Cum trebuie s fie relaiile ntre

membrii familiei
Mediul familial este sau ar trebui sa fie un centru al afectivitatii si al confortului
emotional pentru individ, mediul in care se poate retrage si simti in siguranta alaturi de
pesoane care il sustin, insa de multe ori relatiile intre membrii familiei sunt tensionate
si fragile. Acest lucru poate fi cauzat chiar de existenta unei apropieri fizice si
emotionale prea mari intre membri, familia fiind un dat si neimplicand o alegere voita
a individului de a-si petrece viata alaturi de anumite persoane cu exceptia,
bineinteles, a alegerii initiale a partenerilor cuplului conjugal.
Relatiile intre membrii familiei ar trebui sa fie armonioase, bazate pe comunicare si
iubire, pentru o dezvoltare personala si o evolutie corespunzatoare a personalitatii
fiecarui membru, in special a celor mici. Copiii au nevoie de un mediu care sa le ofere
siguranta fizica si psihica, confort, afectivitate, comunicare sincera si deschisa.
Impartasirea emotiilor si sprijinul afectiv din partea parintilor constituie importante
variabile in dezvoltarea ulterioara a viitorului adult. Tipul de relatii care va exista in
familie va determina modul de relationare al copilului in viitor cu alte persoane. Copiii
nu au nevoie doar de necesitatile de baza: adapost, hrana, imbracaminte si o educatie,
ci au nevoi ca orice fiinta umana legate si de afectiune, stima de sine, respect din
partea celorlalti, comunicare. Aici intervine o alta problema: relatiile intre membrii
familiei cateodata nu se bazeaza pe respect reciproc si pe hranirea stimei de sine a
celuilalt, dimpotriva, pe autoritate (lupta pentru putere intre sot si sotie, intre frati,
intre parinte si adolescent) si pe critica deconstructiva ce afecteaza increderea in sine.
In loc sa protejeze si sa hraneasca stima de sine a copilului atat de importanta in
relatiile pe care le va avea ulterior in scoala, societate, propria familie, parintii de multe
ori se concentreaza pe critici, pe tot ceea ce nu face bine cel mic si mai putin pe ceea ce
reuseste si pe sanctiuni, nu pe recompense.
Parintii nu realizeaza uneori cat de importante sunt de fapt relatiile intre membrii
familiei pentru copil, cat de mult il vor influenta acestea pe intreaga durata a vietii sale.
Relatii tensionate sau bazate mai degraba pe o comunicare superficiala provin din
abordarea unor atitudini extreme in stilul parental. Exista astfel fie un gen de tata mult
prea autoritar, dur, strict, care se foloseste de puterea sa pentru a impune limite si
pentru care comunicarea inseamna ca el sa verifice copilul, acesta sa ii raspunda, fie
genul de tata care lipseste aproape complet din tabloul cresterii copilului, care nu ii
acorda timpul si sustinerea emotionala atat de necesara, ci lasa aceasta slujba in
seama mamei. Cat despre aceasta, exista tipul de mama sufocant, prea implicata, care
doreste sa stie tot despre orice si care nu ii permite copilului (si mai ales
adolescentului) nici un pic de intimitate, in opozitie cu tipul de mama neimplicata, care

ii asigura celui mic doar necesitatile de baza si lasa dezvoltarea sa emotionala pe seama
sortii si atelevizorului! Aceste extreme sunt de nedorit: un parinte prea autoritar
saboteaza insasi notiunea de afectivitate, unul neimplicat nici macar nu o presupune,
iar unul prea sufocant o transforma in ceva stresant pentru copil.
De ce, in pofida legaturii de sange, relatiile intre membrii familiei sunt de multe ori
incarcate de tensiune si nevoi neindeplinite? Este vorba de multiple cauze: in primul
rand, poate exista o incompatibilitate reala intre personalitatile celor care sunt nevoiti
sa-si petreaca fiecare zi impreuna: sotii, fratii, surorile, uneori bunicii. Inchipuiti-va
patru-cinci persoane puse laolalta de soarta intr-un spatiu fizic extrem de mic (spatiul
intim al fiecarei persoane intr-o familie de patru membri de exemplu se limiteaza la
o camaruta in mod obisnuit), persoane care sunt nevoite sa se vada zilnic si sa poarte
conversatii, dar sunt in pofida faptului ca sunt rude total diferite ca personalitate,
temperament, valori, asteptari de viitor. Iar faptul ca exista anumite norme si reguli,
limite in comportamentul familial de exemplu, al copilului fata de parinte poate
accentua tensiunile: unui copil i se poate parea nedrept sa i se supuna tatalui sau, cand
acesta constientizeaza faptul ca ii este de fapt moral si intelectual superior! Totusi,
regulile sunt reguli, iar de aici un intreg conflict interior care la un moment dat se va
transforma intr-unul exterior!
O alta cauza pentru care exista tensiuni in relatiile intre membrii familiei: asteptarile
mult prea inalte uneori nerealiste ale parintilor de la copii. De multe ori, parintii isi
fac vise in legatura cu odrasla lor, cat de chipesa, inteligenta, plina de succes va fi! Dar
ei nu realizeaza ca sunt doar vise si ca realitatea nu poate ajunge vreodata la nivelul
lor, iar atunci cand in mod logic, copilul greseste si se dovedeste a fi o fiinta umana si
nu un ideal, parintele dezamagit va da vina pe copil pentru ca nu a reusit sa-i
indeplineasca asteptarile! Acest tip de reactie o au de obicei parintii care sunt ei insisi
frustrati si se confrunta cu neindeplinirea propriilor aspiratii astfel, transfera acele
aspiratii la copii. Iar copiii se vor confrunta cu un parinte mereu critic si nemultumit, le
va scadea stima de sine si vor forma frustrari care le vor dauna grav in relationarea cu
alte persoane si in viata in general.
Cand se vorbeste despre relatiile intre membrii familiei, trebuie sa se mentioneze si
In final, relatiile intre membrii familiei pot fi tensionate si din cauza existentei unor
probleme mai generale, ce duc la stres si la frustrarea unora dintre membri: saracie,
boala, alcoolism, o cariera profesionala nesatisfacatoare, rezultate scolare mediocre sau
extrem de slabe, comportament deviant al copilului.

Rolul familiei n educaia copiilor

Tuturor ne este cunoscut expresia Cei apte ani de acas. Perioada optim pentru educaie
i formarea caracterului psiho-social n viaa fiecrui individ este reprezentat de copilrie.
Copilul primete primele sfaturi i noiuni educative, i dezvolt aptitudinile i i formeaz
primele deprinderi de via sntoas, n familie. Cei apte ani de acas, ne arat familia,
mediul n care s-a dezvoltat copilul, credina, toate acestea reprezentnd bagajul lui educativ.

Pentru fiecare individ, familia reprezint rdcina educaiei, prinii fiind primii profesori
din viaa copilului. Ei sunt cei care pun bazele n educaia, formarea i dezvoltarea
acestuia. Cnd copilul ajunge la grdini i apoi n coal, ei vor avea n continuare un
rol foarte important n educaia lui, de implicarea lor n acest proces depinznd reuita
colar a copilului.
n perioada frecventrii grdiniei, prinii se pot implica n educaia propriului copil,
exprimndu-i dorina de a participa la diferite activiti alturi de acesta, cunoscndu-i
prietenii i preocuprile, fiind ateni la nevoile copilului i pstrnd un contact permanent
cu educatoarea lui.
n anii de coal prinii se pot implica n educaia copilului prin diferite modaliti.
Implicarea acestora i manifestarea interesului fa de activitile copilului, l vor
determina pe el s acorde o mai mare importan procesului educativ. n funcie de
particularitile individuale ale fiecrui copil, prinii l pot sprijini n mod eficient. Pot s-l
ajute la rezolvarea unor teme, s-i cunoasc profesorii, materia preferat, verificarea
temelor, etc.
Familia reprezint mediul care influeneaz n mod direct dezvoltarea copilului. Prinii
trebuie s tie c prin implicarea n educaia i formarea copilului, pun bazele de care
acesta are nevoie pentru a se dezvolta i a-i construi un viitor de succes .