Pagina 54

Cu mult timp în urmă, în ţinuturi îndepărtate, pământul era sterp şi uscat. Un copac înalt şi bătrân
străjuia la orizont în soarele din mijlocul zilei. Căldura deforma imaginile şi copacul părea că se
mişcă dintr-o parte în alta. În jurul copacului, pe pământul scorojit, în toate direcţiile, erau ierburi
înalte, galbene. Aerul era nemişcat, irespirabil, o linişte ca de mormânt. La depărtare, a apărut o
pată mică pe cerul albastru, lipsit de nori. Încet, pata a devenit tot mai mare, mai largă, pe măsură
ce se apropia de copac. Bătaia ritmică a aripilor ei a întrerupt tăcerea, când a venit mai aproape
de copac. Pasărea a poposit pe o ramură a bătrânului copac şi fiind obosită, a simţit nevoia să îşi
spună povestea. Cum toţi din jur o ascultau, pasărea a început cu o voce şoptită: “Ascultaţi-mă.
Vin în acest loc pe aripile dezastrului. Aripile mele moi, albe sunt zdrenţăroase şi pătate din lunga
mea călătorie. Acesta este finalul călătoriei. Nu am decât vârsta de un an şi am fost prizonieră,
încuiată într-o colivie, pe un vas de piraţi. A început o furtună mare şi vaporul a fost aruncat în
mare, rotindu-se ca o plută. Cuşca mea s-a sfărâmat de punte, rupând lacătul şi am fost liberă.
Acum, am nevoie de odihnă, pentru că sunt obosită şi epuizată. Sunt flămândă şi însetată şi am
nevoie să mă aprovizionez din nou. Am văzut copacul şi am ştiut că mă va ajuta să mă odihnesc.
Poate aş putea să-mi construiesc un adăpost aici. Dar totul în jur arată uscat şi searbăd. Poate am
să mor, pentru că nu văd deloc apă. Trebuie să găsesc ceva, sau viaţa mea se va schimba în rău.
Pe măsură ce stau şi aştept, ziua se apropie de sfârşit. Pot auzi sunete ale insectelor care se trezesc
şi apar în răcoarea dupăamiezei. Stropi de rouă se formează pe iarba uscată. Cred că voi
supravieţui.”

Pagina 67 Story 5
Odată ca niciodată, cei patru fii ai regelui Benares, a vrut să vadă copacul lui Iuda. Datorită
multor circumsanţe neprevăzute, fiecare dintre ei, a văzut copacul, în momente diferite, la
intervale lungi de timp. Mai târziu, când şi-au împărtăşit cunoştinţele despre copacul lui Iuda, a
început disputa. Cel care văzuse copacul primăvara devreme îl descria ca pe un buştean ars. Cel
care îl văzuse vara îl descria ca pe un banan. Cel care-l văzuse în sezonul ploios spunea că arată
ca o bucată de carne. Cel care l-a văzut toamna spunea că arată ca un salcâm (Cowel 1895: vol.2,
story 248)

Pagina 69 Story 9
Înţeleptul ceresc Narada este drumeţul perpetuu al celor trei lumi. Odată, a văzut o femeie în
vârstă, stând şi plângând cu amărăciune lângă doi bărbaţi bătrâni, care păreau bolnavi. Narada a
întrebat-o cine era şi de ce plângea aşa? Ea a răspuns: “Sunt Bhakti(Doamna Devotament), şi
aceştia sunt cei doi fii ai mei, Cunoaştere Spirituală şi Renunţare. Sunt foarte supărată pentru că
deşi suntem tineri, am devenit foarte bătrâni şi bolnavi. Nu cunosc motivul. Poate îmi poţi spune
tu care este.” Narada a spus: ”În perioada aceasta în Kaliyuga, nimeni nu te vrea pe tine şi pe fiii
tăi şi nimănui nu-I pasă de voi trei. Datorită lipsei de dragoste şi grijă, toţi trei aţi devenit
posomorâţi, slabi, bolnavi şi prematur îmbătrâniţi”(Tagare 1979: Skanda 1,ch.2).

Pagina 69 Story 10
A fost odată într-o pădure un demon canibal, care era foarte vlăguit şi slab, în ciuda modului
adecvat în care se hrănea. Când a găsit un brahman rătăcitor dintr-un sat apropiat, s-a năpustit să
îl mănânce. Brahmanul a insistat să fie lăsat în pace. Demonul I-a oferit o şansă: “eşti un om
învăţat. Te voi lăsa liber dacă îmi vei explica de ce sunt eu slab, uscăţiv, palid.” Brahmanul, care
ştia povestea trecutului demonului a spus, “Sunt multe motive. Eşti departe de rude şi prieteni
care nu au o atitudine bună faţă de tine, iar pe tine te întristează asta. Te simţi ridiculizat şi umilit
de ei. Ai pierdut curajul şi voinţa de a înfrunta dificultăţile înapoi acasă”(Ganguli 1970:
Anusasana Parva,ch. 124).
Pagina 97 Povestea demonului care mănâncă furie

Este o poveste din Samyutta Nikaya, o carte budistă (I. 237-9,ptr traducere vezi Burlingame
1991). Ea descrie un demon care mânca furie, care prospera pe seama oamenilor care se enervau.
De aceea demonul venea prin preajmă supărând, enervând oamenii, făcându-I furioşi. Odată a
fost la sediul a treizeci si trei de zei, a urcat nepoftit la tronul regilor zeilor şi s-a aşezat pe el;
regele Sakka, era în altă parte în acel moment. Când au descoperit ceilalţi zei, au devenit furioşi
pe demon. Cu cât deveneau mai nervoşi, cu atât demonul era mai mare, mai strălucitor. Când
Sakka a sosit zeii l-au informat despre ce s-a întâmplat. De aceea Sakka a abordat demonul cu
mare umilinţă, fără nici un semn de furie, s-a prosternat în faţa demonului de trei ori şi l-a tratat
ca fiind foarte binevenit. Astfel demonul care mănânca furie a devenit mort de foame pentru că
nu mai avea nici un pic de furie de mâncare şi nu a putut supravieţui. A continuat să dea înapoi
până când a ajuns mic, aproape neglijabil şi a plecat în altă parte să caute oameni pe care să-I
poată enerva şi să le savureze furia.

Pagina 131

¤¤¤
‘Un om înţelept, este confuz în timpul vizitei într-un oraş străin. Merge la un magazin şi îl
întreabă pe vânzător: ”M-ai văzut intrând?” Vânzătorul spune “Da.” Înţeleptul întreabă “Ştii cine
sunt? M-ai mai văzut înainte?” Vânzătorul spune “Nu.” Înţeleptul întrebă, “De unde ştii atunci că
sunt eu?” ‘ (Shah 1968: 206)

¤¤¤
Un om vede o şopârlă ciudată şi spune prietenilor că a văzut o şopârlă roşie. Unul dintre prietenii
lui merge să vadă creatura, dar vede un animal verde. Un al treilea merge si verifică şi se întoarce
spunând că a văzut o şopârlă neagră. Toţi trei încep să se certe, merg la copac dar nu reuşesc să
vadă animalul. Continuă să se contrazică, fiecare susţinând că spune adevărul. Un alt om apare şi
le spune că fiecare are dreptate, pentru că animalul pe care l-au văzut este un cameleon.