http://www.atitesting.com/ati_next_gen/skillsmodules/content/MedicationAdministration-2/equipment/vaginal.

html

http://www.scritub.com/medicina/ANATOMIA-SI-FIZIOLOGIAORGANEL2242417921.php
05.05017.38
ANATOMIA SI FIZIOLOGIA ORGANELOR GENITALE FEMININE
1. Orgaenele genitale externe (vulva)
Totalitatea organelor genitale externe alcatuiesc vulva, care este compusa din
urmatoarele formatiuni :
labiile mari ;
labiile mici ;
vestibulul ;
himenul ;
glandele Bartholin ;
clitorisul.
Tot aici se afla si formatiunea anatomica numita muntele lui Venus.

ORGANELE GENITALE LA FEMEIE

1.1 Muntele lui Venus numit si muntele pubian, este o regiune anatomica
situata deasupra simfizei pubiene, acoperita cu par si avand sub tegument un
strat mai abundent de grasime.
Perii pubieni se termina in partea superioara dupa o linie orizontala (sistem pilos
feminin). Este o zona cu o sensibilitate crescuta ce ii confera un caracter erigen.
1.2 Formatiunile labilare : sunt plici tegumentare ce delimitea 24424r179y za
despicatura vulvara. In functie de dimensiuni se delimiteaza labiile mari si labiile
mici.
Labiile (labiile mari) sunt 2 cute tegumentare avand o forma ovoida alungita,
acoperite cu par pe fata lor externa, fata lor interna are aspect de mucoasa si
prezinta numeroase glande sebacee care secreta smegma vuivara. La femeia
nupilara (care nu a nascut) labiile mari sunt aplicate una pe alta, ascunzand
restul organelor genitale externe si sunt indepartate delimitand o usoara
crapatura vulvara la femeia care a nascut. Labiile mari se unesc la cele doua
extremitati formand o comisura anterioara si alta posterioara. Comisura
anterioara se continua cu muntele lui Venus ; cea poaterioara este mai aparenta
decat prima si este cunoscuta sub numele de furculita.
Labiile mici sunt doua repliuri cutanate cu aspect de mucoasa, care sunt situate
in interioarul labiilor mari, fiind acoperite in mare parte de acestea. Anterior ele
se unesc sub clitoris formand fraul clitoridian, iar pe fata dorsala a clitorisului
formeaza capisonul sau preputul clitoridian ; posterior labiile mici se pierd treptat
in labiile mari.

Vestibulul vulvar este delimitat de clitoris, labiile mici si orificiul extern al uretrei
(meatul). Este o regiune de forma triunghiulara in care se deschid uretra si
canalele glandelor Skene.
Himenul este un sept membraniform care inchide intrarea in vagin. Prezinta un
orificiu a carui forma poate fi : inelara, cribiforma (ciuruit), semilunara. Prin
orificiul himenului se scurge in afara sangele menstrual. La primul raport sexual
himenul se rupe in mai multe locuri, dand nastere dupa cicatrizare la carunculii
himenali ; ia nastere, rupturile se accentueaza si mai mult, lasand cateva resturi
numite carancul mirtiformi.
Glandele Bartholin, in numar de doua, sunt situate la baza labiilor mari, de fiecare
parte cate una. Fiecare glanda are un canal excretor care trece prin baza labiilor
mici si al carui orificiu extern se deschide in santul dintre labii si himen, santul
nimfo-himenal. Rolul glandei este de a secreta un lichid filant care lubrifiaza
organele genitale externe.
1.3 Organele erectile ale vulvei, prin structura si functionalitatea lor, participa
la crearea unei senzatii placute si realizarea actului sexual. Sunt reprezentate de
clitoris corpusculii tactili speciali ai labiilor mici (corpusculi ai voluptatii) si bulbii
vestibulari. Fac parte din zonele erogene ale femeii. Clitorisul este un organ
impar, median, cu structura erectila omoloaga corpilor cavernos ai penisului,
situat in partea anterioara a vulvei, inapoia comisurii anterioare a labiilor.
Lungimea sa este in general de 5-7 centimetri ; 2-3 pentru radacina, 2-3 pentru
corp si 1 centimetru pentru gland.In hermafroditism clitorisul poate
simula un penis. Ca structura, el este format din doi corpi cavernosi, cu volum
redus, inveliti intr-o membrana fibro-elastica. Din cele trei parti componente, la
exterior se reliefeaza numai o parte a corpului si a glandului, fiind in legatura cu
ramul osos si ischionuf prin "crus" sau radacina sa. Corpul mai mic este ascuns
intre labiile mari, iar glandul clitorisului este un mic tubercul de 0,5 centimetri,
rotund, avand in structura sa tesut erectil spongios si foarte senzitiv. Pe dinaintea
acestuia, labiile mici se unesc formand preputul clitoridian. In structura sa se
gasesc cateva glande sebacee care fabrica smegma clitoridiana.
Corpusculii voluptatii au fost mentionati anterior la deschiderea labiilor mici in
structura carora se afla.
Bulbii vestibulului - denimure data de Kobelta - sunt organe erectile imperfect
dezvoltate, situate pe partile laterale ale deschiderii vaginului in baza labiilor
mici, reprezentand formatiuni analoage cu corpul spongios al uretrei de la barbat.
Au o lungime de aproximativ 4 centimetri si 1-2 centimetri latime. Cei doi bulbi se
unesc pe dinaintea uretrei prin extremitatile lor anterioare, luand aspectul
general de potcoava cu concavitatea spre exterior.
Extremitatile lor posterioare, mai volumioase, contribuie in erectie, alaturi de
muschiul constrictor al vaginului, la ingustarea ostului vaginal si exprimarea
glandelor Bartholin. Tesutul erectil ce intra in constitutia acestora este legat de
cel al clitorisului, explicandu-se astfel senzatia erotica provocata prin atingere.

Din punct de vedere fiziologic, vulva in totalitate protejeaza actul mictiunii, labiile
dirijand jetul urinar. In actul sexual labiile constituie o prelungire a canalului
vaginal. Vulva poate avea mai multe pozitii : anterioara, la ~80% din femei ;
verticala, vulva fiind vizibila in intregime ; posterioara, aceasta fiind ascunsa intre
coapse.
2. Organele genitale interne

Organele genitale interne cuprind :

vaginul ;
uterul ;
tuba ;
uterina ;
ovarul - (vezi si tumorile ovariene),
intre care exista o stransa corelatie fiziologica. Ele ocupa cea mai mare parte a
pelvisului (micul bazin), strabatand perineul, pana la vulva.
2.1 Vaginul este un organ cavitar care se intinde de la colul uterin la vulva.
Lungimea sa este variabila intre 7 si 9 centimetri. Canalul vaginal este turtit
antero-posterior, incat i se pot distinde un perete anterior in raport cu vezica
urinara si cu urtetra si un perete posterior, in raport cu rectul si fundul de sac
peritoneal, Douglas ; peretii laterali ai vaginului vin in contact cu muschiul
ridicator anal, diferite planuri ale perineului si bulbii vaginului. Limita extremitatii
inferioare a vaginului este formata de membrana himenala care se rupe la primul
contact sexual. Prin extremitatea superioara, vaginul se insereaza pe colul uterin,
inconjurand portiunea vaginala a colului. Se realizeaza astfel un sant circular
numit dom sau fundul de sac vaginal. Acestui fund de sac i se descriu mai multe

portiuni : o portiune anterioara, putin adanca, care este in raport cu vezica

urinara numita fundul de sac vaginal anterior ; doua portiuni laterale sau
fundurile de sac laterale in raport cu parametrele, prin care trec la acest nivel
artera uterina si uterul ; o portiune posterioara sau fundul de sac posterior, cel
mai adanc, care este in raport cu fundul de sac Douglas, deci cu peritoneul.
Peritoneul este o seroasa intraabdominala, peritoneul parietal captuseste
cavitatea peritoneala in care se afla organele abdominale pelviene. Partea de jos
a acestei cavitati se numeste fund de sac Douglas situat intre vagin (anterior) si
rect (posterior) ; peritoneul visceral acopera fiecare viscer intraabdominal, este
aderent la viscerul respectiv

si datorita lui organele pot aluneca unul pe celalalt. Peretele vaginal este
constituit din trei tunici :
a. tunica externa, formata din tesut conjunctiv ;
b. tunica medie musculara, formata din fibre musculare netede
dispuse in doua planuri : unul extern, cu fibrele orientate longitudinal si altu
intern, cu fibrele orientate circular ;
c. tunica interna sau mucoasa vaginului este acoperita de un epiteliu pavimentos.
Mucoasa vaginala nu contine glande, secretia provenind din glandele colului ; ea
se continua cu mucoasa vulvara la exterior si mucoasa uterina la nivelul orificiului
extern al colului. Secretia vaginala are o reactie acida, continand acid
lactic. Epiteliul mucoasei contine glicogen, care sub influenta bacililor Doderiein
(bacili saprofiti ai vaginului), se transforma in acid lactic. Reactia acida
constituie un mijloc de protectie impotriva infectiilor.
Vaginul este un conduct extensibil si elastic care face legatura intre organele
genitale interne si externe. Prin el, spermatozoizii, depusi in timpul actului sexual
patrund in uter si in trompe si tot prin el se scurg afara secretiile uterine si
sangele menstrual ; de asemenea serveste drept canal de trecere a fatului in
timpul nasterii.

2.2 Uterul. Este un organ musculos, cavitar, nepereche, asezat in mijlocul

bazinului mic, intre vezica si rect. Are rolul de a primi in cavitatea sa ovulul
fecundat, sa-l protejeze, sa-l nutreasca in timpul dezvoltarii sale si sa-l elimine la
exterior cand a ajuns la maturitate. Uterul are forma de para, extremitatea
superioara mai lata din care pleaca trompele uterine se numeste corpul uterin,
iar cealalta inferioara mai stramta se numeste colul uterin (cervix). Intre corp si
col se gaseste o portiune numita istm. Uterul este turtit dinainte-inapoi si prezinta
prin urmare doua fete, una anterioara, numita vezicala, fiindca este in raport cu
vezica urinara si separata de aceasta prin fundul de sac vezico-uterin si una
posterioara in raport cu rectul de care o separa fundul de sac recto-uterin. Are de
asemenea doua margini laterale - una dreapta, alta stanga - la nivelul carora
circula arterele uterine.

Dimensiunile uterului la femeia care nu a nascut (nupilara) sunt de 18 centimetri

lungime, 4 centimetri latime si 2-2,5 centimetri grosime ; la multipare, uterul are
8-9 centimetri lungime, 5-6 centimetri latime si 3 centimetri grosime.
In timpul gestatiei, uterul creste in volum, caudal este oprit in expansiunea sa de
planseul muscular pelvin. Dar uterul poate deveni organ abdominal nu numai in
cursul sarcinii ci si datorita unor tumori uterine (fibrom, cancer) cand poate creste
in volum cranio-caudal, transversal, putand determina tulburari prin
compresiunea organelor vecine (vezica urinara, uretera).
Clasic uterul negravid are urmatoarele portiuni de sus in jos :
Fundul uterului - partea craniala a uterului, mai inalta, ce prezinta dinainte
inapoi insertia celor doua tube uterine, ligamentele utero-ovariene ligamente
rotunde.

Corpul uterin - usor turtit anteroposterior cu o fata ventrala plana (fata vezicala
si o fata dorsala - fata intestinala).
Istmul uterin: este partea care in sarcina desparte corpul de colul
uterin.Deschis in a doua jumatate a sarcinii sub denumirea 'segment',
resprezinta un reper important in efectuarea inciziei operatiei cezariene. Colul
uterin este lung de aproximativ 3 centimetri; el se subimparte in doua
subportiuni: una superioara, supravaginala si alta caudala, proeminand in vagin,
reprezentand partea vaginala a colului. Cavitatea uterina este mai larga in partea
superioara, reducandu-se spre col, unde da nastere canalului cervical ce
comunica cu vaginul. El comunica cu vaginul prin orificiul uterin extern
punctiform la virgine si transversal cu margini neregulate citiceale la multipare.
a. la virgine ;
b. la secundipare ;
c. la multipare.
Uterul primeste si fixeaza blastocistul in endometrul (ovoimplantatia) transformat
estrogeno-progestativ ; asigura hranirea si dezvoltarea oului lipsit de rezerve
nutritive in cele 9 luni (280 zile) de gestatie.
2.3 Tubele uterine (salpinga, trompa), in numar de doua, cate una de fiecare
parte a uterului, sunt conducte in forma de trompeta ce se intind intre uter si
ovar.
Ele conduc ovulul capatat spre uter, adapostesc intalnirea garnetului feminin
(ovulul) cu cel masculin (spermatizoidul) si permite fecundarea in treimea
exterioara a sa (a uneia dintre ele). Fiecare tuba are lungimea de 10-12
centimetri. Descriptiv prezinta patru parti: interstitiala (in peretele uterin), istmica
(3-4 centimetri), ampulara de 7-8 centimetri si pavilionara in forma de palnie cu
fimbrii de 1,5-2 centimetri.
Tuba prezinta doua orificii : unul uterin, cu deschidere in cavitatea uterina in
dreptul fundului uterin si altul abdominal, in mijlocul pavilionului tubei, cu
deschiderea in cavitatea abdominala.
Pavilionul tubei prezinta mai multe franjuri, dintre care unul mai mare, care
asigura legatura intre ovar si pavilionul tubei. Pavilionul tubei cupleaza ovulul de
la suprafata ovarului. Uneori, anormal nodarea oului se face in afara uterului, in
tube, pe ovar, peritoneu sau ansele intestinale, dand nastere sarcinii ectopice sau
extrauterine. Obstructia tubei constituie o cauza de sterilitate.
2.4 Ovarele sunt glande perechi, cu dubla functie excretorie (gametogeno, de
producere a celulelor germinate feminine-ovulul). Ele determina caracterele
sexuale principale si secundare ale femeii si au rol deosebit in constructia
endocrina a acesteia. Sunt situate in interiorul abdomenului, in cavitatea pelvina,
de o parte si de alta a uterului in retrouterin. Ele sunt fixate pe organele vecine
prin ligamente (tubo-ovarian, utero-ovarian, lombo-ovarian, mezo-ovarian) si prin

formatiuni vasculonervoase (artera ovariana, venele utero-ovariene, vase

limfatice si nervi simpatici peri vasculari), toate acoperite de peritoneu.
Congenital, ovarele se dezvolta in regiunea lombara si coboara in bazin. Ele pot
sa nu coboare, determinand o situatie ectopica, sau pot cobori mai mult ajungand
in canalul inghinal sau labiile mari.
Au forma ovoida, cu lungime de 3-5 centimetri, latime 3 centimetri, grosime 1-2
centimetri, greutate de 6-8 g, culoare alb-galbui, consistenta elastica. In general
de marimea unei migdale verzi, volumul lor variaza cu varsta (pubertate,
adolescenta, senescenta) si cu starea fiziologica (preovulatie, ovulatie, sarcina).
Pe suprafata ovarelor exista mici vezicule cu dimensiuni ce variaza de la o
gamalie de ac la o cireasa. Ele sunt foliculii ovarieni, De Graf.
Fiecare ovar contine la nastere aproximativ 400.000 de foliculi din care, pe
parcursul activitatii ovariene, se vor matura doar 300-400 foliculi primari ce vor
ajunge sa fie ovulati, restul degenereaza. Dezvoltarea foliculului si a ovarului se
face sub influenta foliculostimulinei (FSH) produsa de hipofiza.
3. Glandele anexe ale aparatului genital feminin
Glandele lui Bartholin sunt echivalente glandelor lui Cowper de la barbat, in
numar de doua, in forma ovoida, ele au marimea unui bob de mazare si sunt
situate de o parte si de alta a orificiului vaginal. Canalul lor secretor se deschide
in santul dintre labiile mici si himen. Se dezvolta la pubertate si se atrofiaza la
menopauza. Produsul lor este expulzat in timpul actului sexual, avand rol de
lubrifierea cailor genitale.
Glandele periuretrale sau glandele Skene, mai numeroase, sunt situate in
apropierea uretrei. Orificiile de deschidere se gasesc in general, de o parte si de
alta a orificiului uretral extern sau a meatului uretral. Ele se dezvolta in perioada
pubertara si dispar dupa menopauza. Sunt echivalente glandelor prostatice de la
barbat.
Glandele vestibulare sunt mici, foarte numeroase, sunt dispuse pe mucoasa
orificiului vaginal, secretia (participand la lubrifierea orificiului vaginal).
Glandele mamare sunt in mod normal organe pereche prezentand la exterior
areola mamara, in centrul acesteia gasindu-se mamelonul. Greutatea lor variaza
in functie de starea lor functionala : la nastere au greutatea de 5 g, la adulte 200
g, iar la femeile ce alapteaza aproximativ 500 g. greutatea ca si forma celor doi
sani sunt inegale.
Mamelele sunt in numar de doua, exceptionale existand si mamele
supranumerare (polimastie), sau pot lipsi mamelonul (atelie).
La suprafata intalnim mamelonul, situat in centru, inconjurat de areola de 3-5 cm
diametru, roza la blonde sau mai inchisa la brune. Pe suprafata areolei se gasesc
tuberculii Morgagni, glande sebacee care in

MAMELA - aspect interior si sectiune

sarcina, isi maresc volumul, luand denumirea de tuberculi Motogomery.
Mamelonul este o proeminenta cilindrica sau conica, cu varful rotunjit si baza
latita. La virgine el poate sa nu fie reliefat, in timp ce la femeia ce alapteaza
poate ajunge la 2 cm. De forma variabila, turtit, invaginat, ombilicat sau despicat,
prezinta la suprafata sa 15-20 pori galactofori prin care se deschid canalele

galactofore in numar de 15-25. Fiecare canal galactofor aduna secretia unui lob
glandular, inainte de a ajunge la mamelon, canalul prezinta o dilatatie - sinusul
lactifer - in care se acumuleaza latele in intervalul celor doua alaptari. Structurat
glanda este formata din 15-20 lobi, fiecare lob fiind alcatuit la randul sau din
lobuli, rar acestia din acini glandulari. Secretia laptelui apare la 2-5 zile dupa
nastere, ea putand fi stimulata sau inhibata la nevoie.
4. Notiuni privind anatomia bazinului osos si partilor moi
Filiera pelvi-genitala este reprezentata de ansamblul elementelor materne,
strabatute de fat in timpul nasterii. Este alcatuita din parii osoase (bazinul osos)
si parti moi (bazin moale). Bazinul osos este format prin unirea celor doua oase
coxale (ilion, ischion si pubis) cu sacrul si coccisul.
Solidarizarea acestora se face prin doua articulatii sacro-iliace, sinfiza pubiana si
ligamente sacro-sciatice (sacro-spinos si sacro-tuberal).
Bazinul osos este format din bazinul mare si bazinul mic.
Bazinul osos - bazinul mare este delimitat de fata interna a aripilor osoase ilace,
care formeaza fosele iliace. Sustine organele abdominale si dirijeaza fatul spre
bazinul mic. Are o importanta mai redusa din punct de vedere obstetrical.
Bazinul mic se mai numeste si bazin obstetrical. Are o poarta de intrare stramtoarea superioara - o poarta de iesire - stramtoarea inferioara - intre ele
existand excavatia si stramtoarea mijlocie.
Stramtoarea superioara este un contur osos delimitat de : promontoriu, marginile
si fata anterioara a aripioarelor sacrului, linia denumita, eminenta iliopectinee,
marginea superioara a ramurii orizontale a pubeului si simfiza pubiana. Din cauza
proeminentei pe care o face promontoriul, stramtoarea superioara are forma unei
'inimi de carte de joc', dar aceasta forma poate varia.
Pentru a aprecia dimensiunile stramtorilor se masoara distantele dintre anumite
proeminente osoase, numite repere. Aceste distante se numesc diametre. Cele
mai tari diametre ale stramtorii superioare sunt cele transversale si cele oblice, in
care sunt orientate, in timpul coborarii, diametrele mari ale craniului fetal.
Stramtoarea inferioara este iesirea din excavatie sau din bazinul osos.
Bazinul moale.
Bazinul osos este acoperit pe suprafata sa interna de o serie de muschi, dintre
care cei mai importanti in timpul nasterii sunt muschii ridicatori anali. Ei formeaza
un fel de palnie cu cavitatea in sus. Se insera pe partea mijlocie a excavatiei
pelviene si prezinta o despicatura mediana, transversata de uretra, vagin si
portiunea terminala a intestinului gros. Acesti muschi inchid in jos bazinul osos,
constituind partea cea mai profunda a bazinului moale, numita planseul pelvian.

Planul superficial al bazinului moale, este numit si planseul perineal si este

format dintr-o serie de muschi mici, acoperiti de teci aponevrotice de tesut
grasos si piele.
Bazinul moale este continuarea bazinului osos, formand impreuna cu el un canal
osteo-fibros in partea superioara si musculo-aponevrotic in partea inferioara.
Bazinul moale se lasa destins in timpul nasterii permitand trecerea fatului catre
orificiul vulvar, care este partea terminala a canalului pelvigenital.
Fiziologia bazinului obstetrical
Articulatiile bazinului ramolindu-se in timpul sarcinii, permit miscari ale oaselor,
care duc la marirea diferitelor diametre ale bazinului.
Prin diverse pozitii in care este pusa gravida, se obtin mariri ale diametrelor
straqmtorii superioare sau a celei inferioare.

http://recuperare-terapiialternative.ro/blog/wpcontent/uploads/2013/09/Amplasarea-uterului-.jpg

http://www.gyniel.ro/images/afectiuni/pic
12.jpg

http://www.calivita
velcu.ro/aparatul-genital-feminin.html

http://www.corpul-uman.com/wp-content/uploads/2012/02/vascularizatiaovarului.jpg

G Lupu.

http://www.gyniel.ro/afectiuni-notiuni-anatomie-genitala-pg3.php

Fig. 101Sagittal section

of the uterus and its
relations.

HARRIS