Argument

Sporirea competitivitatii romanesti si, implicit, a capacitatii acestora de a face fata presiunilor
concurentiale,necesita dincolo de o viziune clara,executia ireprosabila a unei strategii competitive,
executie bazata pe informatii oportune si evaluarea continua a riscurilor si oportunitatilor din mediul de
afaceri.
Solutiile si programele de ,,inteligence competitiv" (IC) asigura o noua intelegere si abordare a provocarii
competitivitatii, in contextul in care peste 80% dintre companiile europene medii si mari deruleaza astfel
de programe, iar 53% dintre acestea sunt sprijinite de aplicatii software specifice.
Companiile care au astfel de programe de IC nu vorbesc despre ele. Acestea actioneaza! Aceste
companii urmaresc generarea de capabilitati asimetrice!
Patru motive pentru care ar trebui utilizat intelligence-ul competitiv in firmele romanesti:
- Ritmul afacerilor creste rapid-cheia pentru a tine pasul cu viteza afacerilor este un management eficient
si o informare permaneta si complexa. Schimbarile frecvente ale mediului concurential solicita din partea
managerilor supraveghere permanenta a tuturor actorilor de pe piata pe care actiineaza.
- Intensificarea competitiei prin aparitia unor noi competitori - prin dezvoltarea unei economii globale
( integrarea europeana), organizatiile nu mai gandesc in termeni de granite geografice cand este vorba de
derularea afacerilor sau de promovarea unui produs. Produsele de intelligence ii pot sprijini in detectarea
noilor competitori sau a celor care au intentia de a intra pe piata.
- Concurenta actuala devine din ce in ce mai agresiva - companiile isi maresc cotele de piata in
detrimentul competitorilor. Pe pietele actuale,din ce in ce mai afectate de cresterea pretentiilor
consumatorilor, concurenta devine acebra, declansandu-se lupte pentru fiecare procent din cota de piata.
CAPITOLUL I
DEFINIREA COMPETITIVITATII
Competitivitatea este un concept complex, indelung dezbatut de economistii din intreaga lume. Fiind
insolubil legat de notiunea de competitie, el exprima la un nivel general, capacitatea persoanelor, firmelor,
economiilor, regiunilor de a se mentine in competitia derulata la un nivel intern si/sau mai ales unul
international si de a obtine avantaje economice(si nu numai), in conditiile unui anumit mediu de afaceri.
Definirea competitivitatii la un nivel de firma este relativ usor de realizat dupa parerea profesorului
Carbaugh de la Washington University. In opinia sa, o firma este competitiva daca produce bunuri si
servicii de o calitate superioara sau la un pret mai scazut decat competitorii sai interni sau externi. Din
punctul de vedere al unei natiuni insa, competitivitatea poate fi definita in multiple feluri. Toate aceste
abordari si clasificari au un numitor comun- acestea exprima capacitatea si abilitatea tarii respective de a
utiliza in mod eficient oportunitatile de pe piata mondiala.
In conceptia clasicilor economiei politice,manifestarea cererii si a ofertei intemeiata pe libera initiativa,
generata de proprietatea privata, neglijeazaa factorii de timp si de loc. Prin insusi faptul ca echilibrul
economic se asigura numai prin sistemul si mecanismul pietelor, agentii economici sunt condamnati la
pasivitate, acestia avand asigurat fie avantajul comparativ absolut, fie pe cel relativ.

<<In teoria moderna-asa cum remarca economistul austriac Peter Schificocompetitia coexista cu
elemente monopolistice,ea este deci multiforma,caci nu se manifesta doar prin preturi,ci prin politica de
vanzari si poli/compatitie (concurenta) este imperfecta si, prin insusi acest caracter, ea este dinamica si
efectiva>> Aceasta optica, specifica perioadei contemporane cu privire la competitivitate, ar putea fi
considerata baza conceptului avantajului competitiv. Doua caracteristici ale competitivitatii aratate vor fi
valorificate pentru definirea avantajului competitiv si al masurilor ce trebuie adoptate pentru ca o tara (o
economie) sa-l obtina: caracterul multifactorial si caracterul procesual, la interferenta dintre intern si
extern, dintre productivitatea folosirii factorilor de productie disponibili in cadrul economiei de referinta si
eficienta cu care se deruleaza relatiile comerciale intre tari.