George Toprceanu

Mihai Viteazul si Turcii

(Dimitrie Bolintineanu)
Ostile pgne pas la hotare.
Mihai-Vod sade la o mas mare.
Cpitanii-n juru-i beau, se veselesc,
Cnd deodat-n sal intr-un sol turcesc.
- Padisahul nostru m-a trimis la tine
S-i pltesti tributul ce i se cuvine !...
Mihai-Vod tace. Oaspeti, mare-mic,
Cu onor din teac spedele-si ridic.
Luna vars raze dulci si auroase,
Cpitanii-si scutur coamele pletoase.
Iat-acum se scoal Doamna-i tineric
Rumen, suav ca o zambilic.
Sub hlamid-i salta rotungioru-i sn,
Crini si garofite pe-al ei chip se-ngn,
Prul pe-a ei frunte joaca gratios,
Ochii cu tristete cat-acum n jos:
- Unde este timpul cel de altdat
Cnd Mihai Viteazul stia s se bat ?
Cela ce-n primejdii st si se gndeste
Inamicii trii jugu-i pregteste.
Pentru tron, mrire, dulcea-i sotioar
Gata-i s se duc si-n locu-i s moar !
Doamne, tu ai dreptul s-o abandonezi,
Dar nu ai pe-acela plngnd ca s-o vezi.
Du-te, mori in lupt, dulcele meu mire,
C de nu esti vrednic, plec la mnstire !
Atunci Mihai-Vod se scoal deodat
Si spre sol ntoarce fata-i gndurat:
- Mergi si spune celui care te-a trimis
C Mihai Viteazul ochii n-a nchis.
Au voiesti pe tar biruri noi a pune ?
Au vrei s iau pielea de pe Natiune ?...
Padisahul vostru, fr de-ncongior
Vrea s nimiceasc p-acest brav popor.
Dar mai bine piar dac i-a fost dat,
Dect cu rusine, mic si atrnat !
Si zicnd aceasta, ia o bard-n mn,
Iute strnge-n juru-i armia romn
Si cu ea de-a valma, fr' s zboveasc,
Sfarm si respinge armia turceasc.
Chiar si Sinan-Pasa, plin de umilinti,
A czut n ap si-a pierdut doi dinti.

Iar Mihai Viteazul, dup dou ceasuri,

Nalt-o mnstire si trei parastasuri !