Vascozitatea sangelui in

microvase

Bancescu Anda
Grumezescu Florina
Stan Roxana
Turbatu Flavius

Grupa 3, Bim III

Scopul acestei expuneri este de a prezenta un sumar ale

rezultatelor experimentale si teoretice in ceea ce priveste vascozitatea
sangelui si a mecanismelor care stau la baza acestui fenomen si
pentru a indica anumite zone in care se investigheaza in mod curent.

In cele ce urmeaza vom trece in revista observatiile experimentale

obtinute asupra vascozitatii aparente a sangelui in vivo si in vitro si se
va intelege mecanismul implicat.

Relatia dintre presiunea

generata de catre inima si fluxul
rezultat in sistemul circulator a fost
vreme indelungata un subiect de
studiu. La mijlocul secolului XIX, J-LM Poiseuille a facut
referire la acest
Rezistenta la curgere este determinata
subiect
si a stabilit relatia :
de interactiunile mecanice dintre
fiecare
celula rosie cu mediul de suspensie,cu
peretii tubului sau cu alte celule rosii (RBC).
Complexitatea sistemului este
evidentiata in cazul observatiilor
microscopice a celulelor rosii care curg in
tuburi inguste, asa cum este aratat in fig 1

- este vascozitatea fluidului.

Q-rata fluxului in diametru(D)

fig 1

In aceste conditii, efectele proprietatilor reologice ale sangelui asupra

rezistentei la curgere poate fi reprezentata in termenii vascozitatii
aparente, care este o derivatie de la legea lui Poiseulle:

In general, vascozitatea aparenta poate depinde de

diametrul tubului, debit, hematocrit (fractii volumetrice
ale celulelor rosii), vascozitatea plasmei (fluidul de
suspensie), proprietatile biofizice ale celulelor rosii si
proprietatile biofizice ale tubului sau ale vaselor de
sange.

Observatiile in vitro.
In jurul anului 1930, Martini, Fahraeus si Lindqvist au observat
o descrestere marcanta a vascozitatii aparente a sangelui din
tuburile de sticla cu diametre situate sub 300m, fenomen
cunoscut ca si efectul FhraeusLindqvist. In anii ce au urmat
numerosi autori au masurat vascozitatea aparenta a sangelui din
tuburi de sticla cu diametre mici. Majoritatea acestor studii au
folosit suspensii ale celulelor rosii umane si sange integral cu
coagulanti.
Rezultatele unora dintre aceste studii au fost asamblate si
reanalizate in 1992 de catre Pries care a dezvoltat ecuatia
empirica pentru a descrie dependenta
vascozitatii relative
aparente rel asupra diametrului tubului si a hematocritului:
-D este diametrul exprimat in m
- este hematocritul descarcat definit
ca rata curgerii volumului de celule
rosii, exprimat ca o fractie a ratei de
curgere a volumului total

Dependenta viscozitatii aparante fata de diametrul tubului si a

hematocritului, in concordanta cu aceste ecuatii, este ilustrata in fig.2.

Fig. 2.

Observatii in VIVO
Masurarile directe in vivo au fost tehnic ingreunate din
punct de vedere al dificultatii de masurare a scaderii presiunii
dinLipowsky
microvase
.
a reusit
performanta de a face masuratori in vase cu
diametrul de 10-60 um si a obtinut estimari ale vascozitatii
aparente substantial mai mari decat era de asteptat in
comportamentul in vitro. Datele din acele experimente nu au fost
suficient de cuprinzatoare pentru a stabili dependenta dintre
vascozitatea aparenta pe diametru si hematocrit.
Pries a analizat comportamentul reologic al sangelui in
microvase utilizand o abordare bazata pe retea. Circulatia sangelui
in reteaua microvasculara in mezenterul sobolanului a fost
observata experimental si comparata segment cu segment cu
modelele teoretice. Distributiile de debit si a hematocritului
derivat din simulari bazate pe descrierea parametrica a vascozitatii
sangelui in vitro descris mai sus ,s-au dovedit a fi incompatibile cu
comportamentul observat. Oricum o intelegere satisfacatoare a
fost gasita cand un parametru alternativ de descriere a vascozitatii
sangelui a fost folosit dupa cum urmeaza:

Fig.3. Dependena de
vascozitate aparent
relativ a sngelui n
tuburi de sticl pe
diametru , pentru diferite
niveluri de descrcare a
hematocritului , conform
ecuaiilor empirice

Dependena viscozitii relative aparente de diametru

si a descarcarii hematocritului conform Fig . 3

Cauze posibile pentru

diferena substanial ntre
vscozitate aparent in vivo i in
vitro care au fost discutate de
Pries :
* (I) nereguli ale peretilor vaselor
;
*(II) asimetrie de poziionare RBC
n capilare ; *(III) Efectele
globulelor albe; ( IV ) incetinirea
fluxului plasmatic de structurile
macromoleculare ataate de
pereii vaselor.

Primele trei din aceste

efecte par insuficiente pentru a
face o diferentiere .Principala
cauz a diferenelor a fost
dovedita ca fiind prezena unui
strat
relativ
gros,
de
macromolecule
legate
la
celulele
endoteliale
care
cptuesc
pereii
microvaselor , cunoscute sub
numele
de
glycocalix
sau
stratul de suprafa endotelial

Proprietatile mecanice a
celulelor rosii
Sangele este o suspensie de celule in plasma , ce
reprezinta un fluid newtonian incompresibil cu o viscozitate de
aproximativ 1 cP. Celulele sunt RBC (eritrocite) , celulele albe
(leucocitele) de mai multe tipuri si trombocite. Hematocritul
sangelui uman normal este de 40-45 % , n consecinta, RBC au
un efect dominant asupra proprietatilor de curgere ale
sangelui.
Proprietile cheie a mecanicii RBC umane au fost stabilite
n urm cu peste 30 de ani , inclusiv estimrile cantitative
parametrilor mecanici. Aceste informaii au oferit o baz
pentru dezvoltarea de modele teoretice detaliate pentru
comportamentul sangelui i suspensii ale RBC n diverse
geometrii de debit , inclusiv tuburi nguste , aa cum este
descris ulterior.

RBC-urile
umane (i a altor mamifere) sunt remarcabile
pentru gradul lor ridicat de deformabilitate , care este o
consecin a structurii lor. Lipsindu-le nucleul , ele sunt
constituite dintr-un interior fluid nconjurat de o membran
subire. Membrana este compusa din dou componente
principale : bistratul lipidic i citoschelet.
Bistratul lipidic se comport ca un fluid aproape
incompresibil bidimensional, prin urmare celula rezist puternic
modificri zonale cu un modul de elasticitate si dilatare
izotropa .Citoscheletul , o retea de molecule proteice, se afl
imediat n interiorul bistratului lipidic , i are componente care
proiecteaz n bistrat , strangerea celor dou structuri.
Membrana are o rezisten relativ mic la indoire.
Momentele de incovoiere devin importante doar n regiunile
membranei unde raza de curbur este foarte mica.

Fig. 4. Computed axisymmetric red blood cell

shapes, for tube diameters in m as indicated. Flow
is from right to left with velocity 0.01 cm/s. Results
redrawn after

Membrana are de asemenea, o

rezisten vscoas tranzitorie plana
deformrii de forfecare. Aceast
rezisten este generat n principal
n citoschelet cu o mic contribuie
din partea viscozitatii membranei.
Comportamentul viscoelastic a
membranei la forfecare poate fi
reprezentat de un model solid Kelvin.

Analize teoretice a curgerii sangelui

prin capilare
In capilare cu diametrul pana la 8u, globulele rosii curg
deobicei intr-o singura directie. Interactiunile dintre celule pot fi
neglijate si analiza unei singure globule rosii este suficienta .In
aceste vase , globulele rosii sunt compresate in forma de glont
si mecanica lor poate fi analizata , presupunand ca globulele
rosii O
ausimplificare
simetrie rotationala
in jurul axei de tub.
este folosirea
teoriei lubrifierii, care descrie
miscarea plasmei in spatiul dintre
celule si peretii vasului de sange.
Elementele cheie sunt:
-forma celulelor asimetrica;
-componentele de tensiune
membranoase;
-momentele de incovoiere;
-intrarea fluidului incelula;
-sistemul rezultat din ecuatii
diferentiale si conditii limita este
rezolvat matematic pt a prezice forma
celulelor si vascozitatea aparenta .

Miscarea globulelor rosii intrand

in capilar intr-o pozitie
asimetrica a fost simulat
folosind un model 2 D
simplificat al mecanicii
globulelor rosii.

Mai multe experimente au luat in considerare efectul glicocalixului

asupra miscarii globulelor rosii in capilare. S-a aratat ca un glicocalix cu o
grosime de aproximativ 1 um, actionand ca un mediu poros cu
rezistivitate hidraulica a condus la prezicerea valorilor vascozitatii
aparente intr-un capilar de 6 um ca si in descoperirile in vivo deja
descrise .
O descoperire importanta a fost
ca , o globula rosie in miscare se
poate plimba pe suprafata
glicocalixului in conditiile in care , o
globula rosie statica se va intinde
pentru a acoperi lumenul in intregime
, compresand glicocalixul.

Forta de forfecare rezultata

din fluxul de sange a fost
demonstrat ca este transmis
catre celulele endoteliale prin
intermediul punctelor de fixare al
glicocalixului .
Pries a propus ca structurile
lant legate de membrana sub
tensiune, ca rezultat al umflarii
osmotice , transporta forta de
forfecare in timp ce Weinbaum
considera ca filamentele din strat
se comporta ca niste grinzi.
Glicocalixul poate ajuta pentru
protejarea
globulelor
rosii
impotriva deteriorarii mecanice
in timpul tranzitului , pe care
fiecare celula il face prin sistemul
circulator in timpul
vietii(120
zile).

Modele de flux bidimensional

In tuburi cu diametre de 7-8um sau mai mult ,globulele
rosii pot prezenta flux bidimensional in functie de hematocrit .
In cazul fluxului unidimensional , valorile scazute ale
vascozitatii aparente observate in fluxul bidimensional rezulta in
principal din prezenta unui strat fara celule , adiacent la peretele
vasului .

Un strat de plasma relativ

ingust poate avea un impact
substantial asupra vascozitatii
aparente
,deoarece
scade
vascozitatea locala in regiunea
din aproprierea peretelui unde
disiparea enrgiei ar fi
astfel
concentrate.

In cazul particulelor
deformabile care curg in
canale inguste sunt
implicate 2 mecanisme: 1.Tendinta de a migra
departe de pereti
2.Difuzia fortei induse
Tendinta de a migra departe de pereti are
2 cauze :
o forta de ridicare indusa de
interactiunea particulelor care curg;
rata de forfecare variabila intr-un profil
de viteza parabolic .
Concentratia de interactiune dintre particule este
dependenta de hematocrit , iar grosimea stratului
de celule libere scade odata cu cresterea
hematocritului .

Comportarea celulelor rosii in sisteme

microfluidice

Recent , abilitatea de a fabrica sisteme microfluidice folosind

metode fotolitografice a adus noi posibilitati pt studierea si
manipularea fluxului de sange in microscale geometrice.In ceea
ce priveste rezistenta vaselor capilare ale fluxului sangvin ,
sistemele microfluidice pot fi folosite pentru a detecta
schimburile in rezistenta la curgere asociata cu trecerea
individuala de celule rosii si albe printr-un canal ingust.
Efectele asupra deformarii globulelor rosii prin modificari
chimice , proprietatile mecanice, pot fi evaluate prin observarea
modificarilor formei celulelor individuale cand traverseaza un
canal cu o contractie microfluidicaGlobulele rosii sunt cunoscute
in eliberarea ATP-ului.Deformarea celulelor este unul din factorii
ce afecteaza rata eliberarii ATP-ului , iar acest fenomen poate fi
examinat la scari celulare folosind sisteme microfluidice.

Repartitia neuniforma a
globulelor rosii in bifurcatiile
vaselor divergente ofera o
baza in separarea hematiilor
de plasma sau sortarea lor in
functie de proprietati in
sisteme microfluidice , cu un
potential diagnostic sau
aplicatii terapeutice.
Aceste experimente in
combinatie cu noile abordari
computerizate descrise mai sus ,
au condus la o crestere a
activitatii de cercetare cu privire
la proprietatile de curgere a
sangelui la microscala.

Concluzii
Experimentele clasice folosind tuburi de sticla au aratat o
reducere semnificativa in vascozitatea aparenta la diametre
mici , efectul Fahrsaeus-Lindquist si un set consistent de date
pt vascozitatea aparenta .
Studiile teoretice bazate pe proprietatile mecanice
cunoscute ale hematiilor au condus la o predictie cantitativa de
succes a vascozitatii aparente in fluxul unidimensional cu 25 de
ani in urma , in timp ce pentru fluxul bidimensional , au fost
realizate recent .
Proprietatile mecanice ale hamtiilor umane si ale
mamiferelor au fost studiate in detaliu si sunt bine
caracterizate la un nivel cantitativ . Aceasta informatie ofera o
baza buna pentru simularea teoretica a fluxului sangelui intr-o
varietate
de conditii.
Progresul
in toate aceste domenii este necesar pt a realiza o
buna intelegere ale mecanismelor determinand vascozitatea
aparenta a sangelui in microvase de sange .