Savanciuc Andreea

Master, III semestre, E.M.C.

Conceptul de "binar" in muzica

Existenta conceptului de "binar" in muzica nu este deloc

intamplatoare. Ea se datoreaza unor legi firesti, nescrise, care guverneaza
intreg Universul. Insasi viata noastra se desfasoara ca o pendulare intre doi
poli: zi - noapte, lumina - intuneric, cer - pamant, divin - uman, afect ratiune, feminin - masculin. Chiar corpul uman este inzestrat cu doua maini,
doi ochi, doua urechi sau doua picioare. Activitatea umana se desfasoara pe
doua planuri: fizic si spiritual. La inceputul lumii, Dumnezeu a creat doi
oameni. Ne-am intrebat uneori de ce se invart atat de multe in jurul acestei
cifre? De ce doi ? Poate pentru ca numai pornind de la doi putem vorbi
despre diversitate si in acelasi timp despre unitate - doua jumatati formeaza
un intreg si acest intreg inseamna lumea noastra, universul in care traim,
fiecare din noi.
Toate aceste dimensiuni le gasim reflectate si la nivelul limbajului
muzical, intr-un mod aparent putin important, dar la o privire mai atenta,
pline de intelesuri adanci si semnificatii.
Intorcandu-ne la inceputurile muzicii, in evul mediu, prima forma
de dualitate muzicala dupa aparitia organumului, ce evolua paralel cu
melodia gregoriana, a fost canonul, care a generat mai tarziu polifonia, unde
vocile se succed intr-un continuu flux de intrebari si raspunsuri ( iata din

nou o grupare binara). Limbajul muzical in sine este structurat pe doua

dimensiuni: dimensiunea orizontala, liniara (melodica) si cea verticala
(armonica).
Alti doi poli intre care se desfasoara intreaga muzica: tonal si
modal, (stabil - miscator, incert) sau clasic si romantic, insa mai interesant
ar fi daca ne-am gandi la semnificatia acestora, clasicul insemnanad rigoare,
ratiune, simetrie, staticism; romanticul

inclinand spre

afectivitate,

subiectivism si idealuri inalte.

Dealtfel, intreaga muzica se imparte in doua categorii: vocal instrumental, sacru - profan, muzica inchinata divinului, cum se obisnuia in
baroc, muzica adresata omului si umanitatii (romantism), muzica simfonica
- muzica cu text.
Un alt cuplu aflat in opozitie este reprezentat de termenii de major
si minor, dand nastere luminii sau intunericului in muzica, optimismului sau
opusului acestuia, increderii sau izolarii. Fiecare dintre aceste dimensiuni
caracterizeaza personalitatea umana, in proportii variate. In psihologie,
exista numai doua tipuri de temperamente: sangvin si melancolic, introvertit
si extrovertit, aceste doua generand la randul lor altele, precum colericul sau
flegmaticul.
Un alt exemplu de dualism il gasim in opozitia termenilor de
consonanta si disonanta, acceptare sau respingere. Acest fenomen al
atractiei sau respingerii

se naste in muzica intre doua sunete, pe baza

elementelor comune acestora, (armonicele). Teoria este valabila

si in

relatiile dintre oameni. Cu cat punctele comune sunt mai numeroase, relatia
care se stabileste intre doi indivizi este una consonanta si armonioasa, insa
daca dezacordurile primeaza, disonanta nu intarzie sa apara.
Cel mai des utilizat, termenul de ''binar'', apare in muzica in
2

contextul sistemului ritmic binar, sau referindu-se la metru. Metrul la randul

sau ne descopera o noua dualitate, generata de metrul binar, caruia i se
atribuie masculinitatea, si cel ternar caruia ii sunt atribuite feminitatea,
sensibilitatea si eleganta.
Iata cateva aspecte ale existentei dualitatii in muzica si, in
genere, in univers

dar si in viata fiecaruia dintre noi, pentru ca intreaga

existenta umana, de la nastere pana la moarte (iata inca o dualitate), se

desfasoara peduland fara incetare, in incercarea de a da sens si culoare
fiecarei clipe a vietii.