DICTIONAR DE PLANTE MEDICINALE

Afinul
Angelica (Angelica archangelica )
Brusturul (Arctium lappa )
Cinci - degete (Potentilla reptans )
Coada-Calului (Equisetum arvense)
Coada-soricelului (Achillea millefolium)
Feniculul (Foeniculum vulgare)
Frasin (Fraxinus excelsior)
Fumarita (Fumaria officinalis)
Galbenelele (Calendula officinalis)
Hameiul (Humulus lupulus )
Hreanul (Cochlearia armoracia)
Ienuparul (Juniperus communis)
Isopul (Hysopus officinalis)
Levantica (Lavandula angustifolia)
Macris-de-padure (Oxalis acetosella)
Murul (Rubus fructicosus)
Musetelul (Matricaria chamomilla)
Nalba (Malva vulgaris)
Nucul (Juglans regia)
Odoleanul (Valeriana officinalis)
Papadia (Taraxacum officinale)
Pelinul (Artemisia absinthium)
Poroinicul (Orchis morio)
Porumbul (Zea Mays)
Rostopasca mare (Chelidonium majus)
Salcamul (Robina pseudacacia)
Salcia alba (Salix alba)
Socul (Sambucus nigra)
Stanjenelul (Iris germanica)
Stejarul (Quercus robur)
Strugurii ursului (Arctostaphylos uva ursi )
Talpa - gastei (Leonurus cardiaca)
Turta (Carlina acaulis )
Exista poate in lume foarte putine tari care se pot lauda cu o bogatie asa de mare de plante medicinale. Din pacate la noi acum nu se mai pune
mare baza pe tratamentele naturiste sau mai exact pe cele fito-terapeutice, cu toate ca se cunoaste faptul ca 1 din 5 medicamente este facut cu
ajutorul acestor plante.
De asemenea la multe medicamente s-a cautat cu ajutorul diverselor substante chimice sa se reproduca in laborator o parte din principiile active ale
plantelor. Intr-adevar de foarte multe ori s-a reusit acest lucru cu mai mult, sau mai putin succes. Acestea toate sunt de fapt niste copii, care nu vor
putea niciodata sa reproduca in totalitate toate principiile din plantele respective si deci nu vor avea nici pe departe aceleasi calitati ca plantele din
care sunt facute.
S-a pus mare baza pe antibiotice in terapeutica. Exista multe antibiotice, dar exista si o serie de bolnavi care se trateaza ani de zile sa zicem de un
stafilococ si nu obtin vindecarea, pentru ca si agentii patogeni s-au diversificat, gasind posibilitatea de a anula efectele distrugatoare pentru ei a
antibioticelor. Pentru ca tot am ajuns la stafilococi pot sa amintesc ca si astazi Brusturele poate sa-l distruga datorita lactonei. In aceasta carte veti
vedea ca exista de exemplu cimbru care poate sa distruga si streptococul si stafilococul. Cand se cunosc efectele secundare ale antibioticelor totusi
se mai practica folosirea nejustificata a unor antibiotice, atunci cand acest consum nu este justificat (gripa, etc).
Un dascal mare spunea odata: nu se trage cu tunul dupa muste. Ei bine acum exact asa se face, pentru un microb minuscul se foloseste o intreaga
baterie de antibiotice, care nu fac decat sa produca un dezastru mai mare in organism.
Va mai dau un exemplu mai putin cunoscut. Caltunasii sunt foarte utili in lupta cu cancerul, candidoza, etc, si sunt un alt antibiotic rebutabil, care
poate rivaliza cu multe medicamente de sinteza.
De aceea, m-am gandit mai intai sa fac o grupare a tuturor afectiunilor, in ordine alfabetica.
Apoi, pentru fiecare afectiune in parte, am scris plantele medicinale care sunt cele mai indicate in tratarea acestora.
Pentru o cautare mai usoara in interiorul paginilor, puteti folosi tastele CTRL-F. Apoi, inserati afectiunea pe care o cautati.

Descrierea plantei
Nume: Macris-de-padure
Nume in latina: Oxalis acetosella
Familie: Oscalidaceae
Denumire populara: Clopotei-fermecati, Trifoi-acru
Descriere: Macrisul de padure creste din abundenta in paduri, unde, cu frunzele sale de culoare verde deschis si frumoasele flori albe, acopera solul. Este o
planta mica, avand tulpina taratoare. Frunzele sunt trifoliate. Florile au culoare alba, sunt scurt pedunculate si dispuse in capitule aproape globuloase. Capitulele
sunt prinse cate unul in varful pedunculelor axilare.
Indicii terapeutice: Boala Parkinson.Se bea suc, 2-3 picaturi, in ceai de coada-soricelului, cu inghitituri rare.Extern, se frictioneaza coloana vertebrala.
Mod de utilizare: Infuzie: 1 ligurita de frunze proaspat culese la 1/2 litru apa fiarta. Se lasa sa infuzeze 30 de secunde. Apoi se strecoara. Suc proaspat: Frunzele
se spala si se pun in extractorul de sucuri.
Descrierea plantei
Nume: Murul
Nume in latina: Rubus fructicosus
Familie: Rosacee
Denumire populara: Rug-de-mure, Amura
Descriere: Este un arbust prevazut cu spini drepti sau recurbati.Tulpina este anguloasa, dreapta sau curbata, cu frunze palmat-compuse, paroase pe fata
interioara. Florile albe sau roze, dispuse corimbifer, se deschid in iunie-iulie. Fructele carnoase, compuse, negre, sunt placute la gust, dulci, acrisoare.
Raspandire: Planta este comuna prin paduri, tufisuri, locuri necultivate etc.
Produs vegetal:: Frunzele si fructele.
Recoltare: Frunzele se aduna in mai-iunie si se usuca la umbra. Fructele se culeg coapte.
Principii active: Vitamina C, tanin, flavone, acizi organici.
Actiune farmaceutica: Astringent, antiseptic, antidiareic, hemostatic, diuretic, vulnerar, antiinflamator.
Indicii terapeutice:
Diaree, colite, gingivite, gastroenterite, fistule anale, leucoree, afectiuni renale si ale vezicii urinare.

Mod de utilizare:
Intern: Infuzie, 1 lingurita la 250ml apa. Extern: Gargarisme - se face gargaracu o infuzie mai concentrata (2 lingurite la 1 cana de apa), de 2-3 ori pe zi. Sub
forma de cataplasme se utilizeaza in hemoroizi sau fistule anale. In leucoree, se recomanda irigatii vaginale cu o infuzie concentrata de frunze de mur. Fructele
sunt consumate ca atare, fiind bogate in vitamina C si zaharuri naturale.
Descrierea plantei
Nume: Musetelul
Nume in latina: Matricaria chamomilla
Familie: Compositae
Denumire populara: Romanita, Matricea, Moruna, Romanita bruna
Descriere:
Planta ierboasa, anuala, spontana, cu tulpina ramificata spre varf si inalta de 20-30cm. Frunzele neparoase (glabre) de doua ori penat-compuse (bipenatpartite), foliolele (segmentele) lineare. Florile mici, grupate in capitule mici de 1,5-2 cm la varful ramurilor. Florile de pe margini (radiale) sunt albe si lingulate
(petalele sunt unite in forma unei limbi sau lingule), iar cele din mijloc sunt galbene si tubulare (petalele sunt reunite intr-un tub cinci-dintat la partea superioara).
Musetelul bun are un miros caracteristic si penetrant, deosebindu-se de celelalte apecii inrudite prin aceea ca are receptaculul capitulului (extremitatea
superioara a pedunculului, pe care sunt situate florile) bombat, conic, gol in interior (fistulos), iar printre flori, care se desfac usor de pe receptacul, nu exista
bractee sau paiete (frunzisoare mici solzoase). Fructele sunt achene, nearipate.
Raspandire:
Musetelul creste prin locuri cultivate si necultivate.Infloreste in lunile mai pana in septembrie.
Produs vegetal::
Florile, fara peduncul, recoltate in lunile mai-august.
Recoltare:
Recoltarea se face pe timp uscat, dupa ce se ridica roua. Florile ofilite nu se culeg. Recoltarea se face cu piepteni speciali sau cu mana, adunand capitulele
florale. Florile se intind la umbra, pentru a se racori, apoi sunt date la vanturatoare, pentru a se indeparta corpurile straine si praful. Dupa aceasta, florile se dau
prin ciur, pentru selectionarea si uniformizarea lor. Astfel, se indeparteaza florile mici si cele care au fost recoltate cu peduncul. Operatia de inlaturare a florilor cu
peduncul se face usor printr-o miscare speciala a ciurului de jos in sus. In felul acesta , florile cu peduncul ies la suprafata, se aduna apoi cu mana si se
indeparteaza. Uscarea florilor se face in uscatorii sau in poduri bine aerisite, intinse pe hartie in straturi foarte subtiri. Daca se usuca in poduri, ele trebuie
intoarse ca sa nu se mucegaiasca. Acest lucru trebuie facut insa cu foarte multa atentie, pentru ca florile sa nu se faramiteze.
Principii active:
Ulei volatil, azulen, chemazulen, flavonozide, colina, matricina, epigenina, umbeliferona, acid salicilic, rezine, fitosterine, substante de natura cumarinica cu
actiune spasmolitica.
Actiune farmaceutica:
Anestezic, dezinfectant, antiinflamator, antiseptic, bacteriostatic, bactericid, sedativ, carminativ, antispastic, gastric si intestinal, cicatrizant, sudorific, antidiareic.
Nu este nici o exagerare cand musetelul este numit ca "un leac pentru orice boala", in special pentru copii.
Indicii terapeutice:
Gastrite, enterocolite, diaree, balonari, colici intestinale, dismenoree (tulburari menstruale), amenoree, insomnii, orhite, nefrite, conjunctivite, gingivite, abscese.
Mod de utilizare:
Baile si spalaturile cu musetel sunt indicate in stare de epuizare, pentru efectul sedativ. Musetelul stimuleaza peristaltismul intestinal, fara a provoca purgatie si
de aceea este indicat in hemoroizi, atat intern sub forma de ceai, cat si extern - alifia de musetel. In sinuzite, se fac inhalatii cu abur de musetel, iar in nevralgii,
se fac frectii cu ulei de musetel. Uleiul de musetel indeparteaza oboseala membrelor, iar florile fierte aplicate pe o vezica bolnava, sub forma de terci,
diminueaza durerea. Se poate aplica ulei cald in ureche, 2-3 picaturi, de 2 ori pe zi. Uleiul de musetel este folosit de asemenea in masajul membrelor paralizate.
Descrierea plantei
Nume: Nalba
Nume in latina: Malva vulgaris
Familie: Malvaceae
Denumire populara: Casul popii, Cas, Nalba-marunta, Nalba-mica
Descriere:
Nalba cu frunze mici, nalba mica (casul popii), creste pe zidurile vechi pe langa drumuri, pe terenurile parasite, pe langa garduri. Este o planta anuala, cu tulpina
partial taratoare. Frunzele sunt aproape rotunde, dintate, iar florile, de culoare roz, asezate cate una sau mai multe la subtioara frunzelor. Fructul este o capsula
de forma unui cas.Se recolteaza frunzele, florile, tijele, din iunie pana-n septembrie. Deoarece prin uscare mucilagiul se pierde, cel mai bine este sa se utilizeze
nalba cat mai proaspata. Are valoare si planta uscata. Nalba-mare (nalba-alba), Althae officinalis, este o planta ierboasa, vivace, inalta de 80-150 cm, ramificata
si acoperita cu peri moi. Radacina este groasa, fuziforma, galbuie la exterior si alba in interior, cu striuri longitudinale. Frunzele sunt alterne, ovale, intregi sau
lobate. Cele superioare au trei lobi, iar cele inferioare, 5 lobi. Sunt moi, carnoase si lung petiolate. Atat tulpina, cat si frunzele sunt alb catifelate, datorita perilor
fini, scurti. La subtioara frunzelor si la extremitatea ramurilor, se gasesc florile mari, lung pedunculate, de culoare alba sau usor roz (2,5-3 cm in diametru), cu
petale slab stirbite la varf. Caliciul dublu, cel extern cu 6-9 lobi. Florile sunt regulate, pentamere. Fructul - capsula - turtit; atat frunzele cat si radacina au un miros
slab caracteristic si gust mucilaginos. Infloreste din iulie pana in septembrie. Creste prin locuri umede, uneori slab saruturoase, in luncile apelor, pe marginea
raurilor, mai ales in regiunea Dunarii.
Raspandire: vezi Descriere
Produs vegetal:: vezi Descriere
Recoltare:
Se recolteaza florile, frunzele si radacinile decorticate.Florile si frunzele se recolteaza fara codite, in lunile iulie-august. Se ususca la umbra in incaperi aerisite,
intinse in straturi subtiri. Dupa uscare, florile se pastreaza in saci de hartie sau lazi captusite cu hartie, iar frunzele in sacu de panza. Radacinile se recolteaza
cand ajung la 10-15 cm lungime, adica de la plante care au cel putin 2 ani. Recoltarea lor se face in lunile martie-aprilie si octombrie-noiembrie. Dupa recoltare,
radacinile trebuie decorticate (curatate de coaja pana la stratul alb, taiate in fragmente mici si uscate la soare ori in incaperi incalzite, la 40 grade C).Inainte de
uscare, nu se spala. Dupa uscare, radacinile se pastreaza in saci de panza sau hartie, in incaperi uscate.
Principii active:
Radacina: mucilagii, acizi uronici, amidon, zaharuri, asparagina, pectine, betaina, tanin, substante rezinoase. Florile si frunzele contin: flavonoide, tanin si
mucilagii. Florile trebuie sa fie de culoare alb-roz si sa aiba calciu. Frunzele trebuie sa fie de culoare verde, sa nu aiba petiolul mai lung de 2 cm; nu se admit
resturi de tulpina. Radacina trebuie sa fie de culoare alba, dupa decorticare. In acelasi scop si avand aceleasi principii active, se mai folosesc si frunzele si florile
recoltate de la Nalba de cultura.
Actiune farmaceutica:
Secretolitic, emolient, expectorant, antiinflamator al aparatului respirator, renal si gastro-intestinal.
Indicii terapeutice:
Glosite, laringite acute, bronsite, traheite, infectii renale, rani, ulcere, amigdalite. In caz de rani deschise, baile de nalba impreuna cu frunze proaspete de
patlagina sunt eficiente. In cancer de laringe, chair atunci cand prezinta afonie (lipsa vocii), nalba este eficienta. Se face gargara cu ceai de nalba caldut in timpul
zilei, iar resturile de la ceai, amestecate cu faina de orz, se pun ca prisnita peste noapte in regiunea gatului. Se vor utiliza 2 1/2 l ca ratie zilnica. Planta se
marunteste, se tine peste noapte in apa rece (1 lingurita cu varf de planta la o cana de 250 ml apa rece). Dimineata se strecoara si se incalzeste usor pe baia de
apa calda, apoi se pastreaza intr-un termos. Se beau 4 cani pe zi. Cu restul ceaiului se face gargara. Pentru senzatia de uscaciune a cavitatii bucale, ceaiul de
nalba se utilizeaza frecvent sub forma de gargara.
Mod de utilizare:
Infuzie, macerat: o lingura cu varf de planta la 1/4 litru de apa se tine peste noapte in apa rece si se incalzeste usor dimineata (30-40 grade C). Baia de maini si
de picioare: un pumn cu varf de nalba se lasa la inmuiat, intr-o galeata cu 5 l apa rece timp de 12 ore. In ziua urmatoare se incalzeste putin (30-40 grade C).
Baia dureaza 20 de minute.
Leustean

Denumire stiintifica: Levisticum officinalis Fam. Umbelifere.

In traditia populara: frunzele se puneau in legaturi contra durerilor de cap. Se frecau cu ele la buba si contra "blandelor de ploaie", iar pisate se puneau la rani.
Ceaiul din frunze se lua in tuse cu guturai si tuse magareasca. Radacina pisata si oparita se punea calda la junghiuri, fiind mustarul saracului, in multe parti.
Ceaiul preparat din seminte se lua contra durerilor de stomac si in indigestii, iar decoctul frunzelor, ca diuretic. A fost intre leacurile obisnuite contra febrei tifoide.
In Prahova, se muia un cearceaf in otet de vin, fiert cu radacina de leustean si se infasura bolnavul cu el. In alte parti se facea abur, cu o caramida fierbinte,
peste care se turna otet de vin, fiert cu usturoi si leustean. La Nereju se folosea cu frunze de nuc, ulm si pelin.

In nordul Moldovei, frunzele se uscau, se pisau, se puneau in bors cu tarate de porumb si cu acesta se spala muscatura de sarpe la vite.
Compozitie chimica: toate partile plantei contin ulei volatil constituit din terpinol si alte terpene, derivati terpenici cumarinici si furanocumarinici precum si derivati
ai acidului ftalic, rezine, hidrocarburi acizi numerosi intre care acidul acetic si benzoic.
In special in partile subterane sunt prezente grasimi, gumirezine, taninuri, saruri minerale si diferiti acizi organici, intre care alcooli terpenici si esterii lor care au si
veroridol.
Actiune farmacologica: diuretica eliminand clorul si compusii azotati. Hipotensiv, sedativ neurogen. Mareste secretiile salivare si gastrice.
Regleaza ciclurile menstruale, deci are un efect emenagog si totodata calmeaza durerile. Expectorant pulmonar, normalizeaza scaunele si contribuie la reglarea
digestiei.
Ajuta la refacerea copiilor debili. Este un carminativ.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni digestive, afectiuni ale glandelor salivare, afectiuni renale, anorexie, bronsite, cicluri menstruale dereglate,
colici abdominale la copii, constipatie, debilitate, diaree, dismenoree, edeme cardiace si renale, gaze intestinale, hipertensiune, inapetenta, retentie azotata,
stres, tahicardie, traheita, tulburari de ciclu, ulceratii tegumentare.
Preparare: frunzele proaspete se aplica pe ulceratiile externe ale pielii.
-Intern se poate consuma ca planta proaspata in salata sau in diferite produse alimentare ca si condiment.
-Ceai din planta proaspata sau uscata. O lingurita de planta la 100 ml apa clocotita. Se va lasa acoperit 10 minute, se strecoara si se vor putea consuma 3-4
astfel de ceaiuri pe zi. In cazul in care nu este diabet, se va folosi indulcit cu miere poliflora.

Ovaz

Denumire stiintifica:Avena sativa Fam Graminaceae.

In traditia populara: decoctul semintelor era un leac obisnuit contra tusei. Contra tusei magaresti, se folosea decoctul semintelor, sau ceaiul din paie si nuci verzi.
Decoctul se mai tinea in gura contra durerilor de dinti. Semintele prajite se foloseau la oblojeli contra reumatismului. In unele parti se fierbea intr-o caldare si
cand se racoreau se introduceau mainile sau picioarele si se tineau pana se racea. Decoctul se mai lua ca fortifiant, pentru intarirea plamanilor, contra diareei.
Ceaiul si scaldatorile se foloseau pentru usurarea nasterilor. Aluat se punea pe umflaturi pentru a se retrage.
Compozitie chimica: hidrati de carbon, glucide, albumine, grasimi, potasiu, magneziu, clor, calciu, sodiu, fosfor, fier, caroten, vitaminele B1, B2, B3, B5, B6, B8,
B9, E, K, PP, urme de vitamina D, un principiu similar foliculinei. Aminoacizii: alanina, arginina, acid aspartic, cistina, acid glutamic, glicina, histidina, izoleucina,
leucina, lizina, metionina, fenilalanina, prolina, serina, treonina, triptofan, tirosina, valina. Carbohidratii: sucroza, amidon, acid fitic. Acizii grasi: acid miristic, acid
palmitic, acid stearic, acid palitoleic, acid oleic, acid linoleic, acid linolenic, purine (45 mg/100 g), minerale: sodiu, potasiu, magneziu, calciu, mangan, fier, cobalt,
cuopru, zinc, nichel, crom, molibden, fosfor, clor, fluor, iod, bor, seleniu, silicon.
Actiune farmaceutica: are aproape acelasi continut ca si graul, dar mai multe grasimi nesaturate, contine intregul complex B, este foarte important pentru
hranirea creierului este stimulent, antispasmodic, laxativ, tonic al sistemului nervos si al uterului, analeptic, energizant, racoritor, diuretica, hipoglicemianta,
stimulent tiroidian, rezolva sterilitatea si impotenta, antiasmatic, expectorant, scade colesterolul dinsange. Este bogat in inhibitori ai proteozei si din aceasta
cauza sunt foarte indicate la lupta cu tumorile pe care le dizolva in special la cancerul intestinal
Se indica in urmatoarele afectiuni: afectiuni digestive, afectiuni hepatice, afectiuni neurologice, afectiuni pulmonare, afectiuni splenice, anemie, angina,
angiocolita, astenie fizica si psihica, astm, azotemie, bronsite, cancer, colecistita, colica renala si vezicala, contuzii in zona capului sau in regiunea gatului,
crestere (in special copii mici), coxartroza, diabet, dureri dentare, dureri intercostale, epidermofitie, eruptii cutanate, guta, hemoptizie, hidropizie, impotenta
sexuala, inflamatii, insomnii, insuficienta tiroidiana, junghiuri, laringita, litiaza urinara si biliara, lumbago, nastere dificila, nevralgii, prurit, psihastenie, psoriazis,
regenerarea sangelui, reumatism, spasme musculare, spondiloze, staze, sterilitate, surmenaj, tuse, tuse convulsiva, ulcer varicos, uremie.
Preparare:
-Supa deasa cu seminte de ovaz este meniul nordicilor si este foarte sanatoasa aducand vindecarea in multe afectiuni din cele de mai sus. Se recomanda chiar
si copiilor.
-Fulgii de ovaz sunt un aliment excelent la cei cu afectiunile de mai sus. Se poate consuma si de 3 ori pe zi. Acestia au fosfor, calciu, magneziu si sunt foarte
usor asimilabile.
-Se vor fierbe 50 g de ovaz timp de 30 minute apoi se consuma. Este un laxativ si un bun diuretic.
-20 g de fulgi se pun la 250 ml apa si se lasa de seara pana dimineata cand se consuma. Este foarte bun la afectiunile interne din cele de mai sus inclusiv la
litiaze.
-Apa de pe macerat se poate tine in gura contra durerilor de dinti. Se poate inghiti apoi.
-Paiele de ovaz se maruntesc si apoi se fierb. O cantitate de 2 linguri se fierbe in 250 ml apa timp de 3 minute dupa care se strecoara. Este foarte indicat in
litiaze.
-Tinctura se prepara din 50 g de seminte care se macina, dupa care se va pune peste acestea 150 ml alcool alimentar de 70?. Se va agita de mai multe ori pe
zi. Se va tine 15 zile dupa care se strecoara. Se va lua in insomnii 40 de picaturi la culcare, sau ca tratament se va lua cate 20 de picaturi de 3 ori pe zi inainte
de mese.
-Suc de mladite de ovaz recoltate inainte de a ajunge sa dea spicul. Se va putea pastra o perioada mai lunga daca se va pune peste acest suc dupa ce se
filtreaza bine putin alcool alimentar, pentru a nu se altera. Se poate consuma din acest suc cantitati oricat de mari in functie de toleranta individuala si de
afectiunea care se trateaza. Se poate de asemenea amesteca cu alte sucuri de legume sau fructe.
Se poate folosi o perioada cat de lunga.
-Tinctura de ovaz este recomandata celor care sufere de insomnii, ea are in plus virtuti antiasmatice: in insomnii- 40 picaturi la culcare. In astenii 20 picaturi de 3
ori pe zi inainte de mese.
orz

Denumire stiintifica:Hordeum vulgare Fam. Graminae.

In traditia populara: orzul fiert in lapte dulce se intrebuinta contra tusei; fiert in apa, se faceau decocturi si cu ele gargara la copii in durerile de gat, fiert in vin se dadea lauzelor
pentru a le intarii.
Compozitie chimica: hordeina (alcaloid), maltina, proteine, amidon, celuloza, saruri de calciu, fier, fosfor, magneziu, potasiu, vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, in special
maltul incoltit. Enzime, fibre solubile, gluten in cantitate mica. Samanta incoltita este mult mai consistenta, cu mai multe vitamine, hormoni, etc, care o face sa fie foarte
indicata in multe afectiuni pe care le rezolva. De asemenea frunzele recoltate atunci cand inca nu s-a format spicul sunt cel mai util medicament in lupta cu cancerul. Contine
ca toate cerealele inhibitori ai proteazei care neutralizeaza agentii cancerigeni, mai ales la nivelul intestinelor
Actiune farmaceutica: antidiareic, antiinflamator, emolient, drenor hepatic, hipotensor, intareste organismul, potoleste tusea, racoritor, regleaza tensiunea arteriala, stimulator
digestiv, stimulator al potentei sexuale, tonic general si al sistemului nervos in special, tonic cardiac etc. se indica pentru reglarea intestinala indiferent ca este vorba despre
constipatie sau diaree, chiar si in cazurile cronice o cura cu ovaz sub forma de semninte timp de 30 de zile rezolva cel mai regel organism.

Se poate folosi in urmatoarele afectiuni: acnee, afectiunile cailor urinare, afectiuni dermatologice, afectiunile gatului, afectiuni hepatice, afectiuni oculare, afectiuni pulmonare,
afectiuni tiroidiene, afectiunile vezicii urinare, afte bucale, alopecie, amigdalita, angina, anemie, aritmie, artrita, anorexie, astm, ateroscleroza cerebrala, atonie gastrica si
intestinala, avitaminoza, bronsiectazie, bronsite cronice, cancer, cardiopatie ischemica, ciroza hepatica, cistite, colecistita, colica abdominala, colita, convalescenta, debilitate,
dereglari hormonale, dermatita, demineralizare, dezinterie, diabet, diaree, dischinezie biliara, disfagie, dismenoree, dispepsie, dureri de piept, eczeme, efelide, enterocolite,
epilepsie, febra tifoida, fistule perianale, fracturi, frigiditate, friguri, furuncul, gripa, hemofilie, hemoroizi, hepatita virala, hepatita cronica, hipertensiune arteriala, imfarct
miocardic, impetigo, inflamarea cailor urinare, inflamarea plamanilor, imflamatia splinei, impotenta sexuala, imunitate, insomnie, insuficienta hepatica, intoxicatii, laringita,
lauzie, lombo-sciatica, mastoze- chistice, nefrite, neurastenie, nevralgie faciala, nevralgie de trigemen, obezitate, orjelet, osteoporoza, pancreatita, paralizie, pareza,
polinevrita, raceli, rahitism, retard psiho- motor, reumatism acut, rinita, schizofrenie, scleroza multipla, scorbut, stari depresive, sterilitate, stomatita, traheite, transpiratie
excesiva, tromboflebite, tuberculoza, tulburari de menopauza, tumori, tuse, tuse convulsiva, ulcer, ulcer varicos, viroza pulmonara.
Preparare:
-50 g de seminte se pun la 1 litru de apa. Fierte apoi 30 minute dupa care se strecoara si se consuma. Se poate consuma numai apa dupa strecurare sau mai util este sa se
consume si semintele fierte. Se poate consuma in fiecare zi.
-Se poate fierbe de asemenea 100 g de orz seminte intr-un litru de apa. Dupa aceasta se va trece orzul prin masina de carne dupa ce se strecoara si dupa macinare se
amesteca cu lichidul in care a fiert. Se poate adauga miere in cazul ca nu exista diabet.
-50 g de orz seminte nedecorticate se pun la 250 ml apa si se lasa de seara pana dimineata cand se va consuma apa de pe acestea ca laxativ si nutritiv.
-Fulgi de orz pentreu enerocolite si afectiuni intestinale, hepatice, etc.
-Se va pune seminte intr-un borcan mai mare 200 g seminte care se vor lasa cu apa timp de 8 ore, dupa aceasta perioada se va spala cu apa rece. Se mai lasa apoi o
perioada de 8 ore si se spala din nou la fiecare 8 ore. Se va lasa cu putina apa. Dupa ce a iesit coltul verde, se spala bine cu multa apa, dupa care se trec prin masina de
carne. Se consuma cate 2 linguri inainte de fiecare masa o perioada mai lunga. Este foarte util in toate afectiunile interne. Se poate adauga orice suc de fructe la acest
preparat fiind mai gustos.
-Suc de orz verde cate 50 ml de 3 ori pe zi in afectiunile mai grave, inclusiv pentru cancer, scleroza, etc. Se fac cure de minimum 21 zile apoi 7 zile pauza si se pot relua.

PAPADIA.

Taraxacum officinale Fam.Compositae.

Denumiri populare: buha, cicoare, crestatea, floarea broastei, floarea gainii, floarea malaiului, floarea soarelui, floarea turcului, flori galbene. galbinele grase,
gusa gainii, laptuca, lilicea, ochiul boului, pana vazgoiului, papa gainii, papaluga, pui de gasca, turci.
In traditia populara; se folosea pentru vopsit in galben.
Florile erau intrebuintate contra tricofitiei. Se freca leziunea cu ea. Frunza se storcea si zeama se punea la buba neagra, precum si la besica cea rea. Peste
besica se punea o felie de smochina, iar peste ea, papadie pisata.
Radacina pisata bine, prajita in smantana proaspata, se intindea pe o frunza de brusture, se punea in locurile unde se simtea durere reumatica si se tineau 24
ore. Tratamentul se repeta pana trecea.
Ceaiul din radacina, ca si cel din flori uscate se lua contra durerilor de ficat. Se mai bea ceaiul din frunze in loc de apa in bolile de ficat si pentru circulatia
sangelui. Ceaiul din radacini se lua contra bolilor de rinichi si contra hemoragiei. Zeama de papadie se lua si pentru cei ce sufereau de durere de piept si
naduseala.
Compozitia chimica: se utilizeaza frunzele (Folium Taraxaci), radacina (Radix Taraxaci) :i }ntreaga planta (Herba Taraxaci cum radicubus) partile aeriene gliceride
ale acizilor oleic, palmitic, stearic, colina, inulina, glucoza, polioze, flavofene, acid tartric, substante antibiotice, proteine, iod, alcooli terpenici, carotenoide,
amidon, vitaminele A, B, C, D, E, substante minerale, un principiu amar, zahar, ceara, rasina, cauciuc, ulei volatil.
Radacina: radacina contine alcooli triterpenici, fitosterine, glucide, substante proteice, rezine, gliceride ale acizilor palmitic, linoleic, oleic, colina, acid cafeic,
amida acidului nicotinic, asparagina, vitaminele B, C, principiu amar-taraxacina, substante minerale diverse.
Actiune farmaceutica:
| datorita principiului amar se intrebuinteaza ca tonic amar. Tonifica ficatul, glandele, combate litiazele, obezitatea si stimuleaza intestinele. Este indicata in toate
afectiunile in care exista dereglari glandulare, diuretica, creste diureza, hipoacidifiant, mareste secretia glandulara, normalizeaza circulatia sangelui, laxativ,
coleretic, este un drenor hepatic excelent si chiar al intregului organism. Amelioreaza diabetul. Radacina- astringent, mareste secretia biliara, creste diureza,
venotonic, colagog, Beta-carotenul este un antioxidant de exceptie indicata in toate formele de cancer sau de scaderea imunitatii organismului. Previne bolile de
inima, fluidizeaza mucozitatile, intareste mucoasele pulmonare, hepatice si ale cailor urinare, stimuleaza pofta de mancare si este si remineralizanta, ajuta la
slabire, scade colesterolul. Se mai foloseste la insuficienta hepatica si icter cataral.
Planta intreaga intra in compozitia ceaiurilor depurativ, dietetic si gastric, iar radacina in a ceaiului hepatic.
Se foloseste in urmatoarele afectiuni: acnee, afectiunile inimii, afectiuni cronice ale aparatului urinar, afectiuni vasculare, anemie, anorexie, artrita, astenie,
ateroscleroza, balonari, boli de ficat, boli de gat, cancer cu diferite localizari, cataracta, celulita, colecistita, colica biliara, congestia ficatului, constipatie,
dermatoze, dezechilibre glandulare, diabet, digestie lenta, dischinezie biliara, eczeme, enterocolite, furunculoza, guta, hemoroizi, hepatita, hidropizie,
hipertensiune, hipercolesterolemie, icter, imunitate scazuta, insuficienta renala, intoxicatii, leziuni verucoase, litiaze, obezitate, oligurie, pancreatite,
papilomatoame cutanate, pete pe piele, retentia apei in organism, reumatism, scrofuloza, tulburari de metabolism, tulburari digestive, ulcere cronice de gamba,
varice.
Atentie !sucul laptos al papadiei poate provoca intoxicatii daca se folosesc in cantitate mare. Simptome: greata, diaree, modificarea ritmului inimii. Se poate
administra carbune.
Preparare:
-Din 1-2 lingurite de planta intreaga cu radacina cu tot maruntita, dupa uscare se va pune in 250 ml apa clocotita. Se acopere timp de 10 minute dupa care se
strecoara. Se pot consuma 3-4 cani pe zi.
-Din 1-3 lingurite de planta maruntita (cu radacina cu tot) se va face un decoct. Pentru aceasta se va pune in 250 ml apa. Se va fierbe apoi timp de 5 minute
dupa care se strecoara. Se poate folosi un timp indelungat cate 2 cani pe zi.
-Extern se va face din 4 linguri de planta intreaga maruntita pusa la 500 ml apa. Se va fierbe timp de 15 minute , dupa care se va strecura. Se va aplica extern.
-Tije de papadie culese proaspat se vor spala bine apoi se vor consuma in fiecare zi cate 10 tije florale fara flori dimineata la trezire. Se poate face acest lucru
10-30 zile zilnic.
-Din frunze tinere se poate face o salata primavara si se vor consuma asa crude.
-Din frunze tinere se poate face o supa impreuna cu urzica fiind in acest caz extrem de utila la multe afectiuni.
-Sirop din flori de papadie, se vor culege florile, se spala bine apoi se pun cu putina apa, doar cat sa le acopere. Se vor fierbe apoi timp de 3 minute se strecoara
si apoi le se va adauga zahar ca la orice sirop. Se fierbe din nou pentru a primi consistenta de sirop. Se va folosi cate o lingurita care se va pune in 250 ml apa si
se poate consuma ca orice alt sirop.
-Radacina uscata se macina si se va face o cafea dimineata cu aceste radacini. Ca sa fie mai gustoasa se va pune si radacina de cicoare si se prajesc putin
pana capata o culoare maro.
-Suc proaspat se aplica pe afectiunile pielii in cazul petelor, verucilor, etc.
-Sucul proaspat de papadie obtinut de la intreaga planta cu ajutorul aparatului centrifug se va amesteca cu urmatoarele sucuri: 2 parti suc de morcov, o parte
suc papadie, o parte suc castravete, 2 parti suc de rosii, o parte telina. Este unul dintre sucurile foarte utile in afectiunile de mai sus si in multe altele.
Papadia se poate amesteca cu multe alte plante medicinale si intra in compozitia multor ceaiuri tip plafar.
Este foarte utila in toate curele de slabire, cu rezultate foarte bune, in cele mai multe cazuri, mai ales asociata cu soc-fructe.
-Suc de radacina recoltat toamna:
suc de radacina..100 g
alcool 90?.18 g
glicerina15g
apa17 g. Se ia 1-2 linguri pe zi.
-Tinctura din radacina 15-20 picaturi de 2-3 ori pe zi.
-Suc alb de papadie in colir si contra negilor sau petelor de pe fata. Se aplica de mai multe ori pe zi.

-Decoct de tije, muguri, frunze contra albetii corneii, pentru limpezirea ochilor.
-In apa distilata pentru spalarea petelor de pe fata.

PATLAGINA

Plantago lanceolata(ingusta), Plantago media(medie)

Plantago major (lata), Fam. Plantaginaceae.
Denumiri populare: batlagina, iarba bubei, iarba de cale, iarba grasa, iarba mare, limba boului, limba manzului, limba oii, mama padurii, minciuna, patlanjel,
patlagina.
In traditia populara: frunza era folosita obisnuit pentru rani, bube, umflaturi. La rani se punea si zeama din frunze proaspete strivite. La umflaturi se faceau
oblojeli cu frunzele oparite. Branca se trata cu abureli de patlagina, dupa ce se facea mai intai cataplasme din frunze. Se mai punea in cataplasme si bai calde la
inflamatiile articulare de natura reumatismala. Zeama de patlagina se dadea copiilor contra limbricilor si oprirea udului. In Maramures, la Mara, se spalau cu
fiertura cand statea sangele. Ceaiul din frunze se lua contra tusei, tusei magaresti, raguselii, naduselii. In Vlasca se fierbea inabusit in vin alb si se lua contra
tusei. Decoctul din radacini si frunze se lua contra tuberculozei. In Teleorman, se culegeau frunzele, se fierbeau in lapte dulce, apoi se strecurau, laptele se
dadea bolnavului fara zahar, cate 3 cesti pe zi, iar restul se puneau calde pe piept, facandu-se tratament de 6 saptamani. La Nereju, patlagina si fereguta se
pisau si se punea in tuica, care se lua contra durerilor de stomac. In Muscel, radacina de patlagina, radacina de osul iepurelui si menta se plamadeau in rachiu,
din care se bea dimineata pe nemancate, contra boalei de ranza. La Iasi se vindea pe piata contra bolilor de ficat si splina.
Compozitie chimica: de la toate aceste specii se intrebuinteaza frunzele (Folium Plantaginis) aucumbina sau aucubozida cu structura furanica, mucilagii formate
in mare parte din xiloza, acid poliuronic, pentozane, etc. Tanin, glicozizi, saponine, zaharuri, ulei volatil, rezine, substante proteice, carotenoizi, filochinona,
vitaminele: A, C, K, substante antibiotice, substante minerale. In seminte se gasesc mucilagii si un trizaharid (planteoza).
Actiune farmaceutica: emolient, hemostatic, usor astringent. Proprietatile emoliente se datoresc mucilagiilor iar cele hemostatice vitaminei K. Este si un bun
antibiotic. Este de asemenea antipruginos, expectorant, antidiareic, cicatrizant datorita alantoidei, depurativ. Este bactericida datorita aucubozidei.
Intra in compozitia ceaiului antibronsitic nr 2.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: abcese, acnee, adenoida, afectiuni vasculare, afte, amigdalita cronica, arteroscleroza, astm, blefarite, bronsita cronica,
catar digestiv si urinar, conjunctivita, constipatie, diaree, eczeme, faringite, furuncule, gastrita hiperacida, hemoragii, hipercolesterolemie, hipertensiune arteriala,
infectii bucale, inflamatii, intepaturi de insecte, iritatii cutanate, laringite, leziuni eczematiforme, leziuni sangerande, leziuni ulcerate, mancarimi de piele,
muscaturi de serpi, rani purulente, reumatism, stomatite, traheite, tuse, ulcer stomacal, ulcere si ulceratii, umflaturi, zona zoster.
Preparare:
Intern-Infuzie din 1-2 lingurite de planta care se va pune in 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se strecoara. Se pot consuma 3-4 cani pe zi.
-O lingurita de frunze uscate si maruntite se vor macina cu rasnita de cafea dupa care se ia in gura cate o lingurita, se tine 10 minute in gura dupa care se
inghite. Este foarte eficient in hemoragii mai ales dar si in celelalte afectiuni de mai sus, inclusiv la afectiunile gastrice cand se indica sa se ia de cate ori se simte
un disconfort abdominal.
-Peste 50 g de frunze se va pune 500 ml apa clocotita. Se va lasa acoperit timp de 10 minute dupa care se strecoara. Se mai poate adauga in cazul in care nu
exista diabet miere poliflora, cata cantitate de lichid exista. Se va lua cate o lingurita la tuse sau alte afectiuni din cele de mai sus.
-Peste 50 g de praf de planta se poate pune 250 ml alcool alimentar de 70?. Se va tine apoi inchis timp de 15 zile agitand des recipientul, dupa care se
strecoara. Se va putea lua la afectiunile de mai sus cate 10 picaturi sau chiar o lingurita in dilutie cu apa.
Extern:
-In afara de cele care le-am mentionat si care se pot folosi si extern se va pune praf de planta uscata pe afectiuni sau se pot face diferite creme cu putina ceara
de albine si ulei in care se va pune praf de planta.
PATRUNJELUL

Petroselinum crispus Fam. Umbelliferae.

In traditia populara: patrunjelul fiert in lapte dulce se folosea la alinarea durerilor cauzate de orice buba. In tinutul Sucevei, se fierbea in lapte dulce, se amesteca
cu camfor pisat si albus de ou apoi se lega la gat in umflaturi. In multe parti se folosea ca diuretic. Se dadea ca sa porneasca udul si in ascita. Se fierbea
inabusit, intr-o oala noua, 6-10 radacini cu 2,5 oca de apa, pana scadea la jumatate de oca. Patrunjelul taiat marunt se amesteca bine cu faina de in, se intindea
pe o bucata de panza, apoi se punea pe burta, iar zeama se bea. Alte babe dadeau de baut patrunjel fiert cu chimen si boabe de ienupar. Decoctul se mai bea si
la oprirea udului si de catre cei cu pietre la rinichi. Se mai lua primavara, timp mai indelungat pentru curatirea sangelui. Din radacina si frunze fierte in lapte
dulce, cu faina de mei se fac cataplasme, care se ungeau cu grasime de pe trupul unor copii cand se nasteau, apoi se punea la femei la san, cand se inflamau.
La hemoroizi si prolaps rectal patrunjei pisati muiati in otet si incalziti la foc, se foloseau la oblojeli.
A fost un leac contra bolilor venerice.
Compozitie chimica: apeina, betacaroten, brom, clorofila, cumarina, diastaze, cupru, fier, fosfor, flavonoide, iod, monoterpene, apiol, poliacetilena, principiu
estrogen, pinena, potasiu, sulf, sodiu, terpene, uleiuri esentiale, vitaminele: A, B1,B2, B3, B5, B6, B9, E, vitamina C mai multa ca portocala sau lamaia. Acid
pantotenic, linolinic.
Actiune farmaceutica: stimulent general atat nervos cat si muscular, regleaza glandele endocrine, antianemic, antirahitic, antiscorbutic, aperitiv, antitoxic,
depurativ, stomahic, diuretic, regleaza menstrele, elimina ureea, elimina acidul uric, la fel clorurile in exces, stimulent si regenerator al fibrelor musculare in
special al celor ale musculaturii netede ( intestinale, urinare, biliare, uterine) anticanceros, vermifug, cicatrizant, repara pielea efectiv.
Se poate utiliza in urmatoarele afectiuni: abcese, acnee, afectiuni oculare, afectiuni digestive, afectiuni dermatologice, afectiunile prostatei, afectiuni vasculare,
anemie, anorexie, ascita, astenie, atonia vezicii biliare si digestiva, balonari, bolile vezicii urinare (ajuta in special in retinerea urinei), cancer in special cel
intestinal sau digestiv, dar si celelalte forme, celulite, cistite, colecistite, colesterol in exces, colici, colite de putrefactie, contuzii, dermatoze, dismenoree,
dispepsii, dureri de stomac, edeme cardio-renale (inlatura apa in exces), febre intermitente, flatulenta, gastrita hipoacida, guta, hepatism, hipertensiune arteriala,
incontinenta urinara cu lamaie, infectii diverse, litiaza biliara, litiaza renala, menstre dureroase, nervozitate, nevralgii, paraziti intestinali, pete ale pielii, pistrui,
psoriazis, reumatism, tulburari de ciclu menstrual, tumori, ulcer stomacal, vicii ale sangelui.
Preparare :
-Frunze maruntite proaspete se consuma cate 1-3 lingurite o data in afectiunile mai grave.
-2 lingurite de planta (frunze) la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute si se consuma dupa strecurare.
-2 lingurite de planta-radacina, frunze) se taie marunt. Se pun in 250 ml apa ti se fierb timp de 15 minute dupa care se strecoara. Se consuma zilnic trei astfel de
ceaiuri.
-O jumatate de kg de radacina se va fierbe intr-un litru de apa pana va scadea apa la jumatate. Se va strecura apoi se va consuma zilnic cate o portie dimineata
si una seara in edeme sau in cazul ascitei. De asemenea se poate aplica pe afectiunile pielii.
-Se va macina o lingurita de seminte de patrunjel si se va pune in gura sub limba pentru 10 minute dupa care se va inghitii. Este un tratament pentru afectiunile
endocrine in special sau pentru menstre dureroase.
-Se va taia marunt frunza de patrunjel si se pune cat sa o acopere otet alimentar, se va lasa apoi 3 zile. Se va aplica pe petele de pe piele de mai multe ori pe zi
pana la disparitie cu un tampon de vata.
-Suc proaspat se poate consuma in amestec cu suc de morcovi sau alte plante in cantitate de 20ml de 3 ori pe zi. Ne diluat cu alte sucuri deoarece este prea

puternic.
-In apa de spalat se poate pune decoct de radacina de patrunjel. Pentru aceasta se va fierbe un kg de radacina in 5 litri de apa timp de o ora, dupa care se
strecoara si se pune in cada. Este o baie care se poate face zilnic pentru a se catifela si albi pielea.
Mentionam ca daca se consuma zilnic de 3 ori cate 20 ml de suc de patrunjel impreuna cu alte sucuri ajuta foarte mult la vindecarea cancerului.
-Spalaturi vaginale se pot face cu oricare din cele de mai sus cu cantitate dubla de planta.
-Pe piele in cazul echimozelor sau petelor se poate aplica cataplasma cu radacina de patrunjel fiarta, transformata pasta si aplicata sub pansament peste
noapte.

PORUMB

Zea mays Fam. Gramineae.

Denumirea populara: cucuruz, papusoi
In traditia populara: in Banat si Tranasilvania atestarile istorice noteaza ca de la anul 1791 a fost socotita ca planta alimentara. Ea a inlocuit meiul. Ulterior i s-au
descoperit multe proprietati medicinale.
Ceaiul din matase de porumb se lua ca diuretic si pentru piatra la basica udului. In unele parti cand se oprea udul, se luau 2-3 strujeni, varfurile de la o matura
de gradina si 10 patrunjei, daca nu erau prea mari, se tocau la un loc marunt, se fierbeau cu apa, apoi se strecurau, iar apoi se bea in mai multe randuri,
amestecata cu seminte de in pisate.
In Tutova, ceaiul de ciocane de papusoi, amestecate cu coaja de stejar, se bea contra hemoragiilor.
Pe langa Giurgiu, cu mamaliguta calda, pusa pe panza se infasurau cei care aveau dureri de pantece. Cine vedea pentru prima data in an un papusoi inflorit, lua
matasea, o usca, o punea in rachiu si se bea contra frigurilor.
Pentru umflaturi la gat se puneau legaturi cu mamaliguta calda, unsa cu maduva de falca de porc si cu fiere de porc, peste care se punea unt de naft.
Contra tusei, se lua zeama de porumb fiert, mai ales cel rosu. Unii se afumau cu faina de porumb.
Contra guturaiului, se tragea pe nas fumul de faina arsa pe jar. Cand se opareau copii mici, din cauza udului, se presara cu malai arsurile, dupa ce se spalau cu
zeama de porumb rosu.
Pentru infectarea ranilor, se muia faina de porumb, se punea intre petice si se lega la bube sau rana.
In Transilvania, pe rani infectate, se punea faina de cucuruz, cu rachiu. Mamaliga fierbinte se punea la legaturi la gat, contra amigdalitei; se aplica pe piept,
contra durerilor si junghiurilor.
In nordul Moldovei, mamaliga amestecata in gura se punea pe buboaie, ca sa aline durerile, sa le grabeasca deschiderea. Lesia de coceni se punea in multe
parti contra raiei. Ceaiul din inflorescentele barbatesti se lua in boli de rinichi, ficat si fiere.
Faina de papusoi se dadea vitelor, cu zahar marunt pisat, se sufla in ochii vitelor, contra albetei.
Papusoiul rosu se dadea vacilor care nu puteau sa fete, ca sa le usureze.
Este folosit de aztecii din America cu mult inainte de Cristofor Columb. Este adus in Europa in secolul xv-lea, de catre Cortez.
Compozitie chimica: saruri de potasiu si calciu, bioxid de siliciu, saponine, ulei volatil, ceara, alantoina, flavonoide, steroli (ergosterina, betaina, sitosterol,
stigmasterol), glicozid amar, un alcaloid, vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9, C, E, K, PP, substante minerale: fosfor, magneziu, fier, calciu, proteine,
amidon, glucide, celuloza, acizi. Este sarac in lizina si triptofan si de asemenea in vitamina PP, din aceasta cauza daca se consuma fara paine se poate ivi
podagra, sau alte leziuni cutanate. Are: 100 g de boabe- 4 g proteine, 2 g glucide, 4 g de fibra, magneziu 120 mg, caroteni 1,3mg.
Actiune farmaceutica: matasea- calmant in cistitele cronice si metrite, puternic diuretic recomandat in insuficienta cardiaca cu oligurie, guta, uricemie,
antiinflamator, calmant, calmeaza tusea, artritism colagog, coleretic, saluretic, hemostatic favorizand coagularea sangelui, hipoglicemiant, hranitor, reglator al
metabolismului tiroidian, sudorific, galactagog.
Faina- antiinfalamator, calmant, coleretic, energizant, nutritiv, vitaminizant, galactagog, reface tegumentele lezate, emolient, tonic, sedativ usor, opreste
hemoragiile.
Cenusa din stiuleti: calmant gastric si totodata inlatura durerile abdominale.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: abcese, afectiuni cardio- vasculare, afectiuni hepatice, afectiuni renale, afectiuni tiroidiene (este un moderator al tiroidei),
afectiunile vezicii biliare si urinare, amigdalita, albuminurie, alopecie, amigdalita, anexite, angina difterica, artritism, ascita, arteroscleroza, boala Duhring
(dermatita herpetiforma), boala Beri-Beri, calculoza renala si biliara, celulite, cistite, colecistite cronice, colici nefritice, constipatie, degeraturi, diabet, dischinezie
biliara, dismenoree, dureri, eczeme zemuinde, edeme, edeme ale membrelor inferioare, enurezis, furuncule, gastrita hiperacida, guta, gripa, guturai, hemoragii,
hemoroizi, hepatite cronice, hidropizie, hipercoleserolemie, hipogalactie, hipoglicemie, impetigo, lipsa laptelui la mamele care alapteaza, litiaze renale si biliare,
menstruatii neregulate cu sangerari abundente, menopauza (tulburari), metrite, metroanexite, metroragii, nefrite, nevralgii intercostale, obezitate, parodontoza,
plagi purulente, pleurezie, psoriazis, retentie urinara, reumatism, scabie (lesie din coceni), traheobronsita, tricofitie, tulburari circulatorii, tulburari endocrine
diverse, ulcer gastric, uretrita, uricemie, urticarie.
Preparare:
2 linguri de matase maruntita se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se strecoara. Se va lua cate o lingura la fiecare 2-3
ore.
-2 lingurite de matase maruntita si 2 lingurite de praf de coaja de srtejar se lasa pentru 8 ore in 250 ml apa. Este foarte bun la hemoragii.
-2 lingurite de matase se lasa maruntite in 250 ml apa de seara pana dimineata cand se consuma in cazul constipatiei sau la litiaze.
-Tinctura din 50 g de matase maruntita care se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70?. Se va tine timp de 15 zile agitand des, dupa care se strecoara.
Administrare: ca diuretic 30 picaturi o data diluate in putina apa si in functie de afectiune se poate lua intre 3-5 ori aceasta doza de 3 ori pe zi. Adica 1ml egal cu
30 picaturi si se pot lua o data 1-5 ml pe doza de 3 ori pe zi.
-Se ard coceni de porumb si aceasta cenusa se poate lua intern, cate o jumatate de lingurita o data, sau se fierbe si se consuma aceasta apa dupa strecurare.
Se poate face mai concentrat pentru spalarea pe cap.
-Ulei din germeni de porumb cate o lingura dimineata si una seara, pentru cei cu colesterolul ridicat sau alte afectiuni similare si seara pentru cei cu constipatie.
-O mamaliguta mai tare se pune pe o bucata de panza apoi se aplica pe locul dureros. Se va aplica cat mai fierbinte, dar sa nu arda. Este utila in cazul durerilor.
In cazul tumorilor se va presara peste ea pe fata care se aplica pe piele, tamaie praf fin sau sulf. Se va acoperi cu ceva mai gros, pentru a mentine mai mult timp
caldura, dupa care cand nu mai este calda se ia jos. La tumori se aplica in fiecare seara minimum 10 seri la rand.
-Faina de porumb fina se presara pe locurile cu oparituri sau iritatii diferite.
-Mamaliguta consumata in loc de paine la afectiunile stomacului sau endocrine.
-Fumul de faina de malai alunga durerile de cap si tuse.
-Din fiertura de coceni si coaja de stejar (cate 2 linguri din fiecare), puse in 250 ml apa apoi fiert timp de 10 minute se face cu ea spalaturi la hemoroizi fiind
foarte eficienta.
-In cosmetica se foloseste atat faina cat si uleiul care se aplica in diferite combinatii.
-Ulei de porumb se foloseste la diferite ungeri pentru afectiunile cutanate.
PRAZUL

PRAZUL
Allium porrum Fam. Liliaceae.
Denumiri populare: ai sarbesc, ajima, ceapa alba, ceapa blanda, coada vacii, hagima, hajme, horceag, por, poroi, poroaica, poriu, praj, pur.

In traditia populara: in regiunea Mediteraneana se folosea in alimentatie din antichitate. La noi se folosea bulbul copt in cuptor si zeama calduta se storcea in
urechi, contra durerilor. Cu zeama de praji fierti se pansau hemoroizii.
Compozitie chimica: apa 87-90%, hidrati de carbon, proteine, grasimi, substante minerale, ulei volatil, vitaminele: A, B1, B2, niacin, C, fitoncide, etc.
Actiune farmaceutica: tonic al sistemului nervos, laxativ, diuretic cu eliminare de acid uric, antiseptic, expectorant, emolient, antihelmitic. Stimuleaza functionarea
bilei si a stomacului. De asemenea stimulent al intregului organism. Ajuta chiar si in cancer. Curata arterele de depuneri. Distruge foarte multi germeni patogeni,
ajuta la tulburarile digestive.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: adenite, afectiuni digestive, afectiuni respiratorii, afectiuni intestinale, astenii, ascita, atonie digestiva, azotemie, boli
neurologice, cloruremie, colibacciloze, constipatie, dezechilibre glandulare, diabet, dureri cronice, enterocolite, fermentatii intestinale, gripa, hidroptizie,
impotenta, infectii genito-urinare, insomnii, limfatism, litiaze, obezitate, oligurie, prevenirea senescentei, prostatism, rahitism, reumatism, tulburari digestive, tuse,
varice.
Preparare:
intern se poate consuma la orice masa crud, fiind foarte util, cat de mult.
-Un decoct concentrat, din mai multe frunze de praz fierte in foarte putina apa, pana se moaie. Se strecoara si se consuma cate o ceasca de trei ori pe zi in
afectiunile interne.
-Din concentratul de mai sus, se poate amesteca cu miere de albine in aceiasi cantitate cat este concentratul si se foloseste in cazul tusei sau altor afectiuni
interne cate o lingurita la nevoie. Se poate pastra la rece 3-4 zile.
-Cataplasme de frunze fierte aplicate cu untura de porc pe afectiunile pielii. Se lasa in functie de toleranta pana la 24 ore.
-Cataplasme cu praz fiert in lapte dulce si aplicat pe supuratiile cronice, pana la vindecare.
-Cataplasme cu praz fiert aplicat cu paine, tot ca mai sus in aceleasi afectiuni, mai ales in cazul abceselor se aplica cu mare succes..
-Macerat in otet contra bataturilor. Se va aplica pana la deplina vindecare, sub pansament.
-Suc cu lapte sau zer se aplica pe ten contra rosetilor si a eruptiilor fetei.
-Suc cu miez de paine dau o pasta care grabeste colectarea in abcese si furuncule.
-Contra furunculelor: cataplasme cu partea alba a prazului, zdrobita in foarte putina apa indulcita, pentru obtinerea unei paste.
-Contra retentiei de urina si a cistitelor: se fierbe la foc domol 6 fire de praz acoperite cu ulei de masline. Se aplica pe partea de jos a abdomenului, calde.
-Contra bataturilor si a locurilor intarite: se pune la macerat in otet timp de 24 ore, o frunza de praz: se aplica noaptea cu partea umeda. Calozitatea se va coji.
Se repeta, daca este nevoie.
-Contra plagilor: frunza de praz constituie un pansament antiseptic si cicatrizant.
PELIN

Artemisia absinthium. Fam. Compositae.

Denumiri populare: iarba fecioarelor, pelin alb, pelin brun, pelinas, pelinita, pilon, polene.
Compozitie chimica: in scopuri medicinale se intrebuinteaza partile aeriene (Herba Absinthii) tulpinile florifere contin ulei eteric 0,5% cu azulena, tuiona esteri ai
acesteia cu acizii acetic, izovaleric si palmitic, tuiol, azulene, felandren, pinen, cadinen si o fractiune de ulei volatil albastru care contine mici cantitati de azulene,
alaturi de un complex de substante amare (absintina, artamarina, artamarinina, artamaridinina), un flavonol (artemetina), sesquiterpene, substante tanante,
rasini, vitaminele B6, C, PP, etc.
In traditia populara: este o planta aromatica si medicinala, cu intrebuintari variate inca din antichitate. Este intrebuintat la prepararea vermuturilor si a altor
bauturi alcoolice.
A fost una dintre cele mai importante plante folosite in medicina populara. Ceaiul din flori sau tulpinile florifere se folosea contra durerilor de stomac. Se fierbea
cu potroaca si se lua cu putin zahar contra durerilor de stomac, pentru curatire. A fost un stimulent obisnuit, sub forma de ceai sau plamadit in rachiu sau vin luat
pe nemancate. Se mai lua contra frigurilor, fiert in apa ori plamadit in vin, rachiu se mai lua contra paraliziei, bai contra reumatismului. Decoctul se folosea la boli
femeiesti. Vin cu pelin verde, taiat marunt si miez de paine facute ca o mamaliguta moale, intinse pe o panza se puneau la umflaturi si carnituri, de cu seara
pana dimineata. Frunza oparita cu otet se lega la cap contra durerilor. La albeata se pisa pelin si se facea blastur care se punea noaptea la ochi. Se mai
folosea zeama contra limbricilor. Se faceau spalaturi la paduchi. Se punea in paturi contra puricilor.
Actiune farmacologica: datorita principiilor amare si a uleiului volatil, preparatele din pelin prezinta o actiune excitanta, reflexa a secretiei gastrice, avand ca
punct de plecare receptorii gustativi din gura si ca efect favorizarea producerii sucului gastric, marirea poftei de mancare si normalizarea scaunului. Elimina
acidul uric in exces din organism prin urina. Sunt indicate in anorexiile convalescentilor, ca stomahic amar si in dispepsii. In doze mari sunt emenagoge datorita
continutului in tuiona, putand provoca avortul. Sunt coleretice. La administrare indelungata au actiune vermifuga. Sunt antibiotice fata de Esccherichia coli,
Staphilococcus aureus si Candida albicans.
Intra in compozitia ceaiurilor tonic aperitiv.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: amenoree psihica, anemie, anorexie, ascita, boli ale aparatului digestiv, constipatii, dismenoree, dispepsii gastrice si
biliare, edeme renale, gastrite hipoacide, guta, hemoroizi, hepatite acute, hidropizie, hipertensiune arteriala, hipomenoree, luxatii, oxiuraza, parazitoze digestive,
plagi purulente, rani, tulburarile sistemului nervos, ulceratii, umflaturi, vaginita atrofica, viermi intestinali, voma.
Preparare:
Intern: infuzie- o lingurita de planta maruntita se va pune la 250 ml apa clocotita. Se va acoperi pentru 10 minute, dupa care se strecoara. Se va bea inaintea
meselor principale in trei reprize.
-Antihelmintic- 1-2 lingurite de pulbere de planta, amestecata cu miere, luata dimineata pe stomacul gol, concomitent cu clisma si baile de sezut, cu infuzie de
pelin.|
-100 g pelin maruntit se pune cu putin alcool, doar cat sa-l umecteze. Se va lasa pentru 24 ore dupa care se va pune in 500 ml ulei de floarea soarelui. Se lasa
timp de 3 saptamani la soare, dupa care se strecoara. Se va putea folosi la pansamente sau badijonaje pe tegumente.
-2 lingurite de planta maruntita se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se va lasa apoi 10 minute acoperit. Se strecoara si se poate folosi.
-In oxiuraza, se fac bai de sezut sau clisme, cu o compozitie din 2 lingurite de pelin si 2 lingurite de musetel, care se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se vor
lasa timp de 10 minute acoperite. Se strecoara si se pot folosi.
-Tinctura- din 50 g planta maruntita, care se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70?. Se tine timp de 15 zile agitand des. Se strecoara. Se va lua diluat 10-20
picaturi de 2-4 ori pe zi. Sau 20-30 picaturi de 2-3 ori pe zi diluata cu putina apa.
Atentie! Nu se administreaza la mamele care alapteaza, deoarece laptele capata un gust amar. De asemenea nu se ia in sarcina, in afectiunile nervoase cu
predominanta fenomenelor de excitatie si in afectiunile intestinale acute. Nu se fac cure indelungate (mai mult de 2 saptamani) deoarece pot apare tulburari
digestive si nervoase.
PIN

Pinus silvestris Fam. Pinaceae

Denumiri populare: brad, brad de munte, chifar, chin, jalca, jneapan, jep, molete, molid, pin de munte, pinel, schin. sihla..
In traditia populara: din rasina se preparau alifii pentru rani si bube. Amestecata cu untura de porc, se folosea la umflaturi. Se intindea pe frunza de varza si se
pune la junghiuri rele. Fiertura din vlastari de pin se folosea in catarul cailor respiratorii si in reumatism. In rahitism si scrofuloza se puneau cataplasme cu

fiertura din vlastari. Baile de cetina se intrebuintau in reumatism, scrofuloza si insomnie.

Catrana amestecata cu sulf si untura ranceda se folosea contra scabiei.
Compozitie chimica: se utilizeaza mugurii foliali (Gemae pini, Coni Pinii sau Strobuli Pini)terebentina, ulei eteric, rasina, derivati fenolici. Prin distilare uscata a
lemnului si radacinilor se obtin asa-numitele gudroane vegetale. In general aceste gudroane contin acizi organici, hidrocarburi, fenoli si esterii lor ca gaiacolul,
creozolul, etc.
Actiune farmaceutica: gudroanele sunt intrebuintate in fitoterapie extern in tratamentul dermatozelor ( psoriazis, eczeme). Uleiul de pin obtinut prin distilarea cu
vapori de apa din frunze si ramuri tinere cunoscut sub denumirea de; Oleum Pini silvestris este alcatuit din alfa si beta pinen, caren, cuminaldehida si alte
terpene. Intareste imunitatea organismului, ajuta la afectiunile cardiace, antimicrobian, antiviral, antiinflamator. Se foloseste in inhalatii si frictiuni antireumatice si
la prepararea esentelor de brad. Diuretic si modificator al secretiilor bronhice, antiseptic, antiinflamator. Extern cicatrizant.
Decoctul este un antiinflamator, revitalizant inclusiv al inimii si sistemului nervos, antibiotic, antivirotic, expectorant, vitaminizant, curata vasele de sange,
intareste imunitatea, reface paremchimul pulmonar, ajuta la afectiunile renale sau ale aparatului urinar pe care nu numai ca le vindeca dar le reface integritatea.
Elimina excesul de colesterol. Stimuleaza muschiul inimii.
Extern este un cicatrizant de exceptie, antiseptic, antibiotic, antiinflamator.
Intra in compozitia ceaiului antibronsitic nr 2.
Se foloseste la urmatoarele afectiuni: afectiuni cardio-vasculare, afectiunile cailor respiratorii, anghine, arterioscleroza, astm, boli renale, branhidroza
(transpiratie cu miros neplacut), bronsite, catarul cailor respiratorii, cistite, congestii genitale in special feminine, congestii pulmonare, dureri diverse, eczeme
supurante, furuncule, gastralgii, gripa, guta (extern), guturai, hiperhidroza, impotenta sexuala, imunitate scazuta, inflamatiile cailor respiratorii insotite de tuse si
bronsite, inflamatiile aparatului urinar, iritatiile sanului sau mucoaselor, leucoree, litiaze, nevroze, pielite, pneumonie, psoriazis, raceala, rani care se inchid greu,
raie, reumatism, tuberculoza, tuse, scleroza in placi, stres, uretrite, vaginite.
Preparare:
- peste 2 linguri de frunze proaspat zdrobite se toarna 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute, se strecoara si se pot consuma 3 astfel de ceaiuri pe
zi caldute.
-2 linguri de muguri zdrobiti, se vor pune in 250 ml apa rece. Se lasa sa clocoteasca apoi se acopere timp de 10 minute. Se strecoara si se poate folosi intern.
Se pot consuma 3 astfel de ceaiuri pe zi.
-Tinctura- o mana de muguri se trec prin masina de carne, apoi se pun intr-un borcan si se pune peste ei o cantitate de alcool de 70? alimentar, de 2 ori cat
inaltimea lor. Se lasa timp de 15 zile bine astupat, agitand des, si tinut la temperatura camerei. Dupa aceasta perioada se strecoara. Se poate folosi cate 10
picaturi o data diluat cu putina apa.
-Unguent- din tinctura de mai sus se amesteca o parte de tinctura cu 2 parti de unt sau grasime (untura, lanolina, vazelina) pe baia de apa pana se evapora tot
alcoolul. Se poate folosi extern. Se va unge local in strat subtire si se panseaza daca este cazul.
-Sirop- o mana buna de muguri sau frunze se maruntesc si se pun in 500 ml apa. Se fierb pana va scadea apa la jumatate. Se va strecura si apoi se va pune la
fiecare 100 ml de lichid 60 g de zahar. Se fierbe pana devine de consistenta unui sirop si apoi se pune in sticlute de capacitate mai mica. Se va lua cate o
lingurita in dilutie cu apa. Foarte util pentru tuse, caz in care se ia la nevoie.
-Rasina se poate folosi ca o guma de mestecat in afectiunile de mai sus. Sau se fac supozitoare, ovule sau chiar diferite creme.
-Decoct dintr-o mana de ramuri se pune pe foc apoi se aspira aburii. Foarte util in afectiunile respiratorii.
-O mana de frunze se pun la fiert pentru 5 minute, se strecoara si se fac diferite bai sau spalaturi inclusiv vaginale.
- Doua mani bune de frunze sau muguri, se vor fierbe timp de o ora in 5 litri de apa, apoi se strecoara in cada, unde se va sta timp de 30 de minute la
temperatura corpului. Este o baie care ajuta la toate afectiunile externe, dar si o baie reconfortanta pentru sistemul nervos mai ales in caz de stres.

Tei

Tei alb-Tilia tomentosa Tei paduret-Tilia cordata.

Fam. Tiliaceae.
Denumiri populare:
tei alb, tei cainesc, tei de toamna, tei tomnatic, tei balan, tei bun, tei varatec, tei verde.
In traditia populara: mobila, constructii, carbune de desen, etc. Florile se foloseau la colorat in galben.
Era folosit peste tot la bronsite, astm, afectiuni pulmonare ca ceai. Impreuna cu sunatoare se lua la dureri de inima. Se mai folosea la boli neuropsihice, dureri de
cap, ameteli, indigestii. Ramurelele se foloseau pentru bai la reumatism. Femeile care aveau pierderi mari de sange luau carbune de tei pisat si beau acest
carbune de 3 ori pe zi.
Compozitie chimica:
se recolteaza florile fara sau cu bractee (Flores Tiliae sine bracteis si Flores Tiliae cum bracteis), contin: mucilagii, tanin, saponine, maleati, tartrati, coloranti,
gume, flavone, quercitrina, izoquercitrina, rutozida, tilirozida, zahar, colina, acetilcolina, etc.
Actiune farmaceutica; neuro-sedativ, antispastic, antitermic, sudorific, emolient, expectorant, antiinflamator al cailor respiratorii superioare, emolient al secretiilor
bronhice, sedativ. Extern: calmant general in bai.
Intra in compozitia ceaiurilor: calmant impotriva tulburarilor cardiace, pectoral nr 2, sedativ si sudorific.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: acnee, afectiuni hepato-biliare, afectiuni respiratorii, amigdalite, bronsite, bufeuri la menopauza, cosmaruri, crize biliare,
dureri de burta, eczeme alergice, gastrita, gripa, hiperexcitabilitate, insomnii, migrena, nervozitate, palpitatii, raceala, stari de iritabilitate, stari nervoase,
surmenaj psihic, tuse.
Preparare:
o lingurita de flori se va pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se strecoara. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi.
- O lingurita de praf de flori se va macina cu rasnita de cafea si se va pune sub limba pentru 10 minute, dupa care se va inghiti cu putina apa. Este foarte
eficienta la afectiunile digestive.
- O lingurita de flori maruntite se va pune la 250 ml apa. Se va tine la temperatura camerei de seara pana dimineata cand se strecoara, se indulceste cu miere si
se poate consuma
Extern:
-4 linguri de flori se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere timp de 10 minute dupa care se strecoara. Se folosesc la gargara.
-Bai- 500 g flori maruntite se vor pune la 3 litri de apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se strecoara in cada de baie unde se va sta 30 minute la
temperatura corpului.
SALCAMUL

Robinia pseudacacia. Fam. Leguminosae.

Denumiri populare: acacie, acat, acacie, acatar, altar, agati, bogarin, brebene, lemn alb, magrin, panar, pasuele, pinar, rug, salcam alb.
In traditia populara: lemnul este tare, rezistent, folosit la prepararea uneltelor si diferitelor obiecte casnice. Era pretuit si pentru florile bogate in nectar. Florile se
mai foloseau pentru vopsitul bumbacului si matasii in galben.
Florile uscate si sfaramate se puneau pe ranile provocate de arsuri. Ceaiul din flori se lua contra tusei, naduselii si a durerilor de piept. De raceala se lua si in
amestec cu soc, musetel sau alte plante. Se mai folosea la dureri de burta, in ulcer stomacal si duodenal, in tuberculoza pulmonara si contra durerilor de cap, in
bolile neuropsihice si contra insomniilor. Femeile fierbeau florile in apa sau vin contra leucoreei.

Compozitie chimica: florile contin robinina, acaciina- un glicozid de natura flavonozidica, ulei volatil, etc. Scoarta este si ea utilizata in scop terapeutic, contine
toxalbumina (robina si fazina), glicozidul silingina si taninuri de natura pirocatechinica, 1-catehina si 1-epicatehina, substante mucilaginoase.
Actiune farmaceutica: florile de salcam se utilizeaza ca aromatizant si in industria parfumurilor, in medicina ca si calmant nervos al tusei, al migrenelor sau chiar
afrodiziac.. Scoarta in hiperaciditate, este antispastic, in ulcer gastric si duodenal sau ca purgativ, antireumatic. Datorita robinei scoarta trebuie utilizata cu multa
atentie, deoarece aceasta substanta este toxica. Scoarta este astringenta, datorita taninurilor ce le contine.
Se foloseste la urmatoarele afectiuni: arsuri, gastrite hiperacide, insomnii, leucoree, migrene, nevralgii, pirozis, tuberculoza pulmonara, tuse astmatica, tuse
obisnuita, tuse convulsiva, ulcer gastro- duodenal.
Preparare:
o lingurita de flori maruntite se pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute, dupa care se strecoara. Se va consuma in trei reprize, dupa mesele
principale. In special in gastrite, migrene, ulcer gastric, etc.
-2 lingurite de flori puse peste 250 ml apa clocotita, acoperita timp de 10 minute apoi strecurata se poate da la migrene, nevralgii, etc.
-Tinctura din 50 g scoarta maruntita la 250 ml alcool alimentar de 70?. Se va tine apoi 15 zile dupa care se va filtra. Se poate lua 2-3g pe zi diluata cu putina
apa.
-4 linguri de flori puse in 500 ml apa clocotita. Acoperite timp de 10 minute dupa care se strecoara. Se poate folosi extern la spalaturi vaginale sau alte afectiuni
externe. Se fac spalaturi de 3-4 ori pe zi.
-Pulberea de flori se poate aplica direct pe rani.
-Din 2 lingurite de flori si frunze puse in 250 ml apa clocotita se poate face o infuzie care se foloseste la spalaturi vaginale.
-Scoarta se foloseste 2 lingurite fierte in 250 ml de apa timp de 10 minute. Se strecoara si este unul dintre cele mai bune purgative, remediu antiulceros,
antiinflamator si antiinfectios local.
Atentie: semintele, coaja si radacinile sunt toxice.
Salcia

Salix alba Fam. Salicaceae.

Denumiri populare: lozie, rachita, rachita alba, rachita de lunca, rachita mare, ratita, salca, salsi, salcuta.
In traditia populara: are lemnul usor si moale, intrebuintat la diferite obiecte casnice. Ramurile, taiate periodic sunt folosite pentru ingradituri, etc.
Coaja ramurilor s-a folosit pentru vopsit in galben ca si a altor specii inrudite.
Frunzele si coaja se foloseau pentru friguri. Se fierbeau si din acest decoct se lua pe nemancate, inainte de crize.
Contra afectiunilor splinei, se fierbea in vin coaja de salcie, bine pisata si se bea in 3 dimineti pe nemancate. Frunza se fierbea in otet si cu decoctul acesta se
clateau pe gura cei care le mirosea gura.
Cu aceasta se mai faceau bai la picioare, seara si dimineata, contra paduchilor. Frunzele si coaja se puneau in bai contra reumatismului. Lujerii tineri, dospiti in
tuica, se dadeau contra durerilor de stomac. Se mai foloseau in legaturi la galci.
Variate intrebuintari au avut si matisorii. Se pastrau peste an si se foloseau ca leac contra galcilor, frigurilor, durerilor de gat.
Compozitie chimica: medicinal se recolteaza scoarta ramurilor recoltata in martie- aprilie. Coaja- taninuri mixte, salicozida, salicina, papulozida, salirepozida,
saligenol, piceosida, ceara, rezine, flavonozide, oxalati. Ametii contin substante estrogene. Salicozida prin hidroliza da saligenina sau alcool salicilicsi glucoza. In
1973 doctorul Stone combate febra cu coaja de salcie. De aici a inceput lungul drum al aspirinei care s-a nascut atunci. In 1893, Felix Hofman de la firma Bayer
din Leverkusen, reuseste sa produca prin sinteza aspirina, care este si astazi utila. Ca o curiozitate Dl. Emanoil Grigorescu spune ca in 1963 s- a fabricat in
S.U.A. 13.000 de Tone, dar in intreaga lume? Vi se pare mult ? Dar putini stiu ce efecte negative a avut asupra celor care o folosesc si are si azi. Cea din coaja
de salcie nu are nici pe departe atatea efecte negative.
Actiune farmaceutica:
datorita salicozidei, populozidei si celorlalte heterozide salicilice este: astringent, antitermic, analgetic reumatismal, hemostatic, sedativ, vasodilatator cutanat,
sudorific, stimuleaza circulatia sangelui, cicatrizeaza ranile, vasodilatatoare cutanata, analgezica, opreste secretia lactica la intarcare, febrifuga, anafrodiziaca,
tonic, sedativ nervos. Extern: cicatrizant, hemostatic. Opreste transpiratia picioarelor.
Intra in compozitia ceaiului antireumatic.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afte bucale, alopecie, circulatie periferica deficitara, congestii, diaree, dureri diferite, gripa, guta, guturai, halena,
hemoragii hemoroidale, hiperhidroza palmo-plantara, hiperexcitatie sexuala, infectii diverse, inflamatii, insomnii, leucoree, menstre dureroase, nevralgii, raceala,
reumatism, rinita cronica si acuta, sangerari menstruale puternice, spondilita anchilozanta, transpiratie excesiva a picioarelor, tristete, tuberculoza cu hemoptizie,
tulburari hormonale (endocrine) la pubertate, ulceratii cutanate chiar infectate, varice.
Preparare:
intern- 2 lingurite de coaja maruntita se va pune la 200 ml apa rece, se fierbe apoi 20-30 minute. Se strecoara si se va lua cate 3-4 linguri pe zi.
-Se va transforma coaja in praf fin. Se va cerne. Se ia cate un varf de cutit odata la afectiunile de mai sus.
-Ameti de salcie maruntiti dupa uscare se vor pune o lingurita in 250 ml apa clocotita. Se vor lua 3 ceaiuri pe zi din acesta in tulburarile endocrine.
-50 g de coaja maruntita se va pune in 250 ml alcool alimentar de 70?. Se va tine timp de 15 zile, dupa care se strecoara. Se va folosi cate 10-20 picaturi sau
chiar o lingurita de trei ori pe zi pentru tratament sau se foloseste doar la nevoie in cazul durerilor.
Extern: 3 lingurite de planta se va pune la fiert in 250 ml apa pentru 15-20 minute. Se strecoara apoi se va folosi la comprese, bai sau bai de sezut, pentru
afectiunile respective (hemoroizi, etc).
-Praf de coaja se pune in pantofi pentru oprirea transpiratiei. Se poate amesteca cu praf de coaja de stejar. Se combina cu aceste plante si se fac bai cu acestea
sau doar cu salvie.
-Pus in otet se foloseste contra bataturilor, durerilor sau altor afectiuni ca negi, pete, etc.
Atentie! nu se depaseste doza pentru ca poate produce intoxicatii.
SALVIE
Salvia officinalis Fam. Labiatae.
Denumiri populare: cilve, jaie, jai, jale, jale de gradina, jales bun, jales de gradina, jalie, jalnica, jele, joaie, joaic de gradina, iarba Sfantului Ioan, salbie, salvie, salvie de
gradina, selghie, selvie, silvie, salet, salie, salvie, salvir, salvie, serlai.
In traditia populara: era un leac obisnuit contra durerilor de gat. Se fierbea si cu decoct se facea gargara. Frunzele pisate si amestecate cu unt se legau la galci si alte
umflaturi la gat. Frunzele crude se puneau pe rani. Decoctul plantei se tinea in gura contra durerilor de dinti. Se mai clatea gura cu el, in cazurile de stomatita. Se punea la
baie la copii slabi si contra reumatismului. In nordul Moldovei ceaiul din frunze se folosea pentru intarirea ochilor si a auzului, iar compresele pentru desfundarea nasului. Se
mai lua in raguseala, dureri in gat si contra tusei. Tulpinile florifere se fierbeau si din decoct se bea cate un pahar, pe inima goala, ca leac pentru astm.
Cu el se descanta de boli si se faceau vraji de dragoste.
Compozitie chimica: oficinale sunt frunzele (Folium Salviae) frunzele contin ulei eteric 1,4%, tuiona (salviol, absintol, tanacetona), salven 1-2%, pinen, cineol, terpene,
sescviterpene, borneol, camfor, acetat de linalil, borneol si bornil, substante estrogene (6000 U.I.\Kg), saponine, substante amare (picrosalvina), o rezina si o oleorezina
aromata folosita in parfumerie, sitosterol, tanin, acid oleanolic, rezine, produsi triterpenoidici: acid ursolic, oleanic, acizii: fumaric, clorogenic, p-cumaric, cafeic, nicotinic, mici
cantitati de germanicol, etc.
Actiune farmacologica:
scade febra, mareste secretia bilei, antiinflamator intestinal, carminativ, antiseptic, calmant al sistemului nervos, expectorant, antispastic bronhic, hipoglicemiant usor, sedativ
usor, venotonic, bacteriostatic, actiune estrogena, dezinectant, coleretic. Extern: antiseptic, astringent, antisudorific.
Intra in compozitia ceaiurilor antiasmatic, pentru gargara si in tigari antiasmatice.

Se utilizeaza in urmatoarele afectiuni: acnee, adenita, aerofagie, afectiuni ale maduvei spinarii, afectiuni pelviene, afectiuni vasculare, aftoza bucala, alopecie, anorexie, astm
bronsic, balonari abdominale, bronhidroza, bronsite cronice, candidoze, celulita, contuzii, dereglari glandulare, diabet zaharat, diaree, dischinezii biliare, eczeme zemuinde,
faringita, gingii sangerande, hiperhidroza, impotenta, leucoree, menopauza, menstre neregulate, nervozitate, obezitate, rani, retragerea gingiilor, reumatism, spasme,
sterilitate, stomatite, transpiratii nocturne, tulburari intestinale, ulceratii cronice, ulcere de gamba, vaginita, varice.
Este contraindicata mamelor care alapteaza pentru ca scade secretia de lapte.
Preparare:
intern- o lingurita de planta maruntita se va pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute apoi se strecoara. Se vor putea consuma 2 ceaiuri pe zi. Pentru a opri
transpiratia se vor bea reci in mai multe reprize.
-Tinctura din 50 g planta maruntita la 250 ml alcool alimentar de 70?. Se va tine apoi timp de 15 zile agitand des. Se strecoara. Se va lua cate 30-50 picaturi se poate lua de 3
ori pe zi, diluat in putina apa.
Extern: se va folosi cantitatea dubla de planta si se poate folosi in gargare sau comprese.
SALVIE DE CAMP.
Salvia pratensis. Fam. Labiatae.
In traditia populara: zeama groasa, rezultata din fierberea unei cantitati mai mari de tulpini florare, amestecata cu spirt, se intrebuinta ca unguent pentru slabiciuni si dureri de
picioare. La Rasinari se fierbeau 3 fire intr-o jumatate de litru de apa si decoctul se bea indulcit in oftica.
Compozitie chimica: contine ulei eteric, mucilagii, vitamina C.
Actiune farmaceutica: se intrebuinteaza in afectiunile respiratorii ca si calmant. Extern pentru rani mai usoare.
Se foloseste la urmatoarele afectiuni: bronsite, raceala, rani, tuse.
Preparare: 2 lingurite de planta maruntita se va pune in 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute, se strecoara si se pot folosi 2 cani pe zi. Extern se foloseste
cantitate dubla de planta
SECARA

Secale cereale. Fam. Gramineae.

In traditia populara: a asigurat painea in multe zone muntoase. Faina de secara framantata cu ulei se punea la galci. Muiata cu otet, cu 2 oua, lamaie, piper
negru, pacura si piatra acra se aplica in cataplasme pentru enterita.
La junghiuri, se facea o turta din faina de secara, se stropea cu spirt si undelemn, se presara cu lamaie si piper negru, rachiu, undelemn si ciolan de caine ars si
pisat, facut praf ca faina, puse toate pe o panza se lega si se purta 3 zile.
Cu boabe prajite si rasnite se punea cataplasme pentru hemoroizi. Contra limbricilor se fierbea secara cu puzderie de canepa de la melita si cu capete de
franghii gasite, apoi se bea o ceasca din decoctul lor.
Compozitie chimica:
cornul de secara se foloseste mult in farmacie: sclerotii ciupercii se dezvolta pe spicele de secara si pe alte graminee. S-au identificat un mare numar de
alcaloizi. Amine: trimetilamina, acetilcolina, tiramina, histamina, si aminoacizii: leucina, tirozina, histidina. Mai contine glucide: trehaloza, manita, manane, ulei
gras, 35%, proteine, ergosterine, fungisterine. Alcaloizii au la baza nucleul lizergic cu doi izomeri: unul levogir, altul dextrogir.
Semintele- vitaminele-B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9, E. Aminoacizii: alanina, arginina, acid aspartic, cistina, acid glutamic, glicina, histidina, izoleucina, leucina,
lizina, metionina, fenilalanina, prolina, serina, treonina, triptofan, tirosina, valina. Acizii grasi: acid palmitic, acid stearic, acid palmitoleic, acid oleic, acid linoleic,
acid linolic, acid linolenic. Carbohidrati: glucoza, fructoza, sucroza, amidon, celuloza, acid fitic. Minerale: sodiu, potasiu, magneziu, calciu, mangan, fier, cobalt,
cupru, zinc, crom, fosfor, clor, fluor, iod, bor, seleniu, silicon.
Actiune farmacologica:
este purificator al sangelui, pentru ca stimuleaza circulatia sangelui si previne rigiditatea arterelor. produsul ca atare sau extractul se intrebuinteaza ca
hemostatic uterin si ocitocic. Toti alcaloizii stimuleaza fibrele musculaturii netede, mai ales ale uterului (actiune ocitocica). Previne scleroza. Alcaloizii cu catena
triterpenica au si efect inhibitor asupra simpaticului, datorita catenei oligopeptice. Ergotamina prin hidrogenare isi pierde activitatea, dar ramane actiunea
ocitocica. Histamina si celelalte amine au actiune ocitocica. Tiramina este simpaticomimetica, iar colina si acetilcolina sunt parasimpaticomimetice. Este bine sa
se foloseasca doar preparat in farmacii si fabrici de medicamente pentru ca poate fi foarte periculos, putand provoca intoxicatii care sunt greu de contracarat. In
acest caz se intervine cu carbune medicinal.
Semintele sunt energizante, remineralizante, emoliente, laxative, sedative, fluidifica sangele. Verde sau incoltit previne scleroza inclusiv cea cerebrala,
diminueaza starile inflamatorii, usureaza defecatia, ajutand tranzitului intestinal, fluidifica sangele, calmeaza starile de excitatie cerebrale. Util femeilor cu bufeuri
(de caldura), pentru ca diminueaza senzatia de caldura. Vitaminizeaza si fortifica intreg organismul. Calmeaza colicile.
Se pot folosi la urmatoarele afectiuni: abces, adenita, afectiuni vasculare, afectiunile inimii, amigdalita, angina difterica, arsuri, ascaridoza, ateroscleroza
(prevenire), bufeuri (de caldura), constipatie, contuzii, diabet, enterita, enurezis, epistaxis, excitatie cerebrala, hemoroizi, hepatita cronica, hernie, hipertensiune
arteriala, hipervascozitate sangvina, infarct miocardic, inflamatii renale si gastro-intestinale, leucoree, menopauza, menstruatie dificila, negi, panaritiu,
pneumonie, sedentarism, supuratii, tuberculoza ganglionara.
Preparare:
- paine de secara consumata zilnic la toate afectiunile interne, inclusiv pentru inima.
-1 lingura de pulbere de seminte (faina) se pune cu 250 ml apa la temperatura camerei timp de 8 ore. Se strecoara si se pot consuma in cursul unei zile 3 astfel
de cani in afectiunile descrise.
-Pentru constipatie, boli renale, inima, si toate afectiunile interne este cel mai eficient sa se puna la incoltit semintele. In momentul in care a dat un cm, de
mladita verde, se taie, se vor spala foarte bine, se trec apoi prin masina de carne pentru a se maruntii. Se vor pune apoi la rece in afara de diabet toti vor putea
sa puna pe acest preparat putina miere. Se va lua cate 2-4 lingurite de 3 ori pe zi. Se face preparatul doar pentru 3-4 zile pentru ca mai mult nu sta. Dar este
indicat ca aceasta cura sa se faca cat mai mult timp.
-Se va pune la incoltit si se lasa sa creasca pana la 10 cm dupa care se va tunde iarba. Se va trece prin storcatorul de fructe cu putina apa de 2 ori pentru a
scoate tot ce contin. Se va pune apoi intr-o sticla la rece cu putin alcool alimentar la suprafata pentru a nu se altera. Se va lua din acest preparat cate o lingurita
de trei ori pe zi inainte de mesele principale cu 15 minute. Se poate lua la toate afectiunile interne.
-Faina de secara se poate folosi la toate afectiunile externe facandu-se un aluat care se va aplica pe locul afectat (cataplasme).
- Tinctura 200 ml suc obtinut din mladite tinere de secara se va pune cu 100 ml alcool alimentar de 70?. Se lasa la rece. Se va lua cate o lingurita de 3 ori pe
zi.
SFECLA

Betula vulgaris. Fam. Chenolodiaceae.

In traditia populara: intrebuintata in hrana oamenilor si animalelor. Frunza se punea pe taieturi, rani si buboaie. Cu sfecla rasa, prajita in undelemn, se faceau
legaturi la infectii si la adenoame. La galci se punea u si frunze crude sub ureche. Rasa pe razatoare si prajita cu untura de porc ori undelemn, se punea la
adenite. Coapta si rasa, se punea la blenoragie. Cu cataplasma de sfecla tocata, ceapa si grasime de porc se oblojeau femeile de durere de pantece. Cu
decoctul ei se faceau spalaturi in bolile femeiesti.
Compozitie chimica: natriu, kaliu, calciu, siliciu, substante minerale, vitamine B1, B2, B6, C, niacin, biotin, acid folic, etc.
Actiune farmaceutica: improspateaza sangele, ajuta la intarirea imunitatii organismului, ajuta la lupta cu cancerul si mai ales la vindecarea leucemiei.
Se foloseste la urmatoarele afectiuni: acnee, abcese, adenoame, afectiuni neurologice, cancer, gripe, hemoroizi, laringite, leucemie, leucoree, limfoame, raceli,

rani,
Se foloseste foarte putin medicinal:
-frunze proaspete se aplica pe rani strivite si ulcere pentru a ajuta la cicatrizare. Sunt utile pentru ca nu adera la suprafata ranii.
-Frunze tocate se aplica pe leziunile de tricofitie, cruste de lapte, antiinflamator la dureri.
-Radacina rasa cu ulei se aplica pe abcese si alte rani.
- Decoct din radacina rasa 4 linguri fierte in 500 ml apa timp de 10 minute se fac spalaturi vaginale in leucoree si alte afectiuni externe (hemoroizi), zilnic.
SFECLA DE ZAHAR.
Beta vulgaris. Fam.Chenopodiaceae.
In traditia populara: se folosea sub forma de ceai, caruia i se adaugau 3-4 picaturi de diana, contra diareei, dizenteriei, durerilor de stomac si lipsei poftei de
mancare.
Se foloseste la fel cu cea de mai sus. Nu se va administra diabeticilor.

SFECLA ROSIE.
Beta vulgaris rubra Fam. Chenopodiaceae.
Denumiri populare: napi de mancare, napi rosii, rapa, sfecla de bors, sfecla de masa, tigle rosii, tuica.
In traditia populara: sucul din radacina rasa pe razatoare si stoarsa se bea dimineata pe nemancate pentru curatirea sangelui. Cu foile fierte in lapte dulce se
faceau oblojeli la lingoare. Pentru vatamatura, se lua un pahar de rachiu de drojdie, un pahar de suc de sfecla rosie, o bucata de iasca buna, uscata pe vatra,
una turta a lupului si sange de 9 frati, pisate toate, amestecate tinute la caldura 2 zile, apoi se dadea bolnavului de 3 ori pe zi, cate un paharut mic. Bolnavul
trebuia sa stea culcat, sa se pazeasca de acrituri, saraturi si mancaruri grele. Decoctul se dadea lauzelor, cand nu expulzau placenta dupa nastere.
Compozitie chimica: hidrati de carbon, betaina, asparagina, acid glutamic, vitaminele: A, B1, B2, niacin, C, E, PP, acid folic, biotin, zaharuri, oligoelemente, saruri
minerale.
Actiune farmaceutica: nutritiva, laxativa, aperitiva, racoritoare, energizanta, antianemica, mineralizanta, anticancerigena, hipotensoare, intareste imunitatea
organismului, lupta pentru refacerea sangelui, foarte utila si in leucemii dar si alte tumori. Extern este cicatrizanta, desinfectanta, bactericida destul de puternica.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni bucale, afectiuni biliare, afectiuni cardiace, afectiuni hepatice, afectiuni renale, afectiunile splinei, artrita,
anemie, astenie fizica si nervoasa, avitaminoze, cancer, colita, constipatie, convalescenta, demineralizare, dischinezie biliara si stomacala, enterite, gripa,
hemoroizi, hipercolesterolemie, hipertensiune arteriala, insomnii, litiaza urica, menopauza, migrene, scurgeri vaginale, tuberculoze, viroze.
Se interzice diabeticilor!
Preparare:
- se rade fin si se consuma cruda.
-Suc din sfecla obtinuta proaspata Se poate consuma cate 200 ml de trei ori pe zi. Se va incepe prin a consuma o cantitate de 50 ml o data pe zi apoi treptat in
functie de toleranta individuala se va mari cantitatea de sfecla pana se va ajunge la 200 ml de trei ori pe zi. In cazul cancerului sau altor afectiuni este foarte utila
impreuna cu morcov, castraveti, salata, patrunjei, etc.
Sfecla fiarta sau coapta isi pierde o serie dintre proprietati.

SPANAC.

Spinaceae oleraceae Fam. Chenopodiaceae.

Compozitie chimica: saruri minerale din belsug: la 100 g; 510 mg de sodiu, 375 de potasiu, 49 de calciu, 37 de fosfor, 37 de magneziu, 29 de sulf, 0,60 de
mangan, 0,45 de zinc, 0,13 cupru, iod, arsen, Vitaminele: A, B1, B2, B6, C, caroten B9 (acid folic), B12, K, clorofila; spinacina (arginina, lizina); mucilagii; glucide
(7 g); protide (2 g);lipide (0,50). Cat despre fier, continutul lui este 2-6 mg. 700 mg de acid uric la 100 g. Alte saruri minerale, etc.
Proprietati farmacologice:
remineralizant de mare valoare, antianemic, antiscorbutic, tonicardic, activator al secretiei pancreatice, anticancerigen, curata caile digestive. Amelioreaza bolile
de ficat incipiente (semintele). Beta-carotenul previne sau chiar ajuta la vindecarea cancerului. Vitaminele C este un antioxidant care si ea ajuta la tratamentul
cancerului.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni; acnee, afectiuni cardiace, afectiuni dermatologice, anemie, arsuri, astenie fizica si nervoasa, atonia vezicii urinare,
cancer, cistita, constipatie, convalescenta, crestere, depresiuni fizice si nervoase, diabet zaharat, eczeme, edeme, hipertensiune arteriala, nefrite, obezitate,
pecingine, plagi atone, prostatita, rahitism, reumatism scorbut, senescenta, ulcere de piele, viermi intestinali.
Preparare:
- crud de preferinta in salate si in cruditati.
-Suc de spanac obtinut cu storcatorul amestecat cu o parte suc de spanac si 4 parti de suc de morcov. Se consuma 600 ml pe zi cu 15 minute inainte de mesele
principale, la convalescenta sau alte afectiuni.
-Seminte 1-2 lingurite puse la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se strecoara. Se consuma la constipatie.
-Frunze fierte in ulei-cataplasme pe rani
-Frunze proaspete aplicate pe rani sau se pun zdrobite in diferite amestecuri ca masca de fata pentru regenerarea pielii. Se tin timp de 20 de minute dupa care
se spala cu apa calda.
- La un litru de vin de calitate se pune 200 ml de suc de spanac. Se va consuma cate 50 ml de trei ori pe zi in cazul in care se doreste o remineralizare, in
afectiunile inimii, etc.
-Tinctura- 200 ml suc de spanac se vor pune cu 100 ml alcool alimentar de 70?. Se va lua 1 lingurita de 3 ori pe zi. Se poate folosi in cure de lunga durata fara
sa fie nici un efect secundar nedorit. Cei care au contraindicatii la aces produs nu este indicat sa- foloseasca. Se poate de asemenea amesteca cu alte tincturi.
Contraindicatii; hepatism, reumatism, artritism piatra la rinichi sau vezica, guta, inflamatii gastrice sau intestinale (din cauza oxalatilor de potasiu si calciu).

STRUGURE

Vitis vinifera.
Compozitie chimica: apa 72%, zahar fermentabil, crema de tartru, acid tartric liber, acid malic si altii, materii azotate, materii neazotate, materii minerale,
lignoase insolubile, acizi liberi, acizi volatili, tanin, ulei, materii rasinoase. Strugurele negru contine un colorant enocianina care este un tonic. Vitaminele: A, B1,

B2, B3, B5, B6, B9, C, E.

Actiune farmacologica: foarte digest, energic muscular si nervos, remineralizant, antitoxic, stimulent si decongestionant hepatic, racoritor, colagog, diuretic,
laxativ, antiputrid, reduce cantitatea de colesterol din sange, elimina acidul uric in exces, ajuta in cazul cancerului.
Se poate folosi in urmatoarele afectiuni:
afectiunile inimii (controleaza nivelul colesterolului si il impiedica sa se depuna pe artere), afectiuni pulmonare, afectiuni traheale, afectiuni renale, afectiuni
vezicale, afectiuni hepatice, artrite, anemie, angina, astenie, azotemie, bronsita, calculoze, cancer (antitumoral), congestia ficatului, congestia splinei,
convalescenta, demineralizare, dermatoze, dispepsii, eczeme, edeme, enterita, dermatoze, febra, furunculoze, guta, hemoptizii, hemoroizi, hipertensiune,
intoxicatii cronice mercuriale si saturnale, litiaze, nefrite, obezitate, pletora, retentie urinara, reumatism, sarcina, senectute, stomatite, surmenaj, sporturi de
rezistenta, stari acute, temperamente biloase si sangvine, tuberculoza pulmonara, tulburari digestive.
Preparare:
-Cura de struguri: 1-2 kg de struguri pe zi sau 700-1400 ml suc de consumat exclusiv. Diuretic, laxativ, eliminator al acidului uric, litiazicilor, etc.
-Obezitate. 2 zile din 10 sa se consume numai struguri 1,200 kg pe zi.
-Dezintoxicare- 3 paharele de suc (must ) in fiecare zi, intre mese.
-Sucul rezultat inainte de maturare este racoritor, folosit instarile febrile ca si contra anginelor, stomatitelor si hemoptiziilor.
-Mustul este diuretic si laxativ.
Stafida indicata in afectiunile pectorale, hepatice, etc.
-Seva de primavara 1 lingurita dimineata contra litiazelor urinare, biliare si a pietrelor.
-Sucul aplicat cu un tampon de vata pe ten se lasa sa se zvante 5 minute, apoi se spala cu apa calduta in care s-a pus putin bicarbonat de sodiu.
-Seva primaverii se pun picaturi in ochi la afectiuni oftalmologice.

STEJAR

Quercus robur Fam. Fagaceae.

Denumiri populare: gorun, sledun, stajar, stejar pedunculat, stejariu, stejar de lunca, stejer, sledun, stojar, ters, trajor, tufan.
In traditia populara: scoarta de stejar a fost folosita pentru vopsit in negru.
Coaja de stejar se fierbea cu piatra acra si decoctul se tinea in gura contra durerilor de dinti.
Macerata in otet, la care se adauga alaun se folosea la gingivite. Contra durerilor de masele se mai folosea si zeama de coaja de stejar, cu coaja de paduret,
putregai de rachita si piatra acra.
Decoctul scoartei la hemoroizi, rani, se mai faceau bai si spalaturi la leucoree, boli de rinichi, etc. Bai la picioare contra transpiratiei. Ghinda prajita contra
diareei. Fierturile din frunze la ascita.
Compozitie chimica: se foloseste terapeutic scoarta ramurilor tinere de 2-3 ani (Cortex Quercus) coaja- acid cvercitanic, acid elagic si galic, principii amare,
cvercina, fluroglucina, substante pectice, rezine, oxalat de calciu. Galele care se produc la frunze contin 36-72% tanin care este constituit in majoritate din
pentadigaloilglucoza, acid galic, acid elagic, acid ciclogalifaric si hidrati de carbon. Se obtine din acestea o tinctura.
Actiune farmaco-dinamica: precipita proteinele, astringent, hemostatic, antiseptic, antidiareic. tinctura din gale, datorita taninului pe care-l contine are o actiune
astringenta, hemostatica de suprafata (prin precipitarea proteinelor), antiinflamatoare, dezodorizanta. Intern cu prudenta numai in cazuri de intoxicatii cu alcaloizi
sau metale grele. Nu se administreaza intern pentru ca poate produce tulburari renale si necroza ficatului. Extern nu se face pe suprafete mari. Nu se
administreaza in clisme. Extern in solutii 1% in ape de gura unguente 10%, ovule vaginale, inhalatii.
Extern: astringent, cicatrizant, dezinfectant.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: arsuri, degeraturi, diaree, eczeme exudative, enterite, epitaxis, fistule anale, gingivite, hemoragii diverse, hemoroizi,
intoxicatii cu metale grele, leucoree, melene, metroragii, seboree, transpiratia excesiva a mainilor si picioarelor.
Preparare:
intern- 2 lingurite de coaja maruntita se vor pune in 250 ml apa rece. Se fierbe timp de 20 de minute, apoi se strecoara. Se pot bea 2 ceaiuri pe zi.
-Dintr-o lingurita de ghinda prajita si macinata se prepara o cafea care regleaza scaunul in diaree; se bea dimineata pe stomacul gol o ceasca, ne indulcita.
Extern: 3 lingurite de coaja maruntita se va pune la 250 ml apa rece. Se va fierbe timp de 20 minute dupa care se strecoara. Se poate face gargara, comprese,
bai de sezut, spalaturi vaginale, bai in diferite boli ale pielii.
-Praf de coaja de stejar se va pune pe diferite rani zemuinde.
-Praf de coaja de stejar se aplica in pantofi sau se pune in ciorapi pentru a absorbi surplusul de umiditate si a diminua transpiratia.
Se poate folosi in combinatii si cu alte plante.
Usturoi

Alium sativum Fam. Liliaceae

Denumiri populare: ai, ai de gradina, ai de primavara, ai de vara, aniu, baib, ceapa alba, osturoi, pur, scaloi, usturoi de primavara, usturoi de toamna, usturoi de
vara, usturoni.
In traditia populara: a fost unul dintre cele mai importante leacuri babesti.
Obisnuit se folosea sub forma de musdei, in indigestii, dureri abdominale, stari gripale, dureri de cap, contra viermilor intestinali, etc.
Musdeiul se bea adeseori pe nemancate ori se trageau bolnavii cu el si in acest scop se prepara mai mult cu apa si otet. Diareea grava- se ungea corpul cu
usturoi pisat, sau se inghiteau 3 catei de usturoi si 3 fire de piper.
Se folosea contra durerilor de masele, durerilor de urechi si nevralgiilor.
De obicei se introducea un catel in urechea din partea dureroasa.
Cand cineva avea unghii stricate sau amigdalite, le ungea in fiecare seara cu usturoi pisat.
Contra bataturilor. Se tineau picioarele in lesie tare de ciucalai de porumb si apoi se legau cu usturoi pisat.
Bulbul copt in cuptor se aplica pe furuncule.
De tuse se ungeau talpile picioarelor cu usturoi pisat si se incalzeau la foc inainte de culcare.
Se punea mai mult in mancarea celor bolnavi de piept si de hipertensiune. Musdeiul se dadea pe nemancate ca vermifug.
In Dobrogea se pisau 5 catei de usturoi, se amestecau cu o lingura de hrean ras si se dau pe nemancate ca vermifug.
In alte parti se fierbea usturoiul cu iarba limbricilor(Astragalus glycyphyllos) si se dadea copiilor sa bea.
Compozitie chimica: se foloseste bulbul (Bulbus Allii) contine: saruri minerale, ulei volatil, glucide, protide, lipide(0,1-0,5%). Acizii organici: citric, malic, piruvic,
succinic, glicuronic, citric, alina, alicina din uleiul eteric s-au separat 67 de compusi. Tipic pentru aroma este propantriolul, etil-metil-disulfura, sulfitul predomina
cantitativ.
Actiune farmaceutica:
alicina, garlicina si produsii de descompunere ai ei ii imprima o puternica actiune antimicrobiana indeosebi la faringite si in infectiile tubului digestiv, previne
ateroscleroza, antiseptic intestinal, cardiotonic, bradicardizant, diuretic, antigutos, stomahic, carminativ, vermifug, febrifug, creste capacitatea de aparare
antivirala si antimicrobiana, anticancerigen.
Se indica in urmatoarele afectiuni: afectiuni pulmonare, boli infectioase (profilactic si curativ), astenie generala, astma, ateroscleroza, atonie digestiva, bronsite

cronice, cancer, cangrene, colesterol in exces, diaree, dizenterie, echilibreaza grasimile din sange, edeme ale membrelor, flatulenta, flebite, gripa, guta,
hemoroizi, hipertensiune arteriala, imunitate scazuta, inapetenta, infectii, litiaza urinara, nevralgii reumatismale si ale urechilor, oligurie, parazitoze digestive,
reumatism, spasm intestinal, spasm vascular, tonic cardiac, tromboze, tuberculoza, tulburari de circulatie periferica, tumori, tuse, ulcer varicos, varice.
Preparare:
-25 g suc de usturoi se pun in 200 ml lapte si se consuma zilnic, in afectiunile interne.
-Usturoi consumat la orice masa.
Tinctura de usturoi se iau cateva picaturi in cura. Este bine sa se faca in felul urmator: la 50 g de usturoi curatat si pisat se va pune 250 ml alcool alimentar
preferabil de 96?. Se tine timp de 15 zile, apoi se strecoara.
Peste aceasta tinctura dupa strecurare ca sa fie mai eficienta se mai poate pune 2 sticlute de tinctura de propolis de la Apicola. Se vor agita bine inainte de
intrebuintare. Se iau cu picatura dupa urmatorul grafic. Este bine sa fie puse in lapte.
Numarul zilei
dimineata amiaz Seara
Ziua 2-a 1 1 2
Ziua 3-a 1 2 2
Ziua 4-a 2 2 2
Ziua5-a 2 2 3
Copii vor putea sa se opreasca aici si sa inceapa sa scada tot cate o picatura pe zi pana vor ajunge la o singura picatura. Adultii si cei care doresc pot sa
continue cu acest mod de administrare pana vor ajunge la 15-20 de picaturi de 3 ori pe zi, dupa care vor scadea tot cate o picatura pe zi, pana vor ajunge din
nou la 1 picatura. Se poate face de 2 ori pe an aceasta cura.
-In cazul durerilor de urechi se poate introduce un catel de usturoi seara in ureche si tinut peste noapte.
-Usturoi in otet este bun pentru disparitia bataturilor. Se va pune sub pansament.-2 catei de usturoi se vor pune in 250 ml lapte si se consuma daca aveti
probleme digestive.
-Zilnic se mananca 3 catei de usturoi pentru refacerea organismului si chiar intinerire.
-20 g de bulbi maruntiti se vor fierbe la 500 ml apa timp de 15 minute. Se strecoara si se fac clisme in paraziti intestinali cateva zile la rand.
Exista foarte multe retete cu usturoi (cateva sute asa ca nu voi scrie aici alte retete fiind convins ca si dv cunoasteti cateva.
-1-2 catei de usturoi consumati zilnic, dimineata.
-20-30 picaturi de tinctura de 2 ori pe zi in tuse, hipertensiune, etc.
-Contra teniei- se zdrobesc cateii de la o capatana mareapoi se clocotesc pentru 20 minute in 200 ml lapte. Se va bea in fiecare dimineata, pe nemancate pana
la disparitia teniei.
-usturoiul pisat cu grasime si ulei da un unguent numit mustarul dracului, resorbant al tumorilor albe.
-dezinfectia plagilor: solutia sucului de usturoi 10% cu 1-2% alcool sau comprese cu otet de usturoi (30 g de usturoi ras, macerat 10 zile la 500 ml otet.
-Slabiciune generala si astenie: amestec cu 2 parti de ulei camforat si o parte de usturoi. Sau frectii de-a lungul coloanei vertebrale (paralizii, reumatism).
-Dureri de urechi- un tampon de vata imbibat in suc de usturoi cu ulei, este bun si contra surditatii.
GarlicCaps este un preparat comercializat de CaliVita care contine extract de usturoi chinezesc si patrunjel.
Aici gasiti alte tratamente naturiste cu usturoi
Tratamente naturiste cu usturoi

Usturoiul este considerat dusmanul radicalilor liberi datorita vitaminei C, a seleniului si zincului. Cele doua oligoelemente sunt responsabile de lupta impotriva
imbatranirii. Usturoiul este si un aliat al sistemului cardiovascular, fluidizand sangele, reducand nivelul colesterolului si favorizand scaderea tensiunii arteriale.
Usturoiul este cunoscut din antichitate, cand era considerat medicamentul de baza al taranilor. Muncitorii egipteni care au construit piramidele, primeau zilnic
cate un catel de usturoi pentru efectul sau antiseptic si tonifiant. Evreii, grecii si romanii il considerau ca un panaceu. Se consuma verde in totalitate, iar uscat, se
consuma bulbul (capatana), atat in preparate culinare, cat si ca preparate medicinale.
Usturoiul (ALLIUM SATIVUM) contine: glucozidul sulfurat, ulei volatil, amestec de sulfura si de oxid de alil, aproape in stare pura, sulf, iod, siliciu. La 100 gr.
usturoiul contine: Calorii 138 Apa 63 Protide 6,7 Lipide 0,1 Glucide 28 Celuloza 1 Zinc 1 Mangan 1,3 Vitamina C 18 Vitamina B 0,18
PROPRIETATI:
A. UZ INTERN: Antiseptic intestinal si pulmonar, bacteriostatic, bactericid, tonic, stimulent general al organelor digestive, hipotensor (vasodilatator al arterelor, al
capilarelor), incetinitor al pulsului, antispasmodic, reechilibrant glandular, antisclerotic, diuretic, aperitiv, vermifug, preventiv al cancerului.
B. UZ EXTERN: Vindeca ranile, antiparazitar, sedativ, calmant, resorbant, tonic general. INDICATII: A. UZ INTERN: Profilaxia si tratamentul bolilor infectioase,
diaree, dizenterii, afectiuni pulmonare, bronsite cronice, tuberculoza, gripa, guturai, astm, astenie, slabiciune generala, spasme intestinale, hipertensiune
arteriala, oboseala cardiaca, anumite tahicardii, spasme vasculare, tulburari circulatorii, varice, hemoroizi, dezechilibrari glandulare, imbatranirea tesuturilor,
reumatism, guta, artirite, litiaza urinara, blenoragie, lipsa poftei de mancare, flatulenta, blenoragie, hidroptizie, edemul gambelor, oligurie, hipercoagulabilitate
sanguina, paraziti intrestinali, prevenirea cancerului.
B. UZ EXTERN: Bataturi, negi, plagi, ulcere, nevralgii reumatismale, intepaturi de insecte, chisturi, scabie, chelie, surditate reumatismala, abcese reci (fara
inflamatie) tumori albe.
MOD DE FOLOSIRE:
A. UZ INTERN:
Crud, in salate. Se toaca marunt 2 catei de usturoi cu cateva fire de patrunjel, se adauga cateva picaturi de ulei de masline. Se fac tartine, de recomandat cu
paine de secara. Tinctura de usturoi se prepara astfel: 50 gr. usturoi, se lasa la macerat cu 250 ml. alcool de 60 0 timp de 10 zile, agitand zilnic; se strecoara, se
filtreaza. Se folosesc 10-15 picaturi de 2 ori pe zi, cateva zile. Suc din bulbul de usturoi, in combinatie cu alcool - 20-30 picaturi de 2 ori pe zi - pentru
combaterea bronsitei, tusei convulsive, hipertensiunii.
Contra parazitilor intestinali - 2-4 catei de usturoi, trecuti prin razatoare, intr-un vas cu apa calda sau lapte; se lasa la macerat 24 ore. Se bea dimineata, pe
stomacul gol, timp de 21 de zile. Contra teniei - o capatana de usturoi se trece prin razatoare, se amesteca cu apa clocotita sau lapte, timp de 20 minute. Se bea
in fiecare dimineata, pe nemincate, pana la expulzarea teniei. Pentru neutralizarea mirosului neplacut de usturoi din gura, se mesteca cateva boabe de cafea
sau anason, sau chimion, un mar, sau fire de patrunjel.
B. UZ EXTERN:
Usturoi pisat, in amestec cu grasime, ulei, da un unguent numit "mustarul diavolului" - resorbant al tumorilor albe. Pentru dezinfectia plagilor, ulceratiilor - sucul
de usturoi 10% cu alcool 1-2 % , sau comprese cu otet de usturoi (30 gr. usturoi ras, macerat 10 zile in 1//2 litru otet). In caz de slabiciune generala, astenie,
reumatism - amestec cu doua parti de ulei camforat cu una de usturoi - se aplica prin frectie in lungul coloanei vertebrale.
O parte usturoi si doua parti ulei camforat, se aplica prin frecare pe chelie. Se pot face spalari cu 6 catei de usturoi la 1 litru de apa. Contra surditatii de origine
reumatismala, se introduce in ureche, seara, un tampon imbibat cu suc de usturoi amestecat cu ulei. Bataturi, negi - se piseaza usturoi, se aplica cataplasma pe
rana. Se mai poate folosi usturoi copt in cuptor, se aplica pe plaga. La intepaturi de insecte se aplica o bucata de usturoi pe locul intepaturii, prin frecare. La fel
se face cu ceapa, praz, salvie.
Contraindicatii:

Nu se aplica bolnavilor de dermatoze, pecingine, cu iritatii ale stomacului, ale intestinelor, la femeile care alapteaza, in congestii pulmonare, tuse cu sange,
friguri. Dupa o veche datina, usturoiul curatat de coaja, pus intr-un saculet la gatul sau pe abdomenul unei persoane, face miracole in cazul viermilor intestinali,
oxiurilor. Se poate folosi ca supozitor pentru a intari copiii. La bolnavii de febra tifoida se aplica pe picioare cataplasme cu usturoi pisat in amestec cu ceapa si
urzici pisate.
TINCTURA DE USTUROI CU MIERE Se prepara din 250 gr. usturoi, 100 ml. spirt rafinat, 100 gr. miere, la fel ca mai sus, cu aceleasi efecte.
DECOCT DE USTUROI CU MIERE Cateii de la o capatana de usturoi, pisati, se amesteca cu 200 ml. de apa, 2 linguri de miere, se fierb la foc mic pana scade
la jumatate, se strecoara, se raceste, se poate pastra 2-3 zile la temperatura camerei, sau 7 zile in frigider. Se administreaza ca mai sus.
TINCTURA DE USTUROI CU INFUZIE DE MENTA Se amesteca 40 gr. usturoi, 100 ml. spirt rafinat, se lasa la macerat 7 zile intr-o sticla, se strecoara lichidul ,
se adauga infuzie de menta dupa gust. Se iau cate 10-15 picaturi de 2-3 ori pe zi, la 1 ora dupa mese. Se foloseste in caz de ameteli, slabiciune , tensiune
arteriala marita.
INFUZIA DE USTUROI CU ALTE PLANTE 1 Se amesteca 50 gr. catei de usturoi, 50 gr. seminte de chimen, 30 gr. flori de musetel, 20 gr. rizomi de valeriana. Se
pune o lingura din amestecul de mai sus la 1 pahar de apa clocotita, se acopera vasul 15 minute, se strecoara. Se bea 1 pahar dimineata si seara.
INFUZIA DE USTUROI CU ALTE PLANTE 2 Compozitia: 30 gr. catei de usturoi, 10 gr. flori de arnica, 30 gr. frunze de coada calului, 30 gr. frunze de paducel, 30
gr. frunze de vasc, 40 gr. flori de coada soricelului, toate se maruntesc, se amesteca cu 200 ml. de apa clocotita, se lasa acoperit 15 minute, se strecoara, se
bea 1 pahar pe zi.
INFUZIA DE USTUROI CU ALTE PLANTE 3 Compozitia: 15 gr. catei de usturoi, 5 gr. flori de arnica, 15 gr. flori de paducel, 25 gr. frunze de coada calului, 25 gr.
frunze de menta, se maruntesc, se amesteca. Se ia 1 lingura din amestec la 1 pahar de apa, timp de 120 de minute, se da in clocot, se acopera, se lasa timp de
15 minute, se strecoara. Se beau 2 pahare pe zi, pentru prevenirea arterosclerozei.
BAUTURA DE USTUROI, VODCA, MIERE Se amesteca 250 gr. usturoi, 250 gr. vodca, 250 gr. miere, se lasa la loc rece, intunecat 7 zile, se strecoara, se
foloseste imediat, sau se poate pastra la rece 1 luna. In prima zi se ia o picatura, apoi se adauga o picatura in fiecare zi, astfel ca in a 10-a zi se iau de 3 ori pe zi
cate 10 picaturi, se mentine acest numar inca 10 zile, dupa care se scade cate o picatura pana in a 30-a zi, cand se ia de 3 ori pe zi o picatura. Este tonic al
sistemului nervos, indicat in insomnii, astenie nervoasa, tonifierea sistemului cardiovascular.
SUCUL DE USTUROI O capatana de usturoi se piseaza, se stoarce, obtinand sucul. Se ia de 3 ori pe zi cate 10-15 picaturi intr-un pahar de apa, sau in
mancare.
MACERATUL DE USTUROI CU LAMAIE O capatana de usturoi, 1 lamaie, 1 litru de apa clocotita, se acopera, se lasa la macerat 2 zile. Se ia 1 lingura de 3 ori
pe zi.
SUPA DE USTUROI Se ia cate un catel de usturoi pentru fiecare persoana, se pun in cratita cu putina apa, sare si piper, se fierb la foc domol. Cand sunt fierti,
se strivesc. Se ia cate un ou pentru doua persoane, se sparg, se bat cu putina apa. Se adauga cate putin pireul de usturoi si se aseaza pe foc peste restul de
supa, adaugandu-se o cantitate suficienta de apa calda. Se acopera vasul si se lasa la fiert la foc domol. Se pun crutoane de paine prajite in unt pe farfurii, iar
peste ele se toarna supa strecurata. Este un tonic vascular si al sistemului nervos. Este indicata iarna impotriva afectiunilor respiratorii (astm, bronsita, guturai
etc.)

GarlicCaps este un preparat comercializat de CaliVita care contine extract de usturoi chinezesc si patrunjel.

Cateva trucuri
1.

Pentru a feri fructele de putrezire, se aseaza in fructiera mici recipiente cu catei de usturoi taiati in doua.

2.

Pentru a se inlocui pasta de lipit, se freaca un catel de usturoi de partea care trebuie lipita, apoi se potrivesc partile si se preseaza.

3.

Pentru a perfora geamul (sticla), se dilueaza 50 gr. de acid oxalic in 25 gr. de esenta de terebentina, la care se adauga 6 catei de usturoi dati pe
razatoare, totul se lasa la macerat 8 zile. Compozitia se pastreaza intr-un flacon astupat, care se agita periodic. Se pun picaturi pe geamul care
trebuie perforat.

TRANDAFIR.

Rosa centifolia Fam. Rosaceae.

Denumiri populare:
flori de rug, ghiol, ghiul, roza, roza de ceai, rug, rugar, rugut, ruje, ruji, saschis, trandachir, trandafil, trandafir de gradina, trandafir pentru dulceata,
trandafir-rosu, trandafiras, trandachir, trandasir, trandafil.
In traditia populara: din flori si fructe se prepara pasta, majun, serbet, lichioruri, bauturi racoritoare.
Uleiul se foloseste in cosmetica. Ceaiul din petale se lua contra raceli, gripei, astm si a multor boli de piept. In Oltenia de tuberculoza se bea ceai din
trandafir. Roua de pe trandafiri sau apa in care se tineau petalele se folosea contra durerilor de ochi. Apa de trandafiri cu apa de pelin, se lua pentru
durerile de inima. Ceaiul de trandafiri se bea contra durerilor de stomac. Trandafir fiert cu pelin se lua pentru dureri de pantece si sale. Otetul de
trandafiri se dadea sa-l miroase cei lesinati. Dulceata de trandafiri se dadea celor bolnavi de piept sa se intareasca, iar siropul se lua cu simichie, ca
laxativ. De durere de spate se pisau bine la un loc flori de trandafir, radacina de bujor si tamaie alba apoi se amestecau cu undelemn si se ungeau
bolnavii cu el.
Trandafirul alb (Rosa alba) era un leac frecvent pentru scurgerile feminine (leucoree). La Borsa se fierbeau in lapte dulce florile si se bea cate o
ceasca la astm. Petalele puse intr-un vas cu apa se foloseau pentru spalarea ochilor bolnavi, mai ales la dureri.
Compozitie chimica: petalele- ulei volatil, geraniol, citronelol, derivati flavonici, quercitina, coloranti antocianici, cianina, tanin.
Actiune farmaceutica: antidiareic, antipiretic, antiinflamator, antiseptic, astringent, Extern- decongestiv, dezinfectant.
Se foloseste la urmatoarele afectiuni: acnee, afectiuni bucale chiar la sugari, afte, astm, comedoane, cosmetica, diaree cronica, hemoragii, iritatii
oculare, matreata, micoze bucale, pistrui, scurgeri vaginale, stomatita, tuberculoza
Preparare:
- petale de trandafir proaspat 2-3 lingurite se vor pune pentru 8 ore la macerat in apa. Se vor folosi apoi la diferite afectiuni interne sau se va folosi la

diferite preparate cosmetice.

-2 lingurite de petale se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se va strecura. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi. Se
poate folosi si extern pentru comprese si spalaturi locale oculare.
-Otet de trandafiri- se va umple un borcan cu petale proaspete de trandafiri fara a fi indesate. Se va turna deasupra otet preferabil cel de mere si
miere. Se va tine apoi timp de 15 zile. Se strecoara si se poate folosi in diferite dureri extern. Intern se poate folosi la afte, stomatite, etc.
-Miere de buna calitate se va pune in ea petale maruntite de trandafir, fara a indesa. Se va tine apoi 15 zile agitand borcanul. Se poate folosi la
badijonaje stomatite, etc. De asemenea se poate folosi la foarte multe tratamente cosmetice.
Se foloseste foarte mult la prepararea diferitelor dulceturi, gemuri, sau diferite preparate cosmetice.

VARZA.

Brasica oleracea var.capitata Fam. Cruciferae.

Denumiri populare: broazbe, curechi, curechi capatana, curechi cret, curechi de iarna, curechi de murat, varza alba, varza capatana, varza creata,
varxa de gradina, varza de iarna.
In traditia populara: mult intrebuintata in alimentatie, cruda, gatita, murata.
Frunzele plantei oparite sau murate, se puneau pe opareli. In nordul Moldovei se punea pe ea untura de iepure si se punea pe degeraturi.
In Oltenia femeile puneau frunze de varza acra pe piept pentru ca sa le vina laptele dupa nastere.
Moarea de varza se lua contra constipatiei.
De tuberculoza se luau 40 de seminte de varza.
Pentru raie se da cu moare pe tot corpul sau se fierbea moarea cu care se spala tot corpul dupa care se ungea cu sulf sau alifie cu sulf.
Compozitie chimica: amidon, protide, rezine, sulfat de potasiu, oxizi de diferite substante minerale, vitaminele A, B1, B2, PP, provitamina A.
Actiune farmacologica: este denumita medicul celor saraci fiind utila la foarte multe afectiuni. Poate trata boli foarte grave sub forma de suc proaspat.
Prin fierbere isi pierde proprietatile. Este anticancerigena, antiinflamatoare, antiseptica, cicatrizanta. Vitaminizanta, energizanta, actiune puternic
detoxifianta. Era socotita un adevarat panaceu universal.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: acnee, adenite, afectiuni ale gambelor, alcoolism (zilnic 600 ml), anemie, afonie, artritism, astenie, ascita,
astm bronhic, calculi urinari, cardiace (afectiuni), catare, cancer de colon, ciroza, ciroze ascitice, colici nefritice, colite ulceroase, constipatie,
demineralizare, depresii, diabet, digestie anevoioasa, dureri musculare, degeraturi, eczeme, edeme, enterita, guturai, gripa, infectii intestinale,
laringita, litiaze urinare, nervozitate, nevroza astenica, obezitate, oligurie, pletora, rahitism, scorbut, seboree, senescenta, sinuzita, tumori, tuse
convulsiva, ulcere gastrice, ulcere varicoase, viermi intestinali.
Preparare:
se consuma suc de varza in combinatii cu alte sucuri, in special de morcov. Se poate consuma cate 200 ml de 3 ori pe zi in cure de lunga sau foarte
lunga durata.
Se poate extern aplica foi de varza dupa ce li s-au taiat nervurile si au fost strivite cu un sucitor de lemn sau cu o sticla. Se schimba de 2 ori pe zi.
Se face in cazul obezitatii o cura de ciorba de varza cu multa ceapa. Se indica 4 cepe mari, o varza de 1 kg la 2 litri de apa. Se fierb si se face o
ciorba apoi cu aceasta apa dupa ce au fost strecurate toate acestea. Se consuma zilnic in functie de cat se doreste sa slabeasca omul respectiv