Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
Scurt istoric*
Parlamentul european a aparut prin tratatele institutive, fiind denumit, la inceput,
fie Adunarea comuna (in Tratatul instituind CECA), fie Adunare (in Tratatele instituind
CEE, Euratom); prin Rezolutia din 20 martie 1958, cele trei institutii similare au fost
reunite in Adunarea parlamentara europeana, numire ce si-a produs efectele incepand cu
anul 1960.
Prin rezolutia Adunarii parlamentare europene din 30 martie 1962, s-a stabilit
denumirea de Parlamentul european, denumire pe care o poarta si in prezent.
Sub aspectul componentei si al recrutarii, remarcam ca, inca din anul 1951, autorii
tratatelor au sustinut clar principiul conform caruia membrii Adunarii sa fie alesi cu
"sufragiu universal direct, dupa o procedura uniforma in toate statele membre", iar
toate statele membre trebuiau sa reglementeze punerea in aplicare a acestui principiu. Din
acest sufragiu universal direct deriva in mod clar legitimitatea Parlamentului european.
Principiul a fost preluat si mai tarziu, in anul 1957, iar articolul 21. din CECA ce-l
continea initial, a fost armonizat prin art.2 al Conventiei din 1957 cu privire la institutiile
comunitare. Se prevedea posibilitatea elaborarii de proiecte de catre Adunare, in vederea
alegerii membrilor Parlamentului european prin sufragiu universal direct, potrivit unei
proceduri uniforme in toate statele membre.
In acest sens, Consiliul a adoptat, la 20 sept 1976, o decizie privind alegerea
reprezentantilor parlamentari prin sufragiu universal direct, insa statele membre nu au
agreat ideea adoptarii unei proceduri electorale uniforme, astfel incat oricat de bune ar fi
obiectivele prevazute in art. 138.3 al tratatului CEE, "Actul" nu reuseste sa se ridice la
acelasi nivel, prevazand ca procedura electorala este condusa in fiecare stat membru prin
dispozitii nationale. Fiecare stat membru era liber sa adopte un anumit tip de scrutin,
conform traditiilor electorale nationale.
Actul din 1976, vizand alegeerea reprezentantilor din adunare prin sufragiu
universal direct, se limiteaza sa aduca in prim plan cateva reguli minimale, cum ar fi:
-principiul votului unic;
-desfasurarea alegerilor in cursul aceleiasi perioade in toate st membre, perioda care
incepe de joi dimineata si se termina in duminica imediat urmatoare;
-varsta minima de vot este 18 ani.
Fiecare stat stabileste regulile cu privire la electorat (singura conditie stabilita de o
maniera uniforma este cea referitoare la varsta) si la modurile de desfasurare a scrutinului
(toate statele au adoptat un sistem de reprezentare proportionala, cu liste nationale sau
locale). In prezent, reglementarea aplicabila este Recomandarea nr. 142/2013 privind
consolidarea desfurrii democratice i eficiente a alegerilor pentru Parlamentul
European (2013/142/UE).
petitie si pot depune la Presedintele parlamentul european cererile sau plangerile lor cu
privire la probleme care se afla in jurisdictia Uniunii europene.
Este nevoie de asentimentul parlamentului pentru decizii referitoare la acceptarea
de noi state membre, la acorduri de asociere cu tarile care nu sunt membre ale Uniunii si
la incheierea de acorduri internationale. Aceasta inseamna ca, in prezent, parlamentul are
dreptul sa ratifice si puterea sa respinga acorduri internationale. Din preocuparea sa
pentru apararea drepturilor omului, Parlamentul isi foloseste puterea pentru a cere tarilor
care nu sunt membre sa isi imbunatateasca practicile in domeniul respectarii drepturilor
omului. Parlamentul nu a ezitat sa repinga o serie de protocoale financiare cu unele state
care nu sunt membre, pe baza unor chestiuni legate de drepturilor omului, obligand aceste
tari sa elibereze detinutii politici sau sa accepte angajamentele internationale pentru
respectarea drepturilor omului. In 1998, Parlamentul a creat Premiul Saharov, oferit anual
unor persoane care s-au distins in lupta pentru apararea drepturilor omului.