Organizarea materialului genetic la bacterii

Genomul bacterian este alcatuit din repliconi, care sunt formatiuni genetice ce se pot replica
independent. Acestea sunt cromozomul bacterian, elementele genetice extracromozomiale
(plasmidele si genomul bacteriofagilor) si elementele genetice transpozabile (fragmentele de
insertie si transpozonii).
Cromozomul bacterian
Majoritatea genelor bacteriene se gasesc intr-un cromozom haploid, echivalent nuclear care
codifica informatiile absolut necesare supravietuirii speciei in conditii normale.
Pe langa dispozitia dublu spiralata spre dreapta a catenelor de ADN, acestea sufera o
suprahelicare spre stanga. Acest mod de organizare denumit "supercoil" sau "supertwist" asigura
pe de o parte "impachetarea" economica a ADN si pe de alta parte o configuratie optima
activitatii functinale a ADN (replicare, transcriptie, recombinare).
PLASMIDELE
Sunt formatiuni genetice autonome, extracromozomiale, libere in citoplasma,
reprezentate de molecule circulare de ADN, care se replica independent de cromozom.
Denumirea lor a fost data in 1952 de catre Lederberg. Importanta lor practica a fost
evidentiata in 1963 de catre Watanabe, care a demonstrat posibilitatea transmiterii prin plasmide
a rezistentei la antibiotice a bacteriilor.
Plasmidele pot fi:
conjugative: plasmidele care se pot transfera singure la alte bacterii (ex. plasmida de
rezistenta la antibiotice - plasmidul R);
neconjugative: plasmidele care nu pot parasi ele singure bacteria de origine, ci numai prin
intermediul unui alt plasmid conjugativ sau a unui bacteriofag (ex. plasmidul ce codifica
secretia de -lactamaza la stafilococul aureu);
episomi: plasmidele care se pot integra (prin recombinare) in cromozomul bacterian,
pierzandu-si astfel autonomia de replicare (ex. factorul de sex F - plasmidul F - factor de
fertilitate).
Determinantii genetici de la nivelul plasmidelor sunt: esentiali (codifica informatiile
legate de replicarea autonoma) si accesorii (care codifica caractere fenotipice neesentiale
supravietuirii celulei bacteriene in conditii naturale). Exemple de determinanti genetici accesorii:
gene de transfer (tra); gene de secretie a unor toxine; gene de rezistenta la antibiotice (factor R);
gene de rezistenta la unii ioni si compusi organo-metalici; gene pentru secretia colicinelor (factor
col); gene de metabolizare a unor substraturi.

Unele plasmide nu au efect manifest fenotipic. Acestea sunt plasmidele criptice.

Plasmide importante pentru practica medicala: plasmidele de virulenta, plasmidul care
confera bacteriei rezistenta la antibiotice (plasmidul R), plasmidul F.
Plasmidele de virulenta: au determinanti genetici ce determina sinteza unor factori de
virulenta la bacterii. Exemple: secretia de enterotoxina (termolabila si termostabila) la
Escherichia coli; factori de colonizare la Escherichia coli; hemolizina (stafilococul aureu,
streptococul faecalis, Eschirichia coli ); exfoliatina la stafilococul aureu; invazivitatea la
Shigella.

Plasmidele de rezistenta la chimioterapice -R-: sunt molecule circulare de ADN, ce

contin 2 regiuni: genele care codifica rezistenta la antibiotice - R, unice sau multiple, si
genele care confera plasmidului capacitatea de a se transfera -FTR. Rezistenta de natura
plasmidica este intalnita in proportie de peste 90% la tulpinile din spital (Escherichia coli,
Shigella, Salmonella, Proteus).
Plasmidul F (plasmidul de sex, factorul de fertilitate) contine genele de transfer tra.
Plasmidul F se poate transmite, prin conjugare, altor celule bacteriene. El se poate integra in
cromozomul bacterian putand media transferul de gene cromozomiale de la o celula bacteriana
donor la receptor.

Replicarea cromozomului bacterian

Replicarea cromozomului bacterian se desfasoara in ambele
sensuri, incepand de la o singura origine de replicare (Ori C ), si
precede diviziunea celulara. In ceea ce priveste plasmidele, la
acestea s-au descries mai multe mecanisme de replicare, ce
difera in functie de tipul plasmidei.
AND-ul de la procariote este, in cea mai mare parte, codificator,
iar cele mai multe gene se afla intr-o singura copie, per genom. O
exceptie o constituie genele care codifica pentru ARN ribosomal si
de transfer si care se gasesc in mai multe copii.
Bibliografie
Manual de biologie clasa a 12-a
www.sanatos.com
www.scritub.com