Insulele de deeuri din

Oceanul Pacific
105 din deeuri ajung n Oceane. In partea nordica a oceanului Pacific exista un
curent, curentul subtropical al Pacificului de Nord (North Pacific Subtropical Gyre), un fel de
spirala unde se intalnesc mai multi curenti oceanici creati initial de miscarea maselor de
aer. Acum mai bine de 50 de ani, inainte de poluarea masiva a apelor, zona era un desert
oceanic, cu putini pesti mari sau mamifere. Insa acum este umpluta cu altceva in afara de
plancton: tone de gunoi, majoritatea din plastic. Este cea mai mare groapa de gunoi din
lume si pluteste in mijlocul oceanului.
Curentul a dat nastere de fapt la doua mase de deseuri, ambele in crestere, una in vest
si una in est, ca niste insule plutitoare. Cea estica este situata intre Hawaii si California,
iar specialistii estimeaza ca are suprafata cam de 2 ori mai mare decat cea a Texasului.
Cea vestica s-a format in estul Japoniei adica vestul insulelor Hawaii. Cum majoritatea
curentilor se schimba constant in functie de anotimp, masele de gunoi plutesc si pozitia lor
variaza cu 23-37 grade latitudine. Ambele sunt masive si aduna deseuri din intreaga lume.
Cele doua sunt legate intre ele de un curent subtire, lung de aproximativ 10 000 de km ,
considerat a fi zona de convergenta unde se acumuleaza o cantitate semnificativa de
resturi, aproape 100 de milioane de tone.
Ramasitele organice, biodegradabile din apa sunt in mod normal descompuse in substante
inofensive de bacterii si alte microorganisme din mediul acvatic. Cand sunt adaugate
cantitati foarte mari de materiale poluante, rezerva de oxigen din apa este distrusa,
omorand aceste organisme. Apa nu se mai poate curata singura, celelalte forme de viata
dispar mediul devine mort din punct de vedere biologic. Ceea ce s-a intamplat si in
oceanul Pacific. Din cauza actiunii oceanului, majoritatea deseurilor s-au rupt in bucatele,
ceea ce face si mai grea gasirea unui plan de curatare.
Plasticul

reprezinta 90% din gunoiul care pluteste in

apele

oceanului planetar. S-a estimat ca in fiecare

mila patrata de ocean exista
46 000 de bucati de pet-uri. In
unele zone, cantitatea de
plastic o depaseste pe cea de
plancton, raportul fiind cam de
6:1. Din 91 de milioane de
tone de plastic produs in
fiecare an, cam 9 milioane
ajung in ocean. 70% din
acesta se scufunda, afectand
viata din straturile inferioare.
Restul pluteste, condus de

curenti,

sau este adus de valuri la mal.

Efectul devastator al acestei gropi de gunoi nu se limiteaza la ecosistemul

marin. In fiecare an, sute de milioane de buatele de plastic lasate in mari ajung in
lantul alimentar, ceea ce este cu atat mai periculos cu cat se comporta ca un fel de

bureti pentru chimicalele nocive rezultate din activitatea umana. Tot ce ajunge in apa
este consumat de animalele pe care le gasim la un moment dat in farfuriile noastre.