Capitolul I.

Brainstorming-ul - delimitari conceptuale Creat de Alex Osborn

(1953), brainstorming-ul este una dintre cele mai cunoscute si raspandite metode
de stimulare a creativitatii de grup. Cunoscuta si sub denumirile de ,,asaltul de
idei, ,,furtuna in creier, ,,cascada de idei, metoda isi datoreaza larga utilizare
simplitatii si caracterului placut al reuniunilor. Brainstorming-ul urmareste
emiterea unui numar cat mai mare de idei in vederea rezolvarii unei probleme,
acestea urmand a fi analizate si combinate in speranta obtinerii solutiei optime.
Ideea de baza o constituie stimularea creativitatii in cadrul grupului prin crearea
unei atmosfere permisive,care sa inlature inhibitia instalata, de obicei, din frica de
a nu gresi sau a fi gresit interpretat. Statisticile spun ca prin Brainstorming se emit
de 1,7 ori mai multe idei decat individual. Dintre ideile emise, circa 20% sunt
direct aplicabile. Dintre ele, o cincime sunt de o reala valoare. De aceea, in zilele
noastre managerii organizatiilor tind sa recurca tot mai des la aceasta metoda de
generare si evaluare a ideilor. La baza metodei sta budismul Zen, acesta fiind
sinteza intre cultura intelectuala a Indiei, spiritul pragmatic al Chinei si
sensibilitatea emotional-sentimentala a Japoniei, metoda facilitand transmiterea de
la un participant la altul a iluminarii ideatice asociativ-combinatorie si, prin
aceasta, realizarea unei reactii creative in lant. Metoda brainstorming este o
activitate complexa, menita sa produca idei noi. Ca urmare a nevoii de a suspenda
orice rationament se accepta chiar din cele mai neverosimile sugestii, sedintele de
brainstorming fiind aproape incontrolabile. Brainstormingul poate fi definit ca o
modalitate de a obtine, intr-un rastimp scurt, un numar mare de idei de la un grup
de oameni. Definitia se axeaza pe trei elemente: - un numar mare de idei - un grup
de oameni - un rastimp scurt. Brainstorming-ul este caracterizat de mai multe
variabile, printre care: o atmosfera relaxanta, libertatea exprimarii ideilor, jocul
creativ. Brainstorming-ul, asa cum o spune si numele, trebuie s fie o furtuna de
idei, un efort colectiv pentru gasirea celei mai bune abordari. Numarul optim de
participanti la o sedinta este de aproximativ doisprezece; astfel, fiecare isi poate
aduce contributia la recolta de idei. Dimensiunile grupului nu trebuie sa depaseasca
insa douazeci de persoane, in caz contrar, fluxul ideatic este atat de abundent incat
unii participanti nu mai prind ocazia sa strecoare si ei "o vorba". Dupa o vreme
exasperati, renunta, ratand prilejul de a-si aduce contributia la desfasurarea
sedintei. Pe de alta parte, numarul minim de persoane trebuie sa se situeze in jur de
sase, inclusiv liderul. Intr-un grup mai mic exista riscul de a se instaura o atmosfera
de hiper-politete si de curtoazie, fiecare membru invitandu-i pe ceilalti sa-si expuna

opiniile. Deasemenea, intr-o formatie restransa, spontaneitatea, rasul si libertatea

de gandire sunt mai greu de instaurat. 4
Durata unei sedinte de brainstorming este de aproximativ 30-45 de minute, dupa
aceasta perioada, participantii incepand sa oboseasca si isi pierd capacitatea de
concentrare si interesul fata de problema discutata. Sedinta trebuie sa fie condusa
de catre un moderator, pentru ca aceasta sa se desfasoare in directia dorita.
Conducatorul echipei are urmatoarele sarcini: 1. Contribuie la conversatie, nu
inhiba dialogul, nu controleaza excesiv. 2. Incurajeaza participarea tuturor. Nu lasa
o singura persoana sa acapareze conversatia. 3. Readuce conversatia la subiectul
principal, atunci cand aceasta se abate. 4. Introduce generatoare de idei cand
energia sau entuziasmul se epuizeaza. 5. Introduce jocuri creative atunci cand se
potrivesc. 6. Voteaza aprobator sau dezaprobator fiecare idee. 7. Elimina ideile
proaste 8. Priveste apoi fiecare idee buna in parte si intreaba daca ar mai fi metode
pentru a le imbunatati, sau vine cu idei similare. Numerosi manageri sustin ca nu
au suficienta vreme pentru a organiza o sedinta de brainsorming; La urma urmei, ei
au de luat decizii. Aplicarea metodei presupune parcurgerea urmatoarelor etape:
a) Pregatirea reuniunii in care se selecteaza si se defineste problema care urmeaza a
fi pusa in discutie. Tot in aceasta etapa se contacteaza un numar de participanti care
sunt anuntati asupra datei, orei si locului de desfasurare a reuniunii. Dintre
participanti este aleasa si persoana care va indeplini rolul de lider. b) Reuniunea
propriu-zisa debuteaza cu expunerea succinta a problemei de catre liderul grupului.
Daca membrii grupului participa pentru prima oara la o reuniune de brainstorming
sunt informai asupra regulilor de desfasurare. Se stabileste durata dupa care sunt
demarate discutiile. Ideile emise de participanti sunt reluate de lider, exprimate
sintetic dar utilizand pe cat posibil cuvintele si expresiile autorului. Ideile astfel
formulate sunt inregistrate. Sunt admise si incurajate toate ideile, oricat de
neobisnuite ar parea. c) Evaluarea ideilor este realizata dupa inchiderea sedintei de
catre lider sau de un grup de specialisti. Acestia sunt imputerniciti sa selecteze
ideile, sa le combine sau , in cazul in care 5 rezultatele sunt nesatisfacatoare, sa
anuleze reuniunea recomandand refacerea ei cu aceeasi problema dar cu alti
participanti. Metoda poate fi practicata in doua variante: 1. Varianta deschisa este,
de fapt, metoda originala, conceputa de A. Osborne. Aceasta varianta solicita
participantilor idei pentru rezolvarea problemelor ad-hoc, intr-un termen scurt. Este
preferata atunci cand membrii grupului sunt familiarizai cu metoda. 2. Varianta

inchisa in care membrii grupului cauta independent solutii si le inmaneaza liderului

in scris. Se practica atunci cand componenta este eterogena iar membrii gupului nu
au o experienta in utilizarea metodei. Pentru a obine rezultate bune se cere ca in
organizarea si desfasurarea metodei sa fie respectate o serie de reguli: crearea unui
climat de permisivitate a exprimarii, astfel incat orice idee, oricat de nerealizabila
ar parea,sa fie acceptata; eliminarea argumentatiilor, discursurilor, formularilor
lungi si complicate; liderul grupului are rol de animator si nu de emitent de idei;
evaluarea ideilor in timpul sedintei este cu desavarsire interzisa deoarece poate
crea participantilor o stare de inhibitie; participantii trebuie incurajati sa emita noi
idei pornind de la ideile deja emise; programarea reuniunii la o ora la care se
presupune ca participantii sunt odihniti si relaxati fata de sarcinile curente;
acordarea libertatii de conduita a membrilor grupului; orice participant poate emite
oricate idei in timpul prevazut; toate ideile trebuie inregistrate de lider in ordinea
aparitiei lor. Pe langa avantajele comune metodelor de stimulare a creativitatii,
brainstorming-ul prezinta o serie de avantaje specifice: posibilitatea rezolvarii
rapide a unor probleme cu care se confrunta organizatia; costurile reduse implicate
de organizarea si desfasurarea reuniunilor. Dezavantajele brainstorming-ului: 1.
Devierea de la subiect: participantii au tendinta de a ocoli subiectul in cauza, de
aceea este important sa existe un coordonator care sa-i ghideze permanent spre
scopul intalnirii; 2. Timiditatea participantilor: nu toti membrii echipei se exprima
cu usurinta sau nu toti au curajul de a-si face publice ideile, de accea este important
de stabilit inca de la inceput ca nimeni nu va fi judecat sau criticat pentru
contributia sa; 3. Monopolul: unii participanti la brainstorming pot acapara
discutia, expunandu-si ideile in mod repetat si nelasandu-le celorlalti timp sa isi
expuna propriile idei; 4. Brainstorming-ul nu este doar distracie: desi este si o
metoda de relaxare si de unificare a echipei, brainstorming-ul trebuie sa fie focusat
in principal pe gasirea unei idei creative care sa se potriveasca cu cerinta brief-ului.
6