HOMEOSTAZIA - FLUIDE SI ELECTROLITI

APA- este lichidul solvent al tuturor substantelor chimice, organice si anorganice

necesare bunei functionari a organismului.
Se afla in organism in doua stari:
- libera - circulanta
- fixa - structurala (intra in constitutia moleculelor)
Apa libera reprezinta 70 % din greutatea organismului si se repartizeaza
astfel: - 50% in interiorul celulelor (lichid intracelular)
- 15% in spatiile lacunare (lichid interstitial)
- 5% circula in vase (lichid plasmatic)
Lichidul interstitial si plasmatic sunt numite lichide extracelulare.
Apa mentine in solutie o serie de saruri minerale.
Mediul intern al organismului este o solutie apoasa de saruri minerale, formand
partea fundamentala a plasmei sanguine, a limfei si a lichidului interstitial.
Sarurile minerale mentin presiunea osmotica a lichidelor din organism.
Nevoia de apa a adultului este de 2000 - 2500 ml/zi. La copil nevoia de
apa este mai mare, in raport cu greutatea corporala, astfel sunt necesare: - 180
ml apa / kg corp in primele 6 luni
- 150 ml apa / kg corp intre 6 - 9 luni
- 120 ml apa / kg corp intre 9 - 12 luni
- 100 ml apa / kg corp peste 12 luni
Necesarul de apa se acopera prin aportul ali8mentar fie sub forma de
lichide, fie sub forma de apa continuta in alimentele solide.
Eliminarea apei din organism se face pe mai multe cai, astfel:
- 1000 - 1500 ml se elimina prin urina
- 500 - 1000 ml - prin transpiratie
- 350 - 500 ml - sub forma de vapori din plamani
- 100 - 200 ml - prin intestin (scaun)
Normal, este un echilibru intre lichidele introduse in organism si pierderile
fiziologice. In situatiile patologice se produce dezechilibrul ce duce la
deshidratare sau hiperhidratare. Exista mai multe tipuri de sindroame de
deshidratare:

1) deshidratarea izotona - cand aportul insuficient sau pierderile

intereseaza in acelasi procent apa si electrolitii (varsaturi, diaree, aspiratie
1

gastrica sau intestinala, fistula gastrica, paracentezele repetate, hemoragii

masive). Se pot pierde 2 - 3 l sau chiar 5 - 10 l /24 ore.
2) deshidratarea hipertona - apa se elimina in proportie mai mare
(prin polipnee, intre 1 - 1,5 l/zi, transpiratie excesiva 2 - 3 - 5 l/zi).
3) deshidratarea hipotona - se elimina sarurile in proprtie mai mare ( in
poliuriile patologice sau cele provocate prin diuretice).
HOMEOSTAZIA : totalitatea constantelor biochimice sau biofizice ale
mediului intern, sistemul de coordonare si control al homeostaziei fiind neuroendocrino-vegetativ.
II. Stabilirea necesitatilor hidrice si minerale
Se face prin: -stabilirea felului deshidratarii
- simptomatologia deshidratarii
- investigatii de laborator.
Diferenta dintre cifra normala a unui ion din plasma si cifra constatata la
bolnav reflecta deficitul lui la un litru de apa extracelulara. Aceasta se inmulteste
cu cantitatea totala de apa extracelulara, care la un individ de 70 kg este de 14 l.
Cifra obtinuta reprezinta deficitul global al ionului respectiv. Daca nu se poate
stabili cu certitudine felul deshidratarii, se administreaza in parti egale glucoza si
solutii izotonice de saruri minerale.
Cantitatea lichidelor necesare organismului se stabileste prin
insumarea ratiei de intretinere si a ratiei de corectare a dezechilibrelor
anterioare:
- ratia de intretinere = pierderile de lichide / 24 ore
- ratia de corectare = se face pe baza analizelor de laborator ( de catre
medic).
Nevoia de apa a copilului deshidratat se determina dupa suprafata
corporala, prin tabele speciale, iar la sugar dupa greutatea corporala: 100 -180
ml /kg corp (valori obtinute din totalizarea pierderilor normale ale copilului): - 25 30 ml perspiratie
- 50 -100 ml transpiratie
- 10 - 20 ml prin scaun
- 35 - 40 ml urina/ kg corp/24 ore, precum si a pierderilor in plus
(diaree, varsaturi, febra).

III. Urmarirea bilantului lichidian

Pentru a urmari bilantul lichidian este necesar sa se noteze atat intrarile
cat si iesirile (diureza masurata exact + alte pierderi).
Intrarile - sunt constituite din apa din alimente si bauturi (apa, supe, ceai,
etc), pe de o parte si prin apa provenita din metabolismul celular, pe de alta
parte. Mai sunt, uneori, si alte intrari prin: perfuzie, transfuzie, etc.
Iesirile - sunt constituite prin urina, scaun si pierderi insensibile (cale
pulmonara si cutanata), sau pot fi pierderi anormale, patologice: pierderi in caz
de febra, varsaturi, diaree, fistule, aspiratii, drenaje, etc, care vor fi de asemenea
masurate si evaluate cat mai exact si notate in bilantul lichidian.
! De retinut: - pentru fiecare grad peste 37[B1]0C, se va calcula o
pierdere suplimentara de 500 ml
- se va nota, de asemenea, de cate ori a fost schimbat un
pansament si gradul de imbibare. Se estimeaza ca, printr-un pansament
abundent imbibat, se pot pierde circa 500 - 700 ml de apa.
- un bilant echilibrat intre intrari si iesiri mentine o
hidratare constanta.

BILANT INTRARI - IESIRI

INTRARI

IESIRI

bauturi = 1000

urina 1000 - 1500

alimente = 1000

scaun 100

metabolism 300

pierderi insensibile 800

Perfuzii

pierderi anormale:
- febra
- voma
- diaree
- fistule

BILANT LICHIDIAN
Bilantul vizeaza mentinerea unui echilibru intre pierderile de apa si
cantitatile care vor trebui administrate.
INTRARI

digestiv

8h16h

16h24h

0h8h

TOTAL

600

600

100

1300

----

----

----

300

300

----

IESIRI

8h16h

16h24h

0h8h

TOTAL

urina

500

300

500

1300

300

scaun

----

----

----

100

600

alte*

----

----

----

----

24 h

24h

(bauturialiment
e
metabo-lism
celular
alte

TOTAL INTRARI = 2200

*

TOTAL IESIRI = 2200

= inclusiv solutiile folosite pentru administrarea medicamentelor.

NOTA: modificarile in limite fiziologice nu au semnificatie. Paralel cu bilantul

lichidian, este necesar sa se faca si graficul evolutiei greutatii corporale.
CALCULUL RITMULUI (RATA DE FLUX) DE ADMINISTRARE A SOLUTIILOR
PERFUZABILE
Daca este prescrisa o anumita cantitate de solutie de catre medic, si
cunoscand timpul (numarul de ore) in care aceasta trebuie perfuzata pacientului,
asistenta medicala trebuie sa poata calcula ritmul administrarii solutiei, incat el
sa fie constant pentru toata durata indicata. Se vor folosi urmatoarele trei
formule:
FORMULA 1 : total solutie/ total ore = mililitru/ore
FORMULA 2 : mililitru/ora x factor picurator = picaturi/ora
FORMULA 3 : total solutie x factor picurator / numar de ore x 60 minute = picaturi
/ minut
unde : factor picurator = picaturi / mililitru, dupa care urmeaza
- picurator copii = micro = 60 picaturi / mililitru
- picurator adult = macro = 15 picaturi / mililitru
- picurator sange = 10 picaturi / mililitru
exemplu: un pacient adult are prescris 100 ml solutie de administrat in 6 ore.
Asistenta isi va calcula ritmul de picaturi / minut, conform formulei 3 :
picaturi / minut = 1000 x 15 / 6 x 60 = 41,67 (42).

IV. Masurarea greutatii corporale.

Scop : - apreciaza starea de nutritie a pacientului
- stabileste necesitatile valorice
- stabileste doza terapeutica de medicamente
- urmareste evolutia unor afectiuni (edeme, ciroza hepatica,
insuficienta cardiaca, etc).
Indicatii : - la toti pacientii internati, cu exceptia celor la care mobilizarea
activa e contraindicata.
Contraindicatii: - pacienti cu - infarct miocardic
- tromboflebite
- hemoragii
- traumatisme
- stari de soc
Pregatiri : * materiale - cantar antropometric
* pacient - se anunta sa nu manance
- isi goleste vezica urinara
Executie : - se verifica functionalitatea balantei
- la nevoie se echilibreaza
- se imobilizeaza acul indicator
- se aseaza greutatile aproximativ la greutatea

pacientului

- se solicita pacientul sa se aseze pe cantar

- se deschide bratul balantei si se echilibreaza greutatile
- se citesc valorile obtinute pe scara cursorului
- se imobilizeaza bratul balantei, se coboara pacientul
- se conduce in salon
- se noteaza G in foaia de observatie

De stiut ; - cantarirea pacientului se face in aceleasi conditii (acelasi cantar,

aceeasi vestimentatie cantarita anterior)
- pacientul adinamic va fi asezat pe scaunul cantarului, apoi
cantarit. Pacientii imobilizati pot fi cantariti cu pat balanta (se scade greutatea
patului).
Cantarirea sugarului si copilului mic da indicii despre starea de nutritie si
crestere; se stabileste cantitatea de lapte supt (proba suptului) prin cantarire
inainte si dupa alimentatie.

V. Tulburari ale fluidelor.

A. VOLUMUL DEFICITAR DE FLUID - HIPOVOLEMIE
- DESHIDRATARE - se datoreste pierderilor excesive (varsaturi, aspiratie,
diaforeza, arsuri, diuretice), sau miscarii fluidului (spatiul al III -lea); acumulare
anormala de fluid in diferite zone ale organismului (ascita, edem periferic,
hematom).
Manifestari : - piele uscata cu turgor redus
-

membrane, mucoase uscate, buze uscate, limba

arsa
- ochi adanciti, moi
- letargie, sete
- scaderea eliminarii urinare
- tahicardie, hipotensiune arteriala
- scaderea presiunii venoase centrale
- cresterea hemoglobinei si a hematocritului prin

hemoconcentratie

- cresterea ureei sanguine

- urina concentrata cu densitate mare

Interventiile asistentei :
- masoara si noteaza zilnic ingestia si eliminarea
- cantareste zilnic pacientul
- monitorizeaza semnele vitale, nivelul de consistenta, parametrii
clinici, rezultatele de laborator, slabiciune, neliniste, agitatie
- mentine integritatea membranelor mucoase prin igiena
riguroasa
- ingrijeste tegumentele cu atentie pentru evitarea atigerii
integritatii lor
- inspecteaza zilnic zonele de presiune de pozitie si le maseaza la
fiecare 2 ore
- asigura aportul lichidian 2500 ml / zi din care 1500 ml per os.

B. EXCESUL VOLUMULUI DE LICHID

- merge in sectorul extracelular, formand edeme
- se datoreste cresterii Na si a cantitatii de apa prin retentie si /sau
ingestie excesiva, scaderii excretiei renale de Na si apa, scaderii mobilizarii de
lichide in interiorul spatiului intravascular.
Manifestari : -cresterea acuta in greutate
- edeme periferice
- pleoape edematiale
- cresterea presiunii venoase centrale
- HTA, puls puternic
- dispnee, raluri crepitante
- turgescenta jugularelor
- scaderea hemoglobinei si a hematocritului
- scaderea densitatii urinare

Interventiile asistentei :
- educa pacientii cronici privind aparitia acestor semne
- educa pacientul si familia privind importanta aportului scazut de
lichide si Na
- masoara zilnic ingestia si eliminarea
- cantareste zilnic pacientul
- observa edemul periferic
- asculta frecvent respiratia
- evalueaza semnele si simptomele de edem pulmonar
- stabileste cantitatea de lichide pentru fiecare tura
- educa pacientul privind efectul diureticelor asupra echilibrului
hidroelectrolitic
- invata pacientul care sunt lichidele si alimentele cu continut
crescut in Na
- schimba conceptia de preparare a alimentelor
VI. Tulburari electrolitice.

A. HIPONATREMIA
Manifestari: - deficit de Na sub 130 mEq / l
- cefalee, confizie
- anxietate, piele umeda
Interventiile asistentei:
- creaza un mediu de siguranta, pacientul fiind agitat si confuz
- recunoaste modificarile de comportament
- acorda suport psihologic
- acorda suport moral familiei
- monitorizeaza solutiile intravenoase si rata de flux a acestora.

B. HIPERNATREMIA
Manifestari : - excesul de Na peste 150 mEq / l
- agitatie, pana la convulsii
- mucoase uscate
- sete, hiperemia fetei
- tahicardie, hipertensiune arteriala
Interventiile asistentei:
- reduce ingestia de Na
- administreaza solutii cu continut scazut de Na
- administreaza diuretice
- creaza un mediu de siguranta

C. HIPOPOTASEMIA
Manifestari: - nivel scazut de K sub 3 mEq / l
- slabiciune, scaderea peristaltismului pana la ileus
- scaderea poftei de mancare
- crampe musculare la extremitati
- greturi, fatigabilitate
Interventiile asistentei:
- administreaza i.v. K cu mare prudenta
- monitorizeaza aritmiile cardiace
- asigura mediul de siguranta
- masoara cu atenntie ingestia si excretia
- monitorizeaza zgomotele intestinale
- educa pacientul sa consume alimentele bogate in K (banane, spanac,
varza de Bruxelles, citrice, piersici, caise).

D. HIPERPOTASEMIA
Manifestari : - exces de K peste 5,5 mEq / l
- greata, crampe abdominale
- diaree (hiperactivitate intestinala)
- parestezii, slabiciune, iritabilitate
- aritmii cardiace severe
- schimbarea personalitatii
Interventiile asistentei :
- administreaza perfuzii de glucoza si insulina sau bicarbonat (scad nivelul
de K, prin usurarea patrunderii lui in celula)
- monitorizeaza aritmiile cardiace
- asigura mediul de securitate

10

VII. Tipuri de fluide utilizate pentru rehidratare si

remineralizare
izotonice - aceeasi concentratie cu lichidul organismului (plasma)
hipertonice - concentratie mai mare decat lichidul organismului
hipotonice - concentratie mai mica decat lichidul organismului
solutie izotonica de NaCl

Solutie apoasa de 7,5 - 9% NaCl = ser fiziologic

solutie hipertona de NaCl

Solutie NaCl 10 - 20 %

bicarbonat de sodiu

Solutie apoasa izotonica de 1,4 %

lactat de sodiu

Solutie izotonica 1,9 %

glucoza

Solutie izotonica 4,7; solutie hipertonica 5,10,20,33,40%

solutie de KCl

K 2% in solutie de glucoza izotonica

solutie Ringer

Solutie de electroliti: KCl-0,3g; CaCl2-0,5g; NaCl-8,5g; apa la

1000 ml

solutie Darow

Kcl- 2,8g; NaCl-4g; sol.lactat de Na 20%-29g;apa la 1000ml

solutie Krebs

NaCl-7g; KCl-0,28g; fosfat acid de K-1,16g; CaCl-0,27g; sulfat

de Mg- 2,40g

solutie Buttler

NaCl-0,58g; KCl-0,89g; fosfat de K bibazic-0,25g; sol.lactat de

Na 20%-11,2g; glucoza-24g; apa la 1000 ml

solutie Locke

NaCl-9g; Kcl-0,075g; CaCl2-0,10g; bicarbonat Na-0,10g;

glucoza-1g; apa la 1000 ml

solutie Hartmann

Idem solutia Ringer + lactat Na - 3,1 g la 1000 ml

solutie Tham

Baza aminata ce se combina cu CO2Tbicarbonat

solutie Fischer

Solutie alcalina folosita in combaterea acidozei metabolice

inlocuitori ai masei circulante

In solutie de NaCl sau glucoza = sunt polimeri ai glucozei, cu

greutati moleculare diferite

Dextran 70; Dextran 40

Rheomacrodex
Marisang
plasma umana
sange integral
derivate de sange
masa eritrocitara

VIII. Caile de hidratare ale organismului.

11

1) Orala :

- calea fiziologica de administrare a lichidelor

- declanseaza reflex functia normala a tubului digestiv si a glandelor

anexe, functie necesara absorbtiei lichidelor
- se renunta la ea in caz de : varsaturi, stenoza pilorica si
esofagiana, negativism total din partea pacientului
2) Duodenala : - administrarea lichidelor prin sonda duodenala
- lichidele se administreaza picatura cu picatura, in ritm de 60 100 / minut
3) Rectala : - prin clisma, picatura cu picatura, sau clisme Katzenstein
4) Subcutanata : - se face prin perfuzii
- reabsorbtia e lenta
- poate determiina accidente : necroza tesuturilor prin
compresiune, coagularea tesuturilor (cand temperatura e prea inalta), flegmoane,
complicatii septice.

12