Stabilizarea prin schimb ionic: se bazeaz pe proprietatea argilelor de a da n

soluii apoase de
electrolii reacii de dublu schimb care constau n nlocuirea unor ioni absorbii de
particulele de argil cu
ioni din soluia de electrolii. Se produce nlocuirea ionilor de Na
+
(absorbii n argil) care au o capacitate
mare de hidratare (de absorbie a apei), cu ioni de Ca
2+
, care au un caracter hidrofob (de respingere a
apei) i astfel reducerea peliculei de ap adsorbite n jurul granulelor de argil
micornd contracia i
capacitatea de fisurare. Practic, stabilizarea cu ioni se face prin amestecarea
argilei cu o substan
furnizoare de cationi Ca
2+
(clorur de calciu, oxid de calciu, ghips) n soluie apoas. Soluia se utilizeaza
frecvent la stabilizarea drumurilor cu trafic redus.

a)

stabilizarea prin schimb ionic se bazeaza pe proprietatea argilei de a substitui unii ioni din complexul
adsorbit, care formeaza pelicule apoase groase n jurul granulelor, cu alti ioni care reduc peliculele
respective.

n practica pentru stbilizarea argilei dupa aceasta metoda se folosesc substante care n apa elibereaza ioni de Ca 2+, ca
de exemplu: clorura de calciu, var gras, cenusa, zgtura, ciment Portland, etc. Mai des se utilizeaza cimentul Portland si
varul.
Pamnturile argiloase stabilizate cu var ( 4-8% ) se utilizeaza mai ales la executarea terasamentelor si a drumurilor cu
trafic redus.
Pamnturile argiloase stabilizate cu ciment ( 5-15% ) se utilizeaza la executarea soselelor cu trfic redus si a fundatiilor
soselelor de mare trafic.