Alexandru Muina

Unde se afl poezia?

Editura Arhipelag
Trgu Mure,1996

"Arcadia" bacoviana:
contrautopie

1. "Arcadia" autohtona.
Una dintre utopiile cele mai dragi spiritualitiitii roman~
este cea a
unei ,,Arcadii" autohtone. Utopia, In acceptia pe care 0 dau telmenului, e
mai mult decat desclierea unor spatii imaginate, eo ,,matrice in1aginarii",
un pattern prin care "vedem" Intr-un anume fel realitatea. Un mod
specific ~i, In ultima instanta, caracterizant de a recepta ~i transfigura
realitatea. Am spus specific, fiindca utopiile cele mai "genera Ie" - ~i cea
arcadica e una dintre ele - au trasatUli distinctive, inconfimdabile, capata
"culoarea" cultUl'ii In care apar. Valoarea caractelizanta a utopiei - ca
matrice imaginara - consta In faptul ca realitatea traita este locul de
intalnire dintre proiectul de realitate (utopie) din noi ~i realitatea
"obiectivii". Astfe~ in defmirea specificului national, am putea face ape~
alaturi de cele patm mituri fundamentale de care vorbe~te Calinescu sau
de ,,matricea stilistica" blagiana, ~i la inca putin defmitele utopii
specifice (adicii, precizez, la formele specifice ale utopiilor "generale').
Utopia arcadica - 0 utopie ,,regresiva", nascuta din nostalgia Vfu:stei
de Aur, a Vremii lui SatUll1sau pur ~i simplu a "lumii" intrauterine? - e
constituenta unei gandiri arhaice, ca patte componenta a modelului
lumii. Ea este un moment, repetabil, Intr-un anume ciclu temporal.
Inlocuirea timpului ciclic cu cel linear, istoric (de fapt modificat'ea
intelvenita in conceperea ~i triiirea timpului) fac irnposibila iluzia
repetarii acestei Varste. StmctUlile ei sunt ,,refulate" ~iI sau proiectate fie
in viitor (dar aceasta e 0 reminiscenta a gandirii arhaice), fie In prezent
(dar in alt spatiu, cazul Arcadiei clasice), fie intr-un trecut relativ
apropiat, oricum accesibi~ fie ~inumai prin rememorare.

Arcadia va fi astfel istoricizatii ~i localizata, va ciipata tri'isaturi

specifice in fimctie de popor, epocii istorica, moment cultural. Daca
utopia arcadicii e universali'i (~i are citeva "invaJ.iante": existenti'i in afaJ.-a
istoriei, in mijlocul unei naturi generoase, relatii interumane,
,,nesocializate", fericire ingenua etc.) ,,materializarea" ei va lua fonne
dintre eele mai vaJ.1ate(~i reprezentative pentm momentuVcultum in cm'e
apar : Eldomdo, Insulele Feric~ilor, America "bunului si'ilbatic", insulele
Pacificului ...)
Arcadia autohtoni'i, romaneascii (ii yom spune din cand in cand ~i
Arcadia moldava, deoarece scriitorii din "dul~ea Moldova" au mai
aproape de suflet aceasta utopie) fimctioneazi'i ca "pattem" imaginar,
subteran, dintm inceputurile litemturii noastre. Poate chiar de la ,pe-un
picior de plail Pe-o gun'i de rat'. Oricum, utopia unei fericite existente
patriarhale, in mijlocul unei naturi armonioase ~igeneroase pana la exces
a yom intalni deja la cronicm1. Moldova e, sub domnitorii buni (adicii cei
ce respecti'i ,,randuielile cele vechi"), 0 adev3t-ata tara a laptelui ~i a
mierii. Mai incoaee, pastelurile lui Alecsandri ~i mai ales eelebm Juna
Rodica reflecti'i acee~i utopie. Eminescu visa la acel an ,,1400", al
armonie~ nu numai sociale, dar ~i al relatiei omului cu ,,raul, mmul".
Prin proza lui Sadoveanu - ~i cea istorici'i,dar ~i cea a Nadei Flornor sau
a Tarn de dincolo de negura - asistam 130 poate, cea mai puternica
afirmare ~i aflam cea mai completa descriere a utopiei Arcadiei
autohtone. Semanatorismul ins~i are drept miez adfulc aceasti'i pornire
regresiva, de idealizare a unui mod de viati'i care e pe punctul sa se
piarda. La fel, Gandirismul. De la ti'imnii tri'iind ~i muncind ali'ituri de
ingeri, de la Florica lui Pillat ~i Privel~tile lui Fundoianu, panii la Emil
Brumaru, iam mereu recurenti'i utopia arcadica, a "rezervatiei
de
ingeri", cum 0 va numi acesta din urma.

2. "Et in Arcadia ego"

$i totu~i, arati'i ElWin Panofsky intr-un remarcabil eseu (Et in
Arcadia ego: Poussin ~i tradipa elegiaca) expresia latina pe care nemn obi~ut s-o traducem: ,Ji eu am fost in Arcadia" inseamna - ~i asta e
singum traducere corecti'i grmnatical - ,Pana !ji in Arcadia exist (eu,

56

Moartea)". Cel mai cunoscut dintre tablourile cu acest titlu (Et in

Arcadia ego), apmlinand lui Poussin, m-ati'iun gIUp de pi'istol1 arcadici
descoperind cu smprindere ~i,durere un mOlmant avand epitaful citat
mai sus - ,,Et in Arcadia ego". In fedcirea arcadicii a patruns moartea; ea
nu CIUti'inici mi'icar aceasti'i copie pamanteascii a Edenulu~ ,,relicva" a
Varstei de Am: $i pdmul cm'e poate intelege aceasta, cm'e poate vedea
consecintele ultime ale pi'itmndel1i mOllii devastatoare in Edenul aJ.-cadic
e chiar cel din monnant; este, in cazulnostm, eroul rn1cbacovian: ,~tam
singur ill cavou, !ji era wint! $i scarfiau coroanele de plumb", ,.fJonnea
lntors mn01ul mell de plwnb .../ Stam singzo- langa morf. .. !ji era fiig/ $i-i
ata171mtmipile de plumb". Cel mort e ,.;> u1tul" oetulu' ciiruia nu i-a
mai ri'imas decat tmpul de cmne ~i sange. Spu1tualitatea a mm11,a mm1t
sacralitatea acestei ,,A1-cadii".Vom avea deci, la Bacovi3o 0 Arcadie in
negativ, 0 Arcadie viizuta din "cealalta parte", din perspectiva
mOlmantului, a eelui din cavou.
Daca matricea imaginari'i bacoviana
este identici'i cu cea
eminesciana sau sadoveniana, poezia sa descopera 0 perspectiva
originala, ,,negativa". Categoillle negative (in tenninologia lui Hugo
Fdeddch) sunt defmitorii pentru poezia marilor modemi; la Bacovia,
,,negativismul" nu este rezultatul unei simple poze postromantice,
satanice, "blestemate" (implicand, to~~ fie ~iprin opozitie, sacml), ci al
descoperirii unei lumi complet despiritualizate,
desacralizate,
"devalO11zate",in care sti'ipani'ie daar moartea.

3.,,~i ninge ca-ntr-un cimitir... "

Arcadia (autohtoni'i) aflati'i sub zodia moqii e tema centrali'i a
discursului 'ooc bacovian. Nu existi'i, in poezia lui Bacovi3o doar 0
obsesie thanaticii - 0 asemenea obsesie e fat<isens pentru cel "deja mort"
ci (~i) 0 pennanenti'i identificare, intrepatnmdere, confimdare a lumii
moqilor ~i a lumii celor vii: ,,Ninge, parcii toti murira, parca lofi au

mviat".
Cum eroulImc este chiar eel inchis in cavoul pe cm'e scde ,,Et in
rcadia ego", e nonnal ca viziunea sa asupra lumii sa fie una - pentlU
noi - cu totuI pm-adoxali'i, iar gesturile ~i actiunile sale sa para cu totuI

57

excentrice. lata: ,)lISa pal ma duc acuma In gradina devastata! $i pe

masa pariisita -alba mann01'~ sculptc:!a-/ in vqnJ~tel:-:ni fil1~eb!-e/Ma
Intind ca si un mort/ Peste mme punand raze, fl017 pahte-mtm71atel Ca
si noi. .. '''Poezia se cheama ,,Poema In oglinda". Caci adevarata (~i
dubla) natLua a realimtii - ~i a eroului liric - se releva doar in oglinda :
salonul e (~i) 0 camera mortuara.
. ..
Natura ambigua, duala (mort-viu ~i viu-mort) a ero~IUl ~c e
sugerata de cateva ori: ,jJqi ell iarna Cal-ea tread/ Poate pal-ea ca G1!'
11lUlit",... ,)n gradina moarta! Am sarit aseara peste zidul mort ...! In
gradina maana! A sosit un ~~10ri'.. _
.
. _,
.
.
Pentru eel de dincolo nu eXlsta deosebu'e esentla!a mtre cel mortJ,
si cei vii: "Cei vii se m~ca ~iei descomp~iI Cu lutul de caldura asudat;l
miros de cadaw-e, iubito,! $i azi chiar sanul tau 13 mai liLsat.// Toarna
pe covom'e parfil1ne tori,! Adu raze pe tine sa Iep~tn/ Su:ntcativa. morp ill
oras iubito/ Si-lncet cadaw-ele se descompun . EVIdent, mrrosu! de
ca&vru e si al ~elor vii care - sugereaza parfumele tari ~irozele - sunt tot
niste cada~e in desco~punere. Dar avem la Bacovia ~i moqi-vii: ,)n
ra~le de sticla p1incesel Ofiau In dantele, mecanic". Intr-o aIm poezie, .in
care avem de-a face, aparent, cu 0 forma abia subl~ata ~e necrofilie,
confuzia dintre viu si mort atinge din nou zona erotlculU1: "Cadavrul
impozant pe catafal~d falnic/ Sub gaza de mgint Visa,In~vas:a sam:..!
Iar sanul ei pierdut In mortuara gala! Pe veci opnt, l1lmarmunse
falnicl...! 0, simturile-mi toate se enervau fmltastic",.
_,
.
Confuzia planurilor e prezenta t~t trrn~ul, expru:na~ ill ~~le _~a~
diferite moduri: Clavintl catafalc parea fif nu clavlr.,, , ,}01 ratael
alcoolizat, apoi,
noapte, un schelei', ,jJeschide clal'in:!l canta-rr:iI
Un cCmtec de mort", ,.}!fai citesc ~i-mi pare ca sunt ViU , Sau, ca ill
versul de mai sus citat, ,./ii ninge ca-ntr-wl cimitir", unde avem de a face
cu ceea ce as nurni 0 falsii comparape. "Ca-ntr-un cimitir" nu arata
cum ninge, n~ se refera la ninsoare ci ~ "dec~nd 1'? ~ar~ ning<'. yersul ~
rezultatul contragerii, de 0 mare subtilitate smtactI~ (~l) poetIca, a unel
fraze care, altfel, ar suna carn ~a ,./ii ninge (~l suntem) ca-ntr-un
cimitir".
Intreaga existentil se desIa~oara fie intr-un morrnant (cavou), fie

i,;

avand in fundal acel~i mOrJ!lant (cavou): ,)ntreg pamantul pare un

monnani', ,'pe did mgintiil In vashtI cavou", "Ce irist amorl sa vrail
Sa staV Cu cei ce morl/ $i ce avant! Sa treci/ Pe veci/ hltr-un nJ01mani',
Toam aceasta lume-cavou
este, evident, proiectia eului liric, este
perspectiva asupra Arcadiei a celui "deja molt",
Ca dovada ca intelpretarea de pana acum nu ,,forteaza" textul
bacovian, iata poezia Amurg: "Crai - nou venle pal, ~ eu singur/ P,1n
crengile at sunet de schelet, -/ hlvinept ca un cadavru...! - Vi11O-nzavoiul
violet//01; nu.' s-aplind luminile-n or~ ...! Sunt alpi, ~i un alt poet-/ E
mult de cand donnim In umbra,! hi cimitirul violet ..."
VlZiunea asupra luroii e deci a celui care zace de mult "in cirnitirul
violet". Descoperirea acestei perspective lirice originale ~i origin are,
este poarta care se deschide spre intelegerea utopiei ,,negre", bacoviene,
a unei Arcadii autohtone in care a piltnms ~i stilpfu1i'ie moartea

4. Utopie ~i contrautopie
Am vorbit deja despre 0 Arcadie autohtona, care "marcheaza"
universurile catOlva dintre eei mai irnportanti scriitori roman.i. Fara a
arata Ins a, cu (minima ~i relativa) precizie, care sunt "trasaturile
distinctive", "invariantele" acestei utopii. Voi il1cerca sa 0 fac In
continuare, punand In pm'alel elemente ale Arcadiei "feerice" a lui
Eminescu, Sadoveanu etc. ~i elemente apaqinand Arcadiei ,,negre"
bacoviene. Nu inainte de a preciza ca, cel putin din perspectiva
tmtropologiei imaginmul a lui Gilbert Durand, aeeste elemente sunt
consubstanpale, apan;in acelu~i ,,regim al imaginii". Atat mormantu~
cat ~i mierea, vinul, femeia, locuinta, floarea, mama, microcosmosul
casnic tin de regimul l10ctLun al irnaginii, de stIucturile sale mistice,
reflexele dominante fiind cele "digestive".
Schemele "verbale"
dominante sunt a confunda, a poseda, a patrunde, iar adjectivele
caracterizmlte sunt adfu.lc, lini~tit, intirn, ascuns. 0 lume centlata pe
enzorial, pe valori ,,materiale", pe ideea de "continut".
Tot cronicarii sunt cei care schiteaza prirnii ~i irnaginea unei Arcadii
,,negre": "siiraca tarii a Moldovei" sub donmitorii "rat, care nu respecta
datina tilrii, ca tLu'citul Ili~ Rare~. De la un an la altul, Moldova se

59

transfomla, dintr-o tara a be~ugului ~i a lin~ii, intr-o tara a foametei,

molinlelor, a tuturor dezastrelor. Avem, aici, neindoios, 0 proiectare a
unui tipar imaginar, proiectare provocatii de conceptia arhaidi asupra
regalitatii (viizutii ca regalitate magica, in terminologia lui Frazer din
Creanga de aur); rezultatele, in planul fictiunii, sunt total contrastante,
de~i realitatea va fi fost mult mai ,,IlUantatii".
Contrautopia bacoviana are premize ~i consecinte mult mai
radicale. Avem, la Bacovia, un univers antifeeric, pelfect coerent, in care
- chiar dacii la mijloc e ace~i dulce sensibilitate moldava - culoarea
dominanta este "negru profund, noiall de lIegn/'. Poezia bacoviana
poate fi definita cu ajutolUl "categoriilor negative" de care vorbe~te
Hugo Friedrich. Cu precizarea ca antiromantismul bacovian nu se
linliteaza la nivelul retoric, nici macar la cel al atitudinii fa de lume, al
filozofiei de existentii, ci ataca direct planul - mai profund - al
imaginalUlui. Bacovia nu are dealtfel ,,filozofie", pentru cii in "Iumea" sa
filozofia nu are sens. Sau, dacii e sa existe un "sens", acesta e rezumabil
la ,Jmensitate, ve~nicie,! Tu, haos care tCjate-aduni...I 111golul tew e
nebunie,! $i tu ne faci pe top nebuni// In fata ta sunt eel mai la~.!
Imensitate, ve~nicie,! Iubesc 0 fata din ora~.! Invata-ma jilosofie.!/
Imensitate, v!$nicie,!Pe dmd eu tremur 171delid Cu ce suprema ironie/
Arap Infund un cimitil:"
Arcadia autohtona, in varianta ei "pozitiva", exprima nostalgia
dupa 0 lume patriarbala: 0 existen "in afara istOliei" (refuz al "termii
istoriei", cum ar"spune Mircea Eliade), dar in mijlocul familiei (~i,
desigur, al fanlliiei mai mari, care e Moldova sadovenianii in timpullui
~tefan cel Mar'e), cu mancar"e ~i bautura din bel~ug, intr-o lume de 0
dulce senzualitate, senzualitate spiritualizata ~i "potolita" de idealUli
,,sanatoase", casnice. Daca "beneficiarul" acestei utopii e barbatul, figura
ei "cenhala" e, lara indoiala, femeia: iubita (cu fmUle mai degraba
mbensiene) sotie ~i marna, dar; inainte de toate, buciifueasa desavar~ita
(precum jupaneasa Ilisafta). Totul inh'-o deplina armonie cu natura ~i
intr-o felicita ignorare a mizeriei ~ilrrll.
Arcadia bacoviana ne ~ocheaza Plintr-O imagine a lunlii aflatii la
polul opus. !storia "navaI~te" peste individ, ii aduce in fa aspectele

cele mai degradante ale conditiei umane: "Greve, siinge, nebunie,!

Foame,! Plimset mondiaf', ,,Emu tiare, evenimente,! De vremun grave,
sau de regret,-/ Suspecte umbre de cabaret". In locul ,,marii familii" de
care vmbeam mai sus, aveam irnaginea unei societilti degradate ~i a
antagonismelor sociale violente: ,.)?icvratipi dau ca orbii-/ $ijlfmuindu-i
ucig(1$-/De la sate fa 01'(1$/All trinds tamllii,- corbit', ,,0, donni adanc,
mereu, (1$a./111vise dub hidos burghez,! Oftiind, palate de-p luerez,! Eu
~tiu ~i bine-a darama.// In noaptea asta, iata, sunm 0 serenada fa
topOf/..."
Senzualitatii
robuste, dar spiritualizate
prin sentiment (e
caractelizarea pe Ca!'e Calinescu 0 face eroticii eminesciene), dragostei
,,morale" in ultima instan (ciici e cu totuI ,,IlecomerciaIa'), Bacovia Ii
opune 0 senzualitate
morbida, nevrotica,
In care partenerul
e
obiectualizat, 0 dmgoste de nu putine mi "for sale": ,,Ea crede C-(1$ fi
ameat ...! $i cand 0 santt se feme,! Dm; sclava place/ii, ea gemel $i cere
un lung sarutat.!/ Pe urma, ciind spasmul a dispal7lt,! l~iuda-n In
pmfUm 0 batista-/ 0 pUlle fa gw'a, ~i tlistw Ea ~telge un .fti:::icsaru!',
,,Femeie-masca de culOli,! Cocota plina de rafinani-/ Tu, care ppi fa
desfriinari tiir:::ii,!Pe visatOli, cu greu Ii Infion". ReIatia erotica tinde spre
forme din cele mai aberante, ea ill teribilul "Amurg de vara":
,,Hisfetizate jixiocwe pale,! Laftrestre deschise, palpitii...!..! Din treacat,
tuturor, 111perdele/ Le pun ciite-o roza de siinge". "Camea", In
pelmanenta deseompunere, domina, impreuna eu ,,Ilevroza", erotica
bacoviana
Idealului casnic, ii ia locul, la Bacovia, boema autodeshuctiva.
Bahismul eroilor sadovenieni sau al eminescianului Dabija-Voda,
placerea degustiiIii unui vin bun intr-o placutii adunare, sunt inlocuite de
alcoolismul "incrancenat" ~i solitar: ,.;Singe.a;singur, singetr,! Intr-un han,
depmte-/ Domme ~i hCUIgiul/Strazile-s d!$arte/Singel1;singelr, singur";
"Ca Edgar Poe 11/areilltorc spre casa,! Ori ca Verlaine, topit de
bautura-/ $i-II noaptea asta de nimic nU-1IIipasii.// Apoi, cu p~i de-o
nostima masurw Plin Intzlllerec biijbmesc pn'n casa,/ $i cad. recad, ~inu
mai tac dill gura". Colocvialitatea (din Hallul Ancutei, sa spunem) fuce
loc solilocviului, dulcea tovar~ie a unor "prieteni vechi ~i buni",

solitudini~ m care ,,tovar~; m;-s riisld hidos ,y; cu umbra".

Arcadia autohtona nu ignoci, se mtelege, moartea. Ea msa e
"exorcizata" prin ritualizare ~i spiritualizare. (Modelul em Miorita.)
Viata cotidiana ~i
e "codificam", e transformata mtr-un ceremonial,
~ meat omul "arcadic" autohton traie~te mtr-o lume a sa, dinainte
cunoscutil, 0 lume cu sens. ,,Lumea" bacoviana e, dimpotriva, 0 lume
alienata ~i alienanta, m care "Viata pare - a trece ftira n;d un sens".
Ritualul Ins~i e strain ~i incomprehensibil, pmticiparea Ia el e lID gest
pur exterior, reflex: ,/Jar, iata, ,yi un mort evreiesc ...! $; ploua, e moina,
no/Oi-111lmunllure strami semite! M-adaug ,y; eu fn convoUI $i nimeni
nu ,ytie ce-i asta-I M-afimd fnt,.-o cr~ma sa scnu/ Sau did ,y;pol71esc
i11Sprecas(iJ $i acolo ma-nchid ca-n s;criu". De altfel, in contrautopia
bacoviana,
atitudinea In fata mortii, din pioasa, e Intoarsa In
profanatoare: "Vagabondand, fntr-un amurg blond/ Am dat de-ale
dmitindui p01fi, -I Acolo doclii ~i bat joc de mor{i/ $;-am ras La] ras de
vagabona'.
Silnatatii Ii e contrapusa boala ("ftizia", "cancerul'), iar ve~nica
primavarii arcadica lasii loe unei toamne ce pare lara de sffu~it. lama nu
mai e cea a lui Alecsandri, ci una m care ,,ninge gri". Primavara Ii apare
poetului ca nenaturaHi: ,,0 pictura pmfil1nata cu vibran de violet". In
contrautopia bacoviana primavara e un obiect. Fiindca natura e
perceputil ca mtotdeauna ostila, dezagreganta, anihilatoare, ca m celebra
,,Lacustri".
Utopia ,,neagra" bacoviana e prea complexa pentru a putea, aici, sai analizez toate elementele. Simplificand la maximum, sa observam ca
exista eel putin patm "paliere" la care gasim 0 opozitie clara mtre
universul imaginar ~i retorica lui Bacovia ~i cele ale unui Eminescu,
Sadoveanu, etc. 1) la nivelul retoricii, cultul vorbirii fiumoase, ingrijite,
1nfIorite chiar, e luat de "dizannonie", de elipsa, de "violenta" verbaIa; 2)
bIandei coloristici arcadice ("pastel'), II e contrapusa 0 coloristica dura,
neta, suidenm: violet (culoarea nebuniei), galben intens, negru, alb; sau
o culoare "murdara",
griul zapezii. Albastrul e "nenatural",
e
,,intermediat" de un material fabricat, "sineala"; ro~ul e "sange" etc. 3)
"cadml " campestru al oricarei arcadii devine - la Bacovia - nu un

cadru urban, ci unul suburban;

satului nu i se opune ora~ul, ci
mahalaua; dumbrava devine pare ,,mOlt". 4) la nivel senzorial, al tra~
perpetua extazil arcadica se u<l11sfonnamtr-o atotsmparutoare nevroza, m
"tremur".
Nu e obligatmiu ca paetul sa fie (~~ de obicei, nu e) co~tient de
toate set1Smile, de profunzimea operei sale. Daca retorica presupune, m
general, 0 optiune, nivelul imaginamlui e mdeob~te mult mai greu
"conuolabil". Nu e relevant, deci, faptul ca Bacovia a ~tiut san nu ca,
prin poezia sa, "constmie~te" 0 utopie "ill negativ", care rastoama mla
dinue utopiile fundamentale ale noasue. Totu~~ exista eativa indici care
lmi lntarese convingerea ca Bacovia ~tia (fie ~i la un nivel sublinlinal, fie
~i intennitent) ca ,Jumea" sa se opune unei anume utopii. Teme, motive,
elemente prezentate in orice utopie (~i mai ales In cea autohtona) sunt
mtoarse in deriziune, sunt tratate m registru sarcastic, "demitizant":
,,Amorul, !lidos ca un saijd Copil degenerat-11nvinefit, transfigurat,1
leri, a mllrit ill delir". In "BaJada" avem imaginea degradam a
voievodalului "an 1400" a lui Emineseu. lar ill ,,BeJ~ug" descrierea unei
Arcadii m descompunere: "Culmi, ,yijUm de toamna, pzans de poet/
Apa e rece, frunzele ploua-I vorbe.yte fncet, pii$e.yte incetl Ca totul cade
cu 0 jale nouail Vinul, ,yi mierea, ~i graul tot! Ie-au stnxl1S,pe graba,
dne a putut ...! Tuse, ,yiplal1Setvisele scot/ Du-te, Oliunde,frunza de !ui'.
Nici macar inlaginea poetului inspirat, care serie in mijloculnaturii
(sa zicem Alecsandri), nu scapa de ironia (autoironia) bacoviana: ,Ji-n
zavoiul decadent! Am stat singur .yi am scrisl Ve~SUriftira de ta~:li~.f

5. ,,- 0, cum omul a devenzt concret~..

Intreaga degradare a Arcadiei, transformarea ei illtr- utopie
,,neagra" e "Im:egistrata" cu seIlinatate. Bacovia nu e un,
tanic", un
damnat, e "doar" un om camia i-a murit "daimonul" (cum ar spune
Nichita Stilnescu), "ingeml", dublul spiritual. Sa ne intoarcem la Plumb:
,.ptam stingur in cavou ...Do17nea fntors cullond meu de plumbl Pe jlOli
de plumb, ,yi-am fnceput sa-l strig-I 8tam singur zanga mort ... ,yi era
fiig...! $i-; atamau aJipile de plumb". eel mort, "amorul meu" e,
desigur, un inger ell "aripile de plumb". Dar nu e yorba de "cineva" din

afara poetuluL ci dinauntrulluL altfel nu ar avea sens ,ptmn singur [n

cavou", ~i apoi "Starn singur lingo mort". Poezia "Plumb" este
"centro 1" din care se dezvolta intreaga poezie bacoviana (premiza
fimdamentalii fiind aici: moartea spiritului), dar ~i "cercul exterior" al
universului ei. ,,Lumea bacovianii" se instituie nu plio "explozie", sau
extinderi repetate, ci prin "implozie",
prin surpare in sine, prin
,,retrageri" repetate, printr-o det.e
treptatii de sentimente, de obieete,
de cuvinte chiaro De altfel, tonul ,,neutlU" al discursului liric bacovmu
traduce "indiferenta" crescanda a celui, spiritualice~te, deja mort.
Discursul insu~i se reduce treptat, pana la propozitiile eliptice din
poeziile mii.
Aeeastii "de~e"
continua e riispunsul la 0 despiritualizare,
0
desacralizare totala a existente~ a fiintei. Din perspectiva moqii,omul
vaduvit de spirit - e un obiect, simpla camatie in descompunere. ,,0,
cum omul a devenit concret" e versul-emblema
al aeestei
"obiectuali::.iiri" a universului. Arcadia baeoviana e terifianta prin
reificare, prin lipsa oricirei transcendente, mai mult chiar deem plio
eulorile ei ,,sumbre".
in Arcadia bacoviana nu existii speranta, pentru cii uu mai existii
"suflet". Umbra in~~ dublul spiritual al omului, ,.;zacein noroi, trist

bagaJ'.
Dincolo de toate acestea nu existii deem 0 imensii uepiisare. Sau, ca
sa folosesc 0 sintagma stupida, "cum ar spune Poetul": ,JJin tot ce scriu,

iubito,/ Reiese-at!it de bind Acee~i nepiism-e/De oameni $i de tine"

(Ego).

6. in loe de eoncluzii,
eateva afirmafii (earnprea) personale
,,Filiera" bacoviana e, am viizut, una in intregime (sau aproape)
romaneascii. Universul imaginar allui Bacovia se releva in intreaga-i
complexitate, poezia sa capata adevarata-i semnifieatie doar prin
raportarea la poezia (literatura) romana. Fara a fi victima deja
analizatelor (de ciitre Mircea Martin) "complexe", uu trebuie sa sciipfun

din vedere cii Bacovia este poet roman, inainte de a fi poet simbolist, cii
e mai apropiat de Eminescu, Sadoveanu sau ... Emil BlUmaru (eu a sa
Dolhascii familiara ~i senzualii), decill de Tristan Corbiere, Rollinat sau
Laforgue. "Citit" dinspre simboli~ti, Baeovia putea sa-i apara lui
C'ilinescu drept un poet minor, citit dinspre poezia romana, el se releva
a fi lIDUIfimdamental. A "eonstrui" imaginea "in negativ" a uneia dintre
utopiile esentiale ale unui popar nu e harazit orieui. Cu tot mai mult ne
apar supelflue, aeum, "acuzele" - ,justificate" de 0 anume abordare a
poeziei baeoviene - de "monocordism", de"monotonie" (anl analizat in
eseul de fata doar 0 parte din elementele unui univers liric extrem de
complex).
Desigur, a existat un ~ al noului ,,absolut". Oriee ,,negativ" pare
extrem de ,,siirae" in rapOlt eu ,,fotografia" propliu-zisii. Ochiul trebuie
intai sa se ob~uiascii eu noul tip de imagine; abia apoi poate distinge
multimea de obieete din respeetiva imagine. Or, poezia bacoviana a
venit cu totul inlpotriva "orizontului de ~teptare" al leetorilor epoci~
care I-au receptat eu greutate ~i - miu - nu nU111aipe Arghez~ dar ~ipe
Ion Barbu.
Semnificativ, la poezia lui Bacovia au fost ,,sensibili" la inceput
poetii, ~i anume doi ,,arcadiei" importanti: Ion Pillat ~i Adrian Maniu.
Abia aproxmativ dupii 1930, cand cititorii - ~i eriticii - au fost "educati"
de diversele avangardisme, poezia bacoviana a ineeput sa c~tige
publieullarg.
"Voga" ei contemporanii nu e wa legiituIa eu poezia gener$ei '45 ~
(citim poetii treeutului, se ~ie, ~i ,,inVeI-S",plio posteritatea lor), ba chiar
~ spune ca, dacii e sa rapOltam (0 parte din) generatia '80 la 0 anume
traditie (~i cred cii e cazul sa fueem acest ,,racord'), plimul nume care ni
se impune e eel allui Bacovia
o poezie de esentializare - 0 ,,radiografie" - cum e eea bacoviana
implica 0 rapida epuizare a spatiului
imaginar,
a "utopiei"
(contrautopiei). Bacovia a scris putin Dar, dupa modesta-mi parere, deja
dupii 1936 (~i volumul "Comed.ii in fond"), versurile sale incep "sa
sune a gol". Poezia sa, indepartandu-se
de matricea ei imaginara
(descoperita, aproape miraeulos, dintru inceput) incepe sa-~i piardii din

65

striilucire, din "poezie". Putem, cu muM inteligenta ~iputina bunavointii,

demonstra orice, dar cred cii perioada ultima de creatie a lui Bacovia e
exemplarii doar in sensul cii ne arati cum ar fi fost Bacovia ca poet tadi
,,Arcadia" sa.
Poezia bacoviana este ~i un riispuns la una din etemele false
probleme
ale literaturii
noastre:
a fi "sincron"
tara sa te
"deznationalizezi". hnaginaml bacovian e intm totul autohton, "tratarea"
lui insa e in consonanta cu mi~a.rea poetica a epocii, cu "cea mai
avansati tehnologie (poeticii) a timpului". Bacovia se inscrie printre
putinii "mari" moderni ai poeziei universale prin radicalismul ,,rupturii"
poetice (mpturii de care vorbe~e ~i Nicolae Manolescu, tara, i'nsii, a 0
demonstra convingator), "mptura" care atinge, in cazul sau, zona cea
mai profimdii ~i greu "controlabila" a Oliciireipoezii: imaginaruL
Aparent "excentric" in evolutia poeziei noastre, Bacovia ne apare . azi - ca fiind tot mai "central" in aceastii evolutie. ~i unic. De 0 tmicitate,
~ spune, ,,absolutii": ciici dacii pot exista diverse variante "pozitive" ale
unei utopii, in cazul nostru ale Arcadiei "autohtone", nu exista, logic,
decat 0 singura varianti ,,negativa" a acesteia. ~i ea Ii apartine "de drept
~i de fapt" lui George Bacovia. Quod erat demonstrandum.
1983 (Romania literara, 17/1993)