You are on page 1of 71

Meteorologie Sinoptic i Aeronautic

- manual pentru meteorologi aeronautici tehnicieni -

DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

Ediia

1.0

Data ediiei

10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

Meteorologie Sinoptic i Aeronautic


- manual pentru meteorologi aeronautici tehnicieni -

DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

Ediia

: 1.0

Data ediiei

: 10 martie 2010

Statut

: Document aprobat

Clasificare

: Document ROMATSA

NAINTE DE UTILIZARE VERIFICAI DAC ACEASTA ESTE EDIIA N VIGOARE!


Vezi(5. Administrarea documentului sau persoana de contact)
Editia 1.0

II

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

FIA DE IDENTIFICARE A DOCUMENTULUI

DESCRIEREA DOCUMENTULUI
Titlul: Meteorologie Sinoptic i Aeronautic - manual pentru meteorologi aeronautici tehnicieni -

REFERINE ROMATSA PENTRU CONTROLUL DOCUMENTULUI:


COD DE IDENTIFICARE: DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

EDIIA:

1.0

10 martie 2010
INDEX PROIECT:
DATA:
SUMAR: Acest document contine informatiile minim necesare pentru meteorologii aeronautici
tehnicieni, care sunt predate la materia Meteorologie sinoptica si aeronautica in cadrul Centrului de
Pregatire in Meteorologia Aeronautica ROMATSA

CUVINTE CHEIE:
1. Mase de aer
2. Fronturi
2. Givraj
Persoane de contact: Paul BUGEAC Telefon: 0212083127

STATUTUL I TIPUL DOCUMENTULUI


STATUTUL

CATEGORIA

CLASIFICAREA

Ciorn

Management

Public

Document propus

Specialist

ROMATSA

Document aprobat

Alte categorii

Confidenial

REFERINA ELECTRONIC
Nume fisier: Manual Aeron tehnicieni 2010.doc
Editor: Microsoft Windows - MS WORD 2000

Editia 1.0

III

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

PAGIN DE SEMNTURI

Editia 1.0

IV

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

FIA DE NREGISTRARE A EDIIILOR I AMENDAMENTELOR

Nr.
Ediie

1.0

Editia 1.0

Nr.
Amd.

Data

10 martie 2010

Coninut pe scurt

Document aprobat

Data/Semntura

Pagini afectate

Toate

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

List de Distribuie

Nr.
Exemplar
1 (martor)
2
3
4
5
6
7

Destinatar
Serviciul Meteorologie Aeronautica A.C. ROMATSA
Autoritatea Aeronautica Civila Romana
DSNA Bucuresti
Biroul Informare MET Otopeni
DSNA Bucuresti
Statia Meteorologica Aeronautica Otopeni
DSNA Bucuresti
Statia Meteorologica Aeronautica Baneasa
DR Constanta
Biroul Informare MET
DR Constanta
Statia Meteorologica Aeronautica

DSNA Tulcea BMA

DSNA Bacau BMA

10

DSNA Suceava BMA

11

DSNA Iasi BMA

12

DSNA Targu Mures BMA

13

DSNA Cluj BMA

14

DSNA Sibiu BMA

15

DSNA Satu Mare BMA

16

DSNA Baia Mare BMA

17

DSNA Oradea BMA

18

DSNA Arad BMA

19

DSNA Timisoara BMA

20

DSNA Craiova BMA

Editia 1.0

Data / Semnatura

VI

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

LISTA PAGINILOR EFECTIVE


COD DOCUMENT:

DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

Nr. Pag.

Data

Nr. Amd.

Nr. Pag.

Data

10 martie 2010

Editia 1.0

10

10 martie 2010

Editia 1.0

II

10 martie 2010

Editia 1.0

11

10 martie 2010

Editia 1.0

III

10 martie 2010

Editia 1.0

12

10 martie 2010

Editia 1.0

IV

10 martie 2010

Editia 1.0

13

10 martie 2010

Editia 1.0

10 martie 2010

Editia 1.0

14

10 martie 2010

Editia 1.0

VI

10 martie 2010

Editia 1.0

15

10 martie 2010

Editia 1.0

VII

10 martie 2010

Editia 1.0

16

10 martie 2010

Editia 1.0

VIII

10 martie 2010

Editia 1.0

17

10 martie 2010

Editia 1.0

IX

10 martie 2010

Editia 1.0

18

10 martie 2010

Editia 1.0

10 martie 2010

Editia 1.0

19

10 martie 2010

Editia 1.0

XI

10 martie 2010

Editia 1.0

20

10 martie 2010

Editia 1.0

10 martie 2010

Editia 1.0

21

10 martie 2010

Editia 1.0

10 martie 2010

Editia 1.0

22

10 martie 2010

Editia 1.0

10 martie 2010

Editia 1.0

23

10 martie 2010

Editia 1.0

10 martie 2010

Editia 1.0

24

10 martie 2010

Editia 1.0

10 martie 2010

Editia 1.0

25

10 martie 2010

Editia 1.0

10 martie 2010

Editia 1.0

26

10 martie 2010

Editia 1.0

10 martie 2010

Editia 1.0

27

10 martie 2010

Editia 1.0

10 martie 2010

Editia 1.0

28

10 martie 2010

Editia 1.0

10 martie 2010

Editia 1.0

29

10 martie 2010

Editia 1.0

Editia 1.0

VII

Nr. Amd.

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

COD DOCUMENT:

DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

Nr. Pag.

Data

Nr. Amd.

Nr. Pag.

Data

30

10 martie 2010

Editia 1.0

46

10 martie 2010

Editia 1.0

31

10 martie 2010

Editia 1.0

47

10 martie 2010

Editia 1.0

32

10 martie 2010

Editia 1.0

48

10 martie 2010

Editia 1.0

33

10 martie 2010

Editia 1.0

49

10 martie 2010

Editia 1.0

34

10 martie 2010

Editia 1.0

50

10 martie 2010

Editia 1.0

45

10 martie 2010

Editia 1.0

51

10 martie 2010

Editia 1.0

46

10 martie 2010

Editia 1.0

52

10 martie 2010

Editia 1.0

47

10 martie 2010

Editia 1.0

53

10 martie 2010

Editia 1.0

48

10 martie 2010

Editia 1.0

54

10 martie 2010

Editia 1.0

39

10 martie 2010

Editia 1.0

55

10 martie 2010

Editia 1.0

40

10 martie 2010

Editia 1.0

56

10 martie 2010

Editia 1.0

41

10 martie 2010

Editia 1.0

57

10 martie 2010

Editia 1.0

42

10 martie 2010

Editia 1.0

58

10 martie 2010

Editia 1.0

43

10 martie 2010

Editia 1.0

59

10 martie 2010

Editia 1.0

44

10 martie 2010

Editia 1.0

45

10 martie 2010

Editia 1.0

A-1

10 martie 2010

Editia 1.0

Editia 1.0

VIII

Nr. Amd.

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

CUPRINS

FIA DE IDENTIFICARE A DOCUMENTULUI............................................................................ III


PAGIN DE SEMNTURI........................................................................................................... IV
FIA DE NREGISTRARE A EDIIILOR I AMENDAMENTELOR ............................................. V
List de Distribuie..................................................................................................................... VI
LISTA PAGINILOR EFECTIVE .................................................................................................. VII
CUPRINS..................................................................................................................................... IX

1. Scop...................................................................................................................................... 1
2. Domeniu de aplicare............................................................................................................ 1
3. Referinte............................................................................................................................... 1
4. Definitii si acronime............................................................................................................. 1
5. Administrare document ...................................................................................................... 1
5.1.

Administrare efectiva a documentului.....................................................................................................1

5.2.

Detinatorul exemplarului martor..............................................................................................................1

5.3.

Controlul documentului...........................................................................................................................1

6. Mase de aer.......................................................................................................................... 2
6.1.

Clasificarea maselor de aer ....................................................................................................................2

7. Sisteme frontale................................................................................................................... 7
7.1.

Generalitati .............................................................................................................................................7

7.2.

Frontul cald.............................................................................................................................................7

7.3.

Frontul rece ............................................................................................................................................8

7.4.

Frontul oclus ...........................................................................................................................................9

Editia 1.0

IX

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

8. CICLONI I ANTICICLONI.................................................................................................. 11
8.1.

Generalitati ...........................................................................................................................................11

8.2.

Anticicloni .............................................................................................................................................12

8.3.

Cicloni / Depresiuni...............................................................................................................................12

8.4.

Tipuri barice..........................................................................................................................................14

9. Givrajul aeronavei ............................................................................................................. 19


9.1.

Generalitati ...........................................................................................................................................19

9.2.

Tipuri de givraj ......................................................................................................................................19

9.3.

Formarea ghetii in timpul zborului.........................................................................................................22

9.4.

Supraracirea apei .................................................................................................................................22

9.5.

Procesul de givrare...............................................................................................................................22

9.6.

Givrajul motorului..................................................................................................................................24

9.7.

Procedurile de zbor in nori si precipitatii ...............................................................................................25

9.8.

Echipamente antigivraj .........................................................................................................................26

10.

Forfecarea vantului........................................................................................................ 27

10.1.

Generalitati ...........................................................................................................................................27

10.2.

Forfecarea asociata cu inversiunile de temperatura .............................................................................27

10.3.

Forfecarea asociata cu orajele .............................................................................................................27

10.4.

Forfecarea si curentii-jet inferiori...........................................................................................................28

10.5.

Forfecarea asociata orografiei ..............................................................................................................28

10.6.

Forfecare asociata fronturilor................................................................................................................29

11.

Turbulenta ...................................................................................................................... 30

11.1.

Reactia aeronavelor la turbulenta.........................................................................................................30

11.2.

Pericole legate de turbulenta aeronavei ...............................................................................................30

11.3.

Surse de energie a turbulentei..............................................................................................................31

11.4.

Turbulenta convectiva...........................................................................................................................31

11.5.

Turbulenta mecanica ............................................................................................................................34

11.6.

Turbulenta undelor orografice...............................................................................................................34

11.7.

Turbulenta la altitudini mari...................................................................................................................36

11.8.

Turbulenta asociata suprafetelor frontale si inversiunilor......................................................................37

11.9.

Efecte ale turbulentei in zbor ................................................................................................................37

Editia 1.0

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

12.

NORUL ORAJOS i ORAJUL ........................................................................................ 38

12.1.

Conditii de formare ...............................................................................................................................38

12.2.

Tipuri de oraje.......................................................................................................................................38

12.3.

Pericole pentru aeronautica..................................................................................................................39

12.4.

Formarea si structura norului cumulonimbus........................................................................................40

12.5.

Miscarile aerului in norul cumulonimbus. ..............................................................................................42

12.6.

Vijelia....................................................................................................................................................43

12.7.

Tromba .................................................................................................................................................44

12.8.

Orajul....................................................................................................................................................44

12.9.

Variatia elementelor meteorologice la trecerea orajului. .......................................................................46

12.10.

13.

Grindina............................................................................................................................................46

FENOMENE OBSCURIZANTE ....................................................................................... 48

13.1.

Generalitati ...........................................................................................................................................48

13.2.

Nori si precipitatii ..................................................................................................................................48

13.3.

Vizibilitatea si particolele mari in suspensie..........................................................................................50

13.4.

Vizibilitatea si particulele mici in suspensie ..........................................................................................51

14.

Notiuni de statica atmosferei ........................................................................................ 55

14.1.

Generalitati. ..........................................................................................................................................55

14.2.

Tipuri de atmosfere...............................................................................................................................56

14.3.

Formule barice......................................................................................................................................57

15.

Responsabilitati ............................................................................................................. 59

16.

Inregistrari SMC ............................................................................................................. 59

17.

Anexe.............................................................................................................................. 59

Anexa 1 Lista figurilor ................................................................................................................ 1

Editia 1.0

XI

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

1.

Scop

Prezentul manual a fost elaborat ca suport teoretic pentru pregatirea in cadrul Centrului de Pregatire in
Meteorologia Aeronautica a personalului meteorologic aeronautic tehnician la materia Meteorologie RADAR.

2.

Domeniu de aplicare

Prezentul manual se aplica in cadrul Centrului de Pregatire in Meteorologia Aeronautica ROMATSA si


constituie baza pentru examinarea teoretica si practica la materia Meteorologie Sinoptica si Aeronautica

3.

Referinte

Procedura de aeronautica civila romana Licentierea personalului de meteorologie aeronautica


(PIAC-LMET)
Manualul de Management al Calitatii ROMATSA R.A. (ref: DGR-DSC-MAN0001-SMC)
Manualul Procedurilor SMC (ref: DGR-DSC-MAN0003-SMC)
Manualul de Management al Sigurantei ROMATSA R.A. (ref: DGR-DSC-MAN0001-SAF.MNG)
Reglementarea de Aeronautica civila Romana licentierea personalului de meteorologie
aeronautica (ref.: RACR-LMET)
Manualul de Instruire pentru Centrul de Pregatire in Meteorologia Aeronautica ROMATSA (ref.:
DGR-OPR-MAN2850-MANCPREG)

4.

Definitii si acronime

Definitiile legate de terminologia radar se regasesc in capitolele corespondente

5.

Administrare document
Administrare efectiva a documentului

5.1.
5.1.1.

Prezentul manual este administrat de Serviciul MET/AIS din cadrul Administratiei Centrale ROMATSA
i orice modificri ale acestuia constituie amendamente ce vor fi efectuate in conformitate cu Manualul de
Management al Calitatii ROMATSA R.A. (ref: DGR-DSC-MAN0001-SMC)
Detinatorul exemplarului martor

5.2.
5.2.1.

Serviciul MET/AIS din cadrul Administratiei Centrale ROMATSA deine exemplarul martor al
prezentului document
Controlul documentului

5.3.
5.3.1.

Serviciul MET/AIS din cadrul Administratiei Centrale ROMATSA realizeaza activitile de control ale
prezentului document.

Editia 1.0

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

6.

Mase de aer

Atunci cnd analizm diferitele proprieti ale aerului, cum ar fi: temperatura, umezeala, gradul de opacitate,
etc., constatm c, de multe ori, pe distane foarte mari acestea variaz puin, prezentnd gradieni foarte
slabi. Explicaia const n faptul c, n anumite condiii de circulaie, aerul stagneaz mai mult vreme
deasupra unor regiuni geografice omogene, cum sunt banchizele polare, suprafeele oceanelor, cmpiile
ntinse, etc. iar datorit influenei acestora, care se manifest mai nti n straturile inferioare ale atmosferei,
propagndu-se apoi n alititudine, aerul capt nsuiri omogene pe distane ntinse, uneori de mii de kilometri.
Stationarea indelungata a unei mase de aer se realizeaza de obicei in regim anticiclonic (anticiclonii polari,
Azoric, Siberian, Canadian, etc) si mai rar in regim ciclonic, care este mai putin persistent (ciclonul islandez,
aleutin, etc).
O asemenea cantitate de aer, rspndit pe o mare ntindere i avnd proprieti aproape omogene, poart
denumirea de mas de aer. O masa de aer, in deplasarea sa, poate fi asociata unei vaste celule atmosferice
aproximativ omogena orizontal.
n zonele de contact ale maselor de aer cu proprieti diferite, parametrii meteorologici care definesc aceste
proprieti sufer variaii brute. Aceste zone de discontinuitate care separ masele de aer se numesc fronturi
atmosferice.
ntinderea vertical a maselor de aer poate s varieze de la cteva sute de metri pn la civa kilometri.
n circulaia general a atmosferei, masele de aer sunt transportate dintr-o regiune n alta. nlocuirea la un
moment dat a masei de aer preexistente ntr-o regiune oarecare cu o noua mas de aer, cu alte proprieti,
atrage dup sine modificri importante ale aspectului vremii.
6.1.

Clasificarea maselor de aer

Masele de aer se pot clasifica dupa mai multe criterii: termic, termodinamic, geografic (regiunea surs), dupa
natura suprafetei active sau combinatii ale acestora.
6.1.1.

Clasificarea maselor de aer din punct de vedere termic

O masa de aer este considerata calda atunci cand se deplaseaza de la latitudini inferioare spre latitudini
superioare, determinand incalzirea vremii in regiunea de destinatie.
Masa de aer rece este cea care se deplaseaza de la latitudini superioare catre latitudini inferioare,
determinand scaderea temperaturilor. Dupa acest criteriu, aceeasi masa de aer, de exemplu din zona
tropicala, cu aceleasi caracteristici, daca se deplaseaza catre regiunile temperate este considerata calda iar
daca se deplaseaza catre regiunile ecuatoriale este considerata rece.
6.1.2.

Clasificarea maselor de aer din punct de vedere termodinamic

Masele de aer pot fi stabile sau instabile. Masa de aer stabila apare atunci cand gradientul termic vertical are
valori mai mici decat gradientul adiabatic si se caracterizeaza prin lipsa proceselor convective. Stabilitatea
apare atunci cand un aer cald ajunge intr-o regiune rece, se raceste de jos in sus, ceea ce duce la aparitia
inversiunilor termice care se opun miscarii aerului pe verticala. Astfel de situatii apar mai ales in regim
anticiclonic in care se dezvolta miscari descendente.

Editia 1.0

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

O masa de aer devine instabila atunci cand aerul rece ajunge intr-o regiune calda, se incalzeste de jos in sus,
gradientul termic vertical are valori mai mari decat gradientii adiabatici, fapt care favorizeaza miscarile
ascendente. Instabilitatea atmosferica este caracteristica depresiunilor barica in care sunt curenti de aer
ascendenti.
6.1.3.

Clasificarea maselor de aer dupa localizarea regiunii surs

Mase de aer ecuatorial se formeaza in zona ecuatoriala atat pe continente cat si pe


oceane. Este un aer foarte cald, umed si instabil. Circula de la ecuator catre tropice prin
intermediul musonilor ecuatoriali ca urmare a deplasarii zonei de presiune scazuta la nord
si sud de ecuator, impreuna cu ecuatorul termic.

Mase de aer tropical se formeaza in general in anticiclonii subtropicali. In cursul anului


aria de formare oscileaza catre nord sau catre sud, in functie de deplasarea sezoniera a
anticiclonilor.

Mase de aer polar se formeaza la altitudini medii in cadrul anticiclonilor care stagneaza
deasupra bazinelor oceanice sau a suprafetelor continentale. Provin din incalzirea aerului
arctic intr-un regim anticiclonic sau a celui tropical in regim ciclonic.

Mase de aer arctic se formeaza in anticiclonii termici aflati in apropierea polului nord, la
peste 700 latitudine nordica.

Mase de aer maritim (umiditate ridicat)

Mase de aer continental (umiditate scazut)

Masele de aer sunt supuse n mod constant unui proces de transformare - a crui principal cauz o constituie
interaciunea cu suprafaa terestr subiacent.
Prima dintre aceste transformri este cea legat de schimbarea caracteristicilor latitudinale ale masei de aer
transformarea de la un tip geografic la altul, adica transformarea aerului arctic in cel polar si a celui polar in cel
tropical si invers.
O masa de aer deplasata catre latitudini inferioare in contact cu suprafata subiacenta mai calda se incalzeste
treptat si se transforma in masa de aer calda a latitudinilor la care a ajuns.
Aferent modificrilor de umiditate a masei de aer avem transformarea din masa de aer maritim n masa de aer
continental i invers.
O clasificare satisfctoare trebuie s in cont de aceste transformri; de aici, necesitatea extinderii clasificrii
geografice.
Pentru a ine cont de modificarea maselor, Bergeron a introdus urmtoarea clasificare termodinamic:

Mase de aer de tip K- mai reci dect suprafaa subiacent

Mase de aer de tip W- mai calde dect suprafaa subiacent

Schimbrile n stabilitatea termodinamic a masei de aer nu sunt determinate numai de transferul de caldur
dintre aer i suprafaa subiacent. Micrile ascendente duc n general la instabilizarea maselor de aer, n
timp ce micrile descendente determin stabilizarea aerului. Aerul nclzit de dedesubt devine mai instabil,
iar aerul rcit de dedesubt devine mai stabil. Aceste schimbri afecteaz stratificarea masei de aer ndeosebi
deasupra stratului limit, n atmosfera liber, i se produc independent de influena suprafeei subiacente.

Editia 1.0

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

Pettersen a introdus o clasificare care indic stabilitatea aerului n atmosfera liber:

Mase de aer de tip s- stratificate stabil. Apar n regiuni afectate o perioad mai lung de
micri descendente (zone anticiclonice), sau n zone cu advecie cald n altitudine

Mase de aer de tip u- stratificate instabil. Apar n regiuni afectate o perioad mai lung de
micri ascendente (zone ciclonice), sau n zone cu advecie rece n altitudine

De vreme ce procesele atmosferice de la suprafaa terestr i din atmosfera liber determin modificarea
maselor de aer i ele pot aciona n sens opus, s-a hotrt adoptarea unei scheme de clasificare care ine cont
de schimbrile ce se produc att la nivel jos (strat limit), ct i nalt (atmosfera liber). Astfel, o mas de aer
poate fi:

De tip Ks - mai rece dect suprafaa subiacent, stabil n altitudine

De tip Ku - mai rece dect suprafaa subiacent, instabil n altitudine

De tip Ws - mai cald dect suprafaa subiacent, stabil n altitudine

De tip Wu - mai cald dect suprafaa subiacent, instabil n altitudine

innd cont de criteriul geografic, termodinamic (Bergeron) i de stabilitate n altitudine (Petterssen), Haurwitz,
Austin i Willet au introdus urmtoarea clasificare:
6.1.4.

Clasificarea complex a maselor de aer

Zona surs

CP

+Influena suprafeei
(Bergeron)

CPK

+Influena
micrilor
verticale
(Petterssen)
CPKs

Mase continentale mai reci dect suprafaa subiacent, instabile n


stratul limit, dar stabile n altitudine datorit subsidenei. Apar n
zona Romniei pe circulaii nord-estice.
Nori: Sc
Precipitaii: puine
Vizibilitate general: bun

CPKu

Mase continentale reci i instabile, antrenate n circulaia unui


ciclon. Rare apariii n zona Romniei, pe circulaii de N i NE.
Nori: Cu, Cb
Precipitaii: averse slabe
Vizibilitate general: foarte bun

CPWs

Mase continentale stabile, antrenate n circulaia unui anticiclon;


inversiuni la suprafa. ndeosebi toamna i iarna.
Nori: St
Precipitaii: burni, ninsoare grunoas
Vizibilitate general: modest; frecvent aer ceos, cea noaptea i
dimineata, uneori persistent

CPWu

Mase continentale stabile n stratul limit, dar instabile n altitudine,


advectate peste o suprafa terestr mai rece, n circulaia unui
ciclon. ndeosebi toamna i iarna; vara de pe Marea Neagr.
Nori: St dimineaa, Cu i izolat Cb n cursul zilei
Precipitaii: posibil averse dupa-amiaz
Vizibilitate general: modest noaptea i dimineaa (posibil cea)

Continental
Polar

cPW
Se genereaz continuu
iarna n zonele continentale la N de 450

Editia 1.0

Proprieti generale

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

Zona surs

MP

+Influena suprafeei
(Bergeron)

mPK

+Influena
micrilor
verticale
(Petterssen)
MPKs

Mase maritime instabile n stratul limit, dar stabile n altitudine,


advectate peste o suprafa mai cald, n circulaia unui anticiclon
sau pe partea posterioar a unui ciclon. Frecvena maxim n
sezonul cald.
Nori: Sc
Precipitaii: slabe, izolate
Vizibilitate general: bun

MPKu

Mase maritime reci i instabile, antrenate n circulaia unui ciclon.


Frecvena maxim n sezonul cald.
Nori: Cu, Cb
Precipitaii: averse frecvente, posibil grindin, oraje
Vizibilitate general: foarte bun

mPWs

Mase maritime stabile, antrenate n circulaia unui anticiclon;


inversiuni la suprafa. Sezonul rece.
Nori: St
Precipitaii: burni
Vizibilitate general: modest; frecvent aer ceos, cea noaptea i
dimineaa, adeseori persistent

mPWu

Mase maritime stabile n stratul limita, dar instabile n altitudine,


advectate peste o suprafa terestr mai rece, n circulaia unui
ciclon. Sezonul rece.
Nori: St dimineaa, Cu i Cb n cursul zilei
Precipitaii: averse i oraje dupa-amiaz
Vizibilitate general: modest noaptea i dimineaa (posibil cea),
n ameliorare n cursul zilei

CTKs

Mas continental instabil n stratul limit, dar stabil n altitudine


datorita subsidenei. Frecvent vara.
Nori: Precipitaii: Vizibilitate general: bun

CTKu

Mas continentala instabil, posibil antrenat n circulaia unui


ciclon. Frecvent vara.
Nori: Cu, izolat Cb
Precipitaii: oraje izolate
Vizibilitate general: bun

CTWs

Mase continentale stabile, antrenate n circulaia unui anticiclon;


apariii mai frecvente toamna i iarna
Nori: Precipitaii: Vizibilitate general: bun; ocazional pcl; izolat aer ceos
noaptea i dimineaa, funcie de umiditatea aerului n stratul limit.

CTWu

Mase continentale stabile n stratul limit, dar instabile n altitudine,


advectate peste o suprafa mai rece, n circulaia unui ciclon; (ex:
pe circulaii sud-estice care traverseaz Marea Neagr, vara)
Nori: St dimineaa, Cu i izolat Cb n cursul zilei
Precipitaii: posibil averse/oraje
Vizibilitate general: bun; izolat aer ceos noaptea i dimineaa,
funcie de umiditatea aerului n stratul limit.

Maritim
Polar

mPW

CT

cTK

Continental
Tropical

Se genereaz continuu
vara n zonele continentale la S de 450

cTW

Editia 1.0

Proprieti generale

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

Zona surs

+Influena suprafeei
(Bergeron)

MT

mTK

Maritim
Tropical

Se genereaz continuu
n anticiclonii subtropicali de pe oceane

mTW

+Influena
micrilor
verticale
(Petterssen)

Proprieti generale

MTKs

Mase maritime instabile n stratul limit, dar stabile n altitudine,


advectate peste o suprafa mai cald, n circulaia unui anticiclon
sau pe partea posterioar a unui ciclon; apariii vara.
Nori: Sc
Precipitaii: posibil burni
Vizibilitate general: n general bun, izolat aer ceos

MTKu

Mase maritime instabile, advectate peste o suprafa mai cald n


circulaia unui ciclon; apariii vara.
Nori: Cu, Cb
Precipitaii: averse frecvente, posibil grindin, oraje
Vizibilitate general: bun

MTWs

Mase maritime stabile, antrenate n circulaia unui anticiclon;


inversiuni la suprafa. Apariii iarna.
Nori: St
Precipitaii: burni
Vizibilitate general: modest; frecvent aer ceos, cea noaptea i
dimineata, adeseori persistent

MTWu

Mase maritime stabile n stratul limit, dar instabile n altitudine,


advectate peste o suprafa terestr mai rece, n circulaia unui
ciclon. Apariii iarna.
Nori: St dimineaa, Cu i Cb n cursul zilei
Precipitaii: posibil averse i oraje
Vizibilitate general: modest noaptea i dimineaa (posibil cea),
n ameliorare n cursul zilei

Not: Masele de aer arctic sunt considerate de autori o versiune mai rece de mase polare.

Editia 1.0

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

7.

Sisteme frontale

7.1.

Generalitati

Frontiera dintre masele de aer adiacente tinde sa fluctueze si sa se miste intr-un mod total neprevazut.
Aceasta produce aspecte ale vremii cu deplasare rapida care sunt cunoscute ca Fronturi. Cu toate ca un front
poate fi indicat pe harti ca o linie, acesta are o adancime de cativa km si prezinta conditii de vreme care sunt
specifice zonei care delimiteaza straturile de aer. Principalele zone frontale sunt:
7.1.1.

Frontul polar - Marcheaza frontiera dintre masele de aer polar si tropical si se intinde deasupra
Atlanticului de Nord . In luna ianuarie se intinde intre Florida si sudul Marii Britanii, iar in iulie se
deplaseaza catre nord si se intinde intre Newfoundland si nordul Scotiei. Depresiunile deja formate
din Atlanticul de vest se adancesc cu deplasarea catre est si mor cand ajung deasupra Europei;

7.1.2.

Frontul arctic - Este frontiera dintre masele de aer polar si arctic ce se intind catre nord fata de frontul
polar dar este adeseori deplasat catre sud in latitudini temperate in timpul iernii din emisfera nordica;

7.1.3.

Frontul Intertropical - O zona larga ce se intinde intre tropice si separa masele de aer ce se afla de o
parte si de alta a Ecuatorului. Se deplaseaza catre nord sau catre sud fata de pozitia medie pentru a
urma lunile de vara din cele doua emisfere. Determina, in general, instabilitate si produce oraje
puternice si precipitatii abundente.

7.2.

Frontul cald

Aerul cald este mai putin dens decat aerul pe care il inlocuieste, astfel incat se ridica deasupra aerului rece pe
o panta lina. Aerul cald se raceste pe masura ce se ridica, apare condensarea si norii. Un front cald este
reprezentat pe hartile sinoptice printr-o linie rosie cu semicercuri care marcheaza directia de deplasare

Fig. 7.2.1. Front cald


7.2.1.

Frontul cald stabil

Masa de aer se proiecteaz pe distane de sute de km. ( pn la 1000 km. ) n faa liniei frontale.
7.2.1.1. Caracteristici:

Editia 1.0

Distribuia norilor: corespunde cu poziia prefrontal a nucleului de scdere a presiunii: Ci,


Cs, As, i n final Ns i St.

Precipitaii: de tip dinamic generate de As i Ns.

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH


7.2.2.

Alte fenomene: aer ceos i cea formate prin saturarea aerului (n urma precipitaiilor) i
rcirea adiabatic (n urma scderii prefrontale a presiunii).

Frontul cald instabil

7.2.2.1. Caracteristici:

7.3.

Distribuia norilor: fata de frontul cald stabil se adaug i norii convectivi TCu i Cb,

Precipitaii: fata de frontul cald stabil precipitaiile pot avea i caracter de avers, posibil i
oraje.

Frontul rece

Un front rece se formeaza atunci cand o masa de aer rece disloca o masa de aer cald. Datorita faptului ca
aerul rece este mai dens decat aerul cald, acesta va tinde sa patrunda sub aerul cald si il forteaza sa se ridice.
Aerul cald se va raci adiabatic, va condensa si, adesea, va produce ploi puternice si oraje de-a lungul liniei
frontale. Acest lucru apare deoarece patrunderea aerului rece determina instabilitate si actioneaza ca un
catalizator, actionand ca un mecanism de initiere a convectiei. Eficienta de ridicare a aerului cald de catre aerul
rece este foarte mare, astfel incat panta frontului determina o zona de afectare mai mica decat 100 km in latime.

Fig. 7.3.1. Front rece


Un front rece se deplaseaza cu viteza vantului geostrofic si este reprezentat pe hartile sinoptice printr-o linie
albastra cu triunghiuri care determina directia de deplasare
7.3.1.

Frontul rece de ordinul I

7.3.1.1. Definire: Se caracterizeaz prin alunecarea ascendent a masei de aer cald de-alungul ntregii
suprafee frontale. Este poziionat de obicei n afara regiunilor ciclonice i se deplaseaz ncet.
7.3.1.2. Caracteristici:

7.3.2.

Distribuia norilor: nori convectivi dar i As i Ns

Precipitaii: convective dar i de tip dinamice generate de As i Ns, dar pe o zon mai mic
dect n cazul frontului cald

Frontul rece de ordinul II

7.3.2.1. Definire: Se caracterizeaz printr-un caracter de front cald n partea inferioar (pn la maxim
3000m) i de front rece n partea superioar. Este poziionat de obicei n regiunea ciclonilor tineri i
se deplaseaz rapid.

Editia 1.0

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

7.3.2.2. Caracteristici:

Distribuia norilor: nori convectivi bine dezvoltai

Precipitaii: convective frecvent nsoite i de oraje

7.4.

Frontul oclus

7.4.1.

Front oclus cu caracter neutru

7.4.1.1. Definire: la nivelul solului nu exist o separaie de mase de aer separaia exist numai la nlime.
7.4.1.2. Caracteristici:

7.4.2.

Nori predominani: AS, NS, izolat CB

Precipitaii: continue, posibil averse

Front oclus cu caracter cald

7.4.2.1. Definire: masa de aer rece din spatele frontului oclus este mai cald dect masa de aer rece din faa
sa. Punctul triplu este n faa poziiei de la sol i pe msur ce prin deplasare se ridic spre nlimi
mai mari precipitaiile devin nesemnificative

Fig. 7.4.1. Front oclus cu caracter cald


7.4.2.2. Caracteristici:

7.4.3.

Vntul: trecerea punctului triplu este asociat cu o rotire ctre dreapta.

Nori: mas noroas groas caracteristic frontului cald (NS, AS)

Precipitaii: o zon extins de precipitaii continue care se ntinde pn la cca. 300km n


faa poziiei frontale de la sol i se disip rapid la trecerea frontului. Intensitatea maxim a
precipitaiilor coincide cu poziia punctului triplu.

Front oclus cu caracter rece

7.4.3.1. Definire: masa de aer rece din spatele frontului oclus este mai rece dect cea din faa sa. Punctul
triplu este n urma poziiei de la sol. Suprafaa inferioar de separaie are caracterul unui front rece

Fig. 7.4.1. Front oclus cu caracter rece

Editia 1.0

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

7.4.3.2. Caracteristici:

Editia 1.0

Vntul: la trecerea frontului se va roti brusc ctre dreapta.

Nori: mas noroas groas caracteristica frontului rece (AS, NS, CB) care se extinde n
faa punctului triplu. CB la cca. 4 500 km n spatele punctului triplu

Precipitaii: o zon ngust de precipitaii care se intinde pn la cca. 100 km n faa


poziiei frontale de la sol i se disipa rapid la trecerea punctului triplu. Averse, posibil oraje
la cca. 4 500 km n spatele punctului triplu

10

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

8.
8.1.

CICLONI I ANTICICLONI
Generalitati

Ca orice element meteorologic, presiunea atmosferica prezinta variatii nu numai pe verticala ci si pe


orizontala. Aceasta variatie este determinata, in general de incalzirea diferentiata a suprafeteri terestre.
Izobarele (= linii de egal presiune) trasate pe o harta de suprafata, pot avea adesea forme inchise, definind
zone aproximativ circulare de presiune inalta sau joasa. O zona cu presiuni inalte este numita anticiclon, iar o
zona cu presiuni joase, ciclon sau depresiune.
Pe harti, izobarele sunt reprezentate prin linii curbe, inchise sau nu, asemanatoare cu liniile de nivel de pe
hartile de relief. Din acest motiv, hartile barice se mai numesc si harti de relief baric.
Hartile de relief baric pun in evidenta delimitarea unor regiuni cu valori relativ ridicate ale presiunii, numite
maxime barometrice sau anticicloni si regiuni cu valori relativ scazute ale presiunii, numite minime barometrice
sau anticicloni. Acestea sunt formele principale ale reliefului baric, care pun in miscare aerul atmosferic.
In acest sens se pot defini formele principale ale reliefului baric, respectiv:

ciclonul (depresiune sau minim baric) este o forma barica ce delimiteaza, prin izobare
inchise, o zona cu presiune atmosferica relativ scazuta, in care valorile scad de la periferie
catre centrul depresiunii.

Anticiclonul (maximul baric) este o forma barica ce delimiteaza, prin izobare inchise, o
zona cu presiune atmosferica relativ ridicata in care valorile scad de la centru catre
periferie.

Harta cmpului baric are urmtoarele elemente importante, in afara formelor principale, caracterizate prin
izobare deschise:

Editia 1.0

Talvegul regiune de presiune sczut, situat ntre regiuni cu presiune mai ridicat,
nedelimitate prin izobare inchise, ci prin izobare curbate in forma de V sau U. Reprezinta o
prelungire periferica a unui ciclon si se afla intre doua regiuni cu presiune atmosferica
relativ ridicata. Zone de presiune scazuta. Sunt asociate cu vreme urata, nori josi, vant si
ploaie

Culoarul depresionar, este o regiune cu presiune scazuta, mult mai extinsa decat un
talveg, care leaga doi cicloni principali, marginiti lateral de valori relativ ridicate ale presiunii

Dorsala - regiune de presiune ridicat, situat ntre regiuni cu presiune mai sczut, fr a
conine izobare nchise. Este o forma barica alungita prin prelungirea unui anticiclon si este
situata intre doua regiuni cu presiune atmosferica relativ scazuta

Saua barometrica este o forma barica cuprinsa intre doua talveguri si dou adorsale sau
intre doi cicloni si doi anticicloni asezati diametral opus. Din centrul seii barometrice,
presiunea scade spre cele doua minime si creste catre cele doua maxime. Izobarele
formeaza un sistem de doua hiperbole. Gradientul varic are valori mici

Mlastina barometrica reprezinta un camp de presiune atmosferica relativ uniform, cu


valori ale presiunii apropiate de valoarea presiunii atmosferice normale (1013,5hPa)

11

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

H
L
Anticiclon

1000

995

990

1000

Ciclon

990

995

1005
990

Talveg

1000

1005

995

Dorsala
Fig. 8.1.1. Structuri barice

Anticicloni

8.2.

Cresterea presiunii la suprafata in formele anticiclonice, determina divergenta; aceasta divergenta se asociaza
cu descendenta aerului mai rece din altitudine, rezultand o vreme uscata si senina.
8.2.1.

Anticiclonii reci apar adesea cand suprafata terestra este rece. Racirea este transmisa aerului
stationat deasupra acestor suprafete, avand ca rezultat cresterea densitatii si presiunii. Vastele
suprafete ale Siberiei reprezinta o permanenta sursa de presiuni ridicate care, in timpul iernii din
emisfera nordica sunt responsabile pentru masele de aer polar continental ce afecteaza Romania.

8.2.2.

Anticiclonii calzi sunt in general temporari, cu unele exceptii asa cum este anticiclonul Azoric, care
este aproape permanent in sudul Oceanului Atlantic. Acesti anticicloni se formeaza ca rezultat al
evolutiei unei dorsale de presiune ridicata intre depresiuni adiacente, pana cand ajung la o circulatie
inchisa, ori ca rezultat al incalzirii adiabatice a aerului dintr-un anticiclon rece anterior.
Circulatia vantului intr-un anticiclon este slaba datorita gradientului baric redus si sistemul se misca
incet. In timpul verii aceste trasaturi pot da perioade prelungite de vreme frumoasa si calma desi,
uneori, conditiile de zbor sunt afectate de vizibilitati proaste datorita particulelor de praf ce sunt
mentinute in straturile stabile joase. In timpul iernii, conditiile sunt favorabile formarii cetii de radiatie
care poate persista zile intregi.
Uneori, apare o inversiune slaba langa suprafata care provoaca aparitia asa numitei "pacle
anticiclonice" sub un strat de stratocumulus. Situatia este caracteristica unor aeroporturi din Romania
amplasate in zone industriale, producatoare de fum sau alti poluanti solizi (Cluj, Bacau, Baia Mare).

8.3.

Cicloni / Depresiuni

Aerul din depresiunile in dezvoltare se ridica si se raceste adiabatic. Daca este suficient de umed, va da
straturi de nori si precipitatii. Depresiunile cresc in marime de la latitudinile mari catre cele mici astfel incat
sistemele se pot intinde pe suprafete de ordinul miilor de km catre ciclonii tropicali care au diametre de ordinul
sutelor de km si tornade care pot avea dimensiuni de numai cateva sute de metri in diametru.

Editia 1.0

12

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

Oricum, in contextul acestui material vom considera numai prima categorie, care se poate clasifica in
urmatoarele tipuri:
8.3.1.

Depresiuni frontale - se formeaza la frontiera dintre masele adiacente calda si rece. Sunt foarte
frecvente la latitudini temperate si determina cel mai adesea vreme urata;

8.3.2.

Depresiuni secundare - se formeaza in circulatia unei depresiuni principale care este, in general, de
origine frontala. Acestea pot creste astfel incat absorb depresiunea principala sau se pot roti in jurul
unui punct aflat intre centre sau pot ramane ca sateliti ai unui sistem mai mare. In cursul iernii
intensifica si prelungesc vremea urata asociata depresiunilor frontale iar in cursul verii determina
adesea oraje deasupra uscatului;

8.3.3.

Depresiuni de instabilitate - convectia deasupra unei arii mari de aer instabil poate determina
aparitia unei depresiuni la baza acesteia. Apare uneori in aerul polar care este incalzit progresiv de la
baza si se deplaseaza catre ecuator. Conditiile de aversa sunt adeseori asociate cu formarea
acestora;

8.3.4.

Depresiuni orografice - Se formeaza in avalul unui lant de dealuri sau de munti ca rezultat al curgerii
puternice perpendiculare fata de obstacol. Raman stationare datorita modului in care se produc si, de
obicei sunt caracterizate de vreme calda si uscata, datorita efectului de fhn;

8.3.5.

Depresiuni termice - In timpul lunilor de vara apare o tendinta de incalzire a aerului si de ascendenta
care determina scaderea presiunii la sol. Astfel de sisteme se formeaza de obicei deasupra
continentului , unde pot produce oraje. In timpul iernii se dezvolta deasupra marilor interioare, cum ar
fi Mediterana, datorita faptului ca apa este mai calda decat solul care o inconjoara;

Fig. 8.3.1. Campul baric climatic pentru luna ianuarie

Editia 1.0

13

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

Fig. 8.3.2. Campul baric climatic pentru luna iulie


Tipuri barice

8.4.

Pentru Romnia au fost stabilite 7 tipuri barice


8.4.1.

Tipul baric I Anticiclon n vest

Fig. 8.4.1. Tipul I de repartiie a presiunii atmosferice medii la nivelul mrii

Editia 1.0

14

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

Se caracterizeaz prin prezena n jumtatea de vest a continentului a unui anticiclon puternic, ntins din mrile
polare pn peste nordul Africii. Centrul anticiclonului se afl n Europa central.
Acest anticiclon antreneaz, pe flancul su anterior, mase de aer arctic din nordul Scandinaviei pn n
bazinul oriental al mrii Mediterane.
Aspect general: Acest tip baric determin n regiunile noastre un timp geros i vntos cu ninsori moderate
iarna; primvara i toamna produce ngheurile i ninsorile trzii, respectiv ngheurile i ninsorile timpurii. Vara
determin timp rece cu ploi de scurt durat
8.4.2.

Tipul baric II Anticiclon n est

Se caracterizeaz prin prezena n jumtatea de est a continentului a unui anticiclon continental, care se
ntinde din norsul Africii pn n nordul Scandinaviei, cu centrul deasupra bazinului Marii Negre i prii sudice
a Ucrainei, a unei zone depresionare n vestul Europei i deasupra prii nordice a Oceanului Atlantic
Acest tip baric determin advecia aerului tropical uscat din Africa, iar uneori din Asia de sud-vest
Aspect general: Aspectul vremii n cadrul acestui tip baric este caracterizat de un timp cald i secetos vara,
valuri de cldur primvara i toamna i intervale de moin iarna

Fig. 8.4.2. Tipul II de repartiie a presiunii atmosferice medii la nivelul mrii


8.4.3.

Tipul baric III dorsala anticiclonului Siberian n nord

Caracteristici: Acest tip baric se caracterizeaz printr-un bru de mare presiune atmosferic, rezultat din
unirea Anticiclonului Azoric cu cel Siberian. Acest ax de maree presiune separ ciclonul din Atlanticul de Nord
de regimul depresionar din bazinul Marii Mediterane.
Circulaii: Datorit faptului c axul de mare presiune se afl n nordul rii noastre, advecia aerului se face din
est-nord-est
Aspect general: Ca rezultat al adveciei menionate mai sus, iarna timpul este rece i vntos, cu ninsori n
sudul rii, iar primvara i toamna cu ploi slabe. n cursul verii, tipul III determin, n regiunile noastre, un timp
clburos, secetos, cu vnt tare

Editia 1.0

15

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

Fig. 8.4.3. Tipul III de repartiie a presiunii atmosferice medii la nivelul mrii
8.4.4.

Tipul baric IV Bru de mare presiune n sud

Caracteristici: regim de presiune ridicat n tot sudul Europei, inclusiv bazinul Marii Mediterane i nordul Africii.
Jumtatea de nord a continentului se afl sub aciunea depresiunii din Atlanticul de Nord
Circulaii: situaia determin advecia aerului din sud i sud-vest
Aspect general: vreme frumoas, uscat i cald n toate anotimpurile

Fig. 8.4.4. Tipul IV de repartiie a presiunii atmosferice medii la nivelul mrii

Editia 1.0

16

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

8.4.5.

Tipul baric V Dorsala Anticiclonului Azoric n nord-vest

Caracteristici: acest tip baric caracterizeaz activitatea Anticiclonului Azoric, care se prelungete spre nord-est
printr-o dorsal pn n Marea Baltic i Finlanda. n Atlanticul de Nord i sud-estul Europei acioneaz
regimul depresionar
Circulaii: aceast repartiie baric determin n ara noastr advecia aerului din sector nordic.
Aspect general: vnturi de nord-vest n Ardeal i de nord i nord-est n Moldova i Cmpia Romn. Vreme n
general umed i cald iarna iar vara umed i rece. Toamna i primvara favorizeaz un timp moderat, n
general clduros, cu ploi frecvente cnd anticiclonul nainteaz spre centrul Europei i uscat cnd se retrage
ctre vest

Fig. 8.4.5. Tipul V de repartiie a presiunii atmosferice medii la nivelul mrii


8.4.6.

Tipul baric VI Cmp depresionar n est

Caracteristici: naintarea Anticiclonului Groelandez pn n nordul Germaniei, ocupnd tot Atlanticul de Nord.
n jumtatea de est a Europei acioneaz dou zone depresionare: una centrat obinuit n Marea de Marmara
i extins peste tot sud-estul Europei, iar a doua ocupnd nord-estul Rusiei. Ambele depresiuni se nlnuiesc
n mod uzual din nordul Scandinaviei pn n Grecia, Italia i bazinul oriental al Mrii Mediterane
Circulaii: advecie din nord i nord-vest a aerului umed polar pn n sud-estul Europei
Aspect general: vremea se rcete i devine vntoas, cu ploi sau ninsori abundente. Acest tip baric provoac
ninsori viscolite n Ardeal i Moldova, lapovi i ngheuri trzii n aprilie i mai, precum i ngheuri timpurii n
septembrie i octombrie. n cursul verii, n muni, cad ploi puternice i reci sub form de averse, care se
transform uneori n ninsori viscolite.

Editia 1.0

17

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

Fig. 8.4.6. Tipul VI de repartiie a presiunii atmosferice medii la nivelul mrii


8.4.7.

Tipul baric VII culoar depresionar n vest

Caracteristici:prezena n partea central a Mrii mediterane a unei adnci zone depresionare, unit printr-un
culoar cu o alt depresiune centrat, n mod uzual, n nordul Oceanului Atlantic. Culoarul depresionar care
leag aceti doi cicloni separ anticiclonul din estul continentului de cel Ayoric

Fig. 8.4.7. Tipul VII de repartiie a presiunii atmosferice medii la nivelul mrii
Circulaii: advecie din sectorul estic.
Aspect general: timp umed, bogat n precipitaii, sub form de ninsoare i lapovi iarna i sub form de ploaie
n celelalte anotimpuri. n general aceste ploi sunt nsoite de vnturi tari primvara i toamna. Iarna, ninsoarea
este foarte des viscolit. Cnd anticiclonul continental se intemnsific pe Ucraina atunci viscolele devin
puternice n Moldova, Dobrogea i Cmpia Romn

Editia 1.0

18

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

9.

Givrajul aeronavei

9.1.

Generalitati

Definitie: Se numeste "Givraj", fenomenul de acoperire cu un strat de gheata a suprafetelor aeronavelor, la


sol sau in timpul zborului.
Givrajul se poate forma pe o aeronav prin nghearea picturilor mici de ap sau suprarcit sau prin
desublimare, cnd vaporii de ap se transform n cristale de ghea fr a trece prin faza lichid.
n zbor givrajul se poate produce n interiorul norilor, sub precipitaii care nghea sau pe cer senin. n anumite
cazuri, givrajul poate apare chiar i pe un avion care staioneaza n exterior.
Pericolele datorate formrii gheei pe celul provin pe de o parte din creterea greutii i pe de alt parte din
modificrile n zbor ale proprietailor aerodinamice ale aeronavei.
Givrajul motorului poate de asemenea s antreneze o pierdere de putere. De asemenea, givrajul poate s
reduc vizibilitatea prin parbriz, s bruieze echipamentele radio i chiar s denatureze indicaiile instrumentelor
de la bordul aeronavei.
9.2.

Tipuri de givraj

Diversele tipuri de givraj ale aeronavei nu sunt total diferite. Pot apare tipuri intermediare de givraj i
cateodat, simultan, pot apare chiar i forme diferite de givraj pe diverse prti ale aeronavei. Cele cinci tipuri
principale de givraj sunt:
a) bruma;
b) chiciura;
d) gheaa transparent;
d) polei;
e) givrajul produs de ninsoare.
9.2.1.

BRUMA

Este singurul tip de givraj care se poate forma pe aeronav pe cer senin. Temperatura suprafeei trebuie s
coboare sub 0 oC i bineneles i sub temperatura de nghe a aerului ambiant, n condiiile atingerii saturaiei.
Acest strat de ghea se formeaz n urma unui proces de depozitare n timpul cruia vaporii de ap
desublimeaz n cristale de ghea. Suprafaa se acoper cu o depunere alb cristalin avnd n general un
aspect de ace, solzi, pene sau evantai.
Bruma se poate produce:

pe o aeronav care staioneaza n exterior;

pe o aeronav n zbor.

Bruma se formeaz pe o aeronav care staioneaz n timpul unei nopi senine, cnd temperatura coboar
sub punctul de nghe. Acest lucru poate afecta att scurgerea aerului pe suprafeele aerodinamice ct i
viteza aeronavei la decolare. n plus. ea poate s reduc vizibilitatea prin parbriz, s perturbe recepiile radio
dac acoperirea afecteaz i antenele exterioare ale aeronavei i s afecteze mobilitatea suprafeelor de comand.

Editia 1.0

19

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

Bruma se poate forma cteodat i n zbor. O aeronav zburnd ntr-o regiune unde temperatura este sub
punctul de nghe, poate adesea s intre ntr-un strat atmosferic mai cald i mai umed.
Bruma se va forma dac temperatura aerului coboar sub punctul de nghe cu riscul de a perturba recepiile
radio, de a reduce vizibilitatea i a crete viteza de desprindere a fileurilor de aer de pe suprafeele
aerodinamice. n caz de coborre rapid se poate forma i n interiorul aeronavei i atunci va fi necesar o
nclzire de protecie pentru a evita acoperirea parbrizului i a cadranelor instrumentelor.
9.2.2.

CHICIURA

Acest tip de givraj se formeaz prin ngheul rapid al picturilor mici de ap suprarcite n contact cu o
suprafa aflat la o temperatura sub 0oC. Chiciura este constituit dintr-un numr mare de particule apoase
distincte ntre care se afl aer. Acest lucru confer depozitului un aspect alb i opac.

Fig. 9.2.1. Givraj opac (chiciura)


La sol, chiciura se formeaz n ceaa care nghea i pe prile din vant ale aeronavei. n zbor ea poate s
apar pe aeronav n timpul traversrii unui nor format din picturi fine de ap suprarcit. La temperaturi
sczute cea mai mare parte a picturilor sunt mici i din aceasta cauz nghea instantaneu la impact.
n zbor, chiciura se prezint ca un depozit alb, poros i cristalin pe bordurile de atac ale aripii, cablurilor, etc.
Datorit densitii globale reduse ea se desprinde cu uurina.
Depozitele de chiciur prezint riscuri deoarece ele altereaz proprietile aerodinamice ale aripii i pot
deasemenea s blocheze prizele de aer ale carburatoarelor i ale altor instrumente.
9.2.3.

GHEAA TRANSPARENT

Acest tip de givraj este o acoperire cu ghea transparent sau translucid i lucioas a suprafeei, de unde i
numele de gheaa transparent sau polei.
Gheaa transparent se formeaz cnd procesul de nghe este lent i cnd picturile suprarcite din nor au
timp s curg i s se lipeasc nainte de a nghea. Gheaa astfel format nu conine dect foarte puin aer i
ader puternic de suprafa.
Gheaa transparent este forma cea mai periculoas de givraj. La debutul apariiei sale pe aripi, poate s fie
neted dar devine inegal pe masur ce se ngroaa. Este dificil de nlturat i dac ncepe s se sparg, se
poate desprinde n blocuri de dimensiuni periculoase.

Editia 1.0

20

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

Fig. 9.2.2. Gheata transparenta


Principalul pericol pentru aeronav este de natur aerodinamic. n plus, se produce ntotdeauna o cretere n
greutate, i repartiia inegal a maselor pe aripi, cabluri, etc., poate s genereze vibraii.
9.2.4.

POLEIUL

Poleiul se nrudete cu givrajul transparent, dar el provine numai din ploaia suprarcit i nu din picturile mici
al norilor. O aeronav zburnd ntr-un strat de aer rece, sub un front, poate s ntlneasc picturi de ploaie
mai mari comparativ cu particulele din nori i depozitul de ghea clar i sticloas poate s acopere o parte
important a aeronavei.
Condiii propice pentru acest tip de givraj se ntlnesc n altitudine n limite nguste n faa frontului cald sau n
spatele frontului rece.
9.2.5.

GIVRAJUL PRODUS DE NINSOARE

Zapada uscat nu ader pe aeronav. Totui, givrajul se poate produce ntr-o ninsoare dac se gsesc
picturi fine de ap suprarcit care nghea la impact. Acest depozit de ghea este datorat n principal
nghearii picturilor de apa suprarcit, dar poate s includ i zpada.

Fig. 9.2.3. Givraj mixt

Editia 1.0

21

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

9.3.

Formarea ghetii in timpul zborului

Procesele care nsoesc formarea gheii pe o aeronav sunt diverse. Factorii meteorologici influeneaz
prezena i cantitatea de ap suprarcit i cristale de gheat, dar trebuie inut cont i de capacitatea de
acumulare a diferitelor pari ale avionului.
Factorii meteorologici sunt:

coninutul de ap suprarcit din aer




coninutul de cristale de ghe din aer

proporia de picturi i cristale de ghea.

temperatura i umiditatea

Factorii aerodinamici principali care influeneaz givrajul sunt:

9.4.

capacitatea de captare de ctre aeronav a picturilor de ap i cristalelor de ghea

viteza aeronavei

temperatura suprafeei aeronavei.

Supraracirea apei

Pentru a determina efectele diferiilor factori meteorologici, trebuiesc mai nti examinate procesele fizice care
produc suprarcirea apei n atmosfar. De reinut ca suprarcirea se produce pe un interval de temperatur
cuprins ntre 0 i -40oC.
Apa se gsete n atmosfer sub forma unor picturi fine a cror raz variaz de la ctiva microni la civa
milimetri. n absena cristalelor de ghea, la temperaturi sub 0oC, se produce o suprarcire important a
picturilor far ca acestea s nghee. Reiese c nghearea ncepe de la o particul mic, n interiorul picturii
de ap. pe care o numim nucleu de ghea. Numrul nucleelor active crete dac temperatura scade. Atat
timp ct temperatura nu scade sub -15oC numarul nucleelor active se mentine relativ mic, dar numrul lor
crete rapid cnd temperatura coboar mai mult.
Statistic a reieit c un nucleu activ se va ntlni mai frecvent ntr-o pictur mare dect ntr-una mic.
Picturile de dimensiuni asemanatoare cu cele ale picturilor de ploaie (raza n jur de un milimetru) nghea
de obicei ntre 15oC la 20oC. Picturile de dimensiuni medii (raza 10 - 20 ) ale norilor nghea la -30 oC n
timp ce cele mai mari sunt ntr-adevr ngheate la -40 oC. Aceast ultim valoare reprezint deci limita
inferioara la care se gsete apa supraracit n atmosfer.
9.5.

Procesul de givrare

La temperaturi joase cea mai mare parte a picturilor sunt mici i nghea imediat la impact. Se formeaz atunci,
chiciura. La temperaturi negative apropiate de 0oC sau in cazul picaturilor mari supraracite, picturile se scurg
pe suprafata aeronavei, eliminand spatiile libere i se lipesc pentru a forma un strat umed i uniform care
devine givraj transparent. Dac cristalele din nor lovesc suprafaa nc umed, ele vor fi reinute de tensiunea
superficial i incluse n depozit, ele formnd o ghea rugoas i ondulat.

Editia 1.0

22

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

9.5.1.

Efectul curentilor ascendenti

n practic, trebuie inut cont disponibilitatea de ap lichida. Ea depinde de viteza curenilor ascendeni i de
variaia cu temperatura a tensiunii vaporilor saturani.
n norii fronturilor active, o important cantitate de ap suprarcit poate s subziste la temperaturi sub -15oC,
chiar dac cristalele de ghea se formeaz i penetreaz n aceste pri ale norului prin ridicare. n norii de
convecie, aceasta situaie poate de asemenea s existe la temperaturi inferioare, sub aciunea curenilor
ascendeni.
Pe de alt parte, transformarea n nor de cristale de ghea se efectueaz rapid dac activitatea convectiv se
reduce, dat fiind faptul c alimentarea n picturi de ap se reduce cnd curenii ascendeni nceteaz sau
slbesc.
9.5.2.

Efectul de antrenare

Coninutul n ap al aerului ascendent poate s varieze datorit antrenrii care se produce cnd un curent de
aer este n micare n raport cu mediul nconjurator. Se creeaz o turbulen la marginile curentului i o
anumit parte a aerului ambiant se amestec cu aerul ascendent. Acest fenomen se produce ntr-un curent de
aer ascendent pe o suprafa frontal sau n norii convectivi.
Aerul inconjurator va avea o umiditate i un coninut n ap diferit de cel al aerului ascendent cu care se
amestec. Dac aerul ambiant este comparativ uscat i dac micarea relativ este important, saturarea
aerului antrenat spre nalime va da norului o mare parte din coninutul de ap. Totodat, importana efectului
de antrenare ntr-un curent de aer ascendent nu poate fi determinat cu precizie. cnd mecanismul nsui nu
poate fi constatat.
9.5.3.

Repartitia dimensionala a picaturilor

O suprafa dintr-un curent de aer va capta mai multe sau mai puine picturi in functie de mrimea lor.
Cantitatea total de ap suprarcit captat de suprafaa unei aeronave depinde de repartiia dimensional a
picturilor.
O important parte a picturilor mici de ap suprarcit este captat prin muchiile razei mici de curbur. n caz
de ploaie suprarcit, suprafaa unei aeronave va capta probabil toate picturile.
9.5.4.

Continutul in cristale de gheata al norului

Givrajul n norii n ntregime compui din cristale de ghea este un fenomen foarte rar. Totui, n interiorul norului
mixt, cristalele de ghea se pot lipi de celula aeronavei, apa supraracit servind atunci de liant.
Pentru a abine aceasta aderen, trebuie ca picturile de ap s fie destul de mari i numeroase pentru a uda
suprafaa. Dup intrarea n contact a aeronavei cu cristalele de ninsoare, trebuie ca givrajul s se produc
lent, pentru ca aderena s fie bun.
Uneori, cnd coninutul n ap suprarcit este mic, cnd picturile sunt de dimensiuni mici i temperatura
este coborat, fiecare pictur poate s nghee aproape instantaneu n contact cu suprafaa. Cristalele de
ghea urmtoare se desprind atunci de suprafaa uscat.
9.5.5.

Captarea picaturilor mici si a cristalelor

Captarea picaturilor mici si a cristalelor depinde de curbura suprafeei, de viteza aeronavei i de dimensiunile
picturilor i cristalelor. Din cauza ineriei lor, picturile de ap nu urmresc exact liniile de curent n jurul unui
obstacol. Acest ecart ntre traiectoria picturilor i liniile de curent crete cu dimensiunile picturilor.

Editia 1.0

23

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

Scurgerea aerului nu este perturbat de obstacole cu raza mic de curbur. Rezult astfel c majoritatea
picturilor mturate ntr-un volum dat de aer sunt colectate. Pe de alt parte o raz de curbur mai mare
perturb n mod sensibil scurgerea aerului, i din aceast cauz, o mulime de picturi nu sunt captate
deoarece sunt mprtiate.
Un factor important este i viteza de scurgere a aerului. Fora activ a unei picturi crete cu viteza i este
deci, mai puin deviat de scurgerea aerului. Din aceast cauz, odat cu creterea vitezei crete i numrul
de picturi captate n volumul de aer parcurs.
Capacitatea de captare a suprafeelor avnd diverse forme se definete ca fiind raportul dintre masa picturilor
captate de un obiect n unitatea de timp i masa care ar fi strbtut n acelai interval de timp, aceeai
suprafa normal la curentul de aer ocupat de obiect nainte de a fi retras.
Mai jos este prezentat un tabel sintetizat cu riscul de givraj si intensitatea acestuia.

Tipul Norului

Riscul de Givraj

Intensitatea Givrajului

Cb, TCu, Ns.

ridicat

Sc, Ac, AcAs, Cu.

50%

As.

scazut

St.

scazut

9.6.

Observatii

Foarte rar

Givrajul motorului

n afar de givrajul celulei, pilotul trebuie s in cont i de givrajul motorului n timpul zborului, care poate
duce la o pierdere de putere datorit obstruciei cilor de acces ale aerului i o dereglare a alimentarii cu
carburant. Piesele mobile se pot astfel bloca.
9.6.1. Givrajul motoarelor cu piston
Givrajul motoarelor cu piston se poate produce pn la temperaturi exterioare de 15oC i chiar n timpul
zborului n aer clar dac atmosfera este suficient de umed. Se pot distinge dou tipuri de givraj:

Editia 1.0

ghea de impact: Se formeaz n aceeai fel ca i pe celul, adic prin nghearea


picturilor suprarcite n timpul impactului. Apare deci la temperaturi negative.

givrajul circuitul de admisie i al carburatorului: Gheaa se poate forma n circuitul de


admisie i n carburator. Rcirea se datoreaz nu numai evaporrii carburantului dar i
detentei adiabatice a aerului la trecerea prin carburator. Evaporarea carburantului pot
provoca o rcire considerabil responsabil n mare masur de givrajul motorului la
temperaturi mult peste 0 oC . Pericolul se datoreaz faptului c givrajul motorului nu este
ntotdeauna sesizabil i efectele sale pot fi confundate cu alte defeciuni ale motorului.

24

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

9.6.2.

Givrajul turbinei i al reactorului

Regiunile expuse givrajului sunt: conturul duzei de intrare a aerului, obstacolele scurgerii regulate aezate
perpendicular pe intrarea de aer i pragurile direcionare la intrarea n compresor. Bucile de ghea care se
pot detaa pot crea stricciuni n interiorul motorului.
Givrajul se poate produce n timpul zborului prin ninsoare sau ntr-un nor coninnd multe cristale de ghea.
Poriunile de la admisia de aer care n mod normal sunt mai calde se pot rci pn la 0oC cednd cldura
necesar topirii zpezii sau gheii cu care intr n contact. Dac zpada se acumuleaz n final ea poate
aluneca n motor putnd stinge reactorul.
Un efect asemntor se poate produce la ascendena n precipitaii dincolo de nivelul de nghe. Zpada
umed poate adera la prile de admisie nainte de a aluneca n motor.
9.7.

Procedurile de zbor in nori si precipitatii

9.7.1.

Zborul in nori

9.7.1.1. Altocumulus Sunt formai din picturele de ap i cristale de ghea. Se poate produce un givraj
slab dac norul este sub form de pnz sau strat compuse din elemente separate. Un zbor
prelungit n norii de acest tip poate duce totui la un givraj important. Acest lucru poate fi evitat prin
schimbarea altitudinii.
9.7.1.2. Altostratus n funcie de poriunea de nor strbtut i poziia fa de izoterma de 0oC pot fi
ntlnite: picturele de ap (suprarcite sau nu), picturi de ploaie, cristale de ghea, fulgi. Givrajul
este n general slab. Se poate evita prelungirea zborului n astfel de condiii prin schimbarea
altitudinii
9.7.1.3. Stratocumulus Sunt formai din particule lichide, dar coninutul de ap este redus. Grosimea
depete arareori 1000m, de asemenea este uor s survolezi norul. Riscul de givraj important
este sczut, n afara cazului n care zborul se prelungete sau dac crete coninutul de ap din
cauze orografice.
9.7.1.4. Norii convectivi Poate apare givraj important n norii Cumulus congestus i Cumulonimbus.
Intensitatea givrajului nu poate fi diminuat prin schimbarea nivelului de zbor. n caz de givraj
aeronava trebuie s coboare la nivelele unde temperatura este pozitiv, meninnd o altitudine de
siguran. Dac nu este posibil coborrea, trebuie s se ncerce ieirea din nor. Este preferabil
evitarea acestor tipuri de nor.
9.7.2.

Zborul in sistemele frontale

9.7.2.1. Fronturile calde: Se caracterizeaz prin existena unui strat ntins de nori, cvasiorizontal. n
apropierea frontului, unde sunt frecvent precipitaii continue - ploaie, zpad sau amestec - stratul
noros coboar la maximum iar grosimea stratului de nori este maxim, fiind format parial din
picturi de ap suprarcit i putnd cauza givrajul. n faa frontului baza stratului este mai nalt i
pnza noroas se subiaz pentru a forma un strat de As sau Cs.
n straturile inferioare, temperatura aerului poate fi, n anumite condiii, net superioar celei de
nghe; astfel o aeronav poate traversa zona frontal la nivele joase de zbor, cu condiia s aib
marja suficient de survolare a reliefuliui. Dac frontul este nsoit de o zon extins de precipitaii
atunci n interiorul norilor se pot ntlni condiii de givraj important la temperaturi ntre 0oC i 15oC.
Sub plafon, poate apare givraj datorit ploii suprarcite.

Editia 1.0

25

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

Sub 15 oC, norii sunt constituii n principal din cristale de ghea. Soluia n acest caz este de a
zbura la un nivel unde temperatura este pozitiv sau sub -15 oC. Aceast procedur poate fi dificil
de urmat n regiunile montane unde vrfurile pot fi mascate de nori i unde un nor Cumulonimbus
poate fi nglobat n sistemul noros.
9.7.2.2. Fronturile reci: n general givrajul este mai uor de evitat norii fiind fragmentai i mai puin extini.
Totui, norii sunt de tip convectiv cu puternici cureni ascendeni. Coninutul de ap i deci givrajul
sunt crescute n interiorul norilor.
9.7.2.3. Fronturile ocluse: Se caracterizeaz printr-o gam extins de formaiuni noroase. n funcie de
poziia aeronavei se pot ntlni diferite condiii de givraj intermediare ntre cele din frontului cald i
cele ale frontului rece.
9.7.2.4. Precipitaii frontale: In special in sezonul rece, se poate observa ploaie suprarcit sub fronturile
calde i ocluse calde i doar ocazional sub fronturile reci. Dac o aeronav care zboar la nivele
joase, ntlnete ploaie suprarcit, este recomandat ca pilotul s urce ntr-un strat cald superior
unde temperatura este pozitiv.
Coborrea la un nivel jos poate fi o manevr periculoas datorit plafonului sczut al norilor n
vecintatea fronturilor. Este de preferat s se traverseze perpendicular norii i precipitaiile care
nsoesc fronturile n vederea reducerii la minimum a zborului prin zona de givraj.
9.8.

Echipamente antigivraj

Metodele antigivraj utilizate pentru protecia celulei aeronavei pot fi clasificate astfel:
a)

Dispozitive termice: Aerul cald provine de la motoare i este dirijat spre suprafaa celulei;
suprafaa poate fi nclzit i electric.

b)

Dispozitive chimice: Alcool sau lichide degivroase pulverizate pe suprafa n vederea proteciei.
Se pot utiliza uleiuri sau unsori care nu nghea.

c)

Dispozitive mecanice: Un profil de cauciuc pulsatoriu poate fi fixat pe suprafeele bnuite de a


givra, cum ar fi bordurile de atac. Prin umflri/dezumflri succesive gheaa este spart. n cazul
nclzirii artificiale, scopul este de a scdea nivelul de givraj n norii cu coninut mixt sau apos.
Aceast tehnic reuete n general. n cazul cristalelor de ghea trebuie acordat o atenie
special deoarece nclzirea poate duce la topirea cristalelor. Este deci de preferat s nu se
nclzeasc celula n aceti nori n cazul n care nu a nceput givrajul.

Editia 1.0

26

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

10.

Forfecarea vantului

10.1.

Generalitati

Forfecarea afecteaza in special faza de aterizare/decolare, atunci cand stabilitatea si manevrabilitatea


aeronavei sunt limitate din cauza vitezei mici si a unghiului de incidenta mare.
In general sunt cunoscute doua tipuri de vant de forfecare:
a) forfecarea "fata catre spate", cu urmatoarele cauze:




vantul din fata slabeste;

vantul de fata trece in vant de spate.

vantul de spate se intensifica;

b) forfecarea "spate catre fata" are cauzele inversate fata de pct. 1.


In cazul

a. traiectoria reala este sub cea initiala;


b. traiectoria reala este deasupra celei initiale.

In urma unor studii s-a constatat ca:

10.2.

aeronava este mai sensibila pe o axa daca forfecarea apare la viteze mai mari ale
vectorului vant;

sensibilitatea dupa axa longitudinala este egala cu cea dupa axa verticala;

sensibilitatea la rafale laterale este de doua ori mai mica decat in cazul forfecarii pe axele
verticala si longitudinala.

Forfecarea asociata cu inversiunile de temperatura

Inversiunile de temperatura la joasa inaltime produc scuturaturi datorita:

modificarii portantei avionului (prin modificarea densitatii aerului);

discontinuitatilor care apar in campul vantului.

Forfecarea in aceste cazuri este de tip longitudinal si se limiteaza, in general, pana la limita superioara a
stratului de inversiune (varful inversiei).
Este recomandabil, in acest caz, schimbarea altitudinii pentru a se survola stratul de inversiune.
In cazul unui strat instabil, grosimea stratului de forfecare creste, forfecarea cea mai pronuntata fiind la nivele
mai coborate.
10.3.

Forfecarea asociata cu orajele

Orajele sunt cauzate de norii Cumulonimbus bine dezvoltati. Scurgerea aerului sub nucleele orajoase si in
imediata lor apropiere are o configuratie complexa. Aerul rece care se scurge din nucleul orajos da nastere
unui curent vertical puternic indreptat in jos, care apoi capata o directie orizontala.

Editia 1.0

27

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

Deasupra, aerul cald se scurge in sus si catre nucleu, in directie opusa aerului rece. Aceste fenomene se mai
cunosc si sub denumirea "microbursts".
Distanta de la conturul nucleului la "frontul de atac" al forfecarii este de aproximativ 9 11 km. (uneori chiar
mai mult). Utilizand radare cu efect DOPPLER s-a constatat ca aceste "microbursts" se rotesc.
In cazul orajelor cu ploaie, datorita racirii aerului prin evaporarea precipitatiilor, curentii descendenti sunt
amplificati, devenind sensibil mai mari fata de cei ascendenti. Astfel, in cazul orajelor uscate, forfecarea este
mai pronuntata decat in cazul celor cu ploaie. Forfecarea asociata cu orajele are loc deci intre baza norului Cb
si suprafata solului - forfecare la joasa inaltime.
10.4.

Forfecarea si curentii-jet inferiori.

Curentii - jet inferiori (LLJ) se dezvolta in timpul noptii, atunci cand radiatia nocturna produce o inversie la
suprafata solului. In partea superioara a inversiei, unde frecarea este diminuata, va apare un vant supergeostrofic, care, datorita formei si structurii sale asemanatoare cu cea a curentilor - jet se numeste "LLJ".
Valoarea sa maxima este de 1,5 ori mai mare decat vantul geostrofic si se afla la o altitudine de 300 1000
metri.
Extinderea pe verticala este de pana la 2000 metri,
Extinderea orizontala

- 150 300 km latime;


- sute de km in lungime.

Existenta unor conditii orografice (lantul muntos duce la canalizarea perpendiculara pe suprafata de ses) duce
la dezvoltarea LLJ.
Curentii - jet inferiori genereaza o forfecare importanta pentru faza de aterizare/decolare; de asemenea, LLJ
genereaza o serie de depresiuni secundare asezate paralel pe axul jetului si care pot, la randul lor, sa dea
nastere la oraje si tornade.
10.5.

Forfecarea asociata orografiei

In undele de munte, variatiile vectorului viteza in cadrul miscarii ondulatorii (ex.: viteza poate varia cu 5 10
m/s si chiar 25 m/s), pot duce la aparitia forfecarii - aeronava poate pierde / castiga altitudine.
a) pentru viteze mici de curgere a aerului:

unda regulata cu amplitudine mica sub creasta;

mici curenti verticali in amonte (nu si in aval).

b) pentru viteze medii:

aparitia unui turbion semipermanent, mare pe partea de sub vant;

unda regulata cu amplitudine mica.

c) pentru viteze mari si cu amplificare in altitudine:

unda regulata in aval.

d) pentru viteze deosebit de mari:

Editia 1.0

rotoare in aval insotite de forfecare (prin schimbarea directiei vantului)

curgerea contine si turbioane cvasi-stationare care se rotesc in sens contrar acesteia.

28

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

O forfecare verticala puternica poate genera rotori (sau nori in rulouri daca umezeala este suficienta), care par
a se roti in jurul unei axe orizontale.
In cazul in care creasta muntilor este suficient de lunga si perpendiculara pe curent se va forma o succesiune
de unde.
10.6.

Forfecare asociata fronturilor

Este un fenomen mai putin periculos decat forfecarea orajoasa si este mai pronuntata:

in fata frontului cald, cu contrast termic la sol de minimum 60C

in spatele frontului rece cu viteze de deplasare de minimum 50 km/h

In general, pasajele frontale se caracterizeaza prin modificari lente si gradate ale vitezei vantului.

Editia 1.0

29

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

11.

Turbulenta

11.1.

Reactia aeronavelor la turbulenta

Termenul de "turbulen a aeronavei" poate fi utilizat pentru a descrie acea parte a spectrului de turbulen
care pune probleme aeronavelor n zbor. Se spune c n reacie la aceste micri, aeronava este scuturat.
Termenul de "scuturturi" poate fi aplicat micrilor perceptibile ale aeronavei ca rspuns la turbulena
atmosferic. Aceste micri au scale de timp i lungime att de mici, nct este practic imposibil s fie evitate prin
metode obinuite de pilotaj. n practic, aceste neregularitai n cursul zborului deranjeaz cel mai mult pasagerii.
Componentele turbulenei care sunt apropiate de dimensiunile aeronavei sau un pic mai mici, pot aciona cu o
for violent i neuniform asupra suprafeei aeronavei i vor avea ca rezultat devieri tangaje, ruliuri i alte
micri dezordonate. Uneori, efectul de rezonan poate determina vibraiile prilor elastice ale aeronavei.
Cea mai important reacie a unei aeronave ntr-o atmosfer turbulent, este o acceleraie vertical a ntregii
structuri. Micrile observate n oraje sau unde orografice sunt cu mult mai importante ca cele care nsoesc
rafalele i care produc scuturturile cele mai frecvente. Se poate ncerca prinderea efectelor acceleraiilor
verticale prin metode normale de pilotaj, dar se risc o pierdere de altitudine neintenionat.
Rafalele orizontale pot provoca o acceleraie vertical a aeronavei prin modificarea vitezei sale proprii
instantanee. Scuturturile obinuite pot, fi provocate n acelai timp de rafale verticale i orizontale. Rafalele
orizontale sunt totui mult mai puternice.
La nivele inferioare sau intermediare, turbulena aeronavei este de obicei izotrop i numai rafalele verticale
sunt importante. Din contra, nu putem gndi c la nivele superioare, poate exista anizotropie, cu rafale
orizontale puternice. Metoda care const n reducerea vitezei n aerul turbulent va fi deci mai puin eficace.
11.2.

Pericole legate de turbulenta aeronavei

Turbulena este una din cauzele principale ale accidentelor aeronavelor. Un factor important este intensitatea
rafalelor, care pot fi att ale violente nct pot deteriora structura aeronavei. Pentru a provoca aceasta este
suficient o rafal cu o intensitate brusc de 15m/s aproximativ, la o vitez redus a aeronavei, i de und de
10m/s la viteze de croazier normale. Din acest motiv este necesar evitarea, pe ct posibil a zonelor
probabile de turbulen, fie n nori, fie n aer clar.
Vibraiile produse de componentele turbulenei la cea mai mic scal pot, uneori, amplifica efectele rafalelor
dominante. Acestea pot avea ca efect rupturi ale structurii dac exist un viciu ascuns n celul. Oboseala metalului
poate agrava aceast problem, dac aeronava a fost supus ndelung la sarcinile repetate ale rafalelor.
Pstrarea controlului aeronavei poate fi periculoas, i o dat pierdut, n cazul zborului n turbulen, este
dificil revenirea la un nivel unde zborul este sigur. n anumite oraje, se pot ntlni cureni verticali de 30m/s,
care fac aproape imposibil meninerea nivelului de zbor. Din fericire, curenii descendeni scad n intensitate
n apropierea solului, dar eforturile pilotului de a menine nivelul, pot pune aeronava ntr-o situaie dificil: o
turbulen puternic la limita curenilor poate determina o pierdere a controlului.
Turbulena mai poate pune i alte probleme, cum ar fi: vtmrile pasagerilor ca urmare a unei turbulene
brute sau inconfortul datorat unui zbor n condiii de scuturturi prelungit. De asemeni, pilotul poate avea
dificulti la decolare sau aterizare n condiii de turbulen.

Editia 1.0

30

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

11.3.

Surse de energie a turbulentei

Turbulena atmosferic are la baz patru surse principale:


a. Convecia
b. Frecarea de suprafa.
c. Undele gravitaionale.
d. Energia curgerii medii n straturile turbulente.
Cu excepia frecrii de suprafa, mecanismele enumerate mai sus, produc turbulene la o scal mult prea
mare pentru a scutura o aeronav. n general, este ruptura micrii iniiale care genereaz turbulena
aeronavei. Principalele categorii de turbulen a aeronavei pot fi descrise prin referire la aceste surse de
energie. Convecia poate produce turbulen n sau sub norii cumuliformi. Frecarea de suprafa poate crea
turbulen n straturile joase, n aer clar sau n norii joi. n vecintatea lanurilor montane, undele
gravitaionale pot fi la originea energiei de turbulen. De asemeni, exist o turbulen la altitudine mare, care
i poate extrage energia att din undele gravitaionale ct i din energia curgerii medii.
A fost facuta urmatoarea clasificare pe tipuri de turbulenta:
1. turbulenta termica (convectiva);
2. turbulenta mecanica (in apropierea solului );
3. turbulenta in undele de munte (orografica);
4. turbulenta la mari inaltimi (CAT);
5. turbulenta asociata suprafetelor frontale si inversiunilor.
n plus fa de aceste surse naturale, o aeronav masiv, multimotor, cu aripi nalte, poate provoca un
fenomen cunoscut sub numele de turbulen de siaj. Turbioanele generate de aeronav pot produce o
turbulen puternic ntr-o zon ngust n urma acesteia. Aceast turbulen poate constitui un pericol major
pentru o aeronav mic ce se poziioneaz n urma (siajul) uneia mari.
11.4.

Turbulenta convectiva

Aceast categorie de turbulen a aeronavei cuprinde toate situaiile n care circulaii verticale ca urmare a
instabilitii hidrostatice. Norii cumuliformi sunt nsoii de cureni convectivi care sunt mai violeni n interiorul i
sub norii Cumulonimbus.

Fig. 11.4.1. Turbulenta convectiva nu este intotdeauna asociata cu nori

Editia 1.0

31

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

Activitile convective pot fi ntlnite i la alte formaiuni noroase. Norii Cumulus se etaleaz uneori i pot
forma o ptur de Stratocumulus, dar vrfurile norilor Cumulus pot nc depi vrfurile norilor Stratocumulus.
De asemeni, o mas de aer potenial instabil, ridicat pe suprafeele frontale, pe denivelri ale solului (muni),
n minimuri barice, etc, poate produce activiti convective cnd energia se degaj n interiorul unui nor deja
stratificat. Altocumulus castellanus se dezvolt n anumite situaii, n timp ce ali nori cumuliformi sunt nglobai
n masa noroas principal.
Convecia poate produce adeseori turbulen i n exteriorul norilor. Aceasta poate fi nsoit de ascenden
termic ce se dezvolt pe o suprafa terestr cald, cu sau fr formare de Cumulus. Trecerea unui aer rece
peste o suprafa de ap cald genereaz o activitate convectiv.
Formarea turbulenei aeronavei, prin energie convectiv, depinde de faptul c instabilitatea hidrostatic
genereaz de obicei cureni ascendeni organizai i separai.
Curenii ascendeni se stabilesc sub i n interiorul norilor Cumulus dar la declanare, micrile
compensatoare spre baz, nu sunt nici bine organizate i nici uor de detectat.

Fig. 11.4.2. Zborul in norii convectivi


Dac activitatea se amplific pn la stadiul de Cumulonimbus, se formeaz celule active cu cureni puternici
ascendeni i descendeni ce ocup cea mai mare parte a norilor. Forfecrile puternice i alte interaciuni,
genereaz o "ruptur" n micrile la scar redus. Acesta este, practic, cazul din apropierea limitelor
curenilor unde turbulena atmosferic poate fi considerat o cauz important a "scuturturilor" aeronavei.
Curentii verticali produsi prin incalzirea diferentiata a unei mase de aer dau nastere la turbulenta odata cu
amestecul cu aerul inconjurator.
Turbulenta apare:
a.

in norii convectivi;

b.

deasupra norilor Cb;

c.

in curentii ascendenti non-saturati de sub nori sau deasupra zonelor desertice (chiar in
absenta norilor);

d.

in curentii descendenti asociati cu precipitatiile, pot apare linii de gren in apropierea


zonelor cu averse;

Turbulenta termica are o variatie diurna: este maxima la pranz si minima ziua.

Editia 1.0

32

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

O dependenta in functie de viteza verticala (v) a intensitatii turbulentei este data mai jos (bazata pe observatii
de la aeronave):
a.

Cu - turbulenta medie - v[1,3)m/s


TCu - turbulenta medie - v[3,10)m/s
Cb - turbulenta puternica - v[10,25)m/s

b.

curenti ascendenti non-saturati - turbulenta slaba / moderata - v[1,5)m/s

c.

curenti descendenti - turbulenta moderata / puternica - v[3,15)m/s

11.4.1. Turbulenta orajoasa


n general, curenii verticali se intensific progresnd spre partea de sus din interiorul unui nor Cumulus activ,
pn la treimea superioar a norului. Astfel, activitatea este mai puternic la nivelele intermediare dect sub
nor sau n jurul bazei, precum i n apropierea vrfului.
n acelai timp, exist i cazuri particulare. O turbulen puternic sau violent poate nsoi ploile puternice
care cad din prile norului de sub baz (arcus, mamma), produc\nd cureni descendeni puternici i o
turbulen la exteriorul norului. Turbulena din parile inferioare i superioare poate proveni adeseori din
interiorul zonei de activitate sau s rezulte din micrile compensatorii de la exteriorul norului.
Ciclul unui oraj dureaz n jur de o or. Putem distinge trei faze, n funcie de viteza i direcia curenilor
verticali.
n cursul fazei de dezvoltare se extind n masa norilor cureni ascendeni puternici.
n faza de maturitate care urmeaz, cad picturi de ap sau particule de ghea din partea de jos a norului.
Rezult ncetinirea prin frecare a hidrometeorilor n cursul cderii i curenii ascendeni se transform n
cureni descendeni n anumite pri ale norului.
n final, n cursul fazei de disipare, curenii ascendeni dispar complet. Intensitatea turbulenei variaz
considerabil, cea mai puternic se situeaz, de obicei, la nceputul fazei de maturitate. Dei exist curenii
descendeni, aprui datorit cderii hidrometeorilor, curenii ascendeni persist i ating, adeseori, intensitatea
maxim n partea de sus a norului.
Curenii descendeni nu sunt n general foarte puternici i sunt mai puternici n partea de jos a norului
Cumulonimbus. Aerul descendent este forat s se extind orizontal n apropierea suprafeei terestre, creind
adeseori fenomene violente (gren).

Fig. 11.4.3. Stadii de dezvoltare ale norului cumulonimbus

Editia 1.0

33

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

n regiunile extratropicale, cele mai violente oraje nsoesc fronturile reci i linii de gren. De asemenea,
intensitatea unei astfel de activitai variaz n timp i spaiu. Exist,astfel, o variaie diurn care se traduce
printr-o mai puternic activitate orajoas ctre sfritul dup-amiezei i nceputul serii.
Tehnicile de evitare depind de observaiile vizuale i alegerea nivelului de zbor. n general, o aeronav care
zboar la baza sau sub un nor Cumulonimbus risc mai puin s ntlneasc o turbulen puternic dect n
nivelele intermediare ale norului. Acest lucru este valabil i pentru partea de sus a norului dar unii nori se pot
extinde vertical pn n stratosfer. n aceste zone, este necesar s se zboare la peste 18000 m.
De obicei sunt utilizate instrumente pentru detectarea zonelor de turbulen sau de precipitaii puternice.
Radarele de la bord sau de la sol pot realiza acest lucru. De asemeni sunt utilizate metode radio, n scopul
localizrii descrcrilor electrice orajoase folosind aparate de detecie a paraziilor atmosferice ("spherics").
11.5.

Turbulenta mecanica

Adeseori numit i turbulen de frecare, rezult din interacia dintre suprafaa terestr i vantul n stratul
cuprins ntre sol i 2000m. Energia acestui tip de turbulen se elibereaz ntr-un spectru larg, care depinde n
primul rnd de rugozitatea terenului. Energia turbulenei aeronavei, n acest caz, provine direct din curgerea
medie i din micrile turbulente la scal mare.
Intensitatea turbulenei aeronavei depinde de urmtorii factori:

Viteza vntului

Rugozitatea suprafeei

nlimea deasupra solului

Stabilitatea hidrostatic - disponibilitatea de energie caloric, ncepnd de la baz.

Degajarea de cldur latent, n cazul condensrii.

Vnturile puternice provoac o turbulen aparent datorit ridicrii forate a aerului de la suprafa. n
straturile joase se produce astfel un amestec, care determin condiii apropiate de echilibrul indiferent.
Ctigurile sau pierderile de cldur ale suprafeei prin nclzire sau rcire au influen asupra turbulenei
mecanice dup cum urmeaz:

acionnd ca o surs de energie a micrii turbulente.

determinnd ngroarea stratului de amestec.

n cazul unei nclziri la baz, va apare o activitate convectiv. Amestecul rezultant va produce vnturi mai
puternice n straturile joase i o turbulen mai intens care nu sunt datorate numai frecrii. Pentru un teren
dat, s-a demonstrat c exist o strns corelaie ntre viteza rafalelor i mrimea r*v/h, unde r este o msur a
nclzirii radiative, v este viteza vntului i h este nlimea.
Cu excepia zonei de deasupra zonelor montane, turbulena mecanic afecteaz n special aeronavele uoare
care zboar la altitudine joas. n acelai timp, aceasta pune probleme tuturor timpurilor de aeronave dac
vntul este puternic la aterizare sau decolare.
11.6.

Turbulenta undelor orografice

Denumite i unde de munte, unde gravitaionale sau unde de sub vnt, reprezint oscilaii n jurul strii
dinamic stabile a curentului neperturbat (n echilibru geostrofic). Factorul perturbator este obstacolul orografic,
iar fora de redresare este fora de gravitaie (greutatea), care n prezena stabilitii termodinamice confer
curgerii un caracter ondulatoriu cvasistaionar.

Editia 1.0

34

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

Acest tip de unde staionare se formeaz n anumite condiii meteorologice, n partea de sub vnt a barierelor
orografice. Ele se pot ntlni pn la mari altitudini (cca 20 km), chiar i atunci cnd sunt determinate de
dealuri mici. Turbulena orografic are urmtoarele surse principale de energie:
a)

Turbulena mecanic ordinar care se produce n apropierea vrfurilor munilor, i care nu se


limiteaz numai la zonele unde sunt unde bine dezvoltate.

b)

Undele gravitaionale parial sau integral formate, care furnizeaz energie suplimentar ce se
coreleaz cu categoriile de turbulen cea mai puternic.

11.6.1. Factori meteorologici implicai n formarea de MTW


a) Profilul vntului

Viteza vntului la nivelul vrfului muntelui trebuie s fie de cel puin 7.5 m/s n cazul reliefului
mic (pn la 1000m) i de cel puin 12.5 m/s pentru munii nali (4000m). Viteza trebuie s
creasc cu altitudinea sau cel puin s rmn constant.

Direcia vntului nu trebuie s se abat cu mai mult de 30o fa de normala la creast i s


rmn aproape constant (maxim 20o variaie ntr-un strat de 1000m) cu altitudinea.

b) Profilul temperaturii

Stratul de aer dintre varful obstacolului si o inaltime de 1000-1500 m fata de varf este stabil.

11.6.2. Caracteristicile undelor de munte


11.6.2.1. Lungimea de und reprezint distana dintre dou maxime succesive ale undei. Spectrul lungimilor
de und este de 5-25 km n troposfera inferioar sau medie. Valoarea cea mai frecvent este de 10
km. n troposfera superioar se ntlnesc i lungimi de und mai mari.
Lungimea de und crete cu:

viteza vntului

scderea stabilitii atmosferice

11.6.2.2. Amplitudinea undei se definete ca semidistana vertical dintre creasta (maximul) i


valea(minimul) undei. Ea depinde de forma i amploarea reliefului (efect topografic) n general,
amplitudinea este cu att mai mare cu ct relieful este mai nalt. Coincidena dintre profilul reliefului
i profilul unei unde o poate amplifica pe aceasta din urm. De exemplu, o colin cu dimensiuni
orizontale comparabile cu lungimea de und poate determina o amplitudine mai mare dect un
obstacol mult prea masiv n comparaie cu lungimea de und. De asemenea, este important ca
distana dintre crestele reliefului s fie n faz cu unda de relief.
11.6.3. Fenomene asociate cu undele de munte

Editia 1.0

Turbulena Turbulena n MTW este puternica n cazul curgerii cu turbion staionar i


violent n vecintatea rotorilor. Rotori puternici apar atunci cnd vntul din altitudine este
puternic (jet) i undele au amplitudine i lungime de und mare, ndeosebi n cazul munilor
nali. Ei se gsesc la o altitudine nvecinat vrfului munilor.

Rotori nali se pot observa uneori i la peste 18 km altitudine, n zone de turbulen


asociate cu dezagregarea (atenuarea) undelor de munte. Acestea pot aprea chiar la muli
km n aval fa de obstacolul orografic.

Forfecarea vntului - Este asociat rotorilor.

35

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

Vnturi catabatice violente Apar la viteze mari ale vntului la nivelul crestei (jet). Jetul
este absorbit n jos pe versantul de sub vnt. La oarecare distan de lanul muntos se
produce un salt hidraulic, adic o micare ascendent brusc a aerului, care genereaz
n altitudine o ptur de nori Ci orografici cu marginea dinspre vnt bine definit. n zona
din aval se pot produce unde de munte.
Curent-Jet

Inversiune termica
Cirrus
AC Lenticularis

Nori rotor

Vant catabatic

Fig. 11.6.1. Undele de munte formare si elemente asociate


11.7.

Turbulenta la altitudini mari

Se considera ca turbulenta la mare inaltime, atunci cand altitudinea este de minimum 6.000 metri (cu exceptia
turbulentei din norii Cb). Se mai numeste si turbulenta in aer clar, datorita absentei (sau a unei prezente
nesemnificative) norilor, cu exceptia norilor Ci.
Frecvena de apariie a turbulenei la altitudini mari variaz n funcie de loc i de sezon. Dac o comparm cu
fenomenele observate n straturile joase, se pare c frecvena turbulenei descrete lent cu altitudinea,
excepie fcnd un maxim secundar la nivelul unui curent-jet sau n vecintatea tropopauzei. Cea mai
puternic turbulen la altitudini mari are o intensitate comparabil cu celelalte tipuri de turbulen, cu excepia
turbulenelor puternice asociate orajelor. Un rol important in formarea turbulentei la mare inaltime il are si
topografia, astfel, turbulenta la mare inaltime este de doua ori mai frecventa deasupra uscatului fata de ocean
si de patru ori mai frecventa deasupra muntilor fata de zonele de ses.
Turbulena la altitudini mari este discontinu. Se caracterizeaz prin rapiditatea scuturturilor pe care le
provoac i, din acest motiv, se mai numete i "efect de pavaj".
Principalele sisteme sinoptice care nsoesc turbulena la altitudinii mari sunt: curenii-jet, tropopauza i
depresiunile sau talvegurile din altitudine. Rolul cel mai important este jucat de curenii-jet. Se pare c un
cuadrantul situat sub axul curentului n partea ciclonic se produce cel mai ades turbulena i mai exist un
maxim secundar n zona situat deasupra axei n partea anticiclonic. Zonele cu izotahe maxime sunt cele
care au probabilitatea cea mai mare.
Turbulena aeronavei se poate ntlni i n regiunile de ieire dintr-o zon de diferen marcant i n locurile
unde curentul-jet se fracioneaz sau se curbeaz sensibil.

Editia 1.0

36

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

11.8.

Turbulenta asociata suprafetelor frontale si inversiunilor

Turbulena asociat acestor condiii meteorologice poate fi legat de unul sau mai multe din principalele tipuri
de turbulen descrise mai sus.
n transversarea unui front cu activitate slab, se poate resimi o singur scuturtur datorat schimbrii
portanei n timpul trecerii de la o mas de aer la alta. Turbulena poate fi foarte putenic n vecintatea unui front
activ, mai ales dac este asociat cu nori cumuliformi - acesta este cazul fronturilor reci sau al liniilor de gren.
Zona de turbulen are, n general, o extindere de civa km n regiunile frontale. n acelai timp, suprafeele
frontale avnd o pant lin, distana orizontal afectat poate fi mult mai mare. n general este recomandabil
ca pilotul s urce sau s coboare rapid pentru a reduce ct mai mult timpul de traversare a zonei frontale
turbulente.
De asemeni, se produc scuturturi cnd se trece peste o inversiune de temperatur. Acestea apar datorit
modificrii portanei cu schimbarea densitii aerului. Adeseori, o inversiune termic este nsoit i de o
discontinuitate a cmpului vntului. Astfel, este recomandabil o schimbare de altitudine pentru a evita
turbulena legat de o schimbare brusc a direciei sau vitezei vntului.
11.9.

Efecte ale turbulentei in zbor

devieri;

tangaje si ruliuri;

vibratii ale partilor elastice ale aeronavei (efect de rezonanta).

11.9.1. Reactiile aeronavei la aceste efecte sunt:

acceleratii verticale ale aeronavei (rafale verticale)

acceleratii orizontale (rafale orizontale).

11.9.2. Metode de contracarare a efectelor:

reducerea vitezei in aerul turbulent (mai eficace la nivele inalte);

prinderea efectelor verticale prin metode de pilotaj (care poate duce la pierderi de altitudine
neintentionate).

11.9.3. Pericole legate de turbulenta.

Deteriorarea structurii aeronavei la rafale bruste (ex.: o rafala de minimum 15 m/s la viteze
reduse de zbor);

Cresterile de viteza ale aeronavelor;

Pozitionarea neobisnuita a aeronavelor;

Vatamarea pasagerilor;

Dificultati la aterizare / decolare.

11.9.4. Prevenirea pericolelor legate de turbulenta:

Editia 1.0

Evitarea (pe cat posibil) a zonelor de turbulenta;

Mentinerea altitudinii si pastrarea controlului aeronavei.

37

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

12.

NORUL ORAJOS i ORAJUL

12.1.

Conditii de formare

Orajul este cea mai puternic manifestare a instabilitii n atmosfer. El se produce n norul Cumulonimbus i
este nsoit de unele fenomene importante pentru aviaie.
Condiiile iniiale de formare a norilor Cumulonimbus sunt urmtoarele:
a) cantitate suficient de aer umed pe o mare grosime a atmosferei;
b) un gradient termic vertical mai mare dect gradientul adiabatic al aerului umed saturat pn la
altitudini ridicate;
c) un mecanism iniial de ridicare pentru a fora aerul s urce pn la un nivel de la care urcarea
s se fac pe baza energiei proprii.
n timp ce se dezvolt, un nor cumuliform antreneaz o parte din aerul nconjurtor. Dac umiditatea relativ a
aerului antrenat este sczut, se poate produce o evaporare rapid a picturilor noroase, mpiedicndu-se
formarea norului convectiv. Prima condiie (a) cere deci, ca aerul antrenat s pstreze o umezeal suficient
n timpul dezvoltrii noului cumuliform.
Cea de-a doua condiie (b) implic existena unui gradient termic vertical astfel nct atmosfera s fie n
instabilitate selectiv pe o mare grosime. Pentru ca s se declaneze instabilitatea puternic trebuie mai nti
ca aerul s se satureze.
Trebuie deasemenea s existe un mecanism de ridicare (c) pentru a se provoca destinderea adiabatic i
rcirea. Ascendena orografic, ridicarea frontal, convergena, insolaia pot produce acest efect necesar.
12.2.

Tipuri de oraje

Se pot distinge dou tipuri de oraje:

oraje n interiorul masei de aer;

oraje frontale

n general, orajele din interiorul maselor de aer sunt mprtiate i pot fi ocolite. n schimb, orajele frontale se
ntind, de cele mai multe ori pe o linie mai mult sau mai puin continu de cteva sute de kilometri.
12.2.1. Orajele din interiorul masei de aer sunt adeseori de origine convectiv. Dac sunt datorate unei
insolaii intense a suprafeei terestre, mai sunt numite i oraje termice. nclzirea suplimentar a
stratului de jos accentueaz gradientul termic vertical al atmosferei i declaneaz formarea iniial a
norului. Pentru ca dezvoltarea s se continue, trebuie s existe o mas de aer n stagnare, umed i
instabil.
n anumite cazuri, o forfecare vertical puternic a vntului poate totui s inhibe dezvoltarea vertical
a norilor convectivi. Orajele conveciei termice au loc deasupra uscatului, mai ales n cursul dup-amiezii.
Orajele convective se pot dezvolta i deasupra zonelor oceanice. Radiaia direct de la vrful norilor
sau de la suprafaa superioar a unui strat de vapori de ap pot mri gradientul termic vertical cnd
temperatura la suprafa nu variaz mult. Aceste oraje se produc noaptea, frecvent spre zori.

Editia 1.0

38

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

Advecia unui curent rece deasupra unei suprafee mai calde poate cteodat s duc la apariia unui
oraj. De exemplu, straturile atmosferice inferioare se pot nclzi prin efectul de latitudine, atunci cnd
aerul este dirijat ctre regiuni mai calde. Efectul creterii gradientului termic vertical este mrit prin
aportul de vapori de ap dac aerul advectat este de origine maritim. Norul Cumulonimbus se
caracterizeaz printr-un nivel sczut al izotermei de 0oC.
Orajele din interiorul masei de aer se formeaz cteodat prin aciunea conjugat a convergenei la
altitudine mic i a divergenei n troposfera superioar. Micarea vertical rezultat, declaneaz
fenomenul de formare a orajelor.
Relieful produce adeseori efectul mecanic de ridicare care antreneaz dezvoltarea orajelor din
interiorul masei de aer. Acestea din urm se pot forma la trecerea aerului peste dealuri i muni sau
chiar la trecerea lor de ctre un curent de aer maritim. Accentuarea gradientului termic vertical datorit
unor factori topografici poate deasemenea s accentueze efectele nclzirii solare, a convergenei, etc.
12.2.2. Orajul frontal se produce cel mai adesea atunci cnd o mas de aer rece foreaz un aer cald, umed
i instabil s se ridice. Fronturile reci se ntind pe sute de kilometri i nu este posibil s fie ocolite.
Orajele de front cald sunt mai rare, n schimb, dac aerul cald este aflat n instabilitate latent sau
potenial, probabilitatea de producere a orajelor crete.
n anumite cazuri, aerul poate s ascensionze ncepnd de la o distan de 100-300 km n faa unui
front rece. Aceti cureni ascendeni se pot concretiza prin formarea unei linii continue de oraje,
numit linie de gren, paralel cu linia format de orajele frontului rece. Activitatea frontului rece
slbete n general de-a lungul perioadei cele mai active a liniei de gren, adic de dup amiaz pn
la miezul nopii. Liniile de gren sunt nsoite adeseori de grindin i rafale distrugtoare. Tornadele
sunt adeseori asimilate liniilor de gren violente.
12.3.

Pericole pentru aeronautica


Norii i precipitaiile, altele dect grindina, nu sunt n general considerate ca fiind cele mai periculoase
pentru aeronautic la nivelele de zbor. Totui, rapoartele de la aeronave au semnalat concentraii
neobinuite de mari de precipitaii sub form lichid la altitudini mult deasupra nivelul izotermei de 00
C. Aceste precipitaii pot fi suficient de intense pentru a creea o problem serioas avioanelor
supersonice, datorit eroziunii i a presiunilor de impact pe care le provoac.
Instrumentele pot de asemenea da erori n interiorul i n apropierea unui oraj, se pot produce variaii
rapide ale presiunii mai ales n cazul ploilor puternice. Altimetrul barometric i variometrul, pot la
rndul lor, s dea indicaii false ntr-o zon de turbulen prin perturbarea parial a funcionrii tubului
Pitot care poate determina o afiare a valorii vitezei, inferioar a vitezei reale.

n general, principalele pericole pe care le prezint norul orajos pentru aviaie sunt urmtoarele:

Editia 1.0

givrajul aeronavei;

turbulena aeronavei;

grindina;

descrcrile electrice.

39

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

12.4.

Formarea si structura norului cumulonimbus

De obicei, un ansamblu orajos este format printr-o asociere de mai muli nori convectivi, dect dintr-un singur
nor Cumulonimbus. Un nor individual dintr-o astfel de asociere este numit celul orajoas.

Fig. 12.4.1. Nor cumulonimbus


Fiecare celul se comport independent i i ncheie ciclul de via independent de celulele adiacente. Ciclul
complet se ntinde pe o perioad a crei durat este de aproximativ o or i se poate mpri n trei faze n
funcie de predominana micrilor verticale: faza de dezvoltare, faza de maturitate i faza de disipare.
Cea mai intens activitate se manifest n timpul primelor dou faze care pot dura 30 40 minute. Dup
perioada activ, precipitaiile pot persista, dar avnd n general intensitatea n diminuare. Un oraj de
dimensiuni mari este format dintr-o aglomerare de celule i este dificil de localizat fiecare unitate n parte i de
a-i urmri dezvoltarea.
Atunci cnd curenii descendeni reci provenii din celulele aflate n faza de maturitate i de disipare se
etaleaz deasupra solului, este posibil s se creeze o convergen suficient n regiunile adiacente pentru a
se declana n prile laterale formarea de noi celule.
Cteodat, o celul existent, aflat n faza de disipare se poate regenera n cursul unui astfel de proces.
Rezult de aici c o nou celul activ se poate dezvolta n interiorul pturilor etalate ale unui nor orajos care
se afla ntr-un stadiu avansat de dezintegrare.

Editia 1.0

40

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH
STAREA INITIALA

STAREA INIIAL

CUMULUS MEDIOCRIS

CUMULUS MEDIOCRIS

Dinamica i microfizica
CLWC = Coninutul de ap lichid n nor

CLWC sczut
CLWC mare

Legenda viteze verticale

4, Dup formare,
picturile suprarcite
se transform n
cristale de ghea

CLWC sczut suprarcit


CLWC mare suprarcit
Cristale mici de ghea
Cristale mari i mici de ghea

3. Picturi suprarcite
prin depunere n jurul
nucleelor de ghea

2. Picturile cresc prin


coalescen/coliziune

1. Picturile cresc
prin condensare n
micarea ascendent

Fig. 12.4.2. Formarea norului cumulonimbus stadiul cumulus mediocris


STAREA INIIAL

STAREA INTERMEDIAR

CUMULUS CONGESTUS

CUMULUS CONGESTUS

Traiectoria particulei i micri verticale

Dinamica i microfizica
CLWC = Coninutul de ap lichid n nor

CLWC sczut
CLWC mare
CLWC sczut suprarcit
CLWC mare suprarcit

6. Particule mici de ghea


urc spre nivelele superioare

Cristale mici de ghea


Cristale mari i mici de ghea

5. Particule mari de
ghea colecteaz
picturile suprarcite i
ncep s cad (downdraft
datorat antrenrii de ctre
precipitaii)

4. gheaa crete prin depuneri


3. Picturile suprarcite
cresc n jurul nucleelor
de ghea i prin
contactul ap/ghea
2. Picturile cresc prin
coalescen/coliziune
mai ales la T>10 C

1. Picturile cresc
prin condensare n
micarea ascendent

Fig. 12.4.3. Formarea norului cumulonimbus stadiul cumulus congestus


STARE INTERMEDIAR

STARE INTERMEDIAR

CUMULONIMBUS MATUR

CUMULONIMBUS MATUR

Traiectoria particulei i micri verticale

Dinamica i microfizica

* Instabilitate moderat
* Vnt slab din S-E la

5. numai ghea: T< -40C

nivele joase

4. particule mici de ghea


n
ascenden
ctre
nicovala n dezvoltare

*
Vnt
moderat
dinspre W n altitudine

2. particule mari de
ghea
colecteaz
picturi
suprarcite,
apoi cad

3. downdraft amplificat
prin
topirea/evaporarea
particulelor mari de ghea

Downdraft poziionat
la NW fa de updraft

1. se formeaz picturi
prin condensarea datorat
ascendenei

Fig. 12.4.4. Formarea norului cumulonimbus stadiul cumulonimbus matur

Editia 1.0

41

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH
STARE FINAL

STARE FINAL

CUMULONIMBUS N DISIPARE

CUMULONIMBUS N DISIPARE
Dinamica i microfizica

Traiectoriile particulelor i micrile verticale


Toate micrile verticale au viteze mai mici de 5 m/s

1.
updraft
n
scdere nu mai
permite saturaia
2.
ghea
cu
coninut redus de
ap sau fr, la
temperaturi sub 0C
3. cderi de ploaie
cu downdraft sczut

Fig. 12.4.5. Formarea norului cumulonimbus stadiul cumulonimbus in disipare


12.5.

Miscarile aerului in norul cumulonimbus.

n general, curenii verticali se intensific progresnd spre partea de sus din interiorul unui nor Cumulus dect
sub nor sau n jurul bazei, precum i n apropierea vrfului.
n acelai timp, exist i cazuri particulare. O turbulen puternic sau violent poate nsoi ploile puternice
care cad din prile norului de sub baz (arcus, mamma), producand cureni descendeni puternici i o
turbulen la exteriorul norului.
Ciclul unui oraj dureaz n jur de o or. Putem distinge trei faze, n funcie de viteza i direcia curenilor
verticali. n cursul fazei de dezvoltare se extind n masa norilor cureni ascendeni puternici. n faza de
maturitate care urmeaz, cad picturi de ap sau particule de ghea din partea de jos a norului. Rezult
ncetinirea prin frecare a hidrometeorilor n cursul cderii i curenii ascendeni se transform n cureni
descendeni n anumite pri ale norului. n final, n cursul fazei de disipare, curenii ascendeni dispar complet.
Intensitatea turbulenei variaz considerabil, cea mai puternic se situeaz, de obicei, la nceputul fazei de
maturitate. Dei exist curenii descendeni, aprui datorit cderii hidrometeorilor, curenii ascendeni
persist i ating, adeseori, intensitatea maxim n partea de sus a norului.
Curenii descendeni nu sunt n general foarte puternici i sunt mai puternici n partea de jos a norului
Cumulonimbus. Aerul descendent este forat s se extind orizontal n apropierea suprafeei terestre, creind
adeseori fenomene violente (gren).
n regiunile extratropicale, cele mai violente oraje nsoesc fronturile reci i linii de gren. De asemenea,
intensitatea unei astfel de activitai variaz n timp i spaiu. Exist de asemenea o variaie diurn care se
traduce printr-o mai puternic activitate orojoas ctre sfritul dup - amiezei i nceputul serii.
Asociat cu norul CB se disting urmatoarele miscari principale:

Editia 1.0

mult in fata norului CB apar suprafete de inversiune, numite suprafete de subsidenta, sub
care se etaleaza nori SC si AC.

inaintea aparitiei norului CB la statie, miscarea sinoptica a aerului se combina cu advectia


de aer cald si, adeseori, vantul rezultant este calm sau foarte slab dar, oricum, sufla catre
CB.

42

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

In partea anterioara a norului si la trecerea frontului rece, exista o miscare ascendenta,


care este mai violenta la apropierea suprafetei de discontinuitate. In acest caz sunt
frecvente miscari ascendente de 10 - 20 m/s si acestea se pot combina cu turbioane cu
axa verticala care, atunci cand ating solul, provoaca trombe si tornade. In partea
superioara, curentul ascendent cald se etaleaza in nicovala dupa ce a pierdut prin
condensare o mare parte din vaporii sai de apa.

In urma discontinuitatii, exista un curent descendent, in general moderat, pe o arie extinsa.


In apropierea suprafetei frontale (in apropierea celor doua mase de aer care se
deplaseaza in directii contrare) apare o turbulenta foarte puternica ce se manifesta prin
turbioane cu axa orizontala si provoaca, la sol, vijelii si, la altitudini joase, Arcus care
insotesc uneori norii CB. Precipitatiile, sub forma de averse incep intotdeauna brusc la
trecerea frontului (acesta este momentul in care se observa si vijeliile).

Fig. 12.5.1. Turbulenta asociata norului cumulonimbus in disipare


12.6.

Vijelia

Vijelia este fenomenul caracterizat prin intensificarea brusca si de scurta durata a vitezei vantului si prin
schimbarea directiei acestuia. Schimbarea si intensificarea vantului sunt insotite de variatii ale parametrilor
meteorologici, dupa cum urmeaza:

un salt brusc de presiune, urmat de o scadere lanta si progresiva, iar dupa trecerea vijeliei,
o crestere mai lenta;

scadere brusca de temperatura, precedata de o crestere anormala cu cateva ore mai


inainte, care insoteste scaderea presiunii. La sfarsitul vijeliei, scaderea temperaturii este
mai lenta si, de obicei, se produce o reancalzire;

cresterea brusca a umezelii relative, datorata in parte scaderii temperaturii;

De obicei, vijeliile sunt asociate cu trecerea fronturilor reci si se produc in zone cu o dezvoltare maxima a
instabilitatii convective. Elementul esential al formarii este existenta a doi curenti convergenti, cu temperaturi si
umiditati diferite. Intensitatea vijeliei creste cu cresterea contrastului termic si a saltului vantului, care este legat
de saltul de presiune.

Editia 1.0

43

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

12.7.

Tromba

Tromba este un vartej, cu ax vertical, de dimensiuni orizontale mici (20 - 100 m deasupra marii si 200 - 1000 m
deasupra uscatului), in care viteza miscarii turbionare poate depasi 500 km/h, iar viteza verticala 40 - 50 m/s.
Forta centrifuga determina o scadere puternica de presiune in centrul vartejului, determinand o aspirare. Din
acest motiv tromba are aspectul unui con negru, sinuos, care se intinde de la sol pana la baza norului.
Rarefierea aerului determina si o scadere considerabila a aerului. Trombele se dezvolta din vartejurile de nori
(arcus)de la baza unui CB.
12.8.

Orajul

Orajul poate fi definit ca fiind un complex de fenomene care insotesc procesul in cadrul caruia norii convectivi
ating o etapa necesara a dezvoltarii pe verticala, iar conditiile existente determina aparitia si manifestarea in
decursul unui interval oarecare de timp a descarcarilor electrice intre nori si suprafata subiacenta, sau intre
norii invecinati. Deci, orajul este caracterizat de aparitia unuia sau mai multor fulgere urmate de tunete.
O definitie mai completa este: complex de nori insotit de fulgere si tunete sau numai de tunete.

Fig. 12.8.1. Oraje


Norii CB orajosi sau nu, se intalnesc fie in mase de aer omogene, fie asociati cu suprafete de discontinuitate.
In cazul maselor de aer omogene, orajele, daca se produc, se numesc:

convective atunci cand sunt datorate instabilitatii care rezulta fie din incalzirea suprafetei terestre
prin insolatie, fie datorita trecerii unei mase de aer rece peste o suprafata relativ mai calda.

orografice atunci cand se declanseaza datorita reliefului terestru intr-o masa de aer putin stabila.

Orajele frontale sunt asociate suprafetelor de discontinuitate si insotesc liniile de CB asociate


unui front rece sau se dezvolta la altitudine medie, in timpul sezonului cald, in masa de AS sau NS
care insoteste un front cald sau se dezvolta in apropierea unui front stationar sau cvasistationar.

Uneori, orajele apar in sectorul cald al unei perturbatii depresionare intre 100 si 500 km in fata
frontului rece. In acest caz, se numesc oraje prefrontale.

Editia 1.0

44

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

Cauza principala a aparitiei orajelor consta in faptul ca, curentii convectivi determina separarea sarcinilor
electrice de semn contrar existente in norul convectiv, care se acumuleaza langa varf (sarcini pozitive) si langa
baza norului (sarcini negative). In acest sens, varful norului este incarcat pozitiv iar baza este incarcata
negativ.
In timpul descarcarilor electrice, apare neutralizarea acestor sarcini. Sarcinile electrice sunt generate si
separate cu o intensitate care depinde de dezvoltarea norului pe inaltime.
Descarcarea electrica ce apare in interiorul aceluiasi nor sau intre nori diferiti se numeste fulger. Daca
descarcarea se produce intre suprafata subiacenta si nor, aceasta se va numi trasnet.

INDUCIA DE SARCINI LA SUPRAFAA TERESTR

1. sarcinile pozitive sunt induse


la suprafa sub nor pe msur
ce se dezvolt dipolul
2.
sarcinile
pozitive
din
altitudine sunt ecranate de
suprafaa terestr de sarcinile
negative aflate dedesupt
3. dac norul se deplaseaz,
sarcina
electric
de
la
suprafa se va deplasa o dat
cu acesta

Fig. 12.8.2. Distributia sarcinilor electrice in stadiul cumulus congestus


DISTRIBUIA DE SARCIN
INDUCIA DE SARCINI LA SUPRAFAA TERESTR

ORAJ
1.
electrizarea
continu
datorit meninerii curenilor
ascendeni puternici i a
depunerilor de ghea

* Din ce n ce mai multe


sarcini
pozitive
sunt
induse la suprafa pe
msur
ce
continu
formarea greloanelor
* Densitatea de sarcini
negative este cu mult mai
mare dect densitatea de
sarcini pozitive de la sol
astfel
nct
poate
continua
inducia
de
sarcini ctre sol.

2. apar regiuni distincte


din punct de vedere al
sarcinilor electrostatice
pe msur ce acestea
sunt
generate
i
advectate
3. rezultatul este o
distribuie a sarcinilor n
straturi

Fig. 12.8.3. Distributia sarcinilor electrice in norul cumulonimbus matur

Editia 1.0

45

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

DISTRIBUIA DE SARCIN

INDUCIA DE SARCINI LA SUPRAFAA TERESTR

ORAJ
1. generarea de sarcini electrice
nceteaz o dat cu ncetarea
curenilor ascendeni i a depunerilor
de ghea

Din ce n ce mai puine sarcini


electrice sunt induse sub oraj pe
msur ce greloanele se topesc
i cad
Frecvena descrcrilor negative
scade
Sarcinile
negative
sunt
transportate sub nicoval datorit
adveciei de sarcini pozitive ctre
altitudine
Descrcrile pozitive neutralizeaz
sarcinile pozitive din nicoval

Descrcrile
pozitive
neutralizeaz
sarcinile
pozitive din
nicoval

2. continu advecia de
sarcini electrice
3. nu toate greloanele sau topit, astfel nct
exist sarcini electrice
remanente

Fig. 12.8.4. Distributia sarcinilor electrice in norul cumulonimbus in disipare


12.9.

Variatia elementelor meteorologice la trecerea orajului.

In cazul in care trecerea orajului nu este insotita de vijelii, variatiile elementelor meteorologice sunt slabe, dupa
cum urmeaza:

Presiunea atmosferica: Inainte de aparitia orajului presiunea scade, mai accentuat in


apropierea norului orajos. In momentul producerii orajului, presiunea creste rapid, dupa
care urmeaza imediat o scadere si apoi o oscilatie neregulata. Dupa trecerea orajului,
presiunea ramane aproximativ constanta, dar mai mare decat cea dinaintea orajului.

Temperatura: Inainte de aparitia norului orajos, temperatura aerului este ridicata, iar o
data cu aparitia primelor rafale si a picaturilor de ploaie, incepe sa scada.

Umezeala relativa: Inainte de aparitia orajului, umezeala este scazuta; in timpul producerii
fenomenului, aceasta creste din cauza evaporarii ploii si a scaderii temperaturii, iar dupa
trecerea lui, scade din nou.

Vantul: Inainte de aparitia norului orajos vantul slabeste pana ajunge aproape calm. La
trecerea norului, el isi schimba directia si isi mareste intensitatea. Dupa trecerea orajului,
directia revine la cea initiala.

12.10. Grindina
Este definita ca fiind precipitatia solida, sub forma de particule de gheata, fie transparente fie partial sau total opace,
de forma in general sferica, conica sau neregulata, cu un diametru intre 5 si 50 mm, care cade din norii CB.
Grindina se formeaza ca rezultat al inghetarii si cresterii ulterioare a unor picaturi mari, supraracite, care, desi
ating dimensiunea picaturilor de ploaie, nu se desprind din nor inainte de a ingheta. Transportul in sus al
acestor picaturi inghetate de catre curentii ascendenti, combinat cu caderea acestora, determina captarea de
alte picaturi de apa supraracita, ceea ce face ca dimensiunile particolelor de gheata sa creasca prin depunerea
de noi straturi de gheata. La un moment dat, aceste particule de gheata ating asemenea dimensiuni incat
curentii ascendenti nu mai pot sa le sustina, deci vor cade sub forma de grindina sau mazariche.

Editia 1.0

46

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

Fig. 12.10.1. Grindina


De multe ori, grindina este constituita din straturi alternative de gheata limpede si opaca (in general 5 straturi,
putand ajunge pana la 20)

Grindina limpede (transparenta): se formeaza in portiunile inferioare ale norului, unde


temperaturile sunt doar cu putin sub punctul de inghet, iar continutul de apa este foarte
ridicat.

Grindina cu aspect opac: se formeaza in portiunile superioare ale norului orajos, unde
continutul de apa lichida este scazut si temperaturile cu mult sub punctul de inghet.

Marimea boabelor de grindina este proportionala cu viteza curentului ascendent. Se pot determina corelatii
intre vitezele de sustinere ale ghetii si dimensiunile acesteia:
- = 25 mm

v = 22m/s

- = 50 mm

v = 31 m/s

- = 75 mm

v = 40 m/s

Structura celor mai mari tipuri de particule de grindin las s se presupun c ar exista dou posibiliti. Pe
de-o parte, alternana dintre straturile de ghea opac i limpede n marea majoritate a particulelor de
grindin ar putea indica c aceste trec prin faze succesive de desublimare i coalescen. Pe de alt parte,
picturile pot ntlni n cursul traversrii ntmpltoare a norilor att cureni ascendeni ct i descendeni. n
general, este probabil s existe simultan ambele posibiliti.

Editia 1.0

47

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

13.

FENOMENE OBSCURIZANTE

13.1.

Generalitati

Vizibilitatea meteorologic ntr-o direcie dat este cea mai mare distan pn la care un obiect de culoare
nchis, de dimensiuni date, poate fi vzut i identificat la orizont de ctre un observator obinuit. Este aadar
o msurare cu ochiul liber la suprafaa pmntului.
Se pot defini:

Vizibilitatea minimala: vizibilitatea cea mai scazuta dintre vizibilitatile masurate pe toate
directiile;

Vizibilitatea dominanta: vizibilitatea care domina pe cel putin jumatate din orizont (indice
de vizibilitate).

Vizibilitatea oblica: este vizibilitatea determinata in fata cabinei unei aeronave aflate in zbor.

Vizibilitatea de-a lungul pistei (RVR) : este cea mai buna estimare posibila a distantei
pana la care un pilot al unei aeronave aflate pe axul pistei poate vedea marcajele sau
luminile care delimiteaza pista sau care balizeaza axul acesteia.
Obs: RVR este superioara vizibilitatii meteorologice, deoarece, conform definitiei, nu se
cere identificarea obiectului.


13.2.

Se definete vizibilitatea n zbor ca fiind valoarea medie a vizibilitii n faa cabinei unui
avion n zbor. Aceasta poate diferi de cea care ar corespunde transparenei atmosferei,
deoarece este supus mai multor influene.

Nori si precipitatii

13.2.1. Vizibilitatea in nori


Vizibilitatea n interiorul norului variaz n mod sensibil att n spaiu ct i n timp. Independent de diferenele
existente ntre tipurile de nori, norii luai individual sunt departe de a fi omogeni.
n norii Cumulus, vizibilitatea variaz n general de la 10 la 80 metri, n curenii ascendeni, poate scdea de
10-20 metri. n schimb, au fost ntlnite cteodat vizibiliti de 150 metri.
n cazul norilor Stratocumulus, vizibilitatea variaz ntre 30 i 200m n funcie de caracterul i de grosimea
norului. Dac are caracteristicile norului Cumulus, vizibilitatea poate fi foarte sczut. n norul Stratus i n
ceurile nalte, vizibilitatea poate merge de la 40 la 50m. Ea poate fi sczut mai ales dec exist o mare
pierdere net de cldur prin radiaie la partea superioar a unei cei nalte.
Observaiile n norii etajului mijlociu au suscitat mai puin interes dect cele efectuate n straturile joase. n
general, se poate prevedea o vizibilitate de 80 pn la 300m n Altostratus i Altocumulus.
Norii nali reduc de obicei vizibilitatea aer-sol. Totui, suprafaa solului este rareori invizibil, cu excepia
cazului cnd norul nalt se afl n prelungirea unui strat noros al etajului mijlociu. n mod normal, solul este
vizibil n mod clar cu mai muli kilometri nainte, atunci cnd avionul zboar n mari cirriformi. Dac sunt subiri,
ei aproape c nu deranjeaz vizibilitatea vertical. Totui, vizibilitatea vertical este adeseori mai sczut
atunci cnd aeronava zboar deasupra unui strat de nori nali din cauza reflexiei difuze.

Editia 1.0

48

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

13.2.2. Vizibilitatea in precipitatii


Precipitatiile pot duce la scaderi semnificative ale vizibilitatii, cum ar fi in cazul burnitei puternice sau a zapezii
fine, puternice, care pot reduce vizibilitatea la cateva sute de metri.
Efectul precipitaiilor asupra vizibilitii ridic i alte probleme. Prezena de picturi lichide sau de particule
solide n aer n timpul precipitaiilor antreneaz o reducere imediat a vizibilitii. n plus, ea provoac adeseori
dezvoltarea norilor joi i a ceii. De fapt, evaporarea precipitaiilor n cursul cderii prin aerul nesaturat
provoac o cretere a umiditii i o scdere a temperaturii n straturile traversate. O nou condensare pe
nucleele de condensare poate provoca dezvoltarea de nori joi sau de cea, cu apariia de mari probleme de
vizibilitate.
13.2.2.1. Vizibilitatea n zonele cu ploaie depinde att de mrimea ct i de concentratia picturilor de ap
ntr-un volum dat. O ploaie slab are un efect mic, vizibilitatea rmnnd peste 10 km. Dac se
intensific, vizibilitatea se poate reduce ntre 4 i 10 km n ploaia moderat i ploaia puternic poate
reduce vizibilitatea sub 4 km.
Ploaia este definit ca fiind precipitaia de ap lichid care cade din nor.
Caracteristici:

diametrul picaturilor: 0,5 3 mm

viteza de cadere: 4 7 m/s

intensitatea: - slaba: 1 3 mm/h


- moderata: 4 7 mm/h
- puternica: > 8 mm/h

Acopera zone de zeci pana la sute de km in latime si de pana la 1000 km in lungime. Poate cadea din: AS,
NS, SC (precipitatii continue), CU, CB (averse).
Ploaia poate reduce vizibilitatea intr-o maniera foarte variabila. In cazul precipitatiilor fine si persistente,
reducerea vizibilitatii se poate datora si aerului cetos. Pentru precipitatiile moderate / puternice pot provoca,
prin evaporarea lor in timpul caderii o evaporare care duce la saturarea aerului si la o scadere a temperaturii.
O noua condensare pe nuclee deja existente are ca urmare formarea norilor josi (ST) sau a cetii. Aceste
fenomene secundare se intalnesc in general in apropierea liniilor frontale.
13.2.2.2. Burnita. Este definita ca fiind o precipitatie destul de uniforma, caracterizata de picaturi foarte fine de
apa, extrem de apropiate unele de celalalte.
Caracteristici:

diametrul picaturilor: 0,1 0,5 mm

viteza de cadere: 1 2,5 m/s (intr-un aer in repaus)

intensitatea: 0,25 mm/h.

Acopera zone de sute de km si este generata de norii ST compacti si densi (foarte rar SC)
Burnita poate reduce vizibilitatea pana la valori intre 0,5 si 3 km. In cazul in care este insotita si de ceata,
vizibilitatea poate fi sub 0,5 km, iar in cazul unei burnite dense, vizibilitatea este cam aceeasi ca in ploaia
moderata.

Editia 1.0

49

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

13.2.2.3. Ninsoarea poate reduce vizibilitatea mai mult dect ploaia. Intensitatea ninsorii se apreciaz dup
aceleai praguri de vizibilitate ca la ploaie. Efectul vntului este important n apropierea solului,
deoarece poate duce la formarea viscolului mai ales dac zpada este uscat i afnat.
Este definita ca fiind precipitatia solida, sub forma de fulgi de zapada rezultati in urma cristalizarii
apei in sistem hexagonal.
Caracteristici:

temperatura de la sol sa fie cuprinsa, in general intre 1 si 5 grade celsius;

viteza de cadere 1 2 m/s

Acopera zone, in general, comparabile ca dimensiuni cu ploaia si poate cadea din aceleasi categorii de nori ca
si precipitatiile lichide.
Ninsoarea reduce vizibilitatea mai mult decat ploaia. Astfel, pentru o ninsoare moderata, vizibilitatea poate
scadea sub 1 km, iar pentru zapada puternica, vizibilitatea poate fi intre 50 si 200 m. Vizibilitatea poate fi
redusa si in conditii de zapada uscata si fina asociata cu intensificari ale vantului.
Vizibilitatea oblica poate scadea in cazul ninsorii foarte mult, fulgii avand o miscare relativa cvasi-orizontala
fata de aeronava.
13.3.

Vizibilitatea si particolele mari in suspensie

Pentru viteze mari al vantului, particolele avand dimensiuni mari pot fi mentinute in aer prin turbulenta. Aceste
particole pot fi fulgi de zapada sau litometeori (praf, nisip).
13.3.1. Zapada viscolita.
Se pot utiliza doua interpretari ale fenomenului:
13.3.1.1. Transportul de zapada la sol: datorita vantului puternic si turbulent, zapada este transportata paralel
cu suprafata solului. Vizibilitatea orizontala nu este afectata la nivelul de 2 m.
13.3.1.2. Transportul de zapada la inaltime: in acest caz, zapada este puternic spulberata la inaltimi mari, iar
vizibilitatea este mult redusa (mai laes daca se asociaza si cu ninsoarea).
13.3.2. Furtuni de praf / nisip.
Furtunile de praf / nisip sunt in general fenomene locale si arareori dureaza mai mult de cateva ore.
Furtunile de praf se compun din particule mici de praf fin care pot, n anumite cazuri s se repartizeze pe
nlimi de mai muli kilometri deasupra solului. Formarea furtunilor de praf depinde de trei factori: prezena
prafului, viteza vntului i gradul de stabilitate al aerului.
Vntul trebuie s fie cel puin moderat pentru a agita praful. Pentru a exista o micare vertical (ntins)
trebuie ca aerul s fie instabil (se existe o stratificare termic instabil a aerului). n condiii de stabilitate,
turbulena creat de vnt este amortizat i praful nu se poate ridica dect civa metri. ndat ce inversiunea
nocturn, dispare, praful se ridic la nlimi mai mari i se stratific n mod automat pe vertical, particulele
cele mai mici atingnd nivelurile cele mai ridicate.
Furtunile de praf sunt de cele mai multe ori locale, cu rafale slabe ale vntului. n schimb, ele pot cteodat s
se prelungeasc i s se extind. Pentru aceasta trebuie s existe un aport de praf de la suprafa astfel nct
ele s-i piard intensitatea maxim, la nivelul solului. Atunci cnd furtunile traverseaz regiuni fr praf,
vizibilitatea crete treptat pe msur ce particulele cele mai grele cad din nou la sol i nu mai sunt nlocuite.

Editia 1.0

50

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

Furtunile de praf cele mai intense i mai extinse se produc atunci cnd exist vnturi puternice, care vin de
deasupra regiunilor deertice. n cazul n care condiiile sunt instabile, ele pot dura ore ntregi i vizibilitatea se
poate reduce la cteva sute de metri, sau, n cazuri extreme, la civa metri. Cea mai mare parte a particulelor
sunt mult prea mici pentru a cdea cu viteze apreciabile sub aciunea greutii. Disiparea definitiv datorat
precipitaiilor poate cteodat s se produc la mii de kilometrii de locul de origine.
Pericolele n ceea ce privete vizibilitatea, pe care le prezint furtunile de praf i furtunile de nisip la decolare i
la aterizare sunt evidente. Problemele n zbor sunt adeseori agravate n regiunile deertice prin lipsa
aerodromurilor de rezerv adecvat pentru aterizare. Comunicaiile radio pot fi deasemenea perturbate de
interferenele electrice i pot apare probleme de navigaie.
13.4.

Vizibilitatea si particulele mici in suspensie

13.4.1. CEAA
Este o suspensie de picaturi mici de apa, cu diametre cuprinse intre 1 si 10m, care reduce vizibilitatea sub
1km.
Vizibilitatea in ceata depinde de:

dimensiunea particulelor (particule mici - vizibilitate redusa);

concentratia de particule (concentratie mare - vizibilitate redusa).

Vaporii de ap ajung n starea saturat prin rcirea aerului umed, printr-un aport de vapori de ap n atmosfer
sau prin amestecul a dou mase de aer apropiate de starea de saturaie i aflate la temperaturi diferite.
Se pot clasifica, din punct de vedere al maselor de aer:
a) Ceuri din interiorul masei de aer
b) Ceuri frontale
13.4.2. Ceuri n interiorul maselor de aer
13.4.2.1. Ceaa de radiaie este un fenomen obscurizant din interiorul unei mase de aer. Aerul trebuie s
rmn staionar sau s se deplaseze lent i trebuie s fie suficient rcit datorit pierderii prin
radiaie a cldurii. Rcirea prin radiaie este mai ales un fenomen de uscat, dar cteodat joac un
rol secundar n formarea ceurilor deasupra mrii.
Condiiile eseniale pentru formarea ceii de radiaie sunt urmtoarele:
a) Umiditatea relativ mare n apropierea suprafeei solului: poate exista o cantitate suficient de vapori
de ap n primii aproximativ 100m sau o alimentare cu vapori de ap prin evaporarea produs n
apropierea unui sol umed. Este necesar n acest caz o rcire uoar pentru a fi atins punctul de
saturaie.
b) Cer senin sau puin noros: n cursul nopii, att la sol ct i n straturile joase ale atmosfere, se poate
produce o rcire puternic, legat de :

dorsala

anticiclon

mlastina barometrica

c) Vnt slab la suprafa: Dac aerul este calm, se va forma doar rou sau un strat subire de cea la
sol. n schimb, un vnt moderat sau puternic vor dispensa ceaa i va conduce la formarea de nori

Editia 1.0

51

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

de turbulen (stratus sau stratocumulus). Viteza vntului cea mai favorabil este n general de 1
pn la 4 metri.
Proces de formare: Pe un cer degajat si vant slab, la sfarsitul zilei sau noaptea, radiatia solului este intensa.
Prin turbulenta, racirea se transmite in straturile de aer invecinate, astfel incat, daca racirea este suficienta,
temperatura devine egala cu temperatura punctului de roua, deci apare fenomenul de condensare care are ca
rezultat aparitia picaturilor de apa in suspensie.
O cea de radiaie poate persista, chiar dac au disprut condiiile de formare. n consecin, un strat noros
care se etaleaz la niveluri mai ridicate poate ntrzia disiparea ceii pn la o or avansat n zi. Prin disipare,
ceaa se poate transforma n stratus sau stratus fractus. Acetia sunt numii adeseori cea la nlime.
Nopile lungi i o temperatur sczut la suprafaa solului sunt n condiii propice formrii ceii. Aceste situaii
sunt tipice pentru perioada de iarn, dei rcirea sezonier a suprafeei terestre este adeseori mai mare
toamna n anumite locuri unde predomin cerul senin n acest perioad a anului. Cteodat, condiii de cer
nnourat i de precipitaii n ziua precedent favorizeaz formarea ceii printr-o cretere a umiditii i o
scdere a temperaturii pe msur ce norii dispar n cursul nopii.
n medie, temperaturile nocturne ating minima ctre rsritul soarelui, cu o frecven maxim care tinde s se
situeze o or mai trziu de rsrit. Aceasta rezult adeseori dintr-o cretere uoar a turbulenei care
provoac ngroarea ceii existente sau formarea ei brusc dac iniial exist depuneri de rou.
Topografia i starea solului sunt adeseori responsabile de formarea ceurilor de radiaie care sunt mai degrab
localizate. Un drenaj catabatic al aerului rece i o rcire nocturn net a aerului n locuri adpostite pot
antrena formarea de bancuri de cea n vi sau alte regiuni joase. Rurile, lacurile i regiunile mltinoase
furnizeaz un aport suplimentar de vapori de ap care este responsabil n anumite cazuri de formarea ceii.
13.4.2.2. Ceaa de advecie se formeaz deasemenea n interiorul unei singure mase de aer. Aceasta se
dezvolt atunci cnd un aer aflat la o anumit temperatur se deplaseaz dintr-un loc ntr-un alt loc
unde temperatura este diferit. Pot aprea dou cazuri. Un aer cald poate traversa o suprafa mai
rece sau un aer rece poate traversa o suprafa mai cald.
Dac un aer cald traverseaz o suprafa mai rece, rcirea la contactul cu suprafaa subiacent produce acest
tip de cea de advecie. Rcirea prin contact stabilete mai nti o inversiune de suprafa iar turbulena va
difuza apoi rcirea n straturile joase. Ceaa se formeaz atunci cnd a existat o rcire suficient. Radiaia
poate fi un factor complementar i, n acest caz, se formeaz ceaa advectivo-radiativ.
13.4.2.3. Ceaa de pant este o alt form de cea de advecie. Aceasta se produce atunci cnd aerul se
satureaz prin detena adiabatic pe msur ce se ridic n lungul unei pante ctre presiuni
inferioare. Aerul trebuie totui s aib o umiditate iniial relativ ridicat i panta trebuie s fie destul
de lung. Condiii de stabilitate trebuie s domine n stadiul de saturaie. Are loc o racire care va
favoriza saturarea aerului. Aceasta va determina condensarea si formarea cetii.
13.4.2.4. Ceata de evaporare:
Proces de formare: Apare cand o masa de aer rece trece peste o suprafata calda si umeda. Prin
turbulenta, umiditatea se propaga vertical si are ca rezultat saturarea masei de aer rece
(condensare). Apar picaturile de apa in suspensie.
Formarea cetii este adeseori rezultatul trecerii unui aer rece deasupra unei suprafee de ap mai
cald. O cea subire va persista att timp ct va dura stratificarea stabil sau inversiunea din aerul
rece. n acest timp, nclzirea aerului rece prin contact cu apa mai cald i prin restituirea cldurii
latente poate sfri prin a distruge stabilitatea antrennd astfel disiparea ceii, n timp ce alimentarea
cu vapori de ap de la suprafaa umed poate persista.

Editia 1.0

52

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

Caracteristici principale:

Vantul trebuie sa fie foarte slab;

Diferenta dintre cele doua mase de aer este de minimum 100C;

Turbulenta apare prin convectia declansata in urma incalzirii bazei aerului rece, astfel
ceata prezinta la baza sa un interval curat (de cativa decametri).

13.4.2.5. Ceaa maritim se poate dezvolta atunci cnd un aer cald i umed se deplaseaz ntr-o manier
regulat deasupra unei suprafee maritime mai reci un timp mai ndelungat. O rcire rapid n
straturile joase poate duce la formarea de aer ceos i de cea atunci cnd un aer cald continental
traverseaz o suprafa maritim mai rece.
13.4.2.6. Ceata de amestec:
Proces de formare: doua mase de aer umede dar nesaturate si cu temperaturi net diferite sunt
amestecate prin turbulenta. Excedentul de vapori de apa poate genera ceata de amestec.
Situatii favorabile de formare: Masele de aer au umezeli specifice ridicate, ecart mare de
temperatura intre cele doua mase de aer si exista o turbulenta suficienta. Aceasta situatie apare, in
general, in prezenta unui front (de regula mai favorizant este frontul cald).
13.4.2.7. Alte tipuri de ceata:
ceata de smog:

- apare in zonele urbane/industriale datorita prezentei unei multitudini de


nuclee de condensare (particole de fum, etc.)

ceata de abur:

- apare la trecerea unei mase de aer rece peste o suprafata de apa calda,
prin condensarea vaporilor de apa de la suprafata apei.

13.4.3. Ceuri Frontale


Pe lng ceaa care se dezvolt n interiorul unei mase de aer, se poate forma ceaa frontal, prin
interaciunea a dou mase de aer. Un astfel de tip de cea se poate dezvolta n dou moduri diferite. Primul
tip de cea provine din saturarea aerului provocat de precipitaii continue. Aceste condiii se ntlnesc n
aerul rece i n faa unui front cald, cu nori de tip Stratus joi sau ceaa pe care o numim cea prefrontal.
Cellalt tip de cea se dezvolt la trecerea unui front. Din punct de vedere sinoptic, poate fi considerat ca fiind
o extindere n jos pn la sol a sistemului noros. Astfel de cea se disipeaz de obicei dup trecerea frontului,
dar poate persista n regiunile muntoase. Ceaa postfrontal se poate dezvolta de asemenea n anumite cazuri.
Aerul din sectorul cald poate trece deasupra unei suprafee continentale mai reci, ceea ce antreneaz formarea
de nori Stratus joi sau de cea. O cea format n acest mod este clasat n cadrul ceurilor de advecie.
13.4.4. Disiparea Ceii
Ceaa se poate disipa n mod natural prin turbulen sau prin nclzire. Dei o turbulen slab este necesar
pentru dezvoltarea ceii, un amestec cu extindere pe vertical a unui aer mai cald i mai uscat poate provoca
disiparea acesteia. Radiaia solar este absorbit de ctre sol i ntr-o msur mai mic de ctre stratul de
ceat. Atunci cnd aerul n contact cu solul se nclzete, particulele ncep s se evapore. n acest timp, o
reflexie difuz se produce ncepnd din vrful stratului de cea, ca i la vrful norului. nclzirea solului este
deci mai puin important dect ar fi fost ntr-o zi cu cer senin i fr cea, iar ceaa tinde s se protejeze ea
nsi contra disipri datorate nclzirii solare.
Obs.: Inaintea disiparii cetii de radiatie se observa o deteriorare a vizibilitatii pentru un scurt interval de timp
(30 : 60 min.).

Editia 1.0

53

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

13.4.5. Fumul
Cteodat, poluanii naturali sau artificiali pot pune probleme de vizibilitate aviaiei. Particulele cele mai mari
au tendina s cad, dar, marea majoritate a poluanilor, sub form de particule i separate, rmn n aer.
Mrimea acestor particule este adeseori comparabil cu cea a picturilor de ap care compun ceaa sau aerul
ceos.
Fumul emis de courile industriale i domestice poate deveni o problem n prezena unei inversii. n cazul
unui vnt slab i a unui timp umed, este posibil s se formeze i cea, efectul combinat al ceii i al fumului
poate micora serios vizibilitatea. Acest fenomen poart denumirea de "smog".
Reducerea vizibilitii datorit fumului depinde de :
a) debitul de emisie al fumului de ctre co;
b) distana coului fa de aerodrom;
c) viteza cu care fumul este depistat de vnt i turbulen.
Vnturile puternice amelioreaz vizibilitatea, prin faptul c dispun poluanii la orizontal. Concentraia i
turbulena pot deasemenea s diminueze concentraia de fum prin dispersarea poluanilor pe vertical Ploaia
sau zpada pot deasemenea s joace un rol important n purificarea atmosferei.
13.4.6. Pacla.
Este o suspensie de particole solide (praf, nisip), umiditatea relativa a aerului fiind sub 65 : 70%, astfel incat
picaturile sa se evapore.
Vizibilitatea este redusa, in general, pana la valori de 1 km.

Editia 1.0

54

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

14.

Notiuni de statica atmosferei

14.1.

Generalitati.

Atmosfera este invelisul gazos al pamantului. Compozitia chimica a aerului uscat este urmatoarea:

azot

78%

oxigen

21%

alte gaze

1% (din care CO2 0,03%).

In atmosfera mai exista si o mare cantitate de apa, sub diverse forme, precum si particule de praf, fum, etc.
(litometeori).
Atmosfera poate fi impartita in mai multe straturi, dintre care cel mai inferior, troposfera, genereaza si contine
cam 99% din fenomenele meteorologice si conditiile de vreme.

Fig. 14.1.1. Structura verticala a atmosferei

Editia 1.0

55

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

14.1.1. Troposfera.
Grosimea troposferei variaza intre 16 km la ecuator si 9 km. la poli. In troposfera temperatura aerului scade cu
inaltimea, pana la limita superioara a troposferei care se numeste tropopauza.
14.1.2. Stratosfera.
Stratosfera se extinde de la tropopauza pana la inaltimea de 50km., temperatura acesteia ramanand
aproximativ constanta pe toata inaltimea ei, in jur de 00C. Acest lucru se datoreaza existentei stratului de ozon,
care absoarbe radiatia solara.
14.1.3. Definitii
QFE presiunea atmosferica la cota oficiala a aerodromului. Atunci cand aeronava se afla pe sol, altimetrul va
arata "zero".
QNH presiunea atmosferica redusa la MSL. Altimetrul va indica cota aerodromului, cand aeronava se afla pe
sol.
QNE inaltimea indicata pe altimetru cand acesta este calat la presiunea standard de 1013,25 hPa.
Inaltime distanta verticala dintre sol si un nivel, punct sau obiect considerat ca un punct.
Altitudine distanta verticala dintre MSL si un nivel, punct sau un obiect considerat ca un punct.
Cota (elevatie) distanta verticala dintre MSL si un punct sau nivel aflat pe suprafata Pamantului.
14.2.

Tipuri de atmosfere

14.2.1. Atmosfera omogena


Este caracterizat de condiia ca densitatea s fie constanta

= const
Consecinta direct este c atmosfera omogena este limitata superior, adica exista un nivel z unde p(z) = 0.
Dac se consider c: p0 = 1013.25 hPa, = 1 kg/m3, iar g = 10m/s2 ,
atunci grosimea atmosferei omogene va fi:
H=z-z0=1013,5m
14.2.2. Atmosfera izoterma
Este caracterizat de condiia ca temperatura sa fie constanta
T= const.
Consecinta direct este c atmosfera izoterma nu este limitata superior (p(z)=0 doar pentru z=).
14.2.3. Atmosfera politropa
Atmosfera politropa prezinta un gradient vertical al temperaturii constant ():
T(z)=T0-z
Consecinta direct este c atmosfera politropa este marginita superior: p(z) = 0 pentru z = z0+T0/,
atunci grosimea atmosferica va fi:
H=z-z0 = T0/

Editia 1.0

56

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

14.2.4. Atmosfera adiabatica


Atmosfera politropa prezinta un gradient vertical al temperaturii:

= a = g / cp = 0.01 K/m (gradient adiabatic uscat),


unde cp=caldura specifica la presiune constanta pentru aerul uscat.
Consecinta direct este c grosimea atmosferei stratificate adiabatic uscat la o temperatura T0 = 300K este de
30.000m.
Pentru atmosfera stratificata adiabatic umed ( = s = 0.0065K/m), avem o grosime de cca 46.150m
14.2.5. Atmosfera ideala
(standard, ICAO: 1964; Ref: Doc. ICAO 7488)
Este caracterizat de:

14.3.

Compozitie chimica: aer uscat, considerat gaz ideal

Presiunea atmosferica la nivelul mediu al marii: 1013.25 hPa

Temperatura la nivelul mediu al marii: 150C=288K

Densitatea la nivelul mediu al marii: 1.225 kg/m3




Acceleratie gravitationala g=const=9.8m/s2


Stratificare termica:


de la MSL la z = 11km: politropa, = 6.50C/km (scadere)

de la 11km la 20 km izoterma: T = 56.50C

de la 20km la 32 km politropa, = 10C/km (crestere)

Formule barice

14.3.1. Variatia presiunii cu altitudinea


Presiunea este maxima la baza atmosferei. Intrucat:
Presiunea = Grosimea x Densitatea,
valoarea presiunii la suprafata sau la orice nivel, va depinde si de densitatea aerului deasupra acelui punct, nu
numai de altitudine. Densitatea, la randul ei, variaza cu temperatura si continutul de apa a aerului.
Presiunea atmosferica variaza cu temperatura si continutul de vapori de apa, in spatiu sau in timp, dar cea mai
mare variatie este cu inaltimea. Presiunea medie la Nivelul Mediu al Marii (Mean Sea Level - MSL) este de
1013,2 hPa scazand cu altitudinea astfel:
100 hPa.................53000 ft.
200 hPa.................38000 ft.
300 hPa.................30000 ft.
500 hPa.................18000 ft.
700 hPa.................10000 ft.

Editia 1.0

57

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

Rata de scadere a presiunii cu altitudinea este considerata in mod obisnuit ca fiind:


1 hPa/30 ft. intre sol si 20000 ft.;
1 hPa/50 ft. intre 20000 ft. si 40000 ft.;
1 hPa/100 ft. peste 40000 ft.

Fig. 14.3.1. Variatia presiunii atmosferice si a densitatii aerului cu altitudinea


14.3.2. Ecuatia staticii atmosferei (a echilibrului hidrostatic)
p
= g
z

14.3.3. Treapta barica


Reprezinta grosimea stratului atmosferic necesara unei scaderi a presiunii cu 1 hPa si rezulta din:
z
1
=
p
g

Pentru densitatea aerului uscat de cca 1kg/m3 si g = 10m/s2 avem un gradient baric vertical de 10Pa/m,
adica 0.1 hPa/m. Aceasta implica o scadere a presiunii cu 1 hPa la 10m, deci o treapta barica de 10m.
Pentru conditii atmosferice standard, la nivelul marii treapta barica este de 1 hPa la 8m.

Editia 1.0

58

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

15.

Responsabilitati

Nu este cazul

16.

Inregistrari SMC

Prezentul Manual nu genereaza inregistrari SMC

17.

Anexe

Anexa1: Lista figurilor

Editia 1.0

59

DATA: 10 martie 2010

ROMATSA R.A.-DATM

Manual Sinoptica si Aeronautica tehnicieni


DGO-OPR-MAN2817-MANSIATH

Anexa 1 Lista figurilor


Fig. 7.2.1. Front cald ...............................................................................................................................................................................7
Fig. 7.3.1. Front rece ...............................................................................................................................................................................8
Fig. 7.4.1. Front oclus cu caracter cald ...................................................................................................................................................9
Fig. 7.4.1. Front oclus cu caracter rece...................................................................................................................................................9
Fig. 8.1.1. Structuri barice .....................................................................................................................................................................12
Fig. 8.3.1. Campul baric climatic pentru luna ianuarie ..........................................................................................................................13
Fig. 8.3.2. Campul baric climatic pentru luna iulie.................................................................................................................................14
Fig. 8.4.1. Tipul I de repartiie a presiunii atmosferice medii la nivelul mrii .........................................................................................14
Fig. 8.4.2. Tipul II de repartiie a presiunii atmosferice medii la nivelul mrii .......................................................................................15
Fig. 8.4.3. Tipul III de repartiie a presiunii atmosferice medii la nivelul mrii ......................................................................................16
Fig. 8.4.4. Tipul IV de repartiie a presiunii atmosferice medii la nivelul mrii......................................................................................16
Fig. 8.4.5. Tipul V de repartiie a presiunii atmosferice medii la nivelul mrii.......................................................................................17
Fig. 8.4.6. Tipul VI de repartiie a presiunii atmosferice medii la nivelul mrii......................................................................................18
Fig. 8.4.7. Tipul VII de repartiie a presiunii atmosferice medii la nivelul mrii.....................................................................................18
Fig. 9.2.1. Givraj opac (chiciura) ...........................................................................................................................................................20
Fig. 9.2.2. Gheata transparenta ............................................................................................................................................................21
Fig. 9.2.3. Givraj mixt ............................................................................................................................................................................21
Fig. 11.4.1. Turbulenta convectiva nu este intotdeauna asociata cu nori ............................................................................................31
Fig. 11.4.2. Zborul in norii convectivi....................................................................................................................................................32
Fig. 11.4.3. Stadii de dezvoltare ale norului cumulonimbus .................................................................................................................33
Fig. 11.6.1. Undele de munte formare si elemente asociate.............................................................................................................36
Fig. 12.4.1. Nor cumulonimbus ............................................................................................................................................................40
Fig. 12.4.2. Formarea norului cumulonimbus stadiul cumulus mediocris..........................................................................................41
Fig. 12.4.3. Formarea norului cumulonimbus stadiul cumulus congestus.........................................................................................41
Fig. 12.4.4. Formarea norului cumulonimbus stadiul cumulonimbus matur ......................................................................................41
Fig. 12.4.5. Formarea norului cumulonimbus stadiul cumulonimbus in disipare...............................................................................42
Fig. 12.5.1. Turbulenta asociata norului cumulonimbus in disipare .....................................................................................................43
Fig. 12.8.1. Oraje..................................................................................................................................................................................44
Fig. 12.8.2. Distributia sarcinilor electrice in stadiul cumulus congestus..............................................................................................45
Fig. 12.8.3. Distributia sarcinilor electrice in norul cumulonimbus matur .............................................................................................45
Fig. 12.8.4. Distributia sarcinilor electrice in norul cumulonimbus in disipare ......................................................................................46
Fig. 12.10.1. Grindina...........................................................................................................................................................................47
Fig. 14.1.1. Structura verticala a atmosferei.........................................................................................................................................55
Fig. 14.3.1. Variatia presiunii atmosferice si a densitatii aerului cu altitudinea ....................................................................................58

Editia 1.0

A-1

DATA: 10 martie 2010