DREPT CIVIL.

DREPTURI REALE
1. Notiunea si structura patrimoniului

Codul civil nu defineste notiunea de patrimoniu, desi foloseste acest termen, ca de

altfel si alte izvoare ale dreptului civil.
In sens economic patrimonial desemneaza totalitatea bunurilor ce constituie
averea unei persoane.
In sens juridic, patrimoniul desemneaza totalitatea drpturilor si a obligatiilor
patrimoniale care apartin unei persoane.
In concluzie putem afirma ca patrimoniul reprezinta totalitatea bunurilor materiale
si totalitatea drepturilor care compun averea unei persoane.
Din definitie rezulta ca patrimoniul are in structura sa doua elemente:
latura active, alcatuita din totalitatea drepturilor patrimoniale
latura pasiva, alcatuita din totalitatea obligatiilor patrimoniale.
2. Caracterele juridice ale patrimoniului

1.
2.
3.
4.

Patrimoniul este o unitate distincta de elementele sale componente care exista

independent de modificarile concrete. Din aceasta trasatura juridica se desprind
doua elemente:
patirmoniul apare ca o masa de drepturi si obligatii legate intre ele sau ca o grupare
a mai multor mase de drepturi si obligatii, fiecare avand un regim juridic
determinat.
Drepturile si obligatiile sunt distincte de universalitate, in sensul ca schimbarile ce
se produc in legatura cu drepturile si obligatiile nu afecteaza identitatea
universalitatii, deoarece, de regula, drepturile si obligatiile sunt avute in vedere
numai sub aspectul lor valoric.
Orice persoana are patrimoniu
Patrimoniul este unic
Patrimoniul este divizibil
Patrimoniul este inalienabil
3. Divizibilitatea patrimoniului

Divizibilitatea patrimoniului inseamna ca acesta poate fi impartit in mai multe mase

de bunuri, fiecare dintre ele avand un regim juridic diferit.
De exemplu, sotii au in patrimoniul lor atat bunuri commune, respectiv bunurile
dobandite de oricare dintre soti in timpul casatoriei conform Art 30 Codul familiei, cat si
bunuri proprii expres mentionate din art 31 Codul familiei astfel incat creditorii comuni
ai sotilor pot urmari bunurile commune, iar in masura in care acestea nu sunt indeajuns
pentru acoperirea creantei vor putea urmari si bunurile proprii, in schimb creditorii
personali vor putea urmari bunurile proprii si numai daca nu isi pot satisface creanta vor

solicita impartirea bunurilor comune pentru acoperirea creantei din partea de bunuri
comune ale sotului debitor.
4. Functiile patrimoniului
-

Patrimoniul indeplineste trei functii:

patrimoniul constituie gajul general al creditorilor chirografari
patrimoniul explica si face posibila subrogatia reala cu titlu particular
patrimoniul explica si permite transmisiunea universala si transmisiunea cu titlu
universal.
5. Patrimoniul si gajul general al creditorilor chirografari
Dreptul de gaj general al creditorilor chirografari este instituit de art 1718 Cod
civil care prevede ca: Oricine este obligat personal este tinut de a indeplini datoriile
sale cu toate bunurile sale mobile si immobile, prezente si viitoare.
Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala- gaj,
ipoteca sau privilegiu care sa le asigure creanta. Patrimoniul constituie singura
garantie generala a tuturor creditorilor titulatului sau care va raspunde fata de
creditori cu toate bunurile sale care se afla in patrimoniul sau, bunuri prezente sau
viitoare.
Gajul general confera creditorilor dreptul de a urmari doar bunurile existente in
patrimoniul debitorului in momentul executarii silite, precum si bunurile ce vor intra
in patrimoniul acestuia, pana la realizarea integrala a creantei sale.
6. Patrimoniul si subrogatia reala cu titlu universal
Subrogatia reala reprezinta inlocuirea unui lucru cu altul, iar daca se produce in
cadrul unui patrimoniu se numeste subrogatie reala cu titlu universal.
De exemplu, daca un lucru este vandut, locul sau in patrimoniu va fi luat de pretul
incasat, iar daca din acest prt se va achizitiona un alt lucru, pretul va fi inlocuit
cu lucrul in care a fost investit. Valorile de inlocuire, nou intrate in patrimoniu,
vor avea regimul juridic al valorilor inlocuite.
7. Patrimoniul si transmisiunea universala si transmisiunea cu titlu universal

Patrimoniul explica transmisiunea universala si cu titlu universal care intervine in

urmatoarele situatii:
decesul persoanei fizice
reorganizarea persoanei juridice
La decesul unei persoane fizice sau in caz de reorganizare a unei persoane juridice
se transmit toate drepturile si obligatiile care au apartinut subiectului de drept,
obliectul transmisiunii constituindu-l intregul patrimoniu ca universalitate juridical
si nu drepturile si obligatiile private in mod izolat.

Transimisiunea universala intervine atunci cand se transmite intreg patrimoniul,

nefractionat de la o persoana la alta persoana. De exemplu, la decesul unei
persoane intregul sau patrimoniu revine unui singur mostenitor, care are vocatie
universala legala sau testamentara.
Transmisiunea cu titlu universal consta in transmiterea fractionate a intregului
patrimoniu al unei persoane la doua sau mai multe persoane. De exemplu,
patrimoniul succesoral al persoanei decedate se transmite fractionat la doi sau mai
multi mostenitori care se vor afla in insiviziune cu privire la bunurile dobandite
pana la momentul partajului.
8. Notiunea si caracterele juridice ale drepturilor reale
Drepturile reale jus in re sunt acele drepturi subiective civile in virtutea carora
titularul lor poate sa-si exercite atributele asupra unui lucru determinat, in mod
direct si nemijlocit, fara a fi necesara interventia unei alte persoane.
-

Drepturile reale sunt drepturi absolute, opozabile erga omnes

Dreptul absolut este acel drept subiectiv civil, in temeiul caruia, titularul sau,
determinat, are posibilitatea sa-l exercite singur, celorlalte persoane revenindu-le
obligatia, generala si negative, de a nu face nimic de natura sa-i aduca atingere.

drepturile reale au un caracter perpetuu sau limitat

drepturile reale cu caracter perpetuu sunt proprietatea si servitutie.

drepturile reale sunt limitate ca numar

drepturile reale sunt limitate ca numar, fiind indicate expres de lege, numai prin
lege putand fi create noi drepturi reale.

dreptul de urmarire si dreptul de preferinta

= dreptul de urmarire este posibilitatea recunoscuta titularului unui drept real de a
pretinde restituirea bunului de la orice persoana la care acesta s-ar afla
= dreptul de preferinta consta in posibilitatea conferita de dreptul real titularului
sau de a fi satisfacut cu priotitate fata de titularii altor drepturi.
9. Notiunea si caracterele juridice ale drepturilor de creanta
Dreptul de creanta- jus in personam- este acel drept subiectiv civil in virtutea
caruia subiectul activ creditorul- poate pretinde subiectului pasiv debitorul- sad
ea, sa faca sau sa nu faca ceva.

dreptul de creanta este un drept relative

dreptul de creanta este un raport juridic intre doua subiecte determinate de la
inceput, atat subiectul activ cat si subiectul pasiv sunt determinate

drepturile de creanta sunt nelimitate ca numar

drepturile de creanta sunt nelimitate ca numar, izvorul acestora putans fi un act

juridic sau un fapt juridic.
-

dreptul de creanta nu da nastere dreptului de urmarire si dreptului de preferinta

fiind un drept relativ, dreptul de creanta nu produce cele doua efecte specifice,
dreptul de urmarire si dreptul de preferinta, intalnite in cazul drepturilor reale
10. Comparatie intre drepturile reale si drepturile de creanta

Asemanari:
ambele sunt drepturi patrimoniale
la ambele drepturi sunt cunoscute titularii lor, ca subiecte active
Deosebiri:
la dreptul real este determinat numai subiectul activ, cel pasiv fiind nedeterminat
la dreptul de creanta este determinat si subiectul activ ( creditorul ) si subiectul
pasiv ( debitorul )
dreptului real ii corespunde obligatia generala si negativa de a nu face nimic de
natura sa aduca atingere exercitiului dreptului de catre titularul sau
dreptului de creanta ii corespunde obligatia subiectului pasiv, determinat, de a da ,
a face sau a nu face ceva
drepturile reale sunt limitate ca numar, fiind indicate expres de lege
drepturile de creanta sunt nelimitate ca numar, partile prin acte juridice putand da
nastere la orice drept de creanta
numai in cazul drepturilor reale sunt intalnite doua efecte specifice: dreptul de
urmarire si dreptul de preferinta
drepturile reale sunt aparate prin actiuni reale
drepturile de creanta sunt aparate prin actiuni personale
11. Obligatiile reale de a face ( propter rem )

Obligatiile reale de a face sunt indatoriri ce revin detinatorului unui bun

determinat si care au ca izvor legea sau conventia partilor.
pot fi legale sau conventionale
12. Obligatiile opozabile si tertilor (scriptae in rem )
Obligatiile opozabile si tertilor se caracterizeaza prin faptul ca sunt atat de strans
legate de posesia unui bun, incat creditorul nu poate obtine satisfacerea dreptului
sau decat daca posesorul bunului va fi obligat sa respecte acest drept, desi nu a
participat direct si personal la nasterea raportului obligational.
13. Continutul juridic al dreptului de proprietate
Din definitia dreptului de proprietate se desprind cele trei atribute care formeaza
continutul juridic al dreptului de proprietate: posesia, folosinta si dispozitia

Posesia
Dreptul de a folosi bunul denumit si usus este posibilitatea care-i permite
proprietarului sa-l stapaneasca efectiv si in mod nemijlocit.
Folosinta
Dreptul de a culege fructele bunului denumit si fructus, este prerogativa conferita
titularului dreptului de proprietate de a culege si percepe fructele produse de
acesta.
Dispozitia
Dreptul de a dispune de lucru denumit si abusus are doua componente: dispozitia
juridica si dispozitia materiala.
14. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate
Drept absolut este recunoscut titularului sau, in raporturile acestuia cu toti
ceilalti, care sunt obligati sa nu faca nimic de natura a-l incalca.
Drept exclusiv- proprietarul singur poate exercita asupra lucrului cele trei
attribute ale proprietatii, servindu-se, folosindu-se si dispunand de lucrul ce-i
apartine
Drept perpetuu caracterul de drept perpetuu al proprietatii nu inseamna ca
proprietarul nu poate pierde dreptul sau asupra lucrului.
Drept al carui continut si limite sunt stabilite de lege dreptul de proprietate se
exercita numai in limitele determinate de lege.
15. Dreptul de proprietate privata . Titularii. Obiectul
Dreptul de proprietate privata este acel drept de propritate care are ca titular
persoane fizice, persoane juridice, statul si unitatile administrative- teritoriale,
asupra bunurilor mobile sau immobile aflate in circuitul civil, acestia exercitand
asupra lor atributele conferite de dreptul de proprietate ( posesia, folosinta,
dispozitia ) in nume si interes propriu in limitele determinate de lege.
-

Subiecte ale dreptului de proprietate privata pot fi:

persoanele fizice
persoanele juridice
statul
unitatile administrativ teritoriale
Obiectul dreptului de proprietate private poate fi orice bun, cu singura exceptie a
bunurilor care conform art 136 alin 3 sin Constitutie, fac obiectul exclusiv al
proprietatii publice.

16. Limitele legale ale dreptului de proprietate privata

Limitele legale de interes privat decurg din raportul de vecinatate. Codul civil le
numeste servituti naturale si servituti legale.
Servitutiile naturale sunt obligatia de granituire, obligatia de a contribui la
ingradirea proprietatii, ingradirea referitoare la scurgerea apelor, ingradirea
referitoare la izvoare.
Servitutiile legale sunt: servitutea de trecere pe locul vecin, servitutea de vedere
pe proprietatea vecinului, ingradirea referitoare la plantatii si constructii,
servitutea de picatura a stresinilor, servitutea zidului, gardului si santului comun.
17. Limitele conventionale ale dreptului de proprietate privata
Limitele conventionale sunt acele limite care isi au izvorul in conventia partilor,
ceea ce inseamna ca titularul dreptului de proprietate are posibilitatea de a-si
ingradi exercitarea acestui drept pe cale conventionala.
18. Clauza de inalienabilitate
19. Stingerea dreptului de proprietate privata
(1) Dreptul de proprietate privata se stinge prin pieirea bunului, dar nu se stinge
prin neuz. El poate fi insa dobandit de altul prin uzucapiune sau intr-un alt mod, in
cazurile si conditiile anume determinate de lege .
(2) Proprietarul poate abandona bunul sau mobil sau poate renunta, prin declaratie
autentica, la dreptul de proprietate asupra bunului imobil, inscris in cartea funciara.
Dreptul se stinge in momentul parasirii bunului mobil, iar daca bunul este imobil, prin
inscrierea in cartea funciara, in conditiile legii, a declaratiei de renuntare .
(3) Exproprierea se poate face numai pentru o cauza de utilitate publica stabilita
potrivit legii, cu justa si prealabila despagubire, fixata de comun acord intre proprietar
si expropriator. In caz de divergenta asupra cuantumului despagubirilor, acesta se
stabileste pe cale judecatoreasca.
(4) Nu pot fi supuse confiscarii decat bunurile destinate sau folosite pentru
savarsirea unei infractiuni ori contraventii sau cele rezultate din acestea.
20. Principiile exproprierii
1. Existenta unei cause de utilitate publica
Exproprierea se poate face numai pentru lucrari de utilitate publica, care
potrivit art 5 din Legea nr 33/ 1994 se declara pentru lucrari de interes
national sau de interes local.
2. Existenta unei despagubiri drepte si prealabile
Expropriatorul este obligat sa plateasca proprietarului bunului expropriat
sau titularilor altor drepturi reale cu privire la bunul expropriat o
compensare pentru pierderea suferita care trebuie sa fie dreapta, adica sa

acopere intreaga pierdere suferita de persoanele afectate de masura

exproprierii.
3. Exproprierea se dispune si despagubirea se stabileste prin hotarare
judecatoreasca
Instanta de judecata dispune cu privire la expropriere si stabileste
despagubirea pe care urmeaza sa o primeasca expropriatorul.
21. Procedura exproprierii
Procedura exproprierii se desfasoara in trei etape reglementate distinct in lege:
a. utilitatea publica si declararea ei
b. masurile premergatoare exproprierii
c. exproprierea si plata despagubirilor
Pentru a se produce exproprierea este necesar sa fie intrunite, in mod cumulative,
urmatoarele conditii:
- existenta unei declaratii de utilitate publica
- existenta unei publicitati speciale
- existenta unei juste si prealabile despagubiri
Declararea utilitatii publice se face numai dupa efectuarea unei cercetari prealabile
si conditionat de inscrierea lucrarii in planurile urbanistice si de amenajare a
teritoriului, aprobate, conform legii, pentru localitati sau zone unde se
intentioneaza executarea ei.
Dupa declararea utilitatii publice, expropriatorul imobilului va executa planurile
cuprinzand terenurile si constructiile propuse spre expropriere, cu indicarea
numelui proprietarilor, precum si a ofertelor de despagubire.
Propunerile de expropriere, impreuna cu procesul verbal care incheie cercetarea
prealabila declararii utilitatii publice, se notifica titularilor drepturilor reale asupra
imobilelor, in termen de 15 zile de la publicare, iar aceste persoane pot face
intampinare impotriva actelor respective in termen de 45 de zile de la primirea
notificarii.
Solutionarea cererii de expropriere este de competenta tribunalului in a carui raza
este situate bunul imobil propus pentru expropriere.
Instanta va verifica daca sunt intrunite toate conditiile cerute de lege pentru
expropriere si va stabili cuantumul despagubirilor si suma cuvenita fiecarei parti.
Pentru stabilirea despagubirilor instanta va constitui o comisie compusa din trei
experti: unul numit de instanta, unul desemnat de expropriator si unul din partea
persoanelor supuse exproprierii.
Primind rezultatul expertizei, instanta il va compara cu oferta si cu pretentiile
formulate de parti si va hotara, despagubirea acordata neputand sa fie mai mica
decat cea oferita de expropriator si nici mai mare decat cea solicitata de expropriat
sau de o alta persoana interesata.

22. Efectele exproprierii

-

Exproprierea produce urmatoarele efecte:

transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse exproprierii in
patrimoniul expropriatorului
imobilul expropriat trece in proprietatea publica liber de orice sarcini
stingerea dezmembramintelor dreptului de proprietate : uzul, uzufructul, abitatia si
superficia
stingerea drepturilor personale dobandite de alte persoane asupra imobilului
expropriat, cum ar fi acele rezultate dintr-un contract de locatiune sau un contract
de comodat.
Subrogatia reala cu titlu particular: ipoteca si privilegiul imobiliar se stramuta de
drept asupra despagubirilor stabilite, iar odata ce despagubirea a fost stabilita,
creditorul ipotecar nu mai poate proceda la executarea silita a imobilului respectiv.
23. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publica
1. Drept inalienabil bunurile apartinand dreptului de proprietate publica nu
pot fi instrainate, nu pot forma obiectul unor garantii reale ( gaj, ipoteca ),
sub sanctiunea nulitatii absolute a actelor juridice avand ca obiect
instrainarea sau grevarea cu o sarcina reala.
2. Drept imprescriptibil bunurile apartinand domeniului public al statului
si al autoritatilor administrativ teritoriale sunt imprescriptibile atat
extinctive cat si achizitiv.
3. Drept insesizabil bunurile proprietate publica nu pot fi urmarite de
creditorii proprietarului lor sau de creditorii celor carora le-au fost date in
administrare sau cu orice titlu.
24. Obiectul dreptului de proprietate publica
Bogatiile de interes public ale subsolului, spatiului aerian, apele cu potential
energetic valorificabil, de interes national , plajele, marea teritoriala, resursele
naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri
stabilite de legea organica, fac obiectul exclusive al proprietatii publice.
25. Criteriile de includere a bunurilor in domeniul public
Delegatia legii- fac parte din domeniul public bunurile espres enumerate in acest
sens de lege
Natura bunurilor- intra in domeniu public bunurile care sunt de uz sau de interes
public
Afectiunea bunurilor intra in alcatuirea domeniului public acele bunuri ce sunt
destinate uzului sau interesului public.

Sunt bunuri de uz public acele bunuri care prin natural lor sunt de folosinta
generala- parcuri, drumuri publice, piete publice. De interes public sunt acele
bunuri ce intereseaza toti membrii societatii, chiar daca nu au acces nemijlocit la
folosinta acelor bunuri- scoli, spitale, muzee etc.
26. Exercitarea dreptului de proprietate publica si drepturile reale
corespunzatoare proprietatii publice
Titularii dreptului de proprietate publica sunt statul si unitatile administrativ
teritoriale ca subiecte de drept public, investite cu prerogative de putere.
Exercitarea dreptului de proprietate publica revine potrivit dispozitiilor legale,
organlor centrale ale puterii executive Guvern, ministere, ale autoritatilor
centrale, autoritatilor locale.
1. Dreptul de administrare
Titularul dreptului de administrare poate sa posede, sa foloseasca bunul sis a
dispuna de acesta, in conditiile actului prin care i-a fost dat bunul in
administrare. Dreptul de administrare este un drept real, constituit pe temeiul
proprietatii publice. Poate fi revocat numai daca titularul sau nu-si exercita
drepturile si nu-si executa obligatiile nascute din actul de transmitere.
2. Dreptul de concesiune
Contractul de concesiune este acel contract incheiat in forma scrisa prin care
o autoritate publica, denumita concedent, transmite, pe o perioada
determinate, unei persoane, denumita concesionar, care actioneaza pe riscul si
raspunderea sa , dreptul si obligatia de exploatare a unui bun proprietate
publica in schimbul unei redevente.
3. Inchirierea bunurilor proprietate publica
Contractul de inchiriere se poate incheia de titularul dreptului de proprietate
sau de administrare cu orice persoana fizica sau juridical, romana sau straina.
Inchirierea bunurilor proprietate publica se face prin licitatie publica, iar
sumele incasate din inchiriere se fac venit la bugetul de stat sau bugetele
locale.
4. Darea in folosinta gratuita
In conformitate cu dispozitiile legale, statul si unitatile administrativ
teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor, in folosinta gratuita, pe termen
limitat, persoanelor juridice fara scop lucrativ, care desfasoara activitate de
binefacere sau de utilitate publica, ori serviciilor publice.
27. Dreptul de administrare. Reglementarea legala. Titularii
Dreptul de administrare este un drept real, constituit pe temeiul proprietatii
publice. Potrivit art 136 alin 4 din Constitutie, in conditiile legii organice bunurile
proprietate publica pot fi date in administrarea regiilor autonome ori institutiilor publice,

iar conform art 12 din Legea nr 213/1998, bunurile din domeniu public pot fi date dupa
caz in administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autoritatilor administratiei
publice centrale si locale, a altor institutii publice de interes national, judetean sau local.
-

Titularii dreptului de administrare sunt:

regiile autonome
prefecturile
autoritatile publice centrale si locale cu personalitate juridica ( ministere, consilii
judetene, consilii locale )
institutiile publice de interes national, judetean sau local.
28. Dreptul de administrare: Caractere juridice. Exercitarea. Stingerea
Sub aspectul caracterelor juridice, dreptul de administrare are aceleasi caractere
ca si dreptul de proprietate public, respectiv este un drept inalienabil,
imprescriptibil si insesizabil.
Titularul dreptului de administrare poate sa posede, sa foloseasca bunul sis a
dispuna de acesta, in conditiile actului prin care i-a fost dat bunul in administrare.
Titularul dreptului de administrare raspunde , in conditiile legii, pentru
prejudiciile cauzate ca urmare a neindeplinirii acestei obligatii, iar neindeplinirea
acestei obligatii poate atrage revocarea dreptului de administrare.
Dreptul de administrare va putea fi revocat numai daca titularul sau nu-si exercita
drepturile si nu-si executa obligatiile nascute din actul de transmitere.
29. Dreptul de concesiune: Reglementarea legala. Caractere juridice.
Cadrul juridic general al concesionarii este reglementat prin Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri
proprietate publica care a fost adoptata avand in vedere necesitatea si urgenta
compatibilizarii depline a legislatiei nationale in domeniul concesiunilor cu
reglementarile si practica comunitara, recomandarea Comisiei Europene de
abrogare expresa a Legii nr 219/1998 privind regimul concesiunilor, cu
modificarile si completarile ulterioare.
Caracterele juridice ale dreptului de concesiune sunt: Contract administrativ,
solemn, sinalagmatic, oneros, comutativ, cu executare succesiva si intuitu
personae.
30. Dreptul de concesiune: Obiectul . Titularii. Constituirea
Fac obiectul dreptului de concesiune bunurile care sunt proprietate publica a
statului sau a unitatilor administrativ teritoriale, potrivit Constitutiei si
reglementarilor legale privind prorietatea publica.

Titularii dreptului de concesiune pot fi concedenti, astfel cum dispune art 5 din
O.U.G nr 54/2006 : ministerele sau alte organe de specialitate ale administratiei
publice centrale, pentru bunuri din domeniul public national; consiliile judetene,
consiliile locale sau institutiile publice de interes local pentru bunurile din
domeniul public judetean ori local.
Concesionar poate fi orice persoana fizica sau juridical, indiferent de cetateniei
sau nationalitate ; sunt excluse persoanele juridice de drept public.
31. Dreptul de concesiune: Exercitarea. Incetarea
(1) Concesionarul poate efectua orice acte materiale sau juridice necesare pentru
a asigura exploatarea bunului. Cu toate acestea, sub sanciunea nulitii absolute,
concesionarul nu poate nstrina i nici greva bunul dat n concesiune sau, dup caz,
bunurile destinate ori rezultate din realizarea concesiunii i care trebuie, potrivit legii sau
actului constitutiv, s fie predate concedentului la ncetarea, din orice motive, a
concesiunii.
(2) Fructele, precum i, n limitele prevzute de lege i n actul de constituire, productele
bunului concesionat revin concesionarului.
(3) n toate cazurile, exercitarea dreptului de concesiune este supus controlului din
partea concedentului, n condiiile legii i ale contractului de concesiune.
-

Contractul de concesiune poate inceta, in conditiile legii, astfel:

la implinirea termenului stabilit in contract
prin denuntare unilaterala de catre concedent, atunci cand este impusa de interesul
national sau local dar cu plata unei juste si prealabile despagubiri.
32. Darea in folosinta gratuita
In conformitate cu dispozitiile legale, statul si unitatile administrativ - teritoriale
pot da imobile din patrimoniul lor, in folosinta gratuita, pe termen limitat,
persoanelor juridice fara scop lucrative, care desfasoara activitate de binefacere
sau de utilitate publica, ori serviciilor publice.
33. Inchirierea bunurilor proprietate publica
Inchirierea bunurilor proprietate publica a statului sau a unitatilor administrativ
teritoriale se aproba, dupa caz, prin hotarare a Guvernului, a consiliului judetean,
a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local, iar
contractul de inchiriere cuprinde clauze de natura sa asigure exploatarea bunului
inchiriat, potrivit specificului acestuia.
Inchirierea bunurilor proprietate publica se face prin licitatie publica, iar sumele
incasate din inchiriere se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale.

34. Proprietatea rezolubila: Notiune. Modalitatea de exercitare a atributelor

dreptului de proprietate.
Dreptul de proprietate afectat de modalitati este definit ca fiind acel drept de
proprietate asupra unuia sau mai multor bunuri, care fie ca apartine simultan la
doua sau mai multe persoane, fie ca existenta lui viitoare in patrimoniul titularului
actual depinde de un eveniment sau o imprejurare prevazuta de lege sau stabilita
prin vointa omului.
Proprietatea este rezolubil cnd este afectat de o conditie rezolutorie ori
suspensiv, adic atunci cnd transferul dreptului de proprietate s-a f cut sub
conditie rezolutorie sau suspensiv.

35. Proprietatea anulabila

Proprietateaanulabila este acea modalitate a dreptului de proprietate care ia
nastere prin dobandirea acestui drept in temeiul unui act juridic translativ de
proprietate afectat de o cauza de nulitate relative.
36. Coproprietatea obisnuita
Coproprietatea se defineste ca fiind acel drept de proprietate al carui obiect este
indiviz, din punct de vedere material, insa divizat sub aspect ideal. Astfel, nici unul
dintre titulari nu are un drept exclusive cu privire la o fractiune materiala din bunul
respective, insa detine o cota-parte ideala din dreptul de proprietate.
37. Coproprietatea obisnuita. Actele incheiate cu privire la bunul comun.
Actul juridic de conservare este acela prin care se urmareste preintampinarea
pierderii unui drept subiectiv civil. Sunt acte de conservare: intreruperea unei
prescriptii, inscrierea unei ipoteci sau a unui privilegiu, somatia.
Actul juridic de administrare este acel act juridic civil prin care se urmareste sa
se realizeze o normala punere in valoare a unui bun sau patrimoniu. Sunt acte de
administrare: culegerea fructelor, asigurarea unui bun, locatiunea unui bun pe un
termen de pana la 5 ani, deoarece dupa acest termen locatiunea devine un act de
dispozitie.
Actul juridic de dispozitie- este acela care are ca rezultat iesirea din patrimoniu a
unui drept sau grevarea cu sarcini reale a unui bun. Sunt acte de dispozitie:
vanzarea, donatia, constituirea unui gaj, constituirea unei ipoteci.
38. Coproprietatea fortata. Cazurile. Regimul juridic general.

Coproprietatea fortata exista si se mentine indiferent de vointa coproprietarilor.

-

In dreptul nostru civil sunt cunoscute patru cazuri de coproprietate fortata:

coproprietate fortata asupra partilor comune din cladirile cu mai multe etaje sau
apartamente
coproprietate fortata asupra bunurilor comune necesare sau utile pentru folosirea a
doua imobile vecine
coproprietate fortata asupra despartiturilor comune
coproprietate fortata asupra bunurilor considerate ca fiind bunuri de familie
39. Coproprietatea fortata asupra partilor comune din cladirile cu mai multe
etaje sau aparatamente
In intelesul art 1 alin 2 din Normele metodologice privind organizarea si
functionarea asociatiilor de proprietari, prin bloc de locuinte- cladirecondominiu, se intelege o proprietate imobiliara din care unele parti sunt
proprietati individuale, reprezentate din apartamente sau spatii cu alta destinatie
decat cea de locuinta, iar restul, proprietate comuna indiviza.
40. Coproprietatea fortata asupra despartiturilor comune
Coproprietatea fortata asupra despartiturilor comune este reglementata in art. 590609 Cod civil. Sunt despartituri comune: zidul comun, santul comun, gardul
comun.
41. Partajul
Partajul sau imparteala este operatiunea juridical prin care se pune capat starii de
proprietate comuna, in sensul ca bunul sau bunurile stapanite in comun sunt
impartite in mod material intre copartasi.
Partajul se poate realiza pe cale conventionala sau, in caz de divergenta intre
copartasi pe cale judecatoreasca.
42. Proprietatea comuna in devalmasie
Proprietatea comuna in devalmasie este acea forma a dreptului de proprietate
comuna caracterizata prin faptul ca titularii sai nu au determinata cota- parte
ideala din dreptul de proprietate asupra unor bunuri nefractionate in materialitatea
lor, bunul apartinand deopotriva tuturor coproprietarilor.
43. Proprietatea periodica
Proprietatea periodica este definita ca fiind o modalitate a dreptului de proprietate
in cadrul careia fiecare titular exercita in nume propriu si in interes propriu
prerogativele dreptului sau de proprietate pe perioade determinate, care se repeat

succesiv si perpetuu, la intervale regulate, presupunand cel putin doi titulari care
pot fi persoane fizice sau juridice, inclusiv statul , intre care nu exista niciun
raport juridic.
44. Caracterele juridice ale dreptului de superficie

Din definitia dreptului de superficie rezulta caracterele juridice care tin de esenta
sa:
este un drept real principal imobiliar, un drept de proprietate corporala, avand ca
obiect numai constructii, plantatii sau lucrari atasate la sol
este un drept perpetuu in sensul ca dureaza atat timp cat exista constructia, plantatia
sau lucrarea amplasata pe terenul proprietatea altei persoane, fara a se stinge prin
neintrebuintare
este un drept imprescriptibil in sensul ca actiunea in revendicare poate fi exercitata
de superficiar atata vreme cat dreptul exista
nu poate inceta pe calea iesirii din indiviziune, deoarece dreptul superficiarului si
dreptul proprietarului terenului nu se afla in indiviziune
poate fi integral daca priveste toate constructiile, lucrarile sau plantatiile de pe un
teren
poate fi partial daca poarta numai asupra anumitor lucrari, plantatii sau constructii
situate pe acel teren
45. Dobandirea dreptului de superficie

Dreptul de superficie poate fi dobandit prin :

Uzucapiune - dupa regulile aplicabile in cazul dobandirii pe aceasta cale a
drepturilor reale
titlu - inseamna dobandirea acestuia prin conventie, legat sau act de concesiune
conventie - se constituie cand proprietarul unui teren convine cu o alta persoana ca
aceasta din urma sa amplaseze pe terenul sau o constructie, o alta lucrare sau o
plantatie.
legat - se dobandeste in ipoteza in care tertatorul lasa proprietatea terenului unui
legatar si proprietatea constructiei sau plantatiei altui legatar.
Act de concesiune
Temeiul legii se dobandeste atunci cand sotii construiesc pe terenul bun propriu
al unuia dintre ei
46. Intinderea si exercitarea dreptului de superficie
Superficiarul, avand un drept de proprietate asupra constructiilor, plantatiilor
sau lucrarilor, exercita atributele acestuia posesia, folosinta si dispozitia in
integralitatea lor.
Asupra terenului pe care se afla edificiile si plantatiile, superficiarul exercita
posesia, folosinta si un drept de dispozitie materiala limitate, reprezentand doar
posibilitatea de a dispune de substanta terenului in masura necesara realizarii
constructiilor, plantatiilor sau a altor lucrari.

Superficiarul poate transmite dreptul de proprietate asupra constructiei,

plantatiei sau a altor lucrari, odata cu acesta transmitandu-se si dreptul de
superficie.
47. Dreptul de superficie. Apararea. Incetarea superficiei si efectele incetarii..
Indiferent de formele sale dreptul de superficie poate fi aparat prin actiunea
confesorie de superficie. In forma deplina a dreptului de superficie, aceasta
actiune se confunda practic cu actiunea in revendicare, fiind imprescriptibila.
Dreptul de superficie se stinge in urmatoarele moduri:
- prin disparitia ( pieirea sau desfiintarea ) toata a constructiei, plantatiei sau
lucrarilor
- prin confuziune, cand o persoana ( proprietarul terenului, superficiarul ori un tert)
dobandeste dreptul de proprietate atat asupra terenului cat si asupra constructiei,
lucrarii ori plantatiei existente pe teren
-

Efectele incetarii sunt:

efectele incetarii prin expirarea termenului
efectele incetarii prin consolidare
efectele incetarii prin pieirea constructiei
48. Caracterele juridice ale dreptului de uzufruct
1. Uzufructul este un drept real , fiind opozabil erga omnes, inclusive
proprietarului, iar cand obiectul sau il reprezinta bunuri corporale, confera
titularului dreptul de urmarir si de preferinta.
2. Uzufructul este un drept temporar, deoarece se stinge cel mai tarziu la
moartea uzufructuarului daca acesta este o persoana fizica sau cel tarziu
dupa 30 de ani, daca titularul este o persoana juridical
3. Uzufructul este mobiliar sau imobiliar, in raport cu bunurile asupra carora
a fost constituit
4. Uzufructul este un drept de folosinta, deoarece uzufructuarul dobandeste
dreptul de a intrebuinta lucrul si de a-i culege fructele
5. Uzufructul este un drept incesibil, ceea ce inseamna ca nu se poate
transmite prin acte juridice.
49. Drepturile nudului proprietar
1. Dreptul de a dispune de lucru, dar cu respectarea prerogativelor ce revin
uzufructuarului.
2. Sa-si insuseasca productele lucrului, doarece consumand substanta
lucrului, productele, spre deosebire de fructe, nu se cuvin uzufructuarului.

3. Sa exercite in justitie toate actiunile prin care sa-si apere dreptul sau de
proprietate ( actiunea in revendicare, in granituire, negatorie, actiunea
pentru constatarea unei servituti, pentru iesirea din indiviziune ).
50. Obligatiile nudului proprietar
1. Obligatia de a-l garanta pe uzufructuar impotriva evictiunii in cazul in care
obligatia de garantie rezulta din natura uzufructului
2. Obligatia de a nu-l stanjeni pe uzufructuar in exercitiul drepturilor sale.
51. Drepturile uzufructuarului
1. Dreptul de a cere predarea in folosinta a bunului - are la dispozitie
actiunea confesorie impotriva nudului proprietar ori a succesorilor
acestuia, daca uzufructul s-a constituit prin legat
2. Dreptul de a folosi bunul si de a-i culege fructele ii confera
uzufructuarului dreptul sa efectueze acte de conservare si de administrare
asupra bunului
3. Dreptul de a exercita prerogativele pe care i le confera constituirea
uzufructului, in mod direct si nemijlocit sau prin intermediul unei
persoane.
4. Dreptul de a folosi actiunile posesorii pentru apararea uzufructului
52. Obligatiile uzufructuarului
1. Obligatia de a intocmi un inventar al bunurilor mobile si un proces- verbal
de constatare a starii bunurilor imobile
2. Obligatia de a aduce o cautiune
3. Obligatia de a se folosi de bun ca un bun proprietar
4. Obligatia de a aduce la cunostiinta nudului proprietar orice incalcari sau
uzurpari ale dreptului acestuia
5. Obligatia de a respecta si a continua modul de folosire stabilit de
proprietar, in sensul de a folosi lucrul intocmai ca si proprietarul lucrurlui
6. Obligatia de a suporta anumite cheltuieli si sarcini ale lucrului cum ar fi
plata taxelor si impozitelor etc
7. Sa restituie bunul care a facut obiectul uzufructului, in natura si in starea
in care se gasea ca la momentul constituirii uzufructului
8. sa restituie bunuri de aceeasi calitate si cantitate si valoare sau dupa caz
echivalentul lor banesc in cazul in care obiectul uzufructului l-au constituit
bunuri consumptibile.
9. obligatia de a plati nudului proprietar despagubiri in caz de pieire sau
deteriorare din culpa a bunului.
53. Stingerea uzufructului

Uzufructul se stinge in urmatoarele cazuri:

1. Moartea uzufructuarului
2. expirarea termenului pentru care a fost constituit
3. consolidarea sau intrunirea in aceeasi persoana a calitatilor de uzufructuar
si proprietar
4. renuntarea uzufructuarului
5. neuzul sau prescriptia extinctive
6. pieirea totala a lucrurlui
7. uzucapiunea sau prescriptia achizitiva in favoarea unui tert
8. abuzul de folosinta
9. rezolvirea, revocarea sau anularea titlului prin care s-a constituit
uzufructul ori a dreptului celui ce a constituit uzufructul, conduc la
stingerea uzufructului
10. exproprierea imobilului
54. Dreptul de uz
Dreptul de uz este un drept real, dezmembramant al dreptului de proprietate,
conform caruia, titularul sau, numit uzuar, are posibilitatea de a exercita atributele
posesiei si ale folosintei asupra unui bun mobil sau imobil al altei persoane, dar
numai in masura necesara acoperirii nevoilor personale si ale familiei sale.
55. Caracterele juridice ale dreptului de servitude
1. Servitutea este un drept real principal derivat asupra lucrului altuia,
constituind un dezmembramant al dreptului de proprietate
2. Servitutea presupune doua bunuri imobile, prin natural or, apartinand unor
proprietari diferiti.
3. Servitutea este intotdeauna un drept imobiliar, deoarece nu poate fi
stabilita decat cu privire la bun imobil prin natura sa.
4. Servitutea este un accesoriu al fondului dominant si o sarcina impusa
fondului aservit.
5. Servitutea are un caracter perpetuu, fiind determinat de perpetuitatea
dreptului de proprietate asupra fondului dominant.
6. Servitutea este indivizibila, ceea ce inseamna ca ea greveaza intregul fond
aservit si profita intregului fond dominant.
56. Exercitarea dreptului de servitude

Drepturile si obligatiile ce revin proprietarului fondului dominant si

proprietarului fondului aservit reprezinta exercitarea dreptului de servitute.
Aceste drepturi si obligatii sunt in functie de modul de constituire al fiecarei
servituti. Astfel :
in situatia servitutiilor naturale si legale, drepturile si obligatiile celor doi
proprietari sunt prevazute de lege

in cazul servitutiilor stabilite prin titlu, drepturile si obligatiile sunt stipulate prin
actul juridic de constituire
in cazul in care servitutea a fost dobandita prin uzucapiune, drepturile si obligatiile
sunt in functie de de modul in care s-a executat posesia pe durata termenului de
prescriptie
in ipoteza in care servitutea a fost constituita prin destinatia proprietarului,
drepturile si obligatiile sunt cele care rezulta din starea de fapt stabilita intre cele
doua imobile de proprietarul originar al celor doua fonduri.
57. Stingerea servitutilor

Stingerea servitutiilor se realizeaza datorita unor cause generale sau unor cauze
speciale.
1. cauzele generale de stingere a servitutilor sunt cele care opereaza in cazul
tuturor drepturilor reale
pieirea fondului aservit, care stinge servitutea prin lipsa obiectului servitutii
renuntarea la exercitiul servitutii de catre titularul ei, proprietarul fondului
dominant
revocarea, rezolutiunea sau anularea dreptului celui care a constituit servitutea sau
a titlului constitutive
expirarea termenului, in cazul in care prin actul constitutive s-ar fi prevazut un
asemenea termen si acesta s-a implinit
2. Cauze speciale de stingere a servitutilor sunt urmatoarele:
impoibilitatea materiala de exercitare a servitutii
neuzul sau prescriptia extinctiva : conduce la stingerea servitutii daca nu a fost
exercitata timp de 30 de ani.
Confuziunea duce la stingerea servitutii prin reunirea celor doua fonduri in
patrimoniul aceluiasi proprietar
Exproprierea unui imobil
58. Domeniul de aplicare al posesiei
Drepturile care por fi poseedate posesia se aplica numai drepturilor reale nu si
drepturilor de creanta
Bunurile care pot forma obiectul posesiei pot forma obiectul posesiei numai
bunurile susceptibile de exercitarea unui drept real asupra lor
Persoanele care au capacitatea de a exercita posesia are capacitatea de a fi
posesor orice persoana careia printr-o dispozitie speciala nu i s-a ingradit
aceasta posibilitate.
59. Elementele constitutive ale posesiei

Elementul material corpus- este format din totalitatea actelor materiale de

stapanire, transformare si folosinta exercitate asupra bunului sau, intr-o alta
formulare reprezinta sau presupune contactul direct cu bunul.
Elementul psihologic animus consta in intentia celui care stapaneste un bun
de a se comporta ca proprietar sau ca titular al altui drept real. Astfel, actele de
stapanire, puterea fizica exercitata de catre posesor trebuie sa fie insotite de o
anumita atitudine psihologica, adica de vointa de a exercita aceasta stapanire ca
proprietar sau ca titular al altui drept real caruia ii corespunde.
60. Posesia si detentia precara
Detentia presupune puterea materiala asupra unui bun, fara intentia de a-l
poseda ci numai de a-l detine. Detentorul poseda pentru altu. In cazul detentiei
exista corpus, dar nu mai exista animus.
61. Dobandirea si incetarea posesiei
Pentru a fi dobandita posesia este necesar sa fie intrunite ambele sale elemente
constitutive.
Elementul intentional- animus trebuie sa fie intrunit chiar in persoana celui ce
pretinde ca poseda ; acest element nu se poate exercita de regula, prin altcineva
animo alieno exceptia fiind persoanele lipsite de capacitate de exercitiu unde
se admite ca elemental intentional sa se exercite de reprezentantii lor legali.
Elementul material poate fi exercitat atat personal de posesor, cat si printr-un
reprezentant al sau.
Posesia se pierde daca ambele elemente sau cel putin unul dintre cele doua
elemente constitutive ale acesteia dispar.
Elementul intentional inceteaza chiar daca stapanirea materiala a bunului
continua, in cazul asa-numitului constituit posesor.
Cazurile de incetare a ambelor elemente constitutive ale posesie apar in ipoteza
in care posesorul instraineaza sau abandoneaza bunul.
62. Viciile posesiei

1. Discontinuitatea posesia este discontinua cand posesorul o exercita in

mod neregulat, adica cu intermitente anormale.
pentru ca posesia sa fie continua nu se cere ca posesorul sa se gaseasca in contact
permanenr cu lucrul si sa faca zilnic acte de folosinta a acestuia.
2. Violenta posesia este tulburata cand este fondata sau conservata prin acte
de violenta in contra sau din partea adversarului.
pentru a fi producatoare de efecte juridice , posesia trebuie sa fie pasnica pe toata
durata existentei sale.

3. Clandestinitatea pentru ca posesorul sa poata beneficia de efectele

juridice ale posesiei sale, stapanirea lucrului trebuie sa fie facuta in mod
public, astfel incat orice persoana sa o poata cunoaste.
4. Echivocul este acea situatie in care nu este sigura nici existenta dar nici
lipsa lui animus sibi habendi.
63. Efectele posesiei
-

Posesia produce urmatoarele efecte:

posesia creeaza o prezumtie de proprietate
posesorul de buna-credinta dobandeste fructele lucrului asupra caruia se exercita
posesia
posesia este aparata prin actiunile posesorii
posesia exercitata in termenul si conditiile prevazute de lege, determina dobandirea
de catre posesor, prin efectul uzucapiunii, a dreptului de proprietate asupra bunului
posedat
64. Prezumtia de proprietate, efect al posesiei
Aceasta prezumtie se intemeiaza pe realitatea de necontestat ca, de cele mai
multe ori, posesia nu este decat insusi exercitiul aparent al dreptului de proprietate.
Prezumtia de proprietate este mai puternica in cazul bunurilor mobile und, in
virtutea regulii instituite prin art 1909 Cod civil, posesia de buna- credinta valoreaza
titlu de proprietate, fara putinta de proba contrara.
Avantajul acestei prezumtii consta in faptul ca in cadrul unui process posesorul,
fiind presupus proprietar, este scutit de aduce alte probe in sprijinul dreptului sau,
care este prezumat pana la proba contrara.
65. Dobandirea fructelor prin posesia de buna- credinta

Potrivit art 485 Cod civil posesorul dobandeste proprietatea fructelor numai atunci
cand poseda cu buna credinta, iar conform art 486 Cod civil, posesorul este de buna
credinta daca posesia sa se intemeiaza pe un titlu translativ de proprietate ale carui
vicii nu-i sunt cunoscute.

Titlul posesorului poate justifica buna credinta chiar atunci cand este lovit de
nulitate absoluta sau relativa, de fond sau de forma, daca nu i-a fost cunoscuta
cauza nulitatii si in masura in care nulitatea nu este cauzata de incalcarea unei
dispozitii legale ce intereseaza ordinea publica

.
-

Nu poate fi posesor cel care si-a procurat titlul prin dol sau violenta, caci atat dolul
cat si violenta cand nu emana de la un tert exclude buna credinta; dobandirea unui
imobil cand instrainarea este interzisa ori supusa unor formalitati care nu au fost
indeplinite exclude buna credinta daca posesorul cunoaste aceste impedimente.

Titlu putativ este de asemenea de natura a justifica bunacredinta pentru dobandirea

fructelor.

Fructele se dobandesc numai prin perceperea lor efectiva

Posesorul de buna credinta are dreptul de a pastra fructele percepute pana la data
promovarii de catre prezumtivul proprietar a actiunii in revendicare
66. Protejarea posesiei prin actiunile posesorii
Actiunea posesorie este acea actiune pusa la indemana posesorului pentru a
apara posesia ca stare de fapt impotriva oricarei tulburari, pentru a mentine
aceasta stare ori pentru a redobandi posesia atunci cand ea a fost pierduta.
67. Conventia, mod de dobandire a dreptului de proprietate si a altor drepturi
reale

Este cel mai important mod de dobndire a dreptului de proprietate.

Contractul, numit i convenie reprezint acordul de voin al prilor contractante cu
intenia de a produce efecte juridice. n contextul acestei teme, prezint importan
numai acele contracte prin care se transmite dreptul de proprietate sau se constituie un
anumit drept real. Fac parte din aceast categorie urmtoarele contracte: vnzareacumprarea, donaia, schimbul, renta viager.
68. Traditiunea ( predarea materiala )

In prezent traditiunea opereaza transferul proprietatii in cazul asa numitelor

daruri manuale, adica al unor donatii curente, de mica importanta, care se
executa imediat, prin predarea lucrului donat, fara a fi necesara o forma
speciala.
Darul manual reprezinta o categorie speciala de donatie pentru validitatea careia
se cer doua elemente:
acordul de vointa pentru a transfera si a dobandi un drept cu titlu gratuit
traditiunea, predarea efectiva si reala a bunului daruit
69. Ocupatiunea
Ocuparea, denumita de Codul civil ocupatiune, ca mod de dobandire a
drepturilor reale, consta in luarea in posesie a unui bun care nu apartine
nimanui, deci a unui bun fara stapan.
Ocupatiunea are o arie restransa de aplicare, deoarece potrivit art 477 cod civil,
toate averile ramase fara stapan sunt ale domeniului public, iar conform art 646
Cod civil, bunurile fara stapan sunt ale statului.
70. Accesiunea imobiliara naturala

Accesiunea imobiliara naturala consta in unirea a doua bunuri care apartin unor
proprietari diferiti, fara interventia omului, dintre care cel putin bunul principal
este un bun imobil.
Codul civil reglementeaza urmatoarele cazuri de accesiune imobiliara naturala:
aluviunile
avulsiunea
insulele si prundisurile
accesiunea animalelor
71. Accesiunea imobiliara artificiala

Accesiunea imobiliara artificiala presupune edificarea unei constructii de o

persoana pe un teren proprietatea altei persoane.
Conform regulii suprficies solo cedit, proprietarul terenului devine si
proprietarul constructiei.
In Codul civil sunt reglementate doua cazuri de accesiune artificiala:
constructia sau plantatia facuta de proprietar, pe terenul sau, insa cu materialele
altcuiva
constructia sau plantatia facuta de o persoana, cu materialele sale, insa pe terenul
altcuiva.
72. Accesiunea imobiliara artificiala. Realizarea lucrarii cu materialele altuia.
Accesiunea constructiilor si plantatiilor facute de un proprietar pe terenul sau cu
materialele altuia este reglementata de art 493 din Codul civil care prevede ca
proprietarul terenului care a construit sau plantat folosind materialle altei
persoane, este obligat sa plateasca valoarea materialelor folosite si daca este
cazul si daune- interese.
La randul sau, proprietarul materialelor nu are dreptul de a ridica materialele
folosite la efectuarea lucrarilor, chiar daca era proprietarul acestora.
Asta inseamna ca proprietarul terenului devine prin accesiune si proprietar al
constructiei sau plantatii pe care le-a ridicat cu acele materiale straine, iar
proprietarul materialelor nu are dreptul sa le revendice sau sa le ridice.
Proprietarul constructiei sau plantatiei cu materialele altei persoane va putea fi
obligat la plata unor daune- interese, in conditiile raspunderii civile delictuale.
73. Accesiunea imobiliara artificiala. Realizarea unei lucrari autonome cu
caracter durabil asupra imobilului altuia
74. Accesiunea imobiliara artificiala. Realizarea unei lucrari adaugate cu
caracter durabil asupra imobilului altuia
75. Accesiunea mobiliara. Notiune. Cazuri

Accesiunea mobiliara reprezinta unirea a doua bunuri mobile care apartin unor
proprietari diferiti sau confectionarea sau obtinerea unui bun de catre o persoana
prin munca sa, folosind materialele altuia.
In cazul accesiunii mobiliare, proprietarul lucrului mai important devine si
proprietarul lucrului mai putin important, cu obligatia de a-l despagubi pe acesta
din urma.
Accediunea mobiliara este aplicabila doar daca intre proprietarii celor doua
bunuri mobile s-au reunit nu exista o conventie in acest sens, deoarece in caz
contrar se vor aplica regulile din materia conventiilor.
Codul civil reglementeaza trei cazuri de accesiune mobila :
Adjuctiunea consta in unirea a doua lucruri mobile, apartinand unor proprietari
diferiti, astfel incat, desi formeaza un singur tot, lucrurile raman distincte si pot fi
despartite unul de altul intrucat nu-si pierd individualitatea

Specificatiunea consta in confectionarea unui bun nou de catre o persoana prin

munca sa, care prelucreaza si transforma un material aflat in proprietatea altei
persoane

confuziunea ( amestecul ) consta in unirea a doua sau mai multor bunuri mobile
avand proprietari diferiti, in asa fel incat se realizeaza un bun nou, bunurile initiale
nemaiputand fi separate si individualizate.
76. Uzucapiunea in reglementarea Codului civil de la 1864 : Domeniul de
aplicare. Forme
Prin uzucapiune pot fi dobandite dreptul de proprietate privata si
dezmembramintele acestuia, uzufructul, uzul, abitatia, servitutile.
Referitor la bunuri, domeniul de aplicare al uzucapiunii cuprinde numai
bunurile imobile care se afla in circuitul civil, in acord cu prevederile art 1844
Cod civil conform caruia nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din
natural or proprie, sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate
private, ci sunt scoase din comert.

Urmand modelul Codului civil francez, Codul civil roman de la 1846

reglementeaza doua forme ale uzucapiunii:
a. una generala, de drept comun pentru implinirea careia nu este necesara decat o
posesie obisnuita exercitata pe durata a 30 de ani
b. una speciala, pentru care termenul este redus de la 10 pana la 20 de ani, avand in
vedere calitatile cerute posesiei, respectiv de a fi fost exercitata cu buna credinta,
in temiul unui just titlu.
77. Uzucapiunea de 30 de ani
Denumita si uzucapiunea lunga, uzucapiunea de 30 de ani este reglementata de
art 1890 Cod civil care prevede ca durata totala a actiunilor reale se vor prescrie

prin 30 de ani, fara ca cel ce invoca aceasta prescriptie sa fie obligat a produce
vreun titlu si fara sa i se poata opuna reaua-credinta.
Ca uzucapiunea sa se produca trebuie sa fie indeplinite cumulativ doua conditii:
- posesia sa fie exercitata neintrerupt, timp de 30 de ani
- posesia sa fie utila, adica neviciata, conform art 1847 Cod civil.
Cele doua conditii sunt necesare si suficiente pentru a uzucapa, nefiind nevoie
de existenta vreunui titlu, indiferent daca posesorul este de buna credinta sau rea
credinta.

78. Uzucapiunea de 10 pana la 20 de ani. Notiune si conditii

Potrivit art 1895 Cod civil, cel ce castiga cu buna- credinta si printr-o justa
cauza un nemiscator determinat va prescrie proprietatea aceluia prin zece ani,
daca adevaratul proprietar locuieste in raza teritoriala a tribunalului judetean,
unde se afla nemiscatorul si prin douazeci de ani, daca locuieste afara din acea
raza teritoriala.

In afara conditiilor generale, stabilite pentru prescriptia achizitiva de 30 de ani,

uzucapiunea scurta poate fi invocate daca sunt indeplinite si urmatoarele
conditii speciale:
posesia sa se intemeieze pe just titlu
posesia sa fie de buna-credinta
posesia sa se execute neintrerupt, de la 10 pana la 20 de ani, dupa distinctiile
cuprinse in lege.
79. Conditia justului titlu al posesiei
Conditia justului titlu se refera la posesorul care invoca uzucapiunea, nu si la
persoana de la care acesta a dobandit bunul, fiind lipsit de relevanta daca acesta
avea un titlu legal sau a dispus fara niciun temei de un drept al altuia, cu
exceptia cazului cand uzucapantul a cunoscut viciile titlului celui de la care a
dobandit, situatie in care este exclusa buna-credinta.
80. Jonctiunea posesiilor. Efectele uzucapiunii
Jonctiunea posesiilor este adaugara, la termenul posesiei actuale, a timpului cat
bunul a fost posedat de autorul posesorului actual.
Prin jonctiunea posesiilor se intelege unirea posesiei uzucapantului cu intervalul
de timp cat posesia a fost exercitata de catre autorul sau, cu scopul de a dobandi
dreptul de proprietate prin prescriptie achizitiva.

Pentru a opera jonctiunea posesiilor se cer intrunite doua conditii cumulative:

se pot uni doar doua sau mai multe posesii utile ; ceea ce inseamna ca nu se pot uni
o detentie precara cu o posesie utila

persoana care invoca jonctiunea posesiilor, posesorul actual, trebuie sa fie un

successor in drepturi al posesorului precedent.
Efectele uzucapiunii sunt:
- posesorul devine titularul dreptului de proprietate asupra bunului posedat, cu
efect retroactive, in sensul ca uzucapantul este considerat proprietarul bunului din
momentul cand a intrat in posesia acestuia
- retroactivitatea se aplica si efectul extinctive al prescriptiei, dreptul vechiului
titular fiind considerat stins tot din momentul inceperii cursului prescriptiei
achizitive.
- uzucapiunea se poate invoca pe cale de actiune, printr-o actiune promovata de
posesor prin care acesta solicita instantei de judecata sa constate ca a dobandit
prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra bunului posedat, sau pe cale de
exceptie, prin invocarea uzucapiunii de catre paratul posesor in actiunea in
revendicare formulate de adevaratul proprietar.
81. Uzucapiunea extratabulara

1. Uzucapiunea extratabulara de 10 ani prevede c dreptul de proprietate

asupra unui imobil sau un dezmembramant al acestuia poate fi inscris in
cartea funciara daca s-a exercitat o posesie neviciat timp de 10 ani,
imobilul nu a fost inscris pana la acea data in cartea funciara, sau daca a
fost inscris, proprietarul su s fi decedat sau, in cazul persoanelor
juridice, acestea sa-si fi incetat existenta, ori sa fi fost inscrisa in cartea
funciara o declaratie de renuntare la dreptul de proprietate asupra acelui
imobil.
Daca toate aceste conditii sunt indeplinite, putem spune c se poate dobandi dreptul de
proprietate asupra imobilului, ns numai de la momentul inregistrarii declaratiei de
inscriere a uzucapiunii in cartea funciara, si numai daca o terta persoana (spre exemplu,
mostenitorul proprietarului care a decedat) nu a inregistrat deja o cerere privind inscrierea
propriului sau drept asupra imobilului. Daca tertul isi intemeiaza cererea de inscriere a
dreptului sau pe o cauza legitima, il poate impiedica pe uzucapant in dobandirea
proprietatii, chiar daca termenul de uzucapiune de 10 ani a fost implinit. Este de
mentionat ca in cazul uzucapiunii extratabulare, termenul uzucapiunii incepe sa curga din
momentul in care imobilul posedat a ramas fara proprietar, respectiv proprietarul a
decedat, si-a incetat existenta sau a renuntat la dreptul sau de proprietate, chiar daca
posesia celui care invoca uzucapiunea a inceput anterior acestui moment.
82. Uzucapiunea tabulara
In ceea ce priveste uzucapiunea tabulara de 5 ani, prevazuta de art. 931 NCC,
aceasta opereaz numai in situatia in care posesorul unui imobil, cu buna credinta
considerandu-se proprietar, dar in baza unui titlu nevalabil, isi inscrie dreptul sau asupra
imobilului in cartea funciara. Daca dupa momentul inregistrarii cererii sale de inscriere in
cartea funciara, acesta exercita o posesie utila si neviciata timp de 5 ani, acesta poate
dobandi dreptul de proprietate prin intermediul uzucapiunii tabulare de 5 ani, care nu mai

poate fi contestat, de la momentul inregistrarii cererii de inscriere. Pentru a se putea

dobandi astfel dreptul de proprietate, buna credinta trebuie sa existe atat in momentul
intrarii in posesie, cat si la data inregistrarii cererii de inscriere in cartea funciara.
83. Uzucapiunea mobiliara

Art 939 NCC cel care poseda bunul altuia timp de 10 ani , in alte conditii
decat cele ale posesiei de buna-credinta , poate dobandi dreptul de proprietate in
temeiul uzucapiunii :
viciile posesiei suspenda cursul uzucapiunii
poate opera jonctiunea posesiilor.
84. Actiunea in revendicare. Notiune si caractere juridice.
Actiunea in revendicare este actiunea reala petitorie prin care reclamantul
solicita instantei de judecata sa-i recunoasca dreptul de proprietate asupra unui
bun determinat si sa-l oblige pe parat la restituirea posesiei bunului.
1. actiunea in revendicare este o actiune reala pune in discutie existenta
dreptului de proprietate, care este un drept real, prin insasi natura sa, erga
omnes
2. actiunea in revendicare este o actiune petitorie prin care se apara dreptul
de proprietate, deosebindu-se de actiunile posesorii prin care se apara
posesia
3. actiunea in revendicare este imprescriptibila sub aspect extinctive, ceea ce
inseamna ca oricat timp nu ar fi exercitata, nu se stinge decat odata cu
stingerea dreptului de proprietate pe care il insoteste si il apara.
85. Actiunea in revendicare. Conditiile de exercitare

Conditiile de exercitare a actiunii in revendicare privesc titularul actiunii si

bunurile ce pot forma obiectul acesteia.
Titularul actiunii in rvendicare nu poate fi decat proprietarul exclusiv al bunului.
daca subiectul activ al actiunii in revendicare nu este titularul dreptului de
proprietate incalcat, actiunea trebuie respinsa chiar daca paratul detine bunul fara
titlu.
Coproprietarul sau coindivizarul nu pot executa actiunea in revendicare impotriva
celorlalti copartasi sau impotriva tertilor intrucat au numai cote-parti ideale asupra
proprietatii, lipsindu-le un drept exclusive asupra partilor ce li se cuvin.
Actiunea in revendicare a unui bun imobil proprietate devalmasa a sotiilor, nu
poate fi promovata decat de ambii soti, deoarece in acest caz nu opereaza
prezumtia de mandat tacit reciproc.
86. Actiunea in revendicare imobiliara. Proba dreptului de proprietate

Potrivit art 1169 Cod civil cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o
dovedeasca. Aceasta regula, inscrisa in art 1169 Cod civil din capitolul
probatiunii obligatiilor, isi gaseste aplicarea si in material dovedirii proprietatii.
Potrivit acestei reguli, reclamantul este acela care trebuie sa faca dovada ca este
titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.
Paratul posesor are o situatie pasiva, deoarece in favoarea sa opereaza o
prezumtie relativa de proprietate dedusa din simplul fapt al posesiei.

87. Actiunea in revendicare mobiliara. Prezumtia de proprietate

Potrivit prevederilor art 1909 alin 1 Cod civil lucrurile miscatoare se prescriu
prin faptul posesiunii lor fara sa fie trebuinta de vreo scurgere de timp.
Aceasta regula a fost definita in literatura de specialitate in sensul ca posesia de
buna credinta in materia bunurilor mobile valoreaza titlu de proprietate.
Revendicarea bunurilor mobil, in majoritatea cazurilor devine imbosibila
datorita prezumtiei absolute de proprietate pe care o confera posesia bunurilor
mobile.
88. Efectele actiunii in revendicare

Daca actiunea in revendicare a fost admisa, atunci instanta de judecata

recunoaste dreptul de proprietate reclamantului si pe cale de consecinta se
produc urmatoarele efecte:
restituirea lucrului revendicat
restituirea fructelor
restituirea cheltuielilor necesare si utile efectuate de posesorul parat cu lucrul pe
care trebuie sa il restituie.
89. Actiunea in granituire
Potrivit art 584 Cod civil, orice proprietar poate indatora pe vecinul sau la
granituirea proprietatii lipita de a sa.
Granituirea este actiunea reala prin care reclamantul solicita instantei sa
determine, in contradictoriu cu paratul, prin semne exterioare, intinderea
proprietatiilor partilor.
Actiunea in granituire poate fi exercitata atat in situatia in care nu exista semne
vizibile ale liniei de hotar, care trebuie sa separe proprietatile limitrofe, cat si in
situatia in care, desi exista intre proprietatile invecinate semne exterioare de
delimitare, totusi acestea sunt controversate sau exista indoieli ca ar fi amplasate
pe traseul hotarului dintre proprietati, stabilit prin vointa partilor sau pe cale
judiciara.
90. Actiunea negatorie

Actiunea negatorie este acea actiune reala prin care reclamantul cere instantei de
judecata sa stabileasca ca paratul nu are un anumit drept real, dezmembramant
al dreptului de proprietate ( uz, uzufrctul, abitatie, servitute sau superficie )
asupra bunului aflat in proprietatea sa si , ca atare, sa fie obligat sa inceteze
exercitarea sa nelegitima.
91. Actiunea confesorie
Actiunea confesorie este acea actiune reala prin care reclamatul cere instantei de
judecata sa stabileasca prin hotararea ce va pronunta ca el este titularul unui
drept real, dezmembramant al dreptului de proprietate, usufruct, uz, abitatie,
servitute, superficie, asupra bunului altuia, sis a-l oblige pe parat, care poate fi
proprietarul sau o alta persoana, sa-i permita exercitarea lui deplina si
netulburata.
92. Fiducia. Notiunea, izvoarele si partile contractului de fiducie.
Fiducia este operaiunea juridic prin care unul sau mai muli constituitori
transfer drepturi reale, drepturi de crean, garanii ori alte drepturi patrimoniale sau un
ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, ctre unul sau mai muli fiduciari
care le exercit cu un scop determinat, n folosul unuia sau mai multor beneficiari.
Partile contractului de fiducie sunt:
- constituitor poate fi orice persoan fizic sau juridic;
fiduciar numai instituiile de credit, societile de investiii i de administrare a
investiiilor, societile de servicii de investiii financiare, societile de asigurare i de
reasigurare, notarii publici, avocaii.
- beneficiarul fiduciei poate fi constituitorul, fiduciarul sau o tert persoan.
Noul Cod civil precizeaza ca aceste izvoare sunt : legea si contractul care trebuie
incheiate in forma autentica.
93. Obligatiile fiduciarului
Obligaia fiduciarului de a da socoteal constituitorului trebuie stipulat n
contract i are n vedere ndeplinirea obligaiilor acestuia. Aceeai obligaie revine
fiduciarului ca, la intervalele prevzute n contractul de fiducie, s dea socoteal
beneficiarului i reprezentantului constituitorului sau la cererea acestora
94. Administrarea bunurilor altuia. Notiune si forma de administrare
Noul Cod civil consacr acestei operaiuni juridice ntregul Titlu al V-lea din
Cartea a III-a, reglementarea fiind cuprins de la art. 792 la art. 858.
Reglementarea, care credem c s-a dorit a fi complet, a acestei instituii, are n
vedere multiple aspecte, printre care menionm:

- persoana care poate dobndi calitatea de administrator i care nu poate s fie dect
persoana fizic cu capacitate deplin de exerciiu;
- calitatea de administrator se dobndete prin mputernicire instituit prin convenie sau
legal n vederea administrrii unuia sau mai multor bunuri, a unei mase patrimoniale sau
a unui patrimoniu;
- n general, administrarea se realizeaz cu titlu gratuit , dar pot fi i excepii determinate
de lege, de actul constitutiv sau prin nelegerea ulterioar a prilor

95. Sisteme de publicitate imobiliara

1. Sistemul registrelor de transcriptiuni si inscriptiuni- este denumit si
sistmul publicitatii personale intrucat evidenta transmisiunilor imobiliare
se tine pe numele proprietarilor, iar nu pe imobile.
2. Sistemul cartilor funciare numit si sistemul publicitatii reale deoarece
evidenta se tine pe imobile.
3. sistemul cartilor de publicitate imobiliara numit si sistemul intermediar de
publicitate
4. Sistemul cartilor de evidenta funciara
96. Publicitatea imobiliara. Sistemul Registrelor de transcriptiuni si
inscriptiuni
Sistemul registrelor de transcriptiuni si inscriptiuni- este denumit si sistmul
publicitatii personale intrucat evidenta transmisiunilor imobiliare se tine pe
numele proprietarilor, iar nu pe imobile.
Asadar, daca se doreste aflarea situatiei juridice a unui imobil de catre o persoana
interesata, aceasta se va putea stabili numai daca se vor afla proprietarii succesivi ai
imobilului respectiv.
Prin verificarea numelor persoanelor in succesiunea lor se va putea afla ce
drepturi s-au constituit, transmis, sau stins cu privire la acel imobil.
Aceasta operatie este destul de dificila, pentru ca, daca nu se opereaza in registre
operatiunile juridice, evidenta numai reflecta realitatea.
97. Sistemul de publicitate imobiliara reglementat de Legea nr 7/1996
Prin legea nr 7/1996 s-au pus bazele unui sistem real si unic de publicitate
imobiliara pentru intreaga tara, menit sa inlocuiasca cele trei sisteme de publicitate
imobiliara aplicabile in dreptul roman actual.
Tinand seama de faptul ca realizarea unui cadastru national este o problema de
viitor, lucrarile cadastrale neputand fi definite in acelasi timp in fiecare localitate sau
judet, Legea nr7/1996 prevede in mod corespunzator, o extindere treptata si progresiva a
noului sistem de publicitate bazat pe cartile funciare ; legea dispune intocmirea imediata
a cartilor funciare pentru intreaga tara, cu precizarea ca este vorba de carti funciare care

cuprind inscrieri cu caracter dedefinitiv, pana la punerea in aplicare a cadastrului in

fiecare unitate administrativ- teritoriala, comuna, oras sau municipiu.
Legea nr 7/1996 este structurata in trei titluri:
1. Titlul I Regimul general al cadastrului si publicitatii imobiliare
2. Titlul II Publicitatea imobiliara
3. Titlul III Dispozitii tranzitorii, sanctiuni, dispozitii finale
98. Cartea funciara in reglementarea noului Cod civil
Art. 876. (1) Cartea funciara descrie imobilele si arata drepturile reale ce au ca obiect aceste
bunuri.
(2) In cazurile prevazute de lege pot fi inscrise in cartea funciara si alte drepturi, fapte
sau raporturi juridice, daca au legatura cu imobilele cuprinse in cartea funciara.
(3) Prin imobil, in sensul prezentului titlu, se intelege una sau mai multe parcele de teren
alaturate, indiferent de categoria de folosinta, cu sau fara constructii, apartinand aceluiasi
proprietar, situate pe teritoriul unei unitati administrativ-teritoriale si care sunt identificate
printr-un numar cadastral unic.
99. Inscrierile in cartea funciara
Potrivit art 28 alin 4 din Legea nr 7/1996, modificata prin legea nr 247/2005,
inscrierile in cartea funciara sunt de trei feluri:
a. intabularea, avand ca obiect inscrierea definitive a drepturilor
reale
b. inscrierea provizorie a drepturilor reale sub conditia justificarii
ulterioare
c. notarea, avand ca obiect inscrierea drepturilor personale, a
actelor si faptelor juridice referitoare la starea si capacitatea
persoanelor, actiunilor si cailor de atac in justitie precum si a
masurilor de indisponibilizare in legatura cu imobilele din cartea
funciara
100.

Actiunile de carte funciara

Actiunile de carte funciara sunt acele actiuni in justitie care au ca obiect

inscrierile in cartea funciara.
Aceste actiuni sunt specifice regimului de carte funciara si nu se confunda
cu actiunile reale de care se deosebesc din mai multe puncte de vedere:
- temeiul juridic celelalte actiuni isi gasesc temeiul in incalcarea unor dispozitii
legale de drept substantial existente in Codul civil si in alte acte normative.
- Obiectul primele vizeaza inscrierile de carte funciara, celelate insesi drepturile
patrimoniale aflate in legatura cu imobilele cuprinse in cartea funciara
- Competenta instantei regulile de competenta materiala si teritoriala sau partial
diferite pentru fiecare categorie de actiuni

Prescriptia extinctiva pentru fiecare dintre aceste categorii de actiuni exista reguli
specifice in legatura cu termenele prescriptiei.