Tema i viziunea despre lume reflectate ntr-o comedie

studiat
Reprezentat pe scen n 1884, comedia ,,O scrisoare pierdut de I.L. Caragiale este a treia
dintre cele patru scrise de autor, o capodoper a genului dramatic. Opera este o comedie de
moravuri, n care sunt satirizate aspecte ale societii contemporane autorului, fiind inspirat din
farsa electoral din anul 1883.
Comedia este o specie a genului dramatic, care strnete rsul prin surprinderea unor
moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situaii neateptate, cu un final fericit. Personajele
comediei sunt inferioare. Conflictul comic este realizat prin contrastul ntre aparen i esen.
Sunt prezente formele comicului: umorul, ironia i diferite tipuri de comic (de situaie, de
caracter, de limbaj i de nume).
ncadrndu-se n categoria comediilor de moravuri, prin satirizarea unor defecte omeneti,
piesa prezint aspecte din viaa politic i de familie a unor reprezentani corupi ai
politicianismului romnesc.
Titlul pune in evidenta contrastul comic dintre aparenta si esenta .Pretinsa lupta pentru
putere politica se realizeaza ,de fapt , prin lupta de culise,avand ca instrument al santajului
politic o scrisoare pierduta - pretextul dramatic al comediei. Articolul mehotarat indica atat
banalitatea intamplarii ,cat si repetabilitatea ei .
Fiind destinat reprezentrii scenice, creaia dramatic impune anumite limite n ceea ce
privete amploarea timpului i a spaiului de desfurare a aciunii. Aciunea comediei este
plasat ,,n capitala unui jude de munte, n zilele noastre, adic la sfritul secolului al XIX-lea,
n perioada campaniei electorale, ntr-un interval de trei zile. Intriga piesei pornete de la o
ntmplare banal: pierderea unei scrisori intime, compromitoare pentru reprezentanii locali ai
partidului aflat la putere i gsirea ei de ctre adversarul politic, care o folosete ca arm de
antaj. Acest fapt ridicol strnete o agitaie nejustificat i se rezolv printr-o mpcare general
i neateptat.
Conflictul dramatic principal const n confruntarea pentru puterea politic a dou fore
opuse: reprezentanii partidului aflat la putere i gruparea independent constituit n jurul lui
Nae Caavencu, ambiios avocat i proprietar al ziarului ,,Rcnetul Carpailor. Conflictul are la

baz contrastul dintre ceea ce sunt i ceea ce vor s par personajele, ntre aparen i esen.
Conflictul secundar este reprezentat de Farfuridi - Brnzovenescu, care se teme de trdarea
prefectului. Tensiunea dramatic este susinut gradat prin lanul de evenimente care conduc spre
rezolvarea conflictului, n finalul fericit al piesei: scrisoarea revine la destinatar, Zoe, iar trimisul
de la centru, Agami Dandanache, este ales deputat.
Este utilizat technica amplificrii treptate a conflictului. O serie de procedee compoziionale
menin tensiunea dramatic la un nivel ridicat, prin complicarea i multiplicarea situaiilor
conflictuale.
Intriga piesei, adica elementul care declanseaza defasurarea actiunii si efectul de ansamblu al
textului, porneste de la o intamplare banala: pierderea unei scrisori intime, compromitatoare
pentru reprezentantii locali ai partidului aflat la putere si gasirea ei de catre adversarul politic,
care o foloseste ca arma de santaj. Acest fapt ridicol starneste o agitatie nejustificata si se rezolva
printr-o impacare generala si neasteptata.
Dramaturgul depaseste cadrul comediei clasice si individualizeza personajele, prin
combinarea elementelor de statut social si psihologic, dar si prin modalitati si procedee de
caracterizare directa facuta de autor, de alte personaje, prin autocaracterizare si prin didascalii,
sau prin caracterizare indirecta reliefata prin comportament, limbaj, nume, relatii cu alte
personaje sau statut social, I.L.Caragiale nefiind egalat "nici pana astazi". "Facand concurenta
starii civile" personajele reprezinta anumite tipuri umane, cel care va inventaria tipologiile
caragialesti fiind Pompiliu Constantinescu .Astfel, Zoe infatiseaza tipul cochetei adulterine , dar
si al femeii voluntare, Tipatescu este primul amorez, Zaharia Trahanache este tipul
incornoratului, Catavencu este politicianul demagog, la fel ca si Farfuridi si Dandanache,
Pristanda este tipologia servitorului, iar Branzovenescu este personajul "raissoneur" al operei.
Adevaratul cuplu al comediei "O scisoare pierduta" de I.L.Caragiale este cel format din
Stefan Tipatescu si Zoe Trahanache.
Tipatescu este prefectul judetului, stalp al puterii conservatoare, dar in acelasi timp, el
intruchipeaza in comedie tipul donjuanului, al primului amorez. Prieten al lui Zaharia
Trahanache, Tipatescu o iubeste pe sotia acestuia, Zoe, femeia cocheta, adulterina, inca din
momentul in care ea se casatoreste cu neica Zaharia, asa cum barbatul "incornorat" observa cu
naivitate : "pentru mine sa vie cineva sa banuiasca pe Joitica, ori pe amicul Fanica, totuna e E un
om cu care nu traiesc de ieri, de alataieri, traiesc de opt ani, o jumatate de an dupa ce m-am

insurat a doua oara. De opt ani traim impreuna ca fratii, si niciun minut n-am gasit la omul acesta
macar atatica rau.
In comparatie cu celelalte personaje ale operei, Tipatescu este cel mai putin marcat comic, fiind
spre deosebire de ceilalti un om instruit, educat, dar impulsiv, dupa cum il caracterizeaza in mod
direct si Trahanache: "E iute! N-are cumpat. Altminteri bun baiat, destept, cu carte, dar iute, nu
face pentru un prefect". In fond, Tipatescu traieste o drama. De dragul unei femei casatorite, pe
care este nevoit sa o imparta cu altcineva, sacrifica o cariera promitatoare la Bucuresti, asa cum
remarca acelasi Trahanache: "Credeti d-voastra ca ar fi ramas el prefect aici si nu s-ar fi dus la
Bucuresti, daca nu staruiam eu si cu Joitica si la drept vorbind, Joitica a staruit mai mult" .
Zoe, in schimb, in ciuda vaicarelilor, a lesinurilor, dar si a faptului ca e considerata o
dama "simtitoare" , toti protejand-o in ciuda acestei aparente sensibilitati, este in realitate
"femeia voluntara" stapana pe sine, care stie ce vrea si care ii manipuleaza pe toti in functie de
propriile dorinte. Desi face parada de iubirea si de sacrificiile ei pentru Tipatescu: "Omoara-ma
pe mine care te-am iubit, care am jertfit totul pentru tine",ii reproseaza ea prefectului, incercand
sa-l determine sa sustina candidatura lui Catavencu, in fapt ea "n-a jertfit nimic altceva decat o
fidelitate conjugala stanjenitoare, singurul sacrificiu notabil venind, cum am mai spus din partea
lui Tipatescu." - Stefan Cazimir, "Universul comic" - .
Dincolo de aparente, in cuplul pe care Zoe il formeaza cu Tipatescu, femeia este
polul rational, puternic si care detine controlul asupre relatiei. Fiind un "om caruia ii place sa
joace pe fata" , dupa cum el insusi marturiseste, Tipatescu refuza initial compromisul politic si ii
propune Zoei o solutie disperata, aratandu-se gata sa renunte la tot de dragul ei: "Sa fugim
impreuna". Ea intervine insa energic si refuza "nebunia", nevrand sa renunte cu niciun pret la
pozitia de prima doamna a orasului de provincie. De aceea ii raspunde ferm prefectului: "Esti
nebun? Dar Zaharia? Dar pozitia ta? Dar scandalul si mai mare care s-ar aprinde pe urmele
noastre?" . Izbucnirea scandalului o ingrozeste mai tare decat pierderea barbatului iubit: "Cum or
sa-si smulga toti gazeta, cum or sa ma sfasie, cum or sa raza!O saptamama, o luna, un an de zile
n-o sa se mai vorbeasca decat de aventura astaIn oraselul acesta, unde barbatii si femeile si copii
nu au alta petrecere decat barfirea, fie chiar si fara motivdar inca avand motivsi ce motiv, Fanica!
Ce vuiet!ce scandal! ce cronica infernala!". Replica ei la intrebarea lui Tipatescu starneste rasul
cu toate ca ascunde o ironie amara: "Zoe! Zoe! Ma iubesti? / Te iubesc, dar scapa-ma!" .

In confruntarea dintre cei doi in ceea ce priveste sustinerea candidaturii lui

Catavencu, prefectul este cel care cedeaza pana la urma de dragul Zoei: "In sfarsit, daca vrei tu
fie!Intample-se orice s-ar intampla Domnule Catavencu, esti candidatul Zoii, esti candidatul lui
nenea Zaharia prin urmare si al meu!Poimaine esti deputat!".
Crispata, incordata, pe parcursul intregii comedii, Zoe devine la sfarsitul piesei, cand orice motiv
de ingrijorare dispare, generoasa, fermecatoare, spunandu-i lui Catavencu: "Eu sunt o femeie
bunaam sa ti-o dovedesc. Acum sunt fericita putin imi pasa daca ai vrut sa-mi faci rau si n-ai
putut."
Finalul comediei aduce impacarea tuturor. Odata ce intra in posesia scrisorii, Zoe
devine triumfatoare, se comporta ca o adevarata doamna, face promisiuni linistitoare pentru
ceilalti, in mod special pentru Catavencu: "Du-te si ia loc in capul mesei; fii zelos, asta nu-i cea
din urma Camera!", in timp ce Tipatescu se retrage ca si mai inainte, in umbra ei.
In concluzie, prin personajele create spectatorul comediei O scrisoare pierduta
are acces la imagineaz si la mentalitatea unei epoci, a crei problematica pare sa fie una actuala.