UN CICLU COMPLET

Totul se naşte în jurul meu, iar eu zâmbesc privind

Cum dintr-o sămânţă se naşte-un pom cu alte flori
Trăiesc din plin, peste tot văd oameni murind
În păienjenişul de gânduri, în visuri fără de culori.

Aşteptau după dragoste, când Iubirea pură e pricăjită

În inima pietrificată de atâta praf purtat prin vene
A stat acolo, cu lumina plăpândă şi ceară mânjită
De mizerie lumească, pe corpul plin ce-ţi geme.

O clipă stai, priveşte un anotimp cu ochii de copil

Pe care i-ai uscat cu atâtea lacrimi nefolositoare
Priveşte-o cum prin plămâni, de sânge purtata e subtil
Te ridică şi-ţi trezeşte condiţia de fiinţa nemuritoare!

Când simţi trăind Natura în splendoarea sa sublimă

Cu mintea inocentă de copil ce se joacă-n soarele zilei
Atunci cu adevărat creşti şi-o carte pare puţină
Să descrie ce trăieşti adânc în infinitul clipei.

Iar nu scânci când piedicile te-nconjoară-n ape tulburi

Lasă-te purtat de năvala curentului la mal sau în aval
Spre cascada inevitabilă sau înverzite plaiuri
De unde poţi mulţumi Vieţii însuşi într-un final.

Totul moare în jurul meu, iar eu privesc zâmbind

Cum dintr-un pom se naşte-o sămânţă între alţi pomi
Gândesc puţin, din infinit se aude Liniştea născând
Lumi de culori şi sunete, în care Tu dormi…