ADMINISTRAREA MEDICATIEI ANTICOAGULANTE

Definitie :
Anticoagulantele sunt medicamente care impiedica coagularea
sangelui, actionand asupra factorilor plasmatici responsabili de coagulare.
Mod de prezentare :
Se face in functie de efectul acestora:
Heparina- anticoagulant fiziologic, inactiveaza trombina si factorul X din plasma.
- se injecteaza intravenos: efectul este imediat si se mentine 4-8 ore.
Heparina cu greutate moleculara mica, inactiveaza factorul X dar nu si trombina :
Calciparina
Fraxiparine
Clexane
-se injecteaza subcutanat, in solutie concentrata avand avantajul administrarii o
data sau de doua ori pe zi, doar in scop profilactic .
Anticoagulante cumarinice (orale ) - efect de tip antivitamina K, impiedicand
sinteza hepatica a protrombinei si a celorlalti factori ai coagularii dependenti de
vitamina K:
Trombostop
Sintrom
-se administreaza oral, efectul se instaleaza dupa un timp de latenta de cateva
zile; este prelungit.
Heparina
-fiole a 1ml solutie apoasa injectabila continand heparina sodica 5000 unitati
internationale (cutie cu 5 bucati)
-fiole/flacoane cu 25 000 u.i./5 ml;

Calciparina (heparina calcica)

-seringi preumplute 0,2 ml - 5000 u.
-fiole de 1 ml -25000 u.
Fraxiparine
- solutie 9500 u/ml
- seringi preumplute negradate 0,3-0,4ml; seringi gradate 0,6-0,8 ml ;
Clexane (enoxaparina sodica )
- seringi preumplute continand enoxaparina sodica 2000 UI anti-Xa/ 0,2 ml;
4000 UI anti-Xa/0,4 ml; 6000UI anti-Xa/0,6ml; 8000 UI anti-Xa/0,8 ml; 10000 UI
anti-Xa/1 ml.
-1mg enoxaparina sodica (0,01ml sol. injectabila) corespunde la aproximativ
100 UI anti-Xa.

Trombostop (Acecumarol )
- comprimate de 2 mg
Simtrom
- comprimate de 4 mg
Hepatrombin
-gel ce contine la 100g:50.000 ui heparina
Heparina
-tratament de urgenta al afectiunilor trombembolice: embolie pulmonara masiva,
tromboza venoasa profunda ca tratament initial, infarct acut de miocard, angina
instabila, coagulare intravasculara diseminata.
Trombostop,Sintrom
-se administreaza in continuarea heparinoterapiei in tratamentul curativ si
preventiv al bolii trombembolice.
Hepathrombin
-prevenirea si tratarea majoritatii afectiunilor venoase: varice, tromboflebite
-leziuni posttraumatice: hematoame, contuzii, intinderi ligamentare.
Heparine cu greutate moleculara mica:
-profilaxia bolii tromb-embolice venoase in chirurgia generala si/sau ortopedica;
-profilaxia trombo-embolismului venos la pacientii imobilizati la pat datorita unor
afectiuni medicale acute, inclusiv insuficienta cardiaca, respiratorie, infectiile
severe si bolile reumatismale
-tratamentul trombozei venoase profunde cu sau fara embolism pulmonar
-tratamentul anginei pectorale instabile si al infarctului miocardic non-Q
-profilaxia coagularii in circuitul extracorporeal in timpul sedintelor de
hemodializa
Heparina
-se administreza i.v.; pentru ca actioneaza imediat si efectul dispare in 4-8h se adm.
5000 u la 4, maxim 6 ore.
Pentru mentinerea nivelului constant de heparina in sange se prefera
administrarea in perfuzie continua pe seringa automata, 1000 u/h; initial se
administreaza 5000 u in bolus.
Injectarea se face in zonele de electie cunoscute dupa tehnicile invatate.
Tratamentul se face sub control clinic si de laborator :

la 6h se recolteaza aPTT (timpul partial de tromboplastina activata ).

pentru o anticoagulare eficienta valoarea aPTT trebuie sa se dubleze.

ajustarea dozelor se face in functie de valoarea aPTT.

Calciparina,Fraxiparine,Clexane
Cale de administrare : injectie subcutanata
Locul de electie: tesutul celular subcutanat al peretelui abdominal anterolateral sau
posterolateral, alternativ in dreapta si stanga.

Tehnica de administrare :
Pozitia pacientului: decubit dorsal
Se inspecteaza regiunea, se dezinfecteaza tegumentele
Seringa preumpluta este gata de utilizare, nu trebuie eliminata bula de aer
Injectarea consta in introducerea acului perpendicular, nu tangential, pe toata
lungimea lui intr-un pliu al pielii tinut intre police si index
Pliul trebuie tinut pe toata durata injectarii
Dupa retragerea acului nu se maseaza locul injectarii
Examinari de laborator: timpul Quick,INR (International Normalized Ratio )
Trombostop, Sintrom
Cale de administrare: orala, sub control TQ, INR repetat periodic; continua
tratamentul cu Heparina cu masa moleculara mica.
Hepathrombin
Cale de administrare: aplicatii locale pe tegumente si mucoase de mai multe ori pe
zi.
Interventiile asistentei medicale :
Administreaza medicatia respectand indicatiile medicului privind doza, calea
si ritmul de administrare
Verifica calitatea produselor: termen de valabilitate, aspect, culoare, integritate
Pregateste instrumentele si materialele necesare tehnicii de administrare in
functie de calea prescrisa de medic,respectand masurile de asepsie.
Astfel:
Heparina-prin injectie subcutanata, intravenoasa sau perfuzie cloruro-sodica
izotona.
Calciparina, Fraxiparine, Clexane- injectie subcutanata.
Accidente :
- durerea in timpul injectarii impune retragerea imediata a acului si injectarea in
alta parte
- hematom prin atingerea unui vas de sange
Trombostop, Sintrom
- se administeraza pe cale orala Recolteaza periodic sange pentru monitorizarea
TQ, INR
- se tine seama de medicamentele care influenteaza efectul produsului. Cresc
efectul: aspirina, paracetamol, fenilbutazona. Scad efectul : pansamentele gastrice,
carbunele medicinal.
- recolteaza periodic sange pentru monitorizarea TQ,INR
Hepatothrombin

 - aplica gelul sau ungventul de mai multe ori pe zi pe zone cu contuzii,

hematoame, entorse, facand masaje in sensul circulatiei venoase.
- aplica ungventul pe o compresa fina de tifon si apoi pe zonele cu afectiuni
venoase inflamatorii

Supravegheaza pacientul si sesizeaza aparitia unor complicatii,hemoragii

(epistaxis, gingivoragie, hematurie, metroragie, hematoame) reactii adverse la
heparina (alergii, febra, frison, eruptii cutanate, soc anafilactic) si le raporteza
medicului.
ATENTIE:
Nu se asociaza heparina in solutie perfuzabila salina izotona cu alte
medicamente
In timpul tratamentului cu anticoagulante nu se efectueaza injectii
intramusculare
Tratamentul cu anticoagulante se incepe cu heparina si se continua cu
trombostop
Nu se fac masaje cu hepathrombina in caz de tromboze sau tromboflebite
Nu se aplica unguentul sau gelul pe mucoase sau rani deschise
Cardiotonicele

Cardiotonicele
Digitalicele
-sunt glicozizi extrai din plante;
-cresc fora de contracie a miocardului;
-scad frecvena ventricular FV;
-se administreaz n insuficien cardiac, fibrilatie i flutter atrial cu ritm rapid,
tahicardie paroxistic supraventricular
Forme de prezentare
-Digoxin, 1 cp.=0,25 mg. 1 fiol=0,5 mg;
-Lantozid C, 1 drageu=0,25 mg;
-Deslanozid, 1 fiol=4 mg/2ml

Eficiena tratamentului se urmrete dup urmtorii parametric:

-Scderea frecvenei pulsului i a respiraiei;
-Creterea diurezei;
-Greutatea i edemele scad;
-Hepatomegalia regreseaz;
-Dispar crepitantele bazal;
-Pentru aceasta asistenta medical:
supravegheaz administrarea corect a medicaiei cardiotonice;
monitorizeaz increta si excreta;
cntrete zilnic bolnavul;
msoar funciile vitale;
pregtete pacientul pentru explorri funcionale EKG;
limiteaz consumul de sare;
administreaz KCL

Semnele intoxicatiei digitalice sunt extracardiace si cardiace.

-tulburrile digestive:
anorexie, greturi, vrsturi;
diaree, dureri abdominale;
-tulburri de vedere (vedere colorat monocrom n galben/albastru/verde
xantocromia);
-apariia la un pacient cu fibrilaie atrial a regularizrii ritmului (tahisistolie atrial),
-La EKG: extrasistole ventriculare
-Tratament:
oprirea digitalizarii
splaturi gastrice cu carbune medicinal
fortarea diurezei cu Furosemid

potasiu: KCl casete, Aspacardin, Spironolactona

Tratam. bradicardiei: Atropina i.v. 0,5 1 mg
Tratam. aritmiilor ventriculare: Xilina i.v. apoi perfuzie
Tratam. tahiaritmiilor supraventriculare: Beta-blocante
Prurit,urticarie ,edem de glot ,prbuirea presiunii arteriale ,ritm cardiac neregulat
grea, vrsturi, crampe abdominale, pierderea cunotinei.

Electrocardiograma (EKG,ECG) este un test ce masoara impulsurile electrice ale

inimii.Inima este o pompa musculara formata din doua atrii si doua ventricole. Un sistem
natural electric, face ca muschiul inimii sa se contracte si sa pompeze sangele catre
plamani si restul corpului.
Activitatea electrica a inimii poate fi detectata de la nivelul pielii prin niste mici discuri
metalice, denumite electrozi. In timpul electrocardiogramei electrozii sunt atasati de
piele la nivelul toracelui, bratelor si picioarelor. Acestia sunt conectati la un aparat ce
transforma impulsurile electrice intr-o reprezentare grafica, pe care o inregistreaza pe
hartie. Aceasta reprezentare grafica, ce apare sub forma unei linii, este analizata de
aparat si mai apoi de catre medic.
O electrocardiograma poate sa arate:
-dovezi ale maririi de volum a inimii
-semne ale unui flux sanguin insuficient la nivelul inimii
-semne ale unor leziuni noi sau vechi ale inimii (infarcte)
-probleme ale ritmului cardiac (aritmii)
-modificari ale activitatii electrice, determinate de un dezechilibru electrolitic
-semne de inflamatie a sacului ce inconjoara inima (pericardite).
O electrocardiograma nu prevede aparitia unui infarct miocardic.
Medicul care efectueaza electrocardiograma trebuie informat asupra medicatiei pe care
pacientul o are prescrisa. Unele medicamente pot influenta rezultatele
electrocardiogramei.
Electrocardiograma este efectuata de obicei de catre un cadru medical, iar rezultatul
este interpretat de catre un medic, precum un internist, un medic de familie, cardiolog
sau chirurg.Pacientul primeste de obicei EKG-ul ca dovada a examinarii sale de catre
un medic. Electrocardiograful este portabil, astfel incat EKG-ul poate fi efectuat, practic,
oriunde. In cazul spitalizarii, pacientul poate fi monitorizat cardiac continuu printr-un
electrocardiograf; acest proces este denumit telemetrie.Inainte de efectuarea EKG-ului,
pacientul trebuie sa-si indeparteze toate bijuteriile si hainele de pe jumatatea superioara
a corpului, de la nivelul mainilor si a picioarelor.
In timpul electrocardiogramei pacientul va sta intins pe o masa sau pe un pat. Zonele de
la nivelul pieptului, mainilor si a picioarelor unde vor fi plasati electrozii, sunt curatate si
eventual rase, pentru a furniza o suprafata curata si neteda. Intre piele si electrozi poate

fi plasat un gel special sau niste mici tampoane imbibate cu alcool sanitar, pentru a
inbunatati conducerea impulsurilor electrice. Pot fi folositi si electrozi de unica folosinta
ce nu necesita gel saualcool.
In cazul aparatelor mai vechi, electrozii trebuie repozitionati in timpul testarii. Dupa
terminarea investigatiei electrozii si gelul sunt indepartati. Pe durata efectuarii testului,
pacientul nu trebuie sa se miste sau sa vorbeasca, deoarece activitatea musculara
poate influenta rezultatul. Pentru rezultate optime, pacientul trebuie sa stea intins,
nemiscat si sa respire normal; uneori medicul poate ruga pacientul sa-si tina respiratia
pentru cateva secunde. O electrocardiograma dureaza in medie 5 pana la 10 minute. In
unele cazuri, aceasta perioada se poate prelungi, de exemplu, atunci cand se masoara
ritmul cardiac.
De retinut!
Electrocardiograma este o investigatie nedureroasa.Singura senzatie de discomfort
poate fi atunci cand gelul si electrozii sunt aplicati direct pe piele simtindu-se reci.
RISCURI
Nu exista riscuri asociate cu efectuarea unei electrocardiograme. Acesta este un test
foarte sigur. In cele mai multe din cazuri, nu exista motive pentru care un pacient sa nu
poata efectua o electrocardiograma.
Electrozii detecteaza numai impulsurile produse de inima. Prin corp nu trece nici un
curent electric provenit de la aparat, deci nu exista riscul de electrocutare.
Rezultate
Electrocardiograma este o reprezentare grafica cu un tipar caracteristic a
impulsurilor electrice generate de inima.
Partile componente ale EKG-ului sunt denumite unda P, complexul QRS, segmentul ST
si unda T:
-unda P reprezinta inregistrarea activitatii electrice a camerelor superioare (atriile)
-complexul QRS reprezinta inregistrarea activitatii electrice a camerelor inferioare
(ventriculi)
-segmentul ST apare ca o linie dreapta intre complexul QRS si unda T; un segment ST
supra sau subdenivelat corespunde unui muschi cardiac lezat sau care nu primeste
suficient sange
-unda T corespunde perioadei in care ventriculii se relaxeaza din punct de vedere
electric si se pregatesc pentru o noua contractie.
O ecocardiograma, cunoscuta si ca ecografie cardiaca sau ecocardiografie, reprezinta o
sonograma a inimii. Aceasta metoda foloseste tehnici standard care furnizeaza o
imagine bidimensionala a inimii.
Ecografia cardiaca este in prezent o investigatie de prima linie in diagnosticul bolilor
cardiovasculare. Ea este cruciala pentru diagnosticul tuturor bolilor cardiace, nu numai
pentru a confirma diagnosticul, ci si pentru a exclude posibilitatea unei anumite boli.

Ecocardiografia standard este o metoda nedureroasa, asemanatoare cu o radiografie,

insa fara iradiere, deoarece nu foloseste razele X, ci ultrasunetele.

Marele atu al ecocardiografiei este c arat anatomia acestui organ n continu

micare, dar pune n eviden i fluxurile care circul prin inim.
Ecografia Doppler, cea cu vechime mare, punea n eviden viteza cu care curge
sngele n inim i n vase. Ecocardiografia a devenit principala tehnic de imagistic n
cardiologie. Dar apariia ecografiei la inim nu mpinge n uitare electrocardiograma att
de necesar, nici discuia cu suferindul de inim.
Dar s vedem ce tie s fac ecografia la inim. Ea pune n eviden i patologii ale
inimii. De exemplu, ecocardiografia arat afectrile valvei: nu numai dac e vorba de o
stenoz, adic de o ngustare, ci i ct de sever este stenoza. Nu mai este necesar
proba cu cateterism, care este un test invaziv. n cazul insuficienei cardiace, ecografia
pune n eviden gradul de afectare a inimii, dar medicul afl i cauza insuficienei
cardiace. La bolnavii de cardiopatie ischemic, ecografia la inim evalueaz ischemia,
adic d msura insuficientei irigri cu snge.
La bolnavii de infarct, ecocardiografia arat ct din muchiul inimii a suferit. Se face i
ecografie cardiac la stres n regim de efort sau prin mimarea unui efort, inoculnd
substane speciale. Nu se vede strmtarea coronarelor (a vaselor muchiului cardiac),
ci n ecografia cardiac se vd modificrile contraciei inimii, deci consecinele irigrii
proaste cu snge. Dar principala indicaie a ecocardiografiei este de a vedea
funcionarea ventriculului stng.
Ecocardiografia apreciaz lucrarea ventriculului stng, cel att de important, cci el
pompeaz sngele. Ecocardiografia pune i diagnosticul de pericardit, adic se vede
ct lichid s-a strns anormal n pericard, adic n sacul inimii, nveliul inimii.
Ecocardiografia nu e invaziv i se recomand pentru investigarea bolilor congenitale.
Iat avantajele ecografiei la inim. Este un test neinvaziv lipsit de riscuri.
Ecocardiografia este uor de repetat. Acurateea examenului, adic exactitatea
ecografiei la inim, nseamn un salt calitativ important. Aparatele de ecografie la inim
au devenit miniaturizate i de 4-5 kg precum un leptop.