sunt un produs agroalimentar foarte apreciat in toate

anotimpurile, mai ales iarna cand legumele se gasesc

in cantitati reduse in Europa. Datorita usurintei de
cultivare ciupercile pot constitui baza unei afaceri de
succes pentru oricine.
Ciupercile au fost pentru prima data mentionate in
literatura de catre Hipocrate care scria in 400 A.C.
despre valoare medicinala a ciupercilor

IMPORTANTA
Pe linga valoarea lor alimentara, ciupercile constituie si o cultura

rentabila, care asigura o productie ridicata, ce se obtine pe unitate

de suprafata folosita, spatii special amenajate in acest scop (se
foloseste teren agricol ci, cu preponderenta, spatii dezafectate)
Randamentul exprimat in kilograme de ciuperci recoltate de pe un
metru patrat, in cazul speciei Agaricus bisporus este, in functie de
sistemul de cultura si de conditiile de microclimat asigurate, intre
15 si 30 de kilograme. Daca intr-un an se realizeaza doua sau
patru-cinci cicluri de cultura, reiese un randament de 30-80 kg/mp/
an.
Un ciclu de cultura la ciuperci dureaza, in functie de specie, intre
70-100 de zile, aceasta facand ca amortizarea investitiei sa se faca
intr-un timp scurt, fiind cea mai activa din cadrul sectorului vegetal

Speciile cultivate
In tara noastra se pot cutiva, cu rezultate bune, urmatoarele
specii de ciuperci:
- Ciuperca de balegar alba, crem sau bruna (Agaricus bisporus)
- Ciuperca alba termofila (iubitoare de cultura) (Agaricus edulis)
- Buretele vanat sau pastravul de fag (Pleurotus ostreatus )
- Buretele rosiatic (Pleurotus florida)
- Buretele brun (Pleurotus sajor-caju )
- Buretele cornet (Pleurotus cornucopiae)
- Buretele ciuciulete (Coprinus comatus )
- Ciuperca de paie (Stropharia-rugoso-annullata )
Aceste ultime doua specii se cultiva si pe suprafete mai
restranse.

In ce perioada a anului se pot cultiva

ciupercile?
Ciupercile se pot cultiva in tot timpul anului, dar
pentru a hotari, in mod concret, o perioada
anume, trebuie sa tinem seama de
urmatoarele conditii:
- zona geografica in care se realizeaza
cultura;
- specia de ciuperci cultivate;
- gradul de dotare a spatiului de cultura.

Agaricus bisporus

In tara noastra, pentru cultura ciupercii Agaricus

bisporus (ciuperca de balegar sau champinion) se

aplica trei tehnologii de cultura: clasica sau in
sistem gospodaresc, semiintensiva si intensiva (in
sistem industrial).
Indiferent de tehnologia de cultura aplicata, este
nevoie de un spatiu special construit sau deja
existent, caruia i se aplica unele amenajari, la
indemna cultivatorului.
Pregatirea compostului reprezinta o veriga
tehnologica importanta pentru reusita culturii
ciupercilor.
Pentru a obtine un compost de buna calitate,
materiile prime si auxiliare folosite trebuie sa
indeplineasca anumite conditii.

- paie de gru, orz, orez - sa nu fie putrede sau

mucegaite;
- gunoiul de cal cu asternut de paie - fermentat
proaspat, de maximum o luna, fara alte reziduuri;
- gunoiul de pasari pe suport solid (paie, rumegus
sau talas de esente foioase, coji de floareasoarelui)
- fara reziduuri animaliere, cioburi, deseuri
petroliere etc.;
- gunoi de porc - sa fie uscat.

Materiale prime

Materiale auxiliare
In functie de reteta de compost utilizata, se

adauga urmatoarele materii auxiliare:

- ipsos (utilizat in constructii);
- ingrasaminte chimice (superfosfat, sulfat de
amoniu sau uree tehnica)
- malt (de la fabricile de bere);
- sulfat de cupru (piatra vnata).

Retete de compost
Reteta de compost nr. 1 clasica.

-pentru o tona de compost sunt necesare: 500 kg

gunoi de cal, pe suport de paie (din care paie 7075% si dejectii 25-30%), ipsos 25 kg, superfosfat
6-7 kg, sulfat de amoniu 7-8 kg.
Reteta nr. 2 (compost mixt)
-pentru o tona de compost: gunoi de porc, uscat 250 kg, gunoi de pasari, uscat - 100 kg, paie de
gru - 150 kg, uree tehnica - 2 kg, ipsos - 24 kg.
Reteta nr 3. (compost sintetic)
-pentru o tona de compost: paie 350 kg, gunoi de
pasari 150 kg, malt 10 kg, uree tehnica 1 kg, ipsos
15 kg.

Fazele pregatirii composului

Compostarea anaeroba:

Prima faza, preinmuierea (udarea) are loc in lipsa

aerului.Gunoiul de cal se asaza pe o suprafata
betonata, tasat, in straturi succesive de cte 40 cm
grosime, care se uda cu furtunul, se taseaza
puternic, repetndu-se operatia pna se asaza
intreaga cantitate.
Dimensiunile platformei de gunoi la preinmuiere
sunt orientative: latime 1,8-2 m, inaltime tasat 1,8-2
m si lungimea in functie de cantitate.Se uda si se
taseaza 5 zile la rnd, avnd grija sa nu se spele
gunoiul.
Apa ce se scurge, se recomanda a fi colectata intr-un
bazin si apoi recirculata (folosita din nou la udat).

Omogenizarea (amestecarea).

Gunoiul se amesteca cu furca si apoi se

asaza intr-o noua platforma, cu aceleasi
dimensiuni. Lucrarea se executa in cea dea 6-a zi de la inceputul preinmuierii.Se
taseaza din nou si se uda cu mustul de
gunoi colectat sau cu apa. La asezare se
imprastie 3 kg de uree tehnica la o tona de
compost si ipsos in cantitatea mentionata
mai jos.Se lasa astfel compostul la incalzit
inca 4 zile, completnd umiditatea daca
este nevoie (total 10 zile).

Compostarea aeroba (cu aer).

Consta in 4-5 intoarceri ale compostului, la interval de 23 zile. In acest timp nu se mai uda si nu se mai
taseaza.Intoarcerea se face manual, cu furca, compostul
se vntura, se afneaza si se asaza intr-o noua platforma
cu dimensiuni ceva mai reduse: latimea si inaltimea de la
2 la 1,8-1,5 m.Amendamentele si ingrasamintele chimice
se imprastie uniform pe stratul de compost la primele 3
intoarceri. In cazul mentionat, la 3 tone compost se vor
utiliza: ipsos 3x25 kg; superfosfat 3x6 kg si sulfat de
amoniu 3x8 kg.Astfel, la asezare se adauga 19 kg ipsos
iar la fiecare intoarcere cte 19 kg ipsos, 6 kg superfosfat
si 8 kg sulfat de amoniu.La intoarcerile 4 si 5 nu se mai
adauga nimic (total zile intoarceri - 15).

Pasteurizarea naturala.
In cea de-a 26-a zi de la inceputul pregatirii,
se acopera platforma cu o folie din polietilena, nu
inainte insa de a-i introduce niste burlane cu rol
de aerisire, amplasate la 1 m intre ele si
prevazute de- a lungul lor cu orificii - deschideri cu
diametrul de 15-20 cm (asemanatoare celor
amplasate la silozul pentru pastrarea cartofilor).
Se mentine compostul astfel 48 de ore, dupa care
se desface, se lasa sa se raceasca si se introduce
in ciupercarie pentru insamntat.

Aprecierea calitatii compostului se face dupa

anumite criterii
- umiditatea (65-67%) se apreciaza practic prin strngerea
puternica a compostului in mna. Daca umiditatea este
optima, mna ramne usor umeda, dar nu curge mustul
printre degete.Daca se constata ca aceasta contine apa in
exces, se mai executa un intors si i se mai adauga ipsos 2-3
kg/tona.
- culoarea trebuie sa fie cafeniu-inchis;
- consistenta sa fie elastica, strns in mna compostul sa nu
devina bulgare, iar prin desfacerea pumnului sa revina la
forma initiala; de asemenea, paiele trebuie sa se rupa usor,
mirosul sa fie placut, de fermentare, fara amoniac; daca se
constata prezenta acestui gaz, se mai face o vnturare;
- reactia sa fie usor alcalina, cu un pH intre 7,2-7,6, reactia
acida fiind nefavorabila culturii ciupercilor.

Morfologia ciupercii Agaricus bisporus

Corpul ciupercii este format din doua parti : carpofor, in partea aeriana
si hife miceliene, cu reflexe metalice alb-cenusii, Partea aeriana a
corpului vegetativ, respectiv carpoforul, este alcatuit din doua parti
anatomice : palarie si picior. In alcatuirea palariei se disting, de la
exterior spre interior:
- cuticula sau membrana, care poate fi de culoare alba, crem, bruna,
cu suprafata neteda fibros scamoasa sau solzoasa
- pulpa sau carnea, de culoare alba, compacta sau laxa
- stratul himenial ce cuprinde lamelele basidiale ale ciupercii pe care
se vor forma sporii
- camera subhimeniala, ce reprezinta spatiul dintre lamelele
basidiale si velum
- velumul, o prelungire a cuticulei, care uneste marginea palariei cu
piciorul. La deschiderea palariei, velumul se rupe si ramane sub
forma unui inel in partea superioara a piciorului.
Velumul prezinta un interes deosebit pentru cultivator deoarece
starea lui indica momentul recoltarii. Valoarea comerciala a
ciupercilor este cea mai ridicata cand velumul se prezinta intreg.

Fazele fenologice la ciuperca

- mugurii sau primordiile de fructificare, care se formeaza in interiorul stratului de

amestec de acoperire, dupa un interval de 10-12 zile de la acoperire. Aparitia

mugurilor de fructificare in toata grosimea amestecului de acoperire indica
cultivatorului ca zona fructiofera este formata si in consecinta se vor reduce
stropirile, intrucat trebuie sa apara urmatoarea faza fenologica a ciupercii de
cultura
- butonii de fructificare, cu diametrul de 10 mm, apar la suprafata straturilor, dupa
16-18 zile de la acoperire
- ciuperca individualizata, cand se disting palaria si piciorul, apare dupa 3
saptamani de la acoperire
- aparitia velumului reprezinta faza care indica maturitatea comerciala si
marcheaza inceputul recoltarii
- ruperea velumului indica deja scaderea valorii comerciale si se produce dupa 1-2
zile de la faza precedenta
- palaria jumatate desfacuta influenteaza negativ aspectul comercial, ciupercile
fiind de acum valorificate la calitatea inferioara
- palaria trei sferturi desfacuta
- palaria total desfacuta
- palaria recurbata reprezinta ultima faza in care maturitatea fiziologica a ciupercii
se delimiteaza, ciuperca isi disemineaza sporii, iar valoarea comerciala este anulata
total

Valoare alimentara si medicinala

Ciupercile pot fii consumate ca aliment dietetic,
deoarece nu contin amidon iar grasimile sunt in
cantitati reduse doar sub forma combinata
(fosfatidele, lectinele, ergosterine). Valoarea nutritiva
este de 250-400kcal/100g substanta uscata.
Valoarea nutritiva a ciupercilor cultivate este datorata
zaharurilor, precum si altor glucide usor asimilabile,
ale caror caracteristici principale constau in faptul ca
jumatate din ele sunt formate din glicogen,
asemanator cu cel din proteina animala. De
asemenea contin o serie de vitamine, dintre care cele
mai importante sunt vitamina D si vitaminele din
complexul B.

Valoarea terapeutica a ciupercilor

Datorita faptului ca ciupercile inferioare au facut posibila
producerea penicilinelor, streptomicinelor etc., intr-un cuvint, a
antibioticilor, care au salvat milioane de vieti umane si
animale,cercetorii sunt preocupati si acum de studiul ciupercilor
superioare (macromicete).
Traditional, ciupercilor li s-au acordat virtuti terapeutice
antitumorale si imunologice care au inceput sa fie testate in
mod stiintific. Astfel, s-a observat ca, datorita continutului lor
ridicat in anumite polizaharite, au proprietati imunostimulente.
Prin prezenta chitinei in peretii celulari, ciupercile produc un
efect filmogen, utilizat in industria cosmetica. In trecut s-au
studiat trufele, galbiori, ghebele, iutarii, nicoretii, rascovii s.a.
Astfel, din Lactarius deliciosus (rascovi) si Clytocybe gigantea sa izolat o substanta care s-a dovedit eficace impotriva bacilului
tuberculozei; din Calocybe georgii (nicorete) si din Polyporus
betulinus s-au izolat substante antibiotice, iar din Marasmius
rameales-o substanta activa contra germenilor tifosului.

 Popularitatea ciupercii parfumate Lentinus edodes, este data de

calitatile gastronomice, dar si de vitutile medicinale si

anticolesterolice. Din aceasta ciuperca s-a extras polizaharidul
lentinina, capabil sa produca o regresie a tumorilor canceroase
benigne. Efectul clinic benefic al lentininei poate fi asociat cu
operatii chirurgicale si terapia prin radiatii, sau cu alte
imunostimulente,cind relatia gazda-tumoare permite un astfel de
tratament.

Din ciupercile Clitopilus prunulus s-a izolat, de asemenea, o

substanta care inhiba dezvoltarea tumorilor canceroase; buretele

de iasca prezinta calitati hemostatice; Marasmius oreades se
recomanda pentru diabetici, iar Tricholoma sp. prezinta virtuti
sudorifice, laxative, recomandate in cura de slabire.
Cu circa 30 de ani in urma, dintr-o ciuperca japoneza (ciuperca de
Honga), s-a produs un ceai care, supus analizelor, s-a dovedit ca
contine 17 acizi aminici, cu efecte benefice asupra organismului
uman.
Ciupercile de cultura, champinion, datorita continutului bogat in
substante minerale, au rol de mineralizare a organismului, fiind
recomandate in stari de oboseala si anemii. Tot acestor ciuperci li
se atribuie si insusiri antibiotice.

Boli si daunatori
Prin specificul lor, culturile de ciuperci ofera

conditii optime de dezvoltare pentru multe

microorganisme ca virusuri, bacterii, ciuperci
saprofite si parazite, care pot infesta
substratul sau ataca direct basidiofructul. De
asemeneatemperatura de 16-24 C,
umiditatea relativa de 80-90%, existenta unor
materii organice in descompunere, creeaza
conditii pentru dezvoltarea a numerosi
daunatori : nematozi, insecte, acarieni, etc..

Boli produse de virusuri

Boala "La France"

Aceasta boala se manifesta prin brunificarea
tesutului ciupercilor si alungirea puternica a
piciorului, in raport cu diametrul palariei. In
unele cazuri, ciuperca poate prezenta o talie
foarte mica. Acest virus, asemanator cu cel care
produce mozaicul lucernei, pe langa anomaliile
descries la basidiofruct, favorizeaza si pieirea
miceliului din substrat fenomen evidentiat
printr-o stagnare premature a recoltei. Boala
poate fi prevenita prin pasteurizarea naturala a
substratului, la 55 C.

Boli produse de bacterii

Bacteriile apartinand speciilor Pseudomonas
fluorescens si Pseudomonas talassi ataca in
special suprafata cuticulei palariei, provocand
boala petelor de bronz, caracterizata prin pete de
culoare galbuie, care ulterior devin
brune.Prevenirea se face prin evitarea stropirii
straturilor cu o zi inainte de recoltare, pentru a
nu se crea conditii de dezvoltare a bacteriilor in
picaturile de apa care stagneaza la suprafata
palariei ciupercilor. Acest fenomen apare mai
ales daca ventilatia se face direct, si stropirea se
face cu pompe cu duze grosiere.

saprofite

Boli produse de ciuperci concurent saprofite

Aceste boli, cunoscute si sub numele de mucegaiuri de

imburuienare sau ciuperci soncurente, infesteaza substratul de
cultura, il secatuiesc si nu mai permit ca miceliul ciupercii de
cultura sa se impanzeasca. In culturile de ciuperci mai frecvente
sunt urmatoarele:
1. Boala de gips - Monilia fimicola, se manifesta prin aparitia pe
straturi a unor pete circulare de culoare albicioasa, cu un aspect
prafos, de unde si denumirea de boala de gips. Boala produce o
streiltate fiziologica a miceliului, ceea ce afecteaza recolta.
2. Boala de gips bruna - Papulaspora byssina, se manifesta prin
aparitia de pete circulare, cu aspect pufos, care ulterior devin
brune cu aspect prafos. Conditiile de aparitie si masurile de
prevenire sunt similare cu cele de la boala de gips.
3. Mucegaiul cenusiu - Chaetomium olivaceum reprezinta un
concurent foarte important petru miceliul ciupercii de cultura,
datorita faptului ca poate produce stagnarea completa a
cresterii acestuia, si pieirea lui in totalitate. Se caracterizeaza
printr-o culoare albicioasa cenusie si o crestere abundenta
aeriana.

 4. Mucegaiul galben - Mycelliophora lutea apare in spatial dintre

substrat si amestecul de acoperire sub forma de miceliu paslosalbicios, care ulterior capata culoarea galbui-bruna.
5. Mucegaiul in forma de creier (boala trufelor) - Pseudobalsamia
microspora. Boala este foarte periculoasa deoarece rezista la toate
fungicidele cunoscute, in afara de sulfatul de cupru, fiind distrusa
numai la 82 C. Pentru prima data in tara noastra a fost semnalata
in 1963. Ea se manifesta prin aparitia la suprafata straturilor, la
intervalle de 30-35 zile de la insamantare, a unui mucegai albargintiu, cu aspect bumbacos, care formeaza din loc in loc niste
umflaturi caracteristice.
6. Ciupercile cerneala - sunt produse de diferite specii ale genului
Coprinus. Pe straturi, de regula la cateva zile de la asezare, apar
ciuperci firave, cu palaria subtire, care in 1-2 zile ajung la
maturitate, isi disemineaza sporii si putrezesc, continuandu-si
diseminarea. Prevenirea se face prin evitarea unei compostari prea
scurte sau folosirea unui substrat de cultura afectat de inghet.
7. Ciupercile cupa - produse de Peziza veziculoza, care poate ataca
atat substratul de cultura cat si lemnul lazilor sau stelajelor,
formand fructificatii asemanatoare unor cupe mici de culoare
albicios-galbuie. Aparitia acestor ciuperci indica o capacitate
redusa de fructificare a miceliului ciupercii de cultura.

 Boli produse de ciuperci parazite

Cele mai frecvente sunt putregaiul moale, putregaiul uscat, mucegaiul cenusiu al
lemnelor si boala panzei de paianjen:
1. Putregaiul moale - produs de Mycogone perniciosa, se manifesta atat pe ciuperci

in curs de formare, provocand putrezirea si deformarea butonilor cat si pe ciuperci

ajunse la maturitate, provocand hipertrofii ale stratului himenal. Caracteristic este
mirosul cu totul neplacut pe care il raspandesc ciupercile afectate.
2. Putregaiul uscat - produs de Verzicillium constantini, se manifesta, de asemenea,
pe ciuperci in primele faze, acestea deformandu-se si devenind cauciucate.
Caracteristic este formarea unei bilobari a palariei, exfolierea si craparea piciorului.
3. Mucegaiul cenusiu al lamelelor - produs de Cephalosporium lamaelecola se
manifesta prin umflarea si ingrosarea lamelelor basidiale. Aceasta boala este
favorizata de sensibilitatea unor tulpini de miceliu. Tulpinile de culoare bruna sunt
mai sensibile decat cele de culoare alba si crem.
4. Boala panzei de paianjen este produsa de Dactylium dendroides si se manifesta in
special in cultura executata in sistemul clasic, in incinte cu ventilatie redusa. Pe
suprafata straturilor se formeaza un miceliu ca o tesatura fina matasoasa lucioasa
care acopera butonii. Corpurile de fructificare ale ciupercii de cultura devin rigide si
putrezesc.

Daunatorii ciupercilor

Cei mai frecventi daunatori ai culturilor clasice de ciuperci de strat sunt:

1. Tantarii ciupercilor (musculitele ciupercilor) - Sciaridae, cu tipul
caracteristic Sciara fenestralis. Produc pagube insemnate prin larve, care
timp de 2-3 saptamani distrug miceliul sau sapa galerii in piciorul
ciupercii pana la palarie.
2. Mustele Cecid, cu tipul caracteristi Mycophila fungicola, denumite si
mustele ciupercilor, sunt foarte daunatoare, deoarece pe langa ciclul
normal de generatie sexuata, prezinta si o generatie asexuata, fapt care
favorizeaza infestarea rapida a substratului din ciupercarie. Larvele se
hranesc cu miceliu si sapa galerii atat in picior cat si in palarie.
3. Puricii ciupercilor - Collembole - sunt reprezentati prin Hypogastrura
armata. Atacul acestor daunatori poate fi atat de mare incat prin
aglomerari sa formeze pete asemanatoare prafului de ciment.
4. Acarienii (capusile ciupercilor) sunt reprezentati de Tiroglyphus pentru
capusile rosii si Linopodes pentru capusile albe. Atacul produs de
acarieni se manifesta in special pe mugurii si butonii de fructificare, pe
care ii distrug.
5. Nematozii (viermii substratului), unii din cei mai periculosi daunatori,
sunt frecventi in culturile clasice si accidentali in culturile intensive,care
distrug hifele miceliene provocand moartea miceliului.

VA MULTUMESC
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
!!!!!!!!!!!