CUPRINS

CAPITOLUL I. ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA

S.C. ELBORIS COM S.R.L. CLUJ-NAPOCA…………………………………3
1.1. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ ŞI FUNCŢIONALĂ A S.C. ELBORIS
COM S.R.L………………………………………………………………………..3
1.2. PRODUSE OFERITE DE SOCIETATE ŞI PIEŢE DE DESFACERE…4
1.3. SISTEMUL INFORMAŢIONAL……………………………………….4
1.4. ORGANIGRAMA SALARIAŢILOR ŞI MODUL DE EVALUARE A
ACESTORA………………………………………………………………………5
1.5. ORGANIZAREA COMPARTIMENTULUI
FINANCIAR-CONTABIL……………………………………………………….7
1.5.1. SERVICIUL CONTABILITATE…………………………………..7
1.5.2. SERVICIUL FINANCIAR…………………………………………8

CAPITOLUL II . DELIMITĂRI Şl STRUCTURI

CONTABILE PRIVIND CREANŢELE ŞI DATORIILE
COMERCIALE………………………………………………………………….11
2.1. DELIMITĂRI Ş1 STRUCTURI CONTABILE PRIVIND CREANŢELE
COMERCIALE…………………………………………………………………..12
2.2. DELIMITĂRI ŞI STRUCTURI CONTABILE PRIVIND DATORIILE
COMERCIALE…………………………………………………………………..20
2.3 EVALUAREA CREANŢELOR Ş1 DATORIILOR COMERCIALE.
PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA CREANŢELOR………………….22

CAPITOLUL III. CONTABILITATEA OPERAŢIILOR ECONOMICE

GENERATE DE CREANŢELE ŞI DATORIILE COMERCIALE LA S.C.
ELBORIS COM S.R.L…………………………………………………………26
3.1. CONTABILITATEA OPERAŢIILOR ECONOMICE GENERATE DE
CREANŢELE COMERCIALE………………………………………………….26
3.2. CONTABILITATEA OPERAŢIILOR ECONOMICE GENERATE DE
DATORIILE COMERCIALE................................................................................31
3.3. CONTABILITATEA OPERAŢIILOR PRIVIND CIRCULAŢIA
EFECTELOR COMERCIALE...............................................................................35
3.4 CONTABILITATEA PRIVIND EFECTELE NEPLĂTITE…….....37
3.5 CONTABILITATEA OPERAŢIILOR PRIVIND PROVIZIOANELE
PENTRU DEPRECIEREA CREANŢELOR……………………………………..39

CAPITOLUL IV. ANALIZA CREANŢELOR ŞI DATORIILOR

COMERCIALE LA S.C. ELBORIS COM S.R.L..............................................42
4.1. ANALIZA BONITĂŢII ECONOMICE A
SC ELBORIS COM SRL........................................................................................42
4.2.ANALIZA ECHILIBRULUI ECONOMICO-FINANCIAR LA

1
SC ELBORIS COM SRL........................................................................................47
CONCLUZII..........................................................................................................59
BIBLIOGRAFIE...................................................................................................61
CAPITOLUL I. ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA S.C.
ELBORIS COM S.R.L. CLUJ NAPOCA

1.1. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ ŞI FUNCŢIONALĂ

A S.C. ELBORIS COM S.R.L.

Societatea a fost fondată în anul 1994 ca Societate cu Răspundere Limitată.

Activitatea ca depozit en-gross a început-o în anul 1995 cu diverse produse, punând
accent pe cele din gama Ursus.
În anul 1996 a preluat distribuţia produselor Ursus pe jud. Galaţi, unde a
activat timp de doi ani. În anul 1998 a început să organizeze distribuţia diverselor
produse, precum băuturi alcoolice, bere, vin.
Din anul 2000 sunt distribuitori a produselor Ursus pe municipiul Cluj-Napoca
şi localităţile din împrejurimi. În cursul anului 2001, considerând că este necesar, a
organizat divizie separată pentru produsele Ursus.
Societatea mai are şi o secţie de producţie mobilier fier forjat, în Bistriţa.
Majoritatatea produselor sunt exportate în Franţa.
Capitalul societăţii este 100% privat, deţinut de asociatul unic.
Societatea este structurată în două depozite şi divizii de distribuţie:
a) divizia de bere, cu depozit pe str. Horea nr. 33 având o suprafaţă de 1100 mp,
logistica depozitului fiind compusă din 5 calculatoare în reţea, centrală
proprie în birouri şi depozite, centrală telefonică şi fax.
În cadrul acestei divizii îşi desfăşoară activitatea 40 de angajaţi.
b) divizia de băuturi, cu depozit pe str. Cernavodă nr. 5-9, având o suprafaţă de
depozitare de 700 de mp; logistica depozitului fiind compusă din 5
calculatoare în reţea, centrală proprie pentru birouri şi depozit, centrală
telefonică, fax.
În cadrul acestei divizii îşi desfăşoară activitatea 54 de angajaţi.
c) Sectorul administrativ format din departamentul de conducere şi cel contabil.
Deosebit de important în derularea afacerii este parcul auto care are are în
componenţă 41 de maşini (21 autoturisme şi 20 de autoutilitare).
Capacitatea de distribuţie a firmei este de 170.000 hl/an cu posibilităţi mari de
expansiune.
Spaţiul deţinut de o afacere este un element principal care determină
viabilitatea şi continuitatea afacerii. În această idee, s-a considerat, că este esenţială
construirea unui sediu pentru societate. Acest lucru implică costuri ridicate, dar care
vor fi recuperate în timp, prin includerea eşalonată a acestora în amortizare.
Prin construirea noului sediu s-a creat o imagine pozitivă a afacerii, imagine
redată atât clienţilor tradiţionali, cât şi celor ce vor deveni clienţi. Noua imagine a
firmei conferă senzaţie de modern, eficient, calitate.
Structura şi locaţia depozitelor permit accesul facil al autovehiculelor de tonaj
mare, în vederea aprovizionării acestora. De asemeni, depozitele sunt situate într-o
zona centrală a oraşului, aceasta asigurând proximitatea faţă de clienţi, şi posibilitatea
de a satisface mai rapid cerinţele lor.
Deţinerea propriului sediu, constitute un avantaj financiar important, prin

2
faptul că cheltuielile societăţii sunt mai mici faţă de cele ale concurenţilor, iar
echivalentul acestor sume poate fi investit pentru consolidarea afacerii.

1.2. PRODUSE OFERITE DE SOCIETATE ŞI PIEŢE DE

DESFACERE

Produsele distribuite de societate sunt:

o divizia de bere: Ursus şi Timişoreana
o divizia de băuturi alcoolice: 55% Prodvinalco 15% Alexandrion, 10%
Garrone; 20% diverse alte băuturi din gama: Dumalex, Utovalco,
şampaniile Venezia, vinuri Vinarte, Jidvei Murfatlar, etc.
Este esenţial să menţionăm faptul că S.C. Elboris COM S.R.L. este distribuitor
exclusive în judeţul Cluj, atât pentru societatea URSUS, cât şi pentru alte companii de
prestigiu de pe piaţă.
Pentru a avea o gamă cât mai variată de produse şi implicit pentru a răspunde
cât mai bine nevoilor clienţilor distribuie, şi alte produse cum ar fi cele din gama
Stalinskaya, Hermannstadt, Perfect, vinuri Jidvei, Murfatlar, Pietroase, Recaş, etc.
Prin urmare, societatea deţine o importantă poziţie pe piaţă. Ea se adresează
unui număr mare de clienţi, lucru care reprezintă un punct forte vis-a-vis de
concurenţă.
Portofoliul de clienţi este între 2000 şi 2800. Acest portofoliu este repartizat pe
16 agenţii cu zone şi zile de vizită prestabilite, pe baza unor rute prestabilite. Sistemul
rutelor duce la o bună organizare a distribuţiei şi la eficientizarea costurilor la
livrare.
Un agent deţine între 125-175 de unităţi pe zona arondată.
Sistemul de distribuţie este pe bază de precomandă cu livrare în următoarea zi.
Factorii principali de succes ai firmei sunt: echipa bine organizată, respectul
faţă de client, permanentă prezenţă la problemele clienţilor şi seriozitatea firmei - care
în orice condiţii şi la orice oră face livrarea pentru comanda ridicată de la client de
către agent.
Şansele societăţii constau în performanţa pe care reuşeşte să o atingă şi in
dezvoltarea continuă a logisticii în funcţie de standardele tot mai ridicate de
distribuţie.

1.3. SISTEMUL INFORMAŢIONAL

Eficienţa sisitemului informaţional rezidă din faptul că:

• este simplu de folosit astfel încât proprietarul afacerii şi angajaţii îl agreează;
• este mai uşor de înţeles şi accesibil;
• are fiabilitate, exercită funcţiile pentru care a fost conceput, evidenţiază
dimensiunea afacerii;
• operează în mod corect;
• reduce durata de lucru;
• oferă informaţii într-un timp mai scurt, informaţii care sunt mai detaliate şi
mai relevante;
• asigura inventarierea permanentă, la zi, date exacte cu privire la stocurile
existente sau pentru întocmirea fişelor de magazii;

3
 • în cadrul departamentului de facturare, asigură calculul automat al valorii
mărfurilor cumpărate de client precum şi discount-ul aferent acestora, dacă
este cazul;
• asigură posibilitatea stabilirii, limitării şi controlului plafonului maxim
al creditului comercial aferent fiecărui client;
• asigură controlul automat al întregului sistem de distribuţie, transport şi
depozitare;
• este proiectat astfel încât să poată furniza informaţiile la momentul oportun,
ceea ce face ca deciziile manageriale şi financiare să se bazeze pe
informaţia actuala.
Analizele aferente vânzărilor şi cele financiare se fac la sediul unităţii, cu toată
echipa managerială condusă de administratorul firmei.

1.4. ORGANIGRAMA SALARIAŢILOR ŞI MODUL DE

EVALUARE A ACESTORA

La fel ca şi mijloacele fixe şi echipamentele, oamenii sunt resurse – ei sunt cel

mai important bun al unei afaceri. Forţa de muncă reprezintă singurul element creator
al activităţii economice, ea include componente cu calificări, specializări şi trăsături
de personalitate, presupune aspiraţii, experienţe sociale şi stări de spirit multiple.
Angaţii joacă un rol important în toate operaţiile afacerii. Conducerea
societăţii se ghidează după două sloganuri: „La vremuri noi oameni noi” şi „Omul
potrivit la locul potrivit”, ceea ce înseamnă că managerul este conştient că pentru a
demara şi a asigura succesul afacerii, trebuie să se înconjoare de oamenii de care are
nevoie. De multe ori angajaţii au idei excelente care pot duce la acoperirea unor noi
segmente de piaţă, la perfecţionarea serviciilor oferite sau să îmbunătăţească laturile
mai puţin competitive, de aceea ei sunt ţinuţi la curent în permanenţă cu schimbările
care apar.
Echipa mangerială este compusă din:
 directorul general - de vânzări distribuţie, în subordinea căruia se află
o directorul de vânzări – divizia băuturi alcoolice
o directorul de vânzări – divizia bere
Atribuţiile directorului de vânzări sunt:
 supravegherea modului de organizare şi de distribuţie a diviziei
pentru care este responsabil
 întocmirea rutelor pentru fiecare agent, verificarea respectării
acestor rute
 supravegherea activităţii agenţilor şi în special verificarea
încasărilor efectuate de către aceştia
 menţinerea relaţiilor cu en-gross-iştii şi cu clienţii strategici
 menţinerea relaţiilor cu furnizorii
 negocierea discount-urilor pe care societatea le acordă sau le
primeşte
 întocmirea de rapoarte aferente vânzărilor realizate şi analiza
evoluţiei acestora
 încheierea contractelor de distribuţie cu clienţii/furnizorii
 verifică eventualele reclamaţii ale clienţilor sau furnizorilor
În subordinea directorilor de vânzări se află:

4
 o agenţii aferenţi fiecărei divizii
o gestionării
o manipulanţii
o echipa de distribuţie (şoferi, muncitori)
 Directorul general – departamentele transport, distribuţie şi producţie
în subordinea căruia se află:
o responsabil şef coloană
o atelierul mecanic
o şoferii
o stivuitoriştii
 Director economic – expert contabil, în subordinea căruia se află:
o economist cu probleme de personal
o economist cu probleme financiare
o contabil – contabilitate primară
o contabil –casierie
o operator calculator – facturare
 Departamentul juridic reprezentat de un jurist cu următoarele atribuţii:
 Formularea contractelor cu clienţii şi furnizorii firmei
 Evidenţa acestor contracte
 Recuperarea creanţelor pe cale juridică
 Rezolvarea litigiilor care pot apărea în urma colaborării noastre cu
clienţii sau furnizorii
 Reprezentarea societăţii în instanţele judecătoreşti
 Administrator de reţea calculatoare care răspunde de:
 Buna funcţionare a echipamentului hardware, a produselor soft şi a
aplicaţiilor care rulează pe calcultoarele firmei
 De asigurarea consistenţei şi integrităţii bazelor de date
 Întocmirea rapoartelor speciale, extinderea în funcţie de nevoi a
reţelei de calculatoare
 Departamentul de secretariat şi relaţii cu publicul:
 Menţinerea relaţiilor cu publicul
 Arhivarea documentelor ce-I sunt încredinţate
 Dactilografierea actelor
 Realizarea promptă a corespondenţei de afaceri
 Efectuarea traducerilor în cadrul relaţiilor cu străinătatea
O atribuţie cu caracter special este ţinerea sub observaţie a
reţelei informatizate a societăţii, cu privire la reţeaua de
magazine cu care colaborăm.

Una dintre cele mai dificile probleme în administrarea resurselor umane este
evaluarea personalului, care formează principalul suport folosit pentru decizii de
perfecţionare, promovare, transfer, recompensarea personalului, cât şi pentru
fundamentarea orientării viitoare a firmei. În acest scop, utilizăm periodic câteva din
metodele de evaluare.
 Notaţia presupune acordarea unei note care exprimă măsura în care
titularul unui post de muncă realizează sarcinile ce revin acelui post.
 Aprecierea globală constă în sintetizarea principalelor calităţi, şi în
special munca şi performanţa în muncă ale angajatului. Ea se exprimă
prin calficative: foarte bine, bine, suficient, etc.

5
  Aprecierea funcţională unde evaluarea se face pe baza comparaţiei
ăntre cunoştinţele, calităţile, aptitudinile, deprinderile unui angajat şi
cerinţele postului pe care îl ocupă.

Pe baza acestor metode se realizează evaluarea personalului din cadrul

societăţii. Instructajul personalului angajat în cadrul societăţii se face prin ucenicie,
respective instiruire în timpul lucrului care constă în efectuarea practică a muncii
specifice de către lucrător, după ce în prealabil primeşte toate explicaţiile şi detaliile
referitoare la modul de execuţie de la persoana desemnată cu instruirea. Instructorul
urmăreşte progresele angajatului, eventualele greşeli fiind îndreptate din mers. După o
perioadă de două luni, se face o evaluarea mai complexă a angajatului şi se stabileşte
dacă acesta corespunde cerinţelor postului respective şi este angajat pe perioadă
nedeterminată, stabilindu-i-se salariul, cât şi obligaţiile şi drepturile contractuale.

1.5. ORGANIZAREA COMPARTIMENTULUI

FINANCIAR-CONTABIL

1.5.1. SERVICIUL CONTABILITATE

În cadrul SC ELBORIS COM SRL compartimentul financiar contabil este

divizat în două servicii: serviciul contabil şi serviciul financiar.
Serviciul contabilitate are următoarele relaţii şi activităţi principale:

Activităţi principale:

 Evidenţa contabilă, financiară, sintetică şi analitică a conturilor de

imobilizări, stocuri şi conturi de cheltuieli ce privesc activitatea de
exploatare şi extraordinarã, a conturilor de venituri ce privesc aceleaşi
activităţi (excepţie grupa de conturi 70)
 Calculează amortizarea imobilizărilor corporale, întocmeşte planul de
amortizare şi balanţa mijloacelor fixe şi amortizarea acestora.
Întocmeşte cartea mare, balanţele de verificare şi participă la
redactarea bilanţului contabil şi anexelor acestuia întocmit de serviciul
financiar.

Atribuţii, competenţe şi responsabilităţi

 Intocmeşte, urmăreşte respectarea şi corecţia graficului de circulaţie a

documentelor justificative care se inregistrează în registrele
contabilităţii societăţii.
 Ţine evidenţa contabilă sintetică pe jurnale şi evidenţa analitică a
următoarelor conturi:
 conturile clasei 2 "Imobilizări"
 conturile clasei 3 "Stocuri ş producţie în curs de execuţie"
 conturile clasei 6 "Cheltuieli" cu excepţia grupei 66 "Cheltuieli
financiare"
 conturile clasei 7 "Venituri" cu excepţia conturilor din grupele 70, 77,

6
 şi a contului 754 "Venituri din creanţe reactivate"
 Asigură furnizarea datelor scriptice, cantitative şi valorice necesare
inventarierilor dispuse de conducerea firmei şi înregistrează în
contabilitate rezultatele inventarierilor stabilite de comisiile de
inventariere.
 Calculează amortizarea imobilizărilor conform dispoziţiilor în vigoare,
Întocmeşte balanţa imobilizărilor şi amortizarea acestora,
confruntându-le cu bugetul şi bilanţul firmei.
 Intocmeşte şi păstrează Registrul "cartea mare" şi toate balanţele de
verificare sintetice şi analitice.
 După înscrierea jurnalelor în "cartea mare" şi întocmirea ultimei
balanţe de verificare, toate jurnalele şi situaţiile auxiliare însoţite de
documentele justificative înregistrate cronologic în acestea se păstrează
în cadrul serviciului şi se predau sub semnătură arhivei societăţii la
datele stabilite de conducere.
 Urmăreşte raţionalizarea documentelor justificative şi informatizarea
prelucrării şi centralizării datelor ce privesc contabilitatea financiară şi
de gestiune internă sintetică şi analitică.
 Pune la dispoziţia terţilor sau altor compartimente cu aprobarea
conducedrii orice document justificativ înregistrat în registrele
contabile, colectează cheltuielile, le repartizează pe destinaţii şi
efectuează calculaţia costurilor după metode adaptate de conducerea
societăţii după "necesităţile proprii ale acestuia".
 Informează conducerea societăţii asupra respectării regulilor de
întocmire, circulaţie şi predare a documentelor justificative pentru
contabilitate, făcând propuneri în acest sens
 Răspunde de exactitatea şi realitatea datelor pe care le prelucrează.
 Răspunde de păstrarea tuturor registrelor conlabile şi a documentelor
contabile justificative înregistrate până la predarea lor arhivei firmei.

1.5.2. SERVICIUL FINANCIAR

Activitati principale

 Operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar, prin conturi deschise la

bănci şi cele care privesc operaţiunile cu titluri de valori comerciale.
 Calculează, plăteşte şi decontează drepturile de salarii.
 Evidenţa contabilă sintetică şi analitică a conturilor de terţi, de
trezorerie, de capital, de cheltuieli şi venituri financiare.
 Întocmeşte bilanţul contabil, contul de profit şi pierdere, anexele
acestora şi analizează situaţia financiară.

Atributii, competente si responsabilitati

 Execută pe bază de documente verificate şi semnate de cei în drept

plăţile şi încasările prin casieria proprie, prin conturile de orice fel
deschise la bănci sau din linii de creditare deschise.
 Efectuează operaţiuni cu valori de încasat (C.E.C.-uri, efecte

7
 comerciale de încasat sau remise spre scontare).
 Achită avansuri spre decontare şi urmăreşte decontarea sau recuperarea
acestora la termen sau conform dispoziţiilor legale.
 Verifică documentele ce privesc drepturile salariale şi asimilate ale
acestora, întocmeşte statele de plată, achită sumele nete celor încadraţi,
reţine din salarii şi decontează terţilor drepturile ce se cuvin acestora.
 Ţine evidenţa conturilor sintetice prin jurnale şi situaţii şi evidenţa
contabilă analitică ce priveşte următoarele conturi:
a) conturile clasei 4 "terţi";
b) conturile clasei 5 "trezorerie";
c) conturile din grupa 66 "cheltuieli financiare";
d) conturile din grupa 76 "venituri financiare";
e) conturile din grupa 70 "venituri din vânzarea de produse,
mărfuri, servicii prestate şi alte activităţi";
f) contul 754 "venituri din creanţe scadente";
g) conturile din clasa 1 "capitaluri"
 Primeşte zilnic de la bănci extrasele de cont şi documentele însoţitoare,
le prelucrează şi le prezintă directorului economic pe cele care nu
corespund contabilizării.
 Verifică integritatea, păstrarea şi evidenţa operativă a gestiunilor de
numerar.
 Ţine registrele specifice şi gestionează titlurile de valori imobiliare de
care dispune firma.
 Întocmeşte bugetul de venituri şi cheltuieli pe surse şi destinaţii,
funcţie de planurile de afaceri, costuri de aprovizionare, al resurselor
umane prezentate de către celelalte compartimente.
 Întocmeşte bilanţul contabil, situaţiile patrimoniale şi anexele acestora
pe baza balanţelor de verificare şi a datelor primite de la serviciul
contabilitate.
 Efectuează analiza financiară a rezultatelor şi a stării financiare pe care
le prezintă conducerii societăţii sau oricăror altor organisme pe care
aceeaşi conducere le-a indicat.
 Întocmeşte, depune, dă explicaţiile necesare şi urmăreşte decontările şi
declaraţiile financiare asupra impozitelor şi taxelor de natură fiscală.
 Răspunde pentru exactitatea şi realitatea datelor pe care le prelucrează.
Interfaţa dintre documentele contabile se realizează prin forma de
contabilitate. Aceasta reprezintă un sistem de formulare, corelate între ele, care
servesc la înregistrarea şi prelucrarea după anumite reguli, a stării şi mişcării
elementelor patrimoniale. În categoria formularelor ca elemente componente ale
formei de contabilitate se cuprind: documentele justificative, registrele contabile,
purtătorii tehnici de date, balanţa conturilor, registrul inventar, situaţiile financiare -
contabile de sinteză şi raportare, specifice fiecărei forme.
Formele de contabilitate adoptate în cadrul noului sistem contabil al unităţilor
sunt: forma clasică, forma pe jurnale, şi forma informatică. Fiecare formă de
contabilitate se distinge prin procedura sau modul de prelucrare a datelor şi prin
structura registrelor contabile folosite pentru redarea înregistrării cronologice şi
sistematice.
Pentru înregistrările care nu au la bază documente se întocmesc note de
contabilitate.
Principalele formulare utilizate pentru această metodă sunt:

8
  jurnalul de înregistrare
 registrul Cartea-mare
 registre auxiliare pentru evidenţa analitică
 balanţa conturilor
La sfârşitul lunii pe baza fişelor sintetice se întocmesc balanţa de verificare a
conturilor sintetice, totalul rulajelor acestuia confruntându-se cu totalul din jurnalul de
înregistrare. În baza conturilor analitice se întocmesc balanţele de verificare analitice,
datele confruntându-se cu contul sintetic corespunzător.
Sumele din fişele sintetice se trec în Cartea-mare, iar la perioade stabilite, pe
baza conturilor şi balanţei de verificare se întocmeşte bilanţul cu anexele sale.
Schematic, prelucrarea datelor în cadrul acestei forme se poate prezenta astfel:

Consemnarea în scris a Balanţa conturilor – perioada

operaţiunilor economico-financiare precedentã

Documente justificative Transcriere solduri iniţiale

Înregistrare cronologicã

Înregistrare
sistematicã Registru jurnal Înregistrare sistematicã

Centralizare

Fişe şi situaţii
pentru evidenţa
analiticã

9
 Registru jurnal general
Cartea mare- Centralizare
centalizator rulaje
Centralizare
solduri şi rulaje

Balanţe Se confruntã Balanţa sinteticã a conturilor

analitice

Gruparea unor Bilanţ contabil + Anexe Grupare solduri şi rulaje

solduri şi rulaje

CAPITOLUL II . DELIMITĂRI Şl STRUCTURI

CONTABILE PRIVIND CREANŢELE ŞI DATORIILE
COMERCIALE

Conform "Regulamentului de aplicare a Legii Contabilităţii", "contabilitatea

terţilor asigură evidenţa datoriilor şi creanţelor unităţii patrimoniale în relaţiile
acesteia cu furnizorii, clienţii, personalul, asigurările sociale, bugetul statului, unităţile
din cadrul grupului, asociaţii, acţionarii, diverşi debitori şi creditori şi alte persoane
fizice şi juridice".
Aşadar, contabilitatea terţilor se limitează la datoriile şi creanţele unităţii
economice faţă de alte persoane fizice şi juridice, relaţiile de decontare în general pe
termen scurt. De aici rezultă o serie de caracteristici, cum ar fi: limitarea sferei
datoriilor şi creanţelor la cele din exploatare, neperceperea de dobânzi, datorită
termenului de decontare mai mic de un an, grad relativ mare de lichiditate, etc.
Din Legea Contabilităţii (art.7 alin.2) reiese că datoriile şi creanţele unităţii
economice se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală. Această
prevedere ajută la respectarea în practica contabilă a principiului prudenţei: încasările
probabile mai mari decât valorile nominale nu se vor inregistra în contabilitate, iar
pentru încasări probabile mai mici decât cele nominale, cum se va vedea în
continuare, se vor constitui provizioane pentru deprecierea creanţelor (pentru plăţi
mecanismul este similar, numai că funcţionează invers, ex.: plăţile probabile mai mici
nu se vor înregistra, etc.).
Din Regulamentul de aplicare a Legii Contabilităţii reiese faptul că datoriile şi
creanţele în devize se înregistrează în contabilitate atât în lei cât şi în devize: în lei se
înregistrează prin echivalarea valutei la cursul de schimh în vigoare la data efectuării
operaţiilor.
Tot din Regulamentul de aplicare a Legii Contabilităţii, aplicând în practica

10
principiulu independenţei exerciţiilor, dar şi alte principii contabile stipulate, se pun în
discuţie două probleme importante privind contabilitatea terţilor:
a) ataşarea creanţelor şi datoriilor la exerciţiul financiar corespunzător
 apare deci necesitatea conturilor de regularizare a datoriilor şi
creanţelor în devize, dar şi a conturilor de regularizare a veniturilor şi
cheltuielilor ce decurg din activitatea firmei, încasate respectiv
efectuate în anul curent, dar care privesc exerciţiile financiare viitoare.
b) asigurarea realităţii sumelor de încasat sau de plătit
 apare necesitatea unor conturi care să asigure aplicarea principiului
prudenţei. Aşa cum s-a mai făcut referire, este vorba despre conturile
de provizioane.
Corelativ cu cele de mai sus, structura contabilă a relaţiilor de decontare
privind terţii apare în mare măsură conturată.
Vom avea însă o structură contabilă bazată pe relaţiile ce decurg din ciclul de
exploatare al unităţii economice: relaţiile cu clienţii şi furnizorii, cu salariaţii şi
colaboratorii, dar şi cu statul (privitor la impozite, taxe şi alte obligaţii asimilate
acestora), cu asigurările sociale.
Conform Planului de Conturi General, există delimitate următoarele categorii
de creanţe şi datorii privitor la relaţiile de decontare pe termen scurt:
 datorii şi creanţe comerciale (furnizori şi clienţi),
 datorii şi creanţe salariale (ce privesc relaţiile cu personalul angajat),
 datorii şi creanţe sociale (referitor la bugetul asigurărilor sociale),
 datorii şi creanţe fiscale şi asimilate (în legătură cu bugetul statului dar
şi cu alte instituţii de stat, gestionare a unor fonduri speciale şi
asimilate, etc.),
 datorii şi creanţe faţă de diverşi creditori, respectiv debitori,
 conturi de regularizare a datoriilor şi creanţelor,
 decontări în cadrul grupului unităţii
Privitor la delimitarea în timp în ceea ce priveşte înregistrările contabile
aferente operaţiilor de decontările cu terţii, Legea Contabilităţii indică în mod echivoc
aplicarea obligatorie a principiului independenţei exerciţiilor financiare. Privitor deci
la momentul în care se vor înregistra datoriile şi creanţele pe termen scurt ale unităţii,
dar şi a înregistrării în diversele conturi de regularizare care aparţin clasei respective
de conturi, se va avea în vedere corelarea cu cerinţe de înregistrare a veniturilor şi
cheltuielilor pe măsura generării, respectiv a angajării lor în contrapartidă cu
veniturile sau cheltuielile generate, deci în acelaşi moment. Ţinând cont că orice
înregistrare în contabilitate se face pe baza unor documente legale, numite documente
primare sau justificative, va fi necesară, în vederea înregistrării în contabilitate,
existenţa unui contract ferm, dar mai ales existenţa unor acte constitutive de drepturi
si datorii, cum ar fi factura.
Referitor la clienţi şi la furnizori, datorită importanţei urmăririi acestora în
detaliu, Regulamentul de aplicare a Legii Contabilităţii precizează modul de
dezvoltare a conturilor aferente în contabilitatea analitică, astfel:

Interni
Furnizori aceştia se vor evidenţia distinct, funcţie de termenele
(clienţi) Externi de platã,respectiv de incasare :

lung (peste 5 ani)

11
 pe
termen mediu (de la 1 la 5 ani)
scurt (sub 1 an)

Această clasificare are ca scop uşurarea urmăririi datoriilor şi creanţelor în

valută, distinct de cele în lei, dar şi urmărirea încasării şi respectiv plăţii dobânzilor ce
decurg din încheierea de contracte pe termen lung, dar şi urmărirea respectării
termenelor de plată, respectiv de încasare, în mod general.
Pentru a-şi realiza obiectul de activitate în vederea obţinerii de profit, orice
întreprindere cu activitate industrială, comercială, de servicii sau de altă natură,
efectuează în mod curent tranzacţii de vânzări şi cumpărări de bunuri şi servicii.
Operaţiile curente de cumpărări şi vânzări de bunuri şi servicii dau conţinut
funcţiei comerciale a unei firme şi se efectuează pe baza politicilor de cumpărări şi
vânzări stabilite de directorii societăţii.
Societatea achiziţionează mărfuri, materiale consumabile, obiecte de inventar,
închiriază utilaje, angajează prestări cu furnizorii pentru a fi utilizate în cadrul ciclului
de exploatare. Aceste componente generează costuri, care vor fi acoperite cu
veniturile încasate dela clienţi.
Ciclul de exploatare începe cu achiziţionarea bunurilor şi serviciilor şi se
finalizează cu plata de către client a produselor, prestaţiei executate.
Aceste cumpărări şi vânzări de bunuri şi servicii, privite din prisma decalajului
dintre primirea bunului sau serviciului şi plata acestuia, vor da nastere creanţelor şi
datoriilor comerciale
2.1. DELIMITĂRI ŞI STRUCTURI CONTABILE PRIVIND
CREANŢELE COMERCIALE

Creanţele reprezintă valorile economice avansate temporar de titularul de

patrimoniu altor persoane fizice sau juridice şi pentru care urmează să primească un
echivalent valoric. Acest echivalent poate reprezenta o sumă de bani, o lucrare sau un
serviciu. Exemplu, pentru mărfurile vândute clienţilor, echivalentul valoric constă
dintr-o sumă de bani egală cu valoarea mărfii facturată, în schimb, pentru un avans în
bani acordat salariaţilor care se deplasează în interes de serviciu, echivalentul valoric
primit constă din munca prestată care este evaluată prin însumarea cheltuielilor
privind transportul, cazarea şi diurna delegatului.
Toate persoanele fizice sau juridice care an beneficiat de valoarea avansată
urmând să dea echivalentul corespunzător, poartă denumirea de debitori. Deci
debitorul este persoana care în cadrul unui raport patrimonial a primit o valoare şi
urmează să dea un echivalent valoric sau o contraprestaţie.

LEGE nr. 469 din 9 iulie 2002

privind unele măsuri pentru îtărirea disciplinei contractuale
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 529 din 19 iulie 2002
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ART. 1
(1) Prezenta lege se aplică tuturor contractelor încheiate pentru realizarea
actelor de comerţ de către agenţii economici comercianţi, persoane juridice, şi
comercianţi, persoane fizice, denumite în continuare părţi contractante, indiferent de
forma de proprietate.

12
 (2) Contractele încheiate în cadrul procesului de privatizare se vor supune
normelor speciale emise în acest sens, prezenta lege constituind norma generală în
această materie.
ART. 2
(1) Părţile contractante enumerate la art. 1 alin. (1) vor întreprinde toate
diligenţele pentru stipularea de clauze care să asigure realizarea obiectulului
contractului.
(2) Contractul trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, în funcţie de natura sa,
clauze contractuale referitoare la: obligaţiile ce revin părţilor în derulare; contractului,
condiţiile de livrare şi de calitate a bunurilor şi/sau serviciilor, termenele, modalităţile
de plată şi de garantare a plăţii preţului, instrumentele de plată şi clauzele de
consolidare a preţului în condiţiile inflaţiei şi devalorizării, riscul contractual, precum
şi modul de soluţionare a eventualelor litigii apărute in legătură cu derularea şi
executarea contractului.
(3) Părţile contractante pot depune diligenţele necesare în scopul obţinerii de
informaţii privind credibilitatea financiară şi seriozitatea persoanei juridice sau a
persoanei fizice cu care intră în raporturi contractuale, în conformitate cu
reglementările Băncii Naţionale a României privind organizarea şi funcţionarea
Centralei Incidentelor de Plăţi.
ART. 3
(1) Părţile contractante au obligaţia efectuării tuturor plăţilor la data scadenţei,
stabilită conform contractelor.
(2) Părţile contractante vor organiza evidenţa obligaţiilor de plată pe scadenţe,
potrivit contractelor.
ART. 4
(1) În contractele incheiate părţile contractante vor prevedea că, în cazul
neîndeplinirii în termen de 30 de zile de la data scadenţei a obligaţiilor prevăzute la
art. 3 alin. (1), debitorii să plătească, în afara sumei datorate, penalităţi pentru fiecare
zi de intârziere.
(2) În contractele comerciale dintre părţile contractante, indiferent de forma în
care acestea se încheie, în afara penalităţilor contractuale prevăzute la alin. (1), pentru
compensarea prejudiciului suferit de către creditor ca urmare a îndeplinirii cu
întârziere sau a neîndeplinirii obligaţiilor asumate de debitor, se pot include şi daune-
interese pentru neexecutarea totală sau parţială a contractului, sub forma daunelor
moratorii sau a celor compensatorii.
(3) Totalul penalităţilor pentru întarziere în decontare, prevăzute la alin. (1) şi
(2), nu poate depăsi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepţia cazului
în care prin contract s-a stipulat contrariul.
ART. 5
(1) Părţile contractante, persoane juridice, care, cu rea-credinţă stabilită în
condiţiile legii, nu îşi îndeplinesc obligaţiile asumate prin contract, vor sista orice
plată reprezentând sporuri, cu excepţia celui de vechime, îndemnizaţii şi premii pentru
membrii consiliilor de administraţie, directorii generali, directorii generali adjuncţi,
directorii şi directorii adjuncţi, precum şi achiziţii de bunuri mobile sau imobile.
(2) Comercianţii, persoane fizice, care, cu rea-credinţă stabilită în condiţiile
legii, nu îşi îndeplinesc obligaţiile asumate prin contract, vor sista, de la data intrării în
vigoare a prezentei legi, orice achiziţii de bunuri mobile sau imobile.
ART. 6
(1) Părţile contractante pot realiza plăţile prin utilizarea următoarelor
instrumente de plată garantate şi/sau mecanisme de mobilizare a creanţelor:

13
 (a) ordin de plată;
(b) cec, certificat conform prevederilor Legii asupra cecului modificările
ulterioare;
(c) cambie şi bilet la ordin, avalizate de o societate bancară şi acceptate în
prealabil de obligatul principal, conform prevederilor Legii asupra cambiei şi biletului
la ordin nr. 58/1934, cu modificările ulterioare;
(d) forfetare sau factoring.
(2) În înţelesul prezentei legi, mecanismele de mobilizare a creanţelor,
prevăzute la alin. (1) lit. (d), se definesc astfel:
a) forfetarea este contractul prin care un vânzător sau prestator de servicii işi
vinde creanţele pe care le are asupra unui cumpărător sau beneficiar unei societăţi
bancare sau unei instituţii financiare specializate, contra unei taxe de forfetare;
b) factoringul este contractul încheiat între o parte, denumită aderent,
furnizoare de mărfuri sau prestatoare de servicii, şi o societate bancară sau o instituţie
financiară specializată, denumită factor, prin care aceasta din urmă asigură finanţarea,
urmărirea creanţelor şi prezervarea contra riscurilor de credit, iar aderentul cedează
factorului, cu titlu de vânzare, creanţele născute din vânzarea de bunuri sau prestarea
de servicii pentru terţi.
ART. 7
În termen de 20 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi
administratorii societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat şi ai regiilor
autonome cu datorii rezultând din neexecutarea la scadenţă a obligaţiilor contractuale
asumate vor convoca adunările generale extraordinare ale acţionarilor sau asociaţilor,
respectiv consiliile de administraţie, pentru a decide, la propunerea conducerii
executive, asupra măsurilor legale care se impun a fi luate în vederea executării
acestor obligaţii.
ART. 8
(1) Părţile contractante vor introduce cereri de chemare în judecată în vederea
recuperării creanţelor, cu excepţia celor reglementate prin norme speciale.
(2) După pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive în favoarea sa, prin
executorul judecătoresc, conform prevederilor legale în vigoare, creditorul va urmări
patrimoniul debitorului, în urmatoarea ordine:
a) mijloace băneşti, inclusiv disponibilităţile aflate în conturile bancare;
b) active financiare de orice fel;
c) produse finite, materii prime şi materiale, mijloace fixe;
d) creanţe şi alte valori patrimoniale aflate în circuitul civil.
ART. 9
(1) Titlul executoriu este prezentat de executorul judecătoresc băncilor sau
oricăror persoane juridice sau fizice care deţin valori patrimoniale ale debitorului, sub
orice formă ar fi acestea, şi are prioritate în satisfacerea creanţei, cu excepţia
creditorilor cu garanţii reale mobiliare şi imobiliare.
(2) În cazul în care, pentru executarea silită a unei hotărâri judecătoreşti în
materie comercială, sunt necesare informaţii privind sumele depuse şi operaţiunile
efectuate pe numele persoanelor fizice şi juridice, băncile sunt obligate să transmită,
la cererea scrisă a instanţei de executare sau a executorilor judecătoreşti, informaţiile
solicitate. Personalul băncii nu poate uza, în folos personal, de informaţiile bancare pe
care le deţine sau de care a luat cunoştinţă în orice mod.
(3) Prevederile alin. (2) se aplică şi persoanelor care obţin, din activitatea de
control şi supraveghere sau din rapoarte ori documente ale băncii, informaţii de natura
celor arătate mai sus.

14
 (4) În cazul nerespectării dispoziţiilor alin. (2) şi (3) se aplică măsurile
prevăzute la art. 108^1 alin. 1 pct. 2 lit. f) si art. 108^3 din Codul de procedură civilă,
cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 10
(1) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 100.000.000 lei
la 300.000.000 lei următoarele fapte:
a) neefectuarea, cu rea-credinţă stabilită în condiţiile legii, de către debitor a
plăţilor la data scadenţei, potrivit art. 3 alin. (1), cu excepţia celor reglementate prin
norme speciale;
b) neasigurarea evidenţei obligaţiilor de plată pe scadenţe, conform art. 3 alin.
(2) ;
c) încălcarea prevederilor art. 5.
(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se constată şi sancţiunile se aplică de
persoane anume desemnate din organele de control fiscal ale Ministerului Finanţelor
Publice.
Toţi debitorii sub forma creanţelor comerciale legate de vânzarea de bunuri,
lucrări sau servicii propri ciclului de exploatare al firmei sunt delimitaţi prin structura
de “Clienţi şi valori asimilate”. În cadrul acestora clienţii reprezintă creanţele faţă de
terţi determinate de vânzarea pe credit a bunurilor materiale şi serviciilor care fac
obiectul activităţii firmei. În cadrul acestei forme de vânzare decontarea dintre
societate şi client intervine ulterior.
Conturile de creanţe comerciale sunt următoarele :
411- Clienţi
413 - Efecte de primit
416 - Clienţi incerţi
418 - Clienţi - facturi de întocmit
409 - Furnizori - debitori
Clienţii reprezintă creanţele unităţii faţă de terţi determinate de vânzarea pe
credit a bunurilor materiale, serviciilor care fac obiectul activitătii firmei. În cadrul
acestei forme de vânzare decontarea dintre firmă şi client intervine ulterior.
În contabilitate sunt delimitate şi evidenţiate, ca o structură distinctă, toate
creanţele sub forma clienţilor incerţi şi în litigii. Clienţii devin incerţi în cazul în care
creanţele nu s-au încasat la termenul fixat şi există condiţii care determină lipsa de
încredere în solvabilitatea acestor parteneri comerciali (se află în situaţia de lichidare,
succesiune, etc.). Clienţii sunt litigioşi în situaţia în care s-a deschis o acţiune juridică
pentru decontarea creanţelor. De asemenea se mai utilizează şi noţiunea de creanţe
dubioase în cazul clienţilor incerţi care pot deveni irecuperabili.
Tot în categoria creanţelor comerciale se înscrie şi rubrica Furnizori debitori,
în care se evidenţiază avansurile plătite furnizorilor pentru livrări de bunuri, precum
şi valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire facturate la furnizori.
În contabilitate clienţii se înregistrează, în general, pe baza facturilor,
astfel:
 după încheierea contractului cu clientul "X", la data livrării se
întocmeşte, conform normelor în vigoare, factura fiscală, în trei
exemplare. Un exemplar va însoţi marfa, două rămânând în cadrul
unităţii emitente. Pe baza unuia din exemplare se vor efectua
înregistrările în contabilitate, cel de-al doilea fiind utilizat de către
serviciul financiar, în vederea urmăririi încasării aferente. Facturile
către clienţi se aprobă de către controlul financiar alături de alte
documente, cum ar fi: contract, comanda pentru livrare de produs.

15
 În ceea ce priveşte clienţii cărora nu li s-au întocmit facturi, înregistrarea
contabilă se va efectua pe baza avizului de expediţie a mărfii, urmând ca în termenul
legal să se elaboreze şi să se trimită către clienţi factura fiscală.

CONTRACT

S.C ELBORIS S.A LANSARE S.C. CLIENT S.A

COMANDA

Contabilitate

Financiar
Circuitul
Desfacere
intern
al doc.
Facturã
CFP fiscalã

Înregistrarea clienţilor creditori se va efectua pe baza extrasului de cont, prin

intermediul căruia societatea comercială are siguranţa virării în cont a avansului
convenit prin contract. Acest avans, din punct de vedere al tabloului de finanţare al
unităţii, reprezintă şi o sursă de finanţare, nu numai o garanţie a unui contract ferm.
Odată cu întocmirea facturii în trei exemplare, acestea se duc pentru obţinerea

16
Vizei CFP, viza care se acordă pe documentul trei (cel verde), în baza normelor
legale, dar şi a contractelor încheiate între parteneri, a altor documente.
Derularea tranzacţiilor de vânzări - cumpărări presupune, într-un mediu de
piaţă concurenţial, operarea cu reduceri de preţ, destinate să plătească fidelitatea unui
client, nerespectarea întocmai a unei clauze contractuale, achitarea înainte de termen a
unei datorii, şi nu în ultimul rând, să incite clientul spre cumpărare, ceea ce atrage
creşterea cifrei de afaceri.
În literatura de specialitate şi în practica afacerilor sunt întâlnite două categorii
de reduceri de preţ:
 reduceri de natură comercială (sau reduceri comerciale), care au o
influenţa directă asupra mărimii nete a unei facturi;
 reduceri de natură financiară (sau reduceri financiare), care poartă
denumirea de sconturi (numite si sconturi de decontare sau sconturi de
casă).
În categoria reducerilor comerciale se includ: rabatul, remiza şi risturnul.
Rabatul este reducere practicată, în mod excepţional, asupra preţului de
vânzare convenit anterior între furnizor şi client, ţinându-se cont de unele defecte de
calitate sau neconformitate a bunurilor comercializate, faţă de clauzele prevăzute în
contract.
Remiza este o reducere practicată, în mod exceptional asupra preţului curent
de vânzare, ţinându-se cont de volumul vânzărilor sau de importanţa cumpărătorului
în clientela vânzătorului. Remiza corespunde, în general, unui procent aplicat asupra
profitului brut, procent prevăzut în oferta de preţuri a intreprinderii sau care rezultă
din negocierile între cei doi parteneri comerciali.
Risturnul reprezintă o reducere de preţ calculată asupra ansamblului operaţiilor
efectuate de acelasi cumpărător pe o perioadă determinată.
De regulă, reducerile comerciale se acordă sub forma unui procent din preţul
brut, dar se pot acorda şi în suma fixă.
Scontul de decontare este reducerea financiară acordată procentual asupra unei
creanţe decontate înainte de scadenţa normală. Altfel spus, scontul de decontare
reprezintă o bonificaţie acordată clientului de către furnizor pentru plata cu anticipaţie
a unei sume datorate de client. Scontul de decontare este o cheltuială financiară pentru
furnizor, care este beneficiarul plăţii (încasează o sumă înainte de scadenţă) şi un
venit financiar pentru client, care efectuează o piaţă inainte de scadenţă.
Sub aspectul metodologiei de calcul şi contabilizare, trebuie reţinute
următoarele reguli:
 toate reducerile de preţ sunt inscrise în factură;
 reducerile comerciale premerg reducerile financiare
 reducerile se aplică în cascadă, ceea ce înseamnă că procentele sau
sumele absolute ale fiecărei categorii de reducere se aplică asupra
netului anterior;
 în cadrul reducerilor comerciale mai întâi se calculează rabaturile şi
apoi remizele şi risturnurile;
 sconturile de decontare se aplică după ultima reducere de natură
 comercială, adică netul comercial;
 taxa pe valoarea adăugată se calculează la ultimul "net" (fie la netul
comercial, dacă nu există reduceri financiare, fie la netul financiar, în
caz contrar) şi se adună cu acesta pentru a obţine "Totalul facturii"
 reducerile comerciale, acordate iniţial, adică în momentul întocmirii

17
 facturii de vânzare-cumpărare, deşi sunt înscrise în facrură, nu se
contabilizează nici la furnizor, nici la clienţi;
 reducerile financiare, respectiv scontul de deconfare, se contabilizează
ca o cheltuială financiară la cel care îl acordă (furnizorul) şi ca un venit
financiar la cel care îl primeşte (clientul).
Facturile de cumpărare - vânzare comportă adesea majorări datorate
cheltuielilor de transport adăugate la preţul bunurilor cumpărate (în varianta suportării
lor de către client).
În contabilitatea clientului (cumpărătorului) aceste cheltuieli pot fi înregistrate
în debitul contului 624 "Cheltuieli cu transportul de bunuri şi personal" respectându-
se în acest caz necesitatea evidenţierii acestor cheltuieli după natura lor.
În contabilitatea furnizorului (vânzătorului) aceste cheltuieli pot fi înregistrate
fie în contul 708 "Venituri din activităţi diverse" cu mărimea cheltuielilor recuperate
sau facturate, fie în creditul contului 624 "Cheltuieli cu transportul de bunuri şi de
persoane", atunci când vânzătorul recuperează mărimea cheltuielilor externe de
transport pe care însuşi a trebuit să le plătească.
Vânzările pe credit presupun un decalaj important între momentul livrării -
facturării, şi data plăţii. Aceste decalaje dintre livrare şi plata între partenerii
comerciali constituie creditul comercial. În această formă creditul comercial prezintă
anumite limite, între care şi pericolul de a transfera de la o firmă la alta dificultăţile de
trezorerie şi în caz de criză economică, provocarea de reacţii în lanţ de insolvabilitate.
De aceea, în derularea tranzacţiilor comerciale furnizorii caută anumite garanţii,
recurgând cel mai adesea, la utilizarea efectelor comerciale.
Efectele de comerţ sunt titluri negociabile care reprezintă creanţe decontabile
la vedere, sau pe termen scurt, în beneficiul persoanelor care le posedă. Sub aspectul
patrimonial efectul comercial încorporează o creanţă transmisibilă o dată cu trecerea
acestuia din proprietatea unei persoane, în proprietatea alteia. Deoarece iniţial un
astfel de înscris nu era utilizat decât în contextul comercial, el a primit numele de
efect de comerţ.
Atunci când practica le-a creat, (secolul al 15-lea) efectele comerciale aveau
rolul de transfer de fonduri. Astăzi rolul lor se leagă indeosebi de poziţia de
instrumente de mobilizare a creditelor, şi instrumente de plată.
Efectele comerciale sunt titluri care reprezintă un drept de creanta şi se
deosebesc faţă de alte titluri (valori mobiliare) care reprezintă de asemenea, un drept
de creanţă sau faţă de bancnotele emise de bancă şi care îndeplinesc funcţia de
instrument de plată.
În practica ţărilor cu economie de piaţă, gama de efecte comerciale e diversă:
cel mai vechi este cambia, care prin forma sa este un act de comerţ; biletul la ordin
semnat de un comerciant este supus unei reglementări foarte apropiate cambiei; cec-l
deşi nu este un act de comerţ prin forma sa (fiind tratabil în contextul operaţiilor de
bancă) se bucură de o legislaţie actuală copiată după cea referitoare la cambie.
Având în vedere numărul de persoane care intervin în momentul creerii
efectelor comerciale acestea se clasifică în:
- efecte care solicită intervenţia a trei persoane: cambia şi cec-1
- efecte care solicită intervenţia a două persoane: biletul la ordin
Crearea unui efect comercial transformă o creanţă ordinară într-o creanţă
mobilizată care are caracteristici juridice diferite. Drept urmare este normal să se facă
distincţia între angajamentele ordinare şi efectele comerciale, atât la creditor cât şi la
debitor.
La unitatea creditoare decontarea poate să se facă prin intermediul unei cambii

18
emise de creditor asupra debitorului sau în urma primirii unui bilet la ordin emis de
catre debitor.
Creanţa imobilizată va fi inregistrată în contu de activ 413 "Efecfe de primit".
Urmărirea efectelor de primit se poate face printr-un jurnal specializat fie de o
manieră extracontabilă (scadenţar) fie de o manieră contabilă (jurnal auxiliar al
efectelor de primit) care trebuie să conţină: numele şi simbolul contului clientului în
cauză, natura şi numărul efectului comercial, scadenţa, locul de plată, valoarea
nominală, ieşirea efectului pentru încasare sau scontare. Furnizorul poate de
asemenea, să tragă o cambie al cărei beneficiar, este în acelaşi timp unul din proprii
creditori. În acest caz special sunt decontate două datorii prin intermediul aceluiaşi
efect comercial. Deoarece furnizorul nu este beneficiarul cambiei, nu mai apare
necesară intervenţia contului 413 "Efecte de primit". Creanţa faţă de clienţi este deci
direct decontată asupra datoriei faţă de furnizori. Nu este vorba despre incălcarea
principiului necompensării, deoarece cele două angajamente, au fost, în prealabil
înregistrate distinct.
Practica utilizării efectelor comerciale este uma generatoare de costuri mari,
mai ales pentru întreprinderile din industria uşoară care pot ajunge să tragă mii de
cambii de valoare mică asupra clienţilor lor de obicei reprezentaţi de micii
comercianţi.

2.2. DELIMITĂRI ŞI STRUCTURI CONTABILE PRIVIND

DATORIILE COMERCIALE

Datoriile comerciale se creează în cadrul relaţiilor de decontare cu furnizorii

pentru aprovizionări de bunuri materiale, lucrări şi servicii primite. Ele se delimitează
patrimonial sub forma furnizorilor şi efectelor de plătit.
Furnizorii reprezintă datoriile echivalente valorii bunurilor materiale lucrărilor
şi serviciilor primite de la terţi.
Efectele de plătit reprezintă titlurile de valoare care atestă obligaţia
de plată a îtreprindeiii în cadrul relaţiilor de decontare cu furnizorii.
Derularea operaţiilor de cumpărare de bunuri şi servicii pentru activitatea
curentă a firmei presupune selecţia furnizorilor în funcţie de o serie de parametrii
cum sunt: preţurile şi tarifele practicate de furnizori, termene de livrare, mod de
livrare, condiţii de plată, calitatea produselor, buna executie.
Cumpărările de bunuri şi servicii destinate consumului pentru obţinerea de alte
bunuri şi servicii sunt desemnate prin noţiunea economică de consum
intermediar(echivalentă cu denumirea contabilă de "consumaţie provenind de la terţi")
Cumpărările curente de bunuri şi servicii care formează consumul intermediar
se pot delimita in:
- cumpărări de bunuri stocabile: mărfuri, materii prime, materiale
- cumpărări de bunuri nestocabile şi servicii: consumul de energie electrică şi
apa, lucrările şi serviciile executate de terţi
Orice cumpărare de bunuri sau servicii dă naştere unei datorii din partea
cumpărătorului de a plăti contravaloarea mărfurilor primite. Persoanele fizice şi

19
 juridice faţă de care unitatea are obligaţii băneşti sunt denumite generic creditori.
Definit din această prismă, creditorul , reprezintă persoana care într-un raport
patrimonial a avansat o valoare economică şi urmează să primească un echivalent
valoric sau o contraprestatie .
Datoriile, ca surse străine de finanţare sunt prezente şi funcţionează din
momentul naşterii angajamentelor faţă de terţi şi până în momentul plăţii lor.
Conturile de datorii comerciale sunt următoarele :
401 -Furnizori
403 - Efecte de plătit
I 408 - Furnizori - facturi nesosite
419 - Clienţi - creditori
(după obţinerea vizei de control fnanciar preventiv):
- un exemplar este pentru gestiunea de produse
- un exemplar este pentru serviciul contabilitate unde se realizează evidenţa
materialelor
- un exemplar este pentru serviciul financiar pentru realizarea evidenţei
furnizorilor şi pentru efectuarea înregistrărilor contabile.
Factura, care este de asemenea vizată de controlul financiar preventiv
împreună cu avizul de expediere în original se îndosariază la serviciul financiar.
La scadenţa, serviciul financiar execută plata către furnizor în general prin una
din modalităţile următoare:
- prin CEC pe baza facturii financiare dar şi a altor documente (cererea de
amânare sau refuz la plată), se întocmeşte dispoziţia de plată cu CEC.Acesta se
supune aprobării controlului financiar preventiv. După obţinerea vizei necesare fila de
CEC se inaintează furnizorului. Aceasta este modalitatea de decontare cel mai
frecvent folosită de către S.C. Elboris Com S.R.L.
- plata se mai poate executa şi prin dispoziţia de plată sau prin bilet la
ordin
Schematic acest flux de documente se mai poate reprezenta astfel:

CONTRACT

Lansare
comandã
S.C ELBORIS S.A Factura + expediere marfã S.C FURNIZOR S.R.L

Platã furizor ( CEC )

Contabilitate
NRCD

Facturã Gestiune
fiscalã Circuitul

Financiar
20
CEC
CFP
 intern al

documentelor

2.3 EVALUAREA CREANŢELOR Ş1 DATORIILOR

COMERCIALE. PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA
CREANŢELOR

În vederea îtocmirii bilanţului, evaluarea creanţelor şi datoriilor este o etapă

obligatorie, dar care nu ar reflecta fidel situaţia patrimonială a unităţii in măsura in
care aceste elemente nu au fost în prealabil inventariate. De aceea se impune ca un
prim pas în vederea evaluării acestora, inventarierea lor. Operaţia de inventariere are
ca scop punerea de acord a datelor înregistrate în contabilitate cu realitatea existentă
de fapt.
La inventarierea creanţelor şi datoriilor, Regulamentul de aplicare a Legii
contabilităţii stipulează "...creanţele şi obligaţiile faţă de terţi sunt supuse, de regulă,
verificării şi confirmării pe baza [...] punctajelor reciproce". Practic, creanţele şi
obligaţiile se inventariază pe baza cererilor de confirmare primite de la aceştia.
În general, contul 473 "Decontări din operaţii în curs de clarificare" la sfârşitul
exerciţiului financiar ar trebui să nu prezinte sold, deoarece se precizează
obligativitatea agenţilor economici de a lămuri toate operatiile neclare.
Cheltuielile şi veniturile aferente exerciţiilor viitoare trebuiesc transferate în
conturile 471 şi 472 "Cheltuieli" şi respectiv, "Venituri înregistrate în avans". În
acelaşi timp se actualizează cota parte din cheltuielile şi veniturile înregistrate în
avans în exerciţiile anterioare.
Conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii: "Creanţele şi
datoriile incerte şi in litigiu se evaluează [...] la valoarea lor de utilitate stabilită în
funcţie de valoarea lor probabilă de încasare, respectiv de plată". Deci în condiţiile în
care există clienţi rău platnici sau în litigiu, se recomandă trecerea acestora pe
conturile 416 "Clienti incerti", cu analiticele corespunzatoare. De exemplu, la S.C.
Elboris S.R.L. există astfel de situaţii, acestea având de încasat de la anumiţi clienţi
sume de bani aferente unor livrări de bunuri din anul 1999.
În vederea respectării principiului independenţei exerciţiilor financiare trebuie
urmărit dacă s-au întocmit toate facturile către clienţi (dacă s-a închis contul 418
"Clienţi - facturi de întocmit") pentru că, în caz contrar se vor întocmi facturi
generatoare de venituri în exerciţiul următor, cu toate că livrările de mărfuri, prestarea
de servicii, au avut loc în exerciţiul curent. De asemenea va trebui urmărit dacă s-au
primit toate facturile de la furnizori (dacă s-a închis contul 408 "Furnizori - facturi de
întocmit".
Evaluarea vânzărilor de bunuri se face plecând de la preţul de vânzare (sau
tarif în cazul serviciilor) exclusiv reducerile comerciale operate, preţ defnitiv negociat
intre cumpărător şi vânzător. Fixarea preţului de vânzare se bazează pe o politică care

21
trebuie să răspundă obiectivelor strategice ale firmei care sunt între altele:
- supravieţuirea: atrage tendinţa scăderii preţurilor pentru menţinerea unui
anumit nivel de activitate şi asigurare - continuităţii exploatării.
- maximizarea profitului: presupune căutarea unui echilibru între volumul fizic
al activităţii (cantitate) şi preţul care asigură maximizarea profitului.
- maximizarea dezvoltarii:firma caută să ocupe maximum dintre segmentele de
piaţă promovând un preţ descurajant pentru concurenţă (politica preţurilor de tip
dumping adică practicarea unor preţuri mai scăzute decât acelea de pe piaţă în scopul
înlăturării concurenţei şi cucerirea de noi pieţe.
Acestor strategii le corespund mai multe metode de calcul al preţului de
vânzare :
- metoda "cost plus marjă" : presupune stabilirea preţului
de vânzare plecând de la costul sau de la achiziţia la
care se adaugă o marjă, destinată să acopere cheltuielile
de administraţie şi cele de atribuţie, să asigure o
anumită profitabilitate.
- valoarea primită : pretul depinde de poziţionarea firmei
pe piaţă şi determină o rată de rentabilitate care poate să
fie sau nu acceptabilă pentru firmă.
- preţul pieţei : firma îşi ajustează preţurile în funcţie de
preţurile principalilor săi concurenţi.
Cerinţele sunt evaluate la intrarea în patrimoniu, conform principiului costului istoric,
la valoarea lor nominală.
La inventar se poate constata că recuperarea anumitor creanţe este compromisă din
diferite cauze (insolvabilitatea debitorului, dezacordul clienţilor în ce priveşte
existenţa şi mărimea creanţelor) care antrenează o diminuare a rezultatului exerciţiului
căt şi trezoreriei viitoare.În asemenea situaţii valoarea reţinută la inventar este
valoarea actuală a creanţei (valoare de utilitate) o valoare estimtă, apreciată conform
normelor contabile româneşti în funcţie de valoarea lor contabilă de încasat.
Atunci când valoarea la inventar (actuală) este inferioară valorii nominale a
creanţei, pierderea reversibilă de valoare este "acoperită" prin constituirea unui
provizion privind creşterea riscului de neplată (provizion pentru deprecierea
creanţei) egal ca suma cu această pierdere de valoare, ca o consecinţă a aplicării
principiului prudenţei: - la inventar, creanţtele din exploatare (îin cadrul cărora de
regulă ponderea cea mai importantă revine creanţelor clienţi) pot fi categorisite ca
fiind:
- creanţe ordinare - sunt creanţele care nu prezintă riscuri privind încasarea lor;
- creanţe incerte - (denumite şi creanţe dubioase) sunt creanţele a căror
recuperare este incertă, deoarece situaţia financiară a debitorului este compromisă
(situaţie de faliment, incapacitate temporară de plată) ;
- creanţe litigioase: sunt creanţele contestate ca valoare de debitori
-creanţe irecuperabile : reprezintă creanţe definitiv pierdute de firmă
(din cauza dispariţiei debitorului procedurile de recuperare au eşuat.
Numai creanţele incerte şi litigioase pot genera constituirea unor provizioane
pentru depreciere.
Pentru creanţele în devize, pierderile din diferenţe de curs valutar fac obiectul
unor provizioane pentru pierderi din schimb valutar.
Creanţele constatate la inventar ca dubioase sau litigioase sunt virate din
contul 411 "Clienţi" sau 461 "Debitori diverşi" in contul 4l8 "Clienţi incerţi" la
valoarea devenită incert de recuperat sau aflată în litigiu, inclusiv TVA.

22
 Normele contabile româneşti nu fac referiri exprese la evaluarea
provizioanelor constituite ca urmare a deprecierii creanţelor. Doctrina contabilă
franceză admite o estimare forfetară a provizioanelor pentru deprecierea creanţelor cu
condiţia ca ea să facă apel la uzanţle în materie contabilă (analiză bazată pe vechimea
creanţelor) sau prin referinţe la tehnici statistice .
Provizioanele pentru deprecierea creanţelor sunt calculate asupra creanţelor
fără TVA partea corespunzătoare TVA urmând să fie imputată asupra TVA datorată
ulterior sau rambursată.
Normele contabile romaneşti precizează constituirea următoarelor tipuri de
provizioane pentru deprecierea creanţelor:
-provizioane pentru deprecierea creanţelor— clienţi
-provizioane pentru deprecierea creanţelor – decontări în cadrul grupului
-provizioane pentru deprecierea creanţelor – debitori diverşi
Potrivit reglementărilor contabile româneşti constituirea unui provizion pentru
deprecierea creanţelor se face prin debitarea contului 6812 "Cheltuieli de exploatare
privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli" şi creditarea unui cont de
provizioane pentru deprecierea creanţelor (grupa 49) cu valoarea provizioanelor
pentru creanţe neîncasabile, exclusiv TVA). La finele exerciţiului, provizioanele
pentru deprecierea creanţelor pot fi suplimentate, atunci când deprecierea constatată
este superioară provizioanelor existente sau reluate (virate) la venituri.
Reluarea unui provizion pentru deprecierea creanţelor la venituri se poate face
pentru o sumă parţială dacă provizionul deja constituit depăşeşte mărimea
deprecierii constatate, sau o reluare totală, anulare, dacă provizionul a devenit fără
obiect, prin recuperarea unei sume definitive în contul creanţei (o plată definitivă din
partea clienrului, indiferent dacă aceasta acoperă integral sau parţial datoria sa) sau
creanţa dubioasă sau litigioasă devine irecuperabilă.
Reluarea (virarea) provizioanelor pentru deprecierea creanţelor la venituri este
înregistrată în contul 7812 "Venituri din provizioane pentru riscuri şi cheltuieli".
Soluţia oferită de normele contabile româneşti impune ca teză remărci:
-provizioanele pentru deprecierea creanţelor sunt asimilate cu provizioanele
pentru riscuri şi cheltuieli, deşi ele se referă la creanţe, care sunt active circulante.
Drept urmare constituirea unui provizion pentru deprecierea creanţelor trebuie să
genereze debitarea contului 6814 "Cheltuieli de exploatare privind provizioane pentru
deprecierea activelor circulante" iar reluarea lui la venituri, creditarea contului 7814
"venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante"
-nu se face nici o distincţie între provizioanele prntru deprecierea creanţelor
aferente exploatării şi care afecteaza rezultatul curent şi cele cu caracter
excepţional.În doctrina contabilă franceză criteriul ales pentru înregistrarea constituirii
unui provizion ca o cheltuială de exploatare sau o cheltuială extraordinara este
mărimea valorică a provizionului.
Dacă provizionul se constituie pentru o sumă importantă, care depăşeşte
sumele obişnuite operaţiunea este considerată ca fiind extraordinarã. Însă societaţile
sunt afectate în mod diferit de riscul de nerecuperare a creanţelor în funcţie de
sectorul lor de activitate şi natura operaţiilor efectuate. Astfel în anumite sectoare de
activitate este uzual admis ca un anumit procent din cifra de afaceri să nu fie încasată.
Pentru aceste firme, constituirea provizioanelor pentru deprecierea creanţelor
este o operaţie de exploatare. Deci criteriile de delimitare a constituirii provizioanelor
pentru deprecierea creanţelor drept chetuieli de exploatare sau cheltuieli extraordinare
variază de la o firmă la alta.
Atunci când o creanţa este considerată irecuperabilă, aceasta este înregistrată

23
în creditul contului 411 "Clienţi" sau 4118 "Clienţi incerţi sau în litigiu" debitând
contul 654 "Pierderi din creanţe" şi contul 4427 "TVA colectată". Dacă pierderea unei
creanţe irecuperabile este considerată o operaţiune excepţională, considerăm că
această pierdere trebuie afectată unui cont de cheltuieli extraordinare "Pierderi din
debitori diverşi".
Pentru creanţele irecuperabile caracterul definitiv al pierderii poate rezulta din:
dispariţia clientului, (debitorul a dispărut fără să poată fi identificat la o adresă, sau
când a utilizat pentru plata datoriei un CEC furat); existenţa unui rezultat negativ al
demersurilor pentru recuperarea creanţei, având în vedere modicitatea sumelor de
recuperat; starea avansată de insolvabilitate a debitorului; prescrierea creanţei;
insuficienţa activului net şi limitarea responsabilităţii debitorului declarat în stare de
faliment, şi alte cauze.
Dacă creanţelor irecuperabile le corespund provizioane pentru depreciere,
odată cu lichidarea acestora (înregistrarea creanţelor irecuperabile la cheltuieli)
provizioanele aferente sunt virate la venituri.
În ce priveşte creanţele litigioase, apariţia litigiului în cursul exerciţiului nu
presupune nici o înregistrare contabilă .Dacă la închiderea exerciţiului, litigiul nu este
soluţionat, creanţa in cauză este virată din contul 411 "Clienţi" sau 461 "Debitori
diverşi" în contul 4118 "Clienţi sau litigiu" (acest cont serveşte pentru evidenţa
clienţilor incerţi, rău platnici, dubioşi sau aflaţi în litigiu) şi se poate constitui un
provizion la nivelul pierderii previzibile.
Regimul deductibilităţii fiscale a provizioanelor pentru deprecierea creanţelor
diferă de la o ţară la alta. Astfel în Germania şi Japonia există posibilitatea unei
delimitări forfetare a acestor provizioane ca procente din masa creanţelor, în limita
plafoanelor variabile stabilite pe sectoare economice; în alte ţări ca SUA şi Franţa,
obiectul provizioanelor trebuie să fie distinct precizat individualizat pentru fiecare
creanţă.În ţara noastră sunt considerate ca fiind deductibile fiscal numai provizioanele
constituite de agenţii economici "pentru clienţii neîncasaţi" în cazul declarării
falimentului acestora pe baza hotărârii judecătoreşti prin care se atestă această situaţie,
în limita creanţei neacoperite prin avansurile neîncasate şi garanţiile deţinute de
agentul economic asupra clienţilor i respectivi şi orice alte elemente asiguratorii.
În concluzie cu ocazia evaluării la data închiderii conturilor se compară pentru
fiecare element patrimonial, valoarea de utilitate stabilită în momentul inventarului cu
costul istoric stabilit la intrarea în patrimoniu.
În cazul creanţelor :
-Atunci când valoarea de inventar este mai mare decât valoarea de intrare diferenţa
poartă numele de plus de inventar care în principiu nu este contabilizat
-Atunci când valoarea de inventar este mai mică decât valoarea de intrare, diferenţa
poartă numele de minus de valoare, care nu are caracter definitiv, acesta se va
contabiliza prin sistemul provizioanelor pentru depreciere
În cazul datoriilor:
-Creşterea de valoare a unui pasiv extern (datorii) considerată a fi fireversibilă, este un
complement de datorie contabilizată ca atare
-Minusurile de valoare ale unui pasiv extern, devenite ireversibile, sunt supuse
contabilizării, în timp ce minusurile cu caracter nedefinit nu sunt luate in considerare
din motive de prudenţă.
În abordarea evaluării în condiţii lichidative la datorii, pasivul trebuie să ţină cont de
toate costurile de exploatare până la încetarea activitaţii, şi de toate datoriile cauzate
de încetarea activităţii.

24
 CAPITOLUL III. CONTABILITATEA OPERAŢIILOR
ECONOMICE GENERATE DE CREANŢELE ŞI DATORIILE
COMERCIALE LA S.C. ELBORIS COM S.R.L.

3.1. CONTABILITATEA OPERAŢIILOR ECONOMICE

GENERATE DE CREANŢELE COMERCIALE

Contabilitatea creanţelor din vânzări de bunuri şi servicii se ţine cu ajutorul

conturilor din grupa 41 „Clienţi şi conturi asimilate“ în cadrul căreia sunt cuprinse
conturi sintetice pe feluri de creanţe, în funcţie de natura lor, şi un cont de excepţie de
datorii faţă de clienţi.
Conturile cu ajutorul cărora se ţine evidenţa acestor creanţe şi datorii sunt
următoarele:
411 „Clienţi“ – Cont de creanţe în termen, din vânzări de bunuri şi servicii
pentru credit comercial
413 „Efecte de primit“ – Cont de creanţe din vânzări de bunuri şi servicii pe
credit cambial
416 „Clienţi incerţi“ – Cont de creanţe din vânzări de bunuri şi servicii
neîncasate la termen
418 „Clienţi-facturi de întocmit“ – Cont de creanţe neexigibile din vânzări de
bunuri şi servicii pe credit comercial
419 „Clienţi-creditori“ – Cont de datorii din relaţiile cu clienţii prinvind
avansurile primite de aceştia şi din ambalajele consignate.
 În luna octombrie 1998 S.C. Elboris vinde marfă la SC CONIS din
Cluj-Napoca pe bază de aviz de expediţie având Pv=2000000, TVA=380000. Factura
nu s-a întocmit până la finele perioadei de gestiune. La începutul perioadei următoare
se întocmeşte şi se emite factura nr. 1/S623429.
Reflectarea creanţei generate de operaţia de vânzare, factura urmând a fi
întocmită ulterior:

418 = % 2000000
707 2380000
Clienţi – facturi Venituri din vanzarea
de întocmit mărfurilor
4428 380000
TVA neexigibil

25
 Reflectarea creanţei pe baza facturii întocmite, în locul avizului de expediere:

411 = 418
Clienţi Clienţi facturi întocmit 2380000 2380000

Stingerea obligaţiei pentru TVA neexigibil şi reflectarea ei ca obligaţie pentru

TVA colectat

4428 = 4427
TVA neexigibil TVA colectat 380000 380000

Încasarea contravalorii facturii şi stingerea creanţei pe seama clientului:

5121 = 411 2380000 2380000

Conturi la bănci în lei Clienţi

 În luna noiembrie 2003 SC Elboris COM SRL vinde baxuri doze la

0,50 societăţii „Malin“ din Spania la Pv=1000 EUR, cursul de schimb fiind 40289
LEI/EUR, 12.11.2003. La finele perioadei de gestiune cursul de schimb urcă la 40645
LEI/EUR. Încasarea creanţei se face la 40645 LEI/EUR.
Reflectarea creanţei generate de operaţia de vânzare:

411 = 707 40289000 40289000

Clienţi Venituri din vânzarea
Mărfii

1000Eux40289 LEI/EUR=40289000
Încasarea sumei cuvenite de la clientul extern şi înregistrarea pe venituri a
diferenţei de curs valutar

5124 = % 40.645.000 40.645.000

(Conturi la bãnci în lei) 411 40.289.000 40.289.000
Clienţi 365.000 365.000
765
Venituri din diferenţe
de curs valutar

 În luna februarie 2004 ELBORIS SRL vinde societăţii SC SPELL SRL

produse din gama JIDVEI cu Pv=3000000 lei, pe factura nr.17/5634571 fiind înscrise
şi cheltuieli de transport de 300000 lei TVA=19%.
Preţ vânzare=3000000
Cheltuieli de transport=300000
Total fără TVA=3300000
TVA 19%=627000
Total factură=3927000

26
 411 = % 3927000
Clienţi 707 3000000
Venituridin vânzarea
produselor reziduale
704 300000
Venituri din lucrări
executate şi servicii prestate
4427 627000
TVA colectat

În luna martie 2004 SC ELBORIS COM SRL vinde prin magazinul propriu de
comerţ en detail 200 de sticle de cognac ALEXANDRIONîn rate. Preţul cu amănuntul
Pca=194000 lei. Avansul încasat este de 30% iar dobânda cuvenită este de 15%.
Pftva=38800000 – (38800000x19/119) =32605042
TVA neex. = 6194958
Dobânda de încasat=32605042x15%=4890756

411 = % 43690756
Clienţi 707 32605042
Venituri din
vânzarea mărfurilor
4428.02 6194958
TVA neexigibil/vânzări în rate
472 4890756
Venituri înregistrate în avans

Încasarea avansului
Valoare avans =38800000x30%=11640000

5311 = 411 11640000 11640000

Casa Clienţi

Reflectarea exigibilităţii a 30% din TVA

TVA colectat = 6194958x30%=1858487

4428.02 = 4427 1858487 1858487

TVA neexigibil TVA colectat

Încasarea ratelor (treptat pe durata contractelor încheiate) şi a dobânzilor

Pca/rate = 38800000-11640000=27160000
Dobânda rata 4890756
Total 32050756

27
5311 = 411 32050756 32050756
Casa în lei Clienţi

Reflectarea exigibilităţii a 70% din TVA

TVA colectata = 6194958-1858487=4336471

4428.02 = 4427 4336471 4336471

TVA neex. rata TVA colectata

Reflectarea realizării veniturilor din dobânzi

472 = 766 4890756 4890756

Venituri înreg avans Venituri din dobânzi

Descărcare conturi de mărfuri, adaos, TVA neexigibilă/Pca total, şi reflectarea

ca şi cheltuială a costului de achiziţie al mărfurilor vândute în rate
Cost de achiziţie = 32605042- (32605042x19/119)=27399195
Adaos comercial=20%=5479839

% = 371 38800000
607 27399195
Cheltuieli privind mărfurile Mărfuri
378 5479839
Diferenţe de preţ la mărfuri
4427.01 6194958
TVA neex.total

TVA neexigibil se reflectă cu ajutorul a două analitice independente care nu

trebuie cumulate în contul sintetic întrucât TVA neexigibil aferent preţului de vânzare
cu amănuntul-rate se regăseşte şi în TVA neexigibil aferent preţului de cumpărare cu
amănuntul total.
În luna septembrie furnizorul SC ELBORIS COM SRL emite clientului SC
VIVO SRL o primă factura nr. 575/080998 cu o reducere comercială (remiya 10%)
dar fără scont de decontare
Pv.marfă =200000000
Remiza=200000000x10%=20000000
Netul de plătit=180000000 lei

411 = 707 180000000 180000000

Clienţi Venituri din vânzarea
de mărfuri

SC ELBORIS COM SRL emite la SC VIVO o factură nr. 6362/10.10.98 care

comportă atât o reducere comercială (remiza 10%) cât şi o reducere financiară de 1%.
Valoarea brută a mărfurilor = 150000000

28
 Remiza =150000000x10%=15000000
Net comercial =135000000
Scont de decontare 13500000x1%=1350000
Net de plată =133650000

% = 707 133650000
411 133650000
Clienţi Venituri din vânzarea de
mărfuri
667 1350000
Cheltuieli privind
sconturile acordate

În luna aprilie SC ELBORIS COM SRL adresează SC SPELL SRL factura

nr.260/08.11.98, în valoare de 180000000 lei, încasabilă după 3 luni. Ulterior SC
SPELL SRL îl înştiinţează pe vânzător că doreşte să-şi deconteze datoria cu două luni
înainte cu condiţia să beneficieze de un scont.
În consecinţă SC ELBORIS COM SRL adresează cumpărătorului o factură nr
300/14.11.2003 de reducere care menţionează rata de scont de 2%.
Înregistrarea scontului acordat: 180000000x2%=3600000 lei

667 = 411 3600000 3600000

Cheltuieli privind Clienţi
sconturile acordate

Prin această operaţie creanţa iniţailă în valoare de 180000000 va fi diminuată

cu scontul acordat de 3600000 lei rezultând astfel creanţa netă 176400000 lei.
Prin aceasta decontare anticipată SC ELBORIS COM SRL şi-a procurat
fondurile la o rată a dobânzii de 12% (2%x12luni=12%(, această dobândă
reprezentând costul financiar al acestei operaţii.
În luna aprilie SC ELBORIS COM SRL vinde pe baza facturii nr.
663/30.04.2003 mărfuri în valoare de 72000000 lei. Cumpărătorul, SC GENERAL
FOREST SRL, reexpediază 5 zile mai târziu o parte din aceste mărfuri neconforme
comenzii. Valoarea mărfurilor returnate este de 12000000 lei. Ca urmare a acestei
returnări, clientul emite furnizorului factura nr. 13/05.05/2003 de reducere
corespunzătoare.
Înregistrarea facturii de vânzare

411 = 707 72000000 72000000

Clienţi Venituri din vânzarea
de mărfuri

Înregistrarea facturii de reducere primite

707 = 411 12000000 12000000

Venituri din vânzarea Clienţi
de mărfuri

29
 Uneori în locul emiterii unei facturi de reducere, furnizorul preferă
menţionarea reducerii într-o factură ordinară ulterioară. În acest caz, reducerile su
returnările în factura de vânzare ulterioră trebuie să fie contabilizate ca şi când ar fi
înscrise într-o factură distinctă.
Factura nr. 10 emisă de SC ELBORIS COM SRL către SC FORTUNA
SOMEŞEANĂ în ziua de 10.05.2003 conţine următoarele date:
Preţul brut al mărfurilor: 60000000 lei
Remiza 10% 6000000 lei
Net comercial 54000000 lei
Scont de decontare 1080000 lei
Net financiar 52920000 lei
De dedus: reduceri în legătură cu factura nr.6 din 08.05.2003
Returnarea de mărfuri din 06.05.2003 - 3000000 lei
Rabaturi - 2000000 lei
Total reduceri de desus - 5000000 lei
Net de plată - 47920000 lei

Înregistrarea facturii nr. 10 din 12.05.2003 cu partea corespunzătoare

mărfurilor vândute

% = 707 54000000
411 5292000
Clienţi Venituri din vânzarea de
mărfuri
667 1080000
Cheltuieli privind
sconturile acordate

Înregistrarea reducerii acordate pentru factura nr 6 din 8.05.2003 (înscrisă în

factura nr.10)

% = 411 5000000
707 3000000
Venituri din Clienţi
vânzarea de mărfuri
767 2000000
Venituri din sconturi obţinute

În data de 15.01.2004 beneficiarul SC EŞBORIS COM SRL al unei cambii

andosează la banca BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ în vederea încasării
efectului respectiv, scadent la 30.01.2003 asupra trasului VALEX SRL care deţine un
cont de disponibilităţi la banca ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE. Valoarea
efectului este de 95000000. Beneficiarul este avizat de banca în ziua de5.05.2003
asupra încasării, reţinerii comisiionului de 4750000 şi a TVA aferent comisionului.

% = 413 95000000
5121 90250000
Conturi la bănci în lei Efecte de primit
627 4750000
Cheltuieli cu serviciile bancare

30
 3.2. Contabilitatea operaţiilor economice generate de datoriile
comerciale

Contabilitatea datoriilor din cumpărări de bunuri şi servicii se ţine cu ajutorul

conturilor din grupa 40 „Furnizori şi conturi asimilate“ în cadrul căreia sunt cuprinse
conturi sintetice pe feluri de datorii, în funcţie de natura lor, şi un cont de excepţie de
creanţe faţă de furnizori.
Conturile cu ajutorul cărora se ţine evidenţa acestor creanţe şi datorii sunt
următoarele:
401 „Furnizori“ – Cont de datorii în termen, din cumpărări de buniri şi servicii
pentru credit comercial
403 „Efecte de plătit“ – Cont de datorii din cumpărări de bunuri şi servicii pe
credit cambial
418 „Furnizori – facturi nesosite“ – Cont de datorii neexigibile din cumpărări
de bunuri şi servicii pe credit comercial
419 „Furnizori - debitori“ – Cont de creanţe din relaţiile cu furnizorii privind
avansurile acordate acestora şi din ambalajele consignate.

În luna septembrie 2003 SC ELBORIS COM SRL achiziţionează imprimat

document cu regim pspecial cu regim special pentru care a sosit factura până la finele
perioadei de gestiune. Preţul de achiziţie este de 9000000 lei, TVA 19%. La începutul
perioadei următoare de gestiune soseşte factura nr.6/10.01.2004
Luarea în evidenţă a imprimate, docuente cu regim special şi reflectarea
datoriei faţă de furnizor:

% = 408 10710000
3028 9000000
Alte materiale consumabile Furnizori–facturi
4428 nesosite 1710000
TVA neexigibil

Primirea facturii şi înregistrarea acesteia în contabilitate

408 = 401 10710000 10710000

Furnizori–facturi nesosite Furnizori

Concomitent va fi reflectată în contabilitate şi creanţa pe seama statutlui

privind TVA deductibilă stingându-se astfel creanţa pentru TVA neexigibil

4426 = 4428 1710000 1710000

TVA deductibil TVA neexigibil

Stingerea datoriei faţă de furnizori prin plata contravalorii facturii

31
 401 = 5121 10710000 10710000
Furnizori Conturi bănci în lei

În luna mai SC ELBORIS COM SRL plăteşte un avans SC VIVO SRL pentru
executarea unei lucrări de reparaţii în valoare de 23000000 lei. Se primeşte factura
106/03.05.2003 cu contravaloarea lucrărilor executate de 45000000 lei, TVA 19%.
Reflectarea creanţei pe seama terţului executant pentru avansul primit

409 = 5121 23000000 23000000

Furnizori–debitori Conturi bănci în lei

Încărcarea cheltuielilor cu costul reparaţiei, reflectarea creanşei pentru TVA

deductibilă şi a datoriei aerente sumei de plată

% = 401 53550000
611 45000000
Cheltuieli de întreţinere şi reparaţii Furnizori
4426 8550000
TVA deductibilă

Plata datoriei faţă de terţ, luând în calcul şi avansul plătit

401 = % 53550000
409 23000000
Furnizori Furnizori - debitori
5121 30550000
Conturi bănci în lei

În luna septembrie SC ELBORIS COM SRL primeşte factura nr.

575/8.09.2003 emisă de SC MARA SRL. Reducerea comercială în factură este de
10%

Preţul de cumpărare al mărfurilor 20000000 lei

Remiza 20000000x10% 2000000 lei
Netul de plată 18000000 lei

În contabilitate SC ELBORIS se înregistrează cumăprarea de mărfuri

371 = 401 18000000 18000000

Mărfuri Furnizori

SC ELBORIS COM SRL primeşte factura nr. 598/12.10.2001 emisă de SC

SPELL SRL. În factură sunt înscrise atât o reducere comercială (remiza 10%) cât şi o
reducere financiară de 1%.
Valoarea brută a mărfurilor 40000000 lei

32
 Remiza 10% 4000000 lei
Net comercial 36000000 lei
Scont de decontare 1% 360000 lei
Net de plată 35640000 lei

În contabilitatea SC Elboris această operaţie se va înregistra astfel:

371 = % 36000000
401 35640000
Mărfuri Furnizori
767 360000
Venituri din sconturi
obţinute

În luna aprilie SC ELBORIS COM SRL primeşte pe baza facturii nr.

1601932/30.04.2003 marfă de la întreprinderea producătoare SC URSUS SA.
Valoarea mărfii primite este de 440000000 lei. Cinci zile mai târziu SC ELBORIS
COM SRL reexpediază SC URSUS SA o parte din acetse mărfuri neconforme
comenzii, valoarea mprfurilor returnate fiind de 80000000. Ca urmare a acestei
returnări comerciantul adresează fabricantului factura nr.13/5.05.2003 conţinând
reducerea corespunzătoare.
Înregistrarea facturii de cumăparare:

371 = 401 440000000 440000000

Mărfuri Furnizori

Înregistrarea facturii de reducere emise

401 = 371 80000000 80000000

Furnizori Mărfuri

În luna aprilie SC ELBORIS COM SRL primeşte de la SC DALIA SA factura

562913/10.04.2003 în valoare de 460000000, plătibilă în 3 luni. Ulteior, SC
ELBORIS SA îl înştiinţează pe vânzător că doreşte să-şi deconteze datoria cu 2 luni
înainte cu condiţia să beneficieze de un scont. În consecinţă SC DALIA SA adresează
cumpărătorului o factură nr.5630447/16.04.2003 de reducere care menţionează rata de
scont de 2%.

Înregistrarea facturii pentru mărfurile cumpărate

371 = 401 460000000 460000000

Mărfuri Furnizori

Înregistrarea scontului primit ulterior

460000000x2%=9200000

401 = 767 9200000 9200000

33
Furnizori Venituri obţinute
din sconturi

În consecinţă în contul 401 Furnizori vom avea 460000000 (factura iniţială) –

9200000 (factura de reducere)=450800000 care reprezintă datoria netă.
Deci pentru a plăti cu 2 luni mai devreme SC ELBORIS SRL a primit o
reducere de 2% care corespunde unei rate anuale a dobânzii de 2%x12luni/2luni=12%
pe an. Prin această operaţiune SC ELBORIS şi-a plasat fondurile de care dispune la o
rată de 12%, randamentul financiar al acestei operaţiuni.
Uneori în locul emiterii unei facturi de reducere furnizorul preferă
menţionarea reducerii într-o factură ordinară ulterioră. În acest caz reducerile sau
returnările menţionate în factura de vânzare ulterioară trebuie să fie contabilizate ca şi
când ar fi înscrise într-o factură distinctă de reducere.
Factura nr.10 emisă de SC DALEX SA către SC ELBORIS SRL în ziua
10.05.2003 conţine următoarele date:
Preţul brut al mărfurilor 160000000
Remiza 10% 16000000
Net comercial 144000000
Scont de decontare 2% 2880000
Net financiar 141120000

De dedus: reduceri în legătură cu factura nr.7 din 05.05.2003

Returnarea de mărfuri din 05.05.2003 6000000
Rabaturi 3000000
Total reduceri de dedus 9000000

Înregistrarea facturii nr.10/10.05.2003 cu partea corespunzătoare mărfurilor

cumpărate

371 = % 144000000
401 141120000
Mărfuri Furnizori
767 2880000
Venituri obţinute
din sconturi

Înregistrarea reducerii primite pentru factura nr.7/5.05.2003 (înscrisă în factura

nr.10)

401 = % 9000000
371 6000000
Furnizori Mărfuri
609 3000000
Cheltuieli cu rabaturi
remise risturnuri

34
 3.3. CONTABILITATEA OPERAŢIILOR PRIVIND
CIRCULAŢIA EFECTELOR COMERCIALE

Circulaţia efectelor comerciale se realizează prin operaţiile de andosare,

nevizând decât beneficiarii succesivi ai acestor creanţe mobilizate. Cu alte cuvinte,
procesul de circulaţie nu presupune intervenţia trasului, cu excepţia situaţiei în care se
procedează la anularea efectelor. Explicaţia intervenţiei trasului este simplă: datoria
înscrisă în creditul contului 403 „Efecte de plată“ rămâne nemodificită indiferent de
numărul de andosări până şa scadenţă (plata contravalorii efectului) sau până la
anularea eeventuală a acestuia.
În schimb, trăgătorul sau beneficiarul iniţial este obligat să contabilizeze unul
din următoarele cazuri
Cazul 1 – Andosări la ordinul terţilor: andosantul va înregistra ieşirea efectului
din portofoliul sau creditând contul 413 „Efecte de primit“, pe de altă parte, andositul
înscrie intrarea efectului în portofoliul debitând acelaşi cont.
În ziua de 15 martie 2003 trăgătorul SC ELBORIS COM SRL andosează din
ordinul furnizorului SC ONCOS, căruia îi datorează suma de 600000000 cu scadenţa
la 31.05.2003 o trată trasă asupra clientului VIVO (tras), a cărei valoare este de
500000000 achitabilă de asemenea la 31.05.2003. Andositul decontează diferenţa de
100000000 la data prevăzută făcând apel la un CEC.
În contabilitatea SC ELBORIS COM SRL

401/Oncos = 413 500000000 500000000

Furnizori Efecte de primit

În contabilitatea SC ONCOS se înregistrează:

413 = 411/SC Elboris 500000000 500000000

Efecte de primit Clienţi

Andosantul unei cambii este în principiul în mod solidar garant al plăţii

acesteia la scadenţă. Mărimea nominală totală a efectelor care au fost andosate de
firmă (indiferent că aceste au fost trase de frrmă sau că au fost primite de la debitori în
procesul de andosare) trebuie să figureze printre angajamentele de garanţie date.

Cazul 2: Efecte remise spre scontare şi socntarea acestora

Scontarea permite purtătorului (trăgătorului) unui efect să mobilizeze creanţa
reprezentată de acest înscris înainte de scadenţa sa. Cambia este supusă andosării la
ordinul unităţii bancare, aceasta devenind proprietară până la scandeţă, în schimbul
plăţii imediate a nominalului înscrisului diminuat cu dobânzile aferente (calculate în
funcţie de scadenţă) şi cu diverse comisioane.
Suma reţinută de bancă vine să remunereze serviciile pe care aceasta le
prestează purtătorului efectului şi poartă numele de agio.

35
 În ziua de 10.05.2003 societatea remitentă SC ELBORIS COM SRL
negociază diverse efecte la o mărime nominală e 1600000000. borderoul de scont
care îi este adresat în aceiaşi zi de bancă, prezintă o mărime totală a încasărilor de
1530000000. Deci AGIO =1600000000-1530000000=70000000. Presupunem că
AGIO este compus numai din scont (dobânzi) ceea ce înseamnă încadrarea lui
integrală în categoria cheltuielilor financiare care nu sunt în principiu supuse TVA.
În contabilitate SC ELBORIS COM SRL va opera în 10.05.2003

% = 413 1600000000
5121 1530000000
Conturi la bănci în lei Efecte de primit
666 70000000
Cheltuieli privind dobânzile

Cazul 3: Cambiile asupra terţilor în beneficiul altor terţi

SC ELBORIS COM SRL datorează SC SPELL SRL suma de 320000000 cu

scadenţa la 30.04.2003, în acelaşi timp SC ELBORIS SRL are asupra SC CAPRICE
SRL o creanţă cu aceiaşi valoare şi de aceiaşi scadenţă. În 03.03.2003 ELBORIS
COM SRL trage o combie asupra SC CAPRICE din ordinul SC SPELL SRL. Cambia
în valoare de 320000000 şi scadenţa la sfârşitul lunii iunie este acceptată de
CAPRICE SRL în 05.03.2003. trăgătorul transmite cambia SC SPELL SRL în aceiaşi
zi.
În contabilitatea SC ELBORIS COM SRL se efectuează operaţiile

401/Spell = 411/Caprice 320000000 320000000

Furnizori Clienţi

În contabilitatea SC SPELL SRL se efectuează operaţiile:

413 = 411/SC Elboris 320000000 320000000

Efecte de primit Clienţi

În contabilitatea CAPRICE SRL se efectuează operaţiile:

401/Elboris = 403 320000000 320000000

Furnizori Efecte de plată

3.4 CONTABILITATEA PRIVIND EFECTELE NEPLĂTITE

36
 În acest caz cambia nu este reînnoită. Se va oglindi în contabilitate o creanţă
faţă de clientul anterior tras, creanţă a cărei mărime este dată de suma între nominalul
efectului de plătit şi cheltuielile bancare făcute de trăgător pentru întocmirea
protestului datorat neplăţii. Concomitent, creanţa ordinară este supusă procesului de
provizionare, mărimea provizionului pentru depreciere fiind cel mult egală cu
mărimea efectului. Deprecierea este calculată în funcţie de probabilitatea de
recuperare a creanţei.
Starea de neplată poate fi constatată în două ipostaze:
 Atunci când efectul este prezentat la încasare de trăgător
 Atunci când efectul este prezentat la încasare de un terţ
andosit
În ziua de 31.01.2003 furnizorul SC SPELL SRL prezintă societăţii ELBORIS
COM SRL o cambie de 360000000 lei, ajunsă la scadenţă. În urma refuzului plăţii de
către tras, furnizorul SC SPELL SRL întocmeşte un protest al cărui cost ste de
20000000 lei. Creanţa ordinară rezultată este provizionată, probabilitatea de
recuperare fiind de 75%.
În contabilitatea furnizorului SC SPELL SRL se vor înregistra următoarele
operaţii:
Anularea efectului neplătit, efectuarea cheltuielilor de protest şi constatarea
creanţei ordinare:

% = 413 360000000
411/Elboris 380000000
Clienţi Efecte de primit
5121 20000000
Conturi la bănci în lei

Constituirea provizionului pentru deprecierea creanţei ordinare

380000000- (380000000x75%)=95000000

6814 = 491 95000000 95000000

Cheltuieli de exploatare Provizioane pentru
privind provizioanele pentru deprecierea
deprecierea activelor circulante creanţe - clienţi

În contabilitatea ELBORIS COM SRL nu se efectuează nici o înregistrare.

La sfârşitul lunii ianuarie, furnizorul SC SPELL SRL a negociat efectul (tras

asupra lui ELBORIS SRL) de 360000000 lei, la Banca Ion Ţiriac; cambia nu este
plătită de tras la scadenţă şi ca atare este returnată trăgătorului de banca sa
(cheltuielile de returnare : 7000000).
În contabilitatea trăgătorului SPELL SRL
Constatarea de către furnizor a creanţei ordinare pe care o are asupra societăţii
ELBORIS formată din nominalul efectului neplătit la care se adaugă cheltuielile de
returnare:

411/Elboris = 5121/BIT 367000000 367000000

Clienţi Conturi la bănci în lei

37
 În contabilitatea andositului se înregistrează creanţa ordinară faţă de trăgătorul
SPELL SRL, anulându-se creanţa mobilizată şi obligând cheltuielile de returnare
(imputate trăgătorului):

411 = % 367000000
413 360000000
Clienţi Efecte de primit
708 7000000
Venituri din activităţi anexe

În contabilitatea trasului nu este operată nici o înregistrare; datoria continuă să

figureze în creditul contului 403 „Efecte de plată“.
NOTĂ Atunci când efectele neplătite sunt numeroase, beneficiarul poate
deschide un subcont tranzitoriu intitulat „Efecte neplătite“, debitat cu nominalul
efectelor de primit devenite „neplătite“ la care se adaugă cheltuielile anexe, şi creditat
cu aceiaşi mărime, cu ocazia soluţionării litigiului. Soldul debitor al subcontului
„Efecte neplătite“ exprimă mărimea totală a creanţelor în litigiu provenind din efecte
neplătite.

3.5. CONTABILITATEA OPERAŢIILOR PRIVIND

PROVIZIOANELE PENTRU DEPRECIEREA CREANŢELOR

La inventarul exerciţiului 2000, situaţia creanţelor – clienţi considerate ca

dubioase se prezintă astfel:

Denumirea clientului Creanţa inclusiv TVA Grad de recuperare Provizion de constituit

SPELL 60.000.000 75% 25%
CRIBO 130.800.000 40% 60%
DALIA 52.000.000 60% 40%
MARA 20.400.000 80% 20%

În cursul şi la inventarul (închiderea exerciţiului 2003) s-au constatat

următoarele:
 clientul SPELL SRL şi-a achitat obligaţia sa de plată
 clientul CRIBO SRL face o plată definitivă în contul
datoriilor sale numai pentru suma de 64000000 lei, sumă
rămasă de încasat fiind considerată irecuperabilă
 clientul DALIA nu a plătit nimic, dar situaţia sa financiară
s-a ameliorat , gradul de recuperare a creanţei fiind evaluat
la 90%
 clientul MARA nu a plătit nimic, creanţa fiind considerată
irecuperabilă

38
  clientul MEPACOM, faţă de care există o creanţă
recuperabilă în proporţie de 80%

La 31.12.2002 se înregistrează operaţiile:

Virarea creanţelor în categoria „Creanţe dubioase“, virarea făcându-se faţă dec
lienţii SPELL, CRIBO, DALIA, MARA la valoarea lor nominală inclusiv TVA, adică
60000000+130800000+52000000+20400000=263200000 lei.

416 = 411 263200000 263200000

Clienţi incerţi Clienţi

Constituirea provizionului pentru deprecierea creanţelor. Evaluarea

provizionului aferent fiecărei creanţe se prezintă în tabelul următor:

Denumirea clientului Creanţa inclusiv TVA Creanţa exclusiv TVA Provizion necesar
SPELL 60.000.000 50.420.168 12.605.042
CRIBO 130.800.000 109.915.966 65.949.580
DALIA 52.000.000 43.697.479 17.478.992
MARA 20.400.000 17.142.857 3.428.571
TOTAL 263.200.000 221.176.470 99.462.185

6814 = 491 99462185 99462185

Cheltuieli de exploatare Provizioane pentru
privind provizioanele pentru deprecierea
deprecierea activelor circulante creanţe - clienţi

În cursul exerciţiului 20003 se înregistrează încasarea unor creanţe de la clienţi

dubioşi şi anume 60000000 lei de la SPELL 64000000 de la CRIBO.

5121 = 416 124000000 124000000

Conturi la bănci în lei Clienţi incerţi

La finele exerciţiului 2003 se fac operaţiile:

Înregistrarea clienţilor deveniţi dubioşi în anul 2003, respectiv clientul
MEPACOM, pentru suma de 140000000:

416 = 411 140000000 140000000

Clienţi incerţi Clienţi

Ajustarea provizioanelor pentru deprecierea creanţelor prin analiza individuală

a fiecărei creanţe, conform tabelului:

Denumire Creanţe la Provizion Ajustări Creanţe irecuperabile

client 31.12.2003

39
 Cu TVA Fără TVA Existent Necesar Chelt cu Venit cu Suma cu Din care
provizioan provizioane TVA TVA
e
SPELL 12605042 12605042
CRIBO 66800000 56134453 65949580 65949850 66800000 10665546
DALIA 52000000 43697479 17478992 4369748 13109244
MARA 20400000 17142857 3428571 34285371 20400000 3527143
MEPACO 140000000 117647059 23529412 23529412
M
23529412 95092437 87200000 14192689

În cazul clienţilor SPELL, CRIBO şi MARA provizioanele sunt reluate

integral la venituri, ele fiind acum fără obiect; pentru clientul DALIA apare o reluare
parţială a provizionului deja constituit, iar pentru clientul MEPACOM este necesară
crearea unor provizion.
Înregistrarea provizionului constituit pentru deprecierea creanţelor:

6814 = 491 235298000 235298000

Cheltuieli de exploatare Provizioane pentru
privind provizioanele pentru deprecierea
deprecierea activelor creanţelor- clienţi
circulante

Reluarea provizioanelor la venituri:

491 = 7814 95092437 95092437

Provizioane pentru Venituri din provizioane
deprecierea pentru deprecierea
creanţelor-clienţi activelor circulante

Înregistrarea creanţelor dubioase apreciate ca fiind irecuperabile:

% = 416 87200000
654 73007311
Pierderi din creanţe Clienţi incerţi
4427 14192689
TVA colectată

40
 CAPITOLUL IV. ANALIZA CREANŢELOR ŞI DATORIILOR
COMERCIALE LA SC ELBORIS COM SRL

4.1. ANALIZA BONITĂŢII ECONOMICE A SC ELBORIS COM

SRL

Problematica lichidităţii şi solvabilităţii firmei este suficient de complexă,

fiind tratată diferit în literatura de specialitate, creându-se uneori confuzii.
Lichiditatea se referă la proprietatea elementelor patrimoniale de a se
transforma în bani, aceasta putând fi şi un criteriu de gruparea posturilor în bilanţ.
Deci, ar fi un raport între elementele de activ, în sensul că se poate stabili cât
din valoarea activului se afla sub formă lichidă în conturile de disponibilităţi băneşti şi
cât pot să devină lichide imediat (exemplu creanţele, stocurile de produse finite).
Solvabilitatea reprezintă capacitatea firmei de a face faţă obligaţiilor sale
băneşti, respectiv de a-şi onora plăţile la termenele scadente. Aici intervine
comparaţia între elementele de activ şi pasiv respectiv disponibilităţi şi obligaţii.
Este evident faptul că o firmă este solvabilă dacă are disponibilităţi de
mijloace de plată. Pornind de aici s-au construit diferiţi indicatori care includ ambele
noţiuni, fiind folosiţi în scopuri diferite. Aşa de exemplu în momentul declarării stării
de faliment se poate calcula "gradul de lichiditate existent" ca raport între active
lichide şi care pot deveni lichide, şi datoriile totale.
În activitatea pe care o desfăşoară pentru finanţarea pe termen scurt sau lung,
firmele apelează la împrumuturi bancare. O asemenea operaţie nu constituie o
excepţie sau un indiciu cu privire la eventualele dificultăţi financiare.
Studierea gradului de îndatorare a firmei reprezintă în primul rând o problemă
de gestiune internă prin care trebuie să se asigure utilizarea eficientă a creditelor
contractate şi asigurarea condiţiilor necesare pentru rambursarea la termen a ratelor
scadente şi a dobânzilor aferente.
Ca atare, în conducerea curentă, operativă, a activităţii financiare, trebuie să se
urmărească corelaţia dintre încasări şi plăţi cu ajutorul unor instrumente specifice
proprii fiecărei firme.

41
 În acelaşi timp, analiza gradului de îndatorare a firmei constituie o problemă
în care sunt interesaţi subiecţi diferiţi, în rândul cărora, însăşi băncile finanţatoare
ocupă un loc important.
Analiza gradului de îndatorare urmăreşte punerea în evidenţă a evoluţiei
acestuia într-o anumită perioadă, în vederea adoptării politicii financiare care să
asigure independenţa financiara. Ca instrumente operaţionale, teoria şi practica
economică recomandă în principal următorii indicatori:
Rata generala a îndatorării = împrumuturi totale (pe termen scurt, mediu si
lung) / Capitaluri proprii
Prezintă importanţă în special în activitatea bancară pentru acordarea de noi
credite în condiţii asigurătorii de recuperare. Rata generală a îndatorării trebuie să fie
<1.
Rata datoriilor financire = Împrumuturi pe termen mediu şi lung / Capitaluri
proprii
Caracterizează îndatorarea pe termen mediu şi lung şi se acceptă ca nivel
maxim normal de 0,5.
Rata de îndatorare a activităţii de exploatare = Credite pe terme scurt, de
trezorerie / Active circulante fără disponibilităţi
Caracterizează gradul de participare a creditului la finanţarea activelor
circulante. Este dificil de a stabili mărimi orientative pentru această rată, întrucât sunt
elemente specifice pentru fiecare sector de activitate, unde factori ca viteză de rotaţie
a activelor circulante, rentabilitatea costurilor şi nivelul ratei dobânzii condiţionează
apelarea la credite şi creează condiţiile de rambursare.
Rata capacităţii de rambursare a datoriilor financiare = împrumuturi pe termen
mediu si lung / Capacitatea de autofinanţare
Exprimă perioada în care urmează a fi rambursate creditele contractate.
Evident că un asemenea indicator prezintă importanţă în primul rând în faza de
contractare a împrumuturilor întrucât normele bancare pot să impună un număr de ani
pentru rambursarea teoretică a datoriilor financiare.

Analiza solvabilităţii şi lichidităţii la SC ELBORIS COM SRL

Lichiditatea se referă la proprietatea elementelor patrimoniale de a se

transforma în bani, aceasta putând fi şi un criteriu de grupare a posturilor în bilanţ.
Deci ar fi un raport între elementele de activ, în sensul că se poate stabili cât din
valoarea activului se află sub formă lichidă în conturile de disponibilităţi băneşti, şi
cât pot să devină lichide imediat.
Solvabilitatea reprezintă capacitatea firmei de a face faţă obligaţiilor sale
băneşti, respectiv de a-şi onora plăţile la termenele scadente. Aici intervine
comparaţia dintre elementele de activ şi pasiv, respectiv disponibilităţi şi obligaţii.

Nr.crt. Indicatori 2001 2002 2003

Lichiditate
1 1,45 1,76 1,84
generală
Lichiditate
2 1,15 1,60 1,16
imediată
Lichiditate
3 0,17 0,90 0,35
absolută

42
 active _ curente
Lichiditate generală =
daorii _ curente

2983378 12521082 12163106

2001: =1,45; 2002: =1,76; 2003: =1,84
2057269 7109384 6583256

active _ curente  stocuri

Lichiditate imediată =
datorii _ curente
2983378  617519 12521082  1146068
2001: =1,15; 2002: =1,60;
2057269 7109384
12163106  4526529
2003: =1,16
6583256

disponibilitati
Lichiditate absolută =
datorii _ curente
352846 6445598 2366290
2001: =0,17; 2002: =0,90; 2003: =0,35
2057269 7109384 6583256

LICHIDITATEA SC ELBORIS COM SRL

1.8

1.6

1.4

1.2
Lichiditate generală
1 Lichiditate imediată
0.8 Lichiditate absolută

0.6

0.4

0.2

0
2001 2002 2003

Nr.crt. Indicatori 2001 2002 2003

Solvabilitate
1 1,45 1,76 1,84
generală
Solvabilitate
2 1,15 1,60 1,16
imediată
Solvabilitate
3 1,91 1,79 2,80
globală

43
 Activecirculante
Solvabilitate generală =
Datoriicurente
2983378 12521082 12163106
2001: =1,45; 2002: =1,76; 2003: =1,84
2057269 7109384 6583256

active _ circulante  stocuri

Solvabilitate imediată =
datorii _ pe _ temrn _ scurt
2983378  617519 12521082  1146068
2001: =1,15; 2002: =1,60;
2057269 7109384
12163106  4526529
2003:  1,16
6583256

active _ circulante  active _ fixe

Solvabilitate globală =
datorii _ totale
2983378  1016788 12521082  6056594
2001:  1,91 ; 2002:  1,79 ;
2092695 10356974
12163106  14417820
2003:  2,80
9488188

SOLVABILITATEA SC ELBORIS COM SRL

3
2.5
Solvabilitate
2 generală
Solvabilitate
1.5
imediată
1 Solvabilitate globală
0.5
0
2001 2002 2003

Mărimea şi evoluţia indicatorilor arată că SC ELBORIS COM SRL din punct

de vedere al solvabilităţii se află pe o pantă ascendentă asigurându-şi disponibilităţile
necesare onorării obligaţiilor pecuniare.
În privinţa solvabilităţii generale, aceasta înregistrează valori supraunitare,
semnifică existenţa unui fond de rulment pozitiv şi de valoare ridicată (îndepărtarea
de l a ratei este evidentă), în dinamică, rata a crescut, indicând o creştere a activelor
disponibile în raport cu datoriile exigibile.
Analizând perioada 2001-2003 se observă că solvabilitatea generală creşte în
fiecare an depăşind în anul 2003 pragul minim acceptat de 1.8, de aici putem aprecia
că SC ELBORIS COM SRL are asigurată desfacerea, pentru a-şi valorifica stocurile şi
neavând o imobilizare a acestora precum şi încasarea creanţelor într-un termen relativ
scurt.

44
 Solvabilitatea imediată înregistrează valori bune peste limita acceptabilităţii,
acestea semnificând posibilitatea asigurării în orice moment a reglării datoriilor, prin
disponibilizarea lor în perioada analizată, anul 2002 a înregistrat pragul maxim ceea
ce semnifică situaţia disponibilităţilor băneşti disponibile la un moment dat în raport
cu obligaţiile de plată exigibile în acelaşi interval de timp în anul 2003 se constată o
scădere a indicatorului analizat dar aceasta nu prezintă un pericol pentru firmă
deoarece ca valoarea lui se află peste limita acceptabilităţii dar totuşi se impune o
analiză pentru aflarea cauzelor care au generat aceasta scădere ca în viitor să nu
afecteze firma.
În privinţa lichidităţii SC ELBORIS COM SRL înregistrează valori
supraunitare ceea ce reflectă capacitatea acesteia de a-şi transforma valorile materiale
în lichidităţi pentru a acoperi în orice moment eventualele obligaţii. De asemenea
reprezintă şi un aspect favorabil în privinţa acordării de către bănci de noi credite.
Analiza gradului de îndatorare al SC ELBORIS COM SRL

Analiza gradului de îndatorare reprezintă în primul rând o problemă de

gestiune internă, prin care trebuie să se asigure utilizarea eficientă a creditelor
contractate şi asigurarea condiţiilor necesare pentru rambursarea la termen a ratelor
scadente şi a dobânzilor aferente.
În acelaşi timp, analiza gradului de îndatorare a firmei, constituie o problemă
în care sunt interesaţi subiecţi diferiţi, în rândul cărora, însăşi băncile finanţatoare
ocupă un loc diferit.
Analiza gradului de îndatorare urmăreşte punerea în evidenţă a evoluţiei
acestuia într-o anumită perioadă în vederea adoptării politicii financiare care să
asigure independenţa necesară.

Nr.crt. Indicatori 2001 2002 2003

1 Rata generală îndatorării 0,27 0,57 0,27
2 Rata datoriilor financiare 0,02 0,47 0,27
3 Rata de îndatorare a activităţii de exploatare 0,01 0,1 0,02
4 Rata capacităţii de rambursare a datoriilor financiare 0,11 0,82 0,33

imprumuturi _ totale
Rata generală a îndatorării =
capitaluri _ proprii
432405 3689945 3065126
2001:  0,27 ; 2002:  0,57 ; 2003:  0,27
1601503 6473588 12771358

imprumuturi _ pe _ termen _ mediu _ si _ lung

Rata datoriilor financiare =
capitaluri _ proprii
32030 3042586 2809698
2001:  0.02 ; 2002:  0,47 ; 2003:  0,27
1601503 6473588 12771358

Rata de îndatorare a
credite _ pe _ termen _ scurt _ de _ trezorerie
activităţii de exploatare =
active _ circulante _ fara _ disponibilitati

26305 607548 195936

2001:  0,01 ; 2002:  0.1 ; 2003:  0.02
2630531 6075485 9796816

45
 Rata capacităţii de rambursare
imprumuturi _ pe _ termen _ lung _ si _ mediu
a datoriilor financiare =
capacitate _ de _ autofinantare
32030 3042586 2809698
2001:  0.11 ; 2002:  0.82 ; 2003:  0.33 ;
291181 371470 8514236

CAF = Rezultatul net+cheltuieli cu amortizările şi provizioanele -venituri din

provizioane şi amortizări +valorile contabile ale activelor cedate(ieşite din
patrimoniu)-veniturile din vânzarea imobilizărilor -subvenţiile pentru investiţie virate
la venituri
CAF 2001 = 291.181
CAF 2002 = 3.710.470
CAF 2003 = 8.514.236

GRADUL DE ÎNDATORARE AL SC ELBORIS COM SRL

SC ELBORIS COM SRL prezintă o situaţie bună atât în ceea ce priveşte

gradul de îndatorare cât şi de rambursare a datoriilor financiare. Din analiza
indicatorilor se constată o îndepărtare a acestora de valoarea l ceea ce semnifică
reducerea îndatorării societăţii, corelată cu o creştere a autonomiei financiare. În ceea
ce priveşte perioada analizată se constată pragul maxim al indicatorilor analizaţi ca
fiind anul 2002, urmând ca în anul 2003 rata gradului de îndatorare să scadă ca
urmare a creşterii autonomiei financiare a firmei. De altfel anul 2001 a fost un an în
care firma a realizat investiţii majore apelând la împrumuturi bancare. În anul 2003
datorită investiţiilor rentabile efectuate, rezultatul acestora făcându-se observat prin
scăderea indicatorilor gradului de îndatorare şi creşterea autonomiei financiare a
firmei.
În consecinţă, dacă s-ar pune problema contractării de noi împrumuturi,
societatea prezintă suficiente garanţii pentru ca organele bancare să-i satisfacă
solicitările.

4.2.ANALIZA ECHILIBRULUI ECONOMICO-FINANCIAR LA

SC ELBORIS COM SRL

Echilibrul financiar (corelaţia creanţe - obligaţii)

Analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante în speţă clienţi şi alte creanţe,
FR, NFR, TN.
Echilibrul economico-financiar al firmei reprezintă un sistem de corelaţii prin
care se stabilesc anumite proporţionalităţi în cadrul şi între diferite fluxuri financiare.
El constituie o premisă dar şi o consecinţă a desfăşurării normale a activităţii firmei în
conformitate cu obiectul său.
Ca premisă trebuie avute în vedere corelaţiile directe dintre necesităţile de
resurse materiale (în sens general) şi posibilităţile de finanţare. De asemenea modul în
care sunt utilizate şi valorificate aceste resurse depinde de asigurarea echilibrului
economico-financiar sau de reglarea acestora.

46
 Evident pentru fiecare corelaţie şi flux financiar, există indicatori specifici,
care au fost prezentaţi pe parcursul studiului.
Pentru exprimarea sintetică a multiplelor corelaţii implicate de echilibrul
economico-financiar, literatura de specialitate oferă mai mulţi indicatori.
capital _ propiu
1. Rata autonomiei financiare =
capital _ propriu  capital _ imprumutat

fond _ de _ rulment
2. Rata de finanţare a stocurilor =
stocuri
capitalul _ propriu
3. Rata de autofinanţare a activelor =
active _ fixe  active _ circulante

4. Rata datoriilor = l - Rata de autofinanţare a activelor

Fondul de rulment reprezintă partea din capitalul permanent destinată şi

utilizată pentru finanţarea activităţii curente de exploatare. De aici rezultă că se poate
vorbi de un fond de rulment antecalculat sau normativ şi fondul de rulment existent
sau efectiv utilizat.
Se poate face o comparaţie între fondul de rulment existent şi fondul de
rulment destinat sau prevăzut prin bugetul de venituri şi cheltuieli. Fondul de rulment
existent se determină ca diferenţa între capitalul permanent şi activele imobilizate.
Fondul de rulment mai exprimă expresia realizării echilibrului financiar pe
termen lung şi a contribuţiei acestuia la înfăptuirea echilibrului finanţării pe termen
scurt.
Fondul de rulment = Surse permanente - Alocări permanente
=(Capitaluri proprii + Datorii financiare) - Imobilizări nete
Determinarea prin calcul a fondului de rulment şi reînscrierea lui distinctă într-
un post de pasiv al bilanţului este o consecinţa a gestiunii globale şi unitare a
fondurilor firmei, fără a separa distinct fondurile pentru investiţii de cele pentru
producţie. Utilizarea globală, fără destinaţii prestabilite a fondurilor băneşti dă firmei
libertatea de a aloca acolo unde nevoia de finanţare impune acest lucru.
Aceasta libertate este însoţita însă de o mare responsabilitate în privinţa
elaborării unei politici coerente de finanţare a firmei în măsură să asigure dezvoltarea
echilibrată a tuturor sectoarelor de activitate şi să determine succesul societăţii în
raport cu concurenţa.
S-ar înregistra în acest din urmă caz, un fond de rulment negativ, cu implicaţii
serioase asupra trezorerie şi deci, a capacităţii ei de plată.

Nevoia de fond de rulment.

Necesităţile de finanţare ale ciclului de exploatare sunt acoperite, în cea mai
mare parte din surse temporare corespunzătoare. Diferenţa dintre necesităţile de
finanţare ale ciclului de exploatare şi datoriile de exploatare este numită nevoie de
fond de rulment.
NFR = Alocări ciclice - Surse ciclice
= (stocuri + creanţe ) - datorii de exploatare
Necesarul de fond de rulment se importă în necesar de fond de rulment aferent
exploatării NFRE şi necesarul de fond de rulment în afara exploatării NFRAE.

47
 NFRE reprezintă necesarul legat de finanţarea ciclului de exploatare. El indică
mărimea capitalurilor imobilizate în acest ciclu, pe care firma trebuie să le deţină,
pentru finanţarea stocurilor şi a decalajelor temporare între plata cumpărătorilor şi a
cheltuielilor generate şi încasarea vânzărilor.
NFRAE regrupează elementele neciclice şi instabile legale, de exemplu, de
investiţii (datoriile faţă de furnizorii de imobilizări) sau de finanţare (dobânzile
datorate, neajunse la scadenţă, aferente împrumuturilor).

Trezoreria netă. Cash-flow-ul.

Dacă fondul de rulment la un moment dat (al încheierii exerciţiului contabil),
este superior nevoii de fond de rulment, atunci excedentul nevoii de finanţare se
regăseşte sub forma unei trezorerii nete, concretizată în disponibilităţi băneşti în
conturi bancare şi în casă.
Trezoreria netă = FR-NFR
Trezoreria netă este expresia cea mai concludentă a desfăşurării unei activităţi
eficiente. Înregistrarea unei trezorerii nete, în cadrul mai multor exerciţii succesive,
demonstrează succesul firmei în viaţa economică şi posibilitatea plasării rentabile a
disponibilităţilor băneşti pentru întărirea poziţiei ei pe piaţă.
Pentru activitatea financiară a firmei este importantă cunoaşterea evoluţiei
corelaţiei dintre creanţe şi obligaţii întrucât acestea influenţează capacitatea de plată.
Din punct de vedere noţional creanţele reprezintă anumite drepturi băneşti realizabile
în termene diferite. Formarea lor este în directă legătură cu rotaţia capitalului, cu
momentele pe care le parcurge în procesul schimbării formei acestuia. Apariţia
creanţelor este determinată în principal de relaţiile care se formează între firmă şi
clienţii săi .
Opusul creanţelor îl formează obligaţiile sau datoriile firmei către terţi formate
în cadrul relaţiilor acestora cu furnizorii, salariaţii proprii, bugetul statului, obligaţii în
care se includ datoriile firmei către terţi, persoane fizice sau juridice inclusiv
obligaţiile fiscale.
Datorii curente cuprind obligaţiile, împrumuturile pe termen scurt sau ratele
scadente pentru împrumuturile pe termen mediu sau lung.
Datorii totale reprezintă datoriile curente împreună cu împrumuturile pe
termen mediu şi lung.
În cadrul diagnosticului se cercetează în primul rând evoluţia creanţelor şi
obligaţilor în raport cu cifra de afaceri pentru a pune în evidenţă raportul dintre
imobilizarea capitalului firmei şi cel care priveşte folosirea surselor atrase.
Viteza de rotaţie a activelor circulante poate fi individualizată şi ca problemă
distinctă în cadrul analizei economico-financiare datorită funcţiilor pe care le
îndeplineşte, respectiv ca mijloc de caracterizare a eficienţei utilizării a activelor
circulante şi ca instrument practic de dimensionare a fondului de rulment normativ.
Pentru a pune în evidenta influenţa elementelor activelor circulante se
urmăreşte evoluţia acestora pe stadiile circuitului economic al acestora.

ANALIZA PATRIMONIULUI NET (PROPRIU) ŞI AL RESURSELOR

FINANCIARE LA SC ELBORIS COM SRL

mii lei
Nr.crt. Indicatori 2001 2002 2003
1 Active imobilizante 1.016.788 6.056.594 14.417.820

48
 2 Active circulante 2.983.378 12.521.082 12.163.106
Total elemente de activ 4.000.166 18.577.676 26.579.155
Datorii totale 2.092.695 10.356.974 9.488.188
3 Patrimoniu net 1.907.470 8.220.702 17.090.967

49
PATRIMONIUL NET ŞI SURSELE DE FINANŢARE LA SC ELBORIS COM SRL

30000000

25000000

20000000
Total activ
15000000 Datorii totale
patrimoniu net
10000000

5000000

0
2001 2002 2003

Întrucât, împrumuturile pe termen mediu şi lung sunt o componentă a

capitalului permanent, se poate determina patrimoniul net, dar fără a-l considera
propriu luându-se în calcul numai datoriile curente. În acest caz împrumuturile
menţionate devin sursă de finanţare a patrimoniului net.
Din analiza acestor indicatori rezultă o semnificativă creştere a patrimoniului
net, determinată în principal de majorarea elementelor de activ ceea ce marchează şi
dezvoltarea activităţii.
În ceea ce priveşte elementele de activ se observă că cele imobilizate au
crescut semnificativ de la o perioadă la alta ceea ce arată că firma şi-a extins
activitatea şi s-a dezvoltat foarte mult comparativ cu anul 2001.
În privinţa activelor circulante aici creşterea stocurilor a fost de asemenea
semnificativă. Un asemenea fenomen poate fi considerat normal deoarece firma şi-a
constituit deliberat rezerve de mărfuri, în condiţii de fluctuaţie (creştere) a preţurilor
de aprovizionare; pentru intrarea pe anumite pieţe.
De asemenea nivelul creanţelor a crescut şi datorită faptului că fiind o firmă
mare şi cifra de afaceri a crescut.
În analiza acestor indicatori se reţine situaţia şi amplificarea gradului de
îndatorare a unităţii cu o uşoară tendinţă de scădere în anul 2003 faţă de 2002.
În concluzie se poate spune că averea firmei a crescut şi că există posibilitatea
de acoperire a datoriilor pe care le avea.
mii lei
Nr.crt. Indicatori 2001 2002 2003
mii lei % mii lei % mii lei %
Capital
1 790.632 49,37 4.324.066 66,8 4.324.230 33,86
social
2 Rezerve 233.441 14,58 479.627 7,4 858.184 6,72
Fonduri
proprii şi
3 577.430 36,05 1.669.895 25,79 7.588.944 59,42
surse
asimilate
Capital
4 1.601.503 100 6.473.588 100 12.771.358 100
propriu

50
MODUL DE FINANŢARE A PATRIMONIULUI NET LA SC ELBORIS COM SRL

14000000

12000000
Capital social
10000000
Rezerve
8000000

6000000 Fonduri proprii si surse

asimilate
4000000 Capital propriu

2000000

0
1 2 3

Întregul patrimoniu net, este finanţat de capitalul propriu în cadrul căruia s-au
produs modificări structurale considerate normale, în sensul creşterii ponderii
rezervelor şi fondurilor proprii.

Analiza corelaţiei fond de rulment, nevoia de fond de rulment, trezoreria netă

la SC ELBORIS COM SRL

NR. crt. Elemente de 2001 2002 2003

calcul
1. Capital 1.777.981 10.053.534 15.623.899
permanent
2. Active fixe 1.016.788 6.056.594 14.417.820
imobilizate
3. Fond de rulment 761.193 3.966.940 1.206.078
(1-2)
4. Active 2.983.378 12.521.082 12.163.106
circulante
5. Disponibilităţi 352.846 6.445.598 2.366.290
6. Active 2.630.531 6.075.485 9.796.816
circulante fără
disponibilităţi
7. Datorii curente 2.057.269 7.109.384 6.583.256

8. Nevoia de fond 573.262 1.033.899 3.213.560

de rulment (6-7)

9. Trezoreria netă 187.931 5.030.839 2.007.482

(3-8)

51
 FONDUL DE RULMENT, NEVOIA DE FOND DE RULMENT SI
TREZORERIA NET A LA SC ELBORIS SA

4000000

3000000
2000000 Fond de rulment
1000000 Nevoia de fond de rulment

0 Trazoreria net
2001 2002 2003
-1000000

-2000000

Analizând aceşti indicatori comparativ pe perioade se observă deosebiri

relevante pe anii analizaţi.
Astfel fondul de rulment a cunoscut o creştere semnificativă în 2002 faţă de
2001 aceasta reflectându-se în îmbunătăţirea structurii financiare la SC ELBORIS
COM SRL respectiv creşterea resurselor stabile, în raport cu nevoile permanente.
Aceeaşi creştere demonstrează capacitatea firmei de a degaja lichidităţi şi deci de a-şi
îmbunătăţi sensibil situaţia trezoreriei .Aceeaşi creştere s-a datorat şi faptului că nu au
avut loc investiţii importante şi nici operaţiuni financiare pe termen lung ca urmare a
autofinanţării, respectiv a acumulărilor succesive de amortizări, provizioane şi
profituri nete nerepartizate.
Fondul de rulment excedentar are un cost de oportunitate ridicat, respectiv o
diferenţă semnificativă între rentabilitatea activităţii economice a SC ELBORIS
COM SRL şi rentabilitatea plasamentului, pe termen scurt, a trezoreriei nete pozitive.
Această situaţie este rezultatul unei politici generale de prudenţă şi de întărire a
autonomiei financiare.
În ceea ce priveşte necesarul de fond de rulment comparativ cu anul 2001 în
anul 2002 acesta a înregistrat o valoare negativă, semnificând un surplus de surse
temporare (ciclice) în raport cu nevoile corespunzătoare de capitaluri circulante. Acest
fapt este apreciat ca fiind pozitiv deoarece firma s-a angajat la datorii cu scadenţe mai
relevante.
Trezoreria netă pozitivă este rezultatul întregului echilibru financiar al
SC ELBORIS COM SRL. Exerciţiul financiar în 2001 cât şi în 2002 s-a încheiat cu
un surplus monetar, expresie concretă a profitului net din profitului net din pasivul
bilanţului .Acest excedent de trezorerie poate fi utilizat de SC ELBORIS COM SRL
în condiţii de eficienţă prin plasarea în deplină siguranţă pe piaţă monetară şi / sau
financiară.
Gestiunea trezoreriei nete, pe perioada exerciţiului financiar, reprezintă
"cashflow- ul" dintre anii 2001-2003 este pozitiv, (5030839 şi 187931) acest fapt
interpretându-se ca o creştere a capacităţii reale de finanţare a investiţiilor, aceasta
reprezentând o îmbogăţire a activului real, o confirmare a majorării averii
proprietarilor.
Comparativ cu anul 2002 în anul 2003 fondul de rulment a înregistrat o
scădere semnificativă corelată cu o creştere a necesarului de fond de rulment, acest
fapt datorându-se unei politici ofensive, declanşată de SC ELBORIS COM SRL prin

52
diversificarea activităţii, prin cumpărarea de participaţii la alte societăţi, capitalurile
permanente, absorbite în aceste active fixe sau financiare degajând un fond de rulment
inferior nevoii de fond de rulment.
Acoperirea deficitului de fond de rulment a necesitat apelarea la credite pe
termen scurt. „
Trezoreria netă în anul 2003 este negativă evidenţiind un dezechilibru
financiar. Dar deficitul astfel constatat a fost acoperit prin angajarea de noi credite(de
trezorerie sau de scont). În această situaţie se urmăreşte obţinerea celui mai mic cost
al noilor credite, prin negocierea mai multor surse de astfel de capital.
Cash-flow- ul este negativ(-2007482; -5030839) sugerând o diminuare a
capacităţii reale de finanţare a investiţiilor.
Totuşi o firmă rentabilă nu are, în mod automat şi o trezorerie netă pozitivă,
aceasta depinzând de variaţiile necesităţilor de finanţare şi, mai departe, de variaţiile
termenelor de scadenţă a încasărilor şi plăţilor.
Analiza corelaţiei creanţe - obligaţii la SC ELBORIS COM SRL
mii lei
Nr. Indicatori 2001 2002 2003
crt
mii lei % mii lei % mii lei %
Cifra de afaceri 4.898.403 100 29.243.734 597 57.867.260 197
Creanţe 1.830.516 100 4.338.828 237 5.108.222 117
Obligaţii 2.057.269 100 7.109.384 345 6.583.256 92
Creanţe/Obligaţii 0,88 100 0,16 69,31 0,77 126

CIFRA DE AFACERI, CREANŢELE ŞI OBLIGAŢIILE LA

SC ELBORIS COM SRL

70000000
60000000

50000000
Cifra de afaceri
40000000
Creante
30000000
Obligatii
20000000
10000000
0
2001 2002 2003

În perioada analizată se observă că cifra de afaceri a crescut într-un ritm

accelerat (în special în anul 2002 faţă de 2001) ceea ce dovedeşte politica managerială
foarte bună a firmei şi aceasta concretizându-se în creşterea vânzărilor totale, ceea ce

53
semnifică o sporire a cererii solvabile, context în care SC ELBORIS COM SRL putut
să-şi mărească volumul vânzărilor.
Creanţele şi obligaţiile au crescut într-un ritm inferior cifrei de afaceri, ceea ce
influenţează favorabil fluxul de disponibilităţi.
Totuşi creşterea creanţelor este privită ca normală deoarece SC ELBORIS
COM SRL este o societate mare şi volumul cifrei de afaceri de asemenea este mare.
Datorită faptului că societatea are mare nevoie de lichidităţi pentru
desfăşurarea în condiţii optime a activităţii, aceasta încearcă recuperarea mai rapidă a
creanţelor prin fixarea unor termene cât mai mici de plată.
Privind obligaţiile, acestea an crescut în anul 2002 faţă de 2001 datorat în
special gradului de dezvoltare a SC ELBORIS COM SRL.
În anul 2003 obligaţiile au scăzut faţă de 2002 în contrapartidă cu creşterea
capitalurilor proprii rezultă un semnal favorabil în ceea ce priveşte solvabilitatea SC
ELBORIS COM SRL.
În concordanţă cu scăderea disponibilităţilor băneşti, scăderea obligaţiilor
este un semn favorabil pentru firmă deoarece nu mai este necesară apelarea la credite
care prin nivelul dobânzilor poate afecta pe viitor situaţia financiară a societăţii.
Raportul creanţe - obligaţii oscilează mai întâi scăzând in anul 2002 faţă de
2001 şi apoi crescând în anul 2003 faţă de 2002 dar nu mai mult decât în 2001, fapt
considerat pozitiv.
Totuşi în condiţiile economiei actuale a ţării noastre, este bine pentru firmă să
aibă obligaţii comerciale, deoarece acestea nu sunt purtătoare de dobânda, dar nu mai
mult de un an de zile, deoarece după aceasta perioadă terţii pot cere o dobânda pentru
creanţele lor faţă de SC ELBORIS COM SRL.
Privind gradul de imobilizare a capitalului firmei se calculează următorii
indicatori:

Indicatori de imobilizare a capitalului firmei:

Nr. crt. Indicatori 2001 2002 2003

1. Durata de 134,53 53,41 31,77
imobilizare a
creanţelor
2. Durata de 151,95 87,52 40,95
folosire a
surselor atrase

54
 160
140
120
100
80
60
40
20
0
2001 2002 2003

Durata de imobilizare a creanţelor

SDx360
DI=
CA
SD – soldul mediu al creanţelor
CA – cifră de afaceri

1830516 * 360 4338828 * 360

2001:  134.5 ; 2002:  53.41 ;
4898403 29243734
5108222 * 360
2003:  31.77
57867260

Durata de folosire a surselor atrase

SCx360
DF=
CA
SC- soldul mediu al conturilor de obligaţii

2057269 * 360 7109384 * 360

2001:  151.95 ; 2002:  87.518
4898403 29243734
6583256 * 360
2003:  40.95
57867260

Durata de imobilizare a creanţelor

Din analiza acestor indicatori se observă ca SC ELBORIS COM SRL a reuşit
prin prisma scăderii indicatorilor din 2001, 2002 şi 2003 să-şi reducă durata de
imobilizare a creanţelor şi durata de folosire a surselor atrase. Aceasta s-a datorat
faptului că SC ELBORIS COM SRL a trecut la recuperarea creanţelor prin fixarea
unor termene de plată mai scurte, prin acordarea de reduceri de preţuri, prin
evaluarea bonităţii fiecărui client. De asemenea SC ELBORIS COM SRL şi-a
îmbunătăţit managementul prin sporirea eficienţei acestuia, rezultând accelerarea
vitezei de încasare a creanţelor.
Activitatea SC ELBORIS COM SRL dezvoltându-se, a făcut ca durata de
folosire a surselor atrase să scadă, firma făcând investiţii din ce în ce mai mari.
Cunoaşterea acestor aspecte este necesară pentru a putea previziona necesarul de surse
pentru finanţare în perioadele viitoare

55
 Creanţele şi obligaţiile trebuie să fie analizate în raport de gradul lor de
vechime.

Nr. Specificaţie Creanţe Obligaţii

crt.
mii lei % mii lei %
1. Până la 90 de zile 4.275.273 83,6 4.698.690 87,37
2. Între 90 zile şi 12 luni 240.011 4,7 234.467 3,56
3. Peste 12 luni 592.937 11,7 1.650.099 25,07
Total 5.108.222 100 6.583.256 100

5000000
4500000
4000000
Pana la 90 zile
3500000
3000000
intre 90 zile si 12
2500000
luni
2000000
peste 12 luni
1500000
1000000
500000
0
Creante Obligatii

Din analiza acestor indicatori, situaţia la SC ELBORIS COM SRL în anul

2003 rezultă că ponderea cea mai ridicată o deţin creanţele şi datoriile cu o vechime
de până la 90 de zile ceea ce asigură o frecvenţă corespunzătoare a încasărilor şi
plăţilor.

Analiza echilibrului economico-financiar al SC ELBORIS COM SRL

Nr. Indicatori 2001 2002 2003

crt.
1. Rata autonomiei 0,98 0,676 0,814
financiare
2. Rata de finanţare a 1,23 3,48 0,26
stocurilor
3. Rata de autofinanţare a 0,40 0,34 0,48
activelor
4. Rata datoriilor 0,60 0,66 0,52

capital _ propiu
Rata autonomiei financiare =
capital _ propriu  capital _ imprumutat

56
 1601503 6473588
2001:  0.98 ; 2002:  0.676 ;
1601503  32684 6473588  3102726
12771358
2003:  0.814
12771358  2918271

fond _ de _ rulment
Rata de finanţare a stocurilor =
stocuri
761113 3996940 1206078
2001:  1.23 ; 2002:  3.48 ; 2003:  0.26
617519 1146068 4526529

capital _ propiu
Rata de autofinanţare a activelor =
activ _ fixe  active _ circulante
1061503 64673588
2001:  0.40 ; 2002:  0.34
1016788  2983378 6056594  12521082
12771358
2003:  0.48
14417820  12163106

Rata datoriilor=1 - Rata de autofinanţare a activelor

2001: 1-0.40=0.60; 2002: 1-0.34=0.66; 2003: 1-0.48=0.52

ECHILIBRUL ECONOMICO - FINANCIAR LA SC ELBORIS

3.5
Rata autonomiei
3
financiare
2.5 Rata de finantare a
stocurilor
2
Rata de autofinantare a
1.5 activelor
Rata datoriilor
1

0.5

0
1 2 3

În perioada analizată se constată că SC ELBORIS COM SRL din punct de

vedere al autonomiei financiare aceasta se încadrează în limitele normale, o scădere în
anul 2002 când au avut loc investiţii majore, chiar înregistrând o creştere în anul 2003
faţă de anul 2002.Acest fapt relevă dezvoltarea societăţii şi independenţa financiară a
acestuia având posibilitatea de a derula noi proiecte de investiţii, acest lucru
datorându-se unui management profesionist al activităţii societăţii.
În privinţa stocurilor acestea sunt finanţate din fondul de rulment având ca
punct maxim anul 2002, cu o scădere in anul 2003 care este totuşi semnificativă.

57
 Stocurile fiind finanţate integral din fondul de rulment, acest lucru relevă
faptul că o parte însemnată din acesta este plasat in alte active circulante, fapt evident
şi din indicatorul rata de autofinanţare a activelor.
În concluzie echilibrul economico-financiar al SC ELBORIS COM SRL
cunoaşte o evoluţie favorabilă astfel ca la finele perioadei se încadrează în
parametrii care pot fi consideraţi normali, fapt ce atestă funcţionarea corespunzătoare
a societăţii.

CONCLUZII PRIVIND EVOLUŢIA ACTIVITÃŢII

S.C ELBORIS COM S.R.L ÎN PERIOADA 2001-2003

Urmărind evoluţia indicatorilor economico-financiari pentru anul 2001 se

58
poate constata că S.C. Elboris S.R.L şi-a propus o creştere a acestora, ceea ce a şi
realizat, acest lucru fiind posibil; prin utilizarea eficientă a resurselor materiale,
financiare şi umane.
Pornind de la principalul indicator - Cifra de Afaceri - se constată că aceasta a
crescut faţă de prevederi cu 302.627.000 lei, societatea având piaţă de desfacere
pentru mărfurile achiziţionate în scopul revânzării lor.
Analizând veniturile totale realizate se constată că acestea au depăşit nivelul
prevăzut cu 363.246.000 lei, ponderea cea mai ridicată deţinând-o veniturile din
exploatare cu 91,5 % şi aceasta datorită creşterii volumului de activitate general de
comenzile de la partenerii interni şi externi.
Cheltulielile totale au înregistrat o scădere cu 236.126.000 lei faţă de nivelul
prevăzut în buget, ceea ce reprezintă un aspect favorabil deoarece acest fapt generează
o creştere a profitului brut şi a celorlalţi indicatori de eficienţă. Ponderea cea mai
ridicată o deţin cheltluielile de exploatare, cheltuielile cu mărfurile care reprezintă
60% din totalul cheltuielilor de exploatare, 25% fiind ocupat de cheltuielile cu
personalul, iar 2,27% reprezentând cheltuielile cu prestaţiile externe, reprezentând
92,3% din totalul cheltuielilor, iar in cadrul acestora cheltluielile cu mărfurile
reprezintă 74,22%, iar cele cu personalul 12,35%.
Fiindcă numărul salariaţilor a crescut la 82 de persoane, datorită folosirii
eficiente a activelor de exploatare şi a timpului de muncă pe zi, productivitatea
muncii, atât cea anuală cât şi cea zilnică şi orară au înregistrat creşteri faţă de
prevederi, ceea ce a dus la creşterea volumului de vânzări.
Deoarece anul 2001 este anul de început al perioadei analizate, se
preconizează o creştere a tuturor indicatorilor – financiari ce caracterizează activitatea
firmei.
Comparativ cu anul 2001, în anul 2002 indicatorii economico-financiari
realizaţi de SC Elboris Com SRL au înregistrat o creştere însemnată, ceea ce reflectă o
sporire a volumului vânzărilor şi implicit a ofertei.
Cifra de afaceri a crescut faţă de prevederi cu 1.139.757.000 lei, reprezentând
o depăşire cu 4,1%.
Veniturile totale au înregistrat o creştere de 6,7% faţă de prevederi, ponderea
cea mai ridicată având-o veniturile din exploatare: 98,03% restul de 1,97% fiind
reprezentate de veniturile financiare şi extraordinare.
Cheltuielile totale au marcat o scădere faţă de nivelul prevăzut cu 238.537.000
lei, acest lucru fiind demn de remarcat deoarece a crescut eficienţa utilizării resurselor
materiale, financiare şi umane, generând o sporire a rezultatului exerciţiului înaintea
impozitării cu 2.157.100.000lei.
În cadrul cheltuielilor de exploatare, ponderea cea mai mare o au cheltuielile
cu mărfurile, de 39,5%, urmate de cele cu personalul, de 17,5%.
Indicatorii de eficienţă reflectă o activitate rentabilă desfăşurată de SC Elboris
Com SRL.
Numărul de salariaţi a crescut la 90 persoane, această situaţie fiind generată de
volumul mare de activitate pe care îl are societatea în anul 2002.
Pe ansamblu, se poate spune că anul 2002 a marcat începutul evoluţiei
ascendente a indicatorilor de eficienţă, de unde se remarcă mai buna organizare şi
conducere a societăţii, în scopul obţinerii unui profit ridicat şi evitării barierelor
datorate blocajului financiar.
Activitatea desfăşurată în anul 2003 a determinat creşterea tuturor indicatorilor
economico - financiari, după cum urmează:
Veniturile totale realizate au depăşit nivelul prevăzut cu 25.456.714.000 lei,

59
reprezentând 68,44%, ponderea veniturilor din exploatare s-a menţinut ridicată
(97,5%), acest lucru determinând o creştere a cheltuielilor de exploatare cu 66,64% şi
obţinerea unui profit din activitatea de bază de 8.931.646.000 lei.
Nivelul cheltuielilor totale a fost depăşit cu 22.721.743.000 lei, din care 94,7%
îl reprezintă cheltuieli de exploatare, iar în cadrul acestora, 80,15% îl constituie
cheltuieli cu mărfurile; această creştere se datorează sporirii necesarului de materii
prime şi materiale, combustibil şi energie pentru realizarea obiectivelor prevăzute, dar
şi creşterii preţului acestora.
Rata rentabilităţii financiare a depăşit nivelul prevăzut reflectând eficienţa
capitalului investit de societate.

Sistemul principalilor indicatori economico – financiari

- mii lei -
Indicatori 2001 2002 2003
0 1 0 1 0 1
Indicatori de rezultate
Venituri totale 7.227.009 7.590.254 28.601.631 30.520.222 37.197.300 62.654.014

Venituri din exploatare 6.642.920 6.944.394 28.103.977 29.921.749 36.843.040 61.086.734

Venituri financiare 584.088 645.506 497.654 531.128 354.260 1.550.210

Venituri extraordinare 67.345 17.070
Cifra de afaceri 4.595.776 4.898.403 28.103.977 29.243.734. 33.158.736 57.867.260
Valoarea adăugată 156.209 310.066 14.323.897 14.334.242 8.380.135 8.067.565
Rezultatul exploatării 141.481 152.470 2.433.058 4.819.608 8.931.646
Rezultatul financiar 144.054 -603.794 -761.508 -708.520 -1.182.380
Rezultatul extraordinar -71.736 -178.746
Profit brut 141.481 296.524 1.829.264 3.986.364 4.835.649 7.570.619
Profit net 85.254 213.326 1.137.713 2.400.723 2.298.102 5.223.688
Productia exerciţiului 2.654.647 2.755.158 23.682.281 24.103.080 22.712.423 49.420.439

BIBLIOGRAFIE

1. BATRANCEA M. – Risc şi faliment , Editura Dacia ,

60
 Cluj-Napoca , 2003
2. FELEAGA N., IONASCU, I. - Tratat de contabilitate financiara,
vol I, Editura Economicã ,
Bucuresti , 1998
3.FELEAGA N., IONASCU, I. - Tratat de contabilitate fmanciara,
vol II, Editura Economicã ,
Bucuresti , 1998
4. OPREAN I. – Control şi audit financiar-contabil , Editura
Intelcredo , Deva , 2002
5. PANTEA I. – Managementul contabilitãţii româneşti , Editura
Intelcredo , Deva , 1999
6. RISTEA M. – Contabilitatea societãţilor comerciale , vol II ,
Editura Economicã , Bucuresti , 1996
7. RAILEANU V.-Contabilitate : sisteme şi mecanisme , Editura
Economicã , Bucuresti , 1998
8. RAILEANU V. –Informaţie , analizã şi decizie în contabilitate,
Editura Economicã , Bucuresti , 1998
Înregistrare
sistematicã *** MINISTERUL FINANŢELOR – Sistemul contabil al agenţilor
economici , Bucureşti 1993

*** -Legea nr.469 / 2002

*** -Legea contabilitãţii nr. 82 / 1991

61