Capitolul I COMPETITIVITATEA CONDITIE A SUCCESULUI PE PIATA

In perioada actuala, ntreprinderea si desfasoara activitatea ntr-un mediu concurential intern

si extern deosebit de puternic. Confruntarea pe diferite piete este deosebit de dura iar competitia
trebuie privita la dimensiunile sale reale, fara a avea o viziune prea optimista, ntruct numai n
modul acesta se vor putea lua toate masurile ce se impun pentru a asigura securitatea si
dezvoltarea firmelor, indiferent de sectorul de activitate.
Orice agent economic si doreste sa produca ct mai multe produse/servicii turistice pe care
sa le comercializeze si astfel sa cstige, sa se dezvolte. Insa, pentru a se impune pe o piata
concurentiala, agentul economic trebuie sa obtina produse/servicii competitive care sa se vnda
n cantitati cel putin comparabile cu celelalte produse/servicii concurente.
Problema competitivitatii este una actuala, care trebuie abordata nu numai la nivel
microeconomic, dar si macroeconomic, deoarece, n prezent, din pacate, se manifesta o lipsa de
competitivitate a produselor/serviciilor romnesti att pe piata interna ct si pe cea externa si n
consecinta a economiei nationale.
Competitivitatea sugereaza siguranta, eficienta, calitate, productivitate ridicata, adaptabilitate,
reusita, management modern, produse superioare, costuri scazute. Forta competitiva a unei firme
rezida n avantajele competitive si n competentele distinctive pe care le poseda n raport cu alte
firme concurente. Pentru a considera o firma competitiva este necesar sa se efectueze o analiza
riguroasa att a firmei respective ct si a mediului de activitate a acesteia.
Competitivitatea unei firme consta in capacitatea sa de a-si mari veniturile ca urmare a
cresterii vanzarilor si/sau marjelor de profit pe pietele in care concureaza cu scopul de a castiga
pozitii cat mai bune pe acestea sau de a-si apara pozitiile detinute.1
1.1 Componentele competitivitii
Definit ca fiind gradul n care o naiune, n condiii de pia liber i onest, poate s
produc bunuri i servicii care s treac proba pieelor internaionale, reuind n acelai timp s
menin i s sporeasc venitul real al cetenilor si:2 competitivitatea este deci o provocare care
se aplic nu numai n cazul naiunilor ci i al tuturor regiunilor i oraelor/staiunilor din lume.
O ntreprindere este competitiv pe o anumit pia atunci cnd reuete s obin anumii
indicatori economici: cifra de afaceri, profit, segment de pia comparabili sau superiori celor ai
altor ntreprinderi concurente, ce acioneaz pe aceeai pia.
Competitivitatea este o noiune complex fiind influenat, n mare
msur, de capacitatea de a nelege i de a se adapta ct mai corect la
lumea care o nconjoar. Ea poate fi privit att global ct i la nivelul
fiecrei componente. Astfel, specialitii au evideniat faptul c,
competitivitatea global a unei firme este determinat de competitivitatea
fiecreia dintre urmtoarele componente/categorii de competitivitate:
global, financiar, comercial, uman, managerial, tehnic, organizaional
Competitivitatea global a unei firme reprezint potenialul ei i
presupune efectuarea unui diagnostic sau a unui inventar critic al capacitii
de care dispune, adic al forelor de care dispune i a slbiciunilor tuturor
componentelor firmei, cu referire special la factorii cheie de succes i la
concurent. Ea depinde de buna funcionare a ansamblului componentelor
sale.
1
2

Danciu, V. , Marketing strategic competitiv, Ed. Economica, Bucuresti, 2004, pag. 30

Kotler,Ph. , Marketingul locurilor, Ed. Teora, Bucureti, 2001, pag. 232

Competitivitate
financiar
este
dat/exprimat
de
capacitatea
ntreprinderii de a realiza o serie de indicatori: mrimea profitului,
capacitatea de autofinanare, suma i scadena mprumuturilor, potenial de
randament financiar: rentabilitatea capitalurilor proprii, potenialul de
solvabilitate: aptitudinea de a face fata la rambursri.
Competitivitate comercial : este evideniat de: partea de pia deinut,
evoluia cifrei de afaceri, pragul de rentabilitate, poziia n ciclul de viata
pentru fiecare produs i notorietatea comercial: imaginea de marc,
fidelitatea clienilor, coerena gamei de produse, nivelul bugetului publicitar
.a.
Competitivitate uman este rezultatul ndemnrii minii de lucru, nivelul
de calificare, rata absenteismului, rata ncadrrii.
Competitivitate tehnic : este exprimat de natura echipamentului:
vechime, performana, avans tehnic, importanta cercetrii-dezvoltrii, nivelul
de automatizare, aprovizionarea, relaiile cu furnizorii, rotaia stocurilor.
Competitivitate managerial este rezultatul profilul conductorilor: vrsta,
experiena, studii, formare capacitatea de conducere: aptitudinea
comandamentului, a delegrii, a negocierii, a spiritului de sinteza, valoarea
colaboratorilor, gradul de coeziune al echipei.
Competitivitate organizaional este influenat de forma structurii
organizatorice, numrul nivelurilor ierarhice, natura delegrii deciziilor,
gradul de descentralizare, circulaia informaiilor, gradul de integrare al
indivizilor i serviciilor la obiectivele firmei, modalitatea finalizrii
obiectivelor, modul de realizare al controlului, starea climatului social.
1.2. Factorii competitivitatii
Mutaiile intervenite la nivelul abordrii conceptului de competitivitate dinamic au fcut ca
n literatura de specialitate s fie evideniate dou categorii de factori principali de
competitivitate: factorii clasici i factorii eseniali.
Factori clasici, la rndul lor, se grupeaz n dou categorii: factori cantitativi: preul, calitatea,
raportul calitate/pre, costul, profitul, raportul cost/profit, volumul desfacerilor/ncasrilor i
factori calitativi: economia de scal, tehnologia, managementul i strategia.3
Factorii cantitativi de competitivitate
Succesul competitiv n condiiile restrictive ale economiei de pia, un produs care satisface
aceeai nevoie dar este mai atractiv dect cel al competitorilor. Cei mai cunoscui/evideniai
factori ai competitivitii sunt: calitatea i preul.
Astfel, succesul poate fi obinut oferind acelai produs la un pre mai mic dect cel de pe
pia, fie oferind produse , la acelai pre dar de o calitate perceptibil mai bun.De fapt aprecierea
se face prin raportarea la ambii factori, factorul principal al competitivitii fiind raportul
calitate/pre, factor care asemenea celor doi care l compun este eliminator. Acesta presupune: un
pre acceptabil, convenabil, pe care consumatorul s-l poat plti, pentru un produs s satisfac
integral o anumit nevoie, iar calitatea oferit s nu scad sub calitatea limit cerut de condiia
de utilizare normal a produsului / aducerea pe pia a unui produs la un pre acceptabil de ctre
pia, la o calitate acceptabil, n condiiile unui raport pre calitate acceptabil. Totodat, acest
raport presupune existena altor elemente: costul de producie (totalitatea cheltuielilor efectuate n
vederea aducerii pe pia a produsului). Pentru a oferi o imagine reprezentativ acesta trebuie
raportat la preul de vnzare, care la rndul su determin un al doilea raport. Acest raport
cost/profit reprezint al doilea factor principal de competitivitate.
Avnd n vedere dinamismul pieei este necesar analiza raportului cost/profit. O
ntreprindere nu este competitiv dac realizeaz profituri mari cu costuri mari sau profituri mici
cu costuri mici, profitul trebuie s fie suficient de mare pentru a susine eforturile de dezvoltare.
3

Voiculescu,D. , Competiie i competitivitate, Ed. Economic, Bucureti, 2001, pag. 62

Un alt factor principal de competitivitate l reprezint volumul desfacerilor/ncasrilor, care

caracterizeaz ntr-o anumit msur dimensiunea agentului economic.
Totodat trebuie evideniat faptul c exist o serie de factori care controleaz factorii
enumerai. Dintre acetia cei mai importani sunt: volumul produciei (economia de scal,
tehnologia, managementul curent i strategia). Aceti factori sunt spre deosebire de primii
cantitativi, predominant calitativi.
In ceea ce privete volumul produciei important este modul n care aceasta se raporteaz la
curba costurilor medii pe unitatea de produs. Managementul curent trebuie s fie ntotdeauna
adaptat volumului produciei i tehnologiei. Strategia este cea care determin volumul produciei
pe o structur dat i o tehnologie selectat.
Factorii eseniali de competitivitate
Factorii eseniali includ: reutilizarea muncii trecute, stabilitatea axiologic, inovaia
aplicat, gradul de armonie, capacitatea de a identifica i promova valoarea.
Unul dintre factorii eseniali ai competitivitii unui agent economic este proporia n care
acesta tie s nglobeze i s reutilizeze munca trecut n activitatea sa curent: capitalul fix,
tehnologia, capitalul uman educat, instruit i format n sensul crerii de valoare .a. Cu ct o
activitate nglobeaz o proporia mai mare de munc trecut cu att ea este ntr-o msur mai
mare capabil s produc valoare nou.. Totodat trebuie evideniat faptul c nu orice munc
trecut conine capacitatea de a produce valoare fr eforturi noi ori de a potena efectul acestor
eforturi noi. De ex. ntre dou firme care difer ntre ele doar prin tehnologiile aplicate, cea mai
competitiv este cea care aplic tehnologiile cele mai evoluate, valorificnd astfel mai mult
munc trecut nglobat n aceste tehnologii.
Un alt factor esenial de competitivitate la nivel macroeconomic este stabilitatea sistemului
de valori al unui agent economic. Intre acestea cele mai importante sunt: stabilitatea proprietii,
stabilitatea legislativ, disciplina contractual, simetria raporturilor ntre parteneri asimetrici .a.
In acelai timp, experiena mondial a artat faptul ca inovaia aplicat este cel mai mare
avantaj competitiv, este factorul esenial de competitivitate. Termenul de inovaie are n vedere
inovaia sub toate aspectele nu numai cea tehnologic ci i cea n management, n comunicare, n
organizare, n structura relaiilor interpersonale etc. principalul atu al firmelor mici dar extrem de
dinamice.

Capitolul II AVANTAJUL COMPETITIV

Forta competitiva a unei firme rezida n avantajele competitive si n competentele distinctive
pe care le poseda n raport cu alte firme concurente.
Avantajul competitiv strategic (ACS) presupune ca firma sa aiba capacitatea de a furniza
clientilor sai de pe pietele-tinta valoarea pe termen lung superioara fata de cea oferita de
concurenta.4
Obtinerea si dezvoltarea unui avantaj competitiv consta n crearea unui segment viabil si
suficient de mare de cumparatori care sa fie interesat de achizitionarea de produse/servicii oferite
de firma pentru ca le percep ca avnd o valoare globala superioara.
Avantajele competitive ale unei firme sunt extrem de diferite, putnd consta n:
dimensiunea mare sau foarte mare a acesteia;
oferirea de produse/servicii la cele mai mici preturi sau la cel mai nalt nivel calitativ;
oferirea de produse/servicii adaptate cel mai bine cerintelor cumparatorilor;
dominarea unui segment specific de piata (un grup specific de cumparatori, o anumita
zona geografica etc.);
4

Danciu,V., op. cit. , pag. 30

 oferirea unei valori globale ct mai mari pentru pretul primit, aceasta reprezentnd o
combinatie judicioasa si deosebit de atractiva pentru cumparator de calitate nalta, pret
convenabil etc.5
Avantajul competitiv ntr-un sector poate fi puternic sporit prin intermediul unor interrelatii
manifestate ntre agentii economici care concureaza n sectoare nrudite, daca aceste inter-relatii
pot fi atinse. Competitia interna are efecte pozitive n obtinerea si sporirea avantajelor
competitive. Beneficiile care pot decurge sunt legate de:
stimularea aparitiei de noi competitori prin desprinderi de firmele existente;
crearea si atragerea de noi factori de productie;
extinderea si ridicarea calitatii cererii interne;
ncurajarea si mbunatatirea sectoarelor nrudite si de sprijin.
Avantajele competitive ale firmei rezulta din modul n care activitatile functionale ale
acesteia se integreaza adecvat pentru a contribui la realizarea obiectivelor ei strategice:
realizarea celui mai scazut nivel de costuri din sector;
oferirea de produse/servicii la cel mai nalt nivel calitativ din cadrul sectorului;
reactia n cea mai scurta perioada la schimbarile produse pe piata.
M.Porter considera ca avantajul competitiv este factorul-cheie pentru o firma sa atinga
performanta pe pietele competitive si nu poate fi nteles daca privim firma ca pe un ntreg .6
In viziunea lui, sistemul de determinanti ai avantajului competitiv vizeaza teoria investitiilor
si inovatiilor. In contextul noii economii si al societatii cunoasterii, competitivitatea si avantajul
competitiv capata noi abordari. Astfel, competitivitatea presupune o concentrare a eforturilor spre
investitiile n capital fizic (noi echipamente, cladiri etc.), investitii n capital uman, n tehnologii
performante si mbunatatirea celor existente precum si n sporirea productivitatii si mbunatatirea
legaturilor de productie.
Capitolul III COMPETITIVITATEA IN TURISM
Dei din punct de vedere economic noiunea de competitivitate n turism
definit ca fiind capacitatea de a face fa unei concurene ntr-o manier
eficace i rentabil pe piaa turistic. se integreaz celei folosite n literatura
de specialitate, coninutul specific al turismului face necesar o abordare
complex i multidimensional a acestui concept. Aceasta este necesar
avnd n vedere o serie de aspecte particulare ale produsului turistic.
In primul rnd trebuie evideniat faptul c, multitudinea componentelor
care particip la conceperea i comercializarea unui produs turistic au fcut
ca realizarea competitivitii acestuia s fie un proces complex la asigurarea
cruia s contribuie: att competitivitatea destinaiei/staiunii turistice ct i
cea realizat la nivelul fiecrui tip de ntreprindere turistic: prestator direct
de servicii turistice: de transport, cazare, alimentaie, agrement, tratament
sau intermediar: tour-operator, agenie de turism .a.
La aceasta se adaug faptul c, din punctul de vedere al turistului,
produsul acoper experiena complet de la plecarea de acas i pn la
ntoarcere fiind suficient s se manifeste deficiene la nivelul unei singure
componente pentru ca nivelul global al competitivitii s fie afectat.7
Totodat trebuie evideniat faptul c de cele mai multe ori o destinaie
turistic se suprapune sau se afl n apropierea unei comuniti locale: ora
5
6

Russu ,C., Management strategic , Ed. All Beck, Bucuresti, 1999, pag.201
Porter, M. , The Competitive Advantage of Nations, Harvard Business Review, March-April 1990, pag.3
Stncioiu, F., Marketing turistic., Ed. Sitech, Bucuresti, 2003, pag. 104

sau aezare rural a crei via economic, social, cultural influeneaz

ntr-o msur mai mare sau mai mic activitatea turistic, fiind la rndul su
influenat de acesta.
3.1 Elemente determinante ale competitivitatii in turism
n prezent, turismul romnesc, ca si cel mondial este caracterizat printr-o puternica
concurenta ntre destinatii. Din punct de vedere economic noiunea de competitivitate n turism
este definit ca fiind capacitatea de a face fa unei concurene ntr-o manier eficace i rentabil
pe piaa.
Astfel, destinatiile (statiunile sau nsasi tarile) au din ce n ce mai mult nevoie de un nou
model de politica turistica care sa le influenteze pozitia concurentiala n actualele conditii de
concurenta.
Punctul de plecare n stabilirea strategiei pentru ameliorarea pozitiei concurentiale l
constituie elementele determinante ale competitivitatii, care sunt date n principal de :
I. Conditiile factoriale, respectiv :
Resursele naturale si culturale ;
Resursele de capital si infrastructura
Resursele umane.
Combinarea celor trei grupe de factori formeaza baza pozitiei concurentiale a unei destinatii.
II. Calitatea si structura ofertantilor care reprezinta destinatia si experientele legate de
aceasta. Pozitia concurentiala a unei destinatii este determinata ntr-o mare masura de diversitatea
sa, gradul sau de specializare si nu n ultimul rnd de calitatea ofertantilor.
Un important factor concurential este calitatea produselor turistice data de calitatea naturala
(a mediului), materiala (a bazei hoteliere, de alimentatie publica, de transport, sportive etc.),
imateriala (administrarea, informarea, organizarea etc.).
III. Structura pietei si structura organizatorica, circuitele de distributie, n calitatea lor de
determinante ale pozitiei concurentiale sunt puternic influentate de dimensiunea ntreprinderii.
Fata n fata cu concurenta mondiala, numeroasele ntreprinderi mici si mijlocii au dificultati n
constituirea unei destinatii unice, n distribuirea produselor lor n lumea ntreaga. Situatia este
general valabila iar pe de alta parte, acestea au costuri de productie si comercializare de nivel
mediu si dovedesc n general dificultati n a realiza economii interne, necesare dezvoltarii. Avnd
n vedere aceste dificultati, n contextul concurentei companiilor de talie mondiala, patrunderea si
rezistenta acestora pe piata concurentei va deveni din ce n ce mai dependenta de gradul n care
acestia vor fi deschisi la cooperare si vor fi capabili sa renunte la o parte din autonomia lor
antreprenoriala n scopul asigurarii supravietuirii lor economice n sectorul turistic.
IV. Conditiile de manifestare a cererii si de adaptare a ofertei, elemente de baza ale
competitivitatii, determinate de dimensiunea si structura pietei (ponderea pietei turistice
specifice, nivelul veniturilor si nivelul social, gradul de saturatie s.a.), de experienta calatorilor
fata de noile produse. Turistii si consumatorii evoluati sunt un factor important pentru avantajul
concurential al unei destinatii ; turistii care dau prioritate calitatii servesc drept control permanent
al calitatii si pot contribui substantial la avantajul concurential. Pentru a adapta oferta la
necesitatile consumatorilor trebuie reperate noile tendinte si noile posibilitati de realizare a
produsului turistic.
Masura n care aceste determinante pot contribui la pozitia concurentiala depind de tipul
destinatiei, respectiv de nivelul de dezvoltare socio-economica, particularitati topografice, climat,
cultura, factori politici etc.
3.2 Competitivitatea unei destinaii turistice:
Succesul unei destinaii turistice este determinat de modul n care aceasta
reuete s garanteze i n acelai timp s asigure, vizitatorilor, prin ntreaga
4

sa ofert, o experien care s egaleze sau s depeasc multiplele

destinaii alternative.
Atraciile i resursele turistice existente la nivelul unei destinaii
turistice includ: poziia geografic, resursele turistice naturale i antropice,
organizarea unor evenimente, activitile de agrement i animaie,
echipamentele turistice, reeaua comercial destinat turitilor.
Poziia geografic ca determinant al competitivitii unei destinaii
turistice i pune amprenta / influeneaz asupra urmtoarelor aspecte:
apartenena la un continent, distana la care se afl turitii din principalele
ri emitente fa de destinaia respectiv, formele de relief existente,
condiiile de clim, tranzitul turistic. Condiia de baz/principal a succesului
unei destinaii o reprezint elementele de atractivitate pe care le ofer:
atraciile turistice naturale i antropice dublate de multiplele posibiliti de
petrecere a timpului liber att ziua ct i noapte, evenimentele organizate.
Cadrul natural, prin componentele sale: relief, hidrografie flor, faun,
clim, fond balnear, rezervaii naturale, reprezint suportul material al
desfurrii activitii turistice. In msura n care nsuirile sale au valene
estetice deosebite acestea pot genera importante fluxuri turistice sau pot
reprezenta n alte cazuri numai fundalul altor categorii de elemente de
atractivitate. Intre resursele turistice cu valene estetice deosebite pot fi
evideniate: : aspecte peisagistice aspectele peisagistice generate de vrfuri,
creste, abrupturi, stnci cu forme bizare, chei, defilee, vi ale unor ruri sau
fluvii, cascade, lacuri, gheizere, elemente deosebite ale florei i faunei,
plajele litorale, deltele i estuarele, sau prin coninutul i structura lor
permit/favorizeaz practicarea diferitelor forme de turism cum ar fi:
domeniile schiabile, cursurile unor ruri, factorii naturali de cur, fondul
cinegetic i piscicol .a. Alturi de atraciile naturale, bogia i varietatea
creaiilor umane realizate de-a lungul evoluiei diferitelor civilizaii, contribuie
prin valoarea lor istoric, culturalartistic, tehnic etc. la sporirea
atractivitii zonei sau reprezint, prin ele nsele, un element de atractivitate
n sine.
In ceea ce privete punctele forte ale potenialului turistic care i
pun amprenta asupra competitivitii unei destinaii turistice pot fi
evideniate: gradul de atractivitate, diversitatea, valoarea specificitatea,
originalitatea/unicitatea (n unele cazuri), ineditul, vechimea, dimensiunile,
forma, specificul, funcie, gradul de conservare, msurile de protejare
instituite, recunoaterea internaional a valorii lor (nscrierea n patrimoniul
UNESCO), gradul de amenajare turistic a acestora pentru a asigura vizitarea
n condiii de siguran i protecia a obiectivelor turistice .a. Totodat se
impune evideniat faptul c potenialul turistic al unei destinaii crete odat
cu numrul componentelor, calitatea acestora, modul de asociere n teritoriu,
etc.
In acelai timp bogia i valoarea potenialului turistic trebuie puse n
relaie cu formele de turism ce por fi practicate n arealul respectiv; cu ct
acestea permite practicarea unei mai mari varieti de forme de turism cu
att destinaia respectiv va putea rspunde unor segmente mai
diversificate de turiti, asigurnd astfel intensificarea circulaiei turistice n
zon.
Dac potenialul turistic reprezint condiia esenial i permanent a
desfurrii activitii turistice factorul decisiv l reprezint infrastructura
general i turistic mpreun cu resursele umane. Destinat s asigure
funcionarea normal a tuturor sectoarelor economiei naionale,
infrastructura general, i pune amprenta i asupra turismului, asigurnd
5

accesibilitatea destinaiei turistice (reeaua cilor i mijloacelor de transport

i telecomunicaii), furnizarea unor elemente tehnice necesare desfurrii
optime a proceselor de producie a serviciilor i bunurilor specifice turismului
(reeaua unitilor de alimentare cu ap, gaze, energie electric, energie
termic), precum i a unor posibiliti de petrecere a timpului liber reeaua
unitilor comerciale i prestatoare de servicii. Cea mai important
component a acesteia este reprezentat de transporturi care trebuie s
asigure multiple posibiliti de acces rapid i facil n staiune (aerian, rutier,
feroviar i dup caz, naval), corelate cu principalele segmente de clientel,
un transport rapid, confortabil, la preuri ct mai accesibile i n condiii de
siguran.
O alta component important a infrastructurii o poate reprezenta i
reeaua comercial, care, n condiiile adaptrii la cerinele turitilor, poate
oferi turitilor alturi de plcerea de a face cumprturi, posibilitatea
petrecerii agreabile a timpului liber dar i importante surse suplimentare de
ncasri pentru comunitatea local.
In ceea ce privete importana infrastructurii n asigurarea competitivitii
unei destinaii specialistul american Kotler arta c chiar dac o
infrastructur eficient i bine ntreinut nu poate garanta dezvoltarea unui
loc/staiuni absena sa reprezint un handicap serios8.
Totodat, caracteristicile populaiei din zona de destinaie reprezint un alt
determinant al competitivitii: nivel de cultur i civilizaie, nivelul de trai,
stilul de via, sociabilitatea, mentalitile colective, percepia fenomenului
turistic, .a.
3.3 Competitivitatea produselor turistice
Asigurarea competitivitii produselor turistice reprezint chintesena procesului de realizare
a competitivitii n turism. Aceasta este att rezultanta competitivitii prestatorilor direci
implicai n producerea serviciilor turistice incluse n pachet, ct i a celorlali determinani carei pun amprenta asupra competitivitii destinaiei turistice.
Un produs/serviciu este competitiv atunci cnd are capacitatea de a se
impune pe o anumit pia, de a se vinde n cantiti mari, comparabile,
eventual cu cele ale produselor sau serviciilor similare realizate i vndute de
concureni 9
Ca urmare, conceperea produsului turistic nu se rezum numai la
combinarea n variante multiple a celor dou categorii de elemente: resurse
i servicii turistice ci presupune un anumit concept despre produs. Punctul de
plecare n definirea conceptului de produs trebuie s fie o foarte bun
cunoatere a segmentului de clientel vizat sub aspectul: motivaiilor,
ateptrilor, nevoilor ce trebuie satisfcute, preferinelor, posibilitilor
materiale .a.). In acelai timp, este necesar selecia i includerea n produs
a acelor elemente care rspund cel mai bine cererii, asigur
unitatea/omogenitatea produsului i reuesc s-l diferenieze n raport cu
produsele concurenei.
Capitolul IV ANALIZA COMPETITIVITATII FIRMEI TURISTICE
Analiza competitivitatii firmei se axeaza asadar, pe identificarea posibilitatilor de
mbunatatire a performantelor ei n conditiile stabilirii unei strategii competitive adecvate
8
9

Kotler,Ph. , op.cit., pag. 233

Olteanu V., Marketing turistic,Ed. Expert, Bucuresti, 2000, pag. 172

mediului ei de afaceri si este parte integranta a planificarii strategice alaturi de analiza

perspectivelor de evolutie a firmei, n cadrul careia se evidentiaza tendintele, oportunitatile si
amenintarile care pot influenta semnificativ aceasta evolutie si analiza portofoliului strategic al
firmei, n cadrul careia se evalueaza perspectivele pe care aceasta le are n diferite domenii de
afaceri, se compara perspectivele respective, se identifica cele mai promitatoare, se stabilesc
prioritati si se aloca n mod corespunzator resursele necesare.
Oportunitatile oferite de piata reprezinta oportunitati potentiale, daca firma nu-si utilizeaza
resursele disponibile pentru a le exploata. Asadar, este important sa evaluam oportunitatile oferite
de piata n strnsa corelatie cu resursele firmei si cu mediul acesteia. In general, toate resursele
pot fi utilizate pentru atingerea obiectivelor strategice. Analiznd avantajele sau dezavantajele
oferite de resursele firmei, putem determina valoarea strategica a acestora. Acestea nu trebuiesc
analizate dintr-o perspectiva interna, ci trebuie evaluate n raport cu cerintele impuse de mediu si
cu caracteristicile concurentei. Opinia stockholderilor externi poate fi diferita de cea a
managerilor interni atunci cnd evalueaza avantajul unui produs/serviciu, a unei resurse sau unei
anumite competente. Concluzionnd, putem spune ca orice resursa poate fi utilizata strategic si ca
avantajul competitiv poate proveni din orice latura a activitatii firmei.
Strategia concurentiala trebuie sa rezulte dintr-o ntelegere rafinata a regulilor concurentei
care determina atractivitatea unei ramuri.10 Obiectivul final al strategiei concurentiale este sa faca
fata acestor reguli si, n situatia ideala sa le modifice n favoarea firmei.
Individualizarea acestor aspecte conceptuale ale managementului competitivitatii firmei la
sfera turismului are ca punct de plecare performantele firmei turistice ce sunt determinate de
variabile specifice ce nu se regasesc la firmele cu activitate industriala. Performantele n
domeniul turistic se pot masura prin elemente cum ar fi: satisfactia consumatorilor, eficienta
operatiunilor, ratele de crestere a firmelor si sectorului, segmentele de piata cucerite si
profitabilitatea. In cadrul ofertei turistice, indicatorii de masurare a performantelor pe termen
scurt sunt influentati de actiuni promotionale cum ar fi lansarea pachetelor turistice de vacanta,
caz n care singurul scop este cresterea vnzarilor si a segmentelor de piata, cu consecinta adesea
asupra scaderii eficientei si profitabilitatii.
Performantele sunt afectate si de politica n sectorul public, n special de modificari ale
reglementarilor legislative, aranjamente internationale, legislatia n domeniul concurentei .
Controlul preturilor a exercitat o puternica influenta n sectorul de transport turistic, de
exemplu tarifele pe liniile aeriene internationale, pe care guvernele n mod implicit, daca nu chiar
n mod deschis, le-au subventionat. Mai mult, promovarea turismului de catre institutiile publice
si oferirea de subventii si/sau stimulente fiscale au avut un impact marcant asupra productiei, de
exemplu relatiile de ofertare turistica pentru cazare.
Firma turistica are initiativa ofertelor, nsa clientul este cel care decide daca un produs turistic
corespunde dorintelor, preferintelor si gusturilor sale. De aceea, serviciile turistice trebuie sa fie
conforme acestor interese, gusturi si preferinte si n acelasi timp clientul trebuie informat cu
aceasta conformitate, transformndu-l dintr-un potential turist n unul real si poate constant.
Elaborarea oricarei strategii privind produsul turistic, patrunderea pe o piata, organizarea
distributiei, masurile de promovare, etc. se bazeaza n consecinta pe datele furnizate de activitatea
de studiere permanenta, sistematica si metodica a cerintelor si tendintelor de evolutie a pietei
turistice. Aceste studii vizeaza urmatoarele aspecte conjuncturale:
a) Trasaturile caracteristice ale pietei turistice. Organizatorii de turism si prestatorii de
servicii trebuie sa cunoasca care produse turistice sunt solicitate, ce pondere trebuie sa aiba
serviciile componente, care sunt caracteristicile calitative si cantitative minime pe care trebuie sa
le ntruneasca aceste produse pentru a fi acceptate, volumul si nivelul cererii probabile pentru
produsele respective, care sunt tendintele preturilor si tarifelor la produse turistice cu continut
similar.
b) Pozitiile cstigate de ofertantii concurenti. Pe piata turistica succesul sau esecul unei
actiuni de patrundere cu un produs turistic sunt conditionate de cele mai multe ori de atitudinea si
pozitia pe o piata data a ofertantilor concurenti. Analiza ofertelor concurente are ca scop,
10

Porter, M., op. cit. , pag.17

evaluarea obiectiva a propriilor posibilitati, stimularea si completarea propriei initiative,

cunoasterea instrumentelor de marketing folosite de concurenta, n ce regiuni sau zone si atrage
concurenta propria clientela, care sunt categoriile de turisti carora li se adreseaza si care este
nivelul mediu al veniturilor acestora.
c) Pozitia cstigata pe o piata de produsul turistic. Determinarea pozitiilor cstigate pe o
piata de un produs turistic sau de un ansamblu de produse constituie un element important de
fundamentare a strategiei de marketing.
In conditiile n care firmele ofertante de servicii turistice pe piata internationala trebuie sa
faca fata unei concurente crescnde a multimii de oferte de noi destinatii, precum si eforturilor
tarilor turistice traditionale de a-si mentine pozitiile cstigate, practica turistica nregistreaza trei
strategii de baza n domeniu:
Strategia globala. In acest caz, piata este considerata ca un tot unitar, obiectivul principal
urmarit fiind atragerea tuturor consumatorilor potentiali de servicii turistice, adoptnd un singur
program de marketing turistic pentru ansamblul pietei.
Strategia diferentiata. Aceasta porneste de la premisa ca n cadrul pietei turistice exista
mai multe categorii de consumatori cu preferinte diferite, care necesita servicii tot mai mult
diferentiate. Prin oferirea unor produse turistice variate se urmareste satisfacerea diferentiata a
cererii acestor categorii de clientela, n baza unor programe adaptate diferentiat segmentelor
corespunzatoare de piata.
Strategia concentrata. Avnd n vedere caracteristicile specifice ale diferitelor produse
turistice pentru care o firma ofertanta poate cstiga adeziunea unor segmente de piata, strategia
concentrata si ndreapta eforturile de marketing spre unul sau unele segmente distincte ale pietei.
In ceea ce privesc firmele ce doresc sa intre n sectorul turistic, acestea trebuie sa ia n
considerare n primul rnd costurile intrarii pe piata turistica si n al doilea rnd barierele
strategice de intrare pe piata.
Costurile de capital sunt scazute iar identificarea unei nise si cheltuielile aferente promovarii
produsului pentru a-l aduce n atentia potentialilor turisti nu constituie obstacole majore la
intrarea pe piata. Este necesar ca si clientii sa fie convinsi de viabilitatea firmei n ceea ce priveste
garantia asupra platilor n avans. Un cost semnificativ al intrarii este cel referitor la cerintele de
angajament. Teoria face distinctie ntre barierele neutre si cele strategice pe care le ridica firmele.
Chiar n situatia n care se presupune ca exista informatii perfecte, teoria economica poate arata
ca firmele existente sunt avantajate.
Barierele strategice de intrare sunt instaurate prin eforturile facute de firmele existente pe
piata de a mpiedica accesul firmelor nou venite. Exemple tipice sunt adoptarea de preturi limita
pentru diferentierea produselor, cresterea cheltuielilor cu publicitatea, eforturi sporite pentru
cresterea eficientei sau a capacitatilor, pentru scaderea costurilor de productie. Firmele si
ntaresc activitatea strategica de baza, astfel ca, firma si atinge obiectivele tinnd cont de
oportunitatile si amenintarile mediului, de punctele forte si cele slabe ale sale.
Pentru managementul unei firme de turism, strategia serviciilor distribuite catre turisti,
constituie planul de actiune menit sa asigure obtinerea unor rezultate economice pozitive n
confruntarea cu competitorii ei. In elaborarea unei strategii competitive a serviciilor
turistice,managerii firmelor au n vedere urmatoarele componente11:
- identificarea, analizarea si selectionarea elementelor de baza ale strategiei;
- ntelegerea necesitatilor ce se ivesc n aplicarea strategiei;
- integrarea elementelor de baza ntr-un plan strategic cuprinzator si consistent.
Produsele/serviciile sunt competitive atunci cnd acestea au capacitatea de a se impune pe o
piata concurentiala, cu alte cuvinte se vnd n cantitati comparabile cu cele n care s-au vndut
produsele concurente.
Din pacate, piata romneasca actuala este plina de exemple si situatii din care rezulta ca
serviciile realizate n Romnia sunt, n general, necompetitive. Ca urmare a crearii cadrului
legislativ si institutional, consumatorul de produse si servicii turistice a nceput sa se orienteze tot
11

Neagu, V., Managementul turistic si al serviciilor turistice, Ed. Sylvi, Bucuresti, 2000, pag.54

mai mult spre acele produse si servicii cu raport maxim calitate/pret, indiferent de provenienta
lor.

BIBLIOGRAFIE

Danciu, V., Marketing strategic competitiv, Ed. Economica, Bucuresti, 2004, pag. 30;
Kotler, Ph., Marketigul locurilor, Ed. Teora, Bucuresti, 2001, pag. 232;
Neagu, V., Managementul turistic si al serviciilor turistice, Ed. Sylvi, Bucuresti,
2002, pag. 54;
Olteanu, V., Marketing turistic, Ed.Expert, Bucuresti, 2000, pag.172;
Porter, M., The Competitive Advantage of Nations, Harvard Business Review, MarchApril 1990, pag. 3;
Russu, C., Management strategic, Ed. All Beck, Bucuresti, 1999, pag. 201;
Stancioiu, F., Marketing turistic, Ed. Sitech, Bucuresti, 2003, pag. 104;
Voiculescu, D., Competitie si competitivitate, Ed. Economica, Bucuresti, 2001,
pag.62;
http://www.anat.ro;
http://www.chf-finance.ro .