Reactiile de hipersensibilitate reprezinta raspunsuri imune exagerate sau inadecvate,

care se insotesc de inflamatie asociata frecvent cu leziuni locale sau sistemice ale tesuturilor
self. Coombs si Gell au clasificat reactiile de hipersensibilitate in functie de mecanismul lor
patogenic in 4 tipuri:

AJktgen.;:.;
s~illc

"~E

Activated mac''Ol'h:tige
Type m
i
'I)'pe IV
.
eioHated Hyper:>ensitiv,ty
comrlex:Mcdiat~tdl.],kdiated
IlYl)C'~'lCi'.ilivity
sill,'ity
I
cdl surface AgoAh complexe" dq:io;illed
Sensitized Tom cclls relea.ve
,\I} induc",,, """,,sslinking of
Cytokitles that ac:tl~e
llntigen.s mediw.ttS cdl
in various tissues induce
IS bmmd 10 n:m-'t!.'ells ;md
macmphag,-'S or 'Fe (-elli; whiel
de:>truction "ia compl !.'illent
t;umpIJli'mt activaciun and
basophils with release <.>t
medilUe dlrpct celltdllt d,ltuage
activation Of.ADCC
an cnsuing intlamnmtory
V(lSOactive mediators
fcslX'nSe mediated by massh'~,
intlltration of neutru hils
mauifestltlous indude
TwicalluallifcstllKmS indude Typlc"II!t:1U~1tJOIlS induct" Trpkai. man,feimuim,s indud"
t dermatitis, rubercllbtt
Systemic anaphylaxis 3tld
hln'x1 tmnsfuSIDIl reactions,
.localized Artims teaL1lnn anti
Jesjons imd @f'Jft .rejection
locilizcd anaphy!ocxisSllch as e.rythrob1astosi~ fctlliis, wd
gencmHzed reactions such
!har fever. asthma, hives, food autoimmune he,nolyrk
as S!.";fumsickness. n=~
laiic.rgies, and t!<.'zema
ane.mia
vascuHti.<ii, glOtllCrulnephritis;
Degmnllhlljon

Type 1

rheumatoid at1hlitis, and

syst.=mk h'lHlS <:rytbem;tt~!ls

1__

._._._.
__
._

Hipersensibilitatea (HS) de tip I (imediata sau anafilactica);

Hipersensibilitatea (HS) de tip II (hipersensibilitate citotoxica mediata de anticorpi);
Hipersensibilitatea (HS) de tip III (mediata de complexe imune);
Hipersensibilitatea (HS) de tip IV (de tip intarziat).
Primele trei tipuri de HS sunt mediate de anticorpi, HS de tip IV este mediata de celule
(limfocite T si macrofage). Reactiile sunt declansate de antigene variate, care difera de la
individ la individ si nu se manifesta la primul contact cu antigenul (primul contact induce
secretia anticorpilor specifici sau generarea de limfocite T specifice), ci apare la contacte
ulterioare cu acelasi antigen.
Hipersensibilitatea
de tip I (imediata san anafilactica). Este cunoscuta si sub denumirea de
alergie (termenul alergie semnifica reactivitate modificata a organismului gazda la contactul
ulterior cu acelasi antigen (antigenele poarta numele de alergene),

NU--,

/--l ~
19-1ik<~ __

l~

C(

dOm.a.lIlS"I-J/
\ \

Extracellular"

space

HS I este mediata de IgE. Contactul initial cu alergenul duce la producerea de IgE. Se pare
ca modul de prezentare a acestor tipuri de antigene stimuleaza generarea de efectori T de tip
Th2, care secreta IL-4, sub influenta careia, limfocitele B, diferentiate in plasmocite, vor
secreta IgE. Una din particularitatile IgE este capacitate a de a se fix a pe suprafata mastocitelor
si a bazofilelor prin interactiunea cu receptorii de mare afinitate FCf:RI (sunt anticorpi
homocitotropici, adica au tropism pentru celulele gazdei in care au fost secretati). In felul
acesta, desi semiviata plasmatica a IgE libere este de cateva zile, mastocitele sensibilizate cu
IgE pot persista in organism luni de zile.

Contactul ulterior cu acelasi antigen este urmat de interactiunea sa cu IgE fixate pe

mastocite, ceea ce va determina activarea acestora. Imediat se produce degranularea
mastocitelor care duce la eliberarea unor mediatori preformati (cel mai important este
histamina) si la sinteza de noi mediatori derivati din acidul arahidonic (prostaglandine,
leukotriene) care au efecte asupra tesuturilor: induc vasodilatatie si cresterea permeabilitatii
vasculare, contractia musculaturii netede bronhice si intestinale, chemotactism pentru
leucocite. In plus, mastocitele activate sintetizeaza 0 larga varietate de citokine: IL-l, IL-2,
IL-3, IL-4, IL-5, IL-6, GM-CSF, TNF.

A.Reactii fa alergene inhalate:

1. rinita si conjunctivita alergica (febra fanului) este indusa de activarea mastocitelor
din submucoasa epiteliului nazal.

2. astmul bronsic:
extrinsec (asociat cu atopia=predispozitia genetica pentru sinteza unor nivele
crescute de IgE specifice pentru alergene din mediul extern)
intrinsec (non-atopic)
ocupational

Fenomenul caracteristic in astmul bronsic este obstructia reversibila a cailor aeriene,

asociata cu hiperreactivitate bronsica nespecifica (la iritanti diferiti). Raspunsul imediat din
astmul bronsic alergic este urmat de 0 reactie intarziata (la 6-12 ore), ce se datoreaza
inflamatiei cronice. Infiltratul celular este reprezentat de limfocite T, macrofage si mai ales
eozinofile.
B. Reactii la alergene alimentare: alergene alimentare (proteine din ou, lapte, carne, aditivi
alimentari) induc reactii locale, care determina greata si varsaturi. Datorita cresterii
permeabilitatii mucoasei intestinale, alergenul patrunde in circulatie, de unde poate fi
transport at in tot organismul, de exemplu la piele, ceea ce explica urticaria sau in pulmon,
ceea ce explica atacurile astmatice declansate de ingestia unor alimente.
C. Reactii determinate de administrarea alergenului pe cale sistemica: reactia anafilactica
(socul anafilactic) este rapid fatala; apare la patrunderea alergenului direct in circulatie:
administrarea de medicamente la care organismul este sensibilizat, muscaturi de insecte.
Manifestarile clinice cons tau in vasodilatatie generalizata (datorita activarii mastocitelor din
tesutul conjunctiv asociat vaselor), hipotensiune, constrictia cailor aeriene, edem epiglotic,
urticarie.
Hipersensibilitatea
(HS) de tip II (hipersensibilitate
citotoxica mediata de
anticorpi). HS II este mediata de anticorpi IgG si IgM produsi fata de antigene de pe
suprafete celulare sau din matricea extracelulara. Anticorpii generati interactioneaza cu aceste
antigene si pot activa sistemul complement. Consecintele acestei activari sunt:

generarea de anafilatoxine, C3a si C5a, care recruteaza macrofagele si neutrofilele la

sediul activarii si, care, de asemenea, stirnuleaza producerea din mastocite si bazofile a unor
molecule chemoatractante pentru alte tipuri de celule efector;

depunerea de molecule C3b, iC3b, C3dg pe membranele celulelor tinta (opsonizare);

formarea complexelor de atac membranar (MAC) si liza tintelor celulare.

Celulele efector (macrofage, neutrofile, eozinofile) interactioneaza cu celulele opsonizate,
ceea ce va stimula producerea de prostaglandine si leucotriene, media tori ai reactiei
inflamatorii. Opsoninele induc nu numai capacitatea fagocitelor de a distruge patogenii, dar si
posibilitatea lor de a produce distructii tisulare (datorita producerii de metaboliti intermediari
ai oxigenului si a cresterii activitatii lizozomale in aceste celule).
Exemple:
1. Reactii fata de eritrocite: apar in cazul transfuziilor de sange incompatibil, bolii hemolitice
a noului-nascut si anemiilor hemolitice autoimune;

Ded!
."Rlwgam

'\f,

antigen

1st Plx:gn:.mcy

Prevt'.rtb
'1H::-en H(:tiy;:uiun
and mt;m(l1Y cdl
.t{)r:tlmtion
-

IgG amHlh Ab cross-es 'pla(.~ma

;uid aUatks ft~talRiles causing
(:rythf'()hhstnsis fd,iUS

2. Reactii fata de neutrofile si limfocite: autoanticorpii fata de neutrofile si limfocite au fost

evidentiati in lupusul eritematos sistemic;

3. Reactii fata de trombocite: autoanticorpi fata de plachete sunt prezenti la cazurile cu

purpura trombocitopenica idiopatica si duc la distrugerea accelerata a trombocitelor de catre
macrofagele splenice.
4. Reactii fata de antigene tisulare (exemple):

Muscle activatiou

a). Miastenia gravis se caracterizeaza prin prezenta anticorpilor fata de receptorii pentru
acetilcolina de la nivelul placii neuromusculare . Acesti anticorpi blocheaza legarea
acetilcolinei la receptorul ei, impiedicand transmiterea impulsului nervos la muschi.
Manifestarea clinica consta in scaderea extrema a fortei contractiei musculare.

Regulated production
thvrokl horn.lo.nes

... ..
1-

'

of

Unregulated ovcq:>foductihn
Qf thvroid hOJ'mones

b). Boala Graves (Graves-Basedow) este indus a de autoanticorpi anti-receptor pentru TSH.
Legarea anticorpilor la receptorii pentru TSH de pe celulele tiroidiene stimuleaza productia in
exces a hormonilor tiroidieni; inhibitia prin feedback nu mai functioneaza si se dezvolta 0
stare de hipertiroidie.

Este mediata de producerea de anticorpi fata de antigene solubile si de aparitia complexelor

imune. In mod normal, complexele imune care se formeaza sunt eliminate eficient de sistemul
fagocitelor, dar in anumite situatii aceste complexe persist a si, eventual, se depun in diferite
organe si tesuturi, activeaza sistemul complement, ceea ce va dermina aparitia unei reactii
inflamatorii insotita de distructii tisulare.

JUllutmt:
/~

COUlpleX

Au fost descrise trei situatii in care complexele imune se produc in exces si nu pot fi eliminate
eficient:
1.
boli determinate de infectii persistente - duc la formare cronica de CI;
2.
boli autoimune; HS III este frecvent 0 complicatie a bolilor autoimune, in care
producerea continua de autoanticorpi fata de antigene self genereaza continuu CI (lupus
eritematos sistemic, artrita reumatoida);
3.
afectiuni determinate de antigene inhalate. CI se pot forma in urma expunerii cronice
la antigene extrinseci (ex. boala crescatorilor de pasari, plamanul fermierului).
Mecanismele HS III:
Complexele imune pot declansa reactia inflamatorie in mai multe moduri:

interactioneaza cu sistemul complement si duc la generarea de anafilatoxine, C3a si

C5a; acestea stimuleaza eliberarea aminelor vasoactive (histamina) si a factorilor chemotactici
din mastocite si bazofile.

stimuleaza macrofagele sa elibereze citokine, in special TNF-a si IL-1, cu rol

important in medierea reactiilor inflamatorii.

interactioneaza direct cu bazofilele si plachetele (prin intermediul receptorilor Fc) si

declanseaza eliberarea mediatorilor inflamatiei.
Exemple:
1.Reactii intrapulmonare la antigene extrinseci inhalate:
a). plamanul fermierului. Reactia apare la 6-8 ore de la expunerea la antigene din Actinomyces
termophilae prin inhalarea sporilor bacterieni prezenti in fan.
b). in boala crescatorilor de pasari, reactia este declansata de proteine din dejectiile uscate ale
pasarilor.
c). boala serului poate fi indusa prin administrarea unor cantitati mari de antigen si reprezinta
o complicatie a seroterapiei, in care se administreaza doze mari de anticorpi produsi de alte
specii. Unii indivizi tratati astfel dezvolta anticorpi fata de imunoglobulinele administrate, se
formeaza complexe imune circulante care se depun in peretii vaselor si in tesuturi si
determina 0 reactie inflamatorie.

Alti factori care pot determina persistenta CI:

defecte ale receptorilor pentru C3b (CR1) de pe eritrocite;

deficiente ale sistemului complement;

dimensiunile CI: CI mari sunt rapid indepartate de macrofage; cele cu dimensiuni mici
sunt indepartate mai greu;

defecte ale sistemului fagocitic mononuclear.

Depunerea CI in tesuturi este influentata de:

cresterea permeabilitatii vasculare;

presiunea sanguina ridicata;

sedii in care curentul sanguin este turbulent;

afinitatea unor antigene pentru anumite tesuturi;

dimensiunea CI.

Hipersensibilitatea de tip intarziat necesita peste 12 ore pentru a deveni evidenta clinic. Este 0
reactie inflamatorie localizata, mediata de limfocite T H, caracterizata printr-un influx
important de celule, printre care se remarca macrofagele. Prima reactie de acest tip descrisa a
fost cea impotriva Mycobacterium tuberculosis, descrisa de Robert Koch. Reactia a aparut ca
urmare a injectarii unui filtrat din cultura de bacili si a fost numita reactie la tuberculina.
DTH nu este intotdeauna 0 reactie patologica. Acest tip de raspuns joaca un rol important in
apararea impotriva patogenilor (virusuri, bacterii, fungi), antigenelor tumorale, antigenelor
provenind din celule straine, sau antigenelor de contact. Poate insa deveni 0 reactie
patologica, conducand la autoimunitati sau la reactii dermice cunoscute ca "dermatite
alergice".
Spre deosebire de Hipersensibilitatile mediate de anticorpi, Hipersensibilitatea de tip IV
implica activarea, proliferarea si mobilizarea limfocitelor T antigen-specifice. Dezvoltarea
DTH necesita, ca si in cazul celorlalte trei tipuri de hipersensibilitati, 0 etapa initial a de
sensibilizare, care poate dura 1-2 saptamani de la contactul cu antigenul. Limfocitele TH sunt
activate de catre diverse APC-uri si se diferentiaza preponderent in limfocite TH11 si Th17 La
a doua intalnire cu acelasi antigen, apare faza efectorie, la circa 48-72 de ore de la contact, in
care limfocitele secreta 0 gama larga de citokine, intr-o cantitate neadecvata; acestea conduc
la recrutarea si activarea de macrofage si alte celule inflamatorii. Raspunsul este denumit de
"tip intarziat" datorita timpului necesar ca citokinele sa recruteze celule ale apararii
nespecifice.
Monocitele sunt aduse la locul inflamatiei; odata ajunse in tesut se transforma in macrofage
care sunt activate si devin fagocite foarte puternice. Vor exprima nivele crescute de MHC II si
de molecule de adeziune si vor deveni astfel foarte bune APC-uri. Monocitele care intra in
tesut sunt atrase de MCAF (Monocyte Chemotactic and Activating Factor). Un alt factor, MIF
(Migration Inhibition Factor) face ca macrofagele sa nu paraseasca locul inflamatiei.
Macrofagele activate prin IFNy si TNF-P devin APC-uri mai eficiente, care vor activa noi
limfocite T H, iar acestea vor secreta mai multe citokine, care vor aduce si activa noi
macrofage. Se produce astfel un raspuns auto-amplificat.

l.Hipersensibilitatea de contact (dermatita de contact) consta in aparitia unei reactii

eczematoase la locul de contact cu un antigen (alergen). Frecvent este indusa de metale ca
nichel, crom, etc. Antigenele se comporta ca haptene, penetreaza epidermul si se cupleaza cu
proteine proprii organismului, ce vor functiona ca si carrieri. Principalele APC-uri implicate
in HS de contact sunt celulele Langerhans din piele. Dermatita de contact se dezvolta in doua
faze:
a. Faza de sensibilizare necesita 10-14 zile; haptena patrunde in organism prin piele, se
cupleaza cu proteine; complexul haptena-carrier este preluat de celulele Langerhans, care
migreaza din epiderm, sub forma de "celule cu val", prin limfaticele aferente si patrund in aria
paracorticala a ganglionilor limfatici regionali, unde antigen'e1e sunt prezentate MHCrestrict at LyT CD4+ specifice. Acestea se vor activa, vor prolifera si vor genera celule efector
si 0 populatie de celule T de memorie.

Poison oak

(lhxic(}(lendron radic<fliS)

1
,.'".-.,

Pcnfalkcac':!\(x:hol

-_-+__
.,.\,,
..,-

Skin
__

l \

_.._--.,.,

Self-protein
Sensitized

".."

_--

TD11-1

<:::i'
b,t'

Lmgerbans cell (APe!

b. Faza de stimulare se declanseaza la contactul ulterior cu acelasi antigen; haptena, patrunsa

in epiderm, se cupleaza cu carrieri, se formeaza conjugatul haptena-carrier; acesta este preluat
de celulele Langerhans, care il transporta din epiderm in derm, unde il prezinta LyT CD4+ de
memorie. Activarea acestora duce la secretie de citokine, dintre care IFN-y induce expresia
ICAM-1 si MHC II la nivelul keratinocitelor si al celulelor endoteliale din capilarele dermice.
Keratinocitele se activeaza si elibereaza citokine pro-inflamatorii (IL-1, IL-6, GM-CSF) care
duc la recrutarea locala de noi celule T CD4+ si macrofage.
Diagnosticul este confirm at prin testare dermica (patch-test - aplicarea antigenului suspectat
cu ajutorul unui pansament ocluziv).
2. Intradermoreactia la tuberculina (reactia Mantoux).
Testarea intradermica cu tuberculina (derivata din Mycobacterium tuberculosis) a unui individ
sensibilizat (care poseda celule T de memorie, generate la un contact anterior cu antigenul)
determina activarea Ly T-specifice. Aceste celule activate secreta citokine (ex. TNF-a si
TNF-~) care, la randul lor, vor induce activarea endoteliului si stimularea expresiei unor

molecule de adeziune, implicate in recrutarea de leucocite la sediul reactiei. Initial (4 ore)

infiltratul celular de la locul reactiei este dominat de neutrofile. Acestea sunt inlocuite la 12
ore de monocite (80-90%) si Ly T. La 48 de ore, reactia atinge un maximum si va dispare
dupa 5-7 zile.
Un test pozitiv indica faptul ca individul prezinta 0 populatie de limfocite T H sensibilizate fata
de acel antigen. Astfel, expunerea la M. tuberculosis se evidentiaza prin injectarea de PPD
(Purified Peptide Derivative). Daca dupa 48-72 de ore apare 0 zona rosie, indurata,
edematiata, inseamna ca individul a mai fost expus la antigen, fie la bacterie, fie la vaccin.
Daca DTH conduce la leziuni tisulare extinse, atunci reactia este catalogata drept patologica si
reflecta desfasurarea fenomenelor din alte tesuturi. In tuberculoza'de ex., macrofagele activate
care se acumuleaza secreta enzime care distrug tesutul pulmonar sanatos, conducand la
aparitia unor leziuni identificabile radiologic. Amestecul de tesut necrozat si patogeni are un
aspect albicios, de unde si denumirea de caseum.
3. Hipersensibilitatea granulomatoasa
Reprezinta cea mai importanta forma clinica de HS IV. Este determinata de persistenta unor
microorganisme intracelulare sau a unor particule in interiorul macrofagelor, structuri pe care
celulele nu Ie pot distruge. Exemple de anti gene ce pot induce HS granulomatoasa:
Mycobacterium tuberculosis, Mycobacterium leprae, zirconiul, beriliul.
Rezultatul il reprezinta formarea unui granulom cu celule epitelioide si celule gigante
multinucleate caracteristice. Celulele epitelioide sunt celule mari, derivate din macrofage
activate, sub efectul stimularii cronice cu citokine (TNF). Aceste celule sunt, la randullor,
sursa importanta de TNF, mediator important al inflamatiei. Celulele gigante apar prin
fuziunea celulelor epitelioide, au sute de nuclei distribuiti la periferie si se mai numesc celule
Langhans.
Un granulom tipic prezinta in centru celule gigante si, caracteristic tuberculozei, 0 zona de
necroza. Urmeaza celulele epitelioide si macrofagele activate, inconjurate de 0 coroana de
limfocite dispuse la periferie. In unele cazuri, la periferie poate exista si 0 zona de fibroza.
Reactia are rolul de a izola agentul patogen, impiedicand imprastierea acestuia.
10

me

ImpJICa e

IFNy
Chemokine
MCP-l
RANTES
MIP-la
MIP-ll3
TNFa
TNFI3

Activeaza macrofagele si determina eliberarea de

inflamatiei
Recruteaza macrofage si monocite la situsul inflamatiei

mediatori

ai

Determina leziuni tisulare locale

Determina cresterea expresiei moleculelor de adeziune pe suprafata
celulelor endoteliale

Rejetul allogrefelor
Ca urmare a diferentelor genetice dintre indivizii aceleiasi specii, va apare respingerea grefei,
consecinta a unui raspuns imun mediat de limfocitele T, cu 0 durata si 0 intensitate
proportionale cu gradul de incompatibilitate dintre cei doi indivizi (primitor si donator). Dupa
vascularizarea grefei apare 0 invazie tisulara initial a cu un amestec de mono cite si limfocite T
antigen-specifice (care traverseaza bariera endoteliala). Aceasta reactie inflamatorie va
conduce la distrugerea vaselor, urmata de necroza tisulara si respingerea grefei.

Alte forme de DTH

o forma neobisnuita de DTH a fost observata la oameni ca 0 consecinta a injectiilor i.d.
repetate. Raspunsul se instaleaza la cca. 24 de ore, dar consta exclusiv din eritem, fara
induratia clasica a reactiilor de tip intarziat. Studiile au aratat ca eritemul era generat de un
infiltrat predominant in bazofile. Experimentele efectuate pe cobai au aratat ca raspunsul era
mediat in primul rand de limfocitele T si era restrictat MHC ca si in cazul raspunsurilor T
clasice. Astfel, hipersensibilitatea cutanata bazofila pare sa fie 0 varianta a raspunsurilor
mediate de catre celulele T, dar mecanismul exact nu este cunoscut. Pentru ca lucrurile sa fie
si mai complicate, s-a aratat ca transferul de ser de la bolnav la sanatos poate, in anumite
conditii, sa determine un raspuns al bazofilelor.
'
Semnificatia clinica a acestui tip de raspuns a ramas un mister pana cand s-a aratat ca
animalele de laborator (cobai) muscate de anumite capuse dezvoltau 0 forma severa de
hipersensibilitate cutanata bazofila la locul de atasare al capusei. Infiltratia bazofilelor si, cel
mai probabil, eliberarea mediatorilor inflamatiei din granulele lor, conduc la moartea capusei
si astfel la detasarea ei. Ca urmare, hipersensibilitatea cutanata bazofila ar putea avea un rol
important in anumite forme de imunitate anti-parazitara. Mai recent, s-a aratat ca infiltratul cu
bazofile este de asemenea prezent in dermatita de contact, rejetul grefei renale si anumite
forme de conjunctivita. Toate acestea arata ca bazofilele ar putea juca un anumit rol in unele
tipuri de DTH.
Alte exemple de DTH includ reactiile fata de antigene self din anumite afectiuni autoimune
cum ar fi miastenia gravis, artrita reumatoida, diabetul de tip I si scleroza multipla. Ca si
infectiile persistente care pot provoca 0 reactie cronica de tip DTH, aceste reactii autoimune
sunt de asemenea cronice si conduc la activarea clonala a limfocitelor autoreactive de tip Th1.
Hipersensibilitate
I
Anafilactica
Anticorpii si reactia pe care
o mediaza

Antigen

Raspuns la
injectarea
Ld
a
antigenului

Transferul
sanatos
Exemple

Timpul pana
la
aparitia
reactiei
maxime
Aspect
macroscopic
Histologie

de la bolnav la

Ac
homocitotropici
(IgE)
leaga
la
Se
suprafata
mastocitului
De obicei exogen
Alergen

30 min.
exista si
intarziata

Hlpersensibilitate
II
Citotoxica,
mediata de Ac
Anticorpi umorali

sistem
complement

Hipersensibilitate
III
Mediata de
Complexe Imune
Anticorpi umorali

sistem
complement

Hipersensibilitate
IV
Intarziata,
mediata celular
Nu intervin Ac si
sistemul
complement
Limfocite
T,
macrofage etc.

Ag
prezent
pe
suprafata celulara

Ag extracelular

Ag
asociat
cu
MHC I
(celule
tinta) si MHC II
(APC)
24-48 ore

3-8 ore
0

reactie

Pustula si roseata
intensa
Mastocite
degranulate
Edem
Reactia intarziata:
eozinofile
Ser (Anticorpi)
Astm
bronhic
extrinsec
Febra fanului

Eritem si Edem
Reactie
inflamatorie
acuta; predomina
polimorfele
Ser (Anticorpi)

Ser (Anticorpi)

Reactii
transfuzionale
Boala hemolitica a
n.n.
Miastenia gravis
Sdr. Goodpasture

Plamanul
fermierului
Glomerulonefrita
prin CI
LED

Eritem
si
Induratie
Inflamatie
perivasculara
Polimorfele
sunt
depasite numeric
de mononucleare
Limfocite
Reactia Mantoux
la tuberculina
Reactia
granulomatoasa
la tuberculina
Sensibilitatea
de
contact