Mai presus de lege?

Daniel Cristea-Enache,

Pentru cine nu stie, Marius Ianus este cel mai important poet al generatiei 2000, pe care eu am numit-o (in
partea ei lirica) a ,,milenaristilor" si care prezinta un relief extrem de interesant.
Nu numai ca sunt diferente mari intre poetii valorosi si restul componentilor generatiei, dar si in interiorul
creatiei cate unui autor critica a inregistrat diferente semnificative de la o carte la alta, sub raport artistic. Asa
stau lucrurile si cu Marius Ianus, autorul unor volume care au facut, cum se spune, data in lirica autohtona
postrevolutionara: Manifest anarhist si alte fracturi (2000) si Ursul din container (2002) sunt carti de poezie
peste care nu se poate trece.
O face, din pacate, autorul insusi, care in ultimii ani a intrat intr-o faza deviant-religioasa, fostul ,,anarhist"
pocaindu-se parca pentru ,,ratacirile" lui si trecand in extrema cealalta. Ca o fosta atractie a targului care, la
senectute, merge la Biserica si le condamna pe ,,stricatele" de azi, Ianus a devenit ,,fratele Marius" si isi imparte
timpul intre matanii si blesteme. Versurile sale din ultimii ani sufera de mediocritate: Maicuta Domnului, Iisus
Mantuitorul, Dumnezeu insusi, desi sunt personaje atat de prezente in textele ,,fratelui", par a avea, in acest caz,
puterile limitate. Oricat de miloasa ar fi Maica Domnului, versurile raman penibile:

,,La Cer sa ma uit!

Celor ce imi tot striga
felurite tampenii/
sa nu le mai raspund!

Mintea mea sa se duca in sus!

Viata mea sa capete substanta!
Toate aceste lanturi ale lumii is
a necuratului impleticita stanta.

Cu mintea la Cer!
Cu gandul in sus!
Incarcat de Mister!/ Sa merg spre Iisus!".

Sau:
,,Exista o carare si-un sens final al vietii,
exista-n Cer un cantec rascolitor si bun,
exist-o viata lunga sortita tineretii
eterne-a celor care inving veacul nebun".
Girat de un critic literar care semneaza o prefata fara pic de spirit critic si care a facut in Adevarul o singura
recomandare din toate cartile de poezie aparute in Romania in 2015 (recomandarea e ,,realizarea" de mai sus),
volumul de la Editura Garofina e ilustrativ pentru pierderea criteriilor de evaluare. Ma intreb cum este posibil
ca, facand o singura recomandare poetica dintr-un intreg an editorial, sa recomanzi cititorilor taman volumul la
care tu ai semnat prefata; si cum se explica, apoi, incetosarea perspectivei unui critic (Paul Cernat), altfel foarte
aspru cu volumele de poezie ale generatiei 2000. E curios sa ridici foarte sus standardele de exigenta evaluativa
pentru alti poeti ai generatiei si sa le cobori atat de jos in cazul volumului de tine prefatat.
Dincolo insa de aceste aspecte ce tin, in fond, de scrisul literar si de receptarea lui, mai ingrijoratoare sunt
opiniile din postfata ne-literara a lui Marius Ianus, pardon, a ,,fratelui incepator" Marius, care scrie negru pe alb:
,,legionarii au fost elita spirituala si morala a laicatului romanesc". Nu e nevoie sa cunosti foarte multa istorie
pentru a sti ce au facut legionarii si in ce fel au fost ei ,,spirituali" si ,,morali". E suficienta o cautare pe Google
pentru a ajunge, in cateva minute, la ororile Legiunii, intre care asasinarea lui Iorga a ingrozit si oripilat o lume
intreaga. Si totusi, in anul 2015, o carte in care se scrie despre legionari cum o face ,,fratele" Marius a fost
publicata, mai mult, girata de un critic literar, mai mult, recomandata de acesta din toate cartile de poezie

aparute in Romania anul trecut...

Largind cadrul, subiectul randurilor mele e o problema mai veche si mai generala a raportarii noastre la un
scriitor. Sunt mari scriitori cu un caracter mizerabil si, invers, oameni minunati fara talent literar - dar in ce fel ii
privim pe autorii care, cu realizari scriitoricesti remarcabile, au plagiat (Eugen Barbu), au turnat la Securitate
(Ion Caraion), au semnat condamnarea la moarte a unor tarani (Sadoveanu), au facut apologia lui Hitler
(Cioran), a lui Stalin (prea multe nume, nu-mi ajunge spatiul), a lui Mao...
Ce ii da dreptul unui scriitor, unui artist, sa faca rau altora, direct sau indirecti Cum poate justifica o opera
exceptionala ordurile antisemite ale lui Celinee
In ce fel se justifica plasarea unui scriitor deasupra criteriilor si a legilor, scrise ori nescrise, ce structureaza o
societates Poate ca unui scriitor ii este greu sa fie cel mai bun cetatean, dar e nevoie sa faca eforturi sa fie cel
mai rau Era necesar ca Sadoveanu sa se asocieze crimelor din anii '50n L-a obligat cineva pe Eugen Barbu sa
lucreze cu ,,negri" Pastrand proportiile, nu cred ca i-a strans cineva mana in menghina ,,fratelui" Marius
Ianus, obligandu-l sa faca apologia Legiunii in aceasta carte lamentabila din 2015, intitulata emfatic Jos masca,
Marius Ianus!.
In literatura nu exista nici legi, nici reguli, sau, daca exista, ele se schimba mereu, de la un mare autor la altul. In
societate exista insa legi - si scriitorul care se crede deasupra lor e dator sa le respecte.