Nanobotica (sau Nanorobotic) este un domeniu al tehnologiei emergente care se ocup cu

crearea de roboi ale cror componente sunt de regul de mrimea unei molecule sau unui
nanometru (109 metri). Mai concret, nanorobotica se refer la nanotehnologie , disciplin de
inginerie ce proiecteaz i construiete nanoroboi, ce au caracteristici de micare, prelucrare i
transmiterea de informaii, executarea de programe, etc.
O alt definiie descrie nanobotul ca o main capabil s interacioneze cu precizie cu
obiectele la scar nanometric, sau abilitatea de a manipula obiecte din aceasta.Nanoroboii sunt
capabili s-i creeze copii/dubluri, adic s se reproduc, acetia fiind numii replicatori.
Nanoboti in chirurgie cardiovasculara
Un pas important in stiinta care ajuta chirurgia a fost facut de catre cercetatorii de la
universitatea Monash din Australia. Lucrarea publicata in urma cu doua zile descrie cum este acum
posibila crearea de micromotoare piezoelectrice cu dimensiune de doar un sfert de milimetru, care ar
putea fi folosite pentru propulsia unor roboti chirurgicali. Calculele efectuate de echipa de
cercetatori arata ca un asemenea motor ar putea propulsa, cu ajutorul unei propulsii flagelare, un
microrobot la o viteza egala cu cea a curentului sanguin din corpul uman.
Descoperirea deschide perspective reale pentru crearea de microroboti si ar putea reduce
semnificativ riscurile legate de operatii in interventiile pe artere sau pe cord. Ceea ce, avand in
vedere frecventa afectiunilor de acest gen, ar putea insemna in final o calitate mai buna a vietii
pentru foarte multi oameni.
Din ce e format un nanobot
Cercetatorii de la Universitatea din Cornell au construit un motor biomolecular, folosind o
proteina luata de la bacteria Escherichia coli. Nanorobotii, mai mici de 5 ori decat o globula rosie,
vor fi introdusi in organism, vindecand bolile inca din fazele incipiente.

Carbonul ar putea fi elementul principal din care se vor construi nanorobotii, iar pentru
diversele componente se vor folosi hidrogenul, oxigenul, azotul si siliciul. In interiorul lui,
nanorobotul va avea un mini-computer care va putea realiza peste 1000 de operatii matematice pe
secunda. Comunicarea cu acesti roboti minusculi din interior spre exterior si invers se face cu
ajutorul semnalelor acustice. Nanotehnologia se poate aplica in mai multe domenii, cum ar fi:

Farmacologia - in care nanobotul are rolul de a transporta substantele medicamentoase in

diferite zone ale corpului.

Stomatologia - nanorobotii prezenti in cavitatea bucala distrug bacteriile si tartrul.

Dermatologia - indeparteaza celulele moarte, reface tesutul cutanat si curata pielea.

Imunologie, nanorobotii identifica si distruc virusii si bacteriile.

Oncologia - nanorobotii ofera date exacte despre tumora si o distrug inca din faze incipiente.
Doctorul Michael Argenziano, de la Columbia University Medical Center din New York, a

participat in urma cu 10 ani la primele experimente si operatii in care au fost folositi, ca instrument,
robotii. Acum, dupa un deceniu de cercetare, este de parere ca aceasta tehnnologie nu mai este
neobisnuita.

Alte echipe de cercetatori de la Institutul de Tehnologie din California au folosit

nanotehnologia pentru a construi o serie de roboti microscopici polimerici acoperiti cu o proteina. In
plus, lipidele folosite la transportul altor substante medicale ajung la celulele canceroase si distrug
tumoarea.

Nanomaterialul este un material cu proprieti particulare datorate structurii sale

nanometrice. Proprietile deosebite se datoreaz caracterului unidimensional al structurii. Un
asemenea tip de material se obine, de regul, printr-o nanotehnologie.
Aplicaii :

miniaturizri ;

asamblri de atomi n sisteme complexe.

Fizicianul Richard Feynman, premiul NOBEL pentru fizic n 1965, este considat

fondatorul acestei discipline. El a afirmat n faa Societii Americane de fizic la 29 decembrie

1959 c exist destul spaiu n jos There is Plenty of Room at the Bottom .
Nanotehnologia este ansamblul de tehnici care vizeaz producerea, manipularea i
utilizarea obiectelor i materialelor la scar nanometric (10 -9 m) mai precis cu dimensiuni situate
ntre 1 i 100 nanometri. Este vorba de manipulare direct a moleculelor i atomilor Unele din
principalele instrumente de manipulare direct a acestor paticule sunt microscopul cu efect tunnel i
cel cu fort atomic cu care se pot deplasa atomi unul cte unul.
Nanotehnologii implementate n practic
Cteva exemple de nanotehnologii care sunt deja realizate i folosite n practic, chiar dac
sunt nc scumpe (ianuarie 2009):

lacuri de automobile cu caliti superioare (rezistente; autorefacere la zgrieturi; cu darea n

folosin nc din anul 2003)

oglinzi retrovizoare care nu orbesc

ferestre auto pe care apa nu condenseaz

ferestre transparente pe tavanul auto care produc curent electric; altele care se ntunec dup
dorin

mbuntirea proprietilor materialelor de lucru

substane adezive (lipiciuri) care, supuse de ex. la microunde, permit i dezlipirea fr

probleme a dou piese metalice

pneuri auto cu caliti mbuntite prin reducerea frecrilor interne.

Nanomateriale pentru constructii
Pot fi folosite in compozite cu proprietati deosebite incluzand aici o mai mare
rezistenta mecanica, greutate mai mica, mai buna izolare termica. Folosirea nanomaterialelor
poate duce la aparitia asa numitelor constructii inteligente.

Nanomateriale pentru bio si stiintele vietii

Nanomaterialele pot fi integrate intr-un numar mare de produse, de la ingrasaminte sau
medicamente pana la senzori de monitorizare. In toate cazurile se poate remarca faptul ca sunt
necesare nanomateriale/nanoparticule cu design special, la preturi accesibile.
Nanomateriale pentru productia si stocarea de energie
In momentul actual nanomaterialele prezinta un potential deosebit in domeniul productiei si
stocarii enrgiei. Astfel nanomaterialele pot fi integrate in celule fotovoltaice ca nano-doturi pentru
cresterea eficientei de conversie. De asemenea bateriile, supercapacitorii sau pilele de combustie pot
beneficia de aportul proprietatilor speciale ale nanomaterialelor. Nanomaterialele pot fi folosite cu
succes si in zone care la momentul actual sunt domenii de nisa in energetica precum
termoelectricitatea sau piezoelectricitatea. Beneficiind de aportul nanomaterialelor pot fi dezvoltate
aplicatii pe baza acestora astfel incat aceste domenii sa devina importante.
Nanotub de carbon

Nanotub de carbon n micare de rotaie

Nu confundai cu fibr de carbon.
Nanotuburile de carbon (NTC) sunt alotropi ai carbonului cu nanostructur cilindric.
Nanotuburile sunt construcii cu raport ntre lungime i diametru de pn la
132,000,000:1 semnificativ mai lung dect n cazul oricrui alt material.

Acest cilindru format din molecule de carbon au proprieti neobinuite, care sunt valoroase
pentru nanotehnologie, electronic,optic i n alte domenii ale tiinei i tehnologiei. n particular
datorit conductivitii termice i proprietilor mecanice i electrice deosebite, nanotuburile de
carbon au diverse aplicabiliti ca aditivi pentru diverse materiale structurale.
De exemplu, nanotuburile formeaz mici poriuni n unele obiecte fabricate n principal
din fibr de carbon, ca de exemplu bte de baseball, de golf sau componente auto.
Nanotuburile fac parte din familia structurilor fulerine. Numele lor deriv din structurile
lungi, scorburoase, cu peretele format din foi de carbon avnd grosimea unui atom, numite e.
Nanomateriale...pentru un mediu mai curat
Dei interesul general pentru nanomateriale este recent, conceptul de nanomateriale i
nanotehnologie a fost ridicat cu 50 de ani n urm.
Fizicianul Richard Feynman a deschis o conversaie n 1959 numit Este destul loc la baz
(There's plenty of room at the bottom), n care a argumentat c nu este nici un motiv fizic
fundamentat pentru care s nu se poat produce materiale prin manipularea atomilor. Aceast
conversaie a inspirat generaiile viitoare n a atinge noi i noi limite.
n ultimul deceniu, nanomaterialele au devenit un subiect de interes major. Aceste materiale,
importante prin prisma dimensiunilor lor (fiind definite ca materiale cu dimensiuni sub 100 de nm),
au un potenial industrial mare pentru aplicaii foarte diverse, precum: aplicaii electronice,
bioinginerie, industria energetic, mediu, industria chimic...etc.
Acest potenial se fructific an de an prin investiii uriae n cercetarea i dezvoltarea de noi
nanomateriale cu proprieti printre cele mai diverse.
Principiul care st la baza dezvoltrii nanomaterialelor se bazeaz pe diferena total dintre
proprietile acestora i proprietile materialelor la scar macroscopic.
Diferena de proprieti ntre acelai material dar de dimensiuni diferite const n faptul c un
material macroscopic are o anumit reea atomic, n care aezarea atomilor se repet de un numr
foarte mare de ori, pe cnd pentru particulele de dimensiuni nanometrice se creeaz o suprafa
specific foarte mare.
Pe lng suprafaa specific foarte mare, acestor particule li se adaug i anumite efecte
cuantice care se datoreaz tot dimensiunilor foarte mici. Astfel, putem spune c proprietile unui
nanomaterial depind foarte mult de dimensiunea particulelor componente.

Fullerene i nanotuburi de carbon

Fullerenele reprezint una din formele alotropice ale carbonului [12-16]. n fullerene [14], a
treia form alotropic, atomii de carbon formeaz ansambluri pentagonale i hexagonale, a cror
dispunere spaial genereaz structuri largi de tip cuc, adesea de form aproximativ sferic sau
tubular.
Prima structur de acest tip a fost descoperit n anul 1985 de ctre Kroto .a. [15] (premiul
Nobel n anul 1996). Dup vaporizarea grafitului cu ajutorul laserului ntr-o incint cu heliu, spectrul
de mas msurat a pus n eviden structuri de tip C60 i C70, extrem de stabile. n fullerena C60
sunt aranjai 60 de atomi de carbon ntro structur de tip minge de fotbal, cu 20 de hexagoane i 12
pentagoane (fiecare pentagon nconjurat n totalitate de hexagoane).

Varianta

C70 este similar, cu excepia introducerii unei legturi suplimentare a carbonului n jurul
ecuatorului. Prin comparaie cu grafitul i diamantul, este interesant faptul c fullerenele nu necesit
pasivizarea cu hidrogen sau ali atomi pentru a satisface cerinele legturilor chimice de suprafa.
Astfel,
fullerenele sunt prima i singura form stabil a carbonului pur. C60 este o molecul aproape sferic
i prezint axe de simetrie de ordinul 5. Este practic imposibil s acoperim spaiul cu astfel de
molecule. La temperatura ambiant moleculele de C60 se rearanjeaz sub forma unei structuri
cubice cu fee centrate.

aceast structur pare c moleculele de C60 se rotesc liber, independent unele fa de altele. La
temperaturi mai coborte, spre 250 K, are loc o schimbare de faz, la o structur cubic simpl. n
structura fullerenelor pot fi introdui atomi strini care le modific proprietile.

De

exemplu, atomii metalici (K, Rb, Cs) determin obinerea unor supraconductori cu temperatura
Curie (de trecere de la faz normal la cea supraconductoare) mai mare [17,18].
Nanocompozite cu matrice organic
Din totdeauna omul a ncercat s amelioreze proprietile materialelor care l nconjoar sau
pe care le poate fabrica. S-au asociat diverse materiale ntre ele pentru a mbunti proprietile
materialului rezultat. Este i cazul materialelor compozite.
Materialul compozit [3] reprezint o asociere intim de materiale imiscibile (structuri
heterogene), care confer materialului rezultat proprieti pe care nici unul din materialele de baz

nu le posed individual.
Natura nsi utilizeaz aceast asociere intim de materie cum ar fi de exemplu structura
osoas. Osul este un compozit format din fosfat de calciu, hidroxiapatit i o protein (colagen).
Fibrele de colagen constituie o reea pe care se organizeaz cristalele de hidroxiapatit. Aceste fibre
in la un loc cristalele de hidroxiapatit, dirijnd orientarea atomilor n cristale i crescnd rezistena
mecanic a materiei osoase.
Putem descrie astfel un compozit ca fiind o distribuie organizat sau neorganizat a uneia
sau mai multor materiale sub form de particule sau fibre, denumite faz dispersat sau ranforsant,
ntr-un alt material care servete drept matrice sau liant.
Structura compozitelor dentare
Rinile compozite utilizate n stomatologie [2-4] sunt sisteme trifazice, constituite din:
i)
ii)
iii)

faz organic (continu);

faza anorganic (discontinu);
ageni de cuplare silanici.

Umplutura anorganic, dup tratarea cu un agent de cuplare, este uniform dispersat n faza
organic. Aceasta din urm conine monomeri cu dou grupri funcionale, care prin polimerizare
formeaz o reea tridimensional n care este nglobat umplutura anorganic.
Reacia de reticulare este asigurat de radicali liberi furnizai de sistemul de iniiere. Dup
ntrire, compozitul este alctuit dintr-o faz continu (matricea de polimer reticular), n care se
gsete faza discontinu (particule de umplutur) care sunt legate ntre ele de ageni de cuplare
(silani hidrolizabili).
Proprietile rinilor diacrilice compozite [40-42], depind n foarte mare msur de faza
anorganic. Natura chimic, caracteristicile fizico-chimice, dimensiunea medie i distribuia
particulelor de umplutur determin performanele in vivo ale compozitelor. Diferitele tipuri de
umplutur i de tehnologii de nglobare a acesteia n matricea organic, au dus la modificri
pregnante ale proprietilor rinilor compozite. Compozitele clasice cu macroumplutur conineau
particule cu dimensiuni de 15- 20 m.
La compozitele actuale s-a ajuns la o dimensiune medie de 20-40 nm. Tendina de a utiliza
umpluturi ct mai fine (nanoumpluturi) pentru creterea rezistenei la abraziune i mbuntirea
efectului fizionomic al restaurrilor a dus la scderea dimensiunii particulelor pn la sub 100 nm

prin folosirea silicei pirolitice [43,44].

S-au elaborat noi soluii tehnologice pentru a permite mrirea concentraiei de
nanoumplutur din compozite, pn la un nivel care s asigure proprieti mecanice i optice
satisfctoare [22,45,46,47].Au fost realizate particule mai mari care s asigure proprieti mecanice
i optice satisfctoare, o mpachetare mai dens, dar care s pstreze structura de nanoumplutur.
Aceste complexe sunt dispersate n faza organic. Complexele conin: nanoumpluturi
prepolimerizate i mcinate, nanoumpluturi prepolimerizate n sfere, nanoumpluturi condensate.
Nanotuburile, contra cancerului

Folosirea nanotuburilor din carbon n lupta contra cancerului este experimentat n laborator
nc din 2004. Aceti cilindri microscopici, cu un diametru ce nu depete civa zeci de nanometri
(un nanomentru, prescurtat "nm", corespunde 1/miliard dintr-un metru), au capacitatea de a ptrunde
n interiorul celulelor intite cu scopul de a plasa medicamente.
O echip internaional de specialiti a reuit, prin aceste tuburi comparabile cu firul de pr,
regresul tumorilor maligne la oareci i chiar s prelungeasc perioada de supravieuire a animalelor
bolnave. Totui, specialitii consider c este prea devreme pentru a spune dac i cnd aceste
nanotuburi din carbon ar putea fi testate i pe om, ne avertizeaz Alberto Bianco de la laboratorul de
imunologie i chime terapeutic aparinnd Centre National de la Recherche Scientifique (CNSR)
Strasbourg.
Specialistul este suficient de prudent, deoarece sunt nc multe aspecte ce trebuie lmurite.
Prima dificultate vine din faptul c nanotuburile din carbon nu sunt omogene, ceea ce complic

evaluarea testelor. ncorporate n pneuri, componente ale automobilelor, n rachete de tenis, n

ecrane plate, aceste tuburi nu au fost concepute pentru a fi utilizate n medicin. i totui iat, ele
sunt folosite, cu oarece riscuri.
Astfel, nainte de a fi injectate n organism pe cale sanguin, fiecare laborator trebuie s
verifice gradul lor de puritate. Iar chimitii trebuie, de asemenea, s le adapteze noilor scopuri.
Comparativ cu sistemul liposom (capsule) care poate transporta medicamentele n interiorul
celulelor, nanotuburile le depun la suprafaa acestora.
n prezent, se tie modul de a plasa medicamentele n interiorul nanotubului, ns nu se tie
nc nici cum se deschide, nici cum se nchide ua nanotuburilor, recunoate Alberto Bianco.
Orientarea nanotuburilor este efectuat de molecule plasate i ele la suprafaa celulelor. Cercettorii
se strduiesc s reueasc ptrunderea nanotubului n celula tumoral.
Dac se reuete, molecula terapeutic va fi acionat prin diferite modaliti, printre care
braul dintre nanotub i molecule. Acest sistem va fi capabil s transporte n egal msur vaccinuri
i antibiotice. De asemenea, ncepe a fi folosit n imagistica medical. Dar problema o reprezint
eventuala toxicitate asociat cu nanotuburile.
Studiile arat c exist tendina ca, la nivelul unor organe, s fie colectate unele elemente
toxice, avertizeaz Alberto Bianco.De aceea, specialitii analizeaz posibilitatea eliminrii acestora
pe cale biliar sau urinar.
Japonezul Sumio Iijima este printele nanotuburilor din carbon. Specialist n microscopie
electronic, Sumio Iijima a conceput, n anii 1990, nite molecule cilindrice din carbon cu utilitate n
domenii ca electronic, optic i, mai nou, n medicin.
Domenii de aplicatie in sanatate
Astazi, medicina moderna utilizeaza doar instrumente ce pot detecta anomaliile aparute la
nivel macroscopic, fiind incapabila sa surprinda boala in stadiile incipiente. Folosirea
nanotehnologiei in sfera medicala poate revolutiona, in viitor, metodele actuale de diagnostic si
tratament; posibilitatea diagnosticarii si tratarii afectiunilor, inca din faza lor moleculara, va permite
clinicienilor sa trateze cauza/originea bolii si chiar sa inlocuiasca tesuturi afectate.
Prin utilizarea nanoingineriei se pot obtine si utiliza tesuturi artificiale pentru a inlocui
organe afectate (rinichi, ficat) sau pentru a regenera nervi sau a produce implanturi care sa redea
simturi pierdute, precum vederea sau auzul.

Se preconizeaza o contributie majora pe care nanomedicina ar putea s-o aduca in ceea ce

priveste domenii precum: definirea si clasificarea bolilor, diagnosticul si tratamentul acestora si, in
ultima instanta, imbunatatirea structurii si functionarii organismului uman.
In ultimele decenii nanotehnologia si-a gasit nenumarate aplicatii in sfera medicala,
incepand cu domeniul farmaceutic (terapia medicamentoasa tintita) si continuand cu domeniul
medicinii regenerative (nano-robotii si dipozitivele utilizate in regenerarea celulara), preventiei
bolilor, diagnosticarii (inclusiv prin metodele imagistice ultraperformante) si terapiei bazate pe
nano-tehnologie .
Rolul nanodiagnosticului este acela de a identifica boala in stadiul cel mai incipient posibil,
iar nanotehnologia poate oferi instrumente de diagnostic cu sensibilitate, specificitate si validitate
superioare metodelor actuale, clasice. Progresul inregistrat in domeniul diagnosticarii in-vivo are la
baza cercetari in domeniul tehnicilor de imagistica moleculara, metodelor minim invazive sau
implantologiei de nanodispozitive (figura 1).
Scopul imagisticii moleculare consta in crearea de agenti de detectare cu sensibilitate inalta,
care sa poata, de asemenea, sa transporte si sa monitorizeze tratamentul. Acesta reprezinta conceptul
de theranostics find, fight and follow (gaseste, lupta si urmareste), focalizat pe diagnosticarea
precoce, tratamentul bolii si controlul acestuia.
Dupa diagnosticarea prin imagistica moleculara a afectiunii, prin intermediul
nanostructurilor specifice de contrast, acestea se pot combina cu un agent farmacologic activ si,
astfel, pot fi folosite in tratamentul tintit al bolii respective, iar in final se realizeaza monitorizarea in
timp a rezultatelor tratamentului prin imagistica secventiala.