(Dimitrie Bolintineanu) Ostile pgne pas la hotare. Mihai-Vod sade la o mas mare. Cpitanii-n juru-i beau, se veselesc, Cnd deodat-n sal intr-un sol turcesc. - Padisahul nostru m-a trimis la tine S-i pltesti tributul ce i se cuvine !... Mihai-Vod tace. Oaspeti, mare-mic, Cu onor din teac spedele-si ridic. Luna vars raze dulci si auroase, Cpitanii-si scutur coamele pletoase. Iat-acum se scoal Doamna-i tineric Rumen, suav ca o zambilic. Sub hlamid-i salta rotungioru-i sn, Crini si garofite pe-al ei chip se-ngn, Prul pe-a ei frunte joaca gratios, Ochii cu tristete cat-acum n jos: - Unde este timpul cel de altdat Cnd Mihai Viteazul stia s se bat ? Cela ce-n primejdii st si se gndeste Inamicii trii jugu-i pregteste. Pentru tron, mrire, dulcea-i sotioar Gata-i s se duc si-n locu-i s moar ! Doamne, tu ai dreptul s-o abandonezi, Dar nu ai pe-acela plngnd ca s-o vezi. Du-te, mori in lupt, dulcele meu mire, C de nu esti vrednic, plec la mnstire ! Atunci Mihai-Vod se scoal deodat Si spre sol ntoarce fata-i gndurat: - Mergi si spune celui care te-a trimis C Mihai Viteazul ochii n-a nchis. Au voiesti pe tar biruri noi a pune ? Au vrei s iau pielea de pe Natiune ?... Padisahul vostru, fr de-ncongior Vrea s nimiceasc p-acest brav popor. Dar mai bine piar dac i-a fost dat, Dect cu rusine, mic si atrnat ! Si zicnd aceasta, ia o bard-n mn, Iute strnge-n juru-i armia romn Si cu ea de-a valma, fr' s zboveasc, Sfarm si respinge armia turceasc. Chiar si Sinan-Pasa, plin de umilinti, A czut n ap si-a pierdut doi dinti.