunt eu
făcut", ceea ce nu este
adevărat. Pe de altă parte, s-ar
putea să sfârşeşti prin a-ţi
fi ruşine de pornirile sexuale, ceea
ce Dumnezeu nu
doreşte. Ambele sunt greşeli
tragice.
Ce ruşine!
»
Este normal să ne fie ruşine, dacă
încălcăm
poruncile lui Dumnezeu. în cele
din urmă, ruşinea poate
fi un dar nepreţuit din partea Lui.
Sentimentul de
vinovăţie şi anticiparea ispăşirii,
care ne fac să ne
ruşinăm - de fapt conştiinţa că am
făcut ceva greşit - pot
să ducă la pocăinţă şi la naşterea
din nou.
Acestea fiind spuse, înţelegem de
ce este posibil să
ne simţim ruşinaţi atunci când nu
e cazul, ceea ce se
întâmplă numai din cauză că ne-
am orientat greşit
conştiinţa. Ruşinea nelalocul ei
este o reacţie la valori
diferite de cele din Cuvântul lui
Dumnezeu. Dacă
creşterea, sau educaţia greşită,
sau experienţele sexuale
neplăcute din trecut te fac să te
ruşinezi de aspecte ale
sexualităţii despre care Dumnezeu
nu spune că ar fi
păcătoase, numai El te poate ajuta
să îţi înnoieşti modul
de a gândi. Te poate ajuta să îţi
aliniezi atitudinea faţă de
sex în funcţie de valorile Sale.
Ruşinea rău înţeleasă poate fi
primejdioasă pentru
că ne subminează puterea de a
lupta cu adevăratul
adversar. Dacă te ruşinezi
prosteşte de faptul că eşti o
făptură sexuată, cu dorinţe
sexuale, te vei simţi repede
copleşit şi neputincios, pentru că
lupta ta nu se îndreaptă
doar împotriva poftelor, ci şi
împotriva condiţiei tale
omeneşti!
O modalitate de a scăpa de
ruşinea rău înţeleasă este
să-ţi dezvălui toate pornirile
sexuale înaintea lui
Dumnezeu. Zi de zi, clipă de clipă,
cheamă Duhul Său
pentru a supune dorinţa ta
sexuală voinţei Sale. Iată
câteva moduri de adresare şi
câteva rugăciuni
folositoare:
43 Pradă ispitei
■ Doamne, îţi mulţumesc că m-

ai făcut făptură sexua-
tă, cu dorinţe sexuale! Nu îţi cer
să îmi anihilezi
dorinţele, ci te rog să mă ajuţi să
îţi fiu pe plac prin
gândurile şi faptele mele.
Doamne, în această clipă întreg corpul
meu pare să
urle după satisfacţie sexuală - te
rog să îmi linişteşti
pornirile. Corpul meu a fost făcut
pentru Tine şi
pentru sfinţenie, nu pentru
păcatele trupului.
Ajută-mă să te slăvesc cu tot
corpul meu.
Doamne, m-ai făcut pentru a găsi
plăcerea adevă-
rată şi netrecătoare! Dă-mi
încredere că Tu mi-ai
pregătit multe lucruri bune - mult
mai bune decât
cele pe care mi le poate oferi
pofta.
■ Doamne, îţi mulţumesc
pentru frumuseţea care mă
înconjoară şi pentru că o pot
aprecia. Văd o
persoană foarte atrăgătoare, dar
îngăduie-mi s-o
privesc cu sufletul curat. Nu vreau
să poftesc şi să
râvnesc să o am. Ajută-mă să văd
în ea o fiinţă făcută
după chipul Tău, şi nu un obiect al
poftele mele.
• Doamne, sunt ispitit să caut
chiar acum satisfacţie
trupească. Te rog ajută-mă să îmi
găsesc plăcerea în
Tine.
înţelegi de ce un astfel de dialog
sincer şi smerit cu
Dumnezeu poate schimba modul în
care îţi percepi
sexualitatea? Nu uita, Dumnezeu
nu vrea doar să ne
umplem de ură faţă de pofte; El
doreşte să ne stimuleze
recunoştinţa şi ne sporească
bucuria faţă de darul
dorinţei sexuale, pe care 1-a
aşezat în fiecare dintre noi.
Natura poftei
Cu cât suntem mai predispuşi să
ne ruşinăm când nu
e cazul, cu atât mai bine trebuie
să înţelegem ce sunt
poftele cu adevărat şi de unde
izvorăsc.
John Piper explică ispitele printr-o
ecuaţie simplă:
„Pofta trupească este dorinţa
sexuală minus cinste şi
sfinţenie". Chiar în momentul când
poftim trupeşte,
luăm un lucru bun - dorinţa
sexuală - şi îl îndepărtăm de
cinstea cuvenită semenilor noştri
şi de respectul faţă de
Dumnezeu.
Pofta este o dorinţă idolatră şi
niciodată satisfăcută,
ea respinge stăpânirea lui
Dumnezeu şi caută împlinire
în afara Lui. „Să nu pofteşti"
(Exodul 20:17). însă pofta
spune că ne trebuie tocmai ceea
ce nu avem. Pofta caută
ceea ce nu este îngăduit, pofta
apucă ceea ce Dumnezeu
a spus să nu căutăm cu ochii,
inimile, imaginaţia sau cu
trupul.
Aşadar care este sursa poftelor
noastre? Când
păcătuim, cele mai întunecate
dorinţe ale noastre ne
stimulează. Iacov 1:14 spune:
„Fiecare este ispitit, când
este atras de pofta lui însuşi şi
momit". Iar Isus ne-a
învăţat: „Din inimă ies gândurile
rele, uciderile,
preacurviile, curviile, furtişagurile,
mărturiile
mincinoase, hulele" (Matei 15:19).
Numai atunci când accepţi faptul
că sursa poftelor
este în tine însuţi poţi să-ţi asumi
responsabilităţile şi
poţi acţiona aşa cum trebuie.
Dacă tot am ajuns aici, să-ţi mai
spun un lucru care
n-ar trebui să îţi scape din vedere.
Deşi izvorul poftelor
se află în noi şi în dorinţele
noastre rele, supărarea este
a lui Dumnezeu. Când alegem să
facem jocul poftelor, îl
respingem explicit pe Dumnezeu.
45 Pradă ispitei
Dumnezeu nu ne-a chemat la

necurăţie, ci la
sfinţire. De aceea, cine
nesocoteşte aceste învăţături,
nesocoteşte nu pe un om", ci pe
Dumnezeu, care v-a
dat şi Duhul Său cel sfânt. (1
Tesaloniceni 4:7-8)
După ce David a comis adulterul
cu Batşeba şi chiar
a ordonat uciderea soţului ei,
primul lucru pe care 1-a
făcut a fost să-şi recunoască
păcatul faţă de Dumnezeu.
L-a chemat pe Dumnezeu şi a
plâns:
împotriva Ta, numai împotriva Ta
am păcătuit şi
am făcut ce este rău înaintea Ta;
aşa că vei fi drept
în hotărârea Ta şi fără vină în
judecata Ta. (Psalmi
51:4)
Păcatul lui David i-a afectat pe cei
din jurul său - a
violat-o pe Batşeba şi i-a omorât
bărbatul - dar în cele
din urmă a înţeles păcatul său ca o
manifestare a
răzvrătirii, chiar a urii faţă de
Dumnezeu. Lucrul acesta
nu este valabil numai pentru
adulter, toate păcatele
sfidează pe faţă sfinţenia lui
Dumnezeu.
Abia atunci când înţelegi că natura
profundă a poftei
este răzvrătirea împotriva lui
Dumnezeu îţi poţi da
seama de gravitatea şi de
seriozitatea păcatului - poţi în
cele din urmă să te simţi mai
motivat ca oricând să
urmezi calea curăţiei.
Când nu te saturi niciodată
în primul capitol am citit din

Efeseni 5:3 unde se
spune cum „curvia, sau orice altfel
de necurăţie, sau
lăcomia de avere, nici să nu fie
pomenite între voi".
De ce sunt aşteptările lui

Dumnezeu atât de înalte?
Cum poate Dumnezeu să ne ceară
să nici nu pomenim
de pofte, când ştie prea bine că
ne-a făcut cu nişte
pulsiuni sexuale foarte puternice?
Unul dintre motivele pentru care
Dumnezeu ne cere
să ne curăţăm cu totul vieţile de
pofte este faptul că ştie
că ispita nu rămâne niciodată
„numai puţină".
Ea se manifestă întotdeauna prin
tânjirea păcătoasă
după ceea ce este interzis. Dar,
deşi poftele urmăresc
obiecte sau persoane, în cele din
urmă nu obiectul este
recompensa; scopul este chiar
acţiunea de a dori. Ca
urmare pofta nu se stinge
niciodată. De îndată ce
obiectul poftit este dobândit,
pofta vrea mai mult.
în Efeseni 4:19, Pavel descrie
acest ciclu nesfârşit. El
vorbeşte despre cei care s-au
îndepărtat de Dumnezeu şi
zice: „Ei şi-au pierdut orice pic de
simţire, s-au dedat la
desfrânare şi săvârşesc cu lăcomie
orice fel de
necurăţie".
Aceasta este recompensa ispitelor
- „o lacomă
dorinţă de face şi mai mult".
Chiar dacă te dedai la fiecare
necurăţie în parte, tot
rămâi plin de o poftă nesfârşită.
Nu vei fi în stare să îţi
imaginezi suficiente fantezii
pentru a-ţi putea stăvili
pofta. Nu poţi să te culci cu destui
oameni, nu va ajunge
niciodată cantitatea de
pornografie văzută. Poţi să
flămânzeşti în voia poftelor, dar
niciodată nu te vei
sătura. Vei fi prins într-o căutare
veşnică a unor dorinţe
greşite - căutând mereu ceva ce
nu poate fi atins.
Dumnezeu ne spune să nici nu
pomenim ispitele,
pentru că nu ai cum să accepţi
pretenţiile lor şi să crezi
că le vei împăca. Ele cresc
continuu. Şi, pe măsură ce
cresc, poftele îţi vor răpi
capacitatea de a te bucura de
47 Pradă ispitei
plăcerea adevărată, divină. Nu

poţi să te târguieşti cu
ispitele şi să ieşi învingător.
Acceptă-ţi sexualitatea
încearcă să ţii minte, pe măsură ce
vei citi capitolele
următoare, următoarea idee
destul de radicală, dar
eliberatoare: Dumnezeu vrea să îţi
accepţi sexualitatea.
Poţi începe acest lucru tocmai prin
lupta împotriva
poftelor.
Ţi se pare contradictorie ideea că
acceptându-ţi
sexualitatea te lupţi de fapt cu
poftele? Dacă da, e doar
din cauză că în cultura de azi nu
găsim decât o definiţie
foarte îngustă a ceea ce
presupune acceptarea
sexualităţii. Astăzi, acest lucru
presupune să te dedai la
tot ceea ce îţi face plăcere. Cu alte
cuvinte, dacă ar fi să
ne luăm după ceea ce spune
cultura actuală, ar însemna
că, refuzându-ne orice fel de
impuls sexual, ne minţim pe
noi înşine.
De fapt, există o mare diferenţă
între a-ţi accepta
sexualitatea şi a-ţi satisface
poftele sexuale. Satisfacerea
oricărui impuls este la fel de
departe de împlinire cum e
şi satisfacerea oricărui capriciu al
unui copil răsfăţat,
care nu se va opri de la sine să-şi
dorească mereu şi
mereu alte lucruri. După cum scria
C.S. Lewis: „E
adevărat că flămânzii apreciază
mâncarea, dar acelaşi
lucru se poate spune şi despre
gurmanzi; îmbuibaţilor, la
fel ca şi celor înfometaţi, le place
să se simtă plăcut
gâdilaţi".
Creştini fiind, ne vom accepta
sexualitatea într-un cu
totul alt fel. Nu ne vom asculta
fiecare impuls în parte,
dar nici nu vom nega că avem
dorinţe. Mai degrabă, ne
vom afla atât de partea înfrânării,
cât şi de partea
satisfacţiei. Pentru noi, dorinţa
sexuală nu poate decât să
se alăture celorlalte - poftei de
mâncare, folosirii
banilor, prieteniilor pe care le
legăm, viselor, profesiuni-
49 Pradă ispitei
lor, averilor pământeşti,

priceperilor şi familiilor noastre
- pentru a se închina dinaintea
singurului Dumnezeu
adevărat.
Altfel spus, nu ne putem accepta
sexualitatea decât
dacă o aducem sub puterea Celui
care a creat-o. Făcând
aceasta, nu luptăm împotriva
sexualităţii, ci pentru ea.
Nu facem altceva decât să ne
apărăm sexualitatea de
murdăria poftelor. Refuzând să ne
lăsăm înlănţuiţi de
veşnica insatisfacţie a poftelor, ne
afirmăm de fapt
identitatea de făpturi sexuale.
Iar, în vreme ce ne acceptăm astfel
sexualitatea şi o
rezervăm sfinţeniei, rămânem în
acelaşi timp exact aşa
cum ne-a făcut Dumnezeu. El ne-a
creat pentru
sfinţenie. în sfinţenie ne găsim,
aşadar, cea mai bună şi
de fapt cea mai profundă expresie
a împlinirii propriei
sexualităţi şi tot în sfinţenie trăim
adevărul celor făcute
de Dumnezeu.
Şi ceea ce a făcut El este bun.
Când nu găseşti scăpare de unul
singur
Unde poţi afla puterea de a te
schimba?
Am citit cândva istoria adevărată a

unui duce, pe
nume Raynald al III-lea, care a trăit
prin secolul
paisprezece. Trista lui viaţă
demonstrează că, atunci
când dăm frâu liber dorinţelor şi
poftelor - lucruri pe
care le confundăm uneori cu
libertatea - ele ne răpesc de
fapt bucuria şi libertatea
adevărată.
Raynald al III-lea a trăit în îmbuibare
şi ajunsese la
dimensiuni incredibile. De fapt, de
cele mai multe ori,
era strigat pe numele său latin,
Crassus, care înseamnă
„grăsanul".
După o ceartă dură cu Raynald,
fratele său mai mic,
Edward, a pus la cale şi a condus
cu succes o revoltă
împotriva acestuia. Edward 1-a
prins pe Raynald, dar nu
1-a omorât. în schimb a ridicat în
castelul Nieuwkerk, o
încăpere în jurul fratelui său, exact
de dimensiunile lui,
unde 1-a închis, nu înainte de a-i
promite că îl va elibera
de îndată ce va fi în stare să iasă
din respectiva încăpere.
Pentru majoritatea oamenilor, n-ar
fi fost un lucru prea
greu de făcut, cu atât mai mult cu
cât camera avea câteva
ferestre şi o uşă de dimensiuni
aproape normale, nu
existau gratii şi nici lacăte.
Singura problemă erau
51 Pradă ispitei
dimensiunile lui Raynald. Ca să fie

liber, nu trebuia
decât să slăbească. Dar Edward îşi
cunoştea prea bine
fratele şi în fiecare zi îi trimitea o
mulţime de mâncăruri
delicioase. în loc să ţină o cură de
slăbire pentru a fi
liber, Raynald s-a făcut şi mai
mare. A rămas în acea
cameră timp de zece ani, până
când fratele lui a murit
într-o bătălie. La sfârşitul
captivităţii, avea o sănătate
atât de şubredă, încât a murit anul
următor - prins în
capcana propriilor pofte.
Mulţi semeni de-ai noştri sunt şi
astăzi prizonierii
nevoii lor de a pofti. Aidoma lui
Raynald, ei par a fi
liberi, sau chiar fericiţi. Fac exact
ce doresc. Fac ceea ce
le place. Dar tristul adevăr rămâne
acela că fiecare
grăunte de plăcere obţinut din
pofte îi leagă în lanţuri şi
mai tari. Când ne bucurăm de o
viaţă păcătoasă şi facem
orice ne place, nu mai suntem
liberi. Devenim sclavii
păcatelor noastre.
închişi în ceea ce tânjim

în lumea de azi, îi apreciem foarte
mult pe oamenii
de succes care au ambiţie şi care
reuşesc prin propriile
puteri. Aşa că, atunci când auzim
despre închisoarea
poftelor, primul nostru gând este
să ne plănuim
evadarea. Dar, ca şi sărmanul
Raynald, nu putem evada
singuri.
în primul capitol am analizat cât
este de important
să descoperi izvorul adevăratei
puteri transfiguratoare şi
motivaţia justă pentru a ne lupta
cu păcatele. Numai
puterea Evangheliei poate să ne
scape din închisoarea
păcatului şi numai justificarea
harului poate să susţină
lupta continuă împotriva
păcatelor. Dacă facem o
Când nu găseşti scăpare de unul singur 52
alegere greşită, ne vom risipi

puterile. Când vrem doar
să obţinem acceptarea lui
Dumnezeu şi când puterea stă
53 Pradă ispitei
în propria voinţă, toate eforturile

de a ne lupta cu
păcatul se vor întoarce împotriva
noastră. De ce? Pentru
că, de fapt, nu facem decât să
încercăm să ne mântuim
singuri.
Trebuie să analizăm de ce
încercăm să ne salvăm
prin propriile noastre puteri. Dacă
nu lămurim acum
problemele acestui mod greşit de
a gândi, toate discuţiile
din capitolele următoare - toate
strategiile practice de
luptă împotriva poftelor - vor fi
inutile şi nu vor face
decât să ne îndepărteze şi mai
mult de scopul nostru.
Să încerc să fiu mai explicit. Din
dorinţa de a depăşi,
de a-ţi învinge poftele, vei fi tentat
să îţi stabileşti un set
de reguli foarte stricte cu privire
la lucrurile de care te
faci responsabil - ce vei vedea şi
ce nu vei vrea să vezi, ce
vei citi şi ce nu vei citi, ce vei
asculta sau nu. Luate în
sine, aceste hotărâri ar putea fi
foarte bune. Dar
experienţa m-a învăţat că un
„contract" compus din
reguli şi principii izvorâte din
motivaţii auto-suficiente şi
orientate spre sine poate să ne
îndepărteze în cele din
urmă de Dumnezeu. John Owen
spunea că, prin
încercarea de a ucide păcatele şi
poftele cu ajutorul
puterilor noastre omeneşti, se
pune de fapt „temelia şi
substanţa tuturor religiilor false
ale lumii." Chiar şi cea
mai bună îndrumare în lupta cu
poftele, dacă este
„realizată prin intermediul
schemelor făcute de oameni,
sfârşeşte în autosuficienţă".
De curând Jay, un student de
nouăsprezece ani, mi-a
descris un plan alcătuit de el şi de
prietenii lui pentru a
se lupta cu tentaţia de a urmări
materiale pornografice.
Dacă unul dintre ei păcătuia astfel,
toţi ceilalţi trebuiau

să postească şi să nu mai mănânce
pentru a „lua
pedeapsa" vinovatului. „Au trecut
cam patru săptămâni
de-atunci, şi tot mai mulţi fraţi au
intrat cu noi în această
bătălie cu poftele", mi-a scris el.
„Pentru că hrana multor
55 Pradă ispitei
oameni depinde de opţiunea mea

pentru sau împotriva
păcatului, decizia de a fugi de
păcat este tot mai uşoară
pe zi ce trece".
Mi-a plăcut hotărârea sinceră a lui
Jay de a-şi
înfrânge păcatele. Şi nu pot decât
să îl laud pentru faptul
că a luat în serios ameninţarea
poftelor. Dar, în cele din
urmă, nu cred că sistemul în sine
va funcţiona mai bine
decât contractul pe care l-am
făcut eu şi prietenii mei.
Legea nu poate să producă
niciodată schimbări de
profunzime şi de durată. Jay şi
amicii lui ar trebui să îşi
întemeieze acţiunile în adevărul ce
schimbă vieţile:
cineva „a ridicat deja pedeapsa"
lor. Isus Hristos a luat
asupra Lui mânia lui Dumnezeu
faţă de fiecare dintre
păcatele noastre atunci când a
rămas atârnat în suferinţă
pe cruce. Aceasta este vestea cea
bună pe care ne-o spun
Evangheliile.
Iată ce nu trebuie să uiţi. Ai nevoie
să te salveze
cineva. Ai nevoie de harul lui
Dumnezeu. Nu numai în
zilele grele - ai nevoie de harul lui
Dumnezeu zilnic.
Atunci când încerci să scapi
singur, aşa cum face Jay şi
cum făceam şi eu cu mulţi ani în
urmă, se cheamă că ai
devenit victima conformismului.
Conformismul şi poftele
Când am făcut ciorna contractului
cu prietenii mei,
existau câteva motive pozitive
printre rânduri. Dar
sfinţenia pe care o căutam era
complet ruptă de
înţelegerea sacrificiului lui Isus
pentru noi.
Iată esenţa conformismului:
adeseori credem că
termenul este totuna cu aplicarea
unor reguli greşite, dar
acest lucru nu este neapărat
adevărat. Conformismul
Când nu găseşti scăpare de unul singur
56
presupune aplicarea oricărui set

de reguli - reguli
greşite, reguli bune, chiar şi
regulile lui Dumnezeu -
57 Pradă ispitei
într-un mod greşit. în cartea O

viaţă întemeiată pe cruce
(The Cross Centered Life), C. J.
Mahaney scria:
„Conformismul constă în a căuta
iertarea lui Dumnezeu
şi acceptarea Sa prin capacitatea
de a asculta de
Dumnezeu".
Conformismul este încercarea de a
adăuga ceva în
plus la ceea ce Isus a făcut deja
când a murit şi a înviat.
Conformismul este tentativa
noastră de a intra într-o
relaţie cu Dumnezeu pe baza
propriilor eforturi, în loc să
ne bazăm pe strădania şi pe chinul
reprezentatului şi
mediatorului nostru, Isus Hristos.
Hristos a murit pentru a ne elibera
de sub tirania
tuturor contractelor făcute de noi,
care vor să ne facă
drepţi dinaintea Lui. Legea şi
ascultarea legilor nu ne
vor face niciodată drepţi. Ele nu
fac decât să dezvăluie
cât de păcătoşi suntem şi cum nu
putem să ne schimbăm
de capul nostru. Legea este un
indicator uriaş al nevoii
noastre de Mântuitor.
Rugămintea mea este să nu te
bazezi în luptă pe
conformism, pentru că nu dă
rezultate niciodată. Fie te
vei descuraja cu desăvârşire de
eşecurile tale, fie vei
ajunge să te umfli în pene din
cauza mândriei de sine.
Conformismul ar putea să-ţi pară
foarte eficient la
început, dar în cele din urmă el se
va întoarce împotriva
căutării fericirii.
Dacă vei pune în practică ideile pe
care le voi
prezenta prin intermediul unui set
de reguli conformiste,
nu numai că îl vei supăra pe
Dumnezeu, dar nici nu vei
reuşi să te schimbi.
Comportamentul tău se va
schimba o
vreme, însă inima ta va rămâne
neschimbată.
Totul se va nărui în jurul tău, vei fi

cuprins de
nemulţumire şi vei căuta
modalităţi de a-ţi înşela
propriile reguli. Sfinţenia va părea
seacă, plicticoasă şi
59 Pradă ispitei
neînsufleţită. Iar păcatul va deveni

mai atrăgător şi mai
puternic ca oricând.
Nu aceasta este viaţa pe care ţi-a
pregătit-o Isus prin
moartea Sa. Pavel spune:
„Rămâneţi dar tari, şi nu vă
plecaţi iarăşi sub jugul robiei"
(Galateni 5:1).
Două cuvinte importante
Fermitatea evanghelică şi evitarea

conformismului
constau în mare parte din
înţelegerea diferenţei dintre
lucrarea realizată de Hristos pentru
a ne mântui şi efortul
nostru de a deveni sfinţi, efort pe
care El îl îngăduie, dar
la care participăm numai după ce
suntem mântuiţi.
Teologii atribuie acestor două
concepte apropiate, dar
diferite - noţiunea de îndreptăţire
şi cea de sfinţire.
C. J. Mahaney le defineşte după
cum urmează:
îndreptăţirea se referă la statutul
pe care îl avem
înaintea lui Dumnezeu. în
momentul când ne-am
încredinţat lui Isus, Dumnezeu
judecătorul ne-a şi
aşezat printre drepţi. El transferă
cazierul fără pată
al lui Isus asupra noastră.
Dumnezeu ne iartă
complet şi fără tăgadă pe fiecare
dintre noi. Nu
numai că şterge orice consemnare
a păcatelor
noastre, dar ne şi atribuie
dreptatea Fiului Său.
Sfinţirea este un proces - procesul
prin care
devenim aidoma lui Hristos, este
drumul prin care
creştem în sfinţenie. Acest proces
începe în clipa în
care ne convertim şi nu se
sfârşeşte până când nu ne
întâlnim faţă în faţă cu Isus. Prin
lucrarea Duhului
Său, prin puterea Cuvântului Său
şi prin părtăşia cu
60
alţi credincioşi, Dumnezeu

îndepărtează de la noi
61 Pradă ispitei
dorinţa de a păcătui, ne înnoieşte

mintea şi ne
schimbă vieţile. Această lucrare
neîntreruptă este
ceea ce noi numim sfinţire.
De fapt de ce ne interesează
aceşti termeni teolo-
gici? Pentru că ei descriu planul lui
Dumnezeu de
transformare a păcătoşilor ca noi.
Prea mulţi oameni confundă
procesul de sfinţire cu
îndreptăţirea acordată de
Dumnezeu. Altfel spus, mulţi
cred că, dacă se străduiesc să
devină sfinţi şi se luptă cu
poftele, vor fi mântuiţi. Nici vorbă!
Procesul sfinţirii este
rezultatul îndreptăţirii. Indiferent
ce facem noi pe drumul
sfinţeniei, îndreptăţirea primită nu
se modifică.
Nici unul dintre aspectele
importante şi necesare ale
căutării sfinţeniei nu adaugă ceva
la mântuirea noastră;
ele nu sunt decât răspunsuri şi
rezultate ale lucrării lui
Dumnezeu prin care suntem
îndreptăţiţi. Hristos a murit
pentru ca noi să fim eliberaţi de
inutila încercare de a ne
îndreptăţi singuri. Nu mai trebuie
să ne zbatem în
ascultarea regulilor impuse de
contractele noastre
omeneşti, sau a ceea ce John Scott
numea „sistemul
meritelor noastre".
Ascultarea regulilor nu ne va aduce
iertare.
Regretele nu ne vor răscumpăra
păcatele, iar lacrimile
nu le vor acoperi. Indiferent la cât
de multe pedepse
ne-am supune cu de la sine
putere, ele nu ne vor face
drepţi înaintea lui Dumnezeu. Nici
chiar moartea nu
este îndeajuns.
Există o singură soluţie: credinţa
în Isus Hristos. Să
renunţăm la speranţa că propriile
puteri ne vor mântui şi
să ne încredem în capacitatea Lui
de a ne salva.
Iertaţi pe deplin
Pentru că îndreptăţirea este o
lucrare încheiată cu
bine nu trebuie să stai cu sufletul
la gură întrebându-te
oare ce crede Dumnezeu despre
tine. Când te pocăieşti
şi te îndepărtezi de păcate,
cerându-ţi iertare prin
credinţa în Isus, Dumnezeu te
iartă. Punct. Indiferent ce
ţi-ar spune oricine altcineva.
Uneori, când sunt mai conştient de
păcatul meu
decât de harul lui Dumnezeu,
obişnuiesc să citez
versurile unui imn pe care îl
cântam adeseori la biserică,
intitulat „înaintea Tronului lui Dumnezeu".
Al doilea vers
îmi întăreşte întotdeauna inima:
Când Satana mă ispiteşte să
disper
Şi-mi spune că sunt vinovat,
Mă uit spre Dumnezeu din cer
Cel care-a stins al meu păcat.
Murit-a Mântuitorul neprihănit
Sufletul meu păcătos este eliberat
Căci Domnul meu acuma-i
mulţumit
Privesc doar către El şi m-a iertat.
Da, vinovăţia lăuntrică există. Dar
Isus a pus capăt
tuturor păcatelor noastre! Nu uita
niciodată acest
adevăr. Concentrează-te asupra
acestui fapt şi nu te
îndoi de iertarea pe care ai primit-
o. Când te simţi
condamnat şi crezi că te-ai
îndepărtat de Dumnezeu,
atunci eşti mai predispus să îţi
cauţi plăcerea în pofte şi
cu siguranţă că Dumnezeu nu vrea
asta de la tine. Nu te
lăsa abătut de la adevărul
indestructibil că, atunci când
Dumnezeu te iartă, eşti iertat pe
deplin. Când
păcătuieşti a mia oară şi apoi
strigi cu pocăinţă
63 Pradă ispitei
neprefăcută cerând iertare, când

faci tocmai lucrul pe
care ai promis că nu îl vei repeta
niciodată şi cu
adevărată credinţă chemi Harul
Lui, Dumnezeu te iartă.
Prietenul meu Eric Simmons m-a
învăţat să recit
Psalmul 32:2 cu numele meu:
„Binecuvântat este Joshua
Harris, al cărui păcat Domnul nu îl
ţine împotriva lui".
Completează-ţi şi tu numele în
psalm. Dacă ai crezut în
Isus, acest lucru este valabil şi
pentru tine. Ce adevăr
incredibil! Pentru că Isus a murit
pentru noi, Dumnezeu
nu ne acuză pentru păcatele
înfăptuite.
Liber să fii sfânt
Să însemne aceasta că putem să-1

păcălim pe
Dumnezeu? Din moment ce
suntem iertaţi şi îndreptăţiţi
de Dumnezeu, putem oare să
păcătuim după voia
inimii? Evident că nu. Dacă ai fost
cu adevărat
îndreptăţit, vei vrea să fii sfinţit.
Vei dori ca această
credinţă să crească încontinuu. Se
prea poate ca o
persoană ce a cunoscut Harul lui
Dumnezeu,
convertindu-se cu adevărat,
ajungă să păcătuiască în
continuare, dar este imposibil să-i
mai placă păcatul la
fel ca înainte. Nu poate continua
să păcătuiască la
nesfârşit.
Libertatea despre care vă vorbesc
nu este genul de
libertate care te duce către păcat
şi egoism, ci către
dreptate şi dragoste.
în Galateni 5:13-14 se spune:
„Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la
slobozenie.
Numai, nu faceţi din slobozenie o
pricină ca să trăiţi
pentru firea pământească, ci
slujiţi-vă unii altora în
dragoste. Căci toată Legea se
cuprinde într-o singură

65 Pradă ispitei
poruncă: ,Să iubeşti pe aproapele

tău ca pe tine
însuţi'."
Libertatea faţă de lege nu înseamnă
că nu mai
trebuie să îl ascultăm pe
Dumnezeu. „Dimpotrivă", scrie
John Scott, „deşi legea singură nu
ne oferă îndreptăţire,
o dată ce am fost primiţi vom
începe să păzim legea din
dragoste faţă de El, Cel care ne-a
acceptat şi ne-a dat
Duhul Său ca să ne ajute să
ascultăm".
Evanghelia ne eliberează ca să
putem face în sfârşit
ceea ce am fost construiţi de la
început să facem: să ne
bucurăm şi să îl slăvim pe
Dumnezeu cu întreaga noastră
viaţă. Evanghelia ne arată drumul
spre sfinţenie.
Conduşi de Duhul
Atât conformismul, cât şi

indulgenţa, pot să ne
aducă în robia păcatelor. Dar
atunci când ne punem
încrederea în Hristos, Dumnezeu
ne scapă şi de una, şi
de alta, dăruindu-ne Duhul Său
drept îndrumător pe
calea spre libertate.
Bănuiesc că, de câte ori auziţi pe
cineva vorbind
despre felul în care a fost condus
„de Duhul", vă
întrebaţi oare ce înseamnă
aceasta cu adevărat? O viaţă
îndrumată de Duhul nu este o
stare supraspirituală sau
mistică; pur şi simplu ea înseamnă
a călători în pas cu
Duhul. Ar trebui să fie experienţa
fiecărui creştin.
Schimbarea este posibilă numai
prin Duhul Sfânt, şi tot
aşa rezistenţa în faţa păcatelor,
ori punerea în practică a
Cuvântului lui Dumnezeu în vieţile
noastre. Prin
urmare, o viaţă condusă de Duhul
este o viaţă supusă
îndrumărilor, planurilor, valorilor
şi priorităţilor
66
Duhului lui Dumnezeu, aşa cum se

arată în Scripturi. O
viaţă de libertate şi sfinţenie!
•
67 Pradă ispitei
Fără Duhul lui Dumnezeu, vieţile

noastre sunt
mânate de dorinţe haotice - într-o
zi te hotărăşti să
respecţi cu stricteţe regulile, ziua
următoare te îndopi cu
păcatul, ca Raynald în celula zidită
în jurul propriei
persoane. Este inutil să vrei să
duci o viaţă creştină
lăsându-te condus de natura
umană căzută. De cele mai
multe ori nu reuşeşti decât să treci
de la zadarnica
încercare de a-1 asculta pe
Dumnezeu după propriile
puteri, la renunţarea totală şi
căutarea disperată a
păcatului. însă consecinţa
ascultării Duhului este
complet diferită. în Galateni 5:22-
25 ni se spune:
Roadă Duhului, dimpotrivă, este:
dragostea,
bucuria, pacea, îndelunga răbdare,
bunătatea,
facerea de bine, credincioşia,
blândeţea, înfrânarea
poftelor. împotriva acestor lucruri
nu este lege. Cei
ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au
răstignit firea
pământească împreună cu patimile
şi poftele ei.
Dacă trăim prin Duhul, să şi
umblăm prin Duhul.
înţelegi cât de bună este viaţa pe

care ne-a pregătit-o
Dumnezeu? Nu numai că ne scoate
din păcat, El ne
salvează pentru a duce o viaţă de
iubire, bucurie, pace,
răbdare, bunătate şi auto-
disciplină. Da, această viaţă
cere sacrificii. Chemarea de a-1
urma pe Isus presupune
condamnarea păcatelor,
crucificarea lor şi plasarea
fiecărei părţi din viaţa noastră sub
controlul Duhului
Sfânt - inclusiv a dorinţelor
noastre sexuale. El îţi cere să
nu mai goneşti după dorinţele
născute din pofte, care
pot oferi plăceri trecătoare, ci să
vezi partea ascunsă a
sacrificiului: libertatea şi
adevărata plăcere.
69 Pradă ispitei
O cărare bătătorită
Nu ne putem mântui singuri şi nici

nu ne putem
schimba singuri. Numai credinţa în
Hristos poate să ne
scoată din închisoarea păcatelor.
Numai Duhul ne poate
transforma. Noi nu avem decât să
îl chemăm la lucru, să
luăm parte la acest efort şi să îi
supunem Lui tot mai
multe gânduri, fapte şi dorinţe. In
capitolul următor vom
discuta cum ar trebui să arate
această implicare.
Imaginează-ţi viaţa condusă de
Duhul lui Dumnezeu
ca pe o cărare bine ştiută, dar
foarte îngustă, între două
prăpăstii adânci. Calea dreaptă a
harului şi a libertăţii
creştine trece printre
înşelătoarele văi ale
conformismului, de o parte, şi pe
lângă hăurile deschise
de păcate, de cealaltă parte.
Secole la rând, oamenii
rătăciţi au răstălmăcit Scriptura
pentru a simţi că ieşirea
lor de pe cărarea libertăţii într-o
parte sau alta este
îndreptăţită.
Chiar şi această carte ar putea fi
folosită în mod
greşit. Un cititor s-ar putea gândi
să îi pună în aplicare în
mod conformist sfaturile şi
exemplele practice de
renunţare la păcate. Altul ar putea
să vadă în
îndemnurile legate de har şi
iertare o scuză pentru a se
complace în păcate.
Sper că nu vei face aceeaşi
greşeală. Cheamă Duhul
Sfânt în ajutor. Alungă gândul că
ai putea să faci mai
mult decât a făcut Isus murind
pentru tine. Pune-ţi
credinţa cu totul în jertfa lui
Hristos şi fă din căutarea
sfinţeniei principala reacţie faţă
de Harul Lui.
Ai fost chemat la libertate -
libertatea sfinţeniei. Isus
a murit pentru a-i elibera pe cei
70
robiţi, nu numai de sub

lege, ci şi din închisoarea
nepăsării. Aerul curat şi
deschis al libertăţii este aproape,
dincolo de poartă. Eşti
pregătit?
Partea a doua
ÎN MIEZUL
BĂTĂLIEI
Un plan după măsura fiecăruia
Care sunt slăbiciunile mele şi cum
le pot schimba?
într-o seară am închiriat, împreună

cu prietenul meu
Andrew, o casetă video. Când am
ajuns la uşa
magazinului de închirieri s-a oprit
şi mi-a zis: „Te aştept
afară".
„De ce", l-am întrebat.
„Nu vreau să intru", mi-a răspuns.
Mi-a explicat că
Dumnezeu 1-a cercetat pentru că
se uita la copertele
provocatoare ale unor casete.
Refuzând să mai intre în
asemenea magazine, el se lupta cu
această condamnare.
Ştiu că lui Andrew îi era destul de
ruşine să rămână
singur în faţa magazinului. Sunt
convins că unii credeau
că suntem nişte ciudaţi, pentru că
eram nevoit să vin cu
fiecare casetă la geam ca să i-o
arăt şi să alegem ceva
pentru amândoi! Dar lui Andrew
nici că îi păsa. încerca
să asculte sfaturile pe care le
primise de la Dumnezeu în
zonele în care se simţea ispitit.
Mulţi sunt de acord că poftele sunt
păcate majore în
vieţile lor şi spun că vor să se
schimbe. Dar, spre
deosebire de Andrew, nu şi-au
făcut niciodată timp
pentru a analiza modul în care se
desfăşoară procesul
ispitirii în fiecare caz în parte. în
loc să anticipeze
Un plan după măsura fiecăruia 73
atacurile şi să rămână mereu de

veghe, sunt surprinşi în
acelaşi fel, iarăşi şi iarăşi. Eu
însumi mă fac vinovat de
asta.
îţi cunoşti exact punctele
vulnerabile? Sau, şi mai
important, te-ai pregătit în mod
concret nu numai
pentru a te apăra, dar şi pentru a
lua din timp măsuri de
protecţie împotriva ispitelor?
Hai să urmărim împreună cum poţi
găsi modalităţi
concrete prin care tu şi numai tu
să te lupţi cu poftele,
pentru ca apoi să-ţi poţi alcătui un
„plan pe propria
măsură" pentru înfrângerea
poftelor.
De ce mi se întâmplă numai mie
Fiecare suntem încolţiţi de pofte

într-un mod aparte,
unic. Nu trebuie să te surprindă -
provenim din medii
diferite, avem slăbiciuni diferite şi
predispoziţiile noastre
păcătoase diferă şi ele. Este
normal ca vulnerabilitatea
ce rezultă din combinaţia lor să se
manifeste diferit, în
funcţie de persoană şi de situaţie.
Din acelaşi motiv, ar fi
complet greşit să încerci să te
compari cu altcineva în
această privinţă.
De aceea nu poate fi vorba despre
sfaturi „bune
pentru orice ocazie" în combaterea
poftelor. S-ar putea
să te crezi „deasupra poftelor"
numai pentru că ele nu te
chinuie ca pe acela cu care te
compari.
însă poftele se manifestă în mod
diferit în viaţa
fiecăruia. Nu e cazul să te
grozăveşti că nu te-ai uitat
niciodată la pornografie pe
internet, când ţie ţi se
umezesc ochii la imaginile
senzuale transmise la
televizor. Crezi că ar trebui să te
umfli în pene numai
pentru că nu te masturbezi, când
tu şi ispita ta continuaţi
74 Pradă ispitei
să întreţineţi o relaţie din ce în ce

mai fizică cu iubitul
sau iubita? Crezi că Dumnezeu
este impresionat de
faptul că te uiţi numai la filmele

„permise minorilor", în
timp ce viaţa ta personală ar
trebui interzisă celor „sub
18 ani"?
Un bărbat de vreo 30 de ani, care
m-a auzit
enunţând acest principiu, mi-a
povestit cum i-a deschis
Dumnezeu ochii exact în această
privinţă. „Când
prietenii mei îmi spuneau că le
vine greu să nu se
holbeze la femeile sumar
îmbrăcate, eu îmi spuneam în
sinea mea: Parcă ar fi nişte puşti!
Ce slăbănogi", îşi
amintea el. Dar, mai târziu, a
început să înţeleagă că
viaţa lui era la fel de plină de
pofte trupeşti. „Chiar dacă
gândurile mele lascive nu
seamănă cu ale majorităţii
semenilor mei, ele sunt la fel de
rele, iar mândria mea
înrăutăţea situaţia. Poftele mele
erau acelea de a capta
atenţia femeilor de la serviciu.
Doream ca ele să mă
dorească."
înţelegi cum păcatele ne pot înşela
şi ne pot crea
iluzia că suntem în siguranţă?
Adeseori cei care se simt
cel mai în siguranţă se află în cea
mai mare primejdie.
Pavel ne avertizează în 1 Corinteni
10:12: „Astfel, dacă
vi se pare că staţi în picioare,
aveţi grijă să nu cădeţi!"
Iată de ce nu putem utiliza
generalităţi sau
comparaţii atunci când este vorba
despre lupta cu
ispitele. Dacă vrem să ne
schimbăm în bine, trebuie să
fim foarte atenţi care anume sunt
slăbiciunile noastre
specifice.
Abia apoi trebuie să luăm
hotărârea de a nu le mai
satisface...
Cum găsim punctele care stârnesc

poftele
După ce m-am chinuit ani de zile

cu dureri de cap şi
76 Pradă ispitei
migrene, mi-am dat seama că ele

sunt provocate de
anumite alimente. Durerile de cap
nu apăreau imediat
după ce mâneam aceste alimente,

dar, adunate în timp,
cafeaua, ciocolata şi anumiţi
conservanţi se acumulau în
corpul meu şi apoi declanşau
cumplite dureri de cap care
durau mai multe zile la rând. Pe
măsură ce am învăţat să
evit aceste alimente, viaţa mea s-a
îmbunătăţit în mod
considerabil.
Există un principiu care poate fi
urmat în lupta cu
poftele. Din nefericire, ele izvorăsc
din interiorul
inimilor noastre cuprinse de păcat -
deci putem avea
gânduri murdare fără ca acest lucru
să se vadă. Dar am
descoperit că anumite
compromisuri păcătoase, aparent
nesemnificative, pot să se
acumuleze. Păcatele mele mai
mari se manifestă de obicei stârnite
de păcate mai mici
de care nu mă mai apăr. Mă refer la
deciziile zilnice, sau
chiar acelea de fiecare clipă: de a
urmări, de a asculta, de
a citi, sau de a îngădui minţii şi
ochilor să adaste într-un
anumit loc.
în epistola către Romani 13:14 am
găsit un verset
care m-a îndrumat: „Ci îmbrăcaţi-vă
cu Domnul Isus
Hristos şi nu faceţi planuri cum să
vă satisfaceţi poftele
naturii voastre păcătoase!".
Mie ideea de a „face planuri" mi-o aduce în
minte pe
1 soţia mea care pregătea prânzul la
pachet pentru toată

familia înainte de o scurtă excursie.
îţi faci pregătiri
pentru pofte? îţi cultivi şi stimulezi
slăbiciunile care
declanşează poftele în micile
decizii?
în clipele când sunt ispitit îmi zic în
sinea mea:
„Nu-ţi fă pacheţelul pentru poftă"!
Ştiu că nu trebuie să
pregătesc nici măcar o mică
gustărică pentru poftele din
care se hrăneşte inima mea.
Richard Baxter scria: „Stai cât mai
78 Pradă ispitei
departe cu
putinţă de acele ispite care hrănesc
şi stimulează
păcatele pe care nu le poţi
înfrânge. Poartă război cu
păcatele, înfometează-le, nu le
oferi hrana şi energia din
care ele îşi întreţin existenţa."
Poftele şi slăbiciunile noastre sunt
întreţinute şi se
întăresc prin micile provizii pe
care le pregătim.
Gândeşte-te o clipă. Care este
slăbiciunea tal Ce îţi
stârneşte poftele?
Iată câteva posibile categorii la
care te poţi gândi:
Un anumit moment al zilei
Eşti mai predispus la pofte sexuale
în anumite
momente ale zilei? Oare se
întâmplă atunci când te duci
la culcare sau atunci când te
trezeşti? La sfârşitul zilei de
muncă, atunci când eşti trudit şi
când îţi vine să te
autocompătimeşti? La sfârşit de
săptămână, când
leneveşti în pat şi eşti mai puţin
disciplinat? Mulţi dintre
cunoscuţii mei mi-au spus că în
baie le vine cel mai greu
să nu se lase ispitiţi de gânduri
nepotrivite.
Gândeşte-te cum te poţi pregăti
mai bine pentru
aceste momente. Mulţi au
descoperit că meditaţiile
asupra unor pasaje din Scriptură
înainte de culcare îi
ajută să se concentreze asupra
celor spirituale şi îi
determină să fie mai puţin
predispuşi de a cocheta cu
fantezii păcătoase. Unii îşi
programează o discuţie
telefonică cu prietenii atunci când
ştiu că sunt mai slabi.
Alţii găsesc că în momentele de
slăbiciune îi ajută
rugăciunea şi ascultarea muzicii
de închinare.
Locuri ispititoare
Există anumite locuri în care eşti
mai încercat de
pofte? E mai greu la supermarket?
Se întâmplă la
librărie, unde eşti tentat să mergi
la rafturile greşite? E
vorba despre casa unui prieten,
unde ştii că există
pornografie? Este o zonă din oraş
80 Pradă ispitei
unde ai mari şanse să

întâlneşti oameni îmbrăcaţi
seducător?
Redu din timpul petrecut în aceste

locuri sau
renunţă definitiv să mai mergi
acolo. Când eşti nevoit să
te duci în astfel de zone, du-te
numai după multă
rugăciune şi poate chiar sub
supravegherea unui prieten
care va putea ulterior să te
întrebe cum au decurs
lucrurile.
După ce într-un an am petrecut o
vacanţă pe o plajă
din Florida, mi-am dat seama că
nu aveam să mai merg
acolo niciodată. Apa era minunată,
plaja era splendidă.
Dar pretutindeni erau femei cu
costume de baie mai
mult decât minuscule. Am discutat
cu Shannon despre
această ispită, iar anul următor
am găsit un loc pe o plajă
mai izolată. Nu era la fel de
plăcut, dar nu mai eram
ispitit în fiecare zi şi m-am distrat
mult mai bine.
Locul unde eşti mai slab poate să
fie un loc în care
alţii sunt mai puternici. Nu e nimic
grav în asta. Nu-ţi fă
griji despre ce cred alţii sau dacă
te înţeleg ori nu.
Ascultă-1 doar pe Dumnezeu.
Televizorul
în capitolul 7 vom vedea mai
îndeaproape rolul pe
care îl joacă mass-media în lupta
noastră împotriva
poftelor sexuale. Deocamdată aş
vrea doar să te întreb
dacă eşti un spectator activ sau
pasiv al programelor de
televiziune.
Pastorul meu, C. J. Mahaney, m-a
învăţat prin
puterea exemplului importanţa de
a urmări programele
de televiziune cu o „telecomandă
activă". A privi la
televizor nu este un sport de
spectator - cu o exactitate
de secundă trebuie să fii pregătit
să schimbi canalele; să
sari peste anumite reclame sau
chiar să închizi drăcia cu
totul.
Anul acesta am mers împreună cu
82 Pradă ispitei
nişte prieteni,
printre care şi C.J., să urmărim
meciul de la Super Bowl.
Nu cred că am urmărit mai mult de

două reclame,
pentru că C.J. avea telecomanda în
mână şi, de îndată ce
apăreau reclamele, trecea pe C-
SPAN, probabil cel mai
sigur post cu putinţă. De ce făcea
asta? Nu ştia că
reclamele din timpul meciurilor
sunt cele mai distractive
şi mai interesante? Ba da, dar mai
ştia şi faptul că ele
utilizează foarte des sexualitatea
pentru a vinde cele mai
diverse produse. Ştia că nici o
reclamă n-ar fi meritat
expunerea la imagini care stârnesc
voluptatea.
în momente ca acestea pare mai
uşor să îţi cântăreşti
programul. Mă şi gândeam: Sunt
doar nişte reclame. Se
vor sfârşi în câteva secunde. Nu
poate fi chiar aşa de grav.
Dar este fals, o imagine ispititoare
poate să-şi facă loc în
mintea noastră în mai puţin de
treizeci de secunde.
Uneori în călătoriile mele, când
rămâneam prin hoteluri,
păcătuiam împotriva lui Dumnezeu
tot trecând de pe un
canal pe altul. Asta nu înseamnă
că mă opream să
urmăresc ceva păcătos, ci pur şi
simplu schimbam
canalele ştiind că există mari
şanse ca o imagine să-mi
atragă atenţia şi să-mi rămână în
minte. Dumnezeu m-a
ajutat să devin conştient de
propriile dorinţe păcătoase
din acele momente. Deşi nu fac
altceva decât să trec de
la un canal la altul, aceasta este o
expresie tipică a poftei
mele. Tocmai pentru că am o
experienţă destul de
proastă în acest sens, m-am
hotărât ca nici măcar să nu
pornesc televizorul atunci când
ajung la hotel.
Prietenul meu Joe, de exemplu,
refuză să se mai uite
singur la televizor. Dacă soţia lui,
Esther, nu este acolo
cu el, face altceva. Dar tu, ce crezi
84 Pradă ispitei
că ar trebui să faci
pentru a-1 putea cinsti pe
Dumnezeu prin felul în care
urmăreşti diverse programe de
televiziune?
Ziarele şi revistele
Ai grijă câteodată ce anume
citeşti? Ziarele şi
revistele de astăzi sunt
pigmentate cu lucruri concepute
să ne stârnească poftele. Chiar
dacă nu există imagini
care să ilustreze articolele, poftele
noastre pot fi hrănite
prin bârfe despre vieţile amoroase
ale vedetelor, articole
despre sexualitate, care reduc
importanţa păcatului, sau
scurte istorioare în care
preacurvia este prezentată în
imagini atrăgătoare. Poate că îţi
zici că nu e mare
brânză, dar toate se adună.
Pentru unii, ascultarea de
Dumnezeu în ceea ce
priveşte cititul presei înseamnă
renunţarea totală la
unele ziare. Un cunoscut de-al meu
şi-a dat seama că nu
mai poate cumpăra revista People
pe care o citea mama
lui, din pricina pozelor mai
deocheate. Altul a renunţat
la paginile de modă din ziar pentru
că găsea de multe ori
articole sau subiecte care îl
ispiteau. Natalie este o fată
care îşi întoarce privirea dinspre
copertele revistelor de
femei din supermarketul de unde
îşi face cumpărăturile.
„Revistele acestea îmi spun că
trebuie să arăt ca o vedetă
sexy. Nu vreau să cumpăr astfel
de minciuni, aşa că mă
uit direct spre casa de marcat. Sau
îmi număr banii! îmi
caut diverse modalităţi prin care
să îmi apăr mintea de
impactul imaginilor şi al ideilor
care atacă în mod direct
gândirea biblică despre feminitate
şi curăţie."
Muzica
Muzica bună ne poate mişca
inimile din iubire
pentru Dumnezeu; muzica lipsită
de Dumnezeu ne
poate atrage să îndrăgim păcatul.
Nimeni nu este imun
la influenţa muzicii cu conţinut
păcătos. Muzicienii pe
86 Pradă ispitei
care îi ascultăm devin prietenii

noştri, iar Dumnezeu ne
spune că tovărăşia nebunilor este
pedepsită (Proverbe
13:20).
Cine sunt aceşti prieteni ai noştri?

Ce conţin CD-ul
sau MP3-urile pe care le asculţi?
Te ajută sau te
împiedică să te lupţi cu poftele?
Prea mare parte din
muzica de astăzi - indiferent de
stil - încurajează şi
celebrează pofta sexuală. Şi încă
nici nu mă refer la
modul cum se îmbracă sau se
prezintă artiştii în
videoclipuri - este de ajuns să
ascultăm versurile pentru
a încuraja dorinţe greşite. Este
greşit să permiţi ca un
ritm plăcut sau o melodie uşor de
fredonat să te facă să
asculţi o muzică în care păcatul
este prezentat ca fiind
ceva bun. Reprogramează-ţi
setările de la radioul din
maşină, aruncă anumite CD-uri,
ascultă acea muzică
prin care inima ta se apropie de
Dumnezeu.
Cărţile
Ştiu multe femei care s-au
condamnat pentru că
şi-au stimulat voluptatea cu
romane siropoase de
dragoste. „Totul a început când
aveam vreo doisprezece
ani", îmi scria Kelsea, o fată de
numai nouăsprezece ani.
„Nu aveam parte de romantism în
viaţa de zi cu zi şi îmi
doream cu ardoare să îl descopăr,
aşa că am dat peste
romanele de 'pornografie uşoară',
cum îmi place să le
spun."
Efectul unei asemenea diete de
lectură nu a fost
prea fericit. „Aveam gânduri cu
adevărat perverse", a
mărturisit ea. Scenele de pasiune
interzisă cu care îşi
umplea mintea o duceau spre
dorinţe impure.
Kelsea s-a hotărât că aşa nu mai
merge şi şi-a
aruncat cărţile. După aceea a
început să citească romane
cu conţinut creştin, dar chiar şi
acolo s-a simţit ispitită.
„Scenele erotice nu sunt defel
88 Pradă ispitei
explicite în romanele cu
mesaj creştin, dar întreg scenariul
romantic îmi aducea
în minte alte scene din romanele
pe care le citisem
înainte. Mai târziu mi-am dat
seama că nu mai pot citi
nimic de genul acesta", spunea

Kelsea. „A fost greu, dar
mi-am dat seama că, dacă nu
citeam nici un fel de
romane siropoase - şi dacă mă
rugam şi posteam -
poftele din mintea mea puteau fi
ţinute sub control.
Slavă Domnului! Mai am momente
dificile, dar sunt
mult mai puţine decât înainte."
Internetul
Pentru mulţi semeni ai noştri,
Internetul nu
reprezintă o simplă bătălie; el a
devenit principalul
teatru de luptă în care sunt ispitiţi
zilnic de către pofte.
Eliberarea de ispite presupune
acţiuni radicale. Dacă te
afli într-o astfel de situaţie, nu-ţi
pierde speranţa. Te rog
continuă să citeşti. Mulţi oameni
au descoperit că există
biruinţă asupra acestui gen de
ispită.
Este foarte bine dacă nu te
confrunţi cu lupta
împotriva pornografiei on-line -
dar te rog să nu te crezi
în siguranţă. Dacă nu eşti gata să
duci acum micile bătălii
ale curăţiei, cu siguranţă vei fi
prins în lupte mult mai
grele în zilele ce vin.
„Intram pe Internet ca să mă uit ce
mai poartă
vedetele la ultimele decernări de
premii", îmi spunea o
fată. „Nu era vorba de pornografie
şi nu căutam să-mi
stimulez poftele, însă mi-am dat
seama că acel amestec
de goliciune şi de viaţă fastuoasă
nu mă ajuta deloc să îl
iubesc mai mult pe Dumnezeu".
Aşa că a încetat să mai
caute astfel de imagini.
Flirtezi cu poftele on-line? Există
anumite site-uri pe
web unde găseşti imagini sau
informaţii care, deşi nu
sunt strict pornografice, îţi
provoacă dorinţe păcătoase?
Nu mai intra acolo.
Nu permite păcatelor să
cucerească nici cel mai mic
90 Pradă ispitei
teritoriu, acţionează radical şi nu

mai intra on-line
noaptea târziu sau atunci când te
simţi mai slab. Ştiu un
tip care a renunţat cu totul la

abonamentul de Internet,
sau alţii care îşi ţin ecranul
calculatorului îndreptat
mereu spre uşă, astfel încât să fie
văzuţi când trece
cineva pe-acolo. Alţii folosesc
programe care trimit
automat către prietenii lor
apropiaţi e-mailuri cu listele
tuturor site-urilor pe care le
vizitează.
Cutia poştală
Nu ştiu care e situaţia la fiecare
dintre voi la poartă,
dar la mine acasă ajung tot felul
de cataloage pline de
imagini senzuale şi provocatoare,
fără să le solicit.
Mi-am dat seama că trebuie să
consider chiar şi cutia
mea poştală drept un câmp de
luptă. Să arunc aceste
materiale imediat, sau să mai
arunc câte o ocheadă în
timp ce le răsfoiesc în căutarea
unei mici plăceri
vinovate?
M-am luptat în mai multe feluri. în
primul rând i-am
cerut soţiei mele, Shannon, să mă
ajute în eliminarea
acestor cataloage din casa
noastră. Adeseori ea este cea
care deschide cutia poştală şi
sortează ce primim. Chiar
a dat telefon unor companii şi le-a
cerut să scoată adresa
noastră de pe listele lor. Dacă eşti
bărbat şi te confrunţi
cu probleme similare, cere soţiei
sau mamei să te ajute în
această privinţă, eliminând din
casă aceste ispite inutile.
Şi fetele trebuie să fie atente. „Eu
şi colegele mele
aruncăm imediat orice cataloage
cu conţinut discutabil",
mi-a spus Grace. „Pe de o parte nu
vrem să lăsăm
chestiile alea prin casă atunci când
vin prietenii noştri
băieţi în vizită, dar în plus vrem să
ne protejăm de invidia
trupească apărută atunci când le
răsfoim. Nu aceasta
este concepţia lui Dumnezeu
92 Pradă ispitei
despre adevărata
frumuseţe şi nu ar trebui să ne
însuşim această
mentalitate."
In public
Prietenul meu Bob consideră că
vara trebuie să fie
sezonul când „ochii se pleacă spre
trotuar". Uneori, când
eşti în public, nu te poţi uita decât
la trotuar dacă vrei să
fii sigur că nu cazi în ispită. Dar,
indiferent de sezon,
suntem mereu înconjuraţi de
bărbaţi sau de femei
îmbrăcaţi ispititor. Trebuie să
alegem ca privirile noastre
să-1 slăvească pe Dumnezeu şi nu
să poftească la semenii
noştri.
Tatiana este o fată care mi-a
povestit despre felul în
care Dumnezeu i-a arătat că modul
în care privea
„nevinovat" băieţii pe stradă era
de fapt o pasiune
primejdioasă, hrănită de pofte. O
altă fată, Lauren, mi-a
mărturisit: „Nu am avut niciodată
o relaţie în care ochii
mei să nu hălăduiască, să nu caute
ceva mai bun. Mă
sperie de-a binelea, pentru că ştiu
că, dacă nu mă opresc
acum, o voi face şi după ce
Dumnezeu mă va
binecuvânta cu un soţ pe voia Lui.
Pentru mine aceasta
este o bătălie adevărată. Trebuie
să mă uit, la propriu, în
altă parte."
Pentru că aceasta este o ispită
cotidiană foarte
puternică, ţi se poate părea mai
uşor să renunţi sau să îţi
reduci aşteptările. Nu cumva să
faci una ca asta. Ochii tăi
pot să îl asculte pe Dumnezeu. Poţi
să îţi fereşti privirea
şi să nu mai arunci o ocheadă sau
o ultimă privire cu
coada ochiului după cineva.
Pe mine mă ajută să îmi amintesc
tot timpul că ochii
mei sunt supuşi în mod direct
inimii mele. Ei nu gândesc
de capul lor, mă ascultă pe mine.
Aşa că e treaba mea să
le poruncesc să îl asculte pe
Dumnezeu. Nu trebuie să
vadă totul în jur. Dacă o fată
94 Pradă ispitei
atrăgătoare trece pe lângă

mine, nu trebuie să îi „verifice"
formele corpului.
Trebuie să îl asculte pe Isus
Hristos. Mi-am oferit
privirea lui Dumnezeu, ca să intre
în slujba Lui. Pentru
că Isus a murit pentru mine, ochii

mei nu mai sunt
instrumente în slujba păcatului - ei
pot şi trebuie să îl
asculte pe Dumnezeu (vezi Romani
6:13).
Fă ce ştii mai bine

Ai recunoscut vreunul din izvoarele
poftelor sexuale
care se declanşează în viaţa ta?
Sigur că lista a mea nu
este completă. însă, chiar dacă
bătălia în care te afli nu
apare trecută acolo, cel puţin poţi
să înveţi să-ţi cauţi
propriul câmp de luptă.
Gândeşte-te câteva minute şi
formulează-ţi propriul
plan, făcut după măsura ta, pentru
lupta împotriva
poftelor sexuale. Ia o bucăţică de
hârtie sau notează-ţi în
jurnal:
O listă cu primele trei motive care
te fac să cazi în
ispită. Cum ai putea să le eviţi?
în ce moment din zi sau din
săptămână eşti cel mai
tentat de pofte? Cum te poţi
pregăti pentru acele
clipe?
Care sunt locurile în care eşti cel
mai tare ispitit?
Cum poţi să reduci timpul petrecut
în acele situaţii?
Care sunt primele cinci mici bătălii
pe care ar
trebui să le duci cu mai multă
credinţă? Descrie în
detaliu cum ţi-ai propus să lupţi
pentru a câştiga
aceste bătălii.
Redactarea un plan special
conceput pentru situaţia
cu care te confrunţi poate să te
descurajeze. Păcatele
arată mult mai rău când le aşezi
pe hârtie! Gândeşte-te
însă numai la faptul că după un
simplu exerciţiu eşti cu
mult mai bine pregătit şi că vei fi
mult mai atent la
slăbiciunile tale, că vei fi mult mai
bine antrenat să rezişti
64 Pradă ispitei
poftelor. Nu este un plan imbatabil

şi nici nu reduce
nevoia de a depinde în mod activ
de Duhul lui
Dumnezeu. îţi deschizi numai o
cale de a colabora cu
lucrarea lui Dumnezeu dinlăuntrul
tău.
Trebuie să actualizezi în mod
constant informaţiile
pe care le redactezi acum.
Modurile în care te vei lupta
cu poftele se vor schimba, poate
că vor veni vremuri în
care ceva ce nu te-a tentat până
atunci va constitui o
mare problemă. Fii pregătit pentru
astfel de situaţii şi
reacţionează imediat.
Nu uita, nu este suficient doar să te
simţi prost sau să
îţi repugne efectele pe care
poftele trupeşti le au
asupră-ţi. Adevărata pocăinţă
înseamnă schimbarea de
direcţie, presupune îndepărtarea
de păcate şi
îndreptarea către Dumnezeu - prin
înlocuirea acţiunilor
păcătoase cu fapte drepte.
Pocăinţa autentică se naşte
când ne pare rău cu adevărat că
am păcătuit împotriva
lui Dumnezeu şi, drept urmare, ne
va schimba cu totul
modul de viaţă şi gândire.
Prietenul şi colegul meu în
slujire, John Loftness, şi-a făcut o
listă utilă intitulată
„Calea spre pocăinţă", care
conţine şapte paşi ce te pot
conduce pe acest drum. Am inclus
această listă la
sfârşitul cărţii.
Trebuie să fii dispus să acţionezi
în mod concret şi
foarte drastic. Există lucruri în
casa ta pe care ar trebui
să le arunci? Există obiceiuri la
care ar trebui să renunţi
în mod tranşant începând chiar de
acum? De dragul
sfinţeniei trebuie să acţionezi
radical. Isus a spus: „Dacă
mâna ta dreaptă te împinge să
păcătuieşti, taie-o şi
arunc-o. Repet: este mai bine
pentru tine să pierzi doar
64 Pradă ispitei
una dintre părţile trupului tău,

decât să-ţi meargă în iad
tot trupul" (Matei 5:30). Isus a
folosit un exemplu
extrem pentru a ne arăta cât de
departe trebuie să fim
dispuşi să mergem pentru a evita
păcatul.
Când a fost vorba de abonamentul

pe care îl aveam
la sala de sport, m-am confruntat
cu o asemenea decizie
drastică. îmi făcusem abonament
pentru un an şi
începusem să merg în fiecare
dimineaţă. Dar, după
câteva săptămâni, mi-am dat
seama că trebuia să se
schimbe ceva. Mă simţeam ispitit
fără încetare şi nu
rezistam să nu le privesc plin de
dorinţă pe femeile de
acolo.
Aceasta a fost pentru mine o
bătălie decisivă. M-am
tot rugat şi am simţit cu toată
puterea că Dumnezeu
dorea să acţionez radical şi să nu
mă mai duc. A fost o
hotărâre destul de grea, din mai
multe motive. Mai întâi,
trebuia să continuu să plătesc
abonamentul pentru un an
întreg. Dar, pe de altă parte, mulţi
dintre prietenii mei
creştini erau membrii acelei săli
de sport, iar ei nu aveau
problemele mele în privinţa
controlului asupra privirii.
Recunoaşterea incapacităţii mele
de a mă controla îmi
rănea orgoliul. Voiam să fiu
deasupra ispitei, dar nu
puteam. Aşa că nu m-am mai dus
şi am început să îmi fac
exerciţiile acasă.
îţi cere Dumnezeu să renunţi la
ceva? Fă ce îţi arată
Domnul, nu te lăsa păcălit crezând
că, dacă ai citit acest
capitol, s-a schimbat ceva în viaţa
ta - schimbarea se va
produce numai o dată cu
ascultarea. Nu este de ajuns să
auzi adevărul şi să fii de acord cu
el; trebuie să îl şi
împlineşti (vezi Iacov 1:21-22).
începe pas cu pas
Ce te faci dacă există o mulţime

de lucruri pe care
trebuie să le schimbi? Odată, după
ce am vorbit unui
grup de studenţi despre micile
bătălii împotriva poftelor

sexuale, o tânără m-a abordat şi
mi-a pus o întrebare
sinceră. „Aş vrea să fac ce ziceţi",
mi-a spus, „dar mi se
100 Pradă ispitei
pare că va trebui să mă gândesc la

problemele astea tot
timpul. Oare nu o să-mi pierd
minţile?"
Micile bătălii par să apară
pretutindeni şi s-ar putea
să simţi că te copleşesc. De unde
trebuie să începi?
Realitatea este că nu putem să
rezolvăm toate
problemele deodată. Iată de ce
sfatul meu este acela de
a alege pentru început un singur
domeniu. Alege un
anumit lucru de pe lista ta şi
concentrează-te asupra lui.
Prezintă-i în rugăciune problema
ta lui Dumnezeu.
Pocăieşte-te din pricina
dezinteresului faţă de păcat şi
hotărăşte ce ar presupune
ascultarea.
Apoi încearcă să rămâi credincios
în acea privinţă.
Priveşte lucrurile cu multă
seriozitate. Roagă-te şi
înfruntă micile bătălii. Fugi de
ispite. După ce harul lui
Dumnezeu va aduce schimbarea
într-o anumită direcţie,
poţi trece mai departe, la alte
domenii.
Nu trebuie, în nici un caz, să te
laşi copleşit de toate
poftele care te bântuie şi să rămâi
pasiv. Ia-le pe rând.
Poate că paşii pe care îi faci vor
părea nesemnificativi,
dar nu este aşa. Dumnezeu se
bucură chiar şi atunci când
vede cele mai mici semne de
ascultare. Iar dacă te vei
smeri şi vei striga în rugăciune,
cerându-i ajutorul, El îţi
va acorda tot mai mult har pentru
a te putea schimba.
Rămâi cu privirea aţintită către
Hristos. „Gândiţi-vă cu
atenţie la Cel care a îndurat o
astfel de împotrivire faţă
de El însuşi din partea păcătoşilor,
ca să nu vă lăsaţi
descurajaţi şi să nu renunţaţi!"
(Evrei 12:3).
Nu obosi. Consecvenţa în micile
înfruntări îţi va
întări treptat puterea spirituală.
101
Tot aşa cum

compromisurile se pot acumula, şi
investiţiile în credinţă
se vor acumula la rândul lor.
102 Pradă ispitei
Băieţi si fete
Prin ce ne deosebim şi cum putem
să ne ajutăm unii pe alţii?
Când am ţinut cuvântarea care a
inspirat această
carte, mă adresam unui public
exclusiv masculin. însă
primele mele cuvinte s-au adresat
în chip hazliu unei
femei ipotetice care ar fi încercat
să înregistreze
convorbirea noastră. „Să lămurim
ceva de la bun
început", am zis cu un zâmbet
ironic, „discuţia asta nu
este pentru tine!". Toţi bărbaţii din
sală au început să
urle de bucurie.
„Nu vreau să aud tot felul de
scuze cum că încerci să
îi înţelegi pe fraţii tăi, bărbaţii",
am continuat. „Nu, pur
şi simplu închide casetofonul".
Bărbaţii ştiu cât de ruşinos ar fi ca
nişte femei să
audă despre ce vorbim la discuţiile
„ca între băieţi" de la
colocviile noastre despre poftele
sexuale. Eram convinşi
că, dacă fetele ar şti cât de mult
ne luptăm noi cu
necurăţia, ne-ar trata ca pe o
adunătură de animale
obsedate de sex. în cercurile de
bărbaţi este de la sine
înţeles faptul că poftele ne
caracterizează în exclusivitate
şi că femeile n-au cum să
înţeleagă chestiile astea.
Dar, după numai câteva zile, am
primit mai multe
solicitări din partea unor femei
care voiau să asculte
103
conferinţa pe casetă. Unele chiar

doreau să o discute în
mici reuniuni de grup. îi auziseră
pe bărbaţi vorbind
despre mesajul meu şi acum voiau
să audă ele însele - nu
pentru că ar fi vrut să „priceapă"
ce e cu bărbaţii, ci
pentru că şi ele se confruntau cu
problema ispitei
sexuale.
La urma urmei n-ar trebui să ne
surprindă - oricum
ai lua-o, păcatul e tot păcat, dar
trăim cu iluzia că
bărbaţii au monopolul asupra
acestor pofte. Am
descoperit că bărbaţii şi femeile
au mai multe în comun
decât am vrea să credem. în
capitolul acesta aş vrea să
analizez ce au în comun bărbaţii şi
femeile, când vine
vorba de ispita sexuală, care sunt
diferenţele dintre noi şi
cum putem să ne fim de folos unii
altora.
Să începem prin destrămarea celor
mai puternice
prejudecăţi pe care le avem
despre celălalt sex.
Şi femeile luptă cu ispita voluptăţii

Când e vorba de poftă, marea
prejudecată pe care o
acceptăm despre femei este aceea
că ele se confruntă cu
aceasta doar la nivel emoţional.
Ani la rând, multe cărţi
cu mesaj creştin (inclusiv propria
mea carte) au
accentuat faptul că bărbaţii se
luptă cu dorinţa fizică şi îşi
protejează privirea, în vreme ce
femeile au de a face cu
probleme emoţionale. Dar, dacă
aceste generalizări nu
vin din partea unor specialişti,
semenii noştri ar putea
rămâne cu impresia că femeile nu
se luptă niciodată cu
poftele în sensul de dorinţă fizică
pură, sau că bătălia lor
împotriva poftei ar fi mai puţin
reală. Pur şi simplu nu
este adevărat. „Şi femeile au
destule pulsiuni sexuale!",
mi-a scris Katie. „Crede-mă, în
104 Pradă ispitei
calitatea mea de virgină

la 22 de ani ştiu foarte bine lucrul
acesta", mi-a mai spus
această femeie.
Băieţi şi fete
105
Scopul meu nu este acela de a vă

convinge că femeile
au pofte la fel de puternice sau
similare cu cele ale
bărbaţilor - în cele din urmă, nici
măcar nu contează,
însă multe femei se luptă cu pofte
atribuite în general
bărbaţilor - ispita de a urmări
pornografie, de a se
masturba, de a se concentra
puternic asupra dorinţei
fizice de a face sex. Opoziţia
acestor femei la ispită este
împiedicată tocmai de ruşinea de a
lupta cu aşa ceva.
„Numai băieţii se luptă", îmi
spunea o fată.
„Când vine vorba de acest subiect, mijloacele
de
informare pentru femei lipsesc cu
desăvârşire", mi-a
scris Cara. „Nu există seminarii pe
tema asta. E o ceaţă
cumplită în jurul chestiunilor
legate de poftele femeilor,
iar femeile trebuie să înţeleagă şi
ele rădăcinile
problemei cu care se confruntă".
O altă persoană, pe care o cheamă
Kathryn, mi-a
spus că i se pare că, în rândul
prietenelor ei creştine,
acesta este un subiect tabu.
„Uneori am impresia clară
că sunt singura creştină care are
probleme de genul
ăsta", îmi explica ea.
Nu eşti singura femeie care se
luptă cu pofta
trupească. în Cuvântul lui
Dumnezeu se spune: „Nu v-a
ajuns nici o ispită, care să nu fi
fost potrivită cu puterea
omenească. Şi Dumnezeu, care
este credincios, nu va
îngădui să fiţi ispitiţi peste
puterile voastre; ci, împreună
cu ispita a pregătit şi mijlocul să
ieşiţi din ea, ca s-o puteţi
răbda" (1 Corinteni 10:13).
Dacă eşti femeie, nu contează că
pulsiunile tale
sexuale sunt la fel de puternice ca
şi cele ale unui bărbat,
sau ca acelea ale altor fete pe care
le cunoşti. Ceea ce
contează este dacă îţi cauţi sau nu
106 Pradă ispitei
la Dumnezeu puterea
de a controla dorinţele. Important
este dacă fugi sau nu
de ispită şi dacă doreşti să găseşti
sfinţenia pentru
dragostea Lui.
Băieţi şi fete
107
Toţi bărbaţii sunt nişte monştri?

O prejudecată majoră despre
bărbaţi este aceea că
problemele lor cu poftele sunt mai
serioase şi mai dificile
decât pot fi cele ale unei femei. Cu
alte cuvinte, bărbaţii
sunt nişte monştri, în vreme ce
femeile sunt inocente şi
curate.
Adevărul este că poftele bărbaţilor
sunt mult mai
evidente, dar nu sunt neapărat
mai păcătoase. Băieţii
sunt de obicei mai predispuşi la
tentaţiile vizuale şi, ca
urmare, pofta lor este mult mai
vizibilă. Iar, pentru că
Dumnezeu i-a făcut pe bărbaţi cu
pornirea de a-şi găsi o
femeie, felul cum îşi manifestă ei
poftele este adeseori
mai agresiv şi mai făţiş.
Există totuşi o întrebare fără
răspuns: este pofta
unui bărbat mult mai evidentă şi
mai făţişă, mai rea
decât pofta unei femei, care este
mult mai rafinată şi mai
subtilă? Stacey, o fată de 19 ani
nu este convinsă că
lucrurile stau aşa. Ea mi-a scris
următoarele rânduri
despre modul cum Dumnezeu a
pedepsit-o pentru
nenumăratele manifestări
„nevinovate" ale poftei
feminine.
Numai în ultimul an mi-am dat
seama cât de
preocupată sunt şi cât tânjesc
după băieţii care arată
bine. Băieţii sunt, tot atât de mult
ca şi femeile,
simple obiecte ale poftei. Dacă aş
sta să număr de
câte ori am mers cu prietenele
mele la film numai
pentru a vedea un actor care arăta
bine, m-ar apuca
ruşinea. Ce să mai vorbesc de
copertele revistelor
sau de diverse alte programe de
televiziune. întreaga
noastră cultură consideră că e
normal ca fetele să
cadă pe spate după tipii care arată
bine - de fapt,
108 Pradă ispitei
chiar le încurajează. Am petrecut

trei ani de liceu
fiind înnebunită după unul dintre
membrii unei
formaţii masculine, al cărui nume
nu vi-1 pot spune.
Am fost la nenumărate concerte,
zbierând şi
agitându-mă, încercând tot
posibilul ca să ajung cât
mai aproape de scenă. Dacă nici
asta nu este o
manifestare a poftelor, atunci nu
ştiu ce este. Am
ajuns să reduc valoarea unui băiat
pur şi simplu la
modul cum arăta.
E o iluzie să credem că o fată care
pofteşte în timp
ce se uită la o comedie romantică
este mai cuminte decât
un băiat care este încântat de
filmele interzise minorilor,
care conţin scene de nuditate. Şi
unul şi altul dau frâu
liber poftelor.
Vreau să spun că nu trebuie să ne
culcăm pe o
ureche la gândul că ispita noastră
este acceptabilă în
cultura şi în societatea în care
trăim. Nu caut scuze
pentru nici un bărbat şi nici nu am
de gând să scap pe
cineva de responsabilitate. Tot ce
vreau să spun este că
orice formă de manifestare a
poftei este negativă. Fără
harul lui Dumnezeu care lucrează
în noi şi ne
transformă, toţi suntem nişte
monştri. Indiferent cum s-
ar manifesta pofta, ea este
motivată de dorinţa
păcătoasă pentru ceea ce este
interzis. Pofta se bazează
întotdeauna pe aceeaşi minciună -
poţi găsi satisfacţia şi
altundeva decât la Dumnezeu.
Care sunt diferenţele dintre noi?

Deşi avem multe în comun,
Dumnezeu i-a făcut pe
bărbaţi şi pe femei diferiţi în mod
minunat. Am fost
concepuţi ca să ne completăm.
Avem puteri diferite.
Suntem „încărcaţi" cu o
Băieţi şi fete
109
sexualitate diferită.
110 Pradă ispitei
Când e vorba de diferenţele dintre

bărbaţi şi femei,
există câteva afirmaţii care sunt în
general exacte şi care
pot să ne ajute în înţelegerea
situaţiei:
Dorinţa sexuală a unui bărbat
poate fi adeseori
orientată strict în sens fizic, în
timp ce dorinţa unei
femei este ancorată în nevoile
emoţionale.
Bărbatul este în general destinat
să fie
iniţiatorul acţiunii sexuale şi este
uşor de stimulat în
sens vizual; o femeie este de cele
mai multe ori
predispusă să reacţioneze la
stimuli sexuali şi este
excitată prin atingere.
Bărbatul este creat să caute
plăcerea şi chiar
căutarea este excitantă pentru el;
femeia este menită
să-i placă să fie căutată şi însuşi
faptul că este dorită
i se pare atrăgător.
Nu-i aşa că este minunat modul în
care Dumnezeu
i-a făcut pe bărbaţi şi pe femei să
interacţioneze? El i-a
făcut pe bărbaţi orientaţi vizual,
iar apoi le-a făcut pe
femei frumoase. I-a înzestrat pe
bărbaţi cu iniţiativă, iar
apoi le-a conceput pe femei astfel
încât să îi încânte. în
adâncul inimii fiecărui bărbat
există dorinţa de a cuceri
şi de a câştiga afecţiunea unei
femei. Dumnezeu a aşezat
în inima fiecărei femei, încă din
primii ani de viaţă,
dorinţa de a se face atrăgătoare.
Toate fac parte din
planul minunat conceput de
Dumnezeu.
Dacă înţelegem scopul lui
Dumnezeu putem să
înţelegem din ce punct începe
tânjirea sexuală să
distrugă ceea ce a fost menit de
Domnul. Pofta începe
întotdeauna cu ceva bun - ca o
oglindă de carnaval, ea
preia concepţia lui Dumnezeu şi
apoi o deformează.
Băieţi şi fete 111
Plăcere şi putere
Ispita transformă şi alterează
adevărata
masculinitate şi feminitate, într-un
mod periculos. Ea
transformă dorinţa pozitivă a unui
bărbat de a căuta în
simplul act de „a agăţa" şi „a
folosi", sau dorinţa bună a
unei femei de a fi frumoasă în
„seducţie" şi
„manipulare". în general, se pare
că bărbaţii şi femeile
sunt tentaţi de pofte în două
moduri distincte: bărbaţii
sunt atraşi de plăcerea pe care le-
o oferă poftele, în timp
ce femeile sunt ispitite de puterea
promisă.
în centrul atracţiei exercitate de
ispita sexuală
asupra bărbaţilor se află adeseori
dorinţa de a găsi
plăcerea senzuală şi fizică.
Răsplata promisă unui bărbat
este aceea că se va simţi bine.
Pofta îl face pe un bărbat
să despartă corpul unei femei de
sufletul, mintea şi
identitatea ei, permiţându-i să o
folosească pentru
propria plăcere egoistă. îţi dai
seama acum de ce
majoritatea mesajelor
pornografice sunt îndreptate către
bărbaţi şi le prezintă pe femei în
ipostaze în care sunt
complet supuse plăcerii
masculine? Pornografia
întăreşte minciuna conform căreia
femeile sunt jucării
sexuale destinate bucuriei
bărbaţilor - ea spune că o
femeie nu vrea decât să fie
utilizată, nu iubită şi
apreciată. Unii bărbaţi preferă să
se masturbeze în faţa
imaginilor pornografice decât să
se implice într-o relaţie
reală cu o femeie pentru că acest
lucru le permite să
trăiască în fantasma că plăcerea
lor fizică este cea mai
importantă.
Desigur, femeile pot fi atrase de
poftă într-un mod

asemănător. Dar ispitele sexuale
par mai puţin fireşti la
o femeie. Naturală este la ea
dorinţa de intimitate. Aşa
că, atunci când o femeie vede o
reclamă atrăgătoare în
Băieţi şi fete
113
care apare un bărbat, poate fi

tentată să îşi imagineze că
face dragoste cu acel bărbat, dar
este foarte probabil ca
această fantasmă să fie
înrădăcinată în dorinţa de a avea
o relaţie cu el, unde plăcerea fizică
este doar o
manifestare secundară a nevoii de
atenţie şi de intimita-
te sentimentală.
Pofta le oferă bărbaţilor plăcerea
sexului, eliberată
de efortul cumplit al intimităţii.
Aceeaşi poftă le oferă
femeilor puterea de a obţine ce-şi
doresc într-o relaţie,
dacă îşi folosesc sexualitatea
pentru seducţie. Doctorul
Al Mohler a făcut o afirmaţie
şocant de exactă: „Bărbaţii
sunt ispitiţi să se dăruiască
pornografiei - femeile sunt
atrase să facă pornografie". Dacă
eşti femeie, nu trebuie
neapărat să pozezi goală sau să
apari într-un film erotic
pentru a face pornografie. Când te
îmbraci şi te comporţi
într-un mod care este menit în
principal să stârnească
dorinţa sexuală a bărbaţilor, viaţa
ta devine porno-
grafică.
„Cred că izvorul luptei femeilor cu
pofta constă în
aceea că vrem să îi dominăm pe
bărbaţi, să îi controlăm
şi să îi manipulăm prin atracţia
sexuală", mi-a scris o
doamnă din Knoxville căsătorită
de mai mulţi ani. „Dacă
un cuplu trece pe stradă şi
amândoi văd o reclamă
atrăgătoare, cei doi pot fi cuprinşi
de pofte, dar în
moduri diferite. Bărbatul poate fi
captivat de ideea
plăcerii sexuale promise de femeia
din panoul publicitar.
Dar femeia îşi va dori să arate ca
şi femeia din reclamă
pentru că ştie că asta vor
bărbaţii".
Josie, o altă femeie, este de acord
cu aceste afirmaţii,
„în seducţie există un grad sporit
de putere, chiar şi
114 Pradă ispitei
atunci când este de scurtă durată

şi falsă. Femeile ştiu că
au puterea de a-1 face pe un
bărbat să facă ce-şi doresc
îmbrăcându-se sau purtându-se
într-un anumit mod."
Băieţi şi fete
115
Diane evită reclamele la lenjerie

intimă şi chiar
afişele din magazine. Din cauza
păcatului sexual din
trecut şi pentru că mai demult se
îmbrăca seducător
pentru a-i atrage pe bărbaţi, acum
aceste imagini îi
declanşează mânia şi frustrarea.
Şi-a dat seama că o
modalitate prin care femeile îşi
manifestă poftele este
dorinţa de a stârni pofta
bărbaţilor.
Dar tu cum eşti ispitit? Se poate
lesne observa că
aceste ispite sunt adeseori
comune celor două sexe. Cu
toţii putem fi atraşi de plăcerea şi
puterea oferite de
voluptate. Dar dacă înţelegem
cum sunt bărbaţii sau
femeile atraşi spre una sau alta
dintre aceste ispite, ne
vom putea concepe un plan de
luptă adecvat fiecăruia
dintre noi. După ce descoperi
exact la ce minciună a
ispitei eşti vulnerabil, poţi
contracara această
promisiune falsă cu adevărul
concret din Cuvântul lui
Dumnezeu. în capitolul nouă vom
discuta pe îndelete
promisiunile din Scriptură, dar
deocamdată este
suficient să înţelegem că trebuie
să răspundem acestor
tentaţii precise cu adevărul
conform căruia numai
Dumnezeu ne poate oferi plăcere
durabilă şi că numai
El ne poate împlini dorinţa de
intimitate.
Cum putem să ne fim de folos unii

altora?
Pentru că adeseori suntem surse

de ispită unii
pentru ceilalţi, cred că bărbaţii şi
femeile pot face multe
pentru a se încuraja reciproc în
căutarea comună a
sfinţeniei.
Nu vreau să spun că bărbaţii şi
femeile trebuie să îşi
ceară reciproc socoteală pentru
116 Pradă ispitei
ispite. De fapt, chiar nu

vă recomand să vorbiţi între voi
despre pofte, dacă nu
sunteţi logodiţi sau căsătoriţi.
Inimile noastre sunt
înşelătoare, iar a discuta cu o
persoană de sex opus nu
Băieţi şi fete
117
face uneori decât să declanşeze

ispita. Aşa că bărbaţii
trebuie să dea seama bărbaţilor,
iar femeile trebuie să-şi
spună problemele altor femei.
Acum că am lămurit toate astea,
trebuie spus că
putem face multe unii pentru alţii.
Interacţiunile cu sexul
opus pot să întărească voinţa de a
fugi de ispite. în 2
Timotei 2:22 se spune: „Fugi de
poftele tinereţii şi
urmăreşte dreptatea, credinţa,
dragostea, pacea,
împreună cu cei care-1 cheamă pe
Domnul dintr-o inimă
curată!". Pavel îi spune lui Timotei
să caute credinţa cu
alţi creştini. Acesta trebuie să fie
scopul oricărui creştin,
fie bărbat, fie femeie.
Pentru băieţi
Aş începe cu modul cum pot băieţii
să îşi slujească
surorile. Trebuie să ţină cont de
cele trei afirmaţii
anterioare despre sexualitatea
feminină:
Femeile au adeseori dorinţe
înrădăcinate în
nevoile lor sentimentale
Sunt stârnite prin atingere
Le stimulează ideea că sunt dorite
Aceste fapte trebuie să modeleze

felul în care ne
purtăm cu femeile. Trebuie să
luăm în serios aceste
caracteristici. Ai avut vreodată de
a face cu o fată
îmbrăcată indecent şi ţi-ai fi dorit
să înţeleagă cât de
mult te afectează modul în care
era îmbrăcată? Ei bine,
ca bărbat trebuie să înţelegi că
anumite lucruri pe care le
spui şi le faci în faţa unor fete
sunt echivalentul unui
„decolteu masculin" - pentru
surorile noastre gesturile
acestea nu sunt folositoare.
Trebuie să îţi dai seama de
acest lucru!
118 Pradă ispitei
Poate că unul dintre lucrurile cele

mai importante pe
care creştinii necăsătoriţi pot să îl
facă pentru a le ajuta
pe surorile lor nemăritate este
acela de a acţiona ca nişte
fraţi. Nu vă feriţi de relaţiile cu
ele, a le ajuta pe femei să
îşi apere puritatea nu înseamnă a
Ie evita. Ajutorul
presupune dragostea plină de
grijă şi manifestarea unei
prietenii autentice. Putem să le
încurajăm pe fetele pe
care le cunoaştem să îl slujească
pe Dumnezeu cu
pasiune, iar femeilor care se
îmbracă decent putem să le
mulţumim.
Şi, în cele din urmă, putem să ne
rugăm pentru
surorile noastre. Te-ai rugat
vreodată ca Dumnezeu să le
ajute pe femeile pe care le cunoşti
să îşi găsească
împlinirea în El? Rămâi în
rugăciune pentru ca
Dumnezeu să le ajute să
îndrăgească sfinţenia şi să evite
falsele imagini ale feminităţii, cu
care lumea le ispiteşte
în mod constant. Roagă-te ca
Dumnezeu să le ajute să
fie virtuoase, nu seducătoare.
Rugăciunile şi prietenia ta
vor realiza mai multe decât îţi vine
să crezi.
Pentru fete
Pentru a-i ajuta pe bărbaţi să se
lupte împotriva
ispitei sexuale ei trebuie să
înţeleagă cât sunt de atenţi la
corpul tău. Nu trece nici o clipă fără
ca un bărbat să fie
atent la corpul tău. Pentru asta
nici măcar nu trebuie să
ai trup de fotomodel. Ajunge pur şi
simplu să fii femeie.
Lucrul acesta ar trebui să
influenţeze felul cum te
îmbraci şi cum interacţionezi fizic
cu bărbaţii. Una din
fetele pe care le cunoşteam la
liceu era complet
inconştientă de impactul pe care îl
aveau îmbrăţişările ei
prieteneşti, corp la corp, asupra
băieţii. Fetelor, nu îi
Băieţi şi fete
119
îmbrăţişaţi aşa pe băieţi! Prietenul

meu Nick, care fusese
îndrăgostit în secret de colega
noastră timp de doi ani, le
zicea acestor îmbrăţişări
„strângerile la piept" şi abia
120 Pradă ispitei
aştepta să primească atingerea

pieptului ei în fiecare
miercuri la întâlnirile grupului de
tineri. Fata era pur şi
simplu prietenoasă, dar Nick
tânjea cu bucurie după
momentul când sânii ei se apăsau
pe corpul lui.
Când zic că bărbaţii sunt
întotdeauna atenţi la
corpul femeilor, nu vreau să spun
că ei poftesc tot timpul
după toate femeile pe care le văd
(deşi acest lucru e
foarte posibil). Nu vreau să spun
decât că, în orice
contact cu o femeie, un bărbat
sănătos va fi conştient de
feminitatea ei şi de faptul că
dorinţa lui firească îl poate
face să tânjească după corpul
acesteia. Un creştin care
încearcă să reziste ispitei nu
ajunge niciodată la stadiul
în care să nu mai fie conştient de
corpul unei femei. El
pur şi simplu învaţă să aleagă în
mod conştient să nu se
uite. Aşadar, un bărbat care este
şi un bun creştin vrea
(sau de fapt chiar ar trebui) să
vadă femeia ca pe o soră
şi să o privească în ochi - şi nu în
altă parte. Dar dacă o
femeie poartă haine care scot
formele în evidenţă, atrag
atenţia sau accentuează părţile
feminine ale corpului,
din punctul lui de vedere e ca şi
când ar vedea un semnal
din neon incandescent subliniind
tocmai ceea ce el vrea
să ţină sub control. Desigur,
bărbaţii pot rezista ispitei de
a pofti, şi este responsabilitatea
lor să o facă, dar, dacă o
femeie se îmbracă indecent, ea
îngreunează misiunea.
Ştiu că discuţia despre panourile
publicitare din
neon dă o notă de glumă situaţiei,
dar indecenţa nu este
nicidecum distractivă. Cere-i lui
Dumnezeu să te facă să
înţelegi cât de egoist şi de
neglijent este gestul de a-ţi
utiliza corpul pentru a-i încuraja
pe fraţi să tânjească.
Băieţi şi fete
121
Poate că te face să te simţi bine cu

tine însăţi, dar îi va
încuraja pe ei să păcătuiască. Felul
cum te îmbraci poate
ajuta sau poate împiedica bărbaţii
din jur în efortul lor
de a rezista poftelor.
Băieţi şi fete
122
Soţia mea, Shannon, are o formulă

foarte bună care
spune că există o mare diferenţă
între a te îmbrăca
atrăgător şi a te îmbrăca pentru a
atrage.
Sfaturi pentru cupluri
Cum stau lucrurile într-o relaţie?
Cum ne putem
ajuta în interiorul cuplului? Mai
întâi, trebuie să
acceptaţi ideea că pofta este cel
mai mare duşman al
unei relaţii sănătoase,
dumnezeieşti. Dacă îl iubiţi pe
Dumnezeu şi vă iubiţi unul pe
altul, fiţi hotărâţi să urâţi
pofta, nu să o hrăniţi, pentru că ea
nu va înceta până
când nu vă va distruge relaţia.
Poate că aţi mai fost într-o
relaţie copleşită de pofte. Dacă
ştiţi cum e, atunci ştiţi
cum evoluează lucrurile. Pofta
sexuală devine tot mai
puternică şi, fiecare pas al relaţiei
devine tot mai puţin
satisfăcător. Da, există şi plăceri
imediate, dar aceste
plăceri lasă în urmă o dorinţă şi
mai nesăţioasă care nu
mai dispare.
Din păcate, cele mai multe cupluri
descoperă că
pofta nu le dă pace nici după ce
„au mers până la capăt".
Când vine vorba de voluptate, nu
există „până la capăt",
în cele din urmă, pofta nu vrea
sex. Ea caută ceea ce este
interzis, şi e gata să te
pervertească tot mai mult dacă îi
vei îndeplini toate dorinţele.
Dacă ai un prieten sau o prietenă,
dacă sunteţi
logodiţi, vă implor să nu vă
târguiţi cu poftele,
presupunând că totul va trece
după căsătorie. Dacă
hrăniţi pofta acum, ea va creşte în
continuare. Va cere
tot mai mult. Nu faceţi
compromisuri înainte de căsnicie
- fie că e doar o săptămână sau un
an până la căsătorie.
Dumnezeu vrea să păziţi patul
conjugal (Evrei 13:4).
1
Băieţi şi fete
123
Eliberarea sexuală nu este

antidotul la poftă. Dacă
credeţi că e aşa, vă aşteaptă o
surpriză sumbră - pofta va
1
124 Pradă ispitei
sta la pândă până după luna de

miere, aşteptându-vă cu
un nou pachet de minciuni.
Aveţi o relaţie prinsă în mrejele
poftei sexuale?
Faceţi un pas înapoi şi luaţi o
pauză în relaţia voastră.
Vrea Dumnezeu să fii cu acea
persoană? Dacă, după
rugăciune şi consiliere din partea
unor oameni ai lui
Dumnezeu, veţi simţi amândoi că
Domnul vrea să
rămâneţi împreună, fiţi hotărâţi să
acceptaţi curăţia fără
ocolişuri. Dacă se poate, stabiliţi o
dată finală pentru
nuntă, renunţaţi la orice fel de
contact fizic şi discutaţi
problemele voastre cu alte cupluri
de credincioşi. Puteţi
să alegeţi slăvirea lui Dumnezeu în
trupurile voastre
chiar dacă aţi avut o relaţie fizică
în trecut sau chiar dacă
relaţia voastră a depăşit toate
graniţele, aceasta nu
înseamnă că sfinţenia nu mai este
importantă.
Primele două cărţi pe care le-am
scris au capitole
care discută în detaliu aceste
probleme. Puteţi să le citiţi
singuri sau împreună cu
partenerul. Dacă nu vă
permiteţi să le cumpăraţi, mergeţi
la bibliotecă şi răsfoiţi
capitolele despre drumul purităţii
din „Adio amoruri"*
şi cel despre întâlnirea iubirii
adevărate sau despre
revenirea trecutului din „Un băiat
cunoaşte o fată". Sper
că vă vor fi de folos.
Vom trece împreună încercarea

aceasta
Pofta încearcă să folosească ceea

ce ştim despre
slăbiciunile sexului opus pentru a-i
manipula pe semenii
noştri. Nu este un lucru minunat
că, în calitate de fraţi şi
surori în Hristos, putem să folosim
aceleaşi informaţii
pentru a ne ajuta unii pe alţii să
căutăm sfinţenia?
125 Pradă ispitei
"Cartea a apărut în anul 2002 la

Editura Aqua Forte, s-a vândut în
peste 3500 de exemplare şi
actualmente stocul este epuizat.
Băieţi şi fete
126
Apartenenţa la familia lui

Dumnezeu trebuie să
schimbe percepţia pe care o avem
despre sexul opus. Nu
vrem să obţinem ceva anume unii
de la alţii: suntem
chemaţi să oferim, să iubim şi să
avem grijă unii de
ceilalţi. Sexul opus nu trebuie
considerat ca o adunătură
de parteneri potenţiali - sunt
bărbaţi sau femei creaţi
după chipul şi asemănarea lui
Dumnezeu, pentru a căror
mântuire a murit Hristos. Fac
parte din familie! Nu
numai că avem responsabilitatea,
dar avem şi privilegiul
extraordinar de a avea grijă unii
de alţii - chiar de a ne
sacrifica şi de a lupta pentru
ceilalţi. Aşa trebuie să fie
adevărata iubire. în 1 Ioan 3:16 se
spune: „Prin aceasta
am cunoscut dragostea: că El şi-a
dat viaţa pentru noi.
Iar noi trebuie să ne dăm viaţa
pentru fraţi."
îţi poţi oare imagina cum arată
sfinţenia zămislită
din, dorinţa de a ne da viaţa unii
pentru alţii? îţi
imaginezi slava pe care o vom
aduce lui Dumnezeu când
vom înceta să ne seducem şi să ne
exploatăm unii pe alţii,
devenind protectorii şi păzitorii
semenilor noştri?
Pentru că Hristos ne-a eliberat de
sub puterea păcatului,
nu suntem nevoiţi să cădem pradă
pornografiei sau să
devenim obiecte ale ei - ne putem
dărui sfinţeniei ca să
trăim în curăţie pentru a exprima
astfel slăvirea lui
Dumnezeu şi iubirea de aproapele.
6
Sex de unul singur

Ce mă fac cu dorinţa de
masturbare?
Dacă te-ai uitat la cuprins şi ai

deschis direct aici, ştii
deja că acesta este un capitol
despre masturbare. Nu-ţi
fie jenă că l-ai căutat. Şi eu
făceam la fel. Luam câte o
carte despre puritatea sexuală,
frunzăream pe la cuprins
şi deschideam imediat la un
capitol care suna cam aşa
„Cuvântul care începe cu M" sau „Ce e cu
masturba-
rea?"
De ce era primul lucru pe care-1
căutam? Cred că
motivul principal era acela că
voiam să ştiu ce crede
autorul, simţeam nevoia să mă
ajute cineva să înţeleg.
Nu este tocmai o temă de discuţie
pe care să o abordezi
netam-nesam. Mulţi dintre
cunoscuţii mei nici măcar nu
pot să rostească acest cuvânt.
„Am putea să îi zicem
'auto-stimulare'?", m-a întrebat un
băiat într-un email.
Oricum i-am spune, masturbarea
rămâne o
problemă care ne preocupă pe
toţi, într-un fel sau altul
indiferent dacă suntem bărbaţi
sau femei. De fapt, cei
mai mulţi rămânem prinşi în cercul
vicios al înfrângerii şi
ruşinii. Vrei să te opreşti, dar nu
poţi. îi promiţi lui
Dumnezeu că nu mai faci aşa ceva
niciodată, dar apoi
129
Sex de unul singur
greşeşti. Masturbarea ajunge o

chestiune definitorie în
relaţia cu Dumnezeu. Ai nevoie
disperată de răspunsuri
- fac ceva greşit, sau trebuie să
renunţ la rezistenţă?
Pentru că Scriptura nu vorbeşte în
mod concret
despre actul masturbării, a
izbucnit o dezbatere aprinsă
între creştini şi există nenumărate
păreri în această
privinţă. O carte va spune că este
ceva greşit, alta va
spune că totul e normal. Un expert
va zice că este un
lucru sănătos, altul îşi va da cu
părerea că este distructiv.
Există o sumedenie de pagini cu
conţinut creştin pe
Internet care susţin mai departe
bătălia pro sau contra
masturbării.
Putem trage nişte concluzii clare?
Putem afla
adevărul? Eu cred că da. Pentru
că, deşi nu vei găsi
cuvântul masturbare în Biblie,
Cuvântul lui Dumnezeu se
referă la această problemă şi ne
oferă tot ce ne trebuie
pentru a o rezolva. Scriptura ne
spune în mod limpede
despre pericolul poftelor trupeşti
şi ne arată ce
presupune o perspectivă corectă
despre sexualitate.
Mare lucru sau mare brânză?
Este masturbarea o chestie trivială

în privinţa căreia
nu trebuie să ne facem griji? Sau
este ceva foarte serios?
Eu cred că amândouă răspunsurile
sunt corecte. Să
încerc să fiu mai explicit. Mai întâi,
consider că unii
creştini fac prea multă tevatură în
privinţa masturbării,
preocupându-se mai mult de
acţiunea în sine şi neglijând
chestiunile mai importante legate
de suflet. Fără
discuţie, Dumnezeu este atent la
acţiunile noastre, dar
este şi mai interesat de motivaţiile
130 Pradă ispitei
pe care le avem.
Oamenii cu care stau de vorbă
sunt adeseori foarte
îngrijoraţi de câte ori s-au
masturbat, numărând fiecare
ocazie, dar eu cred că Dumnezeu
vrea să ne îngrijoreze
131
Sex de unul singur
mai mult murdărirea sufletească,

cea din care izvorăşte
obiceiul masturbării.
E o greşeală să facem din gestul
masturbării un
etalon pentru relaţia cu
Dumnezeu. îmi amintesc că, pe
vremea când eram la liceu, a
trecut aproape un an întreg
fără să mă masturbez. Mă
simţeam foarte bine cu mine
însumi. Dar, uitându-mă în urmă,
îngâmfarea mea era
ridicolă. Poate că nu mă mai
masturbam, dar în aceeaşi
perioadă aveam o relaţie fizică
destul de păcătoasă cu
prietena mea. Ne giugiuleam de
mai multe ori pe
săptămână. O dezonoram pe ea şi
ignoram poruncile lui
Dumnezeu despre puritate. Şi cu
toate acestea nu
vedeam acest compromis ca fiind
strigător la cer,
crezând că Dumnezeu era
impresionat de faptul că
încetasem să mă masturbez.
Dacă eşti convins că masturbarea
nu e bună, oare nu
minimalizezi forţa celorlalte
păcate? De exemplu, când
simţi că te porţi arogant sau
autosuficient, oare nu
reacţionezi la fel ca şi atunci când
îţi găseşti plăcerea
singur? Te cuprinde aceeaşi ruşine
copleşitoare şi
senzaţia că nu te mai poţi apropia
de Dumnezeu până
când nu îţi primeşti pedeapsa? De
cele mai multe ori,
lucrurile nu stau aşa. Dintr-un
motiv sau altul, de obicei
ne recunoaştem păcatele, reuşim
să ne pocăim, şi ne dăm
seama că sacrificiul lui Hristos a
fost suficient pentru a le
răscumpăra. Ştim că s-ar putea să
păcătuim din nou, dar
preferăm să credem că ascultarea
şi încrederea în
Dumnezeu ne vor ajuta.
Să însemne asta că putem să ne
masturbăm fără să
ne facem griji? Nu, nici vorbă, nu
asta vreau să spun. Nu
132 Pradă ispitei
sunt de acord cu cei care spun că,

din moment ce le este
foarte greu să nu se masturbeze şi
că, de vreme ce
Dumnezeu nu vrea să ne simţim
vinovaţi tot timpul,
masturbarea trebuie că este
acceptabilă. Am putea
133
Sex de unul singur
aplica aceeaşi logică greşită

multor altor obiceiuri care
sunt greu de oprit. Soluţia lui
Dumnezeu pentru
vinovăţie înseamnă tocmai
păstrarea aceleiaşi definiţii
asupra păcatului. Dumnezeu a
rezolvat vinovăţia noastră
pe crucea lui Hristos: „Hristos, de
asemenea, a suferit o
dată pentru păcate, El, Cel
neprihănit, pentru cei
nelegiuiţi, ca să ne aducă la
Dumnezeu. El a fost omorât
în trup, dar a fost înviat în duh" (1
Petru 3:18). Chiar şi
atunci când păcătuim în mod
repetat, putem regăsi harul
lui Dumnezeu iar şi iar. Şi puterea
Duhului lui
Dumnezeu ne poate ajuta să
creştem în ascultare.
Aşa că, atunci când spun că nu
trebuie să facem prea
mare tevatură pe tema
masturbării, nu vreau să zic decât
că nu trebuie să o transformăm în
principalul indicator al
vieţii noastre spirituale. Pofta este
un păcat serios.
Masturbarea este doar o formă de
expresie a unei inimi
plină de pofte. Dar atunci când
amplificăm importanţa
unui astfel de gest, fie vom trece
cu vederea
nenumăratele dovezi ale lucrării
lui Dumnezeu în noi,
sau vom ignora manifestările mai
grave ale poftelor, pe
care Dumnezeu doreşte să le
înlăturăm.
Atunci de ce contează?
Motivul pentru care acest gest

foarte intim este
important pentru Dumnezeu nu
este atât legătura lui cu
organele genitale, cât cu inimile
noastre. Iar Dumnezeu
doreşte cu pasiune ca inimile
noastre să îi aparţină în
întregime (vezi Deuteronom 6:5).
Masturbarea nu este un obicei
scârbos care îi face pe
oameni dezgustători. Nu face
134 Pradă ispitei
decât să scoată la iveală

murdăria deja prezentă în inimă,
ne arată că hrănim
nişte dorinţe greşite. Iată de ce
problemele născute de
135
Sex de unul singur
pofta sexuală semnalează de fapt

nişte probleme mai
profunde ale inimii.
Poate că îţi vine să zici, Ce-i tot dă
ăsta înainte cu
inima? Aici e vorba despre
pornirile mele sexuale şi e o
chestie pur biologică. Doar nu şi
copiii mici fac asta cu
mult înainte să ajungă la pofte
mai „adulte"?
Stai să termin ce am de spus. Nu
ignor realităţile
biologice implicite. Este adevărat
că Dumnezeu ne-a
conceput ca pe nişte creaturi
sexuale, cu trupuri care au
capacitatea şi impulsul de a se
satisface prin auto-stimu-
lare. Cei mai mulţi ne-am dat
seama de schema asta cu
mult înainte de a ajunge destul de
mari pentru a şti cum
se cheamă. Pe măsură ce creştem,
în adolescenţă, aceste
impulsuri naturale devin tot mai
puternice. Există o
dimensiune autentică, fiziologică,
iar aceasta nu trebuie
trecută cu vederea. Corpul unui
băiat produce spermă
care, la un anumit moment dat,
trebuie să fie eliberată.
Iată de ce un bărbat care nu se
masturbează va avea vise
„fierbinţi", în decursul cărora
sperma lui se va elibera în
somn. Majoritatea bărbaţilor sunt
puternic încărcaţi
sexual, chiar înainte ca sexul în
cadrul căsniciei să fie
măcar o alternativă.
Aşadar, într-un anume sens,
masturbarea este
naturală. Să însemne asta că, fiind
naturală, e şi bună?
Creştin fiind, trebuie să fii foarte
atent când ţi se pare că
ceea ce este natural pentru om
este şi lipsit de
importanţă morală. Trăim într-o
lume căzută. Fiecare
părticică din această planetă şi din
umanitatea noastră a
fost murdărită de păcat. Aşa că,
deşi nici una dintre
funcţiile naturale ale corpului
136 Pradă ispitei
nostru nu sunt păcătoase

în sine, trebuie să-ţi dai seama că
dorinţele naturale pot
deveni foarte repede pofte
păcătoase.
Din cauza păcatului, chiar dacă
masturbarea începe
în inocenţa copilăriei, ea ajunge să
cuprindă dorinţe şi
137
Sex de unul singur
fantasme legate de pofte. Pentru

cei mai mulţi, actul în
sine nu poate fi separat de poftele
inimii - fie că
presupune prezenţa pornografiei
sau nu. Un băiat mi-a
spus că el şi prietenii lui folosesc
pentru masturbare
prescurtarea DIA, însemnând
„dorinţa în acţiune".
Ştiu că există unii care pretind că
se pot masturba
fără să fie ispitiţi sexual. Ei zic că
au gânduri fără
încărcătură sexuală şi că îi
interesează simpla
„eliberare". Nu vreau să judec
inimile altora, ci vorbesc
din propria experienţă când spun
că am mari îndoieli că
lucrul acesta este posibil. Am
constatat că poftele
apăreau întotdeauna, fie în timpul,
fie după actul
propriu-zis. Mă gândesc la pasajul
din Ieremia 17:9 care
spune: „Inima este nespus de
înşelătoare şi deznădăjduit
de rea; cine poate s-o cunoască?".
Cât despre mine,
ştiind cât de bine mă mint singur,
ezit să mă mai încred
în părerile mele, mai ales în ceea
ce priveşte acest
subiect. Pot ajunge să mă conving
singur că, în acel
moment, nu poftesc, dar este cel
mai probabil că inima
mea mă înşală.
Un alt mod de a gândi
Chiar dacă am putea să ne

masturbăm fără ispite
sexuale, cred că obiceiul de a te
masturba se bazează pe
o perspectivă greşită despre
planul lui Dumnezeu în
legătură cu sexualitatea.
Masturbarea se justifică printr-o
concepţie egoistă
asupra sexului. Această atitudine
greşită te face să crezi
că sexul are de a face numai cu
tine şi cu propria ta
plăcere. Corpul tău, organele tale
genitale, orgasmul tău,
138 Pradă ispitei
aceasta este mişcarea naturală a

păcatului. El te izolează
de ceilalţi şi face ca plăcerea să fie
construită în jurul
propriei persoane. Când dorinţele
noastre sexuale au
139
Sex de unul singur
mână liberă, actul sexual este

individualizat şi ajunge
auto-suficient, devine o experienţă
izolată care susţine
un mod de viaţă egoist.
Dacă vrei să scapi de obiceiul de a
te masturba,
primul pas este schimbarea
concepţiei despre sex.
Trebuie să îţi formezi o atitudine
altruistă despre sex şi
construită în jurul credinţei.
Ce înseamnă asta? Mai întâi, ea
presupune
acceptarea faptului că sexualitatea
îi aparţine lui
Dumnezeu. El ne-a făcut făpturi
sexuale şi este singurul
care are autoritatea de a dicta
modul cum va fi ea
exprimată. Sexul îi aparţine Lui,
tot ce facem ca fiinţe
sexuale trebuie să fie o
manifestare a slavei, iubirii şi
fricii faţă de El.
în al doilea rând, o concepţie
despre sex construită
în jurul credinţei va năzui spre
cinstirea scopului lui
Dumnezeu pentru sexualitate. Nu
este suficient să ştim
regulile lui Dumnezeu despre sex. Trebuie să
înţelegem
scopul şi planul Lui în această
privinţă.
De ce ne-a făcut aşa? Care a fost

intenţia Lui?
în concepţia lui Dumnezeu căsnicia
şi sexualitatea
sunt de nedespărţit. Nu pot exista
una fără cealaltă. în
Evrei 13:4, când Dumnezeu ne spune cum ar
trebui să
înţelegem sexualitatea, El începe
prin a-şi preciza
perspectiva asupra căsătoriei:
Căsătoria să fie ţinută în toată
cinstea, şi patul să
fie nespurcat, căci Dumnezeu va
judeca pe curvari şi
pe preacurvari.
Acest pasaj ne arată că o atitudine
sănătoasă în
privinţa sexualităţii începe cu o
preţuire a căsniciei:
140 Pradă ispitei
„Căsătoria să fie ţinută în toată

cinstea". A cinsti ceva
înseamnă a preţui mai presus de
orice şi a respecta acel
lucru. Dumnezeu îţi spune că nu
poţi înţelege sexul în
mod adecvat, dacă nu iei căsătoria
în serios. Trebuie să
înţelegi că, din perspectiva lui
Dumnezeu, când un
bărbat şi o femeie se căsătoresc şi
îşi împreunează
trupurile în mod sexual, se petrece
ceva la nivel spiritual
- cei doi devin într-adevăr „unul".
Când soţul şi soţia fac dragoste, ei
devin o imagine
vie a realităţii spirituale a căsniciei
- doi oameni care se
topesc într-unui singur. Dar
această acuplare fizică este
numai o parte a uniunii. Căsătoria
reprezintă
împreunarea unui bărbat şi a unei
femei în toate
privinţele - nu numai sexual, ci şi
emoţional, spiritual şi
în toate celelalte aspecte.
In planul lui Dumnezeu, uniunea
sexuală nu a fost
niciodată gândită separat de
această unire totală. C. S.
Lewis compara sexul în afara
căsătoriei cu experienţa pe
care o are cineva când mestecă şi
gustă din mâncare, fără
să vrea să înghită şi să digere
alimentele. Aceasta este o
pervertire a scopurilor lui
Dumnezeu. Mâncarea a fost
creată pentru a fi mestecată, dar
şi pentru a fi înghiţită.
La fel, actul sexual a fost menit să
facă parte din uniunea
pe viaţă în cadrul căsniciei. Când
încercăm să cunoaştem
sexualitatea separat de această
uniune, dezonorăm şi ne
pierdem respectul pentru
căsătorie.
Jeffrey Black scria: „Scopul
pornografiei şi al
masturbării este acela de a crea
un înlocuitor pentru
intimitate. Masturbarea înseamnă
a face sex cu tine
însuţi. Dacă fac dragoste cu mine,
141
Sex de unul singur
atunci nu trebuie să
investesc nimic într-o altă fiinţă.
Oamenii care sunt
„dependenţi" de pornografie nu
sunt neapărat
dependenţi de materiale
libidinoase, cât sunt atraşi de
egoism. Ei sunt hotărâţi să se
slujească pe sine, să facă
142 Pradă ispitei
tot ce le stă în putinţă pentru a

găsi un mod convenabil
de a nu muri faţă de propriu eu,
ceea ce stă în însăşi
natura legăturilor stabilite într-o
relaţie."
Dacă îţi cultivi obiceiul de a te
masturba, să nu crezi
că el se va termina după căsătorie.
Cunosc mulţi oameni
căsătoriţi care continuă să fie
ispitiţi. Uneori „sexul
solitar" pare mai uşor, chiar mai
plăcut, decât efortul pe
care îl presupune menţinerea
intimităţii cu partenerul şi
dorinţa altruistă de a oferi
celuilalt plăcere. Dar soţul
sau soţia care recurg la
masturbare în căsătorie ajung să
devină rivalii propriilor soţi. Actul
masturbării îi
îndepărtează unii de alţii.
Iată de ce, împreună cu soţia mea
Shannon, ne-am
hotărât să nu înlocuim niciodată
intimitatea sexuală cu
masturbarea, chiar şi atunci când
suntem departe unul
de altul. Vrem ca plăcerea sexuală
să fie ceva care să ne
păstreze dependenţi unul de altul.
Vrem ca dorinţa
sexuală să fie ceva care ne atrage
unul spre celălalt în
cuplu.
De ce „nu" înseamnă „da"
Dumnezeu interzice unele lucruri

tocmai pentru că
are în plan alte lucruri mai bune.
în nemărginita Lui
milostivire, Dumnezeu vrea ca noi
să avem parte de ce e
mai bun. Să ne gândim la
următoarele aspecte:
Dumnezeu doreşte să trăim liberi
şi fericiţi. însă
masturbarea conduce la înrobirea
spirituală - când
eşti prins în mrejele masturbării
fără discernământ,
eşti pregătit să devii servitorul
propriilor dorinţe. A
ceda în faţa masturbării înseamnă
a ceda mult mai
143
Sex de unul singur
uşor în faţa altor forme de

tentaţie. Ciclul înfrângerii
şi al captivităţii ne pregăteşte şi
te face vulnerabil la
144 Pradă ispitei
alte păcate în alte părţi ale vieţii.

La 2 Petru 2:19 ni
se spune: fiecare este robul lucrului
de care este
biruit".
Dumnezeu doreşte să ne înveţe să
ne stăpânim
trupurile în sfinţenie şi cinste (vezi
1 Tesaloniceni
4:3-6). Dar masturbarea este
aidoma unui balaur
care creşte tot mai puternic de-a
lungul timpului şi
cere tot mai multă hrană. în plus,'
îi place şi
mâncarea variată. Din moment ce
ai început să-1
hrăneşti, el va vrea să aibă parte
de cea mai bună
plăcere şi astfel te vei pomeni
prins de gânduri tot
mai pline de pofte, sfârşind prin a
căuta plăcerile în
locuri în care nu te-ai fi aşteptat
vreodată să ajungi
Dumnezeu doreşte ca soţii să se
bucure de
intimitatea sexuală în cadrul
căsniciei fără umbră de
ruşine. Dar masturbarea,
inevitabil însoţită de
vinovăţie şi regrete, poate altera
calitatea vieţii
sexuale înlăuntrul căsătoriei. După
ce a umblat pe
drumul ruşinii din cauza
masturbării, o soţie poate
descoperi mai târziu în căsnicie că
împlinirea sexuală
rămâne asociată ruşinii. Nu e de
mirare, de vreme ce
a fost cuplată atâta vreme cu un
păcat.
Există multe binefaceri ale
exersării auto-contro-
lului. Dumnezeu nu ascunde de noi
ceea ce este bun. El
nu spune pur şi simplu „nu" de
dragul de a o spune. De
fapt spune „da" unor lucruri bune.
145
Sex de unul singur
Ajutoare practice
Depăşirea capcanei masturbării

începe prin
schimbarea modului de a vedea
sexualitatea. Dar, de
asemenea, poţi face mai mulţi paşi
practici în direcţia
schimbării obişnuinţelor cotidiene.
Iată câteva idei:
Identifică momentele concrete din
timpul zilei
şi locurile unde eşti tentat de
gândul masturbării.
Pregăteşte-te din timp pentru
aceste momente şi
cere-i ajutorul lui Dumnezeu în
rugăciune.
Memorează pasaje relevante din
Scriptură. 1
Tesaloniceni 4:3-6 şi Romani 6:12-
14 sunt excelente
(vezi o listă mai detaliată în
capitolul 9).
Meditează asupra Scripturii înainte de
culcare.
Culcă-te cu uşa deschisă la
dormitor.
Trezeşte-te dimineaţa cât mai
devreme, de
îndată ce auzi alarma. Dacă stai în
pat şi laşi mintea
să rătăcească vei pierde repede
acest război.
în momentele de ispitire,
îndreaptă-ţi atenţia
către cu totul altceva. Ieşi din
cameră, du-te la
plimbare, cheamă un prieten.
Fii foarte disciplinat în ceea ce
priveşte
programul de baie şi fii atent la
orice publicaţii pe
care le citeşti acolo.
Recapitulează elementele care
declanşează
poftele, aşa cum le-am identificat
în capitolul 4.
Dacă este posibil, încearcă să fii şi
mai precis în ceea
ce priveşte sursele care te conduc
la masturbare şi
încearcă să le eviţi - televizorul,
filmele sau revistele
- sau tot ce îţi aprinde şi stârneşte
poftele.
146 Pradă ispitei
Nu te juca cu focul spunând că

„mă mângâi
puţin, dar nu vreau să ajung la
plăcere". Fugi de
ispită şi nu te atinge singur în nici
un fel.
Povesteşte cuiva problemele tale.
Dacă împărtă-
şeşti chinurile tale unui părinte
sau unui prieten
creştin de încredere, ai mult mai
multe şanse să
înfrângi tentaţia masturbării. în
capitolul 8 vei găsi
mai multe despre importanţa
responsabilităţii în
astfel de situaţii.
Umple-ţi timpul cu activităţi care
pun accentul
pe slujirea şi grija faţă de ceilalţi.
Concentrează-te asupra
Evangheliei. Citeşte în
mod constant Scriptura şi cărţile
care îţi aduc aminte
de sacrificiul lui Hristos pentru
păcatele tale. Nu
poţi să duci nici o bătălie
împotriva păcatului dacă
nu eşti conştient de harul lui
Dumnezeu.
Nu transforma masturbarea în
principalul punct
de interes al vieţii tale spirituale.
Cere-i lui
Dumnezeu să îţi arate şi alte
direcţii în care ar vrea
să creşti, în afara acestei
probleme. Poate că vrea să
te dezvolţi în ceea ce priveşte
smerenia, slujirea,
blândeţea sau dăruirea?
Cercetează şi roagă-te în
această privinţă.
Dumnezeu tânjeşte după inima ta.
Asta îşi doreşte.
Vrea pasiunea ta întreagă. Pe
măsură ce mintea ta se
reînnoieşte prin Cuvântul Lui şi cu
cât renunţi mai mult
la un mod greşit de a gândi, cu
atât puterile poftelor vor
slăbi tot mai mult în viaţa ta.
Stabileşte-ţi nişte aşteptări
realiste. Schimbarea totală va
necesita timp şi mult efort.
Nu uita că Dumnezeu nu este
impresionat de
147
Sex de unul singur
jurăminţi (vezi Ecleziastul 5:1-7),

ci vrea să depinzi în
mod smerit de El şi să îţi găseşti
putere la El. Dar dacă
vei greşi? Ai încredere în
făgăduinţele lui Dumnezeu şi
148 Pradă ispitei
ai încredere în faptul că jertfa

Fiului Său este îndeajuns
pentru a ierta păcatul masturbării.
Crucea este mai mult
decât îndeajuns pentru a acoperi
toate păcatele tale. Nu
uita încotro ţi se îndreaptă
rugăciunile. „N-avem un
Mare Preot, care să n-aibă milă de
slăbiciunile noastre;
ci unul care în toate lucrurile a
fost ispitit ca şi noi, dar
fără păcat" (Evrei 4:15). Cel care
îţi înţelege slăbiciunile
este acela care a ascultat în chip
desăvârşit legea lui
Dumnezeu şi a murit în locul tău,
pentru păcatele tale.
„Dosarul perfect" al lui Isus a fost
transferat către noi;
dreptatea lui fără pată ne
înveleşte şi pe noi (vezi 2
Corinteni 5:21).
Fă-ţi planuri din timp

Aş vrea să închei printr-un ultim
sfat, care ar putea
să pară surprinzător. Sfatul meu
ar putea fi răstălmăcit
cu mare uşurinţă. Poate chiar îi va
şoca pe unii, dar îmi
asum acest risc.
Sfatul meu este următorul:
căsătoriţi-vă!
Cu excepţia cazului în care
Dumnezeu a îndepărtat
orice urmă de dorinţă sexuală din
timp şi ţi-a dat o
viziune clară cu privire la modul în
care trebuie să îl
slujeşti ca celibatar, trebuie să îţi
asumi faptul că eşti
menit pentru căsătorie şi că, prin
urmare, trebuie să te
pregăteşti sau să începi să faci
aranjamentele necesare
căsniciei.
Ştiu la ce te gândeşti. Ăsta e tipul
care spunea adio
amoruri?\ Fără discuţie, amorurile
fără sens pot să
reprezinte una dintre piedicile cele
mai mari în calea
căsătoriei. Nu pierde timpul... dă-i
drumul!
Aş vrea să fac, totuşi, câteva
precizări. Mai întâi, să
149
Sex de unul singur
nu înţelegi de aici că îndemnul de

a te căsători trebuie să
vină din dorinţa de a nu te mai
masturba. în al doilea
150 Pradă ispitei
rând, nu dau acest îndemn tinerilor de

cincisprezeci ani
care citesc această carte - trebuie
să fii suficient de
matur pentru a te căsători şi
pentru a urma un astfel de
sfat. In al treilea rând, nu
încurajez pe nimeni să ia
decizii pripite sau grăbite - am
scris două cărţi despre
importanţa înţelepciunii şi a
răbdării. în cele din urmă,
ştiu că există mulţi oameni care
vor să se căsătorească,
dar nu au reuşit încă acest lucru.
Regret dacă, pentru voi,
acest îndemn este foarte
frustrant.
După ce am precizat toate aceste
condiţii, aş vrea să
adaug că, din punctul meu de
vedere, sunt mult prea
mulţi oameni singuri pe lume (şi
aici mă refer mai ales la
bărbaţi) care nu au nici un motiv
întemeiat pentru a mai
amâna decizia de a se căsători.
Uneori cred că e vorba
numai despre lene sau despre
egoism. Alteori sunt
motive culturale sau concentrarea
necreştinească asupra
carierei sau asupra succesului
material.
Lumea a abandonat căsătoria şi
responsabilitatea în
favoarea unui mod de viaţă
compus din „agăţări" lipsite
de semnificaţie. Nu urma modelul
lumii, caută darul lui
Dumnezeu, căsnicia. Dumnezeu
ne-a dat căsătoria
pentru binele nostru. Lumea
întârzie şi evită tot mai
mult căsătoria - noi ar trebui să
facem exact invers.
Nimeni nu trebuie să se ruşineze
pentru că doreşte să se
căsătorească încă din tinereţe şi
să se bucure de soţia
(soţul) tinereţilor. Căsătoria este
minunată. Sexul în
căsnicie este nemaipomenit! Nu
suntem chemaţi numai
să păzim patul conjugal, ci sunt
convins că mulţi dintre
cei necăsătoriţi ar trebui să vină în
151
Sex de unul singur
cea mai mare viteză

spre el!
Pavel a dat un sfat asemănător
celor necăsătoriţi
care se confruntau cu probleme
sexuale: „Dar dacă nu se
pot înfrâna", spunea el, „să se
căsătorească; pentru că
este mai bine să se căsătorească
decât să ardă" (1
Sex de unul singur
152
Corinteni 7:9). Dumnezeu nu ne-a

dat căsătoria numai
ca un fel de concesie, ci ca un
sprijin pentru dorinţele
noastre sexuale. Deşi este
adevărat că intimitatea
sexuală nu va elimina poftele,
Dumnezeu ne-a dat
căsătoria pentru a ne proteja de
ispita de a ne complace
în adulter şi păcat. Dacă arzi de
pasiune, Dumnezeu îţi
cere să te căsătoreşti. Pregăteşte-
te! Indepărtează-ţi
privirea (şi mâinile) dinspre
propriul trup şi urmează
calea sacrificiului, a iubirii, a
responsabilităţii şi a
altruismului vieţii sexuale din
cadrul căsniciei, pentru
slava lui Dumnezeu.
153
Jumătate de pastilă de otravă n-o

să te
omoare
Cum să învingem tentaţiile din

mass-media?
Sper să nu mă întâlnesc cu cineva

de la biserică!
Mergeam spre ghişeul de la
magazinul de casete video
când, de-o dată, m-a izbit acest
gând. Mama soţiei mele
venise în vizită săptămâna aceea,
iar doamnele m-au
trimis pe mine să caut un film
interesant. Habar n-aveam
ce să iau. Aşa că treceam printre
rafturile cu filme din
categoria „audienţă generală"
încercând să găsesc o
casetă video „bună" în mulţimea
de prostioare. Erau
câteva opţiuni sigure, câteva filme
clasice, dar nici unul
nu mi se părea suficient de
atrăgător. Voiam ceva nou.
Atunci am dat peste „acel" film.
Strategia mea în
privinţa filmelor este aceea de a
cere sfatul unui prieten
şi de a verifica pe Internet
conţinutul filmului înainte de
a-1 urmări. Nu ştiam nimic despre
acel film, ceea ce ar fi
trebuit să mă facă să îl trec cu
vederea. Dar în seara
aceea eram mult prea ocupat de
gândul de a mă distra
decât de dorinţa de a-mi respecta
principiile. Mă
gândeam să las puţin regulile
deoparte. Recunosc,
154
descrierea de pe copertă spunea

fără dubii că era plin de
aluzii sexuale. Sunt adult, pot să mă
controlez. Nu putea
15 Pradă ispitei
5
să fie ceva rău şi, în plus, trebuia

să închiriez ceva şi nu
puteam să pierd o noapte întreagă
căutând.
Am luat un exemplar şi am pornit
spre tejghea.
Atunci m-a lovit gândul cu sper să
nu mă vadă cineva din
biserică. Asta ar fi trebuit să-mi
dea de gândit cu privire
la alegerea mea. Conştiinţa îmi
şoptise ceva în timp ce
mă uitam peste descrierea casetei
video - iar acum striga
de-a binelea la mine. în adâncul
sufletului ştiam că,
probabil, filmul nu era bun. Ştiam
că fac un compromis
de dragul distracţiei. Imaginându-
mi că mă întâlnesc cu
un membru al adunării noastre,
mi-am dat seama că nu
aş fi putut să îi recomand caseta şi
nici n-aş fi putut să îi
explic de ce o luasem. Dumnezeu
mă judeca, dar eu îl
ignoram.
Am dat caseta fetei de la casă. Ea
mi-a înregistrat
cârdul de împrumut şi se uita fără
expresie la ecranul cu
informaţiile despre contul meu.
Apoi ochii i s-au
luminat. Am văzut cum buzele ei
îmi rosteau numele.
M-am crispat.
S-a uitat la mine şi mi-a zis: „Te
cunosc! Eşti Joshua
Harris, cel care a scris Adio amoruril"
îmi venea să mă bag în pământ.
„O mică luptă" uriaşă

Nu mi-e uşor să recunosc că am
închiriat caseta în
acea seară şi că m-am uitat la ea
împreună cu nevasta şi
cu soacra mea. A fost cumplit.
Glumele erau fără
perdea, aluziile sexuale abundau
şi referinţe adulterine
la fel şi a trebuit să trecem peste
mai multe scene
derulând caseta. Am fost chiar mai
ruşinat de faptul că
fata de la magazin mă
recunoscuse. Nu o văzusem
niciodată. Şi nici nu am mai văzut-
o la lucru. Cred cu
tărie în faptul că Dumnezeu o
pusese acolo numai în
156
Jumătate de pastilă de otravă n-o să te
omoare
săptămâna aceea pentru a-mi

aminti că, deşi nu era
nimeni de la biserică să mă vadă,
El mă vedea. Şi aş vrea
să pot trăi realitatea acestei
prezenţe în fiecare zi.
Când e vorba de alegerile pe care
le facem ca să ne
distrăm, mulţi creştini sunt la fel
ca şi mine în acea seară
la magazinul de închirieri video -
mai preocupaţi de ceea
ce ar putea să creadă semenii,
decât de ceea ce zice
Dumnezeu.
Pe măsură ce m-am maturizat, am
aflat că mulţi
creştini au standarde diferite
atunci când e vorba de
filme sau programele de televizor.
Din nefericire, am
folosit acest lucru pentru a nu-i
destăinui lui Dumnezeu
care sunt standardele mele. în loc
să răspund Cuvântului
Său, îmi evaluam modul de a
recepta mass-media în
funcţie de comportamentul
semenilor mei. Oricine avea
standarde mai mici decât ale mele
devenea un păcătos şi
oricine avea principii puţin mai
înalte decât ale mele se
transforma într-un conformist şi
un încuiat.
Desigur, standardele mele erau
perfecte şi nimeni
nu avea voie să spună altceva.
Recunoşti povestea? Nu
îţi place ca alţii să îţi spună ce poţi
şi ce nu poţi urmări la
televizor. Dacă cineva încearcă aşa
ceva, te revolţi, gata
să îţi aperi obiceiurile de
telespectator.
Intenţia acestui capitol nu este să
te facă să te simţi
prost. Nu am de gând să îţi spun
ce poţi şi ce nu poţi să
urmăreşti la televizor. Nu am o
listă „corectă" de
programe care pot fi văzute, dar
aş vrea să analizăm
împreună modul cum
discernământul şi înţelepciunea
biblice pot fi aplicate şi la
obiceiurile noastre de
telespectatori.
Aceasta este o zonă importantă în
care ispita poate
fi smulsă din rădăcină. în capitolul
15 Pradă ispitei
7
4 analizam cât de
importante sunt micile bătălii şi
probabil că nici una
dintre micile bătălii nu este mai
mică şi mai importantă
158
omoare
decât decizia cotidiană de a vedea

un film sau un
program la televizor.
Pentru mine acesta este un
subiect foarte personal,
în ultimii doi ani, Dumnezeu a
început să îmi arate cât
de negativ este meniul mediatic
pe care îl consumam şi
cât de mult îmi afectează viaţa
spirituală această hrănire
continuă a poftelor. Am ajuns să
înţeleg că, indiferent
cât de mult aş studia Biblia, oricât
de mult m-aş ruga şi
i-aş cere lui Dumnezeu să mă ajute
să îmi înving poftele,
nu voi creşte niciodată în sfinţenie
dacă îmi umplu
mintea cu imagini nepotrivite şi cu
subiecte lumeşti prin
intermediul divertismenului.
Direct în inimă
De ce joacă mass-media un rol

atât de important în
lupta împotriva păcatului? Din
cauza sexualităţii şi
nudităţii din divertismentul
contemporan? Ei bine, da,
însă problema e mult mai
complexă decât atât.
Mass-media de astăzi, mai ales
televiziunile,
încearcă să ne redefinească
realitatea. Vor să ne înveţe
ce să credem despre sexualitate,
despre căsătorie, despre
dorinţe şi păcate. Pericolul de a
renunţa la standardele
impuse de Dumnezeu atunci când
suntem spectatori de
programe de televiziune nu se
referă doar la
posibilitatea de a vedea un trup
gol, ci la faptul că
valorile unei lumi păcătoase vor
modela modul în care
trăim.
Divertismentul ţinteşte direct în
inimă. Te-ai gândit
la asta? Mass-media nu discută cu
noi în mod raţional
atunci când încearcă să ne
convingă să iubim poftele şi
păcatele. E de neimaginat faptul
că directorul unui post
de televiziune ar putea să apară
pe ecran explicând nişte
grafice cu motivaţiile pentru care
15 Pradă ispitei
9
adulterul este un lucru

160
omoare
bun. Dar acelaşi director va

impune companiei pe care o
conduce crearea unui serial de
televiziune prin care să îţi
stimuleze emoţiile şi, prin forţa
poveştii, să transforme
un gest păcătos ca adulterul într-o
acţiune plăcută.
Televiziunea şi filmul ne provoacă
sentimente şi
emoţii care nu se filtrează prin
raţiune, ci se îndreaptă
direct spre afecţiunea profundă.
Puterea incredibilă a
mass-media constă în faptul că pot
transforma ceva
malefic în ceva bun sau atrăgător,
fără să îşi trădeze
intenţiile.
Pastile otrăvite
Iată o greşeală pe care am făcut-o

adeseori. Ştiu că
mass-media conţin o cantitate
oarecare de mesaje
suspecte şi periculoase. Şi, cu
toate acestea, în loc să
observ că pot le evita, îmi cheltui energia
încercând să
văd cât de mult pot accepta. Sunt
aidoma celui care îşi dă
seama că poate să înghită câte o
jumătate de pastilă de
otravă zilnic, fără să moară. E bine
că nu moare, dar oare
e sănătos să ia atâtea doze de
otravă?
Şi eu făceam acelaşi lucru în seara
aceea la
magazinul de închirieri video. în
loc să spun: „Doamne,
vreau să Te slăvesc, nu vreau să
dau privirii mele ceva ce
stimulează păcatul", prin acţiunile
mele ziceam:
„Păcatul nu e mare lucru. Pot să îl
iau în doze mici".
Abia acum încep să învăţ cât de
important este să
evaluez efectul de ansamblu al dietei
mediatice pe care o
servesc. De prea multe ori am
catalogat lucrurile
necuviincioase pe care le vedeam
ca pe nişte incidente
izolate care nu erau de fapt
periculoase pentru sănătatea
mea spirituală. Dar acestea nu se
produc izolat, ci sunt
legate între ele. Toate aceste doze
16 Pradă ispitei
1
mici de otravă se
acumulează şi plutesc în sânge.
Trebuie să vedem efectul
162
omoare
cumulat al comportamentului
nostru de spectatori
asupra atitudinii faţă de
Dumnezeu, faţă de păcat şi faţă
de lume.
Trebuie evitate scenele de sex
explicit din filme şi de
la televizor. Dar, de asemenea,
trebuie să ne asigurăm că
invazia constantă de divertisment
aparent nevinovat nu
transformă păcatul într-o glumă.
Aşadar, prin simplul
fapt că nu urmăreşti filme „pentru
adulţi" nu înseamnă
că trebuie să te simţi în siguranţă.
Cele mai vizionate
comedii şi multe dintre filmele
„sub 12 ani" (chiar şi cele
fără nici un fel de bulină) pot fi
extrem de dăunătoare
pentru sufletele noastre pe
termen lung. Chiar dacă
acestea nu conţin nuditate
explicită, pot să submineze
încet şi fără ştiinţă adevărurile
biblice şi credinţa din
inimile noastre.
Ce este păcatul?
Atunci ce avem voie să vedem? Ar
fi uşor să te
bazezi pe un sistem de evaluare
sau pe o serie de reguli
care să arate clar ce poţi şi ce nu
poţi să vezi. Dar nici un
sistem de evaluare a programelor
de televiziune, bazat
pe conţinutul acestora, nu poate
să înlocuiască o inimă
care doreşte să fie pe placul lui
Dumnezeu. Dacă vrem
să îl slăvim pe Dumnezeu prin
opţiunile noastre de
divertisment, trebuie să fim
dispuşi să evaluăm cu mare
grijă felul cum acestea vor
influenţa iubirea noastră
pentru El. Trebuie să fim pregătiţi
să ne înfruntăm cu
propriile criterii şi, adeseori, să
refuzăm să urmărim
lucruri pe care alţii le consideră
nevinovate.
Pe când era la liceu,
binecunoscutul evanghelist
John Wesley i-a scris mamei lui
cerându-i să îi dea o
descriere concretă a păcatului.
Cred că el îşi imagina că
va primi o listă cu ce trebuie şi cu
16 Pradă ispitei
3
ce nu trebuie să facă.
164
omoare
Dar doamna Wesley nu i-a oferit

lui John ceea ce acesta
solicitase. I-a trimis în schimb ceva
mult mai bun. Iată
răspunsul ei:
Respectă următoarea regulă: orice
îţi slăbeşte
raţiunea, îţi alterează frăgezimea
judecăţii, îţi
întunecă simţirea lui Dumnezeu,
sau îţi ia bucuria
celor spirituale; pe scurt, orice
creşte puterea şi
autoritatea trupului asupra minţii,
acela este pentru
tine păcatul, indiferent cât de
inocent ar putea să
pară în sine.
Nu contează cum este evaluat un

lucru sau cât de
popular este el, ori cât de inocent
ar putea să pară. Dacă
îţi împietreşte inima înaintea lui
Dumnezeu, dacă îţi
întunecă abilitatea de a vedea
urâciunea păcatului şi
sfinţenia lui Dumnezeu, dacă face
ca dorinţele spirituale
să îşi piardă pasiunea, atunci acela
este păcatul.
Ştii să îi mulţumeşti lui

Dumnezeu?
Problema nu este să evităm orice
descriere a
păcatului - Biblia este plină de
poveşti despre
păcătoşenia umanităţii. în schimb,
aşa cum arată Joel
Belz, există un mod corect şi un
mod greşit în care putem
să vedem păcatul.
Mai întâi, scrie el, „Descrierea
păcatului trebuie
făcută în aşa fel încât cititorul sau
spectatorul să nu-şi
mai dorească întâlnirea cu
respectivul lucru. Astăzi
multe imagini ale păcatului, care
ar trebui să genereze
repulsie, produc în schimb
atracţie". Există o mare
diferenţă între a citi în Scriptură
despre relaţia
adulterină a lui David cu Batşeba,
care este condamnată
şi prezentată în josnicia ei, şi
urmărirea unui film despre
16 Pradă ispitei
5
o relaţie adulterină, unde aceasta

este lăudată şi
prezentată drept pozitivă.
Al doilea test este unul pe care îl
consider şi cel mai
dificil. „Dacă Duhul lui Dumnezeu
nu trebuie întristat",
scrie Joel Belz, „ar trebui să poţi
să îi mulţumeşti lui
Dumnezeu cu toată inima pentru
orice carte citită sau
program văzut. Nu este un test
simplist, ci unul pe
de-a-ntregul biblic. Dacă nu poţi
să îţi pleci capul şi să îi
mulţumeşti cu sinceritate lui
Dumnezeu pentru un film
sau pentru o simfonie sau o ştire
ori o carte - atunci
respectiva activitate este greşită.
Nu îţi mai căuta scuze
şi treci mai departe la altceva".
Mai mult decât un simplu dezacord
Trebuie să creştem în
discernământ, dar trebuie în
acelaşi timp să înţelegem că
discernământul presupune
mai mult decât dezacordul.
Gândeşte-te cum ar fi ca un
prieten care ţine regim să spună
că e bine pentru el să
mănânce prăjitură cu ciocolată,
pentru că de fapt nici
măcar nu îi place. Cum ar veni:
„Dacă nu îţi plac
caloriile, ele nu te îngraşă".
Cum ai reacţiona la o astfel de
logică? Probabil că ai
izbucni în râs auzind o asemenea
gugumănie. Nu
contează dacă nu îţi place un
anumit aliment - dacă
respectivul aliment ajunge în
corpul tău, îşi va face cu
siguranţă efectul!
Şi, cu toate acestea, adeseori aşa
ne manifestăm
discernământul atunci când vine
vorba de opţiunile
noastre de divertisment. Ni se
pare uneori că, dacă nu
suntem de acord cu ceva, pentru
că oftăm şi ne dăm ochii
peste cap, pentru că ne plângem
tot timpul de lipsa de
sfinţenie a Hollywood-ului, pentru
că trecem repede
peste scenele prea tari, putem să
urmărim toate
166
omoare
gunoaiele lumii, pentru că

sufletele noastre nu vor fi
afectate. Aşa credem noi că este
„discernământul". Dar
de fapt este o prostie la fel de
mare ca şi atunci când
crezi că o ciocolată care nu îţi
place nu te îngraşă.
Adevăratul discernământ este cu
totul altfel. Prima
carte din Tesaloniceni 5:21-22 ne
spune: „Ci cercetaţi
toate lucrurile, şi păstraţi ce este
bun. Feriţi-vă de orice
se pare rău". Dacă discernământul
nostru nu ne conduce
spre acţiunile potrivite - fie
păstrarea, fie evitarea -
atunci este inutil. Discernământul
biblic presupune să
alegem lucrurile pe care le vedem
în funcţie de
aşteptările lui Dumnezeu, precum
şi să adoptăm, în
funcţie de aceleaşi aşteptări, o
poziţie potrivită - fie că
aceasta înseamnă refuzul de a
urmări ceva, respingerea
mesajului primit sau acordul cu
acesta.
Poţi să pui la încercare totul? Eşti
gata să eviţi orice
formă de răutate? Eşti capabil să
păstrezi ce este bun?
Nu uita, mass-media urmăresc de
fapt să îţi câştige
inima. Mijloacele de comunicare în
masă nu vor să
discute cu tine - ele vor să îşi
codifice mesajul în aşa fel
încât să îl accepţi şi să laşi garda
jos.
Ce ar trebui să evităm?
într-o excelentă carte intitulată

Distracţii lumeşti
(Worldly Amusements), Wayne
Wilson spune că
divertismentul îndeplineşte cel
puţin una din
următoarele condiţii:
1. Promovează un mesaj malefic.
Prezintă răul ca şi
când ar fi bine, iar aceasta se
realizează prin
lăudarea păcatelor (cum ar fi
minciuna, hoţia, crima,
curvia sau adulterul). Păcatul este
prezentat într-o
manieră atrăgătoare.
16 Pradă ispitei
7
2. Utilizează metode malefice.

Indiferent care ar fi
argumentul central al poveştii,
personajele şi
comportamentul lor sunt
neruşinate şi imorale. O
poveste poate să ducă la concluzia
că adulterul este
rău, dar dacă avem de plonjat într-
un ocean de
corpuri dezbrăcate pentru a
ajunge la această
concluzie, acel produs este o
creaţie lumească.
Indiferent cât de bune ar fi
producţia sau jocul
actorilor, indiferent cât de
adevărată ar fi morala
poveştii, dacă ceva promovează un
mesaj malefic sau
utilizează metode malefice, un
creştin cu discernământ
ar trebui să evite acel lucru.
Indiferent câte premii Oscar
ar fi primit!
Adeseori acţionăm ca şi când a şti
totul despre
conţinutul celor mai noi spectacole
de televiziune sau
filme este o dovadă de înaltă
educaţie sau o parte
relevantă a culturii noastre. Dar
Dumnezeu nu spune
asta. Dumnezeu spune: nici cât
negru sub unghie şi „nici
pomeneală". La Efeseni 5:11 ne
spune să nu avem nimic
de a face cu „lucrurile neroditoare
ale întunericului, ba
încă mai degrabă osândiţi-le". Dar
întunericul lumii nu
poate fi scos la iveală dacă el se
pierde în noi înşine, când
noi ar trebui să fim din lumină. Nu
ne putem adresa
culturii noastre şi nici nu putem să
îi ajutăm pe alţii să
scape din întuneric dacă permitem
acestuia să ne
modeleze modul de a gândi şi
valorile pe care le
respectăm.
în Psalmul 101:2-4, David îi spune lui
Dumnezeu:
Mă voi purta cu înţelepciune pe o
cale nepri-
hănită. Când vei veni la mine?
Voi umbla cu inima fără prihană, în
mijlocul
casei mele.
Jumătate de pastilă de otravă 168
n-o să te
omoare
Nu voi pune nimic rău înaintea

ochilor mei;
urăsc purtarea păcătoşilor; ea nu
se va lipi de mine.
Inima stricată se va depărta de
mine; nu vreau să
cunosc pe cel rău.
Acesta este pancarta pe care mi-o
doresc agăţată
peste ecranul televizorului sau
peste ecranul de cinema:
„Nu voi pune nimic rău înainte
ochilor mei". De ce?
Pentru că vreau să îl cunosc pe
Dumnezeu. Nu vreau ca
altceva să îmi fure inima de la El.
Vreau să iubesc
sfinţenia.
Isus Hristos a murit pentru a mă
scăpa din întuneric
şi păcat. Cum aş putea să mă
scufund singur în acel
întuneric de dragul distracţiei? Ce
tragedie este faptul că
am stat nemişcat pe parcursul
multor filme şi programe
de televiziune urmărind cum
oamenii se distrau şi
sărbătoreau tocmai păcatul?
Chiar dacă aş putea dovedi cumva
că Scriptura îmi
permite să văd asemenea lucruri,
de ce mi-aş dori să le
văd? De ce aş căuta distracţia şi
de ce aş vrea să-mi las
mintea să mi se îmbibe de
păcatele pentru care Isus a
trebuit să îşi verse sângele ca să
ne elibereze?
Schimbarea obiceiurilor
Ştiu că multe din aceste idei sunt
greu de înghiţit.
Dumnezeu m-a condamnat prima
oară în timp ce
pregăteam o cuvântare pentru
biserica mea. Eu trebuia
să fiu predicatorul, să mă
pregătesc să stimulez
congregaţia, dar în timp ce citeam
şi studiam Cuvântul
lui Dumnezeu, am simţit că
Domnul îşi pune mâna pe
umărul meu şi îmi zice: „Josh, tu
eşti cel care ar trebui să
se schimbe".
16 Pradă ispitei
9
Pentru mine procesul de înlăturare

a deprinderilor
de telespectator a fost dulce, dar
şi chinuitor. Simţeam
că Dumnezeu însuşi lucra în viaţa
mea. Smulgea crengile
uscate din mine şi mă ajuta să
învăţ să îl slăvesc şi să îl
ascult mai bine. Dar nu era uşor.
Drept să spun, mie îmi
cam plăceau acele crengi uscate.
Gândurile mele fugeau
repede la întrebarea cât de multă
otravă aş putea să
înghit fără probleme. De foarte
multe ori aveam gânduri
de genul: O, nu! Asta înseamnă că
nu voi mai putea
urmări serialul sau filmul meu
preferat?!
Dar pe măsură ce mă smeream şi
continuam să mă
adâncesc în Cuvântul lui
Dumnezeu, ştiam că
schimbarea regimului mediatic era
fundamentală. Mă
obişnuisem să închiriez filme atât
de des, încât eram
obligat să îmi „îndulcesc"
standardele pentru că „aveam
nevoie" să văd ceva. Aşa că am
început să aştept
momentul când un film chiar
merita să fie văzut - ceva
pentru care puteam să îi fiu
recunoscător lui Dumnezeu
- înainte de a merge la
cinematograf sau înainte de a
închiria o casetă. Rezultatul a fost
acela că am început să
urmăresc tot mai puţine filme.
Acum când văd un film, e
mai mult un cadou şi am
descoperit că sunt tot mai atent
la ceea ce văd. Am aflat şi că
poftele au tot mai puţină
putere asupra mea.
Am renunţat, de asemenea, în mare
parte, la
televizor. împreună cu soţia mea
aveam obiceiul să
urmărim un spectacol săptămânal
în care apărea o
femeie în haine străvezii şi în
situaţii fără perdea. Avea
un efect cumplit asupra sufletului
meu, dar de asemenea
ne atrăgea să vedem alte
programe la care li se făcea
reclamă şi provoca pofta de a
vedea tot mai multe astfel
Jumătate de pastilă de otravă 170
n-o să te
omoare
de emisiuni. Am întrerupt micul

nostru obicei şi am pus
televizorul în pivniţă. Acum citim
împreună o carte sau
ne vizităm prietenii. Viaţa este cu
mult mai bună.
17 Pradă ispitei
1
Am început să reduc tot mai mult

cantitatea de
informaţii mediatice pe care le
primesc. Ce să vezi? Am
început să mă simt bine. Uneori
tratăm divertismentul ca
şi când ar fi un drept al nostru,
ceva fundamental pentru
existenţa noastră. Dar nu este aşa.
Nu există canalul
„Trebuie să vezi TV". Şi dacă am fi
singurii oameni de
pe lume care să nu vadă cel mai
nou succes din
cinematografia mondială, nu ni s-
ar întâmpla nimic.
Singurul lucru cu adevărat
important este acela de a
umbla alături de Dumnezeu şi de
a-i fi plăcuţi Lui. Iar
dacă pentru aceasta trebuie să
renunţăm la unele lucruri
pe care le urmărim la televizor,
cinematograf sau în
ziare, nici măcar nu este un
sacrificiu greu de făcut.
Partea a treia
STRATEGII PENTRU O
TRANSFORMARE DE
DURATĂ
173
Eroii solitari sunt eroi morţi

De ce este atât de important să
Hm responsabili
unii pentru alţii?
„Eu aş fi fost ultima persoană la

care v-aţi fi aşteptat
să cadă în braţele necurăţiei
sexuale", spune Trina, o
fată de douăzeci şi trei de ani.
Când era în casa
părintească, întotdeauna ea era
cea mai puternică.
Conducea în cadrul bisericii un
grup de studiu biblic
pentru femei şi era respectată
pentru atitudinea pe care
o avea în privinţa purităţii. Viaţa
ei era o pildă vie că
păstrarea purităţii era posibilă.
Apoi a primit o ofertă de serviciu
la Seattle. Era o
slujbă prea bună pentru a putea
renunţa la ea, cel puţin
aşa credea Trina în acel moment.
îi plăcea biserica ei şi
o chinuia gândul că trebuie să
abandoneze relaţiile
strânse pe care le avea acolo,
învăţătura temeinică pe
care o primea. însă era convinsă
că nu va fi prea greu să
găsească un substitut la Seattle.
Se înşela!
A mers pe la zeci de biserici, dar nici una nu
avea
învăţătura biblică pe care o
cunoscuse de mică. După un
an a ajuns să participe la studiile
biblice de marţea,
destinate celor necăsătoriţi şi
mergea alternativ
Eroii solitari sunt eroi morţi 174
duminicile la două adunări diferite

- iar uneori dormea
dimineaţa şi nu se mai obosea să
se ridice din pat.
Nimic nu mai era ca înainte. Se
simţea singură şi
lipsită de orice legături. Când era
acasă avea trei
prietene mai în vârstă care o
cunoşteau ca pe buzunarul
lor şi cu care avea o legătură
sufletească foarte
puternică. Ştiau când avea
probleme numai uitându-se
în ochii ei. Acum ele erau la mii de
kilometri depărtare.
Spre deosebire de mulţi dintre
prietenii ei, Trina nu
a fost atrasă de poftele care
izvorăsc dintr-o relaţie
amoroasă, ci de ceea ce începuse
ca o dorinţă sfântă
pentru a se căsători. „Pe măsură
ce am început să mă
gândesc tot mai mult la căsătorie",
spunea ea, „am
început să mă gândesc la noaptea
nunţii, şi, pentru că
eram singură, acest gând mă
atrăgea tot mai mult şi mai
mult. în loc să îmi dau seama că
transformam căsnicia şi
sexualitatea într-un chip cioplit al
vieţii mele, m-am
aruncat în braţele ispitei sexuale".
Pentru Trina semnalul de alarmă a
fost tras atunci
când a început să caute pagini
pornografice pe Internet.
„Nici unul dintre oamenii care mă
cunoşteau n-ar fi
crezut vreodată că eu voi face aşa
ceva", a mărturisit ea.
„Nu-mi vine nici mie să cred în ce
situaţie am ajuns".
Victime sigure
Singură, izolată şi fără a fi

răspunzătoare în faţa
cuiva, Trina era ţinta perfectă
pentru ispite. Duşmanul
nostru îi vânează pe cei care s-au
izolat de ceilalţi
creştini. Cei rătăciţi sunt victime
sigure. Fără încurajarea
semenilor lor, fără grija acestora
şi fără criticile lor
pozitive faţă de micile
compromisuri, aceştia ajung să
17 Pradă ispitei
5
plutească în derivă pe oceanele

marilor păcate.
Trina nu şi-a dat seama cât de

mult din puterea ei
spirituală izvora direct din
sprijinul şi din grija de care
avea parte din partea bisericii
locale. I se părea că
învăţăturile săptămânale, relaţiile
şi faptul că răspundea
pentru cineva, iar alţii pentru ea
erau ceva normal.
Cum ai putea obţine o victorie de
durată în lupta
împotriva poftelor? Nu este nimic
mai important decât
să întreţii relaţii trainice de
comuniune cu membrii
bisericii tale, să fii responsabil
pentru alţii care, la rândul
lor, să răspundă pentru tine. Dacă
vrei să ai parte de
biruinţa pe termen lung împotriva
poftelor, trebuie să fii
în preajma altor oameni
credincioşi.
Indiferent cât de puternic te-ai simţi
acum sau oricât
de multe victorii ai fi obţinut în
înfruntarea cu pofta
sexuală, nu vei supravieţui prea
mult de capul tău. în
lupta împotriva ispitelor trupeşti
eroii singuratici mor
destul de repede. Poate că e
impresionant să-i vezi cum
călăresc singuri spre vreun apus
de soare, dar atunci
când ajung într-o ambuscadă sunt
complet lipsiţi de
ajutor (vezi Ecleziastul 4:9-10,12).
Avem nevoie unii de alţii

Viaţa creştină presupune
existenţa împreună. La
Efeseni 4:29, Dumnezeu ne spune să ne
zidim unii pe
alţii prin cuvinte bune, iar mai
târziu ne îndrumă să
vorbim între noi „cu psalmi, cu
cântări de laudă şi cu
cântări duhovniceşti" (5:19).
Ai nevoie ca alţi creştini să îţi
spună, să îţi cânte şi
uneori chiar să îţi strige
adevărurile lui Dumnezeu. Ai
nevoie de rugăciunile celorlalţi
pentru clipele când eşti
prins în miezul ispitelor. Ai nevoie
de prieteni care să te
sprijine atunci când eşti gata să
renunţi. Ai nevoie de
17 Pradă ispitei
7
prieteni care să te provoace şi

uneori chiar să te certe
atunci când te complaci în păcat.
Ai legături cu creştinii din biserica
locală? Cei mai
mulţi oameni din ziua de azi - mai
ales tinerii - şi-au
pierdut încrederea în biserică. Şi
eu m-am numărat
printre aceştia. Credeam că
biserica nu este decât o
clădire sau un loc unde mergi
pentru a avea parte de
interacţiune socială. Mergeam
întotdeauna la biserică,
dar modul meu de viaţă arăta că
biserica nu era o
prioritate. Biserica era undeva la
periferia existenţei
mele.
Dar Cuvântul lui Dumnezeu spune:
„Biserica... nu
este la marginea lumii; lumea este
la marginea Bisericii.
Biserica este trupul lui Hristos, în
care El vorbeşte şi
lucrează, prin care El umple totul
cu prezenţa Sa"
(Efeseni 1:23, Mesajul*). Biserica este în
centrul planului
lui Dumnezeu; evident că ea nu
trebuie să rămână la
periferia vieţilor noastre.
Mulţi dintre cunoscuţii mei nu sunt
dispuşi să se
integreze într-o biserică locală şi
trec de la o biserică la
alta. Preferă să caute studii biblice
sau predici itinerante.
Chiar dacă aceste situaţii pot oferi
învăţături bune,
Dumnezeu vrea să fim legaţi de o
biserică anume, să fim
sub îndrumarea spirituală a
pastorilor, preoţilor şi a
celor mai înţelepţi. Fără
acceptarea acestui lucru, nu
vom creşte.
* Mesajul sau „The Message" este o
parafrazare a Scripturii realizată
de Eugene Peterson, foarte
populară în lumea protestantă
americană
(n.ed.)
Dacă nu faci parte dintr-o biserică,
fă tot ce poţi
pentru a-ţi găsi una - chiar şi
atunci când eşti plecat de
acasă la şcoală sau la un alt
serviciu. Nu te mulţumi să
treci de la o biserică la alta în zona

unde te afli; găseşte
una în care poţi să te aşezi. Cere
ajutorul lui Dumnezeu
17 Pradă ispitei
9
pentru a găsi o biserică unde

există învăţătură biblică (şi
viaţă biblică) puternică, unde poţi
să construieşti relaţii,
unde poţi să slujeşti şi să creşti.
(Dacă ai nevoie de ajutor
în găsirea unei biserici potrivite,
prietenul meu Mark
Dever a scris o carte intitulată
Nouă semne ale unei
biserici sănătoase, acolo vei găsi
criterii biblice
relevante.)
Dacă eşti într-o biserică bună, nu
te mulţumi doar să
faci act de prezenţă - implică-te
adânc în viaţa bisericii.
Dacă biserica a stabilit că noii
membri trebuie supuşi
unui proces de acceptare,
dăruieşte-te acestui proces.
Dacă biserica are mici grupuri de
studiu, implică-te.
Prezintă-te pastorilor, spune-le
cine eşti şi afirmă-ţi
disponibilitatea de a fi de folos.
Oferă-te voluntar să
slujeşti. Cel mai important,
încearcă să construieşti
relaţii adevărate cu semenii tăi.
Nu aştepta ca alţii să te
abordeze, fii tu cel care face
primul pas.
Cum să devii rezonabil
După ce eşti legat de o biserică,

trebuie să devii
răspunzător pentru alţii. Cu toţii
avem nevoie de un
prieten apropiat sau de mai mulţi
care să se implice în
lupta personală împotriva poftelor.
Ce fel de responsabilitate am în
vedere? Alan
Medinger ne oferă o utilă
descriere a unei relaţii
responsabile cu semenii noştri:
O relaţie bazată pe
responsabilitate este aceea în
care creştinul permite altui
credincios să îi intre în
viaţă şi să ia parte la existenţa
cotidiană punându-i
întrebări, ridicându-i probleme pe
teme de medita-
ţie, admonestându-1 când este
cazul, sfătuindu-1,
încurajându-1 şi oferindu-i reacţii
menite să îl ajute
să îşi conducă viaţa în

conformitate cu principiile
creştine pe care le respectă
amândoi.
Dacă ai nevoie de o relaţie de
răspundere reciprocă,
începe să îi ceri lui Dumnezeu să
îţi scoată înainte un om
care împărtăşeşte aceeaşi dorinţă.
Ce fel de om ar trebui
să cauţi? Mai întâi, caută pe
cineva care se teme de
Dumnezeu şi pentru care cuvântul
dat este foarte
important. Nu te mulţumi cu
cineva care te face să te
simţi bine; găseşte pe cineva care
te va face să nu te simţi
în largul tău atunci când
păcătuieşti.
Dacă se poate, cel mai bine ar fi să
răspunzi în faţa
cuiva care este puternic acolo
unde tu eşti slab. Sigur că
aceasta nu înseamnă că trebuie să
găseşti pe cineva care
nu a cunoscut niciodată ce
înseamnă pofta. Dar nici nu
trebuie să cauţi o persoană care
păcătuieşte la fel ca tine.
Răspunderea reciprocă este mai
eficientă atunci când
persoana cealaltă este în stare să
te pună la încercare cu
blândeţe, şi nu se rezumă la doar
să înţeleagă lupta prin
care treci.
Pentru adolescenţi este ideal să
înceapă exerciţiul
răspunderii reciproce cu părinţii.
„I-am mărturisit de
curând tatălui meu despre lupta
continuă cu
masturbarea", mi-a scris un tânăr
de şaisprezece ani, pe
nume Billy. „Gestul a fost destul
de umilitor, dar ştiam
că este ceva ce Dumnezeu a
aşezat în inima mea.
Mărturisirea a scos la iveală
mândria din viaţa mea, iar
la sfârşit nu a mai fost chiar aşa
de ruşinos cum credeam.
Tatăl meu m-a înţeles, se roagă şi
mă încurajează
de-atunci mereu".
Dacă ai un părinte creştin,
vorbeşte-i despre ispitele
cu care te confrunţi. Dumnezeu ţi-
a dat părinţi pentru a
18 Pradă ispitei
1
te proteja şi pentru a-ţi oferi

îndrumare spirituală.
Este la fel de important ca

partenerul în faţa căruia
eşti răspunzător să nu fie de sex
opus. Chiar dacă nu
sunteţi decât prieteni, nu este
prea înţelept să discuţi
probleme legate de ispitele
sexuale cu cineva de sex
opus. Adeseori se declanşează
tentaţii şi o intimitate
necuvenită. Una dintre regulile pe
care mi le-am impus
în timp ce am scris această carte a
fost aceea de a nu da
sfaturi şi de a nu coresponda cu
femei pe tema poftelor
trupului. Am angajat o creştină din
biserica mea să se
ocupe de toate interviurile cu
femei.
Şi, în sfârşit, pentru a fi
responsabil este bine să faci
parte în mod constant dintr-o
structură organizată. La
două săptămâni o dată, în fiecare
joi la amiază, iau masa
cu un grup compus din patru
prieteni. Fiecare dintre noi
îşi mărturiseşte păcatele, iar pe
mine mă ajută faptul că
ştiu că o să mă întâlnesc cu
oamenii aceştia din două în
două săptămâni. Ştiind faptul că o
să mă întrebe cum mă
descurc, adeseori mă abţin în
momentul când sunt ispitit
de păcate. Deşi sunt pastor,
trebuie să mă simt la fel de
răspunzător în faţa semenilor mei
ca oricine altcineva.
Poate că o întâlnire o dată la două
săptămâni nu
ajunge. Alţii se întâlnesc
săptămânal cu prietenii lor sau
în grupuri restrânse. Unii simt
nevoia să vorbească zilnic
la telefon pentru a primi încurajări
şi sprijin. Felul în
care veţi practica răspunderea
reciprocă este flexibil, dar
scopul comun este susţinerea - cu
prietenii sau în grup -
unei vieţi după voia lui Dumnezeu
şi pentru a evita
păcatele sexuale.
Şi femeile trebuie să adopte

răspunderea reciprocă
Deşi răspunderea reciprocă pentru
ispitele sexuale a
18 Pradă ispitei
3
devenit o practică tot mai

răspândită în grupurile de
bărbaţi, ea nu este la fel de larg
acceptată de femei.
Există încă multe femei care nu au

vorbit cu o altă
femeie despre această chestiune.
Dar o femeie trebuie
să-şi găsească o tovarăşă
responsabilă în această privinţă.
Să nu crezi cumva că eşti singura
femeie care se
confruntă cu poftele trupului. Nu
lăsa mândria să te
împiedice să cauţi ajutorul
semenelor tale. Ai nevoie de
sprijinul altor femei creştine. Nu e
bine să ascunzi faptul
că duci o luptă şi nici nu trebuie să
crezi că vei fi
dispreţuită pentru că îţi
mărturiseşti păcatele.
Am mulţi prieteni bărbaţi care se
confruntă cu o
ispită similară, fiind tentaţi să
fugă de tovărăşia
semenilor lor pentru că se
confruntă cu păcatul
homosexualităţii. Sunt îngroziţi la
gândul că alţi bărbaţi
vor crede lucruri cumplite despre
ei. Se tem că ceilalţi îi
vor privi ca pe nişte creaturi
ciudate, aşa că nu spun
nimănui nimic. Dar asta îi face şi
mai vulnerabili în faţa
duşmanului. Lipsiţi de tovărăşie şi
de responsabilitate, ei
devin o pradă uşoară în faţa
ispitelor.
Chiar dacă nu este uşor, spune-i
altei femei despre
ispitele cu care te confrunţi. Poţi
vorbi cu orice femeie a
lui Dumnezeu în care ai încredere.
Dacă eşti necăsă-
torită, încearcă să găseşti în
biserică o femeie măritată,
mai în vârstă, în care poţi să te
încrezi.
Cred că vei avea marea surpriză
de a simţi eliberarea
incredibilă oferită de simplul gest
al mărturisirii. Există
ceva deosebit atunci când ieşi din
izolare, ceva care
declanşează procesul eliberării din
captivitatea păcatului
sexual.
în prima carte a lui Petru 5:5 se
spune: „Toţi în
legăturile voastre să fiţi
împodobiţi cu smerenie, căci
'Dumnezeu stă împotriva celor
18 Pradă ispitei
5
mândri, dar celor smeriţi

le dă har'". Eşti dispusă să te
îmbraci cu smerenie şi să
împărtăşeşti altei femei lupta pe
care o duci? Atunci
când te smereşti şi faci primul pas
al mărturisirii
poftelor, Dumnezeu îţi va da şi mai

mult har în bătălia cu
acel păcat.
Greşeli frecvente
De-a lungul timpului am învăţat
din fiecare greşeală
şi încercare cum poate să devină
mai eficientă o relaţie
de răspundere reciprocă. Iată
câteva greşeli frecvente
care trebuie evitate:
Mărturisirea vagă
Atunci când eşti într-o relaţie de
răspundere
reciprocă încearcă să nu cazi în
gestul de rutină al
„mărturiei vagi". Mărturisirile
generale, făcute în
termeni largi, nu sunt de folos.
Când e vorba de pofte, eu
am constatat că este foarte
important să fii precis. Dacă
ascund micile detalii faţă de
prietenii în faţa cărora sunt
răspunzător, nu fac decât să reduc
gravitatea
condamnării mele şi să limitez
forţa cu care prietenii mă
pot ajuta.
Allison era răspunzătoare faţă de
Christy şi i-a
mărturisit în mai multe împrejurări
că se lupta cu
„gânduri necurate". Dar Christy nu
ştia cum să se roage
pentru Allison şi nici nu putea să îi
dea sfaturi în această
situaţie. într-o zi i-a cerut lui
Allison să fie mai precisă.
Care erau mai concret aceste
gânduri necurate? Unde se
produceau? Se îndreptau ele spre
o persoană anume?
Allison s-a smerit şi i-a spus lui
Christy că era vorba
de un bărbat de la birou cu care
flirta de mai multe luni.
El îi făcea avansuri, iar ea avea
gânduri imorale cu
privire la el. înarmată cu aceste
informaţii concrete,
Christy a putut să o ajute pe
Allison să se lupte cu
păcatul. A reuşit să o facă pe
Allison să îşi ţină
promisiunea de a întrerupe acea
relaţie. Ştia cum să se
18 Pradă ispitei
7
roage pentru ea şi în conversaţiile

ulterioare a putut să o
întrebe pe Allison cum au evoluat
lucrurile şi care erau
gândurile pe care le mai nutrea
faţă de acel bărbat.
Prietenul meu Ron, încă
necăsătorit la treizeci şi
şase de ani, s-a luptat cu
tentanţiile homosexuale încă de
când era adolescent. Dumnezeu 1-
a ajutat să reziste
ispitei de a pune în aplicare aceste
dorinţe păcătoase,
dar timp de mai bine de douăzeci
de ani Ron a păstrat
ascunsă această luptă. „Din cauză
că mă temeam ce vor
crede ceilalţi băieţi, pur şi simplu
vorbeam despre păcat
în general şi evitam să spun
păcatului meu pe nume. Ani
de zile am continuat să vorbesc în
termeni lipsiţi de
concreteţe". Dar, într-un moment
extrem de dificil al
vieţii lui de creştin, Dumnezeu i-a
dat curajul să rupă
barajul deceniilor de tăcere. Ron i-
a mărturisit unui
bărbat din biserică tentanţia cu
care se lupta. A fost ca şi
când i s-ar fi ridicat o imensă
greutate de pe umeri.
Săptămâna următoare a vorbit cu
un pastor şi cu un alt
partener de răspundere reciprocă.
Aceşti bărbaţi puteau
acum să îl ajute şi să îl încurajeze
mult mai bine.
Mărturisirile concrete conduc la
încurajări concrete, la
responsabilităţi concrete şi la
rugăciuni concrete.
Nu confunda mărturia cu pocăinţa
O eroare pe care am făcut-o
adeseori a fost aceea de
a crede că o mărturie în cadrul
grupului de sprijin era
similară cu pocăinţa. Cu alte
cuvinte, credeam că era
suficient să spun altcuiva că am
păcătuit, pentru a mă
îndepărta deja de păcat şi a-mi fi
rezolvat problemele.
Dar lucrurile nu stau întotdeauna
aşa. Pocăinţa
înseamnă o transformare a inimii
şi o hotărâre de a
renunţa la păcat. Ea este
demonstrată în timp şi
presupune uciderea continuă a
păcatelor.
18 Pradă ispitei
9
Când îţi mărturiseşti păcatele în

faţa altora sau când
asculţi mărturia altcuiva, este
important să vorbiţi şi
despre ce înseamnă pocăinţa. Iată
câteva întrebări
folositoare:
Crezi că acest păcat este un gest
de răzvrătire
faţă de Dumnezeu?
Regreţi cu adevărat că ai păcătuit
sau pur şi
simplu nu îţi plac consecinţele?
Urăşti din ce în ce mai mult acest
păcat?
Ştii ce altceva trebuie să faci?
Ştii cum trebuie să procedezi data
viitoare când
vei fi ispitit?
Ştii ce trebuie să faci pentru a
preîntâmpina
păcatul data viitoare?
Ştii care sunt faptele sau
gândurile la care
trebuie să renunţi?
Desigur că mărturia este o parte
importantă a
pocăinţei, dar nu poate să o
înlocuiască. Chiar dacă te
simţi prost din cauza unui lucru şi
chiar te spovedeşti
altcuiva, aceasta nu înseamnă că
ai renunţat complet la
păcat. O relaţie de răspundere
reciprocă îţi dă şansa de
a beneficia de încurajările
celorlalţi, pentru a descoperi
pocăinţa autentică.
Nu oferi înţelegere fără a pune la
încercare
O altă eroare des întâlnită în
relaţiile de răspundere
reciprocă provine din prejudecata
pe care o numesc a
„grupurilor de sprijin". Când îţi
recunoşti păcatele,
oamenii îţi oferă simpatia lor, dar
nu te pun la încercare.
Atunci când păcătuim, însă, nu
trebuie să fim consolaţi
sau înţeleşi, ci trebuie să fim
ajutaţi să distrugem
păcatul!
Sunt fericit că în viaţa mea există

destui creştini care
mă iubesc suficient de mult pentru
a mă pune la
încercare. Mă îndeamnă să îmi
distrug păcatele, îmi
amintesc că Dumnezeu este sfânt
şi că se împotriveşte
păcatului, pentru că păcatul duce
la moarte. Mă întreabă
dacă citesc Scriptura şi dacă cer
ajutorul lui Dumnezeu.
Tot ei nu mă lasă să îmi găsesc
scuze sau să îmi justific
păcatele.
Vreau să fiu bine înţeles, grupul
meu de sprijin nu se
justifică prin sine. Nimeni nu mă
condamnă. Toată
lumea vrea să mă încurajeze, să
îmi amintească faptul că
Dumnezeu lucrează în viaţa mea.
însă nici unul nu vrea
doar să mă facă să mă simt bine
sau să arate simpatie
faţă de păcatele mele. Cu toţii îşi
doresc să mă ajute să
mă schimb şi să cresc în sfinţenie.
Mărturia fără continuare

Mărturia nu înseamnă automat
schimbare. Iată de
ce este important ca în orice grup
de sprijin sau în orice
relaţie de răspundere reciprocă,
mărturisirea să fie
continuată de fiecare dată. Spune-
le celor din grup ce ai
vrea să te întrebe la întâlnirea
următoare. Cere-le să
reveniţi la ispita care a fost
subiectul mărturisirii. Cere-le
să pună întrebări concrete.
Iată câteva întrebări specifice pe
care le consider
utile pentru continuarea mărturiei:
Cum ţi-ai păzit privirea în timpul
zilei la
serviciu?
Te-ai masturbat săptămâna
aceasta?
Ai căutat pornografie pe Internet
săptămâna
aceasta?
La ce te gândeşti dimineaţa
devreme, imediat
după ce te trezeşti?
19 Pradă ispitei
1
Ai memorat pasaje din Scriptură

pentru a te
putea lupta cu minciunile izvorâte
din pofte?
Ai o relaţie curată cu prietenul tău/
prietena ta?
Uneori, continuarea poate să se
producă sub forma
unei conversaţii telefonice. Un
lucru important de
reţinut este acela că
responsabilitatea faţă de semenii
noştri nu se încheie o dată cu
mărturisirea păcatelor.
Trebuie să ne rugăm unii pentru
alţii şi să ne verificăm
reciproc.
Amnezie evanghelică
Cel mai important lucru pe care îl putem
face unii
pentru alţii, atunci când vine vorba
de păcat şi ispite, este
să ne aducem aminte reciproc de
faptul că Dumnezeu a
plătit pentru păcatele noastre -
Crucea lui Isus Hristos.
Adeseori, atunci când ne
mărturisim păcatele, ne
gândim mai mult la păcătoşenia
noastră decât suntem
conştienţi de harul şi mila lui
Dumnezeu. E greşit să
credem că, dacă punem accentul
pe vinovăţie, vom
ajunge să ne schimbăm. Dar
tocmai contrariul este
adevărat. Numai atunci când ne
amintim că Dumnezeu
ne-a iertat păcatele datorită lui
Isus Hristos putem să
ducem la bun sfârşit lupta cu
păcatele.
Aceasta nu înseamnă că nu trebuie
să ne punem la
încercare reciproc pentru a învinge
păcatul. Dar testarea
reciprocă trebuie să se producă
din perspectiva
minunatului adevăr că Isus a murit
tocmai pentru
păcatele cu care ne confruntăm. în
Romani 12:1 Pavel
scria: „Vă îndemn dar, fraţilor,
pentru îndurarea lui
Dumnezeu, să aduceţi trupurile
voastre ca o jertfă vie,
sfântă, plăcută lui Dumnezeu:
aceasta va fi din partea
voastră o slujbă duhovnicească".
El îşi îndemna
ascultătorii, dar îi îndemna

cunoscând „mila lui
Dumnezeu" înaintea crucii.
Vă încurajez să încheiaţi fiecare
întâlnire cu
partenerul de răspundere
reciprocă printr-o rugăciune
pătrunsă de recunoştinţa faţă de
lucrarea lui Hristos
pentru voi.
îndemnul reciproc la luptă
Sper că acest capitol te-a inspirat
să consideri
biserica locală drept una dintre
priorităţi şi să găseşti
acolo relaţii de răspundere
reciprocă. „Să veghem unii
asupra altora", spune autorul
epistolei către Evrei, „ca să
ne îndemnăm la dragoste şi la
fapte bune. Să nu părăsim
adunarea noastră, cum au unii
obicei; ci să ne îndemnăm
unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu
cât vedeţi că ziua se
apropie" (Evrei 10:24-25).
Unii dintre semenii noştri nu vor
să mai aibă de a
face cu alţi creştini. Ei au lăsat
amărăciunea sau
greutăţile vieţii să îi separe de
ceilalţi creştini, care se
întrunesc în biserica locală. Este o
eroare gravă, pentru
că Dumnezeu ne porunceşte să ne
întâlnim mereu unii
cu alţii în biserică. Viaţa creştină
este o alergare, dar
concurăm împreună la această
competiţie.
Sabia Duhului
Cum mă poate ajuta adevărul să
înving
minciunile?
într-o zi, când m-am întors acasă

de la serviciu, soţia
mea era plecată, iar pe masa de
bucătărie se înghesuiau
un teanc de scrisori, plicuri,
reviste. Am răsfoit
chitanţele. Apoi, printre ultimele
plicuri am descoperit
un catalog cu articole de lenjerie
intimă, cu un conţinut
destul de explicit. Pulsul a început
să-mi crească. Am
luat catalogul şi l-am mototolit
repede sub formă de
grenadă, am deschis uşa casei şi l-
am aruncat direct în
pubelă.
De îndată ce am închis uşa, a
început o profundă
luptă lăuntrică. Dumnezeu îmi
dăduse puterea să arunc
revista. însă dorinţele mele
păcătoase nu se lăsau cu una
cu două. Ca să fiu sincer, îmi
venea să deschid uşa, să mă
duc la cutia de gunoi şi să scot
catalogul de unde îl
aruncasem.
O mulţime de gânduri şi justificări
îmi treceau prin
minte: Shannon e plecată, nimeni
nu va şti. Numai puţin
mă uit, poate că aş putea alege un
articol de acolo care să
îi placă lui Shannon. Asta el Nu e
vorba de poftă sexuală,
Sabia Duhului 194
ci de curiozitate de cumpărător!
Nu e pornografie şi oricum
nu se va mai întâmpla altă dată.
„Nu!", am spus cu voce tare. „Nu
am să ridic capacul
pubelei. Nu o să arunc nici o
privire în acel catalog".
Dacă m-ar fi văzut vecinii cum
vorbesc singur,
plimbându-mă prin bucătărie, ar fi
crezut că am
înnebunit.
Dar dorinţele mele pline de pofte
continuau să îmi
şoptească: Va f i o senzaţie plăcută.
N-ai mai făcut asta de
mult timp. Dumnezeu te va ierta şi
vei găsi un mod smerit
în care să mărturiseşti grupului de
sprijin.
Chiar faptul că ajunsesem să mă
gândesc la astfel de
lucruri înşelătoare m-a speriat. Am
pus mâna pe telefon
şi am început să îmi sun prietenii.
Am format numărul
lui Joe... suna ocupat. Eric... a
intrat robotul.
Ei bine, ai făcut tot ce ţi-a stat în
putere pentru a găsi
ajutor. Mai bine te-ai răsfăţa puţin.
„Taci!"
Am format numărul lui John şi mi-a
răspuns. „Hei,
Josh, ce mai faci?"
„Salut, prietene", am spus
răsuflând uşurat. „Vreau
să te rogi pentru mine..."
Complet epuizat
Faptul că am lăsat catalogul în

gunoi în ziua aceea a
fost din mila lui Dumnezeu.
Rugăciunile lui John şi
încurajările lui m-au ajutat să
depăşesc acel moment
intens de ispitire. însă imediat
după aceea lucrurile nu
mai erau la locul lor. în loc să mă
simt mai puternic, mă
simţeam mai slab. Ce nu era bine?
Câteva zile mai târziu, Dumnezeu a
început să
răspundă întrebărilor mele. Luam
masa cu patru prieteni
de la biserică. Le-am povestit
despre întâmplarea cu
195 Pradă ispitei
catalogul de lenjerie. Le-am

mărturisit că nu m-am uitat
la el, dar că puterea poftelor
părea să sporească,
începusem să mă lupt să îmi
păzesc privirile în public.
Continuam să mă gândesc la acel
catalog şi simţeam ca
şi când minciunile poftei continuau
să îmi răsune în
urechi până la epuizare.
Eric m-a privit şi cu îngrijorare
sinceră în voce m-a
întrebat: „Ai început să memorezi
pasaje din Scriptură
care să te ajute chiar acum în
lupta cu minciunile
poftelor?"
Păi, nu prea.
în ultimul timp nu mai făcusem
lucrul acesta. Ştiam
pe de rost Iov 31:1 „Făcusem un
legământ cu ochii mei,
şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra
unei fecioare". Mai
puteam să îmi amintesc încă vreo
două, trei versete, dar
nu mă adâncisem în pasajele
referitoare la acest subiect.
Nu le repetasem până când
adevărul lor să îmi curgă prin
vene şi să mi se fixeze în memorie.
Dintr-o dată mi-am dat seama cât
de prosteşte mă
purtam. Credeam că urăsc poftele
şi minciunile lor, dar
de fapt nu îmi întăream inima cu
adevărul din
Cuvântului lui Dumnezeu.
Intrasem în luptă fără sabie.
Alege-ţi o sabie
Pe tot parcursul cărţii am încercat
să urmărim câteva
modalităţi practice de evitare a
ispitelor. Dar, de
asemenea, trebuie să ştii cum să
te lupţi atunci când
ispitele nu-ţi mai dau drumul.
Vreau să te învăţ cum să
înfrunţi minciunile ispitelor cu
adevărul din Cuvântul lui
Dumnezeu. Scopul este acela de a
trece dincolo de
simpla învăţare pe de rost a unor
versete - vreau să te
ajut să îţi întăreşti convingerea că
Scriptura este singura
armă care poate înfrânge cu
succes poftele.
Sabia Duhului 196
Nu-i nimic mai caraghios decât un soldat care

merge
la război fără armă sau ca unul
care şi-a lăsat armele să
ruginească. Creştin fiind, este o
prostie la fel de mare să
te lupţi cu poftele fără singura
armă de atac pe care a
pregătit-o Dumnezeu.
La Efeseni 6:17 Cuvântul lui Dumnezeu este
numit
„sabia Duhului". Biblia nu este o
carte neputincioasă, ea
are putere. Când o citeşti, o
rosteşti şi o memorezi,
Duhul Sfânt o foloseşte împotriva
păcatului ca pe o armă
de atac. La Evrei 4:12 se spune:
Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi
lucrător, mai
tăietor decât orice sabie cu două
tăişuri; pătrunde
până acolo că desparte sufletul şi
duhul,
încheieturile şi măduva, judecă
simţirile şi gândurile
inimii.
Iar 2 Timotei 3:16-17 afirmă:

Toată Scriptura este insuflată de
Dumnezeu şi
de folos ca să înveţe, să mustre,
să îndrepte, să dea
înţelepciune în neprihănire, pentru
ca omul lui
Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu
totul destoinic
pentru orice lucrare bună.
Scriptura clarifică deruta şi
jumătăţile de adevăruri
născute din păcatele noastre. Ne
dezvăluie dorinţele
greşite, respinge apatia şi
corectează gândurile egoiste
ale naturii noastre umane,
demască orice înşelătorie a
păcatului. Ne îndrumă spre
bunătatea şi credinţa lui
Dumnezeu atunci când suntem
tentaţi să le uităm. Ea ne
învaţă în dreptate şi preîntâmpină
falsele promisiuni ale
poftei prin adevăratele promisiuni
ale lui Dumnezeu.
197 Pradă ispitei
Din ziua când am fost ispitit de

catalogul ajuns la
gunoi, am învăţat că nu se poate
discuta cu poftele şi că
nici nu le poţi oferi contra-
argumente logice. Nu îţi poţi
înfunda degetele în urechi ca să
nu mai auzi minciunile
poftelor. Iar dacă singurul răspuns
care îţi vine în minte
este „Nu am voie să fac una ca
asta", nu vei rezista prea
mult încercărilor. Este nevoie de o
autoritate mai înaltă
decât aceea a propriei persoane.
Ai nevoie de înseşi
cuvintele lui Dumnezeu. Lupta
corp la corp cu poftele
sexuale nu duce niciunde - este
nevoie de sabia Duhului.
Fii cât mai precis
Care sunt minciunile concrete pe

care ţi le spun
dorinţele păcătoase? Identifică-le
şi apoi mergi la
Cuvântul lui Dumnezeu şi caută
pasajele care se
adresează în mod specific acestor
minciuni. Am compus
următoarea listă de texte din
Scriptură, pe care sper că o
vei considera utilă. Nu te grăbi să
le frunzăreşti.
Gândeşte-te la toate momentele în
care ai fost ispitit
prin asemenea minciuni şi apoi
îngăduie adevărului
Bibliei să îţi schimbe modul de a
vedea lucrurile.
MINCIUNA
A pofti nu e ceva grav
Adevărul: „Aceasta ar fi fost o
nelegiuire, o
fărădelege vrednică să fie
pedepsită de judecători, un foc
care mistuie până la nimicire şi
care mi-ar fi prăpădit
toată bogăţia." Iov 31:11-12
Sabia Duhului 198
MINCIUNA
O mică fantezie păcătoasă nu
poate face rău
Adevărul: „Şi umblarea după
lucrurile firii pămân-
teşti este moarte, pe când
umblarea după lucrurile
Duhului este viaţă şi pace."
Romani 8:6
„Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu Se
lasă să fie
batjocorit. Ce seamănă omul,
aceea va şi secera. Cine
seamănă în firea lui pământească,
va secera din firea
pământească putrezirea; dar cine
seamănă în Duhul, va
secera din Duhul viaţa veşnică."
Galateni 6:7-8
„Imbrăcaţi-vă în Domnul Isus
Hristos, şi nu purtaţi
grijă de firea pământească, pentru
ca să-i treziţi poftele".
Romani 13:14
MINCIUNA
Nu e nevoie de gesturi radicale
pentru a combate poftele
Adevărul: „Dacă, deci, ochiul tău
cel drept te face să
cazi în păcat, scoate-1 şi leapădă-1
de la tine, căci este
spre folosul tău să piară unul din
mădularele tale şi să
nu-şi fie aruncat tot trupul în
gheenă. Dacă mâna ta cea
dreaptă te face să cazi în păcat,
taie-o şi leapădă-o de la
tine; căci este spre folosul tău să
piară unul din
mădularele tale, şi să nu-ţi fie
aruncat tot trupul în
gheenă." Matei 5:29-30
„Fugi de poftele tinereţii, şi
urmăreşte neprihănirea,
credinţa, dragostea, pacea,
împreună cu cei ce cheamă
pe Domnul dintr-o inimă curată." 2
Timotei 2:22
MINCIUNA
Dumnezeu acceptă un mic
compromis...
Adevărul: „De aceea, omorâţi
mădularele voastre
care sunt pe pământ: curvia,
necurăţia, patima, pofta rea
şi lăcomia, care este o închinare la
idoli. Din pricina
199 Pradă ispitei
acestor lucruri vine mânia lui

Dumnezeu peste fiii
neascultării." Coloseni 3:5-6
„Curvia, sau orice altfel de
necurăţie, sau lăcomia de
avere, nici să nu fie pomenite între
voi, aşa cum se cuvine
unor sfinţi." Efeseni 5:3
MINCIUNA
E trupul meu, fac ce vreau cu el
Adevărul: „Fugiţi de curvie! Orice
alt păcat, pe care-
1 face omul, este un păcat săvârşit
afară din trup; dar cine
curveşte, păcătuieşte împotriva
trupului său. Nu ştiţi că
trupul vostru este Templul Duhului
Sfânt, care locuieşte
în voi, şi pe care L-aţi primit de la
Dumnezeu? Şi că voi
nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost
cumpăraţi cu un preţ.
Proslăviţi dar pe Dumnezeu în
trupul şi în duhul vostru,
care sunt ale lui Dumnezeu." 1
Corinteni 6:18-20
MINCIUNA
Nu-mi pot stăpâni pornirile sexuale
Adevărul: „Voia lui Dumnezeu este
sfinţirea
voastră: să vă feriţi de curvie;
fiecare din voi să ştie să-şi
stăpânească vasul în sfinţenie şi
cinste, nu în aprinderea
poftei, ca Neamurile, care nu
cunosc pe Dumnezeu.
Nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu
nedreptate în treburi
faţă de fratele său; pentru că
Domnul pedepseşte toate
aceste lucruri, după cum v-am
spus şi v-am adeverit." 1
Tesaloniceni 4:3-6
MINCIUNA
Faptul că mă uit la câteva imagini
pornografice nu mă va afecta
Adevărul: „N-o pofti în inima ta
pentru frumuseţea
ei şi nu te lăsa ademenit de
pleoapele ei. Căci pentru o
femeie curvă, omul ajunge de nu
mai rămâne decât cu o
Sabia Duhului 200
bucată de pâine şi femeia măritată

întinde o cursă unui
suflet scump. Poate cineva să ia
foc în sân fără să i se
aprindă hainele?" Proverbe 6:25-
27
„Nu voi pune nimic rău înaintea
ochilor mei; urăsc
purtarea păcătoşilor; ea nu se va
lipi de mine." Psalmi
101:3
MINCIUNA
Un mic răsfăţ voluptos nu poate
avea
consecinţe prea grave
Adevărul: „Fiecare din noi are să
dea socoteală
despre sine însuşi lui Dumnezeu."
Romani 14:12
„Domnul pedepseşte pe cine-1
iubeşte, şi bate cu
nuiaua pe orice fiu pe care-1
primeşte." Evrei 12:6
„Pofta, când a zămislit, dă naştere
păcatului; şi
păcatul odată făptuit, aduce moartea."
Iacov 1:15.
MINCIUNA
Nimeni nu e pedepsit pentru adulter
Adevărul: „Buzele femeii străine
strecoară miere, şi
cerul gurii ei este mai alunecos
decât untdelemnul; dar la
urmă este amară ca pelinul,
ascuţită ca o sabie cu două
tăişuri. Picioarele ei coboară la
moarte, paşii ei dau în
locuinţa morţilor." Proverbe 5:3-5
„Depărtează-te de drumul care
duce la ea, şi nu te
apropia de uşa casei ei, ca nu
cumva să-ţi dai altora vlaga
ta, şi unui om fără milă anii tăi, ca
nu cumva nişte străini
să se sature de averea ta, şi tu să
te trudeşti pentru casa
altuia; ca nu cumva să gemi, la
urmă, când carnea şi
trupul şi se vor istovi." Proverbe
5:8-11
201 Pradă ispitei
MINCIUNA
Dumnezeu îmi ascunde ceea ce este mai bun
Adevărul: „Mai mult face o zi în
curţile Casei Tale,
decât o mie în altă parte; eu vreau
mai bine să stau în
pragul Casei Dumnezeului meu,
decât să locuiesc în
corturile răutăţii! Căci Domnul
Dumnezeu este un soare
şi un scut, Domnul dă îndurare şi
slavă, şi nu lipseşte de
nici un bine pe cei ce duc o viaţă
fără prihană. Doamne
al oştirilor, ferice de omul care se
încrede în Tine!"
Psalmi 84:10-12
MINCIUNA
Plăcerea promisă de pofte este
mai bună şi
mai adevărată decât plăcerea
oferită de Dumnezeu
Adevărul: „îmi vei arăta cărarea
vieţii; înaintea Feţei
Tale sunt bucurii nespuse, şi
desfătări veşnice în dreapta
Ta." Psalmi 16:11
MINCIUNA
O să mă simt bine dacă îmi
îndeplinesc poftele
Adevărul: „Domnul este partea
mea de moştenire,
zice sufletul meu, de aceea
nădăjduiesc în EI. Domnul
este bun cu cine nădăjduieşte în
El, cu sufletul care-L
caută. Bine este să aştepţi în
tăcere ajutorul Domnului."
Plângerile 3:24-26
„Frica de Domnul duce la viaţă şi
cel ce o are,
petrece noaptea sătul, fără să fie
cercetat de
nenorocire." Proverbe 19:23
MINCIUNA
Prea multă curăţie mă împiedică
să văd
şi să mă bucur de frumuseţe
Adevărul: „Ferice de cei cu inima
curată, căci ei vor
vedea pe Dumnezeu!" Matei 5:8
Sabia Duhului 202
„Domnul este drept, iubeşte

dreptatea şi cei
neprihăniţi privesc Faţa Lui."
Psalmi 11:7
„Ochii tăi vor vedea pe împărat în
strălucirea Lui,
vor privi ţara în toată întinderea
ei." Isaia 33:17
Nu-i aşa că Scriptura este
incredibilă? Aşa-i că simţi
puterea ei şi numai citind aceste
rânduri? Să ai înscrise
cuvintele lui Dumnezeu în inimă,
aceasta este cheia unei
vieţi pline de puritate. Psalmul
119:9-11 spune: „Cum îşi
va ţine tânărul curată cărarea?
îndreptându-se după
Cuvântul Tău. Te caut din toată
inima mea; nu mă lăsa
să mă abat de la poruncile Tale.
Strâng Cuvântul Tău în
inima mea, ca să nu păcătuiesc
împotriva Ta!".
De vreme ce poftele te pot ataca
oriunde şi oricând,
trebuie să fii pregătit oriunde ai fi
să contraataci cu
Scriptura. Iată de ce te încurajez
să încerci să memorezi
versetele din lista de mai sus.
începe prin a alege unul
sau două dintre versete. Scrie-le
pe o fişă şi pune-o
într-un loc vizibil - în Biblie, în
maşină, sau pe calculator.
Reciteşte-le de mai multe ori pe zi.
După o săptămână,
mai alege câteva versete.
Continuă până când ai reuşit să
le adăposteşti pe toate în inima ta.
în clipele de ispitire, recitarea
câtorva din aceste
versete poate deveni o piedică
puternică în calea
păcatului. Am descoperit utilitatea
lor în rugăciunile
către Dumnezeu. Le folosesc
pentru a mă convinge să
renunţ la înşelătoriile poftelor.
Uneori le rostesc cu voce
tare. Făcând asta, am descoperit
cum îmi recapăt
puterile şi credinţa de a lupta.
203 Pradă ispitei
Puterea unei promisiuni
O parte din păcat provine din

nemulţumirea faţă de
Dumnezeu. Puterea ispitei vine din
promisiunile pe care
le face, şi anume că există şi
altceva în afară de
Dumnezeu care poate oferi
fericire. Aceasta înseamnă
că singura modalitate prin care
poţi depăşi puterea
poftelor asupra vieţii tale este
aceea de a găsi nişte
promisiuni mai bune. Secretul
sfinţeniei este satisfacţia
găsită la Dumnezeu - credinţa că
El este mai de dorit
decât orice altceva îţi poate oferi
această lume. Nu doar
că te îndepărtezi de pofte, dar te
întorci spre adevărata
satisfacţie şi bucurie în Dumnezeu.
Trebuie să îţi aminteşti toate
acestea în mijlocul
înfruntării cu poftele. Uneori lupta
pare să fie lucrul cel
mai lipsit de logică de pe lume.
Toate simţurile îţi spun
că, dacă vei ceda în faţa poftelor,
te vei simţi bine şi vei
cunoaşte plăcerea - de ce să lupţi
cu astfel de dorinţe?
Am descoperit că nu ajută să îţi
spui că, indiferent de
promisiuni ispitele nu te vor face
să te simţi bine - când
ştii de fapt că, cel puţin pentru o
vreme, ele te vor face să
te simţi foarte bine. Am aflat că, aşa
cum zice John Piper,
„Focul plăcerilor trupeşti trebuie
stins cu focul plăcerilor
lui Dumnezeu".
Aşa că nu ai de ce să negi faptul
că ispitele sexuale
îţi oferă plăcere, mai degrabă adu
slavă prin promisiunea
din Psalmul 16:11, care spune „îmi
vei arăta cărarea
vieţii, înainte feţei Tale sunt
bucurii nespuse, şi desfătări
veşnice în dreapta Ta".
Inventatorul tuturor plăcerilor
bune ne-a pregătit plăceri veşnice,
pe care nici măcar nu
ni le putem imagina sau anticipa.
Toate trăirile plăcute
pe care le-am cunoscut în această
viaţă sunt numai
palide ecouri ale celor pe care El ni
Sabia Duhului 204
le-a pregătit acolo.

205 Pradă ispitei
Păstrează Cuvântul Său înaintea

ta întotdeauna.
Ascunde-1 în inimă, te va ajuta să
te apropii de El şi să te
îndepărtezi de păcat. Slăveşte
făgăduinţele lui
Dumnezeu, pentru că ele sunt cu
mult mai bune decât
orice îţi poate oferi ispita sexuală.
10
Sfinţenia este o recoltă

Să fim semănători pe ogorul
Duhului
Dacă, pe măsură ce ajungi spre

finalul acestei cărţi,
te întrebi unde am ascuns marele
„secret" pentru
înfrângerea poftelor, să ştii că nu
l-ai trecut cu vederea...
şi dacă ai cumva impresia că este
ascuns pe undeva
printre rânduri... el pur şi simplu
nu există.
Sper că nu te-am dezamăgit. Ar fi
frumos să ne
rezolvăm problemele legate de
pofte o dată pentru
totdeauna şi să.scăpăm de-a
binelea. Dar nu există soluţii
rapide, nici nu cred că ar trebui să
ne pierdem vremea
căutând astfel de soluţii.
Cuvântul lui Dumnezeu ne
vorbeşte despre o
schimbare profundă şi durabilă.
Nu este nici un secret.
Este însă nevoie de răbdare şi
credinţă şi dependenţă
zilnică faţă de harul Său.
Despre aceasta va fi vorba în
acest capitol, despre
modul cum apare sfinţenia în
vieţile oamenilor obişnuiţi
şi cum poţi să conlucrezi cu Duhul
lui Dumnezeu pentru
ca, încet dar sigur, să devii tot mai
mult aidoma lui Isus
Hristos. Biblia ne oferă un
principiu simplu, dar
profund, despre care cred că ne
poate da credinţă pe
drumul schimbării:
207 Pradă ispitei
Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu Se
lasă să fie
batjocorit. Ce seamănă omul,
aceea va şi secera.
Cine seamănă în firea lui
pământească, va secera din
firea pământească putrezirea; dar
cine seamănă în
Duhul, va secera din Duhul viaţa
veşnică. Să nu
obosim în facerea binelui; căci la
vremea potrivită,
vom secera, dacă nu vom cădea de
oboseală.
(Galateni 6:7-9)
Principiul acesta chiar nu este un
mare secret:
„Omul culege ceea ce seamănă".
Orice copil ştie că, dacă
plantezi seminţe de morcovi în
grădină, vor creşte
morcovi în cele din urmă. Nu
există nici o şansă să iasă
cartofi. Ştim cu toţii că există o
legătură indestructibilă
între ceea ce aşezăm în pământ şi
ceea ce vom scoate mai
târziu.
Acelaşi principiu este valabil şi
pentru viaţa noastră
spirituală. Ceea ce observăm în
viaţa spirituală de astăzi
este rezultatul direct a ceea ce am
semănat în vieţile
noastre ieri şi alaltăieri. E un
adevăr care nu poate fi
ocolit. Nu există nici un fel de
excepţii - acţiunile şi
opţiunile noastre nu pot să fie
despărţite de consecinţele
concrete care decurg din ele.
Ştii de ce unii creştini evoluează
repede pe drumul
spre Dumnezeu în timp ce alţii
stau pe loc? Te-ai gândit
vreodată dacă nu cumva există
vreo genă a sfinţeniei şi
dacă unii oameni nu s-au născut
cumva cu această genă?
Bineînţeles că aşa ceva nu există.
Diferenţa dintre
cel care creşte în sfinţenie şi cel
care nu creşte constă în
personalitate, educaţie sau har;
diferenţele constau în
ceea ce am semănat pe pământul
sufletului nostru.
Aşa că sfinţenia nu este o stare
208
spirituală misterioasă
pe care numai un grup de elită ar
putea să o obţină. Este
209 Pradă ispitei
mai mult decât o emoţie sau o

hotărâre, ori un
eveniment. Sfinţenia este o
recoltă.
Unde trebuie început semănatul?

Unde trebuie puse seminţele care
vor schimba, în
bine sau în rău, viitorul nostru?
Pavel ne prezintă două
ogoare, unul care reprezintă Duhul
şi opţiunea pentru o
viaţă trăită pentru plăcerea şi
ascultarea lui Dumnezeu.
Cealaltă reprezintă dorinţele
noastre păcătoase, sau
„carnea".
Fiecare poate alege câmpul pe care îl va
însămânţa,
în fiecare zi, în fiecare moment,
putem trece de la unul
la altul, ca să îngenunchem şi să
aşezăm seminţe
într-unui dintre ele.
în schimb, pe ogorul trupului, este
suficient să
aruncăm o privire încărcată de
dorinţă, să nutrim o
fantasmă păcătoasă sau să vedem
un film plin de sugestii
sexuale. Ai putea crede că
asemenea gesturi sunt
nevinovate, ca şi când ar fi doar
stropi de murdărie care
se iau cu mare uşurinţă, fără a
lăsa urme. Dar Dumnezeu
ne spune că gândurile şi faptele
noastre păcătoase sunt
de fapt seminţe care cad pe ogorul
trupului. Ele nu
dispar după ce au fost înlăturate.
Ele prind rădăcini şi
cresc. în cele din urmă devin
marea recoltă a morţii
spirituale.
John Stott scria: „Unii creştini
merg la lucrul
trupului în fiecare zi şi se miră
apoi de ce nu culeg
sfinţenie". Iată de ce o mare parte
din această carte se
referă la probleme practice, cum
ar fi modul de selecţie
a filmelor pe care să le vedem sau
cum trebuie să ne
îndreptăm privirea în public.
Trebuie să încetăm să mai
plantăm seminţele trupeşti.
210
Dar asta nu e totul. Chiar mai mult

decât atât,
trebuie să mergem să însămânţăm
ogoarele dreptăţii. A
creşte în sfinţenie nu înseamnă să
eviţi o mulţime de
lucruri neplăcute, ci presupune
descoperirea tuturor
lucrurilor minunate pe care poţi şi
trebuie să le faci în
locul acestora.
Nu poţi să schimbi alegerile pe
care le-ai făcut în
trecut şi nici nu poţi să scapi de
consecinţele lor, însă
începând de astăzi - începând chiar
de acum - poţi alege
lucrarea pentru bucuria Duhului.
Fiecare alegere,
fiecare gând, fiecare discuţie,
fiecare faptă făcută spre
slava lui Dumnezeu va duce la
recolta vieţii veşnice!
Semănând cu Duhul
A începe semănatul pentru bucuria
Duhului
presupune convergenţa tuturor
acţiunilor, mari sau mici,
care doresc să-1 cinstească şi să-1
slăvească pe Dumnezeu
în vieţile noastre.
Semănatul pentru viaţa spirituală
începe atunci
când...
îţi faci timp să citeşti şi să studiezi
Scriptura
zilnic.
te întâlneşti cu ceilalţi credincioşi
din biserica ta,
pentru slava şi învăţarea prin
Cuvântul lui
Dumnezeu.
slujeşti în biserica din care faci
parte
îl cauţi pe Dumnezeu în rugăciune.
vorbeşti cu un prieten în credinţă
despre fiinţa şi
dreptatea lui Dumnezeu.
memorezi pasaje din Cuvântul lui Dumnezeu
şi
meditezi asupra promisiunilor
Sale.
citeşti cărţi cu mesaj creştin, care
te încurajează
să îl iubeşti şi mai mult pe
Dumnezeu.
211 Pradă ispitei
asculţi muzică creştină care îţi

întăreşte
credinţa.
Pe lângă toate aceste activităţi
există sute de alte
exemple pentru lucrarea Duhului.
Aş vrea să scot în
evidenţă câteva aspecte pe care le
consider cu adevărat
importante.
Sunt de părere că o comuniune
dumnezeiască
zilnică, prin citirea Cuvântului Său,
prin rugăciune şi
prin auto-analiză reprezintă cel
mai important mod prin
care putem face lucrarea Duhului.
Putem să îi spunem în
multe feluri, unii îl numesc
„momentul zilnic de
acalmie", alţii îi spun „devoţiune"
sau „disciplină
spirituală".
Discutând despre importanţa
devoţiunii personale,
J. C. Ryle scria: „Iată rădăcinile
adevăratului creşti-
nism". El continua astfel: „Dacă
greşeşte în această
privinţă, un om greşeşte până la
capăt. Aici este motivul
principal pentru care mulţi
„creştini convinşi" nu reuşesc
în viaţă; sunt neglijenţi şi
nepăsători în rugăciunea
intimă. Citesc Biblia, dar foarte
puţin şi fără prea multă
tragere de inimă, nu îşi fac nici un
pic de timp pentru
auto-analiză şi linişte personală în
privinţa stării lor
sufleteşti."
Vrei să creşti în sfinţenie? Vrei să
constaţi cum
puterea poftelor slăbeşte în viaţa
ta? Atunci fă-ţi timp
pentru o legătură personală cu
Dumnezeu, transfor-
mând-o în prioritatea numărul unu
a fiecărei zile. Citeşte
Biblia cu înflăcărare spirituală! Fii
disciplinat în ceea ce
priveşte rugăciunea.
în ultimii doi ani am beneficiat de tot
mai multă
putere în lupta cu poftele, mai
multă decât în orice alt
moment al vieţii mele. Ştii de ce?
212
Eu cred că acest lucru

se datorează faptului că
Dumnezeu m-a ajutat să îmi fac
213 Pradă ispitei
timp în fiecare zi ca să transform

Cuvântul Său într-o
prioritate.
încă din adolescenţă am fost
inconsecvent în
disciplina spirituală a lecturii
Bibliei, în rugăciune şi
meditaţie. în trecut credeam că
acestea sunt simple
obligaţii - poveri pe care le
preluasem o dată cu
hotărârea de a fi creştin, dar
Dumnezeu m-a ajutat să
înţeleg că aceste aspecte nu sunt
doar părţi ale
„obligaţiilor de creştin". Ele sunt
motivele principale
pentru care am fost creaţi.
Privilegiul cel mai mare al vieţii
mele nu a fost acela
de a scrie sau de a vorbi în public,
ori acela de a fi pastor,
ci e acela de a fi în legătură, de a
comunica şi de a-1
cunoaşte pe Creatorul universului.
Datorită faptului că
Isus a murit pentru păcatele mele,
mă pot apropia de
Dumnezeu. De fapt, El mă cheamă
la rugăciune, mă
pofteşte să îl cunosc, să îl slăvesc.
Nu există nimic mai
minunat! Şi nu există nimic mai
important în lupta
noastră împotriva poftelor. Cum ai
vrea să ai puterea de
a rezista tentaţiilor şi de a fugi de
minciunile poftei dacă
nu ţi-ai extrage puterea din
prezenţa lui Dumnezeu şi
dacă inima ta nu ar fi însufleţită
de Duhului Său în timp
ce studiezi Cuvântul Său?
Vrei să ai parte de o schimbare
durabilă? Vrei să
creşti în sfinţenie? Presară-ţi, în
fiecare zi, în suflet
seminţele Duhului prin timpul
acordat lui Dumnezeu şi
caută intimitatea prezenţei Sale.
Câţiva paşi practici

Cum se pot pune în practică toate
acestea?
Mai întâi, transformă această
hotărâre în prioritatea
principală a fiecărei zile. Ca orice
prioritate, ea va
214
respinge toate celelalte lucruri; prioritatea

este
215 Pradă ispitei
inflexibilă; când ai o prioritate

toate celelalte intenţii
sunt zdrobite. Eu am descoperit că
este mai bine dacă
transform legătura intimă cu
Dumnezeu în prima
activitate a fiecărei zile. Când
acest lucru nu este posibil,
fac tot ce pot pentru a-mi
reprograma întâlnirea cu El
într-un alt moment din timpul zilei.
Chiar mi-am
dezvoltat un mic mecanism care să
mă ajute să îmi verific
lunar consecvenţa. Nu fac asta
pentru a fi conformist, ci
pentru că mă ajută să văd în mod
clar dacă am făcut din
legătura cu Dumnezeu o
prioritate.
în al doilea rând, fă-ţi un plan
despre ce vei face la
întâlnirea cu Dumnezeu. Hotărăşte
ce carte din Biblie
vei citi şi, dacă nu eşti obişnuit cu
lectura Bibliei şi cu
rugăciunea în intimitate, iată
câteva cărţi care ar putea
să îţi folosească:
Discipline spirituale pentru viaţa
creştină
(Spiritual Disciplines for the
Christian Life) de
Donald Whitney - cartea oferă o
mulţime de îndru-
mări practice cu privire la studiul
biblic, rugăciune,
meditaţie, post, ţinerea unui
jurnal etc. E plină de
inspiraţie şi uşor de citit.
Reformarea spirituală (Spiritual
Reformation)
de D. A. Carson - dacă vrei să ştii
cum să te rogi, în
conformitate cu Cuvântul lui
Dumnezeu, această
carte îţi va fi de mare folos. Dr.
Carson foloseşte
rugăciunile lui Pavel ca pe un
îndrumar pentru
propriile exerciţii de rugăciune.
O viaţă întemeiată pe cruce (The
Cross Centered
Life) de C. J. Mahaney - nu vei fi
niciodată în stare
să te lupţi cu păcatele fără
conştiinţa harului lui
Dumnezeu. Această cărticică te va
216
ajuta să păstrezi
217 Pradă ispitei
Evanghelia în miezul credinţei

tale. Te va ajuta să îl
înţelegi şi să îl iubeşti mai mult pe
Mântuitor.
Doctrina biblică (Bible Doctrine) de
Wayne
Grudem - dacă vrei să creşti în
înţelegerea de
ansamblu a Cuvântului lui
Dumnezeu, această carte
te va îndruma prin învăţăturile
Bibliei cu privire la
principalele reguli ale credinţei
creştine. Este la fel
de bună pentru cei care sunt de
curând creştini ca şi
pentru cei care vor să aprofundeze
înţelegerea
naturii lui Dumnezeu.
Chemare feminină (Feminine
Appeal) de
Carolyn Mahaney - toate celelalte
cărţi au fost atât
pentru bărbaţi cât şi pentru femei,
dar acum aş vrea
să recomand această care în mod
special femeilor.
Nu există nici o carte mai bună
decât aceasta pentru
ajutorul femeilor de toate
vârstele, pentru a le oferi
o perspectivă biblică asupra
feminităţii şi dumne-
zeirii. Carolyn este soţia pastorului
meu şi a fost
sfătuitoarea şi pedagogul soţiei
mele, Shannon, iar
prin această carte vei avea parte
de înţelepciunea şi
cunoştinţele ei.
Poate ai remarcat că nici unul
dintre aceste titluri nu
se referă la ispitele sexuale. Nu
cred că trebuie să
transformăm învingerea poftelor
sexuale în principalul
scop în viaţă - Evanghelia şi slava
lui Dumnezeu ar
trebui să fie pe primul loc. Trebuie
să ne dăruim tot
timpul cunoaşterii Lui, slăvirii Lui
şi trebuie să ne
întâlnim cu El în fiecare zi.
Rezultatul va fi slăbirea
poftelor şi creşterea dorinţei de
sfinţenie.
Sfinţenia este o recoltă 218
O minune în plină desfăşurare

Te-a ajutat lectura acestei cărţi să
conştientizezi
nevoia de schimbare în viaţa ta?
Dacă da, atunci e bine.
Dar nu uita de faptul că Dumnezeu
lucrează. îţi dai
seama de această realitate? Chiar
faptul că citeşti o carte
întreagă despre ura faţă de
poftele sexuale şi despre
dragostea pentru sfinţenie, este o
dovadă a lucrării lui
Dumnezeu. Rămas de capul tău,
nu ai face una ca asta.
Dacă ai ajuns până la această
pagină este o dovadă că
Duhul lui Dumnezeu lucrează în
viaţa ta.
Şi asta nu e totul. Trebuie să îţi
faci un plan coerent
pentru a continua pe drumul pe
care te-a îndemnat
Dumnezeu pe măsură ce citeai
această carte. Iată câteva
sugestii simple.
Găseşte-ţi în biserică un partener

„de
responsabilizare" şi citiţi împreună
această carte.
Fă în aşa fel încât planul tău
personal de luptă
cu poftele să fie într-un loc de
unde să poţi să îl vezi
cât mai des. Nu uita să dai un
exemplar partenerului
tău, celui care este responsabil
pentru tine.
începe chiar de azi să memorezi
versetele din
Scriptură care apar în capitolul 9.
Fă-ţi un plan zilnic pentru
întâlnirea cu
Dumnezeu. Alege ce vrei să
studiezi din Cuvântul lui
Dumnezeu şi fă din asta o
îndeletnicire cotidiană.
Hotărăşte-te să faci din anul
acesta anul în care
comuniunea cu Dumnezeu va
deveni cea mai
importantă prioritate a vieţii tale.
Şi mai ales nu renunţa! Acesta
este îndemnul din
Sfinţenia este o recoltă 219
Galateni 6:9: „Să nu obosim în

facerea binelui; căci la
vremea potrivită, vom secera,
dacă nu vom cădea de
oboseală".
Dumnezeu ştie cât de uşor
ajungem la disperare.
Uneori îţi vine să ridici mâinile în
aer şi să zici: „Mă dau
bătut!". Pare că sunt prea multe
de făcut şi că ţinta e
prea departe.
Dar nu obosi. Pe măsură ce semeni
pentru bucuria
Duhului, recolta dreptăţii va
începe să dea rod. Poate că
nu se va întâmpla peste noapte,
iar uneori vei simţi că nu
se produce nici o schimbare. însă
schimbarea va veni.
Nu uita că speranţa de a te schimba
se întemeiază pe
harul lui Dumnezeu. Pentru că Isus
Hristos a murit pe
cruce pentru păcatele tale, poţi să
stai drept în faţa lui
Dumnezeu ştiind că El te va sfinţi
zi de zi. Poţi respecta
criteriul stabilit de Dumnezeu,
acela de a nu accepta
imoralitatea sexuală în viaţa ta nici
cât negru sub unghie,
cu convingerea neabătută că prin
credinţa în Hristos stai
înaintea lui Dumnezeu fără urmă
de vinovăţie.
Datorită lui Isus Hristos ne putem
birui poftele.
Uneori ne dorim o victorie fără
prea multă luptă.
Dumnezeu ne cheamă să ne
încredem în el în lupta
împotriva poftei, să insistăm şi să
dovedim că realitatea
biruinţei vine prin Fiul Său.
Acesteia John Piper îi spune
„lupta fără încetare".
Nu uita, Dumnezeu nu îţi cere să
te sacrifici ca o
finalitate în sine. El te cheamă prin
intermediul
sacrificiului. De cealaltă parte a
jertfei se află o
frumuseţe şi o bucurie de
nedescris. Nu este uşor, dar
merită tot efortul.
Aşa că, fii binevenit în lupta fără
încetare. îţi spun
bine ai venit pentru a fi părtaş la
22 Pradă ispitei
1
taina morţii faţă de

propriul sine şi la descoperirea
vieţii adevărate, bine ai
venit la plăcerea şi libertatea
sfinţeniei.
Anexă
Calea căinţei
de John Loftness
Pasul 1: RUGĂCIUNEA
Consfinţeşte-ţi dependenţa faţă
de Dumnezeu
prin rugăciunile înălţate pentru
ajutorul Duhului
Sfânt în acest proces.
PASUL 2: IDENTIFICAREA
PĂCATULUI
Descrie în termeni biblici modul cum
funcţionează păcatul.
Descrie în termeni biblici motivele pentru
care
inima ta păcătuieşte.
Descrie minciuna - şi falsa
credinţă - care au
generat aceste motive şi
acţiunile ce izvorăsc din ele.
PASUL 3: PRIMEŞTE
EVANGHELIA
Meditează asupra modului cum
păcatul tău îl
supără pe Dumnezeu şi nu îţi
alunga părerea de rău.
22 Pradă ispitei
3
Meditează asupra faptului că

Dumnezeu 1-a
trimis pe Isus să moară în locul
tău pentru a depăşi
răul produs de păcat.
Roagă-te. Recunoaşte-ţi păcatul
înaintea lui
Dumnezeu şi cere-i să te ierte şi
să primească acest
păcat în seama morţii
izbăvitoare a lui Isus.
PASUL 4: CAUTĂ MODALITĂŢI DE
A NU MAI
PĂCĂTUI
Fă-ţi o listă cu mesajele din
Biblie care se referă
la păcatul tău, la urmările
acestuia, la iertarea în
Hristos şi cu privire la puterea
Duhului de a lucra
pentru schimbarea fiinţei tale.
Memorează cele mai
importante pasaje.
Hotărăşte-te să îţi schimbi
modul de a gândi şi
modul de a te purta.
Hotărăşte-te să schimbi acele
comportamente
care sporesc ispitele:
schimbă locurile unde mergi
schimbă oamenii cu care ai de-a
face
schimbă lucrurile pe care le vezi
şi le asculţi
schimbă vorbele pe care le spui
mărturiseşte-ţi păcatul celor
împotriva cărora
ai greşit şi caută iertarea lor.
Dacă este nevoie,
răscumpără-ţi greşelile.
PASUL 5: ÎNLOCUIEŞTE PĂCATUL
CU
DREPTATEA
„îmbracă-te cu Hristos". Dacă
eşti creştin, eşti
unit cu Isus Hristos. Duhul Său
locuieşte în tine. Poţi
să gândeşti şi să acţionezi
aidoma Lui!
Identifică acele gânduri care te
pot ajuta sau
acele acţiuni pe care le poţi face
pentru a schimba:
Minciuna cu adevărul
Pradă ispitei
224
Motivele păcătoase cu adevăratele

porniri ce
sunt pe placul lui Dumnezeu
Comportamentul păcătos cu cel
drept
PASUL 6: CAUTĂ TOVĂRĂŞIA CA
UN
INSTRUMENT AL HARULUI
Dacă nu ai făcut-o deja, anunţă-ţi
prietenii întru
Domnul sau vorbeşte cu un pastor
despre păcatul
tău şi cu privire la procesul pe
care l-ai început
pentru a te schimba
Cere-le părerea cu privire la
concluziile la care
ai ajuns şi, dacă este nevoie,
schimbă-ţi părerile
Fii responsabil şi rămâi pe calea
pe care am
descris-o mai sus
PASUL 7: ANALIZA
Paşii 1-5, zilnic
Pasul 6, pentru o răspundere
reciprocă.
Mulţumiri
Mulţumiri speciale...
Lui Doug Gabbert şi lui Kevin
Marks, care m-au
ajutat să descopăr subiectul cărţii
pe care ar trebui să o
încep, care s-au luptat pentru un
titlu bun şi care m-au
susţinut cu răbdare pe tot
parcursul acestui proiect.
Lui Corby Megorden,
administratorul de la
Covenant Life Church, care a dus
povara absenţei mele
la lucru. Credinţa lui a făcut
posibilă deplina mea
concentrare asupra scrisului.
Celorlalţi pastori care au
susţinut dorinţa mea de a scrie şi
care s-au rugat pentru
mine în fiecare zi de marţi.
Lui Cara Nalle, asistenta mea
pentru documentare,
care a făcut toate interviurile cu
femei şi care mi-a oferit
răspunsuri asupra modului în care
aş putea face această
carte mai folositoare femeilor.
Editorilor mei David şi Heather
Kopp. Aceşti soţi
care formează o echipă perfectă
m-au îndrumat printr-o
aparent imposibilă încercare de a
scrie o carte în patru
luni. Ei m-au stimulat, au discutat
în contradictoriu cu
mine, m-au încurajat şi m-au
lăudat pe măsură ce mi-am
găsit vocea. în multele momente
de confuzie, dorinţa de
luptă a lui Heather cu încurcatele
mele notiţe a adus o
156 Pradă ispitei
necesară claritate. Lui Jennifer

Gott, care a făcut
editarea finală.
Lui C. J. Mahaney, prietenul,
pastorul şi şeful meu
care m-a îndemnat să vorbesc în
public pe acest subiect
şi mi-a sugerat să transform
mesajul într-o carte, din
clipa în care am terminat de
vorbit. El mi-a dat liber
pentru ca să scriu, a citit fiecare
capitol şi mi-a oferit
sugestii, iar apoi m-a încurajat
fără încetare. Mulţumiri
pentru Titanium PowerBook.
Lui Shannon, cel mai drag
partener şi prieten.
Cinstirea mea nu-i este pe măsură.
Pot să scriu numai
pentru că ea îşi primeşte cu
bucurie chemarea de mamă
şi soţie. în afară de copleşitoarele
greutăţi ale grijii
pentru cei doi copii ai noştri şi
pentru casa noastră, ea
îmi citeşte capitolele cu voce tare
pentru a putea auzi
cum sună, ea a rezistat
momentelor mele de ,^ombie al
scrisului" şi tot ea mi-a cântat
„Happy Book Day" atunci
când am terminat. Dragostea mea,
toată pasiunea mea
se îndreaptă către tine.
Domnului şi Mântuitorului meu,
Isus Hristos. îţi
mulţumesc pentru că m-ai
mântuit. Această carte ţi se
datorează şi este pentru Tine.
\
Note
Prefaţă
Jerry Bridges - Jerry Bridges, The Discipline
of Grace
(Colorado Springs, Colo: NavPress, 1994).
Capitolul 1
John Piper - John Piper, Future Grace
(Sisters, Oreg.:
Multnomah, 1995), 336.
Capitolul 2
C. S. Lewis - C. S. Lewis, Mere Christinity
(New York:
Macmillan, 1952), 76.
Capitolul 3
Povestea lui Raynald al III-lea a
fost preluată din Thomas
Costain, The Three Edwards,
repovestită în Illustrations for
Preaching and Teaching, ed. Craig Brian
Larson (Grand
Rapids, Mich.: Baker Books, 1993), 229.
John Owen - John Owen, Sin & Temptation,
ed. James M.
Houston (Minneapolis, Minn.: Bethany, 1996),
153.
C. J. Mahaney - C. J. Mahaney, The Cross
Centered Life
(Sisters, Oreg.: Multnomah, 2002), 30-2.
John Stott - John R. W. Stott, The Message of
Galatians
(Downers Grove, 111.: InterVarsity Press,
1968), 143.
„Before the Throne of Gof" - ©
1997 PDI Worship,
versuri şi muzică de Charitie Lees
Bancroft şi Vikki Cook.
John Stott - Stott, The Message of Galatians,
143.
Capitolul 4
Richard Baxter - Richard Baxter, „Directions
for Hating
Sin", Fire and Ice, (accesat 21 aprilie 2003).
158 Pradă ispitei
Capitolul 5
Dr. Al Mohler - Dr. Al Mohler a făcut
aceste declaraţii
despre bărbaţii şi femeile care se
dedică pornografiei într-o
conversaţie cu autorul.
Capitolul 6
Jeffrey Black - Jeffrey Black, Sexual Sin:
Combating the
Drifting and Cheating (Phillipsburg, NJ.: P&R
Publishing,
2003), 6-7.
Capitolul 7
Scrisori de la doamna Wesley -
Wesley, dintr-o scrisoare
către fiul său John, iunie 1725. The
General Commission on
Archives and History, The United
Methodist Church, (accesat
24 aprilie 2003).
Joel Belz - Joel Belz, editorial, World, 28
septembrie 1996,
5.
Ibid.
Wayne Wilson - Wayne Wilson, Worldly
Amusements:
Restoring the Lordship of Christ to Our
Entertainment Choices
(Enumclaw, Wash.: Winepress Publishing,
1999(, 19-20.
Capitolul 8
Alan Medinger - Alan Medinger, citat în
Journal of Biblical
Counseling 13, nr. 3 (Primăvara 1995),
54-5. Pentru informaţii
abonamente sunaţi la (215)884-
7676 sau vizitaţi pagina .
Capitolul 9
Ideea luptei dintre minciunile
izvorâte din pofte şi
adevăratele promisiuni din
Cuvântul lui Dumnezeu mi-a fost
inspirată de John Piper şi cartea
lui Future Grace.
John Piper - Piper, Future Grace, 336.
Capitolul 10
Titlul acestui capitol este inspirat de John
Stott.
John Stott - Stott, The Message of Galatians,
170.
J. C. Ryle - J. C. Ryle, Holiness (Grange
Close,
Darlington: Evanghelical Press, 1999), 89.
John Piper - Piper, Future Grace, 332.
Cuprins
Prefaţă
Partea întâi - Adevărul despre poftele

trupului
Nici măcar prin gând să nu-ţi
treacă 11
Când nu găseşti scăpare de unul
singur 37
Partea a doua - în miezul bătăliei
Sex de unul singur 83
Jumătate de pastilă de otravă n-o
să te omoare 99
Partea a treia - Strategii pentru o
transformare de
lungă durată
Sabia Duhului 129
10. Sfinţenia este o recoltă 141
Anexă 151
Mulţumiri 155
Note 157
Editura Aqua Forte vă mai
recomandă:
în inima unui bărbat sunt

încrustate, încă de la Facerea lumii,
câteva întrebări esenţiale care nu
pot
primi un răspuns curat stând tolănit
confortabil în fotoliul din sufragerie
cu telecomanda în mână şi ronţăind
seminţe: Cine sunt? Din ce stofă
sunt croit? Care îmi este destinul?
încotro să mă avânt?
John Eldredge propune un
"safari" al inimii şi pledează pentru
recuperarea unui suflet masculin
care trebuie să iasă din amorţire şi
să prindă gust pentru aventură,
pasiune şi libertate!
Avertisment: Aceasta NU este încă

o carte tehnică despre creşterea
copiilor. Este în schimb o carte a
bucuriei şi speranţei, scrisă cu multă
sensibilitate de un tată a patru copii.
încă de lângă leagănul în care
privim cu mirare şi până îi vedem
împrăştiaţi prin lume, copiii sunt
mândria şi fericirea noastră. Lumea
nu-i primeşte cu flori şi calea spre a
deveni oameni întregi nu le e
dinainte
netezită. Emoţiile şi îngrijorările care
ne însoţesc pe acest drum sunt
trecute
în fişa de post a fiecărui părinte. Şi,
cu
toate acestea, nădejdea există.
Dr. David Jeremiah foloseşte aici
stilul lui favorit combinând
experienţele sale personale cu
adevărurile Scripturii. Temele sale
predilecte au ca subiect: importanţa
alegerilor pe care le fac copiii
noştri, rezistenţa la presiunile
grupului sau principiul continuităţii
spirituale a familiei.
Odraslele noastre sunt mesajele vii trimise de noi
unei epoci pe care
nu vom ajunge să o cunoaştem.
Misiunea noastră de părinţi este de
a
sădi în ei tipare sănătoase, care să
emane parfumul discret al veşniciei.
230pag. 15/21 cm
îmi
Recunoaştem câte ceva din

cele ce urmează? Stăm relaxaţi cu
telecomanda-n mână. Zapăm
dintr-un canal într-altul: Ne trezim
că ne uităm ca-n transă cum doi
vecini se poartă
prin tribunale -
capra unuia a
mâncat trandafirii
din grădina celuilalt. Cică-i o
emisiune "socială ". Schimbăm.
Urmărim cu încetinitorul femei cu
capul gol şi sutienul plin cum
aleargă pe plajă către un înecat
frumos ("divertisment").
La MTV muzică plină de "bip-uri", de

ciudaţi şi dansuri din
buric. Ne strâmbăm oripilaţi (darfără
să ne dezlipim ochii!). Am
văzut "muzică". Zapăm pe "sport"
unde două matahale cu mănuşi
încearcă să se omoare spre deliciul
publicului. In sfârşit, lucruri
serioase: "ştiri": politică, poliţie,
corupţie, dopaj, crimă, parada
homosexualilor de pretutindeni,
sărăcie, vieţile starurilor, reclame
la detergent şi bere. Mergem la
culcare convinşi că nimic din ceea
ce vedem nu ne afectează. Doar
totul se întâmplă altundeva. Şi în
fond, e doar televiziune, e doar
mass-media. Aşa să fie oare? Citiţi
această carte! 135 pag. 14/21 cm
Josh McDowell ni se dezvăluie
în această lucrare într-o cu totul altă
ipostază - aceea de căutător de
sensuri ale iubirii. El îşi construieşte
demersul pe paradigma creştină a
relaţiei de iubire dintre Hristos şi
Mireasa Lui - Biserica şi încearcă să
ofere soluţii practice la întrebări
precum:
Ce căutăm de fapt într-o relaţie?
Cum arată comunicarea
adevărată?
Care sunt binefacerile iertării?
221 pag. 15/21 cm
Puteţi comanda aceste cărţi
scriindu-ne la:
Editura AQUA FORTE, Cluj-Napoca, CP. 805
O.P.12
sau vizitând situl www.aquaforte.com
(comenzi@aquaforte.com)
sau contactându-ne Ia tel. 0264.433263
FORTE
Colecţia Agora
Ispita, îndeosebi cea sexuală,
este adeseori privită
în mod greşit ca fiind un
monopol al bărbaţilor. Ispita
vizează şi sexul frumos, aproape
în aceeaşi măsură. Se
spune că terenul de joacă favorit
al diavolului rămâne
inima omului. Iar mintea este
locul unde încolţeşte
orice compromis.
Astfel, sub impulsul poftei,
dorinţa pozitivă a unui
bărbat de a-şi afla jumătatea se
poate reduce la 'a
agăţa', iar dorinţa firească a
unei femei de a fi frumoasă
se poate transforma în 'a
seduce'. întocmai ca un virus
letal, ispita se instalează pe
nesimţite şi otrăveşte
inima, făcând loc însingurării şi
vinovăţiei lăuntrice.
Lumea în care trăim azi încearcă
să ne convingă,
prin toate mijloacele media, fie
ele reviste, tv sau net,
că minciuna, hoţia, pornografia
şi adulterul pot fi
opţiuni interesante, la modă
chiar. Depinde doar de
cine le practică.
Cartea mea se adresează celor
care cred în
schimbare lăuntrică. Ea poate fi
rezumată în câteva
vorbe: Nu te juca cu focul. Nu
negocia cu ispita nici cât
negru sub unghie. Pune-ţi pofta-
n cui! Alege Lumina.
Ai curaj, biruinţa este a celor
care învaţă să stea drepţi.
Joshua Harris este pastor în
Washington, autorul
bestseller-ului "Adio amoruri".
Puteţi afla detalii despre viaţa
şi activitatea lui
lawww.joshharris.com.
Editura AQUA\
"VI 973-7758-16-1
789737"758
1 63

Prada Ispitei - Joshua Harris

Загружено:

Сведения о документе

Авторское право

Доступные форматы

Поделиться этим документом

Поделиться или встроить документ

Параметры публикации

Этот документ был вам полезен?

Это неприемлемый материал?

Авторское право:

Доступные форматы

Prada Ispitei - Joshua Harris

Загружено:

Авторское право:

Доступные форматы

Joshua Harris

Editura Aqua Forte, Cluj

Probabil că eu însumi am nevoie

Aveţi dinainte umila mea încercare

Dumnezeu. Dar nici cele mai

Fie că trăiţi „o zi bună" sau „o zi

Nici măcar prin gând să nu-ţi

De fapt, nu-mi mai amintesc chiar

Aveam optsprezece ani. Ceilalţi

mâna dreaptă întinsă deasupra foii

Devenise oficial, contractul fusese

Acum pot să râd amintindu-mi de

lupta pe care am dus-o eu. Poate

prieten sau o prietenă apropiată.

opresc - zău că am încercat. Am

Oare Isus a murit ca să ajung aicil

o motivaţie greşită a luptei cu

Incapacitatea de a-mi respecta „contractul"

nepotrivite vor duce la

Cuvântul lui Dumnezeu ne arată

noastre orice poate fi necurat,

„Aşa ceva chiar că nu se poate!"

varianta „Pradă ispitei" (n.ed.)

Disperarea sau mândria în faţa

Când i-am spus prima oară

luptăm, iar poftele şi-au

nesfârşită a planurilor divine.

Trebuie să stingem focul cu foc.

Ce zice Dumnezeu că ar fi bun,

Sună telefonul. „Alo?"

Mai vorbim vreo patruzeci de minute despre

dorinţa sexuală, darul minunat şi

Pornirea cea bună

în seara aceea, tot stând şi

Iar dincolo de procreare, pulsiunile

Dacă simţi o dorinţă puternică de

■ Doamne, îţi mulţumesc că m-

Dumnezeu nu ne-a chemat la

Când nu te saturi niciodată

în primul capitol am citit din

De ce sunt aşteptările lui

plăcerea adevărată, divină. Nu

lor, averilor pământeşti,

Am citit cândva istoria adevărată a

dimensiunile lui Raynald. Ca să fie

închişi în ceea ce tânjim

alegere greşită, ne vom risipi

în propria voinţă, toate eforturile

toţi ceilalţi trebuiau

oameni depinde de opţiunea mea

presupune aplicarea oricărui set

într-un mod greşit. în cartea O

Totul se va nărui în jurul tău, vei fi

neînsufleţită. Iar păcatul va deveni

Două cuvinte importante

Fermitatea evanghelică şi evitarea

alţi credincioşi, Dumnezeu

dorinţa de a păcătui, ne înnoieşte

neprefăcută cerând iertare, când

Liber să fii sfânt

Să însemne aceasta că putem să-1

cuprinde într-o singură

poruncă: ,Să iubeşti pe aproapele

Atât conformismul, cât şi