MOTIVATIA

1.Caracterizare generala
2.Teoriile motivatiei
3.Tipuri de motivatie
4.Patologia motivatiei

1. CARACTERIZARE GENERALA
De ce facem ceea ce facem? De ce in una si
aceeasi situatie oamenii reactioneaza diferit si se
comporta diferit? Ce factori ne determina ori
influenteaza comportamentul? Studiul motivatiei
are in vedere explorarea aspectelor ce stau la
baza actiunilor noastre: cum ajungem sa
actionam si ce gen de factori ne influenteaza
actiunile. Motivatia este un fenomen complex:
majoritatea persoanelor au mai multe motive
pentru actiunile pe care le intreprind.

DEFINITIE
Motivatia denumeste totalitatea factorilor
fiziologici si/sau psihologici care activeaza
orienteaza si mentin comportamentul orientat
spre un scop determinat, factori care ne fac sa
ne comportam intr-un mod specific la un
moment dat
Limbajul curent foloseste un numar relativ mare
de nume pentru a indica factorii motivatori ai
comportamentului nostru: impuls, nevoie,
imbold, instinct, pulsiune, trebuinta, interes,
tendinta, intentie samd , iar psihologia a incercat
uneori sa atribuie semnificatii precise acestor
termeni in efortul de a clasifica forme distincte
ale motivatiei.
2. TEORIILE MOTIVATIEI
2.1 Teoria homeostatica a motivatiei
Termenul homeostazie inseamna , ad litteram,
aceeasi stare. Conceptul implica ideea ca, de la
nastere, corpul nostru are
un nivel de
2

functionare definit de parametri nutritionali,

hidrici ori termici relativ precisi, parametri care
se cer constant mentinuti la nivelul lor standard
pentru a putea avea un organism functional.
Conform teoriei homeostatice a motivatiei,
activarea noastra comportamentala deriva din
dezechilibrele functionale ale organismului
nostru . Desi organismul poseda in mod natural
mecanisme de echilibrare activate de la nivelul
hipotalamusului, acestea pot fi insuficiente
pentru a restabili optimumul functional al
organismului, ceea ce impune activarea
comportamentelor constiente de echilibrare. In
cazul foamei, de exemplu, nivelul zaharului din
sange scade semnificativ sub nivelul valorii
ideale. Acest dezechilibru fiziologic va fi
corectat automat de catre ficat, prin eliberarea de
zahar in circuitul sanguin. Daca acest mecanism
automat nu poate restabili echilibrul, acest fapt
este semnalizat la nivelul constientei si, astfel,
vom recurge la comportamente de cautare a
hranei pentru a realiza reglarea nivelului de
zahar din corp. Problema acestui model de
interpretare a motivatiei este aceea ca este
complet incapabila in mod rezonabil sa explice
3

comportamente riscante facute de oameni (de ex

ce motiv homeostatic ar determina pe cineva sa
doreasca sa experimenteze parasutismul? ) si de
ce, in ciuda satisfacerii complete si diferentiate a
nevoilor primare oamenii nu se opresc intr-o
siesta prelungita, ci contiunua sa fie activi.
2.2 Teoria
Maslow)

ierarhiei

nevoilor (Abraham

Potrivit lui Maslow, oamenii sunt motivati in

actiunile lor de o multitudine de factori, dar
aceasta plurimotivare nu este nici haotica si nici
intamplatoare, ea are o logica data de o
succesiune naturala a factorilor motivatori in
momentul in care finalitatea acestor factori
ajunge sa fie implinita.
Astfel, la baza piramidei se afla trebuintele
vitale, fara a caror satisfacere supravietuirea ar fi
imposibila. Abia prin satisfacerea constanta si
continua a acestor nevoi oamenii pot sa devina
motivati de un nou set motivational, trebuintele
de securitate, Acestea au de a face cu stabilitatea
si consistenta ntr-o lume relativ haotic. Ele tin
mai mult de integritatea fizic, cum ar fi
securitatea data de existenta unei case.
Urmeaz apoi nevoia de iubire si apartenent,
nivel la care se includ nevoia de prietenie,
familie, apartenent la un grup, sau de implicare
ntr-o relatie intima non-sexual.
La nivelul patru sunt nevoile de stim. Acestea
cuprind att recunoasterea venit din partea altor
indivizi (care rezulta n sentimente de putere,
prestigiu, acceptare, etc) ct si din respectul de

sine, ce creeaz sentimentul de ncredere,

adecvare, competent.
Ultimul nivel, la care acced foarte putini oameni,
dar catre care tind toti oamenii, este nivelul
valorificarii maxime a propriului potential psihic
individual. Este nivelul la care oamenii incearca
sa fie tot ceea ce simt ca pot sa fie in aceasta
viata.
Piramida lui Maslow exprima cateva aspecte
distincte ale motivatiei umane:
1)
cu cat se afla mai aproape de baza
piramidei, cu atat trebuintele sunt mai putin
specific umane (le intalnim si la animale)
2)
trecerea de la un nivel la altul se face
abia dupa ce nivelul inferior a fost continuu
si constant satisfacut (asadar, nu pot sa fiu
sub influenta nevoilor de stima, daca nu am
dupa ce bea apa!)
3)
primele trei nivele ale piramidei sunt
nevoile asa-zise deficiente: o persoana nu
simte nimic special dac acestea sunt
satisfcute, dar simte un disconfort cnd nu
sunt satisfcute. Dincolo de aceste nevoi,
urmtoarele mai sunt numite de crestere.

Acestea nu dispar cnd sunt satisfcute, n

schimb, motiveaz individul n continuare
3.TIPURI DE MOTIVATIE
Varietatea si diversitatea motivatiei umane a
produs o foarte bogata literatura privitoare la
tipologia motivelor. Printre cele mai cunoscute
distinctii se afla urmatoarele tipuri
Motivatie primara motivatie secundara
Motivatia primara se refera la factorii
motivatori care sunt innascuti (trebuintele
fiziologice), in timp ce motivatia secundara se
refera la factorii motivatori invatati prin
apartenenta la un context social (fumatul este
un comportament invatat social)
Motivatia pozitiva motivatia negativa
Distinctia se refera la tipul recompenselor
care , asociate comportamentelor noastre
spontane,
intaresc
ori
sting
aceste
comportamente. Motivatia pozitiva se refera la
factorii premiali asociati comportamentelor,
care astfel se consolideaza. Motivatia negativa
se refera la recompensele aversive, de genul
7

pedepselor, care au efectul de a diminua

comportamentele
Motivatia intrinseca motivatia extrinseca
Aceasta distinctie are in vedere situarea sursei
care activeaza comportamentul nostru, in noi
ori in afara noastra. Astfel, daca actionez
pentru ca-mi place sa fac ceea ce fac, ceea ce
ma motiveaza este intern mie, nu pretinde vreo
recompensa externa . Aceasta este motivatia
intrinseca.
Motivatia extrinseca se refera la factori
activatori ai comportamentului, exteriori lui.
Cand cineva invata pentru a face placere altei
persoane , motivatia este extrinseca. Cand
cineva invata pentru ca-i place la nebunie
subiectul , atunci motivatia este intrinseca.
Motivatia cognitiva motivatia afectiva
Distinctia se refera la influentele pe care le
exercita asupra comportamentelor noastre
cognitia ( gandirea, teoriile, convingerile,
filosofiile noastre de viata), ori emotia sau
trairea afectiva. Cand elaboram o ipoteza,
planificam si executam un experiment pentru a
o verifica, motivatia este , in primul rand,
cognitiva. Cand planuim si actionam pentru a-i
8

pricinui unui profesor o experienta jenanta,

acest comportament poate fi derivatul
motivatiei afective (daca suntem maniosi
pentru notele pe care ni le da!)
Printre cele mai studiate forme ale motivatiei
cognitive se afla:
1)
Disonanta cognitiva se refera la
existenta unei contradictii flagrante intre
convingerile noastre si fapte, contradictie
care ne obliga sa tinem cont de fapte pentru
a nu fi nevoiti sa acceptam ca am gresit cand
am sustinut si exprimat cu tarie convingerea
proprie. Diminuarea stimei de sine, care ar fi
presupusa de recunoasterea directa a
contradictiei evidente, este un motiv foarte
puternic pentru a evita disonanta. Asadar,
oamenii prefera sa faca lucruri, sa manifeste
comportamente concordante cu ideile lor
despre ei ori cu ideile lor despre ceilalti. In
situatii extreme, cand disonanta este foarte
puternica, oamenii prefera sa-si modifice
foarte putin convingerile, pentru a nu parea
ridicoli ori stupizi. Cazul comunitatii
religioase milenariste, studiata de Leon
Festinger, ai carei membri erau convinsi ca
9

lumea se va sfarsi intr-o zi precis

determinata, care si-au donat bunurile si care
au asteptat ziua si ora sfarsitului in post si
rugaciune, este ilustrativ pentru situatia din
urma. Confruntati cu evidenta continuarii
lumii, acesti oameni au preferat sa pretinda
ca actiunile lor l-au imbunat pe Dumnezeu si
, astfel, lumea a fost salvata. Daca ar fi
recunoscut ca au gresit, ar fi trebuit sa
admita ca au fost creduli sau idioti, atribute
cu totul neplacute daca le atasezi persoanei
proprii!
2)
Constructele personale se refera la
grupul de cupluri polare de concepte
privilegiate pe care am ajuns sa le elaboram
fiecare dintre noi in urma efortului continuu
si constant de a interpreta lumea, actiunile
noastre si ale celor din jurul nostru. De
exemplu, unul dintre constructele mele
importante ar putea fi cuplul corect/incorect
ori sensibil/insensibil. Aceasta inseamna ca
folosesc cu precadere aceste atribute pentru
a evalua persoanele pe care le intalnesc,
analizandu-le din perspectiva onestitatii ori
sensibilitatii lor. De modul in care
10

interpretez
comportamentul
celorlalti
depinde comportamentul pe care decid sa-l
adopt fata de acestia. Asa se explica cum
una si aceeasi persoana este foarte diferit
tratata de oameni diferiti (pentru ca
privilegiaza constructe personale diferite)
3)
Standardul de performanta este nivelul
de reusita asteptat si prezis de un individ la o
sarcina determinata ( exercitiul cu numarul
estimat de liniute realizat in 10 secunde) .
Cat consider ca voi fi capabil sa performez
intr-o situatie data este o predictie pe care
tind sa o realizez. Aceasta inseamna ca
efortul pe care-l voi aloca pentru realizarea
sarcinii va concorda cu predictia, iar
rezultatul efortului depus (performanta
propriu-zisa) o va confirma, fapt care devine
baza estimarilor viitoare la sarcini similare
ori sarcini diferite. De exemplu, daca prezic
ca la testul de psihologie de luni voi
performa de nota 6, voi cheltui timp si
energie la nivelul acestei estimari, voi lua
nota 6 si voi aprecia ca nu-s facut pentru
psihologie ori ca psihologia este inutil sa fie

11

studiata la o scoala cu profil sanitar ori, cel

mai simplu, ca profesorul este enervant.
Motivatia afectiva este la randul ei studiata in
forme variate, doua dintre ele facand obiectul
discutiei noastre : atasamentul si dragostea.
1)
Atasamentul
La oameni si la alte primate, atasamentul
legatura emotionala profunda si simtul
aproape fizic al conexiunii cu o persoana
iubita este important de-alungul intregii
vieti. Mama este in mod obisnuit primul si
principalul obiect al atasamentului pentru un
copil, dar in multe culturi si specii, copiii pot
deveni deopotriva atasati de frati, tati si
bunici. Odata ce copiii ori adultii sunt atasati
emotional , separarea este o experienta
chinuitoare..
Atasamentul
emotional
incepe
cu
atasamentul fizic: atingerea si mangaierea
dintre copil si parinte. Copiilor carora li se
ofera mancarea potrivita, apa si caldura dar
care sunt privati de atingerea fizica arata
retardare emotionala si dezvoltare fizica
intarziata. Simptome emotionale si fizice
12

survin si la adultii care sunt putin atinsi

(bolnavii si batranii) . In spatiile spitalicesti,
pana si cea mai firava atingere din partea
unei asistente ori a unui medic pe brat,
frunte ori umar are pentru un bolnav
efectul confortului si incurajarii.
Copiii devin atasati de cei care ii ingrijesc
pentru confortul si linistea pe care contactul
fizic cu adultii il ofera. Dar atasamentul
copiilor are si un alt scop. Contactul fizic
ofera copiilor mici o baza de securitate de la
care plecand, copilul poate explora mediul si
la care poate reveni cand este infricosat. Un
simt al securitatii permite copiilor sa-si
dezvolte abilitatile cognitive, simtul
sigurantei ii ajuta pe copii sa-si dezvolte
increderea.
Psihologul care a studiat foarte intens
chestiunea naturii atasamentului dintre
mame si copii a fost Mary Ainsworth, si ea a
conceput in acest scop o metoda
experimentala numita situatia straina o
mama isi aduce copilul intr-o camera
nefamiliara acestuia, continand foarte multe
jucarii; dupa un timp, un strain intra in
13

camera si incearca sa se joace cu copilul;

mama paraseste copilul cu strainul, se
intoarce si se joaca cu propriul copil si
strainul pleaca; in final, mama lasa copilul
singur pentru 3 minute si revine. In fiecare
caz, observatorul noteaza cu atentie cum se
comporta copilul: cu mama, cu strainul si
cand este singur.
Ainsworth a impartit copiii in 3 categorii, pe
baza reactiilor copiilor la stuatia straina:
Unii copii manifesta un atasament bazat
pe securitate (plang si protesteaza daca
parintii parasesc camera, se bucura cand
revin si se joaca vesel cu ei, sunt mai
evident atasati de mama decat de strain)
Unii copii au un atasament intemeiat pe
lipsa securitatii care apare in doua
forme distincte:
a)atasament evitant (copilului nu-i pasa
daca mama paraseste camera, face
eforturi reduse pentru a cauta contactul
fizic cand revine, se comporta fata de
strain in acelasi mod ca fata de mama)
b)
atasament ambivalent (copiii opun
rezistenta contactului cu mama, desi
14

protesteaza intens daca ii paraseste. Vor

plange insistent pentru a fi ridicati in
brate, dar vor cere la fel de intens sa fie
pusi jos. Manifesta furie fata de mama si
se linistesc greu)
Mary Ainsworth argumenteaza ca
diferentele dintre cele 3 forme de atasament
rezida in modul in care mamele se comporta fata
de copiii lor (vezi tabelul 1). O serie de studii
ulterioare au subliniat ca tipul atasamentului este
determinat si de alti factori decat sensibilitatea si
abilitatea parintilor de a raspunde nevoilor
copiilor: temperamentul dificil al acestora dar si
schimbarile majore in familie (boala, conflicte
maritale, stres la serviciu.

Atasament
Atasament
bazat
pe lipsit de
securitate
securitate
evitant
Comportamentul Sensibila la
Iritata de
mamei
nevoile
copilul ei,

Atasament lip
de
securit
ambivalent

Lipsa de
sensibilitate si
15

copilului si la exprima
nuantele
furie
plansului
controlata
in relatie
Afectuoasa si cu acesta
demonstrativa
Ii displace
contactul
fizic cu
propriul
copil

incapacitate
comportament

Nu stie sa
calmeze copilu
stangace cand
manevreaza

Nu-si respinge
copilul

Figura
1
Cand copiii sunt acut privati de afectiune si
mangaiere, efectele pot fi dezastruoase si de
lunga durata. Copiii al caror atasament este lipsit
de securitate vor dezvolta in viata foarte multe
probleme comportamentale si cognitive. Stima si
imaginea de sine vor fi extrem de scazute.
Ca o concluzie, o serie consistenta de studii
longitudinale (pe durate lungi de timp),
argumenteaza pentru o stransa corelatie intre
tipul de atasament timpuriu si tipul de atasament
16

care se formeaza si manifesta la varsta adulta.

Asadar, atasamentul timpuriu este un motivator
extrem de puternic pentru comportamentele
ulterioare, care apar la varste tarzii, in relatia cu
un partener.
2)

Iubirea
Iubirea este un motivator foarte puternic al
comportamentului dar oamenii au idei foarte
diferite despre ce anume inseamna iubirea in
sine. Robert Sternberg a realizat o sinteza a
raspunsurilor date de un esantion foarte larg de
persoane
la
chestionare
care
vizau
identificarea ingredientelor iubirii. El a
argumentat ca iubirea include trei elemente
diferite intre ele: pasiunea(P) ( euforie,
excitatie sexuala, senzatii somatice foarte
intense), intimitatea(I) ( posibilitatea de
adiscuta despre orice, intelegere si rabdare fata
de persoana iubita) si angajamentul(A) ( a fi
loial, a te implica in cresterea copiilor, in
constructia unei case , a fi de incredere pentru
celalalt). Varietatile iubirii exprimate de
oameni deriva din accentul pe una, doua ori
toate cele trei ingrediente . Sterneberg a facut
17

chiar o tentativa de a acocia nume acestor

forme variate de iubire: romantica (P+I),
nebuna (P), prosteasca (P+A), companie(I+A),
vida (A), simpatie(I), perfecta (P+I+A)

5.PATOLOGIA MOTIVATIEI
1 Anorexia nervoasa (criterii de diagnostic
conform Manualului de diagnostic si statistica a
tulburarilor mentale DSM IV TR)
A. Refuzul de a mentine greutatea
corporala peste sau la nivelul minimal
normal pentru varsta si inaltimea
subiectului (scadere ponderala si
mentinerea unei greutati corporale mai
mici de 85% din cea asteptata;
imposibilitatea cresterii in greutate o
data cu dezvoltarea fizica, fapt ce
conduce la o greutate sub 85% din cea
asteptata).

18

B. Teama intensa a subiectului ca se va

ingrasa, desi are mult sub greutatea
normala.
C. Tulburari ale imaginii si formei
corpului datorate importantei acestora in
autoevaluare, sau negarea gravitatii
starii subponderale actuale.
D. La femeile la care s-a instalat ciclul
menstrual, aparitia amenoreei, respectiv
absenta ciclului pe o perioada de cel
putin trei luni. (Amenoreea este
diagnosticata numai in cazul in care
femeia are menstra doar in urma
administrarii de hormoni estrogeni.)
Distorsiunea imaginii corporale se refera la
tulburarea modului in care este perceputa
dimensiunea corporala, adica persoana pretinde
ca este grasa, chiar daca este foarte slaba. In
anorexia nervoasa exista o anxietate specifica ,
de tip fobic , ce priveste posibilul castig
ponderal , inducand tensiune psihica la orice
amenintare de a pierde controlul asupra
comportamentului alimentar.Anxietatea legata
de greutate este negata atat fata de sine, cat si
fata de altii.
19

2. Bulimia nervoasa (criterii de diagnostic

conform Manualului de diagnostic si statistica a
tulburarilor mentale DSM IV TR):
A. Perioade recurente de mancat
compulsiv. Un astfel de episod prezinta
urmatoarele caracteristici:
1. mancat frecvent ( aproximativ la
doua ore), consumarea unei cantitati de
hrana mult mai mare decat ar putea ingera
alte persoane in aceeasi perioada de timp
si in conditii similare;
2. sentimentul lipsei de control
asupra episoadelor de alimentare excesiva
(subiectul simte ca nu se poate opri din
mancat si/sau nu poate controla ce si cat
mananca).
B. Comportament recurent inadecvat si
compensator menit sa previna cresterea
in greutate: voma provocata, utilizare
excesiva de laxative, diuretice sau alte
medicamente pentru slabit; abtinerea de
la alimentare, exercitii fizice in exces.
C. Mancatul
compulsiv
si
comportamentele compensatorii se
manifesta, in medie, cel putin de doua
20

ori pe saptamana, pe o perioada de

minimum trei luni.
D. Autoevaluarea este influentata de
forma si greutatea corporala.
E.
Tulburarea nu apare in mod exclusiv
intre episoadele de anorexie nervoasa.
Persoanele care sufera de bulimie au tendinta de
a-si autoaprecia valoarea preponderent in
termenii siluetei si ai greutatii corporale, nu ai
performantelor lor.
Deasemenea, o mare parte dintre aceste persoane
au tendinta de autoevaluare negativa si
manifesta si tulburari depresive ce dureaza de o
lunga perioada de timp.

21