Pe coperta FBRNAND LEGER MalQrui (detaliu), 1918 Cagnes, col.

Rene Gaffe

Xavier Barral i Altet

ISTORIA ARTEI

Traducere de RAzVAN JUNESCU

XAVIER BARRAL I ALTET HISTOJRE DE L 'ART

© Presses Universitaires de France, 1989 editia a 5-a: ianuarie 1999

© Editura Meridiane, 2002 pentru prezenta editie rornaneasca

ISBN 973-33-0428-X

EDITURA MERIDIANE Bucuresti, 2002

~TRODUCERE

Ce este a opera de ana? ~l cum poate fi ea studiata": iata campul imcns al istoriei artci, Arta este 0 parte esentiala a mediului nostru cotidian la to ate nivelurile. Fie ca este vorba de 0 opera de alta sau de artizanat, creatia sa presupune interveneia cunoasterii umane asupra materialelor, Limitele operei dearta sunt.asadar, ell atat mai greu de definit eu cat continutul termenului este larg. Unii artisti conrernporani prermd ca tat ceca ce ne inconjoara este aria. Istoricul de arta arc nevoie de interventia creatoare a ornului pentru a putea concepe opera.

Avantul luat de editia de arta, gratie reproducerii tururor minunilor universului. de mid sau de mari dimensiuni, a democratizar opera de ana, facand-o sa patrunda in toate caminele. Anurnite opere au devenit foarte cunoscutc, aproape populate. Asadar, istoria artei nu mal constituie apanajul catorva aruatori luminati sau al profesionistilor din lnvatiimant, muzcc sau piata operelor de arm. Fiecarc devine istonc de arts atune: cand poseda [lid i mentcle ncccsare spre a cunoaste opera si a 0 integra in contextul istoric al evolutiei omemru.

:5

Istoria artei cste 0 discipline autonoma, prin rnetodelc pc care le intrebuinteaza, prin propria sa i torie si prin insesi operclc care fac obicctul studiului Ca ~i istoria stiintei, a litcraturii sau muzicii, istoria artei este totodata 0 ramura a istoriei totale, a istoriei culturii, a civilizatiei. Disciplina s-a plasmuit, indeosebi incepand eu Renasterea, prin prisrna diferitelor scoli de gandire, incercand sa-si delimiteze propriile granite: 111 raport ell arheologia, cu istoria economics on socials, Cll istoria evenimentiala, cu filozofia, cu socioiogia sau tehnologia. Aceasta lucrare, care se adreseaza in special srudentilor, i~i propune sa ajute la intelegerea evolutiei aeestei discipline, a campurilor sale de studiu si a extraordinarelor dezvoltari la care s-a putut ajunge datorita noilor

tehnologii. .

Geografic vorbind, nu exista limite in universul nostru pentru istoria artei iar, din punct de vedere cronoiogic, istoria artci accpcra toate fatctclc actiunii umanc pc pamant, de la preistoria cea mal timpurie pana in zilele noastre Daca, odinioara, s-a incercat limitarea campului artistic Ia productia societatilor zise dezvoltate si culte, se man ifesta astazi tendinta de integrare In campul istoriei artei a acelor productii care, sub apelativul de populare ori artizanale, apartin uneori dorneniului etnologiei.

Campurile ternatice ale istoriei artei pot fi impartite in doua mari grupuri: cele care, In mod traditional, au fost admise ca fiind P2111i integrante ale disciplinei (arhitectura, sculprura, picrura, artele culorii, artele obiectelor etc.) si cele care, fiind totcdata artc in acccptiunea medicvala a termenului, nu sunt decal rareori luate in calcul in sfera restrictive a istoriei artei (teatru, dans, muzica, poezie, cinema etc.). Printre productiile artistice sc vorbeste adesea despre arte majore (arhitectura,

sculptura, pictura) sau artc minore (obiecte). Din acest punct de vedere, ca si din multe altele, istoria artci prezinta deseon 0 scars de valori traditionalc mcrgand de la cclmai 1110- numental la obiecr ~i de la frurnos 1a mai putin frumos Aceasta scara valorica este adesca in raport eu scara socials si deci CeOn0l111Ca a societatii. Se presupune ca eel mai bogat este in stare sa produca eele mai valoroase opere prin finantarea celor mai bU~li .31il$ti si ca eel sarac este incapabil sa priceapa realitatea artistica: trebuie spus ca aceste .valori" 111 care sunt arnestecate posibilitatea de a produce ~l eapacitatea de a percepe. sunt din ce in ee mai mult tinta criticilor din partea noilor tendinte ale scolilor istorice

Munca istoricului de arta este deopotriva cea a unui cunoscator si a unui istoric: a recunoaste operele, autenticitatea 10f, a emite 0 judecata critics asupra valorii lor istorice si actuale, a Ie situa in cadrul evolutiei istorice a fiecarei per:~ade, a le aborda din punct de vedere arheologic spre a resutu: etapele tehnice ale executarii lor, a cerceta documentele sense care se refera la cle, a prezenta, in fine, aceste opere astfel lncat sa le faca accesibile unui public mai larg

Istoria artei a capatat, In cursul ultimelor decenii, un loc aparte si foarte distinct ea discipline umanista printre stiintcle istorice si sociale; avem 111sa uneori ~i impresia ea aceasta disciplina strabate 0 criza, a criza a autonomiei ale in fata pericolului absorbtiei sale de catre alte discipline; de asemenea, 0 cnza de dezvoltare, poate 0 criza metodologica In fata noilor mize tehnologice, In fine 0 criza datorata criticarii metodclor istoricilor de arta de catre specialisti ai domeniilor invecinate.

. In :reme ce mass-media acorda artei un lac privilegiat, iar rurismul impunc vizitarea locurilor artistice importante,

6

7

Universitates si, intr-o si mai mica masura, invatamantul secundar, nu se deschid In Franta decat foartc anevoie istoriei artei. Alte tari au facut un cfort considerabil In aces! dorneniu, pentru formarea tinerilor istorici de arta si pentru a punc la dispozitia studentilor uriasul camp biblio~rafie si iconografic de care dispun unele centre spccializate. Acest mic indrumar se adreseaza studentilor care incep sau continua studii de istorie a artei. Culegerea de texte propusa ar trebui sa permits dezvoltarea unor cunostinte practice prin comentarii, atat in licee cat si in universitati,

Capirolul I

STUDIUL ARTEJ

CA DISCIPLINA [STORICA..

I. Principalele etape

Studiul artei ca disciplina istorica nu este anterior epocii moderne. Abia In secolul al XVI-lea umanismul Renasterii ia 111 considerate notiunile de arhaism, de clasicisrn si de dec1in si Ie asociaza unor anchete biografice, izvoarelor descriptive si datelor cronologice, pentru a crea istoria artei in accepttunea moderna a termenului Contributia lui Giorgio Vasari (1511-1574) are, 111 aceasta privinta, 0 importanta considerabila. Artist oficial al Toscanei, pictor si arhitect, el devine dupa 1553 un inspirator al noii curti a familiei Medici. in 1562, intemeiaza Academia de desen. Importanta sa pentru istoria artei este Insa legata de publicarea, in 1550, a Vletiler celor mal celebri pictori, sculptori .)1 arhitecti, lucrare a carei a doua editie, substantial adaugita, apare in 1568. in aceasta lucrare, el oranduieste artistii care l-au precedat sau sunt contemporani eu el intr-o perspectiva istorica Cercetarilor biografice Ii se adauga cataloagele operelor, precum si unele anecdote sau legende. Modernitatea lui Vasari se datoreaza viziunii sale evolutive si progresive a istoriei aplicata artei, din Evul Mediu pana la Michelangelo: Aceasta conceptie, care dainuie si in zilele noastre, este insotita de

9

metoda biografica ce avea sa se bucure, de asernenca, de un succe deosebit.

In cur 1..11 sccolului al XVII-lea, sc acccntucaza tcndinta de clasare pe scoli 111 functic de critcrii cstetice In Italia, G. Bellon publica Vietile pictarilot (1672), in Franta, catrc sfarsitul vcacului, Andre F clibien publica COli versatii aSI/pra vietilot si lucttirilor celor rna! celeb!'! pictori antici Si modern; (1666-1688), iar Roger de Piles un Campen diu at vieti! pictorilor (1699), precum si un Curs de picturd dupd principii (1708). CU totii incearca, atunci, sa stabileasca criterii pentru a dis tinge maniere1e.

In timpul veacului al XVIII-lea asistam la consolidarea notiunii de evolutie artistica. Pe de alta parte, creste intcrcsui fata de antichitatile nationale in unna studiilor lui Mancini in ltalia, a lucrarii Roma sotterranea a lui Bosio (1632) si a cartilor IUl Aringhi (1651) ~i Ciampini despre mozaicuri (1690). In Franta, A-C-P. de Caylus serie in acelasi nmp despre antichitati ~i despre artistii contemporani. Relatarile de calatorie sunt din ce in ce mai atente la tot ce tine de arta (Ch.- . Cochin, 1756-1758). intreaga perioada poate fi rczumata referindu-ne la Monumentele monarhiei franceze de Bernard de Montfaucon (1729-1733). Pe de alta parte, noile forme de critics, deopotriva subiectiva si rnondena, care se dezvolts in saloane, isi afla In Diderot un eminent purtator de cuvant

Reinnoirea istoriei artei ea stiinta avea sa vina de la arheologie, care ramanea 'in sfcra exclusiva a anticariatului. Germanu] J.J. Winckelmann (1717-1768), legat multa vrcme de curtca pontificals, rupe ell barocul pentru a lua apararea l110~tenirii antice, In special cea greaca. Redacteaza eataloage si calatore te pentru a studia ncmijlocit operelc. El cauta

sa educe clitele si sa Ie scnsibilizezc: Reflectii asupra imiuirii opere/or grecesti 117 sculpturd si picturd (1755), Observatii aSlipra arhitectutii (Ill/ice (1762), Monuniente inedite ale Antichitd; ii explicate si ilustrate (1767). Opera sa principaIn cste Is 10 1'/(1 artei Antichiuitii (J 764). Pentru prima oara, observatia a tents a operclor duce la elas ificari stilistice s: atribuiri independente de eruditia livresca. De asemenea, pentru pnrna oara, sculprura capata, 0 data ell Winckelmann, mai multa importanta decat pictura.

La inceputul secolului al XIX-lea, Istoria artei prin monumente a lui Seroux d' Agincourt (1811-1829) reprezinta un pas deeisiv prin c1asificarea artelor In trei eategorii si Incercarea de ilustrare a cat rnai rnulte monumente, clasificare in vigoare si astazi. 0 data cu romantismul, aparitia noilor forme de nationalism si redescoperirea Evului Mediu, iau fiinta primele institutii arheologice de protejare a patrimoniului Este epcca, in Franta, a primilor inspectori ai monumentclor istorice, Ludovie Vitet si Prosper Merimee, a arhitectilor restauratori precum Viollet-le-Duc, a primelor manuale de arheologie medievala precllm eel al lui Arcisse de Caumont (1836) si a inceputurilor invatamantului (1. Quicherat) Sunt create primele societati savante dupa rnodelul Societatii Anticarilor din Londra, iar 1. Ruskin contribuie la redescoperirea Evului Mediu venetian atragand atentia asupra lucrarilor din baziliea San Marco.

In Gormania, traditia filozofica si estetica da nastere, inca de la finele secolului al XVIIl-lea $i inceputul celui urmator, unor forme originale de rcflccrie asupra artei. in lucrarile sale de estetica, Hegel pune doua intrebari fundamentale: in ce fel arta se elibereaza de gandire", ~i cum devine arta difcritelor epoci 0 parte a vietii menta1c actuaIe? Spiritul fie-

10

II

-

carci cpoci sc oglindestc in stil, in vreme cc arta cste una din componentele dczvoltarii spiritului. Pozitiile lui Hegel enuntate inainrc dc 1828 sun! contracaratc de K-F.. von Rumohr, socotit intcrncictorul cerccrarii modernc a arhivelor in domeniul istoriei artei In 1827, Rumohr publica primcle volume din ale sale Ita lienische Forschungen si combatc dcopctriva abordarea vizuala a lui Winckelmann ~I consideratiile filozofice ale lui Hegel. Acestui teoretician ii datorarn prima clasificare in functie de scolile artistice a colectiilor de la muzeul din Berlin; el ia in considerate izvoarele, opereaza cornparatii si atribuiri si pune in valoare raportunle dintre patron si artist, precum ~i tehnicile acestuia din urma. Apogeul pozitivismului se manifests in Filozofia artei a lui Taine (1865): opera de arta este strans relationata cu me?iul $i elementcle sale, cum ar fi rasa, clima sau cutumele. Intre 1851 si 1863, G. Semper se apleaca asupra rolului tehnicii si, lasand deoparte atitudinile, se preocupa de motive si de raspandirea acestora,

Acestor demersuri filozofice Ii se OpUD J. Burckhardt si

A. Springer. eel dintai dezvolta 0 istorie a culturii 111 care opera de alta ocupa un lac esential in cadrul diferitelor componente ale civilizatiei, eel de-al doilea aplica aceasta istorie culturala uner perioade cronologice mai vaste, de la Antichitate pana In secolul al XIX-lea.

Jacob Burckhardt cauta sa concilieze is tori a politics $i istoria artei. Aces! istoric elvetian de .lirnba germana privilegiaza istoria culturii (Kulturgeschiohte), indeosebi In lucrarca sa cea mai cunoscuta, Civilizatia Renasterii in.Italia (1860) Civilizatia este considerate ca 0 unitate cu diferitele sale componente, In special faptele si evenimentele artei, In incercares sa de a studia mentalitatea unui popor, efortului lUI

durck.llardt l-a lipsit preocuparea fata de aspcctc le economice, religioase $1 sociale Aceasta abordare a line) culturi de el i ta ia in cousidcrarc indcoscbi statui ~ i staruic asupra indi vidua II smul Ul 0ll1U1Ui Rcnasteri i.

Cca de-a doua opera dintre cele mai cunoscute ale lUI Burckhardt cste Cicerone, adevarat ghid al artci italiene din Antichitate piina in veacul al XVIII-lea, publicat In 1855. Autorul pune accentul pe operele aflate In muzee si pe rnonumentele oraselor italiene. Renasterea este studiata ell precadere si impartita In doua perioade: Renasterea tirnpurie, intre [420 ~! 1500, si Varsta de Aur, intre 1500 si 1540. Metoda istoriei culturale se afla deja schitata cu fermitate intr-o carte des pre Epoca lui Constantin eel Mare, publicata 'in 1853, in care Burckhardt abordeaza problema foarte actuala a trecerii de laAntichitatea necrestina la eea crestina, S-a remarcat pesimismul care domina viziunea culturala propusa de Burckhardt ineseurile sale. Statul, religia si cultura sunt cele [rei clemente de civilizatie dintre care doar eel din urma este de natura a determina 0 renastere.

Heinrich Wolfflin (1864-1945), desi format in anturajul lui Burckhardt, intreprinde un studiu formal al operelor, Pentru Wolfflin, forma oranduieste opera de arta si-i confera un sens Apropiat de filozofi si psihologi la inceputul carierei sale, Wolfflin Isi prezinta, foarte tanar, teza de doctorat cu tema Prolegomene La 0 psihologie a arhitecturii (1866) Inca din 1888, publica 0 analiza asupra arhitecturii care marcheaza

111 moment important: Renastere si baroc. Rupand CLl ViZlUtea lui Burckhardt, canna ii succede la Basel in 1893, si eu .are va intretine in continuare 0 bogata crespondenta, Wclf'lin, dupa ce dcfincstc clasicismul Renasterii, ii opune valo'ile formale ale barocului, In Principii fundamentale ale

12

13

istoriei anei (1915). cl cnunta rrasaturilc csentiale care permit difcrcnticrca celor doua perioade: trccerea de la linie 1£1 pictura, de la plan la profunzimc, de la forma inchisa la cca dcschisa, de la unitatc la pluralitate. de 13 claritatea absolute la cca rclati \'8. Pcntru Wolfflin, acesrc catcgorii Ill! trcbuic universalizatc; ole 5C aplica aproape exclusiv dcosebirii dintre Renastere si baroe.

inca din 1914. inhUnim 0 critics accentuate a punetelor de vedere cuprinse in enuntul lui Wolfflin, in teza lui Paul Frankl despre principiile fundamentale ale arhitccturii, Acest istoric de ana emigrat in Statele Unite in 1938 joaca un rol insemnat in conturarea unci abordari a isroriei artei in care se staruie asupra faptului ca orice istoric de ana trebuie sa lucreze dupa baze stabilite in prealabil. Frankl este ultimul reprezentant al unei traditii filozofice care erede in existenta \ alorii esteticc a unei opere dincolo de propria noastra perceptie. Apropiata de Semper si Wolfflin, se naste 0 scoala formalists autonorna in jurullui A. Riegl, care propunc efectuarea de anchete pe taramuri cronologice sau tehnice putin explorate, in vederea rnicsorarii riscurilor de subiectivitate. in Stillfi'agen ( 1893). se preocupa de transfonnarea unui singur moth'. fiunza de acant, si de dezvoltarea sa interns. In Spdl~ romische Kunstindustrie (190 1), analizeaza productia Antichitatii tarzii plecand de la studiul formal al motivelor. Notiunea de vointa artistica este introdusa in opozitie eu eea de irrutarie a naturii. Din Scoala de la Viena fae parte 1. Strzygowski, care dczvolra 0 teorie prefascista a culturilor istoricc (Die Krisis del' Gelsteswissenschafter; 1923):;;i mai ales elc\ ul lui Riegl, Max Dvorak. (1874-1921). carui a i se pub! lea in 192-l.1ucrarea Kunstgeschichte als Geistesgeschiclne, in care [anna ~i continutul operei se ami reunite. Aceste preocupsri

psihologicc sun! ridieatc la rang de stiinta autonorna de catrc

W. Worringer (1881-1965).

Seoala formalista de la \'iena arc inca un ccou considcrabtl grauc opcrei lui Henri F ocillan ( I 1·19.t3). care sc aHa la baza unei tcndintc fonnalistc foartc influcnrc, indcosebi in Franta si in Starclc Unite. El a predat la Universitatile din Lyon, Paris, Yale si la College de France. Tearia sa este condensara in eseul intitulat Viata forme/or ( 1934). In opinia lui Focillon. opera de arta trebuie surprinsa si inrerpretata in planul formal. Metamorfozele formclor fae opera sa evolueze in spatiu ~l timp. Trci momente ale acestei vieti a forme lor conditioneaza evolutia artistica: stadiul experientelor, starea clasica si dezintegrarea baroca. Acesre srari sum modulate de diferitele evolutii fonnale: renasteri, reminiscente, treziri, Gandirca ~i lucrarile lui Henri Focillon irnbratiseaza mai rnulte dornenii artistice: isroria gravurii si in special opera lui Piranesi (G.~B. Piranesi. 1918), istoria picturii (Pictura IiI secolele al XIX-lea si al XX-lea, 1927 -1928), arta Exrremului Orient (ArIa budistd, 1921 si Hokusai, 1924) si mai ales, in ultimcle doua deccnii ale vietii sale, istoria artei medievale (Em! Medi«. Reminiscente si treziri, 1943; Piero della Francesco, 1951; Anu! a Mie, 1952). Doua lucrari au marcat opera lui Focillon in aces! ultim domeniu: Arlo sculptorilor romanici (1932) si Arta Occidentului (1938). in cea dintai, teo ria formals a lui Focillon este aplicata stilisticii monumenrale a sculpturii roman ice. in cca de-a doua, FocilIon inccarca sa defineasca unitarea artistica Oceidcntului medieval intr-o smteza cocrenta ~i stralucita. in opinia sa, arta reprezinta 0 lume compacta si acriva in care cvolutiile interne se afia la adapost de schimbarilc sociale sau politice. Analiza operei de arta trcbuie sa ia in considerare

14

1.<;

structura si materia, maselc, formelc $i volume le, prccurn si metamorfozelc plastice.

In paralel cu tcndintele filologicc, 0 data cu imbogatirca colectiilor si inmulrirca muzeelor, se dczvolta In Europa 0 JUl11e a cunoscatorilor. Am vazut in cc masura Winckclmann poate fi atasar acestui curent care-s: afla pionierii 111 Cavalcaselle (1819-1897), autor al unor opere monumentale despre pictura flamanda si cea italiana, si mai ales Giovanni Morell! (1816-1891), naturalist care propune 0 teorie a atribuirilor intemeiata pe observarea detaliilor rnenite sa contribuie [a individualizarea stilului diferitilor artisti. Acesta din urma exercita 0 influenta certa asupra marelui expert de la inceputul seeolului al XX-lea, Bernard Berenson (Rudiments ofConnoisseurship, 1902).

Cataloagele sitematice, corpusurile si enciclopediile se Inmultesc inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Sunt publicate proiecte monumentale vizand reunirea ruturor operclor cunoscute, spre a surprinde mai bine atribuirile, comparatiile si diferitele elemente de studiu, A. Goldschmidt (1863-1944) editeaza lucrarile din fildes, A. Kingsley-Porter sculptura romanica, Wilpert picturile ~i sarcofagcle Rornei. In Italia. Adolfo Venturi, In cea mai pura traditio a lui Cavalcaselle ~j Morelli, concepe 0 Istorie a artei italiene in care-si propune sa includa, In douazcci si cinci de volume, toate artele figurative. In Franta, volurnele Istoriei ariel coordonata de Andre Michel incep sa fie public ate la randul [or til 1906.

In secolul al XIX-lea, continutul operei de arta $i mscrtia sa culturala fac obiectul unor abordari care confera acestui aspect ai studiului artistic un rol de ~tiinta auxiliara. Iconografia trezeste interesul unor personalirati precum DidrOI1

16

in Franta sau, mai tarziu, Emile Male (Aria religioasd a secolului a! Xlll-lea ill Fran/a, 1898). La Hamburg, ccrcetarca iconografica si studiul continutului cultural al opcrci sunt cultivate ill anturajul lUI Aby Warburg ( 1866-1929), a carui bibliotcca este tral;sfcrata in cole din urma la Londra. Principalc1c sale contributii prrvesc tunctiile socialc si religioasc ale sirnbolurilor la sfarsi tul secolu I U1 al XV-lea. Coerenta prograrnelor este demon strata de Warburg inca din 1912 referiror Ia picturile palatului Schifanoia de la Ferrara, Elwin Panofsky dezvolta aceste abordari iconografice si ieonologiee, considerand artele vizuale drept 0 parte a unui univers al culturii (The History of Art as Humanistic Discipline, 1940). In 1927, la un veac dupa publicarea de catre Rumohr a lucrarii sale Italienische Forschungen, Panofsky editeaza un eseu despre Perspective caformd simbolicd, probabil eel mai cunoscut dintre eseurile sale teoretice si critice, al carui arierplan isi afla originea Ia Hegel. Trei aspecte au fest evidentiate printre constantele gandiri i lui Panofsky: relatia dintre ideal, din punct de vedere sistematic, si detaliul cercetarii istorice, relatia dintre conceptcle unei teorii generale Si infrastructura particulars a opcrc1or si relatia dintre imagini si concepte (ldeea, Studii de iconologie, Arhitectura goticd si gdndirea scolasticd, Meaning in the Visual Arts, Early Netherlandish Painting). Opera IUl Panofsky are 0 insemnatate uriasa pcntru evolutia studiilor de istorie a artei, intrucat C011- tribuie In marc masura la dcplasarea centrelor de interes de la catalog si metodele descriptive catre intelegerca sistematrca a operclor in cadrul intelcctual $i social al unei epcci.

R Wittkower adapreaza unele dintre acestc principii la arhitectura. Mai intai In legatura cu Palladio si pal1adianis-

17

mui, apoi mai ales in cartca sa publicata pcntru prima oara In 1949 sub titlu! Principii arhitecturale ale epocii utnaniste. Studiind deopotriva izvoarelc contcmporanc si mOllUJ1lCI1- telc, Wittkower merge dincolo de mterprerarea traditionals a arhitccturii Renasrerii formulate in termeni pur csrctici. Pc acelasi fagas se sirueaza un alt istoric german al arhitccrurii, emigrat in Statele Unite, Richard Krautheirner, care se afirma ill 1942 prin caracterul nova tor al unui studiu dedicat iconografiei arhitecturii medievale.

In Italia, curentul filozofic al primei jumatati a secolului al XX-lea este marcat de opera estetica a lui Benedetto Croce (Estetiea, 1902), care-si centreaza teoria pe cercetarea personalitatilor si propune redactarea de monografii ale artistilor, Acestei tendinte i se afiliaza, intre altii, 1. von Schlosser 111 Gennania si chiar R. Bianchi Bandinelli In Italia (Storicit« dell'arte classica, ed. a 2-a, 1950). Apartenenta acestui istoric al artei antice de curentul marxist italian perrnite evocarea acestei linii de gandire inrr-un plan mai general, de la studiile despre secolul al XVIII-lea In Franta ale lui G. Plehanov (1885-1918) la ceie ale lui G. Lukacs, E. F ischer (Nevoia de artd, 1959) sau P.O. Klingender (Art and

the Industrial Revolution, 1947). !

Pe y~ia de gandire orientata catre functia sociala a operei de arta, maugurata de Max Dvorak, se situeaza discipolul sau A. Hauser, a carui Istorie socialti a artei cunoaste un deosebit rasunet. Aceasta opera majora a lui Arnold Hauser este nuantata de acesta din urrna in 1958,111 Teoria artelor. Autorul reda un loc artistului si acorda muncii individului un rol efectiv, contrar teoriei sustinute anterior lui care tindea catre crearea unei istorii a artei fara nume.

18

F. Antal punc in aplicarc ace te orientari 'in lucrarea Florentine Pain ling and its Social Background (1947) In Franta, Pierre Francastcl (1900-1970) introduce sociologia artci sau istoria socials a artci, tentati va de inserare a operei de arta in cadrul grupurilor sociale ce 0 derennina. in opinia lui Francastel, opera de arta nu reprezinta rezultatul unei evolutii autonome a formelor, ci apartine istoriei generale a ideilor s: trebuie reasezata in cadrul istoriei culturale Scoala lui PIerre Francastel se straduieste, in Franta, sa raporteze societatea la stilul operelor, productia la consum, si sa studieze aspectele materiale si tehnice ale practicilor artistice. Artistul nu este o fiinta izolata, ci apartine societatii timpului sau,

Punctele de vedere si liniile directoare ale operei lui Pierre Francastel se afla reunite intr-o serie de lucrari ~i culegeri publicate dupa 1950: Picturd $1' societate (1951), Arta si tehnica in secolele al XIX-lea si at XX-lea (1956), Realitatea figurativd (1965) si Figura si locul, ordinea vizuald in Quattrocento (1967). In aceste lucrari, autorul opereaza comparatii intre sisteme figurative diferite. Sistemele mentale ~i atitudinile intelectuale sunt cele care definesc opera de arta. Aceasta inceteaza sa mai fie de resortul exclusiv al cunoscatori lor, devenind imaginea unei societati

II. Intre arheologie ~i istoria artei

1. Antichitatea clasica in Franta. Istoria artei Antichitatii este 0 disciplina inca insuficient de clar percepura, Obiecrul de studiu si campul discipliner sunt impartire inrre isroria artei si arheclogie. ajungandu-se la 0 asociere de fapt care nu se regaseste In celclalte perioade mai recente ale istoriei artei, Carnpurile cronolcgic si gecgrafic sunr de asemenea variabile In functie de modul de abordare penrru care opteaza cercetarorul: conceptia potrivit careia notiunea de ana antic a trebuic sa sc confunde cu

19

cea de Anrichiratc clasica sau de arta greco-rornana sau, dimpotriva. cca care tinde sa privilegieze 0 acceptiune rnai larga, de la Preistorie (E. Piette.

H. Breuil, A. Leroi-Gourhan) la Auticlutarca palcocrcsrina

Sc cuvine sa staruim asupra rolului precursor pc care I-a iucall~/{/ria artei Antichiton! a lui J.1. Winckelrnann (1764), a carci rraduccre a contribuit, in Franta, la definirea istorici arrci anricc ca disciplina autonoma: 0 istoric a frumosutui si a formei, dincolo chiar de personal itatca artistului. Prima lucrare franceza imporranra esre lstoria ariel ill Antichilate a III i G, Perrot s i Ch, Chip iez (I 882-1914), Acesr curenr a I si n tezel or enciclopedice se regasesre, inrre alrele, 0 data ell Is/aria sculpturii grecesti de M, Collignon ( 1892-1897) ~i cu Munualut de arheologie romand de R. Cagnat $i V Chapot (! 917-1920).

Franta are, in domeniul Antichiratii, 0 lndelungata si rodnica traditie de cereetare, incurajata indeoscbi de scolile franceze din strainatate in special cele de la Arena, Roma si Cairo, De asemenea, foarte de timpuriu, Franta s-a angajat in proiecte de repertoriere, de la Dictionarul antic~iftirilor grecesti si romane de CIl, Daremberg si E. Saglio (1877), trcca~d pnn culegerile de basoreliefuri ale lui E. Esperandieu (1907) ~i Reinach (1897), pana la [liven/and mozaicurilor dill Calia si Africa al

lui A. Blanchet (1909-1915). . .

Prezenta Frantei in Africa de Nord a priiejuit numeroase cercerari privind arta punica sau rornana, marenalizarc in sinteze ~i studii specializate, Pe de alta parte, numercase aspccre monografice ale artei grecoromane se reinnoiesc de cirea doua decenii incoace. Progresul eel mai spectaculos a fost arins In domeniulmozaiclllui, inaintc de toate prin publicarea Culegerii generate a mozaicurilor din Calia, opera colectiva (inccputa in 1957) sub coordonarea lui H. Stern, apoi prin finalizarea unor monografii. Ceramologia si studiul picrurii rlJurale au cunoscut de ascmenea 0 dezvoltare insernnara

Asupra incepurului si sfarsirulu: perioadei rornane, cercerarea franccza a contribuir 13 relnnoirea disci pi inei, 0 data cu redacrarca unor stud ii des pre Itaim pr~rom~na(J, Heurgon,. R. Bloch) si uncle abordari novatoare asupra Anflch!ta!1I1arw, in aces! ulrirn dorneniu, rL-l. Marron (Deem/ell/Ii 1'0111(/no sail Antichitat» 1(11':::ie?, j 977) a contribuit la definirea unei civilizati i originate, aceasta nernaifiind vazuta ca 0 palida oglindire a Impcriului Roman decadent, ci ca 0 era noua inzcstrata ell strucruri artisticc originale.

20

in rimpul carcia asistarn la cresrinarea societarii A. Grabar (Aria crestinti /;/IIP II/"; I' , 1966: Aria siarsitutu, Antichitdtii si a Evului Mediu. 1968) este principalul promotor 31 unci abordari formale si iconografice a artei asa-zise paleocrestinc Noile rcndintc sunt 111ai atente la realitatile arhcologicc.

ell toarc accsrca, si dincolo de noile cercetari. principala dezbatere care ,;-a declansat cu purere in 1968 esrc cea privind cxistcnt~ insasi a isroriei unci ca disciplina auronorna in fata arheolcgiei antice. In Franta, in majoritatea universitatilor, cele doua discipline nu sunt distincte; asrfel, intal'11 irn in mod curcnt dcparrarnente de arheologie greaca sat! romans (sau chi ar nurna i de istorie anrica) ~i departarnente de istorie a artei medievale, mode me sau conrernporane (cu 0 singura exceptie, de altfel foarte rar intalnita, in cazul arheologiei rnedievale). Exists 0 mare confuzie, in universitatile noastre, in rnajoritatea cenaclurilor ~i in numeroase publicarii, inrre acesre doua discipline.

Arheologia Anrichitatii s-a afirrnat din ce in ce mai rnult, prin obiectul Si rnetodclc sale, rnanifestand tendinta de a rnarginaliza sau de a absorbi istoria artei antice. Acestei stari de fapr i s-a adaugar lin fenornen care provine in mod direct din contesratiile formulate in Mai 68: arheologia ar fi singura $tiinla in stare sa inteleaga culrura rnateriala, oglindire a vietii cotidiene a celor multi, datele isrorice si rransformari Ie tehn ice; istoria arrei, disciplina retrograda si elitists, s-ar lirnira la studiul formal si abordares vizuala a unor obiecte de lux fabricate exclusiv penrru placerea carorva privilcgiati si clucubratiile istoricilor de arta, Lampa Cll ulei, de preferinta Spalla, ar tine de arheologie, iar Victoria de /(1 Samothrace de istoria artei. Oricat de sirnplista ar purea parea, aceasta diferentiere este impartasita de multi,

R. Bianchi-Bandinelli se arara el insus: foartc pesimist, in 1970, in cuvanrul inainte la culegcrea sa de cursuri universirare datand din 1950, ~i publicate in 1976 .Jstoricii arrei Antichitatii reprezinra astazi 0 fauna in curs de disparitie, dcsi aproape tori arheologii clasici se ocupa de materiale avand 0 forma artistica, Dar a srudia un obiect artistic pentru a extrage din el 0 inforrnatie cronologica sau istorica nu insearnna a face istorie de arra. Nu pot dccat sa consider aceasta circumsranra drept lamentabila, pentru ca. de fapt, s-a ajuns doar la 0 intelegere cririca Si efectiv istorica a artei. a artei elene, a artei epocii rornane, iar problema reala ramane inca sa lie abordata si dczvolrata in toara complexirarea ei. Iar in ceea ce pri-

21

vesre civilizariilc a rusricc ale Orienrulm anile. s-a inchciat doar faza de clasificarc", Ecoul d zbarcnlor din 196 s manifests in srradania lui R_ Bianchi-Bandincl1i de a defini rsroria artci ..\michila!ii ca Stiin!a istorica tlntroduziane (1/1' archeologio classica come stona dell'arte autica, Bari, 1976).

Pentru a reda isroriei artei loeul ce-i revine in cadrul stiintclor i toricc ale Antichiratii. este indispensabil sa ope ram 0 distincuc clara intre arheologie $1 istoria artei i sa incetam a mai credc ca friza rnonumentala {inc de istona artei iar ceramica comuna aparnne exclusiv studiilor arheologice.

Istona artei Antichiratii rrebuie sa includa, dincolo de studiile formale, o abordare de natuni a ingaduie luarea in considerare a condiriilor creatiei artist ice (conditiile econornice ~i rehnice care fac po ibihi. opera), a istoriei artistilor si mesrcsugarilor, a retelei clicntelelor $i a utiliziirii operei de catre eei carora le este desrinatii. Ssnr cuveni sa angajam in legiitura ell isrona artei antice dezhareri similare celor insraurate in cazul arheologiei ~I sa comba em atributionismul ~i dararilc subiecnve inremeratc pe observ atu de ordin stilisnc, I toricii de ana tr buie sa procedeze pnn abordari tehnologice, sociologice si entice: forma va deveni asrfel 0 cornponenta vitala.

Un aport deosebit de actual &1 cercetarilor din Franta 11 eonstlm!e folosirea informaticii in arheologic si isroria artci antice, ca $i consriruirca de banci de date. {nccrcarile do: a clabora, in mai rnultc limbi, un limbaj de cripnv 31 arhlleemril sau al rnetivelor georn trice ale rnozaicului anne stau rnarturie in ceea ce pnveste \'011113 de a dep;l.~1 IimbaJul formal I d rierea I I.ga caracteri lice pentru anurnire abordfui globale ale producnei arrisnce (R. Ginouves, R. Martin, Dictionar melodic al arhitecturii grecesti $1 mill (me. 1. Roma-Arena, 19 5: H_ Stem et. at. Decorul geometric at mozuicului roman, Paris, 1985).

2. Arheologie, arhitecturu $i patrimoniu lndustriule In ulrirnii ani ,,-3 rnamf stat lIll meres crcscand pentru prezervarea ve ngiilor trccuruhn mdu trial Din ccasta con tientizare ,-3 nascut 0 rcflecne asupra narurir cl ent lord conservat, asupra importanter tudrerii lor I a. n~lblh7..'if1l publicului in cera ce lc privestc Esre asraz: indcobste adrnis ea sa" gardarea prirnclor masmi, rcsraurarea cliidirilor care Ie adaposrcau si arhivarea docuI11cnl3liei sociaie, econ0111 icc ~i tehnicr pUll in va loare

parrimomul tanlor indusmalizatc car" ilustrcaza 0 parte unportanra a istonci ultimelor ecole.

-a disnus mult in aces! domeniu. Construcuile industria le de mteres cultural si isroric - vechi uzine, ccluzc, rnori, mine, forjc, p duri metalice, vechi insralatii feroviare, rrarnvaic etc. - dispar cu marc rcpeziciune, Administratiile publico par sa inteleaga importanta prezervarii unui ascrncnca parrimoniu, dar marelc public nu este inca suficicnt de bine infermar in legarura eu irnportanta pe care 0 asernenea salvgardare a reprezmta, desi uncle expozitii nationale de arnploare, indeosebi cea din 19-8. COIL<:acrata garilor.j-ar fi putut ensibiliza, daca nu fala de ana indusrriala, eel putin falii de istoria arhnccrurii industriale.

Arheologia industrials rrebuie sa rnearga $i mai departe, in miezul unci cercetari pluridisciplinare ce apcleaza la istoricul de arta. la arhitect, la i roricul rchnicilor, la arhivisr, la sociolog, $1. inrre multi alti spccia- 11$11. la arheolog.

Arheologia ca srudiu al culruni rnatenale pune la di pozt IC. conform unor orientari deja admise in cazul Amichitatii $1 Evului Mediu, !l_.ate pn\ ind viata condiana care sc cuvin cxrinse la epecile rna. recente. In ace I caz, sap~t1.1rile devin indi pensabile, nu numai pe sirurilc unor mine sau ficrarii, ci si asupra tururor spatiilor de locuit sau de prcductie: de pilda faiantenile. Srudiul va fi consacrat "COn!iniitorlllui" si .. continurului'': I1U nurnai cladirilor, ci Si rnasinilor. obicctclor de lucru Si obiectelor vicni de 7! eu 7j_ pe scurr oamemlor "I producriei aeesrora (Dm<icrt Ir;<tmre (I archeologie, nr. 107. DIJon. iulie-august 19 6)

pre dcoscbire de Angha sau Polonia, Franta a ininat mai tfirziu astfel dc studir, Luerarea lui Maurice Daumas, Arheologia industriaki ill Franta. publicata in 1980, con rituic 0 rnateriahzare a acuunii acestui istoric al stiintclor si rehnicilor in aces! domeniu. EI creeaza in 1975 Centrul de Dccumenrarc asupra Isroriei Tehnicilor in cadrul Conservatorului "allonal de Arte ~i Meserii, Noilc lucrari sun! prezenrare in cadrul unor colocv ii narionale care se inrrunesc p modic. pnmul dintre cle desfasurandu- c la Bordeaux. in 197'. t:ni\ -rsuarea Pans- orbonnc a creal un Centru de Arheolouic ~ loderna si Conrernporana. sub conducerea lui Philippe Bruneau, carl' publica 0 rcvrsra anuala tR.4JI.~GE) penrru cxundcrea ranonamcntclor arheologicc 13 intregul cchipament tchnic, inclusiv al civilizatiilor noasrre si independent de condirii Ie de observatic.

inti inrarca, in 1980. a Corniterului de informare si lcgamra pentru arhcalogia. srudicrca si valorificarea parrimoniului industrial marcheaza un don de rcgruparc a unor proiccre dispersatc: CllAC orsanizeaza confcrintc i ntcrnationa Ie. j n cad nil M i nisrerului Cui [uri i. Di I"i.·c(i a pen rru parrimoniu s i Subd irecti a pentru arheologie sc preocupa .5i de parrinion ill] i ndustrial. lnvcntarul General a] monumcnrelor ~i valori lor artistice ale Franrci acopera acest domeniu vast si publica. in 19R5. un repcrtoriu al cercerarorilor sl al organismclor inreresate. in plus, sub patronajul Directiei Arhivclor, 0 comisie special izara actioneaza penrru sa I vgardarea arh ivelor i ndusrriale. M a i multe asociari i de salvgardare i$i consacra activitatea restaurarii si valoriflcarii parrimcn iului industrial $i siruri lor precurn Buffon (Cote d 'Or), Savignac- Lcdrier (Dordogne), Hennebont (M orbihan), Beauvais sal! Fourmies-Trelon (Nord), pe langii exernplc ilustre cum ar fi Creusot-Monceau-Ies-Mines. Eforturile sunt concentrate nu numai in directia valorificarii vesrigii lor si expuneri i lor publ i cului, ci si asupra refolos i rii martnri i lor activ itiqi i i ndusrri a le reg ionale.

III. Noi orientart ale istoriei artei

in ultimele decenii, istoria artei a extras din toata istoria sa trecuta cinci orientari metodologice principale: fonnalista, marxista, sociologica, iconologica si semiologica sau structuralista. Cea dintai se oeupa de studiul compozitiei, al formei si al volumelor, tinde sa degajeze constante forrnale adesea izolate in raport ell cronologiile istorice, $1 creeaza 0 scara de referinte interne ce permit operarea de atribuirisi clasificari, Scoala formalists care s-a dezvoltat In Franta In jurul lui Henri Foeillon, a jucat tm rol insemnat In cadruJ instantelor mternatioualc ale istori~rtei (A. Chaste], L. Grodecki).

Istoria artet marxista, care a cunoscut momente teoretice foarte puternice dupa publicarea, In 1846, de catre Marx si Engels, a lucrarii Ideologia germ and, a inregistrat 0 revigorare inainte si dupa eel de-al Doilea Razboi Mondial, 0 data

24

Ctl istorici de arta prccum Antal, Blunt, Schapiro, Klingender sau Hauser. Tinuta la distants de cercurile oficialc si dezbateri Ie acadernice, aceasta abordarc a istoriei artei a cunoscut rnomente nnportante in jurul anului 1968 si pana catre 1974, indeoscbi in R,F Gormania, in Franta, in Olanda si in Statelc Unite. Pe l€mga efemera revista franceza Histoire et critique des arts, se cuvine mentionata publicatia germana Kritische Berichte. F carte arasata de critica teoretica, aceasta scoala, care a produs, in Franta, cartea lui N. Hadjinicolaou intitulata Istoria artei $1 lupta de clasd (1973), a fost puternic marcata de raspunsul dat de Herbert Marcuse evenirnentelor politice din anii 1968-1970.

Intreimand legaturi mai mult sau mai putin stranse ell teoretizarea marxista, sociologia sau istoria socials a artei, cu toate ea acesti doi termeni nu acopera cu exactitate aceeasi realitate, a incercat sa valorifice elementele sociologice ale productiei artistice si s-a straduit sa puna in Iegatura opera de alta cu gruparile sociale care 0 determina, Aceasta abordare, care-si afla originea in teona filozofica a lui Taine ~1 care foloseste ccrcetarile lui Hauser, Antal $1 Francastel, considera artistul drept un element activ al societatii care-i consurna operele. Se manifesta 0 atentie deosebita fata de cornanditari si clienti, fata de productie si consum (P Bourdieu).

Metoda iconologica propusa de scoala germans a lui Aby Warburg si dezvoltata de Erwin Panofsky $i Rudolf'Wittkower inc earca sa inteleaga in opera de aria d i feri tele n i vel uri de constiinta individuals $1 colective .. Deosebindu-se de iccnografie, iconologia impartaseste cu aceasta ultima metoda incercarea de a surprinde ce anume reprezinta imaginea, lema.

25

Focalizata la ineeput pe Rcnastcre, iconologia distinge irnagmea de forma si ccrccrcaza resurgentclc imaginilor de-a lungul cpocilor.

Srrucruralismul Si semiologia ea analiza srrucrurala a Operei de alta si ca punere in pracrica a studiului sernnelor unt doua mcrodc cc provin din alte discipline adaptate la domeniul operci de alta. Ele s-au constituit adcsca ca merodologic autonoma pcntru opera artistica: J-F. Lyotard, H Damisch sau L. Marin reprezinta, in Franta, ca si U. Eco in Italia, cele rnai izbutite tentative de abordare a operei de arta prin cercetari provenind din lingvistica lui Saussure, respectiv operele lui Barthes, in cazul semiologiei, si Panofsky, precum si Levi-Strauss, in cazul structuralismului.

Totusi, criticile Ia adresa fonnalismului pur incep sa se faca auzite si in mediile acadernice (H. Belting, Das Ende del' Kunstgeschichte", Miinchen, 1983). Caracterul uneori steril si limitele noilor metodc, considerate prea restranse, sunt puse sub semnul intrebarii in Teoria medierii a lui 1. Gagnepain. din care Ph. Bruneau si P.- Y. Balut (Artistic si arheologie, I. Paris. 1989) se straduiesc sa traga concluzii pentru ansarnblul tehnicii, pcntru arta si raporturile dintre arheolozie si istoria artei. inca din ami 1970. tinerele genera Iii de cercetatori gcrmani au de chis 0 larga dezbatere cu privire la devenirca disciplinei, Astfel, culegerea editata de M. Warnke (Das Kunstwetk zwischen Wissenscbaft lind Weltanscliauung'; pe baza contributiilor prezentate la un congres al istoricilor de arta desfasurat la Koln in 1970 sau rcpunerile in discutie ale lUI OX Werckmeister (Ende del' Asthetik, 1971) au servit drept punct de observare a noilor tcndinte. Fanara ccrcetare anglo-saxona si americana a dczbatut 1ndelung pe

26

marginea celor doua lucrari ale lui T.1. Clark (The Absolute Bourgeois si Image of the People. 1973).

Istoria artci oscilcaza in continuare intre 0 aplicauc de calitate si rcinnoirea unor mctode deja inccrcete. ale carer rczultatc stralucirc sunt ilustratc de anchctele lui 1. Thuillier dcspre Georges de La Tour si Simon Vouet, sau de cca a lui P. Rosemberg despre Laurent de La Hyre, ~i cereetarca ideologies prca adesea intcmciata inaintc de toate pe 0 criticare sistematica a vechilor metode. Ceea ce s-a nurnit criza disciplinei nu estc altceva decat 0 anumita oboseala care a cuprins tinerelc generatii fata de WIele propuneri academice bazate Inesenta pe analizcle stilistice. 0 prima iesire din aeest impas a fast caurataln deschiderea catre perioade mai putin studiate. Arta conremporana rnai inrai, ale carei tendinte mai recente incep sa patrunda in rnediile universitare (M. Le Bot), ajungand si la marele public (Art Press). Apoi secolul al XIX-lea, unele creatii ale acestuia, considerate pana nu demult drept pasrise provenind dintr-o epoca a prosrului gust, fiind studiate acurn intr-o rnaniera sistematica. Svau caurat si alte cai pornind de la abordari mai ternatice in raport ell tendjntele idcoIagice ale momentului. De pilda, istoria artei femlni te a cunoscut 0 mare voga la mijlocul anilor '70. ea si acele studii ce tindeau sa situeze arta incadrul politieilor culturale, in general, acesre noi cercetari au prins contur in numele unci intoarceri Ia rigoarea intelecruala a intemeietorilor germani ai disciplinei, incercandu-sc torodata estomparea idealismulUI initial si inlocuirea acestuia cu un materialism istoric care tinde astazi sa dispara. Avantul pe care I-a luat in ultimii ani studicrea primilor ganditori at istoriei artei cste sernnificariv din aces! punet de vedere. Acest soi de intoarcere la izvoare

· rnatcrializcaza In Franta printr-o dczvoltarc spectaculoasa a editarii si traducerii scncrilor isroricilor de arta rcprczcnrand toatc carle d cercetarc.

IV. I toria artei pe gustul actual: arta din secolele al XIX-lea ~i al XX-lea

Doua domenii de studiu au inregi frat progrese considerabile in Franta ultirnelor doua decenii, nu doar prin cereerarile erudite al istoricilor de arta, ci si datorita intere ului mal larg manife tat de public. Este vorba de pre aspectele monumentale ale artei din sccolul al XlX-lea si de pre arta conternporana. . eglijata multa vreme, arta ecolului trecut a fost red coperita recent. S-a manifestat mai inmi un interes fata de arhitectii restauratori ai monumentelor din Evul Mcdiu precum Viollct-Ie-Duc au 1.-B. Lassus, care au inceput a fi intelesi nu numai in raport Cll studiile pc care le-au intreprins de pre originile trecutului national, ci si ca creatori de alta. Studiile de arhitecrura urbana in general, apoi de arhitectura industrials. au en ibilizat treptat si in tantcle oficiale in privinta prot jarii aeestor arhiteeturi neglijate. Totul -a petr _ cut ea si cum daramarea Halelor lui Baltard in 1971 ar fi fa t dctonatorul capabil sa dud la reabilitarea Garii Or ay la Paris. Au ineeput sa fie studiare, de asemenea, pictura religioasa din biserici (8. Foucart, Reinnoirea picturii religioase 1'/1 Fran. fa, J800-1860, Paris, 19 7), apoi opercle rnultor pictori uitati, Virraliul, 0 arta Care a cunoscut 0 mare inflorire in secolul al XIX-lea, a devenit, si cl, de cativa ani, un dorneniu de eercetare privilcgiat in mai multe tari, cercetarc incurajata in Franta de un rec nsarnant national. Succc ul provizoriu al ace tor orientari a fost marcat de 0 serie de evenimente rna-

28

JOn..:: rnarea cxpozitie dedicate sculprurii ecolului al XIXlea (1986) care a avut nu numai merirul de a fi dezvaluit op - rclc a numerus i culprori. ci ::>1 d~ a fi taruu 3. upra s ulptuni publice. comcrnorative SI funcrarc, precum I dcschidcrea in acclasi an a Muz ului Orsay. Ac sta din urma isi ana ongiIlea intr-un proiect dernarat inca din 1973, cand Gara a fo t inscrisa in Inventar, care a continuat rna i intai prin hotanftrea de a 0 conscrva, apoi, in 1981, de a 0 restaura si a face din ca un rnuzeu al secolului al XIX-lea. Cladirea, con truita de Victor Laloux i inaugurate in 1900 e te menita sa adaposteasca 0 jumatare de veac de creatie (1 4 -1910). Di cutia

tamitii de eontrastele arncnajarii interioarc a arhitectului

ae Aulenti esre salutara de vrerne ce atinge marele public.

Rolul pe care acest muzeu iI joaca in prezervarea unor colectii pan a atune! neglijate, dar ~i a capodoperelor imprcsionismului, are meritul de a fi fost extins la arhitectura, la sculptura rnonumentala, la fotografie si la cinematcgrafic.

Printre manic polemici publicc ale ultimclor decenii figureaza cea care a invaluit con truirea Centrului George -Pomprdou. Ace ta, un soi de reparatie publica pentru di trugcrea ne abuita a Halclor, a inlocuit tructura mctalica a ace [ora dm urma, eare ii tanjenea pe urbanisti, eu a tructura metalica de un gust nou care multa vrerne nu a fo t intelea a din prieina inserarii ale intr-un cartier vechi. Daca opera eehipci italo-americanc a lui Piano si Rodgers a obtinut un foarle marc succcs public, facand parte din peisajul urban, trebuic sa subl in iem rnai eu seama rolu t Ccntrului In Iuarca in considcrare a artei c ntcmporanc. Mai intai inaugurarea Muzcului dc Arta Moderns i Contemporana, apoi organizarea de mati cxpozitii (Paris-B rlin. Pari s-New York. Paris-Mo CO\ a. Realismele, Paris-Paris, rta nilor ' -0. Ce este sculptura

29

moderna? erc.) au fost tot aratea jaloane In evolutia cunostintelor,

Croatia cea III a i conternporana inccpc sa faca ob icctul unei atentii sponte. Principaiele crape au fost crearca ARC (Animatic, Ccrcctarc, Confruntari) ia Muzcul de Arta Moderna al orasului Paris, si a CNAC (Centrul National de Arta COl1ternporana) in 1967, decizia de a construi un mare rnuzeu de art.a contemporana, 0 biblioteca publica si un Centru de Crea?e Industriala pe platoul Beaubourg in 1969, crearea Fond~lUl de Interve~tie Cultural. in 1971, foarte imporranta expozrtie despre .Doisprezece am de arta contemporana in Franta" c.are a avut loc la Grand Palais in 1972, primul Salon Inten;ational de Arts Contemporana 111 fosta Gara Bastille in 1974 care a dAevenit T~rgu1 International de Arta COlltemporan~ (FIAC) III 1975, instalat 1a Grand Palais 111 1976 deschiderea Centruiui de Arta ;;i Cultura Georges-Pompidou in 1977, pri~~ luna a Fotografiei la Paris in 1980, infiintarea Dele~ gatre: pentru Arte Plastice si a Fondurilor Regionale de Arta contemporana (FRAC), precum si inaugurarea noului muzeu de la Villeurbanne in 1982, crearea fantanii Stravinski a lui Jean Tinguely si Niki de Saint-Phalle J.inga Centrul Beaub?urg in 1983, deschiderea Muzeului de Arta Contemporana din Bordeaux in 1984, reamenajarea de catre arhitecru] Gae Aulenti a colectiilor pennanente a1c Muzeului de Arta Moder- 11(1 al Centrului Pornpidou, reamenajarea galeriilor contemp.o~ane ale aceluiasi Centru de catre Renzo Plano In 1985 ~I inaugurarea in acelasi an a Muzeului Picasso la hotelul Sale. Impachetarea lu~ Pont-Neuf din Paris de catre Christo are loc In acelasi an. In 1986, 0 noua polemica se naste in jurul .coloanelor'' (Les deux plateaux) lui Daniel Buren insta-

30

late in curtea Palatului Regal in cadrul comcnzilor publicc ale Ministcrului Culturii In tine, in anul 1987, sc incheie 111- crarilc de consrructic ale Institurului Lurnii Arabe din Paris (J. Nouvel) Si cste maugurat noul Muzeu de Arta Medema din Saint-Etienne.

Dcccniul anilor '80 este marcat la Paris de mari rcalizari cum at' fi Cetatea Sriinrelor din La Villette, Opera Bastille sau Arca de la Defense. Marele Luvru estc lara indoiala realizarea cea mai importanta. Acest proiect cuprinde arnenajarea suprafetelor eliberate de Ministerul Economiei si Finantelor si 0 reamenajare complete a colectiilor, Inceputul lucrarilor a fost marcat de foarte aprige dezbateri politicomediatiee in jurul alegerii unei piramide din sticla drept punct central al intregii distribuiri a publicului catre spatiile muzeului. Aceasta opera a arhitectului leah Ming Pei, celebru pentru realizarile sale arnericane (Boston; aripa estica de la National Gallery din Washington), se ina Ita In mijlocul curtii Napoleon.

Capitolul 11

PERIODIZAREA SI DOMENIILE ISTORIEI 'ARTEI

1. Tehnicile artistice

pe SFcaurrta a p~ettinde~sa fim exhausnv., se cuvine sa reamintim

ex[s enta in dome . 1 rti .

. ..' ruu a lStIC a mal multor tehnici

C3Ie con~tJtUle adesea un domeniu de specializare e

numerosi Istorici ?e arta Dincolo de cronologie si d: a~~~~ culturale, compartlmentarea istoriei artei prin tehnici est d

seon ado t r ~. "1 e e-

p a a in istorn e genera Ie si in multe luc - .

grafice, . ran mono-

ti . I? afara de arhit~ctun'i si de tehnica arhjtecturala care con : rture un domeniu.n:dependent, putern imparti cam~uI telmi~ 10 ma.1 mult~ felun: In funqie de materiale, de afll1ltatea Iu~~:~!~' sa~ ~~ mal bine, dupa aparenta $i fll1isarea obiectului

e , exrsta t~hmci care tin de tratarea unei suprafete late' ~l altele care t111 de un efect de . l' f ,p , P . . "." h ~ Ie Ie sall de ronde-bosse .

. nntre cele dmt.al, IOtal11l111 In primul rand pictura cu diferitele sale tehnici, nu numai 111 fabncarea culo -. . ."

did I ru, CI ~l In 1110- II e a. e ~pltea pe suporr, fie ca cste vorba de uri su ort

~~~~1 ~~~~caa~l~~u uscat, care cere prezenta in pigmenri a L;nor PICt' '.". I' nmura., sau tehnica deconlni manuscriselor

, Ul ~ ~n u el, detennmanta penrru intreaga istone a pictu~

rn OCCl entale pe suport mobil, acuarela, sau guasa.

32

~-

Mozaicul, supranumit "pictura de piatra' pentru a se eVI' dcntia calitatilc materialului, este un asamblaj de mici elemente In vcdcrca alcatuirii unci suprafctc decorate. Apropiate de mozaic, diferitele tehnici de incrustarc si de marchetaric aLI fost folositc atat in arta monumentala, cat si in mobilier sau in confcctionarca de obiecte de miei dimensiuni. 0 alta forma de asamblaj, pe care 0 putem situa intre pictura si rnozaic, este vi traliul, a carui dezvoltare este strans legata de cea a industriei sticlei. La ternelia tuturor acestor tehnici figurative sta desenul, ale carui prime rnanifestari dateaza din vremea Preistoriei, caci suportul sau poate fi monumental. Termenul de desen este insa rezervat lucrului pe pergarnent ~i hartie in ehnica apropiata celei a pastelu1ui. Gravura si stampa, cu prelungirea lor fireasca - tiparul, se afla 1a baza raspandirii generalizate a reproducerilor de opere de arta. Xilografia sau gravura pe arama, si litografia sau tehnica reprodueerii pe piatra si apoi pe metal, sunt ceJe doua principale tehnici grafice. Ultima serie de tehnici pe supra fete plate este eea care tine de tratarea stofelor: stofe vopsite, panze stampate, tapiserii pe razboi vertical sau orizontal, broderii si covoare de dusumea innodate.

Printre tehnicile care apeleaza la notiunea de relief si ronde-bosse figureaza in primul rand sculptura, adesea destinate unei finisari policrome (arta medievala), Sculptura ce folosea piatra dura sau moale, lemnul, fildesul, ceara sau metalul ~i lutul ars; fiecare dintre aceste tehnici apeland la unelte distincre si [a un mestesug adesea specializat. Intre cioplire si mulaj intalnirn stucul sau sculptura de ghips (modele expuse la Saloane). Lutul ars deschide calea tuturor productiilor cerarruce, de acoperire sau mobiliare. Portelanul este unul din principalele tip uri de cerarnica, posedand numeroase vari-

33

anrc. Am I11cnrionat dci ·t· 'I ' A.

vito, r' '" ' ,Cia SIC a atune: cand no-am rcfcrit [a

ra II, dar se cuvinc sa rcvcnim LlSU1)ra ei III lena" III ,_

tchnic . f1- ,. , " t ~( ILl ell

a su arn 511Cb :;>1 ell dj\'cr~clc forme vcchi de F t "

care a obiccrclo. dc sr 'J - d ", anrr-

. d " . S IC a C nne: dll11Cl1siullI. De asemCllC3

111 ;011l<";]~IlI! oblcctclor de rnici dimenslllI1i, gliptlca re lrC~

ZJ uta fabllcarca de oblecle pJcd.lld d 1 ' 'I )

.: c a miner a e adcsca )1rC-

tioase: carnee, custale de roca jad . I'" . '

" " , COla i sr pletre prcnoase

lllugenerai. Me~a!eje, aurul, arginrui, fiend, o(clul, arama,

pI mbul, consnrui- LIn domenru rnajor "I ' t " , ... ,

f: ' . . u IS 011 el aJ te I pn 11

asonarcs $1 transfonnarea lor tehnica- Situ l ' _ .

1 .. . cr. 1 a e nitre sticla ~l

meta, emaJ!lInle, cu pnnclpa!ele lor tehnici I' ,

I I' , - . - _ L CtOISOnl/e', cham-

p) e~ e't~I~~~lueld, ?iera unul dintrc celc mai bune rczultatc

~,e ra aru ecoranvs a pastci de sricla, Ar trcbui sii sraruim

~I asup~a multor alter domenii tehn icc care se t,"aa . I

sau rna ti di .. 'b mal 11111 t , .. ~ 1 ~u,m 10 ce!e deja pomenitc, cum ar fi prelucrarea

atflzanala a lemnuhllin scop dccoranv sal! b . .

'. .' " ' e el1lstcna, pre-

cum ,)1 asupra unasulu: camp al obiectului de uz otidi

ce apei - I .j C J Ian

~aza a 1101 c tehnologii cum ar fi plasticul'r de uz

Illdustnal, 0 data cu aparina de noi materialc. ' ~

II. Preistoria ~i Antkhitatea

Ptdcistoria acopera un camp eronologic de peste doua mili-

cane e am dar alta n dccf

. d .' u aparc ccar acum circa treizcci si

cmci e l11Jl de anI Aparti 'I· . . ¥

. ,',m al er prelstoncc creatiils lui Homo

;a~:leI1S ~ntenoare aparitiei scrisuJui; erau popoarc de vana-

I Oil,' ~e paston ~] de agn cul ton aSlIpra carora eercetare" arhco

oglca ne ofe .- d". G< -

, .' .Ia III ce tn ce mal rnulre inf0l111atii. Paleolitieul

;ntre ~Ielzecl ~I :lr~a zece rnii de ani a, Chr. se refera la I11lj~ oacc e de exprcsis antenoare eeonol11iilor protoagrieole.

34

In rimpul Palcoliticului tunpuriu, i'5i tac aparitia primclc unclrc din piatra. Din Paleoliticul miilociu datcaza primclc obicctc cioplitc in os ~i primclc morrmntc cunoscutc inaintc de aparitia, in ctapa finala a uccstci pcrioadc, a ncandcrtaI icn dar 0 data cu Palcol i ticul superior, intrfim 111 pcrioada cca mai cunosc ut<:i nu nurnai prIn aparitia primclor obicctc dc podoa ba, a statuctelor feminine supranumire Venus aurignacicnc (Brasscmpouy), ci mai ales pnn dezvoltarea unci arte parictalc a vanatorilor Aceasta a fost identificata mai eLI searna III Africa Si pe coruinentul european (Altarnira ~i zona Lcvantului in Spania, Lascaux In Dordogne).

Diviziunilc cronologice ale artci paleoliticc au evoluat 0 data cu evolutia studiilor. In mod traditional, succcsiunea cste urmatoarea: pcrigordian timpuriu sau de Chatel-Perron, aurignacian, perigord ian superior sau de Gravette, solutrecan si magdalcnian Datarea se face dupa rnarerialul arheologic si Carbonul 14, in vrerne ce odinioara stilul picturilor era detcrnunant. Printre cele palm sti [uri identificate de A LeroiGourhan, eel dintai cuprinde reprezentari de capete si piepruri de animale, eel de-a] doilca infatiscaza anirnalc complete ell 0 accentuate a proportiilor partii anterioarc; 0 data ell eel de-a! treilea si al pairulea stil, intalnirn un mare realism figurativ policrom (pesterilc de la Pech-Merle, Lascaux si Gabillou) Printre anirnale figureaza bizonul si calli I, integrati intr-o iconografie a masculinului si femininului oranduita pc grupun, Rcprezentarea umana cstc mai purin intalnita: sraructele fcrnin i nc a carol' datarc rarnauc foartc i nccrta sunr caracterizate prin adipozitatc abdominala ~i dorsala. Reprezentarilc masculine sunt si mai rare si sc definesc prin schematizarca chipului. Palcoliticului ii Ul111eaZa Neoliticul (uncltc slefuitc, ceramica), Epoea bronzului (rncgaliti) si, incepand din seco-

35

lui al VIII-lea a CI1I" E' f ,

" ~poca icr 1 ( "

Illlmghi din Sardinia ci It -1 '11 U lit statuJ!c ibcrico,

, t lUI e VI anOVlenc, lurnea celtica),

I. Arta e{Jiptellllil f\

, ' b "CCilStJ esre dOl1lin3!a d ' ". '

!\pantlu accsrei 1111c si ~ 0CI'I'e .r : I ' I'fi' c 0 lIIllllloilrc contll1l1ilare

, ", ~,' III 1Iel'O'-' I ice est - '

rca faraonicii Fomlc1e Drhitcctlll'~1 I~' " C C011lL'Il1poranil cu socicra.

I, , " e a c plr~111Idelo' d J :i

a e, npulu: uman asociel'ca '.. fi ' I, mo iu (C rc:pre, zentare

, " , scnen I eli I"U" (' , I, ' ,

subleetc!or consnruj- caract- . " '" I a IVlI $1 Icpetarea neobosita a

, ' . enSile] ma I'cante a Ie .tei ,

AdlltCctllra cU'ipreana este ' _ aces et arre,

mormintele sale, Printl'e acesr ~ud~osellt~ mal eli searna prin tcmplcle si

d " ea In t1llna disri - '

emnrran sau mastabaua d .," ngern morrnannn marilor

. . , e mOllnantul rezal rep > -

plramlda, MastabaleJe di b rezenrar In Qeneral pnn

, .. In l1ecropoJa de la M fi 'I - "

dinastii. Mastabaua se com di em IS I lIstrea2a ana prime lor

. , pune Intr-o capela fi - I

gara prrntr-un put (blocar defi ,'t' ) d ' unerara a sllprafata le-

" _ ] I]V e 0 a doua A - • ,

rnanru), III care se afla mumi" R I' fun mcapere subteralla, rnor-

nll1erare ne ofera informam 'dl. e re ~rrle 1l111rale policrome ale capelei

d'" ',II espre vrata defu t I'd

Isrraqll/e sale, Printre piramidele cele ", nc u til, espre rnunca Si

ser (cu rrepre) de la Saqqara iar nri , rna I vechi frgureaza cea a lui DjoKefren si Mykerinos care 'Ull aPbnntred . cele mal cllnoscute, celc ale Illi Keops c. an onat strucn . , rorma clasica, rectilinie si net d- A . ira cu rrepre Spre a adopta

E ' ., . e a, cest tip de 'd-

giprul de Jos, in juru] capitalei 1m 'I'" prral11l a se regiiseste in

r ", perlLl til veehl Men fi A ' A

pen ru reull Impenuilli d M"I '. ,1 IS. apOlln Fayum

,b e IJ oe $1 111 fine II S d _

celei de-a XXV-a dinasn] M .. " 1 U an, 0 data cu sliveranii

, ' , 01 mantul reaal d I '

pnnde, pe liingii pirall1ida. lin tern Jlu d '':'', In mpenut Vechi eu-

panfa aseendenra care 11 Ie ". J e PUl11l1e, precum si lin drum In

, aga pe acesta din urms d

snuar la poalele piramide' C' d-' , a e femphll funeral'

. tramutata la Teba se ad!. t~n ,111 t~mp111 Tmpenultli NOll, currea est~

, " Opal11ormantuls- - . ,

Figura corosais a sfinxului ct 'd ' apar 111 roca sau ilTpogeul.

I' . I cap e 0111 $1 trup de I diG' ,

rcaza 1110numenralitatea arre: st t S ell e a iseh IJUS-

bosse atinge inca din vrernea : a luarde: culptal'ea deftlnc.!,ilor in rOllde-

S b prime or rnastu u '0" d i

lI, cea de-a I V-a di nasric sc ib I,' n "I a I na It de perfeqiune,

I .'" ' I"J u sezand de ia L ' d

a plln c Ipe lUi Railo tep ~'I ", L1Vrtl ~ I LI bill I pomet

~I a prlncipesci Nefe 'J d 'I C' ,

bora rea ochiJor din ci-istal de' _. _ I e a all"O rlclstreaza cla-

S b I' loea $1 arama,

U mpemli de Mijloc $i fl11periul Not! a ','

morf$1 asoeierea eredintelol' os' , par SIClle cu capac antropo-

fc . ,rnene etl cele soja - ..

re re emoare la tiiramuj 1l1011i1o D. . re III concep(ule fllnera-

r, III Vlcmea lrnpermlui de Mijloe dateaza

36

sfinxul din gran it roz ~I statuia cancclarului din lenin de la Muzcul Luvru, ca si inflorirea picturi i

o datil ell Imperiul Nou SI cca de-a XVIII-a dinasric. influcntclc artisrice venire din Asia sc aCCCnrUC<l7.a iar rcmplul devine elemcnrul principal al peisajului arhitcctural in dctrimenrul mormaruului. in Tcba, noua capirala. sunr cladite eelc rnai irnpunatoarc edificii din Valea Nilului, Dillrre mormintc!c sapatc in mea il cuucastcm pe eel <II lui Amcnofi. al ll-Iea. CH ccle trcisprczcce rnumii ale sale, Cel rnai celebru morruant faraonie este rorusi eel al lui Turankhamon, descopcrit In 1922, in Valea Regilor, Pe fasiile deserrului, la poalelc munrelui teban, se am ternplele faraonului divinizar, impcdobit cu statui colosale precurn cea a lui Arnenofis al IIT-Iea, supranurnite "colo~ii lui Mernnon". De cealalta parte a ilului, temple Ie de la Karnak si Luxor inchinate lui Amon si legate prinrr-un drum monumental infatiseaza, eu salile lor hipostile, curtile si colonadele lor care prcccd sanctuarul, refacerile ~i adaugiri Ie produse de diferitele perioade istorice pana in epoca rcmana. Printrc portretcle regale, eel al reginei Harsepsut, pastrat la New York, poate fi cornparar cu portrerul lui Tutmosis aflat la Torino. Marea personalitate a eelei de-a XIX-a dinastii este Rarnses al II -,lea (130 ]-1235 a, ChL), Sub domn ia sa all loe desavarsirea salii hipostile din templed de la Karnak, a ternplului din Luxor, precurn si cladirea temple lor de la Abu Simbel,

In domeniul sculpturii, inrensificarea culrului lui Atonin rimpul celei de-a XVlIT-a dinastii a avut consecinte ill alegerea subiecrelor reprezentate, indeosebi in timpul lui Amenofis al IV-Ica (1372) care si-a schimbat nurncle 111 Akhenaton; aceasta schimbarc sc marerializeaza I1U numai prin srariimarea irnaginilor lui Amon si prin abandonarea Tebei, ci si prin apariria in noua capitala Tell El-Arnarna a unci scol ide sculprura care, desi vremelnica, s-a caracrerizat printr-o productie de calirate foarreinalta. Realisrnul porrrerelor din aceasra perioada este ilusrrat de staruia lui Arnenofis al Iv-lea aflara Ia muzeul din Cairo ~i de busrurile lui Nefertiti,

Arta egipteanii cea mai recelHa (statuia Cleopatrei) se am in contact Cll IUl1lile "ctiopianii", asiriana ~i persana. apoi greaea in timpul perioadei ptolemeiee, atunei dind sliveranii egipteni sunt macedoneni descendenti ai lui Ptolcmeu L unlll din generalii lui Alexandru eel Mare, Pcr,ioada elenistica ia sfar~it in 30 a, ChI'" 0 data cu euceril-ea tarii de cafre romani,

37

2, A.nn 111csOpotamianiL intl"c Tignr si [ufi-at sc dez\,oJra, in )llr-ul ll1iknillllli al v-Ica, 0 cil'ilizari~ taslUO£iS<l c;i IOf <1t51 de illlporralll,i Crt ilr('l'a a Egip!Ldui wHic Siltl if IlIri(il(lI' din :\nWlllia c<'nll',d~1. Cea mai 111_,,'111- Il,Ha dl'sC(1peril-': din \'rcm.:a /1I'il11,'lor dina.'li, SlIlllt'l'i':lll' __ ';erilTea s-a prodLJs in _I urul ililului -'000 a, ('Ill" Pl"OdUCliik anisl'icc dJr~ncl dill "/'lOCi! primelor dinJsrii din Ur ~i Lagash, PI'l'ClIlll ~I mllil jllcar de CCla[ilc '\'Iari ~i Ebla CJr-ackrizeazoi pCI-ioacl~ cc l'OI'cSplindl' din PUI]Cl de Hdcrl' cronologic pi-illlciol- dinasti; ale Impcrillllli Vechi egiptean, cu Produqii prcclirn lablitele SUlllcricne in reI ief, stallii/c desC()peritc la Mal-i si celcbrul stindard din VI' pastrar Ia Br'itish i'vIusellnl,

Monarhia akkadial1ii, intel11eicroare, 0 data ell Sargon eel Biitran, a lI11ui ill1pcriu scmi!ic care a dominat BabiJoll18 ~i Slimcr (CC;) 2450), a ~tim sa adopte scricrl'a cunciforma a slIIllcrielllior, Stela lui Naram-Sin de Ia Luvl1r descoperita la Susa esre tina din Opcrele maiore ale Orientului antic, Pe acesre stelc, faprele de vitejie Slim asezar- Ia Joe de cinsre. Micii ciJin_

dri de piJ{ra folositi pentru a pecetlui tiiblitelc de lur pe care erau scrisl' tcx(e/e sunr adev;Jratc Opere de arta in ll1iniatuIJ, ReSI<llll'Gl(ia slimeriana a dil1astiei Gun (2200-2000) se distinge prin intfirirea ora~lIllIi Ur si mai cu searna pri n ren Lim; tele ~i frumoase Ie sra 11.1; In fatisan d u _I pe G udea, principe de Lagash (personaj ~czand, ell lurban pe cap, sau In piCioare),

La fncepurul cclu, de-al doi/ea ll1ilcniu, 0 data cu Smr~ihll celei de-a ITI-a dinasrii din Ur, ajllnge la plIlerc prima dinflsrie scm ira din Babllon, Personaliratea lui HamlTIurabi (J 792-1750) domina aceast;:l pcrioada arunci eand, dupii ce distruge oraxu] Mari, face din Susa 0 mare capita/a Codullui Haml1lllrabi dcscopcrit in 1902 I-cprezintii Illiinuria activitii(il acesrui marc legiSlator si opera sa majora, 0 data cu kasSi{ii, care OCll))il Babrlonul catre I GOO, se inChcic prima Pcrioada babilonianii. ASirienii sosesr carre InijloClil celui de-al doilca mi/cniu Palntul de la Khorsabad, CLI SlIPl'afara sa de 10 ha ~i S1l'llctura sa COl11plex<l fornlatii dl!] peste (Iolla sure de fncaperi ~I cllrri CDIlS[inlic lIll allSilmbl1i onindtlil fll)lInil a trei gl'llpuri de conslruqii, In pal1ca sliperioanl a zlglirmului sc g~scsre principallil 1l10llllnleill rC'ligios_ in capitala Illi Sargon alII-lea, la flncle Sl'colului al VIIJ-Iea, al1a asiriana atinge lin momcnt de apogeu Cli reprC7.entiirile mo" IlUmentale de animale pazind pOi'file si in general Cli sctrlptllrile in alton>

38

Sub dornnia lui Assurbanipal (068-626), base-

licfsi picturi!c palatclor . _

'elieful devine 111,11 narauv, . inflorirc pt' \ rcmea lUI Senna-

I~ scusc o marc nu , C

'I (I! Nmivc, care ClIIlO', . .,.- b bilonul. Accsta \ a I

11 ) ~-, ~'I .,)1" I a vonzcaza a _. T _

hcrib, .:,\C distrusa. i\aouc<)luIIO' I 101" III contact ell Grccia, CI\'I.I~'I~

cuceru de pCI"~i si nI1CXmllllr":~llI, till ': -am1 tastuousa all' dll.";1 realizari ., , ocii pcr~allL' ahcmcnidc d~z\ 0 W o

tid ~p I. P .rscpolis

lc rezasim concculrau' a l.. _ ,_ ,_

e , _ " , , ,', P .in arta grcaca irl1clegen~ ana pi u~lIsa ' Arta Antichitatii Cl..1 sice. I I di reuiunile colonizarc de glCCI

,1, . .. lc S I ce e III _ ..

de popoarclc Mcditcranei orienta. incepand ell sfarsitul epocn

I -' iod autonorn I, . . .

Aceasra arta se dezvo ta III 11 " . I ria sa. patru diviziuni prrn_cl-

' di ti "in acncral, III C\ 0 UI .. I" _C.-· 'ii (6)0-

micenicnc ~t sc IS ing e- _ -0 a Chr.). 0 perioaca arnaic _ ..

Pale: 0 perioada de formare (I ~)0-6), '),' Cllr,) si 0 pcrioada elenisrica ·'oada clasica (4XO-.)_.) a,

4803_ Chr.), 0 pCI I c . __

(323-31 a. Chr.). , ' . I' Creta adcvarara puntc gco .. gratica

-', 111 msu a, 1-' e

Isroria artei grecesu incepc , ) f Grecia continenta <1_ 111 P _

' _. ( I rul de la Cnossos). n _ V I Chr

inrre Grecia SI Egipt pa a I _, pragul vcacului al X _ ca 3. . .

' - - - Iezvo ta In 2 , U

rioada numita nuceniana. se l I Tirint Palarele, casele, dar m31 C I

o arhitecrura puternica la Micene S~t ele ceic mai prcgnantc In dorncniu seama mormiutcle regale sunt e~e~lle~tcirclilare si indeobste acopente cu

"I Acestea dill urrna sun ,

construct» or. '_

r . I' tara indoiala

o falsa cupo a, , , _, _ a arhitccrurii greccsn es e " , _'

Creatia cca mal irnpoi tanta. d It 5i care, la origine. era lipsit

- - . IlnaOlnCa e Cll . sta-

tcmplul menit sa protejcze e ntal irnplica prczcnta 1I1lCI ~

, - .,., uplul rnonume . . ccle

d -'ce fcl dc dCCOI'a\IC, lei , . _ ana grcaca. Printrc cc

e 011 :1' - foarte tarzru III , • lui de cult care Ill! aparc dccat , _ descoperita in sancfllarLllllUArt~:

rnai vechi figureaza 0 stature de rluialvll-tca a. Chr.) intrcaga pcrioada

., dill Delos (mijlocul secolului a . rei sub aspect monumental.

nus d . rcnastcn a ar ~

arhaica greaca corespun e une: _. trici (/.:.o/lmi). S~ inmultcsc centre-

si respecrarii lcgilor propon~el $1 sllm,e, _' ionic sc dczvolra pe continenrul ' - .. Ordinele [[]I IC 51 I . M- '(Iomc) Ie de activitate arnstica. '_., d .: ) in insulc si in ,\SW lea :

- , in Creta si in Marea GICCt~ (c OtiC, tl'- cnsrrucna fronronului

~ICCCSC. , . I _I iteclurale sc a a c. , ., .

J, "I,,;, di~c" ell o,d,", ~";, <e, 580, 0"1 ,i. ;""-0 ,m,,,,,,"'''

(templul lui ArtemiS de I~ C.,Oi,t.' ~ adica a mctopclor ~I a fn_zel: [nn

-r problema dCCOld11i fa\adel, I I . I VI-lea se gasesc mal

genel a a, , , I ,. ulll.3tatc a seco II III a _

cipalclc temple dm a ( ua J

39

ales in M . .

.. aJ ca Grede. Ia P .

ramltll utica sc ill1Plllle c:e~ttrl11.51 Ia Selinlilltc. In Ilceea.. _

ClaslclSlllLll grcccsc' .. IgUl1 neg!"e l1lai Intiii. a '. ~I ~enOlldll. ce- In Italia.In regiunca Toscanci ~i in Latium la sfarsiru] sccolului al XI-IcJ

IV-lea 0 Ci ,calC acop"I'" I· POI 10511 CI . ·1'· - S . b .

. a. 1T.. este dom . . c iI In ill i i mar is' I ' . I. 11'., aparc c: v I IZ<I t ra crrusc a. un I cu noscuie S(nIC (lin ur ane ~ I C asc

lUI AI d lIlat de heg'· ceo elc 411 V I J . d . I ·1

exal) III cer Mar - . "'monla A(t'nci si. s, . - ell .'>1 ilPl atrium, a!" rnai cu scama n.UIl1CI"OIlSC morrrunrc sau case a e moru or.

01 inr s p. e 1i1 3)3 a CJ M - se Illche ie h I - dccor ni . - ' . I . - ... dc zi .

au , nene' S un I -. 1r.. a I'i!e ere .. - , Inow'tc~ I caror ccor pi crat rcprcz III ta prl'll c I pa a martunc a ,·1'C!1I C 7.1 cu 7).

arhire tu J . opcra savant·l· carll lwbane d· p. s- . " ·1 I I· - . if .- di ..

. C ra c a /c cpoci - I. ,I Or llrban 15ti '-'I' , ,'. III I nell. apatun e arneo oglCe rccenrc au pernus vcn icarea cxacnru 11111 me-

gioa - . I C aSlce se n - - '" ec I. Pn 11 rre " 1- .. I I I - d I ' . I I _. V··'

. se: tempi u I lui Ze d - . Illlillam temllil si J. _ I ell Iza 1"I.lc ue u ur ce tempiu crru sc _ III raport cu temp 1I roman de 11111 (de irruvru.

rrc, ofera prOpo!1iile us m Ohmpia, ea~-C' 470-45~ 11,al de cOnslruqii Idi- Celc trci tipuri principale sunr, incepand ell secolul al V! a. Chr., cu 0 sinseuJpnlri i se "en' e el senflille ~ Ie l'empl(Jllii dill e 1, 111 CO/l) lira t de lin POI'- sura cella, etl Ire i cellae S i ell ari pi I areral c. Tcmplul Illi I upiter Capito Ii n

d .. ' b· ra Izeazii· poca cias: - r' - .. . . .

e dlvlnifii1i eu an t _ ll.n stll sever reflect _ <, I,ea. 11 domeniui de pe Capitolml de la ROl11a este tlPIC pentru aceasta perioada.

br a omle rea I I" . a t In figlll"li d D . - . _. ., .

ronzllrile de la R - . . . IS a $1 strucfUra rob. "- e e GIlleri sau ·alJ de 7)3, ca an al nasterii Romei, este II1deob~te adrnisa, cu toare

ln deconl! tempi z: Pnncip~Jele element . usrs (olll"ige/e din Delfi ca saparurile arheologice au scos la iveala urrne ale unor colibe mai vechi

U III lUI Zeus d- e leonografic -, P I - p. . I - ,. I .. - ., ., .

Alena lui Fid' . . .. In OJimpia. e SUI]( reunite pe a atm. nntre prime e marturu are acnvitatn arhirecrurale pe aseza-

o terasa artificial :as ~I Pencle este cea a Aero I' . . mantul Rornci se nurnara templul F orrunei ~i al asa-nurnitei Mater Matu-

Partenonul si Pra,_ este eOI1Cepulii ca un saPo ei. CO~stT\litii 111 pane ca ta in zona sacra de la San Omobono, si zidurile datand de [a rnijlocul

11llpaqire mre _o_Plleel:. PancllOl1ul esre 1I P td·lllfid~sehls CLl Erehteionul secolului al V.I-lca a. Chr_ Lupoaica capitol ina, considerata in general ca

- rna 111 dOlla s51· d n e I lei Ll do - ,. b I I ... d c - . 1-

pn ncipala se ,," . ,,' eschise fiecar c nc, periprer, cu u n sim 0 a nasten I a rtei roma ne, este c tapt opera UllUI ate let errusc

loasii in plan .d"asea Slattua A tenei Parteno eNc~tre Una din fatade, fn sal 0 din veacul a. I V-Iea a. Chr., pe care uni i aurori 0 asoc iaza chiar cu cperele

ceOra rrv 0 - _ s. ouratea - all .

Piotorul PI. eonstlflue preze . .' .... cea mal spectac _ seco u UI al Iv-lea.

elasic care- .. 0 ygnot $' sculptorul Myro /l.rla Une] f.nze COntinue. 1I Dintre cladirile religioase cele rnai vechi din epoca republicans cu-

~I va ilfmge n I listreaz:a- ~ R - - -" I 'I I di d

Canol1UI It . PI. ,. aPOgeUI 0 data . F· - . eaularea canon /" noastern cgra, srruara In rorurnu roman, ~I temp e e In zona sacrii. e

IJ 0 ycrer ' CII rdms< P I {I til L . . '2 Cl - C· . . . .

de sapte " _, eonsta din s fa b ./. . yl 0 ycrel dill A pe argo A rgenti n a. In 2 I a. .nr. este consrnut I rClIS Pla m mius. A en-

, Of] ma/tlJnea C I I rrea proporrl·,·j"ct rgos. . I . ]- I·· ~ -" .,' I I

(DOIl-'nh .) r~ '. ,. apt! ui ill dime . " Or I eale inre .. ' vrtatea srtntectura are rgicasa capata un puterrnc avant rn cursu secoie-

. ',.. 01 _ n CUrs I . nSHlllea vc' _ 'gl and .. - - _ _ - _

pictorii E I • u seco/ului II/ rv-/ .. nIcala (Otalii a cOl,. lor al HI-lea ~I al Il-lea a. ChI" Epoca republicans tarzre este rnarcata, la

llplmnor~IN-' ea,scll/prOtl-'p' rpulI! R d irea tab lari I· C . I' 78 CI )'ct

f~ml-11reJ' ylClas definesc. . 1 raxltele ~I' Sc. _ orna.ce construirea tau anum-u III pe .apiro III ( a. u. S.I e oraa-

, . e caract . . 'PIO<>reSI . - " opas $1· - .. , . , . , ~

de Ia H I' ensllee ce/ui de-al d -·1 s» ~ ntrnul, nattlrajismtll . - ruzarea urbana a zonei meridionale a Campului Iui Marte. Templul Fortu-

- a Icamas <. I Olea c/aslc· . $1 SlIn" . . ..' _ -. -

marc/ - .,J a Artem isionlll . d.' ISm. Decom / !TIa J' nei de la Pa lesrrina, exernplu grandios de arhitecrura repllb.licana, dateaza

1eaza secol I . til ID E(.· ., uso etllul . - -... , '.

Per. ". _e e lIlTI1Moarc, es atlog a culme pat . " dm epOCi! 1m Sylla. Teatnil 1m PompeI, ciadlr Il1tfe 55 ~I 52 il. ChI", esre

loadazlsa I _eric a ce . I ct· . d I· I R . L T· 1·' 'I -

de e - - e emstieii se ca ' . . prllTIu mare teatru 111 plam'i e ta Ie a omel. a IVO I Inta mm aso-

reatle din G. - I!lCrenzeaz- , .,.. _.

tel" j I' _ . I eCla con li/lellt~ 1.- _ 11 jJfln strilmll tare clcrea mIre rea(ll.1 $1 un ansamblu de eu It La Roma, cxn nderea forumu lUI

,a U Clipn ' R a caIre re t I' . a cemTeio _ e • " .. •

Bo .. - ... ns Ifl~-e moal1ea It! i A I· ga e e onenta Ie ~i ~ .. r hOlarata de Cezar meepand ell anu] 5 I a. Chr. dcmonsrreazii atentla cres-

gatta $1 dive . eXalldnl 'I· M ,. aeopera ID ' d- 'fi - - - _.. ..

pro '. _. ]'SaMea centrelo ' d ce are Si clIeet'-. -. - can· a mam estata fala de aceasta parte centraJa a ca pi talel .. Arhltectura

lSOSl1l [a la D I I e crear- J. - m~a rOllla . '-' . .

I - ct . e as, Pergam M ./_ ' _Ie !lr 1Jtectllra);j SI] I ·1_ l1a. privata este llustrata de casele ell aln\llll ale ora~clor mgroparc de la POIll-

01 e la Xanth . . ,I er saIl Ale d'. 11 I tlstrate c . . ... .

rill reu - .. os ,51 urbanisllml dill . xan na Monul11elllUI N __ . 1I ~el ~I. Herc:llaml~l: Casa FalJ[]ullu sau Villa Mls~erel?r. cll.frumosullor dec~L

m p . nil cu p. roduC(ii/e sculpt t . AlltlOilla, Pergam si AI .elelde" mfall$eaza boga. ria elasel dOlTImante romana ~I Italica.

ozalcate n - . - a e (Venus d - ;'.' ,exllndna SII . . - . , .

. , larlUru ale UIlimel _, II) .villo), pietate (A.. . lU, Altam! lUi DOlTIltms Ahenobarbus, ale canll fragmente sunt pastratc

Or veaclln a Ie clen iSm 11 III i _ peJ/es) saLl la Miinchel1 ~i la Luv Il.l , reprezinrii gustul ee leel ie a I artei media-ital icc carre 107 a. ChI". [n fata aeestci aIle 0 ficialc se dezvolta 0 aria p lebeianii.

40

41

, I Marc ofera Iibcr~

, , I ~ Consrantin ce -riului

. . . . . '. ." rich "'til" rz I I ".' o. "room, I"w, """". [':"'. czi-

EX"'"'''m" "''''''"' dm "mp,,' '''0/0/'',.1 p Chr, s • "'doe, m d 4. A, " . '., .• srin "00. ceca cc va tra .. ""OC.'O lidcaz: ci n'ol )_

. I " , . fi'· . . "' I 'b ' liaioasa C I~, "] 'CICI'I,bt1C b C'II C 111_ l

"""'" 'm,,,, p"""." "''''0''"' ic ''''0"""" ""' '"'' "'.0 oJ 'm,,,",,, , .t'lla lnsritutiilc c ",' 1 nuclcu ur an , , . ". '"

. '. .... . C, sa crcsu cr. src "',,"CO tu . I \ uichitatii

"""". 'O"d"",o", ""''''''0;" ""0"""" d,' '"'' ,"""",,, V,,""'" " " iitarii Cctatca cs c : " range in nmpu I I "

'. , , '.' l comui , . ." 'SO srranze. 'S ilia st

,,,' A 0,,,,,,,,, eo,', '''n",,,,,,ic- d,,,, ism, ,," '"''''''', Poo,,, " '",'',,''' "''''' '" sanu ,[ vccinc, tar lurnca rura , "A,,,,,,, n ''', :',.

A" p"""" .\1""" """ '''' A "g"" 0" ,00,,,, "" II, scu ""'" '" ,,""";'''' parnanuu , c 00'"'' I Vi II, de la ''':' co A",,, h itatii ta rzn

I - -, " I' I I ' ,-. I I 'I'.. I uatunie cu , , .. "I\'alc In cpu iale romane,

lIngl olcra. 0 lillaglne loart<:: ProIOC, 0 8ri! a 1'0 1I til 0 ICla CI preo!,1 or SI arzn. c",< . .,' .. arhitccrurii pi , . I epocii impcr U , I '

. , '. '. '" vita litatii rat i CO"", bi • Antle 11-

"10,, ,"bh, a ""n',,, 10" A "g'""" A,,, A." P"'o; 11,,,,,,,,,,, '"'''''''''''''' " '. tatii se face trep <, I 'a artistica. A ra 1I1 '.

. . """ ",,, , . de cvolun ind .xpresia

'CO", g,,,, '"'',''''' ., ,',"'" ''''',,'' C,,,,,, . 'I ii-i POCIla surprm .' utern surprm e e , _

CI' " , 'IIR' /. dT" .ercetarorut s 'aIIV-lca,p um cele re

e mar ''', w"",, '''''co''', 0",,, """ "d"" , e '"''" '"".,'" c olelc al l l-Ica $1 'I ini neutrc prcc

' , " f ' A -' ill sec , d d la Imag I 1C buco-

1 06 ~I 113 p, On" pc langa ecie ale Ill! Augustus $1 CClJr" 11 rll11pllj dom'arca tarzre, .. . grafii. Plccan e. sal! In genera ten d t

' T' H " "R ' , bli _ 11011 Icono , rusandu-se l' eztmc rep

"" ,,,, """,. ,,/"""" "''''00,""0,, Om, "," ,,,,,,,.,, ,"'oo,d, d" rca a . t . un persona) ',,"' _ afirme ell Imp 1-

' " " '. d un P" 00, • ope sa se _, cepuru se

ex",",,,,", s '''''''''', C"h""", '" r""" csrc "" "'00",,,,,,,, d, ''"'''P'''''''''' d iconozrafia me i.Ind sebi 0 data CUII1 id U

' " I' , d b' fi' - . - '1 t' artc repe e, ~ rnbc 111 co (I a Davi sa

'''''''''' d, """"", """, '''''0 o "co ° oZ,"o,,","", ""P""', '"lico, ,0 " e S'IU in caraco , '1 Testament on, ._

. . " '. " "'""".' ire di Vechiu .. " credinta

"h'fim "" P"""" '"""" "J, do", """"''' ""/'." "'"du" de cresrina P' T''''''' "."",1< m . upra mortu prm '. ,

r"i", ,,, 1 0 / ,i '05 ''''P'''i" d""", Epo" '0' H'd"," esrs ".,"" colului ,IIV.'" ,:"u'ui ideo, tr iurnfului 'tre', care se """I""""" oIod,o"bi d, "hv'",,, "hi,,,,",,,, a ''''''''''''0' (VIII, d, " 11voli, Isaac) cfera CO" 1 Testament slim in pnnci pol. portante al e aces tel Iconoe

' 'I din NOli ~ c Ie mai im or tern

p,,,"oooo, de Ia Rom.}, . .' ", Irna gi nne s, U,,,, din aspectete c ice ,I de rranspunere a u I Orfeu

P"'OOd, ""'00,""""" Seveo'", "'''oo,,,, pop", mod,,,,,,, 0"",,,, lcle lui Cristo: I fencmenele smcreri . de la reprczenrai ea III I~

• '. , - refera la e. , treccrca I' Cristos cs ~ '" Om",/ Ron" (I<""d, '''' C''''''If'J Dou, mo"",,,,,,,, "'~""d"". p,t"". e crestine. A«", I 'David sal! a til l sau

. "I ' , . J j' I I J • A' sune In rem ira sa la cea a 1lI ;-;_ r pe caru sa ,

m,,,. P"'''p./" "met"""" are "'0,"',,,,, 0, co 0."" '" OIo"m '=e,. . '01, cu 10m" , .• ,1", rriumfaro

ce] P'''' ,I M"",,,, AO"Ii"" A_", dl" ""'" "- a. za pro",,,,, de ';"'hi. Imblanzind rezentarii lui C'i""'~'''''';",: '.0= ',' d rilor oz """'" mtre P",vl",,, " Ro,",; ""mpo"", cu ""0/ CO'''''''''; 'ul sirnilara "P"~I' bazilica S'" P""~ e '000"" In inreriorul "'''1 cai

T . '. d" , - I I' ", fl ta sub acrua di t a de a mgrop I ' lanva mall C

""" csre "" ex'''''m ""0", "rt" "" '"'' c ""0 0'" '''''10,. a • . mana, inter "'. . . afara 0,",0 ur.rang rnpus

·1".. .... - , d - I".. , I In lumea lOr cirnmre 111 d ozrafice au 1

sn ISllC;'i SI ICOnogrsilC<l IIllre oua rea Ilan InlpCfl<l e. I enajarea uno ~ , i progresele em ",' , _ rarea

' , '. "., " i duce . a am 'I 'estrans Sl pi _ 'ali mea a c

Rom""",,,,p",~h""bo'''~p,"v,,,,,,/o,,,,",,.,,,,,p,,,o,,,,,~ ""'. ,'R""''','P'I''''' 'lin care se pasrre " S basti-

'e ] 1- < _ - 'd n R' P' d acces In cazi , ire subterane ( i Marccllin c

''''" 0Ca, m '." "g'''m '""', ''''''. 0" ""'" 00""" 'Om"". , lor cimitire si irilla Petru SI ,

. . . '""", '" . C I' t Domi I ,

" /b,,,,,, CO MOOd" r ..... go", sau 'P,d""", d", S,go"., G"" co, Coo, woo, .ornbele lUI a IX , . "$'-1

Ie (catac , '11' etc) , 'C CllVlI1~ ,

p;,,,,, de " Ni",,,, ."''',,'',,'' d, " N;",,, "" Ad", pod", C"'d ,"" ",me V' I stin3 a Pnsci el , ,. 11itccturii crqtll1c S , eral

. , 'd' pc I a - , 'ceh 1 a I c ar "" aza 111 gen

""0" d, '''''mr d, " O,""g" G""""" ", Po",,, N"g" d, " r"", "C,. "". 'T11eie cele l11al v " A easra se inLatl~e , .. _ 'C Illl

' , " , P"llllre LOI b "lilea c d'1CIOSli cal

"" '''''''f. Ro",,, P' p"""o",,,,,,,,,,,, " p"bloc, /" M"" d, NOod, '0· , '.' "''' dcoo"" '" . . . ",d""u "'''. ""

' ". A, , , " lionDm ma t'x 111 calC , 'ta dll1tr-lln3 ,

"'"""""" "',,,,r,,,, '" "''''no' """ '" '''''''''''''''' "'''''00' 0"", D"",,/, "'''' • '" portic, sau nar ~, , ica cSle conSIJrlIl 'ta din

T' d- 1 '(' , V" T '. L 'M' '~cedalade , I aCIl.I BIser 'llosalpan

"0 ''''P m A goo", "" g"" "" "" '" "" "", 'P'" 'g'",,, P', . dd",difiw" . '''pi, ",0"",,, " lu",i",

S,b",,, i" Libl,; """ , "i" ;"",,,,, bog"" "";'''''''''/, """''''''' ;" r"''"'' p"dnm imitc prill coloanc S~lIIS Oi~ldinala catre absld~., mtea

'- '-<, " . M' - " 0' 1M" 'r' "Illave c~p , d'spuncle 011<> I' tenieslII1p

''''''''''''' " .. 'd",,,,,,,, '" A"" '" ,,,,, """,,' 'J '0''', """" "". " """ ),," ~ , , . 'd ,n'o "'~'o" , ,

I 1, / A '/' - " , .. d - d I lemn SI cale CO ~ • ('WIle III 21 l

"""" 0,"" o"'"'''''g"", '" ''''." """, m"" "'20, "" "". :'. 'i' f,=,,, =n, ' ,

'010,,,, 'i}f"o, '"h"'b.", " ru"" "",odob", r""",,,,, "'O"i''''i, ". d,",,,. ~

43

supcrioara a nave: principalc. Bazilicile nu constiruic UI1IC~ forma de arhitcctura rcligioasa monumcnrala. Baptistcriile, de obicci de plan central. raspund ncvoilor liiurgicc ale adrninistrarii botezului. Bazinul pcnrru bote" cstc asezar in cenrru. ca ~i morrnantul in cclc mai luxoase cdificii funerare de plan circular sau poligonal: martvria si mausolc» Planul central cstc rolosit in mod exceptional in cazul unor hiscrici sau bazi I ici. ca de pilda la San Lorenzo din Mi lano. Printre impunaioarclc bazi I ici constanriniene de I a Roma, se cuv i n ment i on ate penrru i nfluenta pc care all cxcrc ira t-o asupra postcriratii bazilica menira sa cinsrcasca memoria $i morrnantul Sfantului loan (Sal] Giovanni in Latcrano) .5i cea a aposrolului Perm. Siruata la poalele colinci vaticane, accasta a fost consrruira pe amplasarnentul circului lui Caligula, intrc 320 ~i 340, acoperind cirnirirul care sc gasea in aces! loc, eu einci nave, un transept foartc preeminent si sapte absidc.

Bazilica cresrina capata 0 decorarie monumentala care foloscste posibiliratite didactice oferirc de ziduri si sol (Santa Maria Maggiore de la Rorna), In vrerne ec zidurile navei permit dezvoltarea unui decor picrural sau in rnozaic de tip narativ, pe care publicul il descopera inaintand in inreriorul edificiului, arcul rriumfal si absida sunt locuri lc propice dezvoltar: i un ei mari scene de ti p s intcric.

Ill. Arta Occidentului medieval

1. Arta Evului Mediu timpuriu. Perioada irnpropriu denurnita "barbara", ce corcspunde venirii, apoi instalarii popoarelor gcrrnanice, cuprinde, in domeniul artistic, mai multe realitati. Alia din secolele V-VI! este calificara.jn manuale, cand drept ana romans tarzic, cand drept ana germaruca, sau arta a EV111ui Mediu timpuriu, uneori chiar drepr arta bizantina. Arta aceste i peri oadc acopera inrr-adevar roare aceste aspecre, fiecare d intre compo nente COil feri ndu- i origi nal i tate.

La Ravenna, sub dornn ia III i Theodoric. incepe co nstructi a unor monumcnte importanre. cum ar fi Sam' Apollinare Nuovo sal! mausolcul regal, calificate deseori drcpt "romane" La Rorna dainuic marea arhirectura palcocresrina. 0 data C\I stabil izarea regatclor .riationale'', celc dona cornponentc esentiale ale epocii, "romanisrnul" si "germanisrnul", due, incepand Cll mijlocul secolului al VII-lea, la crearea unor arte locale. Con-

44

mbuna popoarclor gcrmanicc la crcarca artci mcdievalc din Occident sc margincsrc aproapc C:\Cll151\ In orfcvraric ~i la artclc mcraluhu. Lmailul cloisonne cste folosit PCl1t1'l1 dccorarca obiectclor de lux. simple fibulc sau, coroanc votive (Guarrazar). Dcscopcrit ill sccolul al XVII-lea la Tournai. mormaruul rcgclui franc Chi ldcric (t 481) nc rcstiiuic parura suverauului. dar $1 obiecrelc depuse alarun de el 0 data cu inhumarca corpului.

in Peninsula Iberica. sc dezvulta 0 arhitcctura originalfl incn din S~colu I al Vll-Iea. En poate fi uncori cornparata cu cditicii le siriene sau bizanrine din secolul al VI-lea. Bisericile San Pedro de la Nave. San Juan de Ballas sal! Santa Maria de Quintanilla de las Villas. de mici dimerisiuni. prezinra till plan care poseda 0 cornparrirnentare interioara de natura sa inlesneasca incercarile de boltire ale cdificiului. Sculptura din epoca invaziilor se dezvolra in rrei domenii: sarcofage, mobilier bisericcsc ~i capiteluri, Importului de sarcofage de rnarrnura de la Roma i se substiruie 0 productie locala, adcsea din piatra, dar si din marmura, in care predornina dccorul gravat, In Italia longobarda, ca si la Rorna, se dezvolta sculptura pe rnobilierul bisericesc. Aceasra se caracrerizeaza prin folosirea marmurei, cioplirea oblica, basorelieful inspirat din Antiehitate si adaptat la gustul epocii, entrelacs, motivele orientale si decorul anirnalier. La Cividale, la RO)l1a sau in alte locuri. baptisteriile. baldachinele de altar ~i lespczile de balusrrada sunt astfel decorate. In Galia, sculpturile Hipogeului Dunelor de la Poitiers, en si in Iralia anumite reliefuri din Aquileia stau rnarturie a divcrsificarii productiei care sc transforrna local si evolueaza catre EV111 lediu.

Manuscrisele ilustratc din Italia strabat Alpii si transmit influenta mediteraneana Europei de Nord, indeosebi Angliei si Irlandei. Din confluenia intre acest curent si reminiscentele aurohtone se nastc arra atat de srilizata a anluminurii irlandeze. In Carrea de la Durrow (Dublin, Trinity College library), unele pagini sunr impcdobite cu decoruri geomerricc. Sub trasaturi!e evanghelisrului Matei apare chipul ornenesc rratar intr-un stil realist si caligrafic. Aportul bizanrin se manifesta in Cartea de la l.indisfarne (Londra, British Museum). scrisa $i miniata la sfarsiru] secolului al VII-lea. Cartea de la Kells marcheaza apogeul acestui sril insular.

Prin aria carolingiana intciegem ana de la curtea lui Carol eel Mare in principal, pana In moartea lui Carol eel Plesuv (877). il]toarcerea la formele c1asiee, la eontinuitatea temelor decorative rnerovingiene. ell adop-

4<;

tarca unor elcmcnre irlandcze si asimilarca unor idci provcnind din Bizant ~i Orient pnn intermcdiul ltaliei de Nord, sunr caractcristicc pentru accasta pcrioada. in domeniul arhirccrural. aria carclingiana a dar nasterc unor brscrici ell absidc de altar ~I turnuri de fatada, dczvoliand lin stil masiv occidental (Corvey). Modelul de rnanastire csre eel intalnit la CcnrulaSairu Riquier, cu clausrrul siruat la slid de biscrica, accasra tiind inzcstrara ell doua mari turnuri CO' incununcaza cxtrcm inili Ie unei 11 an: foarte scurtc ~i accenrueaza prezenta color doua absidc de altar opusc. Monumenrul major cste capela palauna de la Aachen cladita de Carol eel Mare pe un plan octogonal si clcvatie pe dona ctaje (tribune), dupa modelul bisericii San Vitale de la Ravenna, Sankt-Gallen reprezinta manastirca cea mai desavarSlta: planul care s-a pastrar arata nu doar difcritcle aspecre ale bisericii cu dubla absida, ei si functia fiecarei cladiri a abariei. Absidele de altar ale bisericilor devin mai cornplexe, adoptand un sistcm de cripte inferioarc si superioare destinate liturghiei cultului relicvclor (Saint-Germain din Auxerre, Saint-Pierre de la Flavigny).

in epoca carolingiana, atclierele de decorate a manuscriselor miniate se inmuttesc in inalrele sfere ale culturii, Evangheliarul lui Gcdescalc infatiseaza stilul currii lui Carol eel Mare, Grupul de la Ada estc marcar mai dcgraba de Antichitate. Aile scoli se gasesc la Fu Ida, Corbie, Rei chenau si mai tarziu la Aachen. Rcims sau Metz.

2. Arta romanica Nu cunoastern eel mal adesea arhirecrura rcligioasa prcromanica din sccolul al Xvlea decat prin edificii rninorc cu nava $i absida rectangularc, accasta din urma fiind de dimensiuni rnai mici decar nava. Torusi, carcva cdificii majorc sunt bine cunoscute: biscrica abatiala de la Cluny II (cca 963-981), cea de la Saint-Michel-de Cuxa (eca 956- 975), san Beauvais, aceasta din urma scoasa la lumina treptar gratie unor saparuri recenre. Arhircctura caperiana din regiunea lle-de-France se rernarca prin cateva clad: ri inrcrcsante consrru ite in jurul anu III i 1000, dintrc care 0 parte a bisericii abariale Saint-Germain-des-Pres. Aeeasta din urma a jucat un rol important in raspandirea sculpturii romanice timpurii i a formelor arhitecrurale ale eiopotni!ei-p nie.

Telmenul "romanic" este un tenncn arbitrar_ EI a fost introdns In seeolui al XIX-lea ~i pare a fi in legatura eu "Romania" in care-fii afHi raspan-

46

direa gcografica 5i cu arta romana din care sc presupunc ca si-ar rragc originca.

L,} confluenta intrc ana carohngiana si al-ta romamca. arhitccrura ottoniana rarnanc loarte fidcla modclclor palcocrcsrine. Marile brscrici ell transept, adcsca regular, Si accperarnant in sarpanta sunt luminare prin fcresrrc largi. SUPQrLuri lc can: dcspart nava de colarcralc sunt oraruluite in a licrnanra rcgulata. Dc la cpoca carol i ngiana. biscrica orroniana 1110~tCnestc gusrul penrru absida dubla care va consrirui curand un st il masiv occidental sau H'eslil'erk, ilustrat de pilda de Sankr-Pantalcon din Ki:iln,

La Sankt-Michael din Hildesheirn, monument consnuir de Bernward, .masivul' occidental csrc pe depl in intcgrat cdificiului si corului oriental. La cclc doua exrrernitati ale navci se dcschid dupa 10 I 0 doua adevarate rransepturi cu tribune formand feresrre regulate.

Datorira artci rornanice timpurii, din Italia seprcnrrionala pana in Catalonia, trecand prin Galia meridional a, Ull tip de edificiu religios caracreristic esrc reprcdus la infinit. Folosindu-se pierre degrosate cu ciocanul,

- si sub influenra ccnstructiilor din caramida, acesre edificiisunt cladire ell un aparciaj regular mai degraba rnarunt. Una sau mai multe nave sunr incoronate de una sau ma i mu lte a bsi de scm ici rculare cu sau tarn transept proeruinenr. Zidurile sunr foarte grease, suporrurile solide iar feresrrele purine Si ingustc Edificiile sunt acoperite cu 0 bolra ,,In leagan" pe dublouri pentru nava principala ~i cu bolre cu reliefuri pentru cele laterale. Solul absidei este uneori suprainaltat pentru a face loc unei cripte.

In timpul prirnei jumarati a secolului al XI-lea, asisrarn la incercari izolate de decorate a fatadelor (Saint-Gems-des-Fontaine .Saint-Andrcde-Soredc) si a capitelurilor in locuri departatc uncle de celelalte din punct de vedere geografic. Experientele sunr variate: decoruri geometrice in vaile fluviilor Aisne san Oise, capiteluri din sruc la Sainr-Rerni din Reims, in care figura orneneasca l$,i face aparitia. capitclurile de la Sainr-Benigne din Dijcn; eforturi similare pOI fi idenrificare In Normandia, I~ Paris sau pe valea Loarci (Orleans, Saint-Benoit-sur-Loire).

Tncepand eLi ulti lila trei tile a seco lulu i a I XI-lea, catre s fiirs irul secol Lllui, arta romanica i~i face aparitia pe dcplin consriruita Til Europa occidcntala Bolrita in intregime, biserica este sprijinira de conrraforti. Esre invadara de Llil important decor sculptat care se dClvolta indcosebt in JU11.11 portaIlllui, prceul11 ~i in biserica ~i in claustru.

47

Tipul eel mai cunoscut de biscrici romanice este eel legar de drurnurile de pclcrinaj carrc Santiago de Cornpostcla. Estc ilustrat de bisericilc Saint-Martin din Tours. Saint-Martial din Limoges. Sainte-Fay din Conqucs si Saint-Sernin dill Toulouse. Biserica esrc impiinila in trei sau cinci nan dirure care eea ccnrrala csre bolrita . .in leagan pe dublouri iar celc latcralc prczinia rclicfuri decorative, Suporturile sunt pile. care poarta greuratea edi ficiului. Mai multe tribune dcstul de largi inrregesc ansarnblul

Strans legata de mareacreatie arb irccrura la, scu I plum, 0 data eu ineepurul seco lu lui a I X Il-lea, acopera edi fie i ul. Cap i tel uri i storia te S i fri ze impodobesc interiorul $i exteriorul monumentului. Printre rnarile terne sintetice si vizionare pe care cornanditarii si arristii rornanici aleg sa le reprezinte pe tirnpanurile fatadelor, descoperim, dupa 1120, viziunea Apocalipsei lui loan cu Maiestatea divina. cele Patru Fapruri Vii ~i cei Douazeci si Patru de Batran] (Moissac), Inaltarea lui Cristos ca fagaduiala a intoarcerii sale (Cahors), si Judecata de Apoi (Autun, Conques).

Cat despre clausrru, acesra este rezervat comuniratii religioase. De-. corul sau, care apare catre 1100 la Moissac, corespunde, asadar, menirii sale: scene din Vechiul sal! Noul Testament, cicluri hagiografice san profane, imagin i inspi rate de bestiarii, decoruri florale, persona] e in p ici oare ocupand un pilastru sau 0 coloana etc.

Fara a avea stralucirea luxoaselor manuscrise din epoea carolingiana, manuscrisele miniate din epoca rornanica sun! foarte importantc. lmperiul mosteneste direct rraditiile carolingiene. in Anglia. se irnpun scolile de la Winchester si Canterbury. Alte centre, nu rnai putin ilusrre, produe manu elise valoroase: Saint-Martial din Limoges si Cluny in Franta, Ripoll in Catalonia sau Rorna In Italia. Marii artisri destinati sa execute picrura monumentala i~i fac ucenicia in aceste scriptoria. Cateva marrurii interesante arata ina Ita calitate a policromiei edificiilor Saint-Savin-sur-Gartempe sau Berze-la-Ville (Franta), Sant"Angelo in Formis (Campania, Italia), Reichenau (Gerrnania), Sant'Orso din Aostasi Novara (Italia de Nord). Tahull (Catalonia),

3. Arta goticii. Termenul "goric", repus 111 valoare de scriirorii rornanrici, defineste un stil care inflorestc pc deplin In Franta de Nord in secolele al Xll-lea si al XII1-lea. Cu toate acestea, unele monumente anterioare prezinra deja in mod izolat anumire caracteristici ale edi ficiilor din

48

sccolul al XIII-lea. Soluriile tehnice. precum arcul frant si bolla in ogiva. pe care ana gotica Ie va folosi. au fosr deja urilizate la construirca unor cdificii romamcc, Ceca cc se schimba. 0 data cu progrcselc tchmcc ~i srandardizarca lucrului arh itccrural. stint spiritul SOCiCI~lli i ~i purcrile ceonomica. poliucf ~i rcligioasa care 0 couduc.

Cisrcrcienii propun, ina in l<:: de sfarsirul sccolului al Xll-lca, 0 reacric rap ida fata de lux III soc ictati i. i ndeoseb i fa!d de eel a I ClUIl isicni lor. E i pr~conizcaza austentarea muncii, racerea si saracia. Acest ordin cunoasre Lin rapid si srralucit succes artistic in Occident (Foutenay, Poblet).

Inainte de 1140, fatada occidenrala a catedralei Saint-Denis of era primul exernplu de implinire a portalului gotic. Statui lc-coloane (Chartres) inlocuiesc persoriajele asezare in arnbrazuri ale epocii romanice: personajele se intcgreaza prin coloana In arhircctura fatadei. In vreme ce reusita arhirecturala a abatelui Suger la Saint-Denis inspira irnediat consrructia in plina desfasurare a catedralei de la Sens, un nou tip de catedrala pe parru niveluri de elevatie se raspandeste inrre regiunile Champagne si Flandres, Notre-Dame din Noyon, a carei constructie S-C1 desfasurat in perioada 1170-1180, prezinta un transept foarte important si rotunjir. EtajuJ Iri(oriulI1-uhli coboara la al doilea nivel de elevarie. Aceasra schema va fi reluara la Scissons. 0 data cu dedublarca dupa rnoda normanda, se ajunge la Noyon la 0 zvelrete sporira a edificiului $i 0 luminozitare mai pronunrata. Transeprul catedralei de la Laon, rnarginit de colaterale si prelungit spre est printr-o capela la fiecare din cxrrernitatile ale, poseda tribune ea si nava edificiului. Mal obra, dar mai greoaie dedit eea de la t oyon, catedrala de la Laon ramane edificiul eel mai reprezentatival artei gorice tirnpurii. lmplinirea acestui stil se manifesta la Notre-Dame din Paris. Inceputa in 1163 de Maurice de Sully. corul esre rerminar cafre 1180 iar nava carre 1200. Patru cclarerale insotesc nava principals, prelungindu-se in jurul corului intr-un dublu deambulatoriu, Edificiul estc strabatut de un transept neproern i nent.

In jU!11i anilor 1200. un moment artistic de cotirura lsi face aparitia in Occident. Prca putin vizibil pe plan arhitecrura], el intervine ruai cu searna la nivelul artelor figurative si se caracrerizeaza In escnta printr-o intoarcerc la stilul antic ( icolas de Verdun).

In urma unui incendiu, caredrala de la Chartres este recladita incepand ell 1194. Lucrarile incep Cli nava, continuftnd ell coru! ~j Cli transeptul.

49

Cladirca csrc rcrminara catrc 1120 SI sfintita in 1260. Llevatia IJa\'CI IlU mai cornporra dedit rrci ctajc eu suporturi alternate. un /l'i/i)I'illlll de tip contmuu si Icrcstrc inalte foarte ample. Planul e~te foartc dczvoltat: trci nave. un \aSI transept CII colareralc .;;i cor cu dubla colatcrala ~i dearnbulaioriu cu capele reicnanre.

Formula arhitecrurala a catcdra lei de la Chartres cstc urmata IJ Soissons si rnai ales la Reims. Planul estc perfect echil ibrar: nava foarte lunga ell trci nave latera le, transept rna i larg facand corp comun ell corul prcvazut ell un deambulatoriu ell cinci capele reionante. La Arniens, consrructia este intreprinsa de cpiscopul Evrard de Fouilloy, in 1220. Sunt cladite nava, farada, transeprul si corul ale carui capele reionante sunt real izarc aproxirnativ lntrc 1247 si 1269. Formulci de la Chartres i se opunc carcdrala de la Bourges, incepura catre 1195. Dotata cu 0 cripta, arc dona colatcralc duble care se prelungesc, fara transept, prinrr-un dearnbulatoriu dublu ell capele reionante desparrite unele de altele. Bolrele sun! sexpartite iar suporturile sunt alternate. In elevatia pe trei eraje, Iri[o,-iwl1-lIl se dezvolta In derrirncntul fcrcstrclor inaltc

De raspandirea cultului marial sc lcaga unul din aspectele cscntiale ale iconografiei gotice, CLI portaluri consecrate incoronarii Fecioarei Maria, precurn la Scn I is carrc 1·170. f n bi serici Ic din tarile sepren tri ona lc, vitraIIUI inlocuieste prerurindeni pictura murals. Tendinrele pc carl;' le-am vazut cxprimandu-se in epoca rornanica incep sa se afirme, Stilurile locale se dczvolra tar tendintclc se diversifica. 1n sccolul al XIII-lea, un stil califieat drepr clasic isi face aparitia la Chartres 0 datil Cll vericrcle lui Carol eel Marc Carre mijlocul secolului, Sainte-Chapellc din Paris ne of era un sril mai rapid, agil si flex ibil. Virraliul influenteaza miniarura 111 timpul secolului al XITI-Iea, cu culorile sale rosu, albasrru [nellis ~i folosirca abundcnta a aurului. Stilui devine linear catrc ruijlocul veacului iar pictorul de carte se descaruseaza de constrangerile traditionale.

La cumpana secolelor al XIII-lea ~i al XIV-lea, doua tendinre se fac simrire in constructia carcdralclor goticc. Prima se situeaza In prelungirca expcricntelor antericare si esre i lustrata de opera lui Jean Deschamps si catcdralelc din Clcrmond-Fcrrand, Rodcz si Narbonne. eta de-a doua cuuta 0 unitatc spatiala interioara In care contribuie ilurninarca care parrunde In edificiu din abunden!a daiorita liirgit'li deschizaturilor. Este 0 arhitcctura aerara ill sanul artei reionante (Metz. Strasbourg, Troyes). in Anglia,

50

stilul decorat (Exeter, York, Ely) multiplica ncrvurilc, introducand un decor sculptat. Sudul Franrei (Eglisc des Jacobins de la Toulouse), Spania (Burgos. Leon) ~i ltalia urmcaza cai difcritc. La Florcnta. bisericile Santa Maria . ovclla, Santa Croce ~I caredrala i lustreaza adaptarca rnostenirii paleocrestine la noutatile goticului.

in cursul secolulu i al XIV-lea. arta staruara predomina printr-o producrie foarte abundenta de Fccioarc ell Pruncul din alabasiru sau piatra 5i panouri de retablu care sc raspandesc in toata Europa. Orfevraria evolueaza iFecioara dall.litii de Jeanne d'Evrcux catcdralei Saint-Denis. pastrata la Luvru) in interiorul cdi ficiilor apar dccoruri sculptare policromc (retabluri,jl/he-Llri. irnprcjmui I'j de coruri). Dintre sculptori, Andre Beallneveu inoveaza in gisantulilli Carol al V-lea, sculptand un portret realist. In secolul a! XIV-lea prolifcrcaza artistii de curte ~I productiile provenind din comenzi private (capela de la Rieux, Toulouse). Cateva sculpturi pot fi caracterizatc inca drept monumcntalc (Beall pilier de la Arniens, staruile lui Carol 01 Vlea si Jeanne de Bourbon de la Muzeul LuvnuIn Spania, secolul al XI V-lea continua 5a se bucure de contacte cu Franta, nuanrate in zonele estice ale tarii de influenra italiana. Dincolo de cxcrnplele de la Burgos ~i Leon, aceste rclatii arata apoi evolutia stilului si transpunerea rnodelelor franccze (sala capitulara a catedralei de la Pamplona). in ltalia, opera marilor artisti ai sccolului al XIII-lea influcnteaza producria sculprata a primei JUJ1121ta\i a sccolului urrnator, Nicola Pisano ilusrreaza roara rona Antichitatii in catcdrcle monumenrale de la Pisa si Siena. Giovanni Pisano, Arnolfo di Carnbio si Tino di Carnaino rcprczinta ana gotica a Toscanei. imprcuna cu Andrea Pisano (portile Baptisreriului de la Florenta) si Andrea Orcagna (tabernacolul de la Or San Michele). Picrura este dominata de opera lui Giotto la Padova si la Assisi. Monumentalitarea, apropiata pc alocuri de opera sculptara, calitatea tratarii ~i stilul sau atilt de caracreristic ii confera lui Giotto Lin loc apartc in istoria artei. Santierul bazilicii San Francesco din Assisi cstc, In timpul secolelor al XIII-lea ~i al XIV-lea, un conservator de pictura prin care tree cci mai rnari maestri italieni: Giunta PiSJIlO, Cimabue, TOITiti, Rusuti, Cavallini Si Giorto: la incepurul sccolului al Xlv-lea, acesta din urrna lucreaza la Padova. in para lei, la Siena, Duccio realizeaza rctablul altarului principal al caredralei. In anrurajul lui Duccio intiiln im al1i~ti precum Simone Martini Si cci doi frali Lorenzetti, Pietro (1305- I 345).'1i Ambrogio (1319-1347); aces-

51

ta din urrna executa frcsce!c HI/Jlct ~ll\der i ruvernar, de Ia Palazzo Pubblico. Instalarca papilor la Avignon arrugc numcrosi arristi. Prinire c i, pi.' Simone Ivhlltini. care moan: acclo in 1]44.

Uluma pcrioada a artcr goricc csre CtiIIOSCLlI[1 sub dcnumirca de gUliL' flamboaianr. Meccnarul domina cornanda arristica. iar pcrsonaliiati lc arustiler ca ararc SUJ1l dill cc in cc mai CUI10SCutC. Uniratca sriiului provinc din calatoriile acesror arristi, de la Paris la Avignon. la Praga. 13 Koln sau la Milano. Dijon devine un mare centru de productic.

Arhitecrura se caracrerizeaza prin divcrsificarca Si ccmpl icarea planurilor, prin unificarea volumelor interioare $1 prin inrnulurca nervurilor boltilor, liernes sau tiercerons. Pilierele se simplifica iar cxtcriorul edificiului. ell 0 mare profuziune de vfirfuri ~i pinacluri, devine in acelasi tirnp spectaculos si supraincarcat. in Anglia se dezvolta un stil apartc numit perpendicular (Gloucester, Cambridge). Accasta arhirectura este insotita de o sculptura in serviciul cornanditarilor. iar artisti i parasesc Parisul spre a merge la curtile lui Jean de Berty la Bourges sau Filip eel lndriizner la Dijon. La Bourges, observant prezenta lui Andre Beauneveu si a lui Jean de Carnbrai. in Burgundia, sculptura de la sfarsirul Evului Mediu poatc fi rezumata prin manastirea de la Charnpmol '. i Claus Simer. Opera majora a sculprurii burgunde cste Putut tui Moise, realizat intr-un stil nou, monumental $i baroc. Printre artistii care-i succcd lui Claus Sluter figureaza Claus de Werve, Jean de La Huerta ~i Antoine Le Moirurier, Pe plan iconografic, ternele de predilcctie sunr Cristos indurerat, Fecioara rugdndu-se, Coborarea de pe cruce si Punerea ill mornuiut. Sculprura gorica Iranccza intredeschide, 0 data cu Michel Colombe, poarta Rcnasterii,

in domeuiul pictural figureaza inaintc de toate scria de manuscrise sau carti de rugaciuni miniate pentru care marii dernnitari manifcsta 0 afectiune deoscbita (Tnis riches Heures du due de Berrv: Hewes de Rohall). in Nord. Jan Van Eyck (cca 1390- j 441) impune un realism core conrrasteaza cu luxul goticului international. Gustul pentru detaliu ~1 cercetanlc asupra perspectivei si luminii accenrucaza impresia de bogaiie crornatica. Traditia eSle continuara de Van del' Weyden ( 1400-1464). D. Bouts ~i H Memling. Acest gust flarnand se raspandcste in Franta si In Sud (Nicola, Frorncnr). Catalonia din a doua jumatate a secolului al Xv-lca sc desprinde de experientele goticului international (J. Huguet). In Franta se pctrece acelasi fcnomen (Jean Fouquer). Unul dintre pictorii care au cu-

52

noscut un marc succcs arat in secolul al XV-lea edt ~I ill sccoiul <11 ,\,\-le'd esrc Hieronymus Bosch (1450-151 (i}, contcmporan cu l.ippi ~I Borticclli. Continurul rcligios al rablouri 101' sa lc, care esrc o ogl indirc a societari I in care traieste. (orta tiintclor monstruoasc pc care Ic pictcaza (Guir//I/{/ Desli:ilriri/or. i!lclllllwHtlilagi/or, Car (II/iill) sc afla la aruipozi de forrnclc Rcnastcri i iralicne conternporanc.

IV. Artele neoccidentale

I. Ar ta hlzantina. Importanra crescanda pe care 0 capara zonclc orientale ale Mediteranci la sfarsirul Imperiului Roman. indeosebi incepand cu secolul al IV-lea, se concrcrizeaza sub domnia lui Constantin 0 data eu crearca Constantinopoiului Torusi, abia in vremea lui Justinian. in cursul seculului al VI-lea, Bizantul devine un imperiu fasruos din care se pasrreaza uncle monumenre stralucite. La Ravenna. capitala occidental a a irnperiului lui lustinian, putern urrnari evo lutia forme lor arhitecturale, precum ~i a arrei figurative a rnozaicului in cursed secolelor al V-lea si al VI-lea. Carre mijlocul secolului, Mausoleul Galle: Placidia apoi, atunci cand Tecdoric instaleaza in acest oras. inccpand cu anul 475, curtea osrrogotiler din Italia. arhitccrura si decorul biscricii San!' Apcllinare Nuovo ~i a Baptisteriului Arienilor ilustrcaza continuitatca monumental a a artei rornanc rarzii. La finele primei trcimi a secolului al VI-lea. bazilicile San!' Apollinarc in Classe si San Vitale consriruie versiunilc occidentale ale artei epocii lui Iustinian, Aceasta estc ilustrata In mai mare masura de bazilica Sfanra Sofia din Constantincpol, cdificiu care poseda 0 elevatie inzcstrata ell till eraj de tribune si Cll rernarcabile cupole, 'precurn si de mica biserica a Sfintilor Sergiu ~i Bacchus. Dupa pcrioada iconoclasts marcata de i nrcrd ictia de a reprezcnta i magin i figurari vc, d i nasti a macedoncana (867-1056) inlesncste rcinnoirea activirarilor arristice. Prcductia figurativa cstc concenrrara rnai ales la Constantinopol (Fcnari Isa Carmi). in Grccia (mozaicurile biscricii Sfanta Sofia de la Salome. caroliconul rnanastirii Sffintul Luca din Phocida, Nea Moni din Chios), la Kiev (SITmta Sofia) ~i in Cappadocia (nisericilc rupestre de la Gbrcmc). Intre Renasterea rnaccdoneana ~i cea a Palcologilor (secole!c Xl-XIII). arra bizantina evolueaza In cautarca unei exprcsii proprii si medievale. Mozaicurile bisericii monastice de la Daphni, langa Arena, deschid calea spre

53

un manicrisrn pc care-l rcgasirn in biscrica SfIll1tul Gheorghe din Kurbinovo (1191), jntre cclc doua pcrioadc, se cuvin mcntionatc. in afara limitclor srncre ale Irnperiului. bogariilc bizantinc ilk Sicilici normande (PaICI1110. Cefalu. Monreale) Cii bazilica San Marco de la vcncua. lnccpand ell secolul al Xl ll-lca ~i palla la cadcrca lmpcriului in 1453. ana bizan(ina a Evului Mcdill umpuriu Se dczvolta in manicre diverse in ficcarc rcgiunc. Transformarilc SHIH pcrceptibilc in brserica Illiinastil'i i din Chota (Kariye Carnii), in cea de la Pammakaristos (Fctyic Camii), la Misrra in sudul Grecici, la Novgorod in Rusia sal! in Serbia. jn alia bizantina, artcle scmpruare ~i icoanele (picturi rcligioasc pe panouri de lernn) au 0 insemnatate aparte.

2. Arta Islamului. in secolul al VII-lea al erei noastre se naste Lin urias imperiu, cu 0 civilizatic si 0 cultura care capata contur cu marc rcpcziciune. Mahorned, care, pornind de la Mecca si Medina, da nastere erei islamice, dcschide calea cxpansiuni i noi i crcdintc In a fara gran i rclor peni nsulci arabice. Isroria Islarnului poate f impaqita in mai multe "blocuri", in fUI1C\ic de diferitclc cvcnirncntc ~i zone geograficc. lnccpand CLi anul 660, dinastia Omeiazilor dcrnnestc asupra inrrcgului Imperiu. Omeiazi lor Ie succed Abbasizii, apoi, in sccolul al X-lea, Fatimizii cuceresc Egiprul si Siria. Carre mijlocul secolului al Xl-lea, Selgiucizii parrund In Asia Mica. Domnia acestora cstc inlocuita cu cea a mougolilor, CMe ajung In val uri succesive pana In India, deja In parte islamizata. Ultimul mare imperil! musulman estc eel otornan a carui istorie se intinde pana in sccolul nostru. in Occident, Islamul a domnitln partea rncridionala a Peninsulei Iberice pana la cuccrirca Granadci in 1492. AI1a islamica poseda, de-a lungul unei arat de indelungate istorii, unele clemente care-i sunt caracteristice si care se rnentin in cursul veacurilor, Ca fenomcn rcligios si politic. alia islamica ce se manifest'! din Peninsula Iberica pana In China nu este unitara, inrrucat asirni leaza tradi ti ile a Iii srice ale fiecarei regiuni, in folosirea culorii, decorul este figurativ in palate. bailc princiarc ~i anlurninuri, si exclusiv geometric, vegetal sau epigrafic in moschci: In folosirea luminii recunoasrem marile creatii. in orase, madrasele, scolile coranice ,~i bazarurile, iar. in afara oraselor, caravanseraiurilc, figureaza prinrrc cHidirile eele mai carac!enstiee. Arhiteclura puterii este iluslrat11 prin castele Intarite dm piatra datand de la incepunll al1ei Islam ice (lordania)?i l11ici pavili-

54

oanc, in special cclc ale rurcilor. Constructiilc de 13 Damasc. Istanbul, Granada xau din India suni dcoscbit de prcstigioasc. vloschcca reprezinra edificiul ccl mai caracrcrisnc. ca lacas de rugaciunc ,i al vicui cotidicnc. Tipologia cste fixata inca de 1<1 inccput (Damasc. Cordoba. I,-airoll,ln: planul-tip poscda 0 curl': de mtrarc inconj lira IiI de porucun. prelungita printr-o marc sa la de rugaciunc in lundul carcia Si pc acccasi axil sc afla IJllhr(ih-ul, car" i nd ica d i recti a ell trc M ceca. M oschcea icsc ill cvidenta in oras gratie minarerului a carui evolutie arhirccrurala poate fi infatisata de-a lungul secolelor, Arhitcctura funcrara a rnorminrclor si a mausolcelor este fQ(II1e importanta in masura in care lcgea coranica staruie asupra ingroparii rrupului si a scmnalizarii sale verticalc (rnormanrul-spiral-colcgiu Qalaoun din Cairo, mormantul lui Tamerlan de la Samarkand, mormantul Humayunilor de la Delhi, Taj Mahal de la Agra etc.), 0 arta islamica aparte se dczvolta In Africa Neagra,

J. Arta Asici orientale. Tntr-un dorneniu urias in care se afla reunite rnai rnultc arii de specializarc a isrorici artci, nu putem evoca aici reate civilizatii!e Asiei Centrale .~i Orientale; ne vorn rnargini sa rrecern in revista pc scurr ce le trei traditi i art istice ale I ndi e i, Chi nei si J aport iei. Arta ind iana nu poseda 0 un itate abso lura, c i corcspunde unor rrasaturi caracrcristicc generale legate de societare si culrura care se manifesra prin forme ~i lin stil aparre. Astfel, putem distinge cinci crape mari: de formarc (2700- 1500 a. Chr.), de dezvoltare autohtona (secolul al Il-lea a. ChL - secolui al XIII-lea p. Chr.), islamica (secolele XIII-XVI), mongolii (sccolele XVI-XVlII) si de colonizare si indcpcndenta (secolele XIX-XX). ReJigiozrtatea. dependents de filozofie. existcnra unor normc estctice proprii si rolul jucat de sirnbolism si de astrclogie In iconografie sun! elernentele principale ale acestei arte, Dupa 0 perioada de contactc cu civilizatia mesopotamiana, apoi de patrundere a influenrei grece~ti (secolul al IV-lea a. Chr.), lndia dezvoita srilurile Gandhara, Mathura ~i Amaravari. Monurnentele c ladite, asa-numire Ie 5 tupa. sunt adaptate la bud ism, Ana esre siruata arunci in 7.Ol1a Gangelui si la sud de lndus (Sanclu. Marhura). Pcrioada Gupta (secolele [V-VI) constituic un moment de maruritarc ,5i de monumentslitate, caracteriz1lt printr-o sculpnll'ii putclllic crolidl ~I picnll'i Illurale care impodobesc arhitectura rupestrfl (Ajanta), in cele di n umla, situri Ie nlpcstrc de la Ellora ~i Elephanta, tClllplul XVII de la Sanchi ~i multc alte monu-

55

mente ilusrrcaza sponrca rolului sculpturii. care acorda 0 importanra privilcgi ara figuri lor fem i n inc. I nccpfind ell sccolul a I X I -I ca. tillii mi (area anci I nd iene sc acccntucaza ° data c II a [I I"IllJ rca ti pll r i lor rcgi on a I c' P a tru nderca arh itecruri i musu h I lillie' i nrroduce cupo I~ acolo uudc domi nil acopcrisul piramidal. in line. in raporr ell arra Indiei. se cuvin obscrvaic 1<;;11 itatile din Cey I 011.1\ fgarllslan. Asi a de Sud- Est (Java. 80 robudur A IIgkor. C hampa. Siam, Birrnania) si din Himalaya (Nepal, Tibet)

Arta chineza acopera 0 imensa perioada ClIIlOSC\lUi In ti12ele sale ccle rnai vech i gratie sapaturilor de la Anyang $i prin primele sri IUI-i ale epccii Shang, vase zoornorfe care contribuic la rasparidirca srilului animalier si a gusrului penrru parun si podoabe. Epoca Regatclor Combatanrc, cafre mijJocul milcniulni I a. ChI'. esre CCJ J lui Can fucius, caracterizara prin aparitia sculprurii (poarta Cleveland). Oglinzi Ie sunr mij loacc importante cle difuzare a forrnclor Contactcle ell aria anirnaliera eurasiatica due la aparitia flgurii umane. Epoca Han (sccolul 31 Ill-lea a. ChL secolul al lll-lca p. Chr.) accentucaza schimbnrile cu Apusul; vase!e. statuerele din bronz, figurinele din lut ars, pietrele cizclare, oglinzile Si arta lacului sum crninarnentc decorative. Inrre secolul al Iv-Iea si sccolul al Vi-lea p Chr., in epocile Wei si Souei, arta bndista patrunde In China, iar In epoca Tang (618-907), cucerirea Asici Centrale provoaca 0 influenta a artei iranicne, mai cu scarna In ceea ce priveste ceramica si impodobirca oglinzi lor Ana funerara se man i Festa in cai i de I a Ta izong si st atu i le funerare de la KaoTseng. Raspandirea arhirccrurii budisic sc oglindeste in nrofuziunca belvcderelor ~i a turnurilor de paza si adaptarea de catre chinc·zi a asa-numirelor sttipa, care devin pagode (Song-chan, Chang'an). Epocile Song si Yuan (secolclc X-XIV) ilustrcaza evoluria raoismului 5i locul dill ce i[1 ce mai mare ocupat de picrura atar in cerarn ica, cal si In scu Ipnll''i. si rna i cu seama In ccea ce priveste rulourilc picrate. Traditia picrurala chincza asociara noilor tehnici cunoasre 0 istorie autonorna In tirnpul perioadcior Ming (1368-1644) ~i Qing (1644-1912).

Civiliza(ia ehineza intluenleaz6 a[1a Japon ici illcepiind ell finele secolului al VI·lea p. Chr., in epociJc Asuka ~i J-IJkllho (templul de la Hor)'llJi). ReiD (i i Ie Cli Chi 1l3i ntroduc statllal'~ bud is Iii (Todaijl, Ko fukul i). U 11 i versul mall astirilor conlTibuic inca de la incepunll epoci i Heian (794·1185) la cElli. !area unci originalitiili Ilipone care coincide cu ruptura de China (seeolul

56

al rX·lcJ) Si valorificarca scricrii ca alia grafica. Civilizaiia rafinata a epocii Fuj iwara (t;44-1 185) se caracterizeaza prin srabihrca upului de Buda ~i scrijlc de picturi hicraticc impodobitc ell foi[ii de aur I':poca Kaniakura ( I I ~ 5· I J JJ) sc evidcnti ilzii pri 11 i Ius! rati i le cart i lor ell slIb iccre POPlllure ~i cu lczendc budiste (Hi!i/i !II(l/wg(lfari) si prin OPCI"J sculptorului Unkei ~i a ~;olii salle. Epocile Muromaclli ~I Azuchi-Momoyama (secoleIe XIV-XVI) CUIlO';C dczvoliarca fi lozofici Zen ~i a influcntci picrurii chiueze j n In v in, reprezentate de opera pietori lor Sesshu si Sesson, prccurn ~i de scoala de picrura a farnilici Kano Pe plan arhirecrural. sun! cle remarcat templele zen. vilele imparatilor, ternplele de la Nikko. pavilioanele penrru ccrcmon ia cca iului ~ i gnidini lc Seco Ide JI XVII-lea ~i al X V I I l-lea slim dominate de incepnrurile stampei ~i evoluria arelierelor de pictura in cdc din l1111Ja, rclatiile ell tari Ie strai ne fac cunoscutc opcrele maestri lor srarnpei, ale caror productii devin 0 sursa de influenta asupra artei occidenta Ie (H okusa i, Hi I'OS higc).

4. Arts conrlnentetor american, african ~j oceanian. A rezuma in careva randuri arra a t rei conrinente ale planetei ~ i a arator seco Ie de civi I izati c csre 0 absurditate, dar a le rrcce sub taccrc pretcxtand exigentele spec i free unei III crari de m ici d imensi II n i ar fi s i 111 a i gray.

America precclumbiana reuneste sub aceasta eticheta cornoda 0 multitud in c de civi I iZJ ti i ~ i culturi, in M ex ic s i in America Central iI. nta iasi i poseda 0 arhitecrura si un urban ism foarte elaborate. ell piramide, temple si palate oranduite intr-o civilizaiie de cetari ierarhizate (Uaxacrnn, Tikal. Piedras Negras, Palcnque). Scricrca lor hieroglifica are 0 inalra valoare deeorativa: s-au pastrat mai multe codexnri, Aztecii lsi au capitula in cen(rlll Mexicului, la Tenochtitlan. Arta 101' foarre rafinata esre pe rnasura boaatiei scri eri i lor pi cto- idcozra lice. Pri n tre ansamb I uri lc urbane. ce I e de la Teotihuacan. Cholula. t\i1o~t~ Alban sau Mitla ilustrcaza binc arhirecrura marilor pirarnidc ctajarc, cu sanctuarul in varf .~i cxistcnta de edi ficii C\ plan rectangular. Civil izaria azteca se earacteri7.eaza si ea prin realism\! seu Ipnl ri i mOil umelltal e S i ~[rilllsa sa dcp~ndel1l~l de arhi teclllriL pri n prdu c rarca m eta I e I or pre! i OJse. pri n milst i Ie Cll i nCnlSlali i de pi c rrc cu I orall sip l"i!1 eoclexuri. in America de Sud. c iv i I izu{i i Ie andi ne eli nCo 111mb ia sa 1 Ecuador sunt adesea eclipsate cle arta incasilor din Peru (miJlocul secollllui a I. XV-lea- 1533), care impresioneaza prin grandoarea ~i stnllucirea urba-

57

nisrnului (Mnchupichu) -ar cuvcni sa aminrim ,i CI\'i!iz3ria occidcnlata 3 co uncnruhn amerrcan m cpocite colomala I rllstcolomalfl, indco,,:bl dm pc IlI.J.!" cxpansrum I lnspa n ICC

Strrdiul arrci atricanc unc dcopotriva de ''In,,ll1glc ~i de I rona .!Mel 'I a IIbl'lrat imr-o larga ma'lmi ana l x iden al.1111< lerna. ('uno,lIm..:! c 'lLlJ~Ire dcspre .. 1<':0,;,1 -ubicct sum inca fragm.:nt;m.: ~l au progresat IlWI illc~ in domcniulllblcd.:iur ~culptdlC ,\O:C,IC<I dill unna .''': rcfcra ill IIHJJ til r cct la riturilc vretu coudicne i rcligroase. In afar" de sculptura, arhitccrura, adeseori efemera, precum ~i dccorul SElLI, ne SIIIlI rnai [Jutin CUIlOScLlte, Activitatilc piasticc nu se margincsc la sculptura de rcprezentare, ci sc extinct de aserncnca la pictarea trupului ~i fabricarea de arme. Printrc rnarile popoare creatoare se nurnara dogomi din nordu] ~i centrull':igerului (Mllli): rnasri si statui urnane cornparabrlc cu staruara Barnbara: in aceasia rcgnme. tesurul estc un clement important al producuer aru rice. in zona celor Trci Volre. populaua Lohi. fermata dm tarani crescaton de animale. produce o sculptura ascciata direct pracncilor divinatorn, populatiilc Bwa ;;1 Bobo folosesc rnasn dill lernn sau frunzt penrru culrullui Do. lmpodobuc cu un decor geometric Litoralul Guineei adaposresre populatii cu un gust pronuntat penrru policromia sculpturii. In nordul Coastei de Fildc , Iriburile Senufo Still! mari producatoarc de SCUlpIU!'(i. rna: cu seams in jurul ternclor femef ducand nn cos pe cup, fcrneii sezand ~i barbarului calarc. Populariile Akan au cunoscut ncgorul ell aut' ~i confectioneaza bijurcrii ropite cu ceara pierdura in vechiul Dahomey, insemncle nobiliarc, obiccteie rC!igioase si sculptura de stann Si de rronuri reprezinta producriile prmcipale. Bronzul cste prelucrat in zonele Xigeriei SI Beninului, Connnenrul african cupnndc nurneroase popoare produc;itoarc de ana. cu caracteri _ tici srilisnce foartc variate, care stau manurie i.l C\ olunei tehmcilor, a folosmi prefcrentiale a lernnulm ., a fabricarn de obiecte e entialmenrc funqionale. Acelcasi date pOI fi aplicate artcr conrinenruhn occaruan, alcaruita dill obiccre uzuale, nrualc, magire si religioasc.

V. Renasters, baroc ~i clasicism

Arta capata, in timpul Rcnasteri i occidentale, un Ioarte mare prestigiu pe l<loga cclclalte activitati intelectual

5

rtistul si rnunca acestuia sum la lac de cmstc. in vrernc cc mc cnatul pnncipilor domina artclc, Iruoar rca la trccut pcrmite rccupcrarca latinitaui si clcmsmului pnn modclclc arhitecruralc ale xiificiilor anucc. Rcnastcrca nu csre un fcnomen exc lusn ualian, ea cuprinzand intrcaga Europa umanista La Florcnta, in cursul sccolului al Xv-lca (Quattroccnto),

osimo si Lorenzo de' Medici fac din acest OI'a~ 0 noua Alena a literelo;' si artclor. Masaccio, Donatello ~i Brunclleschi sun! precursorii Rcnastcrii,

Arhitectii florcntini adopta la inceputul sccoluhri al Xv-lca fonnele arhitccturale elaborate in lumea annca. Brunell 'chi (1377-1-146) construieste 0 extraordinara cupola inspirata de Pantconul de 13 Roma pc cal drala florcnuna anta Maria del Fiore. in vrcrne ce biscricilc Sao Lorenzo si Santo pinto reinvie formclc bazilicii antice. Michelozzo creeaza tipul cchilibrat al palatului florentin (Medici-Riccardi), Toata accasta miscarc sc concretizeaza in jurul teoriilor lui Alberti (1404- 1472). Portile Baptisteriului de la Florcnta ale lui Ghibcrti reprezinta W1a din prirnelc rnari realizari ale sculpturii Renasterii italicnc, Armenia .i grandoarea dramatica calauzcsc si opera lui Donarello. in timpul primei jum~lIiiti a secolului al XV-lea. Geniul acestui culptor atinge culmi pe care rn i Lucca della Robbia, nici Andrea Verrocchio nu vor izbuti sa Ie depaseasca, Pictura lui Fra Angelico ~i a lui Filippo Lippi, Paolo Uccello ell ccrcetarile _ ale asupra pcrspectivei, Masaccia, poate eel dilllili pictor al Renastcrii prin opozitie ell Masolino, Gozzoli, Ghirlandaio $1 mai ales Botticclli (1444-1510) subliniaza triurnful Quattroccrrto-ului toscan. Un lac apartc trebuic rezervat perci lui Lc nardo da Vmci (1452-1519).

--

Lasand 13 0 parte Florcnta, intrcaga Ita 1 ie frcarnata intr-un sal de fcbra a crcatiei. La Venetia, Giovanni Bellini ~I Carpaccio, la Padova Andrea Mantegna. In Umbria Signorelli. Perugino Si mal ales Picro della Franccsca, SUIl! tOI atirca jaloanc ale apogcului RClla~terii Accsla dill urma sc concrctizcaza 111 cursul sccolului al X'Vl-Ica (CJllqueCeI110) roman sub ponti ficatelc papilor III li U al Il-lea (1503- .1513) si Leon al X-lea (15 I 3- I 531), care aparrine cJ insusi farniliei Medici SI patroncaza rnarca Renastcre romana. Bazilica San Pietro din Vatican a lui Brarnanrc, inceputa in 1506, infatiseaza 111- !reaga inspiratie pe care structura l11onumentelor anrice 0 ofera arhitectilor Renasterii Micul tcmplu San Pietro in MOl1- torio ilustreaza acest studiu al Antichitati 1. F orta lui M ichelangelo se manifesta in constructia Bazilicii San Pietro incepand eu 1546, dupa ce exccutase Bibliotcca Laurenziana de la Florenta si conccpuse, Ia Roma, Piata Capitoliulul si Palatul Farnese, In nordul Italiei stralucqte opera lui Palladio (Teatro Olimpico de la Viccnza) ale carui tratate de arhitcctura, impreuna cu cele ale lui Vignola, vor contribui la raspandirea arhitecturii "antice" 111 Europa.

Patru figuri emblematiee marcheaza opera picturala a secolului al XVI-lea italian: Rafael, Michelangelo, Giorgione si Titian. Primii doi i~i desfasoara acti vita tea in principal Ia Rorna: din opera lui Rafael putern cita Loggiile de la Vatican si minunata serie a Madonelor, din cca a lui Michelangelo fresccle Capelei S ixtine: G i orgione si Titian crccaza un stil venetian care se prclungestc 0 data cu Vcronese ;;i Tintorctto

Renastcrea a cunoscut numeroase stiluri mai mult sau mai putin inspiratc de ltalia: arhitectura castelclor-palate franccze (Chambord, Azay-le-Rideau, Saint-Gennain, Fontainebleau),

60

pictura marilor maestri din Nord, Durer ( 1471-1528). Cra-

nach si portretele lui Holbein ecl Tanar. .._

Sfarsitul Renastcrii cstc marcat de 0 nuscarc artisuca ralinata si framantata: manicrismul. Carre mijlocul sccolului al XVi-iea, a sene de pictori inspirati de Michclangclo si C~nTeggio alcatuiesc deja apraape prima gcncraric baroca. ln domeniul sculpturii, acest moment art~stic cste rcprezentat.d:

Gianbologna si Benvenuto Cellini. In 1550, Vasan publica Vietile artistilor italieni.

'In secal~ll al XVII-lea inflorcste un moment artistic nurnit baroc domina! de iregularitate, fantezie si supraincarcare decorati~a Dupa Rcfol1113, Contrareforma se impune iar_boarocul devine expresia sa artistica, Aceasta se concrctl~eaza 11: planul urbanistic al Rornei initiat dcSixtus al V-lea 111 158); dar barocul se dezvolta cu adevarat 0 data cu Bernini, Pietro da Cortona si Borromini, de asernenca la Roma, catre 1630: .opera majora a lui Bernini este colonada ovala a Pietei San Pietro:

Biserica Gesu de [a Roma (1577) ilustrcaza nolle conceptu spatiale si decorative. . .. . _

Raspandirea baroeului in Europa este foartc dlverslfica~ in domeniul picturii. Opere lor pictorilor Carracci $1 ale lui Caravaggio Ii se alatura seria ilustra a pic tori lor spanioli, flamanzi sau francezi: El Greco, Zurbaran, Velazquez, Rubens Rembrandt, Vermeer, Vouet, La Tour si Le ain.

it; opera lui Caravaggio pcrccpem toata ~inamica creatoare a noii maniere in raport CLl manierismul: jocurilc de clarobscur care accentueaza cfectul dramatic datorita LUlUi ccleraj lateral foarte purermc dau acestor opere 0 dimensiunc care se manifests ell repcziciune 111tr-1U1 adevarat caravagism european (La Tour, Rembrandt, Ribera).

61

Rubens (1577-1640), format in Italia la inccpurul secolului al XVII-lea, creator al unci scoli flamandc inspirare de artist! i vencticni si de picron i Carracci. estc un ul dill cc: mal mari pictou ai tuturor nmpuri lor care, de 18 Anvcrs, i)i rcvarsa influenta asupra intregii Europe In opozitic cu pictura intimista si torturara a lui EI Greco, Rubens expruna viata In toata frarnsmarea ei, prin folosirea sornptuoasa a culorii si a forrnelor eel or mai contrastante. A propiat de Rubens, ca si ]01'daens, Van Dyck a lasat portrete de aristocrati Frans Hals picteaza burghezia cu realism. Rembrandt (1606-1669) face din Amsterdam rnarele ccntru al artci olandeze. Pictor al luminii fluide si difuzc, el contribuie la dezvoltarea unci picturi de gen care ilustreaza viata rurala si urbana, portretelo corporatiste ';ii peisajele. 0 plciada de artisti de exceptie ereeaza 0 scoala In care il remarcam pc Ruysdael ~i mai cu searna pe Vermeer van Delft.

Barocul si clasicismul suntdoua notiuni opusc si complementare deopotriva Doi poli artistici pe care Wolfflin ii COI1- siderase inca din 1915 ca doua principii fundamentale ale istoriei artei. In Spania, barocul atinge, 0 data cu arhitectul Churriguera, 0 mare bogatie omamentala si 0 mare libertate in interpretarea stilurilor greco-romanc, Folosirea abundenta a liniilor curbe si frantc subliniaza tendinta de a impleti arhitectura cu sculptura si pictura. in dorncniul picturii, Spania a dat artisn prccum EI Greco (i;1I11ormiinlarea contelui Ol'gaz), valencianul Ribera, cel care a introdus caravagisrnul, Zurbaran, pictorul religiozitatii, Murillo, pictorul Fecioarelor ell chipuri bliinde si al copiilor, si Velazquez (1599-1660), care arunca 0 privire patrunzatoare ~i geniala asupra timpului sau (Venus fa oglindd, Meninelei.

62

Acestui baroc care asociaza atat de strans arhitcctura :jl pictura. Si care numara printre crcatiilc sale cclc mai cunoscute biscricilc Gcrmanici meridionale, i sc opum: clasicismul franccz din timpul domnici lui Ludovic al XIV-lea, reprczentat de arhitcctul Mansart si pictorul Le Brun Rationalizarca si sobrictatca arhi tectum C lasice se regasesc in biscrica Val-de-Gr,ke a lui Mansart, la Pans, ~1 in fatada colonadei Luvrului a 'lui Claude Perrault, Marea realizare arhitecturala este insa palatul de la Versailles (1668-1690), construit dupa proiectele lui Le Vall, 1. Hardouin-Mansart si gradinile lui Le Notre. Versailles, marelc monument al absolutismului monarhic estc atunci un model arhitectural penrru principii din intreaga Europa: Caserta pcntru Bourbomi din Ncapolc, Aranjuez, La Granja si Madridul pentru cei din Spania, SanktPetersburg pentru tarii Rusiei $1 castelul imperial Schonbrunn, Dincolo de Versailles, formulele baroce sunt aplicate in mica masura in cazul Bisericii Invalizilor de la Paris.

Ordinea ~I ierarhia acestei arte oficialc care constituie 0 puternica rczistcnta la baroc se manifests de asemenea in sculptura si pictura. Operele lui Simon vouet, Charles Le Brun sau Girardon stau marturie in acest sens Pe fagasul tendintelor organizate de mari maestri se afirma pe plan individual:

C:Jaude Lorrain, creatorul peisajului c1asic ideal, sau Nicolas Poussin (1594-1665) care rcinnoieste pri ncipi ile compozitiel $1 iconografiei si care va servi drept referinta pana in sccolui al XIX-lea. Am amintit influcnta IUl Caravaggio asupra IUl La Tour si a fratilor Le Nain Se cuvine adaugata opera lui Philippe de Cha-mpaigne, mort in 1674, care, dincolo de meseria de portretist, astiut sa transmita preocuparile spirituale ale epocii sale

63

Arta sccolului al XVIII-lea este dcliruitara de doua tendime: rococo si ncoclasicisl11. Rocaillc rcprczinta stilu] ornamental al rcgcntci si al domnici lui Ludo\'ic al Xv-Ica. Pc plan arhitcctural, trascu] si dispunerea rcscdintclor si palatclor Il1CI1\in normclc cpocii antcrioarc, dar noutatcn 0 consuruic bogatia dccorativa a intcrioarclor. Prill accasta, rococo-ul aparc ca un stil legal mai dcgraba de artclc decorative decal de arhitectura. Diviziunca in terioara a spaiiilor In numcroase incaperi permitc mulliplicarca cfecrclor :;;1 dClaliilor, mai cu Se<l1113 In privinra ornarnenrauuo. din lcrnn pictat si aurir. Acca la arta de salon pune in valoare clcrncntele decorative si de mobilicr: tapiscrii de Gobel ins, portclanuri de Sevrcs etc,

Pictura europeans din prima jurnatatc a secolului al XVIII-lea poseda doua principalc centre de creanc: Franta ,I Venetia. Watteau (1684-1721) este intcrprerul fidel al cc'emoniilor galanre ~l ai serbarilor campcncsti (!lI1barcarea "pre Citerai, Boucher (1703-1770) estc rnaestrul picturi i ell subieet istorie si al bucuriei senzuale, Chardin este mai sobru iar Fragonard lasa sa se intrczareasca 0 prcfigurare a gusturilor sfarsitului de secol (Zal'orlll). Scoala venctiana, care perpctueaza 0 tradirie veche de doua secolc, este reprczcntala In mod stralucit dc personalitatea si fanrczia exuberanta a lui Ticpolo. Spre deosebire de marile frcsce murale ale lui Ticpolo, vedutisrf Canalctto si Guard: isi cxpediaza in Intrcaga Europa privclistile infatisand Venetia.

Plictisita de formulele barocului si rococc-ului, Europa se intoarcc carre Antichitare 11111'-0 reactie ncoclasics Accasta miscarc, a carei teoretizare 0 datorarn lui Winckelmann, isi are originea In Italia $i este reprczentata de sculptorii Canova ~i Thorvaldsen, care rcinvic marile tcme ale sculpturii grecesti. Formula ncoclasica i~i ana In Franta, sub dornnia lui

64

Ludovic al Xvl-lca, apoi in vrcrnca lui I apoleon, un,t~ren privilegiat: Micul Trianon, Pantconul. Arcul de Triumt Sl biscrica Madeleine de la Paris. Acest stil, care a dai nastcrc unor constructii prccum British Museum la Londra, Poarta. Brandenburg la Berlin sau Gliptoteca de la Munchcn, pr~lJfcrcaza mai tarziu in Statele Unite (Capiroliul de la Washington).

Anglia se afla Inca de la sfarsitul s~eolului ~I X~II-lea (catedrala Saint P~ul de la Londra a lUI Wren_), III cautarea unui stil national. II gase$te in cursul sccolului al XVIII-lea prin opera ~nor l11al~ pictori: Hogarth, Reynold $i mai cu seama Gainsborough care, impreuna cu Constable, ~st~ Aunul din creatorii peisagismului modern. Finele secolului $1 mce~ putul celui urmator sunt marcate de opera lui Consta~le $1 Turner, care vor juca un rol determinant in na~ter.ea r~ahsmului si a impresionismului, pnn observarea peisajului $1 a na~ turii, ca si prin transpunerca efectelor rniscatoare a Ie luminii si culorii. Miscarea romantics avea sa aprofundezc cercetsrile lui Turner.

Trecerca la romantism poate fi, de asemenea, pcrceputa prin opera lui Goya, pictor spaniol n~,scu( 111 1746. Acosta, care fuscsc intai lin pictor al societan 1 rococo (cartoane de tapiserie) sc dcsavarseste in meseria d~ portretist crit~c, devenind in cclc din urma W1 cronicar aI timpului sau Rascoala din 1808 si Razbciul de Independents ii inspira cclebra scrie de gravuri intitulata Dezastrele rdzboiului, apoi tableurile 2 si 3 niai 1814.

in aceeasi pcrioada, Jacques-Louis David, pictor al Rcvolutiei si Imperiului, da neoclasicismului una din capodoperele sale (JuI'CIII{{'ll1lul Homliilor) si marchcaza arta lUI Ingres ( 1780-1867).

65

VI. Arta secolului al XIX-lea

Perioada cuprinsa intrc Rcvolutia Franccza si Pnmul R[I/bOI Mondial cste bogata In cxpcricntc ~i corcspundc unci putcrnice cxpansiuni a activitati: cconornicc SI artisticc Prima pcrioada rcvoiutionara, pana la sfarsitu] sccolului al Xv'lll-lca neocla ie. este caractcrizara prin ideilc utopice ale Lurninilor (Boullec, Ledoux. David), Este epoca stilului Empire. sub Napoleon, a urrnarilor logicii constructive a lui OUmO!, a teoriilor libcrale ale lui Adam mith si a proicctclor arnericane ale lui Thomas Jefferson cuprinzand rcalizari precum Casa Alba a lui Hoban. Dupa accasta succinta trcccre In revi tao putem intelege mai binc contradictiilc Imperiului intre Rcvohitie si autoritaris m. Pe langii productiile arhitecturale sau picturale deja rncntioriatc, sc evidcntiaza in ermania opera lui Schinkel, care rnarcheaza aparitia gustului nou pentru redescoperirea Evului Mediu si cercetarea originilor nationa le a le fi ccarei t.:'i r i. Anglia fu sese 111 a vangarda acestui domcniu caci Horace Walpole pusese sa i se construiasca a ea a gotica inca din 1753. la Strawberry Hill. Geniul crestinismului al lui Chateaubriand initiaza, in plan literar, noul eurent de revendicare a goticului. ceasta lendin(a neogotica i i gasesrc implinirea in romanul lui ictor Hugo, 'otreDame de Paris (1831), Cele sapte lamp! ale arhitecturii a englezului Ruskin (1849) si lucrariie lui Viollet-lc-Duc, restaurator al cctatii de la Careassonne si al catedralei otreDame din Paris.

Pictura romantica pune in scena Ierne noi, monumcntalc . i dramatice, istorice sau imaginare. Germanul Caspar David Friedrich sau francezul Gericault (1791-1824) sunt initiatorii accstor noi cndinte picturale. La sfarsitul primei trcirni a

66

sccolului al . IX-lea. Ingres ~I Delacroix rcprezmia cci d pol! ai socicuuii. Ccl dintai, de panca stabihtarii ,I pUlc~i buruhczc, eel de-al doil '3. ea 111. cstru romanuc al unaginatici ;i libcrtatii Tablourilc istoricc ale lui Dclacroix (1798-1863). ~rofund drall1alice. pun pictura cpica in slujba noilor idcaluri de libertate (J1a.'iCI("rul dill Cliios, Lihertatea cakiuzind poporllf)_ Discipolii lui lngres si Dclacroix acopera 0 buna pane a secolului.

in timpul celei de-a doua jumatati a sceolului. al XIX-lea, arhitectura sc descatuscaza 111 s rar~it de acadernismc ~I constrangeri stilisticc, inscrandu-se intr-un cclcetism !I~ care stilurile mai vechi fuzion aza cu noilc functii ale cladirilor, Astfel, in olita arhitecrura d fief. ade ea functionala au utilitara in cazul halclor si garilor, poate confen nuanta progresista unor edificii care pa treaza inca 0 mareue clasica (Biblioteca Sainte- cnevievc a lui Labrouste, marele pavilion de la Jardin des Plantes din Paris). In general. arhitcctura metalica este suficicnta sicsi (Hajek lui Baltard. Crystal Palace din Londra. Turnul Eiffcl). unea ingincrilor ia, de a,semenea, un nou avant 0 data eu dczvoltarea cailor feral '. In medievalismul de la We trninster si galcriilc acopente de la

Iilano sau Paris. in podul Brooklyn de Ia j \V York sau Gam

de ord de la Paris (Hittorf), giisim concentrate di feritelc tendinte ale cclectismului. Opera de la Paris, construita de Gamie'r, cstc exemplars din accsr punct de vederc.

intre eclcctism si realism. sculptura si picrura rnarcheaza raspanti a cclc i de-a d01Ja juma 15 ri a secolulu i. j nc:pfin? ell rornantismul lui Dax rd d'Angers, ai carui croi sun! II1Tao:a\1 irnbracati dupa gustul cpocii, Francois Rude Sl: exprirna printr-o sculptura publica cc in cepe sa sc (aca l11~i bi~le cunoscuta (cclcbra Marseillaise de pc Arcul de Triumt de la

67

Pans). Pc langa. accsti sculprori, ercatori ai uno!" opere menurncnralc si spcctaculoase, Pradier, Barye sau Fr6mict sunt si ci rcnrczcntcrivi pcntru sccolul lor, prin sculpturi animaijero, pcrsonajc de mici dimcnsiuni sau figuri ccv cstre. Arristul eel mai reprczcnrativ csrc probabil Jean-Baptiste Carpeaux, Rodin ( 1840-191 7), ce [ ma i cunoscut d nitre scu lpori i accstei cpoe i, crecaza 0 sculpture linea Irnpresionanta prin volume, care exprirna deopotriva scntimente si idei (Poarta Infernului, Glindilorul, Sam/u!). Realismul social al noii miscari muncitor:'s!i este j lustrat de belgianul Meunier (1831-1 90 I ).

Ineepiind ell mijlocul secolului, in fata fanteziei exuberante a artei rornantice, pictura aluneca spre un realism rnai tntaL naturalist, reprezentat de peisagist; precum Rousseau, Millet si Dupre, spre a tinde apoi catre un tel social, de aparare a claselor celor mal defavorizare, Aeelasi Millet cu aile sale Culegdtoare de spice (1857), dar rnai ales Courbet si Daumier, i~i pun arta in slujba iuptci imporriva nedrcptatiler umane. Realisti precum Fantin-Latour sau arnericanul Whistler urmcaza aceasta miscare Intr-o maniers rnai putin angajata, Dejunul pe iarbd al lui Manet (1862) sau Femei ill gradinci de Monet (1866) prefigurcaza, ca si alre panze ale acestor doi maestri, picrura moderns

In Anglia, intre 1860 si 1890. se dezvolta 0 rniscare intcmeiata pe respcctu] fata de motivele decorative, cu 0 intoarcere la arrizanat, Inaugurarca Muzeului Artclor Decorative de Ia South Kensington Si crearea, in ! 862, indeosebi de catre William Morris $1 E. Burne-Jones, de rnanufacruri destinate productici de mobilier, tapiserii, cart! crc., 101r-o estetica prerataclita, reprezinra jaloanele esentiale ale rniscari].

Fara a-i uita pc cei supranumiti .pictorii pompicri (Bouguereau), a doua jurnatare a sccolului este marcata de nas-

rerca impresiouismului, ca 0 consccinta a noilor ccrcciari ill privinta luminii. Aceasta picture isi propunc sa traduce transpa rcn tc lc s I lurn i nazi tat i Ic :;; i poate ti lcgata de rea usm gra\ ic operei lui Maner ( [832-1 &83). Misearca se concretizcaza mal ales 0 dara ell opcrclc lui Claude ~ loner (I .:J.0-1926) SI Auguste Renoir (1841-1919), apoi a lc lui Sisley, Pissarro, Degas $1 Cezan ne (I 839 -190 6). Impres ionismul cstc ilustrat de vointa sistematica a lui Monet de a picta fatada catedralei de la Rouen la diferite ore ale zilei pentru a surprinde reate varietatile cromatiec ale aeesteia. Cat despre Renoir, acesta, ell scenele sale de grup tMoara de fa Galette, 1876), continua sa foloseasca canoanele traditionale ale frumusetii feminine. in vreme ce Degas, eu seriile sale de dansatoare, experimenteaza tease formele de compozitie si luminile interioarc ale scenei. Impresionismul nu patrunde in toate mediile; srau marturie in acest sens operele simboliste ale lui Puvis de Chavannes sau Gustave Moreau. A daua etapa a simbolismului este ilustrata, incepand cu 1890, dupa modelul lui Puvis de Chavannes, de Odilan Redan $i miscarca nabistilor (profetii), dintre care se evidentiaza Maurice Denis, cu gusrul sau pronuntat pentru arta japoneza.

Trei pictori au jucat un rol determinant pentru tendintele artistice ale secolului al XX-lea: Cezanne. Van Gogh si Gauguin. Cubismul se inspire din valorificarea constructiilor de catrc eel dintai Din cxprcsivitatca impulsive si colorate a lui Van Gogh se naste cxpresionismul. Gauguinjoaca un rol hotarator in gcneralizarea gustului pcnrru tcmele exotice $1 wamuri le indepartate. S-ar cuven i aminti te de asemenea. in acclasi spirit, viziunile foarte dure ale belgianului Ensor, ca ~I suita expresionista a norvegianului Munch (Slrigatul, ! 893);

69

in fine, expericntclc neoimpresionisll1ujui lui Seurar ~J Signac, prccurn 51 opcrclc poinullisrc ale lui Bonnard si Vuillard

VrI. Arta contemporana

Prinrre marile miscari initiate in secolul al XX-lea, cxprcsiolllsmuJ lsi asurna mostenirea sunbotismuhn si a Sezession-urilor din Europa Ccnrrala (Gustav Klimt). 0 vointa de a exprirna lumea interioara a spiritului ~1 drarnele colective ale vcacului deterrnina pe artistii acestci miscar. (Kirchner, Schmidt-Rottluil) care se consrituie la Dresda in 1905 (Die Briickc). Kandinsky si Mare asigura contmuitatea curenrului Ia Miinchen in 1911 (Del' Blaue Reiter). Exprcsiooismut s-a extins in toata Europa septentrionala, pana in Austria (Schiele si Kokoschka).

Caractenzat printr-o incarcatura sociala mal redusa, foVISJTlul, careexalta culoarea pura, reprezinta echivalentul francez al expresionismutu. Descatusandu.se de traditia naturalista, Vlaminck, in 1905, reuseste sa redea culorile cu 0 mare violenta. Matisse (1869-1954) rcnunta la pcrspectiva si reduce pictura la linii si suprafete care IlU sunr altceva dedit un dialog al cuiorilor. Plecand de la operele lui Cezanne si Gauguin, Matisse intcnsifica aspectele forrnalc pentru a pune acccntuI asupra exprcsiei (Mare, Utrillo).

In dorncniul sculpturii, reactia la Rodin se conturcaza Inca din 1902, 0 data cu geometrizarile lui Biegas, revenirca Ia cioplirca direcra ~l si mplificarea formals care apar catre 1907 la Derain, Picasso si Brancusi.

Din tendinta de a simplifica liniilc si formelc si de a face figuratiile mai gcometricc sc naste cubismul Acesta se dez-

70

volta In doua dircctii: cca care privi legiaza reprczenrarea naturii ell aj utorul figurilor geornetrice si cea care tinde spre abstractiunca pura: 0 rcvolutic in lumca picturii care se CLlVII1C atribuita lui Picasso iDomnisoarele din Avignon, 1907) ~I Braquc Miscarca capata ell adevarat importanta inccpand eu 1911, pnn pictorii Gris ~i Leger, co laj ele Iu~ Braquc Sl sculptorii Laurens, Lipschitz sauArchipcnko. Pnntre consecmtc~e cubisrnului Iizureaza orfismul, cuvant pronuntat de Apollinaire In 1912 '"'pentru a desernna 0 pictura realizata cxclusiv prin culoare (Robert Delaunay), De asel11:11:a a~r~p!at ~e estenca cubists, futurismul, miscare literara ~l arnsuca aparuta In Italia S1 definita de poetul Marinetti In 1909, lsi propune sa integreze pictura Sl productiile indus~-ia1e, ~unand accentul pe masinism si miscarea acestuia (Balla, C~Ta, Boc= cioni, Severin i). In Franta, Marcel Duchamp adopta aceasta estetica a imaginilor dcscornpuse.

o data cu Prirnul Razboi Mondial, se produce 0 rupture in evolutia artistica a Europei. Miscarea Dada reprezinta 0 vointa sub~ersiva de rupture cu intreaga traditie. in Elvetia, poc~l Tzara si artistul Arp, in Statc1c Unite Marcel Duchamp, Man Ray si Francis Picabia, in Germania Max Ernst reprezinta diferitele centre de iradiere a miscarii, Stilul Sl maiestna nu sunt concepte de intercs pcntru acesti artisti a carer rniscare colectiva vizeaza inainte de toate provocarea spectatorului (LHOOQ, 1919). Pe langa experi~nta Dad~ a~are suprernatismul in 1915 iPdtrai negru pefond alb ~l Pdtrat alb pefond alb, 191 IS, de M alevici) caruia i se opun tendinrele constructi viste prcductivistc (Rodcenko, Tatl in). Pe 0 lime neoplastica de mase marginitc de linii verticale si orizontale se situeaza in Olanda, Pict Mondrian (De StIJl)- Arhitectul J.J.P. Oud (1890-1963) incearca sa aplice aceleasi principii

71

arhitccturii (Rotterdam) In R .

dc-a Ill- J _. . USIa, monul11entullnchlllat cclci

. a ntematlOnale de Tatl in (1919- J 9) 1) A •

lIoanc ale cxpoziuci a~ricolc de la Mo ~ $1 c~teva pavi$1 pavilionul URSS all . M I ik - scova (192.), precum

dccorati ve si illdustl~iaJ~lde ~a l~a~~ P~~~I~I expozi ~Ia de ar:c rnele manifestari ale 1 ·1 . (-) sun! printrc pn-

~ " . '.01 0' avangarde sovieticc

de 1~~Xee~~l~~~tl;:~·~~~~~;l~l~~ ~~~ c~le m~i In~lte eulmi atinse

rneiara in 1919 I \VI . a a artlstlca Bauhaus, inte. de arte Si mese~if ea~~n~r, d~ :Valt~r Gropllls. Aceasta scoaJa Arts & Crafts (18'88) i~~l a~a Il~Splra~la in miscarea engleza majore Cu f .' egreaza deplin artele minore in cele

K . - pro eson preeUl11 Paul Klee Oskar Sehl

andll1sky sau Mohol -Na _ '_ . ernrner, rarile cubism. 1.: . y gy, .a~easta scoata studIaza cerce-

.. u UJ $1 constructIvlsmului D - .

scolii 1a Dessau in 1925·· . upa n ansferarea

I B ' , SI cooptarea lUI Josef Albers Si M

ee reuer, eonducerea este preluars in 1930 d M· H arRohe apoi d - e res van der

, , upa 0 scurta sedere la Berlin· In 1932 1933

scoala este inchisa d . ' -.

damentale ale scolf ~~tl~:~,a ~azls_ta. ~rin~re obiectiveJe fun~ rii a design-u] .. bi . s 19u1eaza remnO!rea arhitecru. tr;i direc . ui $1 a m~ IherulU! urban. Nu In zadar prirnii

.• •. ton au fost erhitecu, Gropius (1833-1969) 1

mal inta: cu Peter B I -h" a ucrat 1909 f b I e 1r:l1s, ar rtecrul care proiectase 111 1908- a u oasa fabnca de turbine AEG d 1 B .

majora a lui W G' .. • _. e a erlin. Opera

Dessau C~t de IOpLUS este insasi c1adirea Bauhaus de 1a

. a esprc opera lui Mies Van del- Roll

aco ' • . e aceasta

inte~~:~i~~tr::u: seco~ Ce;'cetarile arhitecturale din ~erioada

de aplicatie, su~t-i~~:s~:~: 111 S!ate!e ~:lite .:111 ex~elAent reren

Bauha . ' pe langa arhitecn, apaltmand scolii . us sau cei care' PI T '"f

America, de opera uri~~~:Ct~ L- ~,p.Pbe Johnson, lucreaza ill UI e 01 usier (1887 -1965), sau

72

cca, rCCU110Sclita 111 mai mica masura, a arhitcctilor nordici precum Alvar Aalto (1898-1976) sau Arne Jacobsen (1902-1971)_

Un loc apartc se CLlVlI1C rczcrvat marelui artist al secolului al XX-lea, Picasso. Acosta a participat la majoritarca miscarilor artisticc din prima jumatatc a sccolului, crcandu-si un stil si a cxprcsie proprii, indifcrcnt de tendintc, lntre ccle dOlla razboaie mondiale, dupa ce aderase la realism in naturile sale moarte eu capete, este influentat de lumea balerului inca din 1917 (arlechini, instrumentisti), dar intr-o mare continuitate cubists. Opera sa majora cste Guern ica (1937), picture mural a de mari dimensiuni realizata pentru pavilionul Republicii Spaniole la expozitia internationala de la Paris. Intemeietor al cubismului, Picasso a jucat lin rol foarte important, desi episodic, in cadrul curentului suprarealist, inainte da a urma un drum propriu, Incursiunile sa 1~ in sculptura au reinnoit cornplet practica celei de-a treia dimensiuni, de la asamblare la folosirea metalului, Manifestul suprarealist allui Andre Breton (1924) deschide calea unei miscari pluridisciplinare ce recupereaza in raport cu miscarea Dada simtul forrnei SI confers operei de alta dimensiuni intelectuale noi. In Italia, pictura merafizica a lui Giorgio De Chirico isi gaseste ecou Ja un artist provenit din eurentul futurist, Carra, $i la un pictor din lumea figurativa, Giorgio Morandi. Suprarealismului Ii apartin, cu artisri proveniti din miscari anterioare (Arp, Ray, Emst), noile generatii (Miro, Tanguy, Masson, apoi Magritte, Dali etc.),

Arta abstracta, care se nasre intre 191 0 si 1920, a cunoscut numeroase cai. Printre acestea, gruparile Cere si Patrat si Abstractie-Crcatie. In Polonia, W. Strzeminski intreprinde 0 critic a a supremarismului si creeaza in cele din urma Unisrnul (1927), producand panze cvasimonocrome, In sculpture:

73

H~ MO?l"c, A. Calder ~i A. Giacometti. Dupa eel de-al Doi1ea Razbo: Mondial. exprcslonisll1ul abstract sal] prima "encratic a S~ohi de la New York, rmscarc cunoscuts $i sub ~umelc dCAet!O? P~in[ing, rcuncsrc pi:lna In 1952 mari artisti tara umra rc stilistica In produqiilc lor, dar cu prcocupari inrudire Jackson Pollock (1912-1956), W De Kooning, R. Motbcrwell, M. Rothko (1903 -1970), B. Newman, A. Gottlieb. Statele U?ItC capara atune: un loc de prim plan in dezvoltarea artei e~ntemporane, pe de 0 parte datonta emigrari; a nU:l1ero~1 arnstr s: oameni de Iitcre, iar pe de alta parte gratis nollor pietc care se dezvolra aici

In Europa.,> reactule impotnva Abstraqiel geometriee devin Slstematlee. In cadrul eurentelor in forrnale, se cuvine mentronat grupul Cobra (1948-1951), cu artl~ti veniri de [a Copenhaga, Bruxelles si Amsterdam; prinrre acestia : K. Appel, Constant sau P. Alcchmsky. La Barcelona, din grupul Dau al Set (1946) se trage Opera lui Antoni Tapies, In Franta se

a firma Jean Dubuffet (1901-1985) ,

_ . Din noua abstraqiune americana (Kelly, Stella, Noland) le~lllem econorma de forme, regularitatea suprafcrei, simerna ~I unportanra acordata culorii, La incepun, 1 anilor '50 noi [~nllc de practica artistica apelcaza la ritualurl ~i magic: :,Envuonmcnt'', "Happ~I1Ing". Iesind din cadrul obieetclor si operel or, relatia directs ell publicu] este creata pnn intermedilll ideilor ~l gesturilor. Momentul principal al HappenillO"-ullli sc situeaza injurul ani lor '60 (Cage, Kaprow, RaLlschel~berg, Oldenb\l,rg, Dine): Acestc l11iscari ajung la perfonnanta ell "Events ~I "Body Art".

. Opera lui Robert Rauschenberg, nascur 111 J 925, si cea a lUI Jasper Johns, nascui in 1930, reprezinra oarecur» 0 anrici pare a mi~earil Pop Ali, termen care vizeazs luarea In consi-

74

derarc a noii culturi populare a socictatii dc COnSLlI11 (R. Ha- 11111ton, L Alloway, D. Hockney :;;1 mal ales A. Warhol, C Oldenburg, T Wcssclmann. J Rosenquist si R. Lichtenstein) Inccpand c u ann ' 60 ~i in paralel ell :Jccstc 11l1~Can. ang)o~ saxonc, apare la Paris noul realism In anturajul criticului P. Rcstany :;>1 al artistului Yves Klein. Printre 1111l11CrO$1I artisti apartinand acestui curent figureaza: D. Spocrry (tablouri le-capcana), Arman (acumulari le de. obiccte), .~l. M. Rayssc. Cesar (compresruni), Tinguely (ml$:are), N~kl de Saint-Phalle (acurnulari) sau Christo (asamblari, apoi llnpa~ chetari), care sc caracterizeaza printr-un derners nl~l degraba sculptural. Aceste tcndinte nu sunt singurele _in an1160: Figuratiile (Bacon, Crernonini) sau Arta cmetica, cercetare plas~ tica cc tinde sa crceze iluzia de J111~Care (Vasarely, Morcllet);

. in vrerne ce miscarea reala a fast deja introdusa, fie pnn l11IJloace naturale (sculpturile mobile ale lui Calder), fie pnn cner-

gia electrica sau magnetics (Tingucly, P. Bury). .

StateJe Unite au gazduit numeroasc cxpenente arlllte~tllralc dupa eel de-a 1 Doilca Razboi Mondial, rod al rcfle~tllJor rnetodologice si al punerii in practica a noilor telmolo.gu. Rationalismul si functionalismul domina opera lUI Mics Van der Rohe, eLI ansarnblul de apartamente de la Lake Shore Dnve (1951) si tumul Seagram Building din ew York '. Dar rolul motor 51 seductia culturala cxercitata de Le Corbusier c~~tlnU3 sa marcheze secolul, de pilda prin opera elevilor S~l L Costa ~i O. Niemeyer la Brasilia. Arhitectura organica ce tmde sa foloseasca materialc prccurn lemnul, caramida sau piatra in fata putcri i bctonului annat, isi afla maestrii i.r~ Alvar Aalt~ si Frank Loyd Wright. Arhitcctura contemporana occidentale este introdusa in Japonia de Kcnzo Tange. Pentru a.l1u cira decat doua tendinte printre cele care au mareat arhitcctura

75

de d~pa~~boi. putcrn cvoca mi!)carca care a promovar, in Angba, utilizarea marelialclor brute (A.~i P. Smithson, A. Colquh?ull. W HO\vcll)Si. in Starclc Unite, ncoelasicisl11ulllli Louis ~.han, care a influenrar in mod semn if cativ noiic gcnera.~l~ de arhitcqi (R. Venturi, D. Lyndon).

Anii 7~ Sun! marcan de Minima! Art, A11a canccptuala.

Land Art sr Arta sar?ca. Arta minimai<i se refers la experien. tc sculp~rale s~u prcrurale care tradue forme elememare ~i geometnee eu aJutorullUlor materiale industriale simple; este vor~a d~ a I.up~a pentru perccperea imediata a operei si imp.?tnva !IUZIOmSlTIulu! seulpturii tradi(ionale SI a inrerprctafIl (~ Newmaru:, D. Smith, F. ~IeUa, D. JUdd. C. Andre, D. flav!n,.R. t>._4"?lTIs: S. Le Witt).lnjurul anului 1968, artistii cauta dl:>pan{la obleerului din opera de arta in beneficiul con~eptulUl de arta efernera; se manifesta interes fata de arta ea Idee (_R. ~ar:_y, L. Wein.er, D. Huebler). Arta conceptuaia adopta nOI mijloace tehnice prccum rnagnetofonul sau dactiIografia, fotocopiile $1 fotografiile, dezvo/tand 0 reflectie asupra categ~riilor artistice traditionale $1 a limbajului ca forma de expresre plasrica (1. Kosurh). Sum retinure apoi cadre natu~alc pentru experimemarea Land Art. Aceasta (Ana Pamantu.lul] alege ca loe de experimentare spatf naturale, de prefennta marea, munrele sau desertul (M Boezern 1. Dibbets, M. Heizer, W. De Maria, D. Oppenheim). Arti;tul bulgar m~talat la New York, Christo (nascur in 1935), ale carui expenenre de Impacbcrare a unor monumente de mari dimenslun'.:,au a unor sparii colosale nccesira sprijinul noilor tc?nologll._ a c~noscut in ultirnii ani un mare succes de publi~. Ana saraca CArIe poverm, care folosesre, dupa cum 0 indica llumeIe, matenale "umIle" sau sarace, spre deoscbire de produsele manufacturate (planre, funii, pamant, praf) estc

76

o miscare definite de G. Cclant, care a fost iniriata in Itaha (M. Merz, G Anselmo. G. Kouncllis), raspandiudu-se si in altc tari, mai eu scarna 0 data cu gcrmanul 1. BCll)~S (1921- 1985), care ajunge sa foloscasca pfma si grasirnca. 111 limpul cclci de-a doua jumatati a anilor '70. Grupul ?L1pport.S~daee initiaza 0 dialcctica lingvistica asupra picturii si relatici acesteia cu pracriea (L. Cane. C. Vialla!.. ),1. Devade, D. Dez~uze). in 1972, la Documenta de la Kassel apare in Europa 0 nli$?are realists ale carei origini le aflam in hiperrealisrnul arnencan al anilor '60 (M. Morley, C. Close, R. Estes, D. Eddy).

Lupta irnpotriva noriunii de 3vangard.a artistica.caracte~ rizeaza atitudinile postrnodemisre ale anilor '80. Libertatea creative produce linii artistice foarte variate. p~ ia.nga intoarcerea la trecurul expresionist alanisrilor genna~l (A.R. Penck, G. Baselitz, Kriefer) se manifesta in Italia 0 rmscare de recuperare a isroriei cui rurii care a pare in .1980 in sect i.a Aperto 80 a Bienalci de la Venetia (E. Cucchi, N. De Mana, E. Tatafiore, S. Chia). Aceasta reflectie asupra trecutL~lui si I?a! cu seama asupra formelor de realism din perioada mcer.bihea a fost con sac rata in cadrul unor rnari expozitii intematlo?ale precum cea organizata in 1980 d~ Ce~trul Gco~es~P~ln.pldo.u de la Paris. Aceasta intoarcere la istone caractenzeaza Sf arhitectum postmoderna, intesata de referinte emdi.te (~. Ro~si~:

In Franta, dupa cum am vazut mai sus, realizarile din ult~1111 ani. eel putin cele care au fost expuse pe strazi si au facut obl~clui unuijoc politic. au alios un public f~artc largo ~ecuYmc ~;j reamintirn arhitectura neoclasica a IlI1 R. Bofil\. Impac~e~ tarca Pont- cur de catrc Christo in 1985. rnasinilc Fundatiei Car! ier de Ai111ao (1982), ansarn b lu I lu i Dubu ffet la Perign y~ sur- Yerres (197 l -1 973), coloanelc lui Buren de la Palatul Regal ~i piramida lui Poi din curtea Napoleon de ta Luvru

77

VIII. Un dorneniu nou: istoria fotografiei

Printre noilc obicctc de siudiu ale istorici artei 5C cuvmc sa figurczc ~i iSlaria fotografici Nu dear ca tehnica lolosita de numero~i artisti, pictori sau sculp!ori, Illccpand din secolui trecut, ci si ca (chnicii creativg cu 0 dezvoltare aulonomfL N icpce, in 1822, reu:;;e$te sa obtina 0 imagi nc folosind 0 camera obscura si un proces fotochirnic, dar aceasts forrna de heliogravun'i nu devine ell adcvarat fotografic decat atunei cand Daguerrc i:;;i realizcaza dagherotipul (1838-1839) iar practica portrctului fotografic inccpe sa intrc in concurcni; cu portretu! pictat 0 scrie de fotografi inventatori fac apoi sa progreseze aceasta tchnica cu rcpczlciune. Inventatorul fotografiei in negativ/pozitiv este WHo Fox Talbot, care inventeaza calotipul $i prin accasta ereeaza posibilitatea obtinerii rnai rnulror probe plecand de la acclasi nega: i v (J 841). Plaea de sticJa cu colodion umed 1:nlocuie::;te har-tia albumi.nal3 ~i nu cedeaza locul, pe piata, decal placii uscate eu gelatino-brornura. In secolul al XIX-lea lucrcaza doua tipuri de fotografi: pe de 0 parte artistii, pOJireti~ti preCllm Nadar, fotografi de alia ale carer cercetan sunt paraicle ClI celc ale pictorilor (1, . Cameron) si care due adesca 0 muncs de exploratori (M. Du Camp), bucurandu-se de voga care sc naste atunci injurlll pnmeJor publiealli ilustrate CLi fotograrii, pe de alta parte, fotografii portrctistl care sc inmultesc in ficcarc eras, C.iimplIrilc de studi 1I ale isroriei f010grafiei sunt imense: pictoni sau sculptorii, precum Dciaeroix, Degas, Rodin sau Bonn,ilrd, lItilizeaza fotografia, iar diferitclc tehnici popuJarizeaza treptat aceasta aria, Iacand din ea singura arta consideraia ca fiind la Indemana OriCUI, r alitatea Ibtogratlca a difcritelor

78

. . I I . I XX-lea fotozrafia documcn-

miscari arnsnce ale scco u Ut a .'. ~ ~ t. .

~ . li ul fotografia in culori, fotografia de anl,tcc

tara, foto-Jun:_a ism .'. .x ,.. . f cca mai actuala Inca tura fotourafia publicitara S.IU totogra lil _ .. ] •

. I, ., ~. .. ., I de rcdarc Iotografia devine un I11IJ oc

din 19 J .J. dlnh-u.n ~111.1, 0: I lui A Sticglitz t 186-+-\946), 0 data

ific de crcauc 111 ccrcu . ~ I C

spec u':k . Galena 291. E. Steichen, P. Strand.L uncu Camera nOI ~I J, . . . 't' [ din Est A Rod-

¥. 1 prm opera arns lor" '

ningham, E \ eston, ca S I Fotoorafia estc de asernenca

tehenko sau L. M.oholy-Nagy. to (·1866-1971) si

' '. .. , d la R Hausmann Ie ~

o istoric a marilot at usn, e '.. si de la Kcr-

E At ct ( 1856-1927) la suprarca~~stul Man Ray, , , d

. g . 'na la zcneratiile mal reeente (R. A\e on,

tesz ~~~u~:~~g~ct.aFrank) Fotowafia joaca un rol impOlt~~

D. All _ d 1970 unii artisn folosind-o ea IllIJ

in arta conternporana, In ':" d I ] desenului (R. Cut-

.. . d este dupa rno c u

loe privilcgiat e expr , M' hi] Gerz). In Franta,

forth,1. Hilliard, 1. Dibbets, D. ic as, . isaiele lui

putern rncntiona ektaehroll~urile IUl Gfic~Oa~~~~Ji ~~~aJynalld,

] M Bustamante seulptunlc fotogra [

,- . , . K T h a sau portretc c

ealitatea picturala a fotografi ilor lUI . a ar

lui B, Rheims.

..

Capitoh, I II[

ISTORIA ARTEI AST AZI

I. Institutii, centre de cercetare ~i congrese

Istoria a.rtei este 0 discjplina in plina expansiune pe plan national ~l mternationaL In ultimii ani, numeroase eforturi tind catre organizarea difelitelor domenii ale cercetiirii si catre initiative publice si private in cadrul unor organisme d~ co ordonare nationale si intema(lonale. In cadrul UNESCO, Consiliul International al Muzeelor (ICOM) a fost infiintat in 1946: In 1965, Consiliu] International al Monumenteior si Siturilor (ICOMOS) a fost organizat pentru a dezvolra interesul fata de patrimoniul monumental si mediu In paraJe!, exisra 0 Asociatie Intcmauonala a Criticilor de Arts. si Contitetul International de Istorie a Artei (CIHA), care organizea. za Congrese internationaJe de isroric a artei, primul datand din J 873 (Comitetulil1slI$] nu dateaza decat din 1911) iar uitimele reunindu-se la Budapcsta, in 1969, 'Ii Granada, in 1973, In .Bologna, in 1979, la Viena In J 9H3 (1a 0 suta de ani dupa pnrnul congres), la Washington, in i 986 sila Strasbourg in 1989, cu tcrna Arta si Revohuiite; eel de-al XXVfII-lea se tine la ScrIm. In Franta, Comitetul Francez de Istorie a Artei cste 0 ernanati- a Comitetulwlntcrnational si reuneste istorici de arta ell dderite orizontun. Mai multe instttulii patro-

80

neaza, in Franta, ccrcctarile privind istoria artci: Ccntrul Nationa! de Cercetare Stiintifica, diverse academii, universitatile. Cadrcle LIlli vers: tare au fondat Asociatia Profcsorilor de Arheologie si (stone a Arter din Universitati (APAHAU). Monumcntele Istoricc sustin, imprcuna ell CNRS, scctia franceza a Corpusului Vitraliilor din Evul Mcdill. Inventarul General a! Bogatiilor Artistice ale Frantei a fost creat la Pans, dispunand in prezent de 0 infrastructura regicnala in m.ar.e masura descentralizata, Existcnta acestor numeroase acnvitatl poate sa ne induca in eroare, ca si sllcee~ul ?oilor muzee si expozitii, in legatura cu ceea ce poate fi mea d.enuntat ca o situatie foarte precara a istoriei artei. Statutul mtelectual al istoricului de arta in Franta nu poate fi comparat cu eel de care se bucura istoricii de arta in Statele Unite, in Germania si in Italia. Mijloacele sunt insuficiente, cercetatorii "instin:tionali' putin numerosi, bibliotecile si posibilita.ti1e de pnmire a studentilor, care SW1t totusi din ce In ce mal numerosi, total subevaluate, Pentru a remedia aceasta situatie ~l in baza unui raport prezentat de Andre Chastel primu!ui-minist~ in 1983 s-a hotarat crearea unui Institut National de Istorie a Artei (mHA), dar aceasta decizie a ramas fara um1ar.i. Printre prioritati figureaza regruparea bibliotecilor, l~fill1tarea unei fototeci si instituirea unui control al cercetaru Au fost create Congrese nationale de istoric a artei (Tours 1988,.Lyon 1990). Franta dispune in strainatate de institutii care ?nmcsc istorici de arta, in special diferitele scoli de arheologie, Academia Frantei la Roma (Villa Medici), sau Misiunea Istorica Franceza in' Gerrnania (Gbttingen). Numeroase tari poseda institute nationale: Institutelc Courtauld si Warburg la Londra, Scolile straine de la Roma sau Florenta, Institutul Central

III

de Istoric a Artci de la Munchen si, in Statcle Unite, ccntrelc d~ cercerarc de la National Gallery din Washington (CASVA) ~l ale Fundatici J.P, Getty din Malibu, In California, care manifests 0 larga deschidere catre cercetarca mternationa!a.

II. Muzee, expozltii ~i conservarea patrimontulul

Se manifests un interes din ce in ce mai pronuntat fata de colectiilc care au dat nastere muzcelor publice, Acestca din urrna apartin mai multor dornenii: muzec de arte frumoase rnuzee de istorie sau de identitate, muzee in aer libel', muzee de ~tiinta ~i tehnica, si chiar muzee ale aviatiei si spatiului Printre node forme de muzee, Georges-Henri Riviere inspirase in plan teoretic si practic primele idei privind eeomuzeeie In Franta, iar numeroase creatii sunt inca tributare pnl1el.piilor sale (Muzeul Artelor si Traditiilor Populare de la Pans, Muzcul Bretaniei de la Rennes). Eforturile intreprinse pentru a prezenta patnmoniul publicului se intensifica sub egida ecornuzeelor (rnuzee insralate in rnediul natura] al activitatii ornenesti), si a muzeelor de cultura stiintifica !)i tehnica, Angl~a a f~st 0 deschizaroare de drurnuri in aceasta privinta, o data eu situl Ironbridge (Shropshire); aceasta prima expenenta s-a dezvo1tat in jurul superbului pod de fier ridicat in 1779 $i a1 celebrului furnal inalt al lui Abraham Darby. La Pans, Muzeul Garii Orsay ~i eel al Stiintei, Tehnicii si Industriilor de la La Villette au atras publicu I ~i ar trebui sa joace un rol primordial in difuzarea muzeografica.

Dupa deschiderea Muzeului Picasso la Hotel Sale din Paris (1985), eel mai formidabil proiect muzeografic francez

82

al secolului este transformarca "veehiuiUl Luvru" in "Marele Luvru" Astazi, muzeele si cxpozitiilc se bucura de 0 adevarata yoga. Unele muzee, cum ar fi Luvrulla Paris sau Metropolitan la New York, poseda echipe foarte numeroase de conservatorisi tchnicieni, Ideea insasi de muzeu cunoaste 0 extensie nelimitata, de la muzeul de arhitectura pana la cele care acopera fiecare activitate colectiva cum ar fi armata, posta, transporturile, publicitatea etc. Insa~i notiunea de limitare a artei este pusa sub semnul intrebarii. Studiile de sociologie aplicata muzeelor se inmultesc, ea si dezbaterile cu privire 1a natura si folosintele muzeelor Marile expozitii au devenit un fenomen de societate si 0 rniza economics. Sute de mii de vizitatori defileaza in rata capcdoperelor iar recordurile de afluenta sunt periodic depasite. Pe langa expozitiile regrupand opera unui artist (La Tour, 1972; Degas, 1988; Vouet, 1990), intalnim expozitii-inventar menite sa infatiseze un fond anume (De fa Michelangelo fa Gericault. Desene ale donaiiei Armand- Valton, 1981) sau 0 colectie (Rima si ratiunea. Colectiile Mend, 1984); expozitiile tehnice (Frescele de la Florenta, 1970; Viafa misterioasd a capodoperelor, 1980), in fine expozitiile sinteza despre 0 anumita perioada (RhinMeuse, K61n; Aria in Franta sub eel de-af Doilea Imperiu, 1979; Picasso si Braque: inventarea cubismului, New York, 1989). Aceste expozitii, care prilejuiesc restaurari si descoperiri, sunt insotite de cataloage considerate adevarate carti de arta stiintifice.

Se extinde notiunea de patrimoniu artistic. Patrimoniul monumental tine de Administratia Monumentelor Istoricc, a carei Comisie superioara se pronunta in final asupra "cla- 5:1rl10r", transformarilor si.restaurarilor, Recensarnantul patrimoniului revine Inventarului General al Bogatiilor Artistice.

83

Inrr patrimoniu artistic I patrimoniu monumental i I fae aparitia astazi notrunea d bun ultural unt IP\'cntanare I pro , [ din c .. -, e mal mult pnn rnasun de clas, 1\; IlU n~mal op~l~clc:_;i lllonllll1entclc Antichitaji: ~i Evului Mcdill, CI 'I crcatiilc cdc rnai rcccntc

HI. Literatura de arti

p~ liinga cele doua man r p nom tnt m3{IOnaie, a razi as~ iat . R pertonul de ~a I Arbeologi (RAA) si Rep rtoriul Int ~atmnal 31 Llteraluni de Arta (RILA). publicate de CNR $1 Fundaua Getty, majorita! a tarilor posed a bibl~ogr~fii nationale. Sc cuvin rcamintita irnportanra carrii ~UI Julius von Schlosser Die KUl1stliteralur. publicata la Viena In 1924 I tradusa astazi in franceza, E te un manual de lZ\'03. re i un,. tudiu ~I teonci ani II e de mare calitate. Au aparut trei seru care vin oarccum sa 0 eoncureze: E.G. Holt, A Documental") His/O/:1 oj Art, • C\\ York, 195-'-1958. H. W. Jan~on ( d ). ~ource.\ and Documents 11/ 'he HistOl)' oJ An Se/~les. M. Freixa (cd.), Fuente. y documentas para fa Historia del arte. In Franta, de numai cativa ani, editiilc scricrilor unor i tonci de ana francezi I traducerile de texte tram au cucerit plata: Printre primelc traducen, mcntionam pe ccle ale operclor lui Panofsky Nurn roa rccduari $1 repnnturi

urn, de a .rnenea, propuse, Doua proiecte colccnve m rita ::i fie mentlOnate: rev lZUJICa insolmd retiparirea in rnai multe volume a lucrarii aparurc In 1903 a lu i Emile Bcrtaux, A no in Italia meridionalci (1968-197, ) si cea a I letilor celor nu» celebri picton si arlllt('c{i de Giorgio Vasari, sub coordonarca lui Andre ha t~l (19 1). Pe Hinga cataloagcle de cxpozi. n care con uruie UJ1 gcn nou d Iiteratura de arta ~l Ia car

4

nc-am I cfcrir d ja. U\ in -[1 lc cuam 1 al ~ lUZ lor

i. intr-o mani ra gencrala, difcritclc tipuri 1.0' orpu n ar sunt coordonatc din cc in C mai sistemauc R daciarca de caraloagc rationalizatc ale operci unor artist: capala 0 amploarc sporita, Trcbuic :5 rCal11l11tl111 in fine cxistcnta /111 elllam/IIi colectiilor publico franceze. pubhcat de Muzcclc :'\ationalc,.$1 a corpu urrlor de manuseri e, de: nc ~ .ra'un I roricu de ana U publica d r gula cercet .. nl pc I 'late in rev I tc, dintr care peele mai irnportame Ie vern r gasi in bibhografie. bicciul te vechi si datcaza din olul al XIX-lea. Printrc ccle ar au curio cut cea mai marc ntiImitate figureaza fa Gazelle des Beaux-Arts, internciata de E. Houssaye si h. Blanc in I 54 (Burlillgton Magazine este elm alentul 'au in Anglia dm 1903). Pc te 0 nne de reviste pecralizarc unt recenzatc anual de Repertotre d an et d 'archeologie I aceasta Clfni arata cat de di fici I este ·sa urmsresti 0 ccrcetare atat d di p r ata ~i cat de urgenta d ., me ex~indcrca informatizaru acesteia. in Franta, revi tele umvershare au fost intotdcauna mai mult sau mai putin cfcmere (Hisioire et critique de arts, L 'ill/ormation de I 'histoire de l art, Formes, L 'ecrit-voirt; ele unt reprczcntate astazi de oren tii de informare inutulata Histoire de I 'art. Prapa ria

te intotdeauna mar intr ac t up de rev LISp I.. zate :;'1 cdc care ajung la un public mal larg (Al'l Press. BeauxArts). il1trc ace Ie categorii e itucaza la ora actuala catcva publicaui period icc instituticnalc (Monuments historiques. Revue du Louvre e! des l71I1SeeS de France) . au asociativc tBulletin monumental). Un loc aparte, Iuand In can, idcrare dear Franta, it d 'lin Rente de I ani le Cahiers du \/lSee national d'art moderne.

IV. Stiintele auxiliare ale istoriei artei

Pot f con, iderate stiintc auxiliare ale istoriei artei reate stiintelc auxiliare ale istorici, incluzand In primu I rand diferitele forme de istorie CR, Delorr, Les sciences auxiliaires de I 'Histoire, Paris, col. U) Imprcllna eu istoria, arheologia, ca ~a~IO~amen.t ~1 ca pract~ea, este stiinta cea mai apropiata de lst?na artei, rn spe.C!al In ceea ee priveste anumite perioade lstonce·AFllologla, h.eraldiea, numismatica, sigilografia sunt tot atatea domenii din care istorieul de arta trebuie sa cxtraga date_pentro intcrpretarea monumentc1or. Epigra- 0a ~I paJeograha .sunt ne~esare pentru i'ntelegerea inscriptiilor ~I textelor sense, Arhivistica in general permite o-bidarea e~rcetarii in arhive Iconografia, care asociaza textel~ imaginilor pentru mterpretarea acestora din urma, cere cunostinre ' ~ul~rale provenind de Ia diferite discipline, Pe planul tchnic, l~toneuI de art.a trebuie sa CU110aSCa noile tebnologii. In functie ?e specializcrea fiecaruia, etnologia, antropologia sau sociologia 'U11t indispensabile

V. Fondurile documentare

Bibliotecile si arhivele constituie principalele fonduri documentare pentru studiul operei de arta. La Paris, Biblioteca de Arta si Arheologie fondata de Jacques Doucet este pnncipalul centru de documentare tiparita panii la viitoarea regrupare a Bibliotecilor de arta din Paris. Bibhoteca Nationala, ~are va fi in cativa ani unul din principaleie centre ale Iumii, cupn?de departarnentele de harti si planuri, de stampe, de nnpnrnate, de manuscrise, de muzica de medalii ~l de periodice. Acestor dona rnari centre se cuvine sa Ie

86

adaugam bibliotcci le rnuzcelor SI in primu I rand pe ccle ale muzeclor Luvru si Orsay, De asemenea, specializatc sunt Biblioteca Scolii Nationale Superioarc de Arte Frumoase si Biblioteca bizantina a Colegiului Frantei, Mai indicate pentru studenti sunt bibliotecile de la Sorbona, Sainte-Genevievc, Forney $1 rnai cu scarua Biblioteca publica a Centrului Georges-Pompidou, de asemenea Ia Paris. Cercetarea in arhive poate fi ghidata de exeelentu! velum al Iui M. Rambaud, lzvoarele istoriei artei In Arhivele Nationale (1955). Specialistul artei secolelor al XIX-lea si al XX-lea trebuie sa consulte seria F21 , Arte Frumoase" a Arhivelor Nationale, precum si cele patru volume ale lucrarii Starea genera/a a fondurilor Arhivelor Naiionale. Toate seriile de arhive prczinta interes pentru istoricul de arta, in prirnul rand minutele, cartile de conturi, inventarele dupa deces si chiar arhivele licitatiilor Fondurile arhitectilor, ca si arhivele private ale pictorilor sau fotografilor sunt mai greu accesibile. Arhivele Criticii de Alia au fost create la Chateaugiron 111 1989. In domeniul fotografiei, Arhivele Dircctiei Patrimoniului, reunite incepand cu 1850, cuprind astazi peste I 500000 de negative, transferate la fortul de la Saint-Cyr (Yvelincs), undc sunt pastrate in cele rnai bune conditii tehnice, putand fi consultate insa doar 18 Pari s. In yen tarul General (1 8 00 000 de negative in 1989) si Reuniunea Muzcelor Nationale poseda, de asemenea, 0 documcntatie foarte importanta. Biblioteca ationala pastreaza una din cele mai importantc colectii In cadrul Cabinetului de Stumpe, alimcntata din 18Sl de dcpozitul lcgal al fotografiilor cornercializate. Printre fototecile mai spccializate figureaza, pentru EvuJ Mediu, cea a Centrului de Studii Superioare de Civilizatie Medievala de Ia Poitiers, si

87

bin in; Ie fondurile pm at prccum Giraudon sau Editura Laroussc, d cxcmplu. Trcbuic scmnalarc rnai rnuhe fondun strame, 111 1 1111.': a 1 fotografia constituic unul din izvoarclc de documentarc ccle mai importanic PCIlIl'u istoricul de ana Alman la Florcnta. Bibliote a Hcrtziana la Rom si Florcnta.Ma la Barcelona. Univ crsiratea dl: la Marburu in Gormania. ca st insrinrtelc de eerccrare deja rnentionare,

ngleze sau amcncane. I toricul imaginilor are nev oi de izvoare rnetodice de informare dincolo de repertoriile tipantc, intotdeauna rnai rnult sau mai putin complete. Pe Hinga dictionarcle de iconografie, are nevoie de fisierc actualizate, Doua cxemplarc din Index of Christian Art de Ia Princeron, unasa intcza iconografica, sc ana in Europa. la In liIUlUl de I tori a Artei al ' mver !tar!i din rrecht I la . Bibliotcca aricanului de la Rorna. Torusi acest ind x nu este 111 principiu util decal rnedievistilor, de vrerne cc sintcza se opreste catre J 200. Mai multo videodi curi sun! in curs de con tiruire la Bibliot ea Sainte-Genevieve. la Ccntrul George -Pornpidou J la In titutul de Cercetare i Istone a Text lor de la Orlean

VI. oile ehnologii

Am vorbit deja mai u de pre nolle procedce de intocrnir a unor banci de imagim. in general. J toria artei cauta ,'3 folo easca mforrnatica pcntru a stapani mao a de infonnaui din ee in ce mai unasa d car di spun (Bihltografia I. tenet artei. Col cviu al I R . 1969). Un pnm coloe iu IOICI113- uonal -a d fa ural la Pi a in 197 ~j a fast 0 tcntativa feu-

ita de dezbatere injurul autornatizarii datelor i documcntclor

r f ntoarc la istoria artci C 'R a informatizat inccpand

u 1970 sintezcle bibliogra fiee I CSIC in ma, ura, din 19; ~ . sa ofcrc ccrcctari pcrsonalizarc. Dcpozitu] londurilor nolarialc ale Arhivclor otarialc Centrale fac . d ascmcnca, obicctul unei xplorari mforrnati c. Expencnt I sc inmultcsc I a Cab metul d Dcscne a I Muz U III i Luv ru I la In vcn ta rul General. unde toata documentana este informatizata. Banca d date Aread c refera la admini trana Artclor Frumoas Sl comcnzile de tat in sccolul al XIX-lea (Arhivele I ationate). Sunt tot atatea cxperientc carcju tifica tentativclc de coordonare in cur .

Aportul stiintci la istoria artei a fo t deja sernnalat de multa vrerne in ceea ce prive t restaurar a i analizele d laborator. Cer ctarile tehnice in rudrer a tablounlor e de Ia oara prin ob ervatia de uprafata (lumina razanta, forografie, microscoapc, raze) sau In profunzirne (raze X), in spcranta de a descopcri date fiabile pcntru autentifiearc sau atribuire, 0 prima xpozitie, de fasurata la Orangerie dm Pari, in 194 • a inceput a familiarizeze pubhcul cu pnvir la rc ursele laboratorului. 0 xpozitic p ~ taculoasa a foot gazduua de Grand Palai . in 19 O. Astaz), munca de laborator a devcnit foarte sp cializata ~i se perfcctioncaza ncincctat. Laboratorul de Cercctari al Muzeelor Fraruei, infiintat in 1931, a cuno cut 0 marc dezvoltar 0 data u modernizarca de care s-a bueurat incepand cu 1967; e tc e hipat dm 19 9 ell un accelerator electrostatic (AGLAE) in prczenr, p te

ouazcei de lab raroare pOI i utihzate de carr arheologi 1 J toricii de arta tRevne de / 'Arf, nr. 60, 19 J). Laboratorul de crcetari al Monurnenrclor lstorice cste intcrcsat rnai cu cama de arta rnonurnentala: problcmelc picturilor rupc tre

9

sau ale picrurilor murale, ale bolilor pietrei sau ale restaurari I or de vi trali i. In vcntaru I poseda un atcl ier de fotogrametric pen tru rransp unerca a rh 1 rc c rura I fi I a scars.

VII. tudentulconfruntat cu tudiile ~ic.ercetarea

in Franta, istoria artei I1U este inca predata ell un statu! complet in invatamantul sccundar, sprc dcosebire de tarde vccine. Agregaria nu cxista deocamdata: doar Agregaria de Arte Plastiee cuprinde 0 proba de istorie a artei, Exceprand sectorul privat, studiile de istorie a artei runt prezenrc in toate ciclurile invatamdntului universitar, dar nu in toatc universitatile. Uncle nu poseda efectiv dedit un invatamant de ciclul 1111 cadrul predarii istoriei, Cursus-ul complet al studiilor cuprinde, dincolo de prirnii doi ani, licente, masteratul si docrorarul, cu punti catre alte discipline. Majoritatea scolilor de ana, precurn si scolile de arhiteetura sunt in mod firesc dotate cu cursuri de istorie a artei, Scoala de Ia Luvru esre 0 ernanatie a Muzeelor . Scoala Patrimoniului (Journal Officiel, 17 mai 1990) arc mcnirea de a forma noul corp a1 conservatorilor de patrirnoniu (Arhcclogie, Arhive.Inventar, Monumenre istoricc, Muzee), Scoala de la Chartres, care formeaza In principaJ specialisti in meseriile legate de conservarea arhivelor, poseda de asemenea, la rubrica Arheologie, cursuri de istorie a artei. Colcgiul Frantei $1 Scolile de Inalte Studii of era un inviitamant deja specializat.

Studentul se ana foarte devrernc confruntar, in istoria artei, eu elaborarca de cercetari personale sub forma unor dosare, de pilda, care ducapoi la redactarca unui mcrnoriu de masterat, a unci reze si la publicarea de articolc stiintificc de spe-

90

cialitate. Cea mai importanta cstc alcgerca subicctului, apoi aparc dificultarca eea rna i rcdurabila care este accca de a invata sa foloscsti documcnratia, ala! izvoarclc vcchi, cat si bibliografia rnodcma. Metoda de ccrcetarc propriu-zisa cstc determinata in mare masura de pcrsonalitarea Iiccaruia, dar rcusita ccrcetam dcpindc inainte de toate de justetca mtcrogatiilor si de manuirca potrivita a informatiilor. In eadrul unui mernoriu de mastcrat, dupa un bilant istoriografic al subiectului, pentru fixarca din capul1ocu!ui a punctului de pomire, studentul trebuie sa caute sa defineasca eadrul istoric si sociocultural, apoi sa descric cu precizie obiectul de studiu astfel incat, in cazul monografiiior, sa faca 0 analiza iconografica si stilistica a acestuia care sa poata duee Ia eoncluzii cronologice si la situarea operei intr-un context cultural mai larg, De fapt, continutul subiectutui dctermina planul ce trebuic sa fie simplu, logic si armonios $1 care trebuie sa comporte, pe Hinga text, 0 documentatie stiintifica pe care trebuie sa se intemeieze .reza" propnu-zisa, Aceasta documentatie poate fi alcatuita din piese justificative sau documentc de arhiva, eventual dintr-un catalog comentat si in once caz dintr-o bibliografie si un dosar fotografic, Exigentele universitare se cuvin respectate, cu indicarea clara a morivelor care au stat la baza alegerii subieetului, a rnctodei pentru care s-a optat si a limitclor raspunsului, Lucrarile folosite trebuie mentionate. 0 mare grija estc nccesara In prezentarea textului, a notelor si a ilustratiilor, eu legendele accstora. Esre adesca recornandata prezcntarca unui mcrnoriu, ub forma unui .. rnanuscris dactilografiat" gata de a fi tiparit (v. sfaturile date de J. Thu I II ier in lcga rura c u redactarca unu I rnemori u de masterat sau a unui dosar in L'lnformation d 'Histoire de l'art, 1975, nr. 4 si celc date de 1. Guillaume si C Mignot pentru

9]

redactarca monografiei unui edificiu 111 His-loire de I 'art, 1-2, J 988). La sfarsitul studiilor sale, studentul este confruntat ell alcgcrca unci mcscri i. In afara de filicra univcrsitara sau de Centrul National de Ccrcctarc Stiintifica, mai multe illstitutii angajcaza istorici de arta. Dar viitorul istoric de arta poate in prcalabil sa postulcze pcntru burse de ccrcctare in Franta ~i In strainatate, sau sa-si depuna candidatura la Seclile ~i Misiunile franeeze in strainatate El poate de asernenea sa se prezinte la ccncursuri pentru posturi de director al Anti chitati lor, de cercetator la Inventarul General al Monumentelor si Bogatiilor Artistice ale Frantei, de inspector la Monumentele Istorice, sau sa se pregateasca pentru concursul prin care sunt recrutati conservatorii muzeelor nationale, Muzeele din Paris fac obiectul unor concursuri independenteo Aria debuseelor pentru istoricul de arta este larga, dar studentul trebuie sa fie tenace in ca utarea sa sistematica: evaluatori, an tichi tati si galerii de arta, editura, mccenat, jurnalism, ghizi-conferentiari, restaurare, meseriile culturale si turistice in general.

INCHEIERE

Istoria artei rarnane impart ita, ca si istoria, intre tendinte ~i scoli. Preocuparii de a colectiona is-au substiruir cataloagcle si transferarea opere lor de arta in fisiere informatice, Bancile de date sunt in curs de constituire iar Franta, la initiariva lui Andre Malraux, a creat un Inventer General al Bogatiilor Artistice, cu scopul de a inventaria pentru a salvgarda ~i a raspandi cunostintele, lnstitutiile de salvgardare se inmultesc, iar muzeele se transforma, evcluand de la menirea lor unica de conservare catre atirudini pedagogice de difuzare a culturii istorice ~i artistice, In vreme ce cele doua principale tendinre ale srudi ilor, forrnala ~i sociala, i~i pasrreaza adepti i, al te forme de cercetare rind sa reinnoiasca disciplina. Aceasta s-a dezvoltat ca disciplina autonoma in invatamanrul secundar si universitar, ell diferentc In functic de lari, cliberandu-se in mod progresiv de istorie sau de filozofie, Cll care era frecvent asociara in programele de invatarndnt. Aceasta disciplina, la llITI1a urmei desrul de recenta, cauta a dcmonstreze ca are nevoie de specialisti din aria culrurala capabili sa faca ~i altceva decar sa vorbeasca frumos in fata unui tab lou sal! sa aleaga opere de arta pentru lucrari ilustrate.

Dupa 1968, dezbaterea S-3 referit, in special in Franta, nu atat la diferenrele d intre istoria artei ~i isrori e, S3U chi ar din tre istoria arte i Si critica de arta, ci la cclc care dcspart isroria arrei de arheologic, ~i accasta nu numai in ceea ce privesre perioadele vechi. Istoria artei a putut pare a unora 0 stiintii aristocratica, mcnita sa exarninczc frumosul, gusrul unei anumire clase sociale, in vreme ce arheologia permitea patrunderea in viata celor umili gratie anchetelor asupra culturii rnaterialc. Accstc dezbateri nu s-au incheiat

93

nici pan;i in prczcrn. dar de ne par asrazi oarccum Invechite. lsrona aile I. ca once dlsclpflna. prezmta drfcritc fatctc , I poatc cuprinde toatc abordarile domcniului istoric. in plus, ea poarc surpnnde lin aspect 31 campului urias aJ crcauci umane, rnunea de natura aru -lica -au arrizanala, prin proprilie sale mijloacc. urrnand proprulc me-lode de abordare. 0 data cu nnponanta cresc;ind~ a mass-media. ana aunge un public dm cc in cc mai hug si sc formeaza gusrul colcctiv fala de studiul disciplinei, in vrcmc cc domeniul rehnic sc cxtinde 0 data ell industria, cinemarogranu sau spariul.

In cursul ultimiior saizcci de ani, istoria artei a inregistrat formidabilc progresc. Printre disciplincle istoricc, istoria artei cste una din cele care au expcrimcntat ascensiunca cea mai rapida: publicarea de lucrari ineditc, editii de izvoare, docurnentatii asupra operclor, monografii ale unor edificu

au arti ti. cataloage cornentatc. tudii dcspre influent Ie si relatiile arti tice, deschidcrca catre rnarelc public si catrc lumea actuala. Astazi istoria artei este 0 stiinta care manifests intercs fata de toate pcrioadele, fata de taate artelc ~i care insoteste istoria Ea ia 111 considerare toatc suporruri Ie si reate mijlaacele de expresie ale tuturor cpocilor, Ea nu cstc sensibila doar la chestiunile de atribuirc, datare salt interprctare iconografica, ci eontribuie, de asemcnea, la intelegcrea condiriilor crcatici. a finantarii operei de aria. a proccsului comenzii, a tehnicilor $i exccuriei operei, in fine a modului in care e te percepura de publicul caruia i e adre eaza.

nCX::l

I!'lTROD CERE L\ IS ORIA .\RTEI PRI' EXTE

I. Curente de gandire

Giorgio Vasari (1511-1574). Arhitect si pictor italian. mare adrnirator allui Michelangelo, 0 data cu \'a ari incepe I 10- ria artci a timpurilor modcmc. Vietile celor ilia; celebripictori, sculptor; Sf arhitecti, publicate la Roma in 1550, au fo I cxtinse in 1568. Viata lui Rafael din Urbina estc, dupa eca a lui Michelangelo, cea mal lunga din cadrul lucrarii.

HEI a intelcs inscmnaratca in l1i{i$il.rii iscusitc, intr-o batalie, a fllgii cailor ~i a curajului soldatilor, putand S1I reprezinre reate pcciile de animate.

i fiind in stare sa picteze po mete atfit de asernanaroare, incat sa recunoasrern in de modelul viu, A studiat lot ceca cc eSI..: ncccsar arte: picturJI: draperii, indihiiri. coifuri. armun, picptanamn femmme. plctc s I Mrbi. vase, arbon. grore, stanci, focun, ccruri inrunecare sau scnine. non. ploi, fulgere. vrcrnea frurnoasa, noaprca, clarul de lun:i, cfecrele de scare. etc,

ocorind, a dar. ca nu-l va putea ajunge pe ~h helangelo in ceca c inrreprinsese accsta, Rafael s-a hOlilri"t1 sa incerce a-l cgala si chiar a-l in. rr .ce in alre pnvintc si, de aceea, S-3 silit sa nu-I imitc pc Michelangelo, ca a-si piarda vrernca in zadar, ci . ~ dcvina un pictor dcsavarsir si univcrSill in aile privintc, Si daca ill' f l~icLlII,1 fcl, multi dmrrc arristii vremii noasIre. care nu all VOl! sa srudiezc tkcfil opcrele lUI Michelangelo, rara sa izbureasca nici .(1-1 unite ~i nicr S~I ajunga la 0 atiit de mare desaviir~irc. CI nu soar fi trudit zadarnic si nici nu ar fi capatat u maruera atal de aspra, plina de grcutau, tira frurnusetc I tarn colorn, in vreme ceo mea ar fi eau-

95

tat sa fie urn vcrsali ~I sa imi rc pc al\1 maCSITi de searna. ar fi PUlUl ajungc sa fie de un plaeut folos arar pcnrru ci insisi. edt Si peunu inrrcaga lume."!

Johann Joachim Winckclmnnn (1717-1768). Arhcolog si teorctician german. conservator al colcctiilor cardinalului Albani (1758) si inspector al Antichitatilor Rornci (1763). Admirator al frumusetii sculprurii grccesti, fixcaza critcriile neoclasicismului. El claseaza pcntru prima oara opercle de arta prin inrcrmediul observatiei directe, incurajeaza redactarea de cataloage si mfiintarea de muzee, Lucrarea sa intitulata Reflectii asupra intitdrii opere/or grecesti in sculpturd si picturd a fost publicata inca din 1755. Istoria artei AntichitaJii a aparut in 1764.

.. Doar imitandu-i pe antici pori ajunge sa excelezi, si chiar sa de\'ii inimitabil; si poti spune despre artistii Anrichiratii, si mai Cll seama despre greci, ceea ce se spunea desprc Homer: cu cat vom studia mai mult operele lor. cu atat Ie vorn adrnira ruai rnult, pentru ca adevarata frumusete srraluceste cu atal rnai mult eu cal 0 privesti eu rnai rnulta arentie [ ... j

Cu asernenea ochi Michelangelo, Rafael si Poussin priveau creariile arrisrilcr arnici. Ei cautau la izvorul tor gustul, adevarul $1 frurnosul. Rafael i-a cercetat chiar in tara uncle s-au nascut; a trim is in Grec i a rna i multi valorosi desenatori, tocrniti sa descncze pentru el toate monurncntcle pretioasc ale Anrichitatii care scapasera de valtoarea tirnpului [ ... j

Siaruia lui Laocoon era pentru ani$lii anticei Rome ceea ce este pentru noi, regula lui Policlet; adica un model perfect al arrei r, .. j

Cei in maStlrn sa judece creatiile artisti lor greci. $i care cautii sa-i i mile, vor gasi in capodoperele lor nu doar natura aleasa, ci un lucru mai frumas si mai sublirn: CI vor descoperi in operele lor accl frurnos ideal. al carui model nu esre vizibil in natura exterioara [ ... j

1, G, VASARI, Les pies des meilleurs peintres, sculpteurs 111 architectes, ed. cocrdonata de A. Chaste]. t, V, Paris. 1983. p. 221: flie/ile piCIOI"i/OI; sculptoritor $i urhitecnlor. t. II, rrad. de 51 Crudu, Bucuresti. Edirura Meridiane (ed. a-2-a), 196 . p. 293 (n, red.).

96

lv! itologia pfiganil. lcgendclc ~i mctamerfozcle lUI 0\ Idill au dat timp demaillltilleVe(leuript·jllcipaleleSlibicctccJr~audc.illar~i\ ,H1<i cclm mai inccrcati pictori ai l.i lelor noastrc, vccsrc subiectc au fo-r . d d rcpctatc, ell difet uc modifican, incar sum cu tO'll1 secaunre. ~ II n gandu-~~'. man iru, sfinrcle farml i i cruci ficarrlc. raplf'k [Uf,JPCI. fu" lui Daphne. cadcrile lu: Phaeton stint subiectc ara: de des folovne. inc", rrebuic asrazi sa infatiscz] amatorilor de arra aile subiccte pentru a lc trc" gusrul blazat de accsre tocuri comune [ .. j

Prinrre noi. e drept, un artist ale carui idel sum marginite de cream!' predecesorilor sau coruemporan ilor Sal, 51! anil deodars ea imr-un PUSIlU sreril, Picrura moderna furnizeaza puuncaserncnea imagini Si figuri aruficiale care in fati~eaza cal itali morale, precnm ornenia, curajul, blandetca, patriot isrnut etc. [ ... J"1

Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831). La filozofh germani de la sfarsitul secolului al Xvlll-Iea si primajumatate a secolului al XIX-lea, dezbatcrile despre estetica contribuie la elaborarea unci teorii a artci. Estctica prcdata de Hegel la Berl i n (1818-183 I) pune doua intrebari fundamentale: in ce mod so elibcreaza arta de gandrre? in co fel arta devine 0 parte a vietii menta Ie? Ficcare epoca sc defincste printr-un spirit 0 forma de arta si un stil,

.Pronuntandu-ne asrfel impomva irnharii naruralulw, intelegem sa afirmarn dear ca naturalul nu trebuie sa reprezmte regula.Iegea suprema a reprezentari i artistice. Am recunoscut de altfel [. , . J ca opera de arta pare sii-~t trags cominutul din lumca sensibila, din imediar, dill datele narurii sau ale siruatiilor umane, eel purin in ceca ce priveste unelernenr atiil de unpor• III al accstuia din UT1TIii, cum csre exteriorizarea sa sub 0 faml:i. cone-cera. Dar de aiel panii la a prermde ca continurul ca arare. in cal nate de connnut. rrcbuic sa fie in intrcgime lmprumutat dc I~ natura, c calc lunga [.,.J

:!. 1.1. WrxCK ELMAN1"\, .. Reflexions sur I~ peinture ella sculpture". n Recueildes uil{iil"eJlfes pieces SUI" les Arts. Geneva. Minkoff Reprint, 1973. pp, 2-5. pp. 54-56.

97

A race din imitatie scopul artei, inscarrma a face sa dispara Insusi obiccrivul [ .. J

Ana trebuic. asadar, sa aiba illl scop decal acela al irniraru pur formale a ceca cc exista. imitare care IlU poate da nasiere decar unor arrificii tchnice. care nu au nimic comun en opera de ana." )

Karl Marx (1818·1883), Friedrich Engels (1820-1895), Gheorgh i V. Plehanov (1856-1918), Lenin (1870-1924). Provenita din hegelianism, opera lui Marx ~i Engels furnizeaza nurneroase reflecti i despre arta siestetica in jurul intrcbarii: .,Ce anume face din arta 0 valoareetema in ciuda istoricitatii?", pusa de Marx in Criticaeconomiei po/itiee (l858). Citatul prezentat aici ofera particularitatea de a fi fast retinut de Paul Eluard in Fratii prezicdtori. Plehanov a raspandit tcotiile marxiste in Rusia si a eontribuit la conturarea idcii de arta ca reflectare a vietii sociale. Polemica cuclevul sau Lenin se refers la refuzul de a supune arta politicii de partido

,.Coneenrrarea exclusive a talenrului artistic in d.riva indivizi, $i ina.. busirea sa in mndul rna selor largi, care decurge din aceasta, este 0 consecinta a drviziunii munci i. Chiar daca, in anumne condiri i sociale, fiecare ar putea den:" i un pictor \ aloros, aceasra nu ar puiea impiedica pe fiecare sa devina ~i un pictor anginal, astfcl incat si in acest caz diferenra lmre munea «omencasca. ~i rnunca «unica» se reduce la 0 absurditate, 0 data cu organizarea cornun isla a socieratii iau sffirsit in oriel' caz dependents artistului rala de ingustimca locals si natlonala, care provine exclusiv din diviziunea muncii. si dependents individului falil. deo arta determinata care face din acesta urt pictor, un sculptor etc.: insesi acesre cuvintc cxprima deja cu pnsosinta tngusrimea dezvoltarii sale profesionale ~i dependerna sa fata de diviziunea muncu, intr-o societate cemurusta, IlU CXISIii. pictori. ci doar eel mult oarncru care, lntre altele, fac pictura.?"

J. HEGEL, Esthetioue de la peiuturc figurative, cd. de B. Tcysscdrc, Paris, Hermann, 1964. p 39.

4. MARX si ENGELS, in PAUL ELUARD. Anthologie des ecrlts surl'Art. Paris, Cercle d'Art. 1972, p. 57.

98

,J n domcmul artclor, gcnrul prezmta eXprC"IJ cca mal dc,a\ <11';11<1 gusturilorcsterice donnnamc dintr-o socrctatc sau a c:lasa sociala in toatc aces te trci dernenii, mediul social isi excrcira influcnra, oferind n131 multe sau mil i pmine posibi I ita!i geniilor individual e penrru a-si clad I 0 cancra, Fireste, 11\1 \10m purca cxplica nicicdara prin influenta mediului ceca ce este individual in geniu.'?

.Li bcrtatea scri irorului burghez, a artistului, II actritei. nu CStC decat o dependents mascara (sau care se rnascheaza cu ipocrizie), depcndenta rata de sacul de bani. dependenta fata de coru pii lor. dependenta faLii de intreprinzaror. Sa demasearn in DOl. socialisti, accasra ipocrizie, sa srnulgem ral.scle etichete. nupentru a obtine 0 literarura $1 0 arra in amra claselor (acesi lucru nu va fi posibil decal in societatea socialista Lara clase], ci pt:nrru a opunc unci hteraruri care se pretinde I ibera, in rapt legata de burghezie, o lireratura CI.;\ adevarat libera, legata in mod deschis de proletariat.':"

Heinrich Wolfflin (1864~1945). Succcsor a! till Jacob Burckhardt la Universitatea de la Basel, acest istoric 3.1 artei a dat un nou suflu disciplineicu lucrarea sa inlitulatii Principiile fundamentale ale istoriei arlei (1915), propunand patru notiuni peatru clasificarca si diferentierea stilurilor, El a reinnoit analiza intema a formelor si modurilor de compozitie, cxercitand 0 influenta considerabila asupra istoriei artei din secoluI nostru.

"Care sunr aceste principii? Pentru a marca ceca ce separa arta secolului al Xvl-lea de cca a secolului al XVll-lca. Ill-am straduit sa lc grupez in ci nci ell plnri: linea r ( pIa 51 ie) ~ i pi crura I; prezenta re prin pi anun para I ele si prezeruarc in adaneirne: fomla inchisa si forma deschisa (reetemea-arectomea): umtare mulripla $i unitate simpla: clarirate absclura si claritatc rela[iva [ ... J

s. G. PLEKHANOV, Essai sur II:" det·eloPPc/111!1I1 de 1(1 conception monis!e (/1:" l Histoire, Paris-Moscova, lid. Socialcs, 1973. pp, 196-197. 6. LENtNE. Sill" '·CIf"/ et la litterature. r. 11 (col. .. 1 Of! 8"), Paris. Union Genera Ie d' Editions. 1976, p. 14 I.

QQ

Exista in ana u evolurie iruerna a former. Oricar de rneruorii ar f eforrunic de a pune schunbarca ncincctata a forrnclor in report cu condiuilc sclumbatoare ale lumii lncomuratoarc. si oricat de mdispcnsabil« ar fi caracteru I uruan al urnn artist ~i srrucrura sociala Si rncntala a unei CpOCl pentnJ 11 cxpl ica fi zionomia unci opere de arta, nu trebui e lO111si sa u itam ca. in functie de posibilitaiile sale cele mal gcnerale, ana sau, mai bme 5pUS. i rnaginaria crcauva 11 forrnclor are I) via!a si 0 evoluuc carc-i sun! propri i:'7

Alois Ricgl (1858-1905). Scoala formalista de la Viena a gasit ill accst istoric de arta un tcorctician dispus sa efcctueze anchete directc asupra operei de aria. Aceasta estc definita ca rezultarul vointci artistice specifice fiecarei cpoci.

.. f"afonrl'Q artis lied.

Potrivit concepti liar moderne r __ .]. un monument nu prezi nui in ochi i nostri 0 valoare arustica dedit in rnasura in care satisfacc asreptarile voinlei anisucc moderne, Accsre a~tcptari comporra doua upuri de exigcutc, Prima CSIC cornuna vuirnci arnsricc moderne ~i cclei din cpocile anrerioare a Ie istorici artei: oricc opera de ana moderna trcbuie. prin Insiisi modernitatea sa. S3 51! infatisczc sub lin aspect dcsavarsit. Cll forme ~i culori lipsue de orice scrnn de degradare. Alrfel spus: orice opera nOU3 poseda deja. ca atarc, 0 valoare artistica pc care 0 purem numi elcmentara, salt pur si sunplu valoare de nOU!3Ie_ Cea de-a doua exigenra. care rezulra nu din conrmuitate _ ci din ruprura operata de vomra nrtisrics rnodernu fala de forrnclc de exprcsic anrerioarc. se refera la specificitatea rnonumcnrului sub aspectul COIKCP\ICi, f0l1111::i Sl culorilor sale. 0 \'0111 numi de prcfennta «valoare arnsticu relative». intrucat accasta cxigenta nu are nici tin con- 1111111 obiccriv ori durabil. Dirnpotriva. csre supusa unei ncincctate schirnban Este lirnpcde eli. nici un monument nu poarc sarisface pc deplin nici una din acestc doua exigcrue [. __ J"'"

7 _ I L WQlFFUK Reflesions VUI" i'Histoire de f 'an, Paris, 191<2. pp. 35_ 48_

8. A. R lEG L. Le cutu: moderne des III 0111 Wlen Is _ SOli essence et <</ gene'·e. Paris. SClIiL 1984. pp. 94-95

100

hum. rrad'l1~i (t I

Obi."

de iJ ... ~,-pn.ld~

All

Jf... mho ~ prt rl.ul[.

E .. -hipiUlU.J1r f"t.. Uuerp (,iJn.

1_ Sulucct primor sou Iwlul a}:

tI) tactual

h) expresiv consntuind universal mouv elo: artisuce

n":_l{.'l'h"-C!}I"t'-

i, .0"0;:'1 tlJil LI

to,;,. anahza pscudo-Iormala)

E'Lperil'/.f{1 prat'liui tsumil.sliJ,,'u.i

rfam~II:::Ii~ti1h: cu a: rt'...i

ohif!ct,· ~I {'1 i.iHm, m"L) mocul in care.

ill dl\ I..:"fSC -comh\ii urcnce, anurmtc

(·mw'll;.~'" 1:I"OOrdOI" 1I!r;rmt' (r~lmillllrl't.ah; cu 1,,'JlW ~I· [_-om, t'plC'" spec I flee I

fnl~llh. n~af.. IIi. t-I (Iamiharuate cu 1t'IUNI1I,,4t! (',~'''''Ir!illh·

11 4. SP' lllll, 1.IJ1Ij,·' n C' 1,ldJ~ ronara de n ps 1- h~lIClg.jL;' _~j 0 U'i.'luws,'lram.jl~ PCI sona I Ii;,':

101

ml'uh· au fcsi exprimate pnn IOJ'mj,:}

Is·onllJ III (aneheie priv ",d medul in care, ill dl"\~~C'O"Idl"1 I~l~ cc. JnUCl 1(: [{'OU.' _ ... au "om ,,'pIC! spec I Fire u: f('l";;1 c,\ pr I mare pnn ob« t te ~I [\-em· nwntc

l:MvI .. .s ro

c nltvcalv, QtJ i.t

.. siwhutw'ilol"·ill ,~ . .'~n ... ....-a.L at cher pri' nd modUI , care in d: verse coudrt L! i ... tonce

... le Sinniuh:u omeIll!SC ,IU 1~ls[ -t:".~primate prm reme :10 ccncepte .. peei fiC'c

Erwin Panofsky ( ! 892-196R)_ lstorie de arta format la Hamburg in anturajul lui Aby Warburg, dupa care ernigreaza

(I) E. PA.\!OFSKY_ .. Themes humanisres dans lArt de IJ Rcnaissauce", in Essais diconologi«, Paris, Gallunard. 1l)67. p. 31_

11_ Subi~\ f~uudur _-III'-lti::.~,

sau ('Om-HI"o"a/~ i{mlogr~4iui

consutuind uni\ ersul

illla~JRiI()I_ po,,, sntor

.s~ dhxorufm

U I. S~nm~/;( (II; "lfi. r pll. '~r-t

mrr-ins-c."ni, ';;;3U it"Vuo-luglC"ti

c: ontintu, constinn nd

universul "don/or

umholl ........ -

ill Statcle Unite. Studiile de iconologie, pubiicatc in 1939, due ieonografia la stadiul ultim al inrcrprerarii prin trei niveluri de analiza: semnificatia primara sau naturala, care estc descrierea prciconografica a operci de arta; semnificatia sccundara sau convcnrionala sau universul rcmelor si conccptclor specifice intrupatc in imagini, povesti si alcgorii; sernnificaria intrinseca sau continutul care privestc valori simboiice.

Henri Foeillon (1881-1943). Principalul reprezentant al scolii formaliste de istoric a artei din Franta, care-si afla originea in pozitiile exprimate de Wolfflin si Riegl. Opera de arta nu exista decat ea forma, iar metamorfozele acesteia din UD11a fae sa evolueze opera in spatiu si timp. F01111a ne of era date in legatura ell personalitatea artistica si cu stilul.

.Fiecare stil rrece prin mai multe varste, prin mai multe crape. Nu cste verba aici de idenrificarea varsrelor omului cu acelea ale stilului, dar viata forrnelor nu de desfasoara la intamplare, ca nu este un fundal perfect adaptat istoriei si dctcrminat de necesitatilc sale, elc sc supun unor reguli care Ie sunt proprii, pc care le contin sau care sc afla, daca doriti, In regiuuile spirirualc In care l~i all sediul si ccntrul. Estc legitim dcci sa se ccrcetcze felul in eare aceste mari ansambluri, strucrurate pe baza unui rationarnent riguros si a unor cxperiente perfect coordonate, reacrioncaza la aceste schirnbari pc care noi Ie numim viata lor. Etapele pe care ele Ie parcurg succesiv Stint mai muir san mai putin lungi; mai muir sau rnai putin agitate, In functie de stiluri - ctapa experirnentala, etapa clasica, etapa rafinarnenrulu i, etapa baroca [ ... J

inainte chiar de a f rirm si combinarie, cea mai simpla terna omarnentala, flexiunea unei curbe, un lujer, care implica 0 seric intreaga de viitoare simerrii, de alternante, de dedublari. de sinuozitati. ea cifrcaza deja vidul in care apare ~i Ii confera 0 exisrenta incdita. Redusa Ia 0 lillie subtire Si sinuoasa, ca consriruie deja 0 frontiera si tin drum. Ea rorunjesre, alungestc si separa campul arid in care sc inscrie, Nu numai ca exista in sine, dar lSi configureaza rncdiul, caruia aceasta forma ii confera 0 forma. Daca 0 urrnam in metaillorfozele sale $i daca tlU nc ITIul1;l.lmim sa-i exarninam doar

102

'1 .' rura ci tot ceca ce este ctlprins intre acesre, sa le spul1cm.

axe c. arrna . I . d t

za brc!c arunci avcm in fata noastra 0 infinita varictatc de b ocun e spa IU, .c • . Uncori f d I este foartc

ce alcatuicsc uu univcrs fragmentat, intcrcalat. neon on _U s .

.vidcnt iar oman entul se repartizcaza regulal in srrur. ~l In grupLlri de \,; . t' - . d vorand planul carcuri; ahcori terna ornamentals sc comp rca cxcesiv. e

care ii servcsrc de suport.?"

Pierre Francastel (1900-1970). Principalul repreze~lt.ant a~ scolii franceze de sociologic a artei,. inspirata de ~ucrar1le I~l Max Dvorak, la Viena, precum ~j de diferitele tentatrve de explicare a operei de arta in cadrul grupUlilor s_ocwle care 0 deter~ mina. Opunandu-sc ideii de vJata autonoma a formelor, aecasta scoala subliniaza de asemenea, d~lcolo de aspechll.ldeologJC, constrangeritc materiale ~I tehnice ale produC\lel art1S~lce.

.Escnnal, dupa parerea mea, este sa stabilim din capt1llocul~1 _ca t: gurul mod de a intemeia 0 sociologic - Sl 0 IstO:le - a artel~consta 111 °d stientizarea faptulu: ca intreaga arta figuratlva reprezmta till obleficdt e < f - -' I 7 ru rol nu poatc I ez-

civilizatic a carui natura nu poate I parrunsa .51 a ca I. .

valuit decat printr-o confruntare\firectii a procedee.lor ~l ~copurtlor sale. care nil se identifica niciodata cu valorile unanrm 51 irnediat receprare de

contemporani [ .. ] . ., '. _ .

Mare', majoritate a eruditilor nostn ramane inchisa intr-o con:ep(le

generala ~ spiritului potrivit carcia picrura .cste 0 fc(castra deschisa p~~ iume Dar societatea, in cvasitotalitatea el - s: succcsul artei n:?derx dovcdeste acesr lucru - este mult rnai sensibila dedltmtelectLl~hl la va~ lorile plastice sat! figurative. Marea dificultate provme dm_faptul c~ oamenu

I adcvarat capabili sa se expnrne prin mana eoncretizand lectra p~lVlru ~\ac in intregimc, si in mod perfect,.prm picrura Si ~u pnn Iirnbaj [~ Prin arta, ca ~i prin cuvant ~i prin rchnici, omul, plaSlllUmd-?, concre tizeaza un univers ale carui dirncnsiuni corespund cu natura sa, in limitelc

9. H. FOCILLON, Vie des Formes ("Bibliothcque de Philosophic . ..' e") Paris PUF (cd. a 3.a), 1974; Viaw/orme/o)', rrad. de

contempoi a ll1 , ~, \ _ . '. . 1995

L. Irodoiu Asian, Bucure~li, Edltura Meridiune (ed. a 2·a), ,

pp. 20-21, 31 (n. red.).

103

.:npa~"atll sale tcmporarc de rntcrvenm- dcvcnita marufcsra pnn dele con -ccuuvc lin or reprezcnran. OrICC acriunc mice imagine simulara este crcatoarc de reahtate 0 socrcrare IlU anhca un Adcv ar. CI II imCIllCI<l7a:.I•

II. Arhitectii ,i arhitecrura

.if iehelange 10 Buonarrori, zis Mich clangelo ( 1475 -1 564).

ArlU!CCl, sculptor ~i pictor al Renas teri i italiene, al carui seniu a fo t eu prisosinta pus in valoare de Vasari. Opera a ~rhitccturala estc tardiva (Piata Capitoliului de la Roma, San Pietro din Vatican). La Florcnta, a proiectat fatada bisericii San Lorenzo si a realizat in 1524, Biblioteca Laurenziana a carci scm-a a fast finalizata in 1560 de Ammannati.

.Asrfel, dacs luati mai rnuhc curii ovalc, fiecare de I,) palma adancirne, dar toate eu lungimi ~I Hitimi drferitc; daca a asezati rnai lntai pe cea mai mare pe solul pavat la 0 anurnira distanra de u$a, in functic de adancirnea rnai m~re sau mai.mica a scarii pe care doriti sa 0 consimili; daca, pe prima. asezau 0 aha, .mal rmca, dar care sa va lngaduie sa puneri piciorul ... ~i asa l~al depane pana la ulnrna treapra, care va trebui a aiba larirnea usii, sec{llInc~ scani 0\ a It: ar trebui sa cuprinda doua aripi, una de fiecare parte. a lc carer treptc ar corespunde Cll celela lre, dar ar fi recti I inil in loc sa fie ovale Treptele din mijloc ar fi rezervate stapanlllui. celc larcrale servito[i.lor. .. Stiu ca cele ce-am scris mai sus unt cxtravagame, dar sum Incredintar eli Messer Bartolomeo [Arnmannari] si eu durnneata veri izburi sa scoaten ceva dill ele." r I

. Andrea Palladio (1508- I 5 0). Arhitect din Ita I ia septcnrnonala care a reabilitat proportiile armonioase ale artci greco-rornane in functic de nevoilc timpului sau (Palazzo della

10. P. FRANCASTEL, La figure: et le lieu. L 'ordre visuel du OU{I/-

II'fICClIIo. Paris. Gallirnard, 1967. pp. 14 17. 20 -

I L Y. RIAL. Jhchd-Ange. peintre, architecte et sculptem-; Parislausanne, Vila, 1978.

104

Ragionc, 1545: ilia Rotonda. 156. -1571: Tcatrul Oumru de In Viccnza. 15RO). Lucrarca sa intitulata Cele patru car i ale arhuecturit ( 1 570) a d \ crut 0 ref rinla p ntru conicmporam ::;i ill cursu 1 intrcgii pcriuadc ncoclasicc.

.. _ pun deer CJ arhuccrura, fimd. ea toal • .clclaltc art '.0 . 1 ~ :

runi. nu \ rea sa admua mrnic care sa fie contrar sail doar indcoarta: de ordinea pc care natura a prcscris-o pentru ficcc lucru, I~la de ce putcm .a observam ell arnitectii annci care all inceput a consrrui cladinle dlr pi na care dinioara erau din Ie III 11 , au d rit ca coloanelc lor sa fie rnai ubtin la van deeat la baza, conformandu- e exemplului mniror arborilor, al caror varf csre intotdeauna mai subtirc decal rrunchiul catre radacma Tot asrfel. pcntru ca cstc fircsc ea lucrurilc pc care a ez: 0 grca povara sa linda cu timpul sa se lase. au pus baze sub coloanele lOT. ale caror ton. asuagale \ cavete prezinta nisre ondularii Si ingrosan provocare de povara pe care o suporta. Au introdus de asemcnea in cornise rriglife. modilioane si dcnticuli, pentru a reprezcnra capetele biimelor ~i grinzilor care se asaza pe podea. si spre a servi drcpr susrinere acopcrisului [ ... 1

Dar abuznl pe care ll socotcsc eel mai important csre de a vedea deasupra pornlor, pc fercstre si loggii. frornoane fninlc si deschisc la rmjloc, de vreme ce menirea lor dintai cste de 11 proteja locurile cladirii expuse ploii, nevoia invatandu-i pc prirnii no tri arhitccti ca cle trcburc sa fie bolnte in forma de acoperis."!"

Marc-Antoine Laugier (J 713-1769). Om de litere si ob-

ervator al arhit cturii epa ii ale, a publicat un E. ell asupra arhitecturii in I 753 (ed. a 2-a, 1755) care a fost, dintrc scrieri1e ale, eea care a cunoscut eel mai mare ucces: in 1 65 au aparut ale sale Observatii despre arhitecturd. Foarte concrete si practice, scrierile ale au sunt ccle ale unui arhitect, dar ocupa un loc apartc In dezbaterca desprc arhitecrura in Franta, la mijlocul secolului al Xv lll-lea.

12. A. PALLADIO. Les QIIClII-e livre« til' l 'Architecture, Paris.

Arrhaud. 1980. canea I. cap. X. pp, '3- 4.

105

.Arn tras concluzia, 1, Ca ex isra in arh itccrura fnnnusen cscnua lc, indepcndenrc de obicciul sirnturilor, sau de convcntiile ornenesri. 2. C~ compoziria unci I ucran de arh I tccrura CSlC precurn toarc operel e spiritului, susceptibila de raccala si de viorciune, de jU51C\e ~i de dezordine 3. Cit ex ista in ea7\I,1 acestei artc, ca in o;a7.111 rururor, un [3 lent care nu se capata, un dram de gcniu cia! de natura: ~i ea acest talent, acesi geniu au IOtu.';1 nevoic de a fi subordonatc ~i oranduite de niste legi.'·'J

Eugene Emmanuel Viollet-le- Due ( i 8 14-1879). Arhi teet restaurator al monumentelor Evului Mediu, care a dezvoltat a intreaga teoric a restaurarii (Vezclay, otre-Darne dill Paris. Carcassonne). A rcconstituit castelul dela Pierrefonds (1859- I 870). In opera sa tcoretica (Dictionar comentat al arhitecturii, 1854-1868; Discutii despre arhitecturd, 1863- 1872), a incurajat folosirea de noi materialc si a staruit asupra strucrurii edificiului

"Ceca ce lipsesre mai ales conceptiilor rnoderne asuprn arhitecturii eSI!.! supletea.aeea u~t1rin1a a unci arte care traieste intr-o societate pe care 0 cunoastc: arhitectura noastra stanjeneste.sau este stanjenita, in afaru s .. xolului sau, sau c complezenra pana la josnicie, pana 10 disprer fata de bunul sirnt, Daca recomandsrn. asadar, studicrea artei veacurilor treeute inaintc de epoca in care sr-au piiMisll raga~lIl firese. nu 0 faeem pemru ca am dori sa vcdern ridicfindu-se la noi, astazi. case ~i palate din secolul al Xll-lca, (I pcruru ca socotim ca aCt'S1 ~lUdlU estc de natura sa redea arhitecrilor aceasta suplctc, acesr obicci de a apl ica tururor lucrurilor lin principiu adevarat, acea origmalitate ~i mdependenta care tin de geniul [;'irii noasrre."!!

Charles Gamier (1825-1898). Arhitcct franccz cunoscut mai ales prin construirea noi [ Opere din Paris (1862-1875). Din caiatoriiie sale in Grecia, Italia si Oricntul Mijlociu a extras

13 . .\1.-1\. LALGrER, E.HUi Sill' l Architecture. Bruxellcs-Liegc, 1'.

Mardaga, 1979. p, XL

14. VIOLLET·U:-DUC, Dictiounaire raisonue de i'Architecture rron~ aise d]l XI' eIU XVI siecle. Inrroduction.

106

clcmcntclc unui istoricism eclectic cc caracterizeaza asa-zisul stil Napoleon al Ill-lea. lntcgrarca unui bogat decor sculntat si pol i crom reprczi n ta una din caractcri stic i lc acestui sui,

.. "j n cpoca noastra IlU mai cxisra arh itccturi: alta este dccadenu. ,';.rtllteet ii nostri suru poatc msrc S3\"an\L dar ci nu sum artisu; C] m; 10\ cmcaza, (i copraza: ci nu crecaza, ci i~i am intcsc.» lata acuzatia nedreapra cafe ni seaducc in ficce zi, iala lema banala ~1 fa",ori[ii a rnulrirnii [ ... 1

Suntem tal alai de invcntivi ca predecesorii nosrri, ~i suntcm mai putin coplesiu de rutina [.-·1

Ajung acum si la stilul actual. Principiul cOI11POZi\ICi sale este grccesc sau roman. eel putin prin fapru] ea foloseste arcada $i plaibanda; felosestc. de asernenea, arcul friim ~i se apropre de stilul Ludovic al Xlv-lea pnn numeroase armonii de rnasc. Pc scurt, sc servcsre de rnarucrcle cunoscme, cacl nu rrcbuie ncglijat binc!e si frurnosul penrru a urman origmalitalea ell once prer, dar denota mai cu seama 0 aspiratie pronuntata carrc adevat Extcrioarcle cdiflciilor sunt in armonie (U I nrcrioare le, in bcneficml 1"3. tiuni i, ca ~i al aspcctul ui .',15

Walter Gropius (1883-1969) Arhitect ~i teoretician german a! arhitecturii dcsign-ului, interncietor, in 19! 9. la Weimar, al Scol ii artistice Bauhaus. lncepand cu 1927, a intreprins studii despre habitatul minim Si unitatile unifarnilialcIntre 1934 $i 193 7 ,$i~a dcsfasurat activitatea in Anglia, apoi in Sratele Unite, In trea ga arhitcctura a secolului al XX-lea este marcata de postulatulsau asupra valorii dctcrminarii spatiale si cste(ice a edificiului (Scdiul Bauhaus de la Dessau, 1925-1926).

. .Aceste noi unirati urbane, concepurc ell grija, <II' reprezenra pcntru noi o expericnta pregatuoarc. 0 etapa pre! munarn catre un a I doilea stadi u mai complex: rcconsrructia marilor noastrc oruse. ell 0 populauc de cuter pani! \3 opt ruii de oarncni ~i 0 capacitate industria la de doua pana la trci mii de muncirori. accsic noi orasc ur const inn uni tatca de baza a tine I structuri ur-

\ 5. CHA RLES GARl\'IER. A travers les arts ("Les classiques francais de I' H istoirc de I' art"). Paris. Picard. 19R5. pp, 90-91. 99-10.

107

bJIlC rcgiona!c, il] care S'H purea cxcrcira flc.\ibiliwtca;;i plasricirmca devenue ncccsarc datorrra 1l1Obrlll<i11l in cenunuacrcsrcre 11 socicratn noasIre. \ ccluul «oras» va putca inccta sa lie 11 unital": a ;]dmiltl,lrali",i locale ~u.lonom~: ~I :3 deVCI.li 0 r,Uk a unui nou SiSICIll ndrumisrrauv acopcmld o mIR'ug<J regrunc ~I III care: '<lInilale'Hlrb~nii" vu n:pre7.~'I1I<J clcmcruul nltim. Accstc unitati vor trcbui . .;;,j faca sa dispara ~n[~\!olllsll1uL crcat de: ~eeolll~ al XIX-lea. pc de 0 parte intre orusclc mari Si~Jliel si, pe de altii p.ane. mrrc oras ~I sal. Srriimurand munciiorii tar;) slujba (de la oras COl $1 de I~ sal), arar ciradinii dit si cci do.' 13 sat vor putca sa parricipe la crcarea de not aglomcrari urnane.':' ~

~hartes E~ouar~ Jcanneret, zis Lc Corbusier (1887-1965).

Opera acestuiarhiteer acopcra 0 mare parte a sccolului al XX-lea, eu 0 varieratc importanta de forme si 0 Ioane mare unitate arhitecturala, Pentru Le Corbusier, arhitectura si urban.lsmul sunt indisociabi!e, asa cum sunt practica si tcoria arhitccturale, Instalat la Paris in 1917, a fost influentat de cUb.lsm si a dcsfasurar cercetari de urbanism si numc~oase proiecte, Fiecare etapa a arhitecturii secolului al XX-lea se defineste in parte in raport cu Lc Corbusier.

_ ... Masinilc au in.torso pagina neasteptara a isroriei ornenirii si, penrru ca 111 II rnpu I accsnu pnrn e re III cenrcnar a I erei masi niste, ernul s.a lasa: surpr~ ns ~i b_rllla I izar, un i i IlU VOl' ell niei lin chi p sa recunoasea locu I pe care II ocupa ~~. adevarat. Unii ar vrca chiar sa Ie renege! Or. in dome. niul conslTIletlllof. cfecrul descoperirilor stiin1i fice esre determinant. cxpnmat prm c31C\'a evenirncnrc consrructivc In mod fundamemal revolutionare, rcspectiv:

I. Separarea functiilor de sustinere (slaJpi si barne) de psrtile sustinure

(umplerca zidunlor sau pcreti despartitorij [ .. J .

:1, : arada care nu mui are: nici 0 functic de susti ncrc obJi garorie poate fi considcrara ea 0 slmpla membrana ce scpara imcriorul de exterior [ ... 1

16. F eIlOAY. Urbanisine, atopies et realites, Paris, Scuil, 1965, pp, 231·232.

108

.3 Osaru ra i ndcpcndcnta de i mob II ncma i luand contact ell so hi I pen· tru a sc sprijmi doar cu ajutorul carorva puncrc de sustincrc {st~lpl' 1 permite -upnmurca oncarni 10e,11 de fundament, la,jnu asnc 10.: tiber ~ It! imobil ] .1

.,I Acopcrisurile din sarpanta de lenin PO! Ii de-acum incolo inloeuuc ell tcrasc tl in bcton a ITIJa I a caror suprafara onzonra In So.' \ J putea prcra II no r n mcnajari P rcrioasc [ ... J

5. in intenorul construceei ocupara doar de calln sialpl planul este ell iorul It ber. di sparand obligat i3 ca separari i lc vert icale (pereti desparutori) sa 5C suprapuna de la nn etaj la altul. asa cum 0 cerca pana aeum pracrica zidurilor de susrinere.

I :1 Iii , enunrata pc sc urt, baza revolut ie i arh itcctu rale lnrapn.litii in zilele noastre de tehnicrle moderne. Este de mare inrpo/"Wnill [ ... J

Sc impune ell opera umana sa fie sohdara cu opera nantralii. Natura nc ofcra nenumarare invararninre. Viara Sf manifcsta nelncerar In sanul d. iar biologia ii reconsriruie regulile. Toru L in natur.i.. emanil nastere. crestere, imptinire, dec I in. Si cornporta rnenrul oarneni lor dcrrva di n rmscan analoage. Arh itecrura ~i urba nismul, care sun! modal itii\i lc prin care oamenii dau prepriei vieti cadrul sau util, exprirna in rnodul tel rnai exact valorile materiale ~i morale ale unei sccietau $i in accsr en. viata defermina ideea: nasrere, dczvoltare. irnplinire, declin, Termenul de biologic se potrivcsre eel mai bine arhitecrurii ~i urbanismului: biologie, calirall ale unei arh itccruri S i a le unui urba n i SITI vi i. B iolog ie geslionand pianuri lesi seeriuni Ie cdific ii lor. coordonand volurnele. raspunzand unor funcrii, biologie con fcrind ci rculariilor suplete si armonie. Viata se dezvolra dinaunrru catre a fara, sc impl i nesre, desch isa catre I umi na s i ofcri ta spatiulu i. Arhitecrura -,?i urbanisrnul se supun aeesrei regul i unirare: dinaunrru caire afara, regula care judeca Cll severitare, fatii. asadar, domeniul construit, definir de clemente reunite ill scopuri utile si care sun: tot ataten organe, coerenre ca in interiorul orgamsmclor naturale."!"

Oscar Niemeyer (1907). Rcprezentantul eel mai cunoscut a! arhitecturii acruale din Brazil ia. Tn 1956. a fast desemnat

17. LE CORBUS1ER, ,\I(lIliim" de peuser l Urbanisme. Paris.

Gontluer, 1966, pp. 27 28,44.

109

p ntru a construi noua capitals, Brasilia; aiel, a rcalizat Palatul Aurorci si Piata eclat" Trei Putcri, Opera sa este internationala (Israel, Alg ria. nglia tc.), Printrc opcrclc sale din anii '70 rnentionam: sediul Partidului Cornunist Francez (1971) ! turnul de la Defense ( 1973) la Paris, precum Si sediul Editurii Mondadori d [a Milano (t975).

,jneere sa-rni concep proiecrele 1n cadrul acesrei arhitccturi, conferindu-Ie 0 stralucire. pe cat po ibil, prin insasi srrucrura lor. ceasra arhuecrura nu se lmerneiaza niciodata pe exigentele radicale ale funcrionaIi mului. ci dirnpotriva, pe cautarea de solutii noi. diversificate i intotdeauna logice, pe fagasul sist mului consrructiv i aceasra fam conrradictii lntre forma, tehnica si functie. convins fiind cli nu diiinuie dedit solutiile flumoase, neasteptate Si armonioase. Calauzindu-rna dupa aces! principiu, rna Indepartez, daca e cazul, de toate regulile ~i normele srabilite, incredintar ca arhitecrura nu se rnargineste la tehnica, el constiruie 0 rnanifestare a spirirului, II irnaginatiei $i 'a poeziei.

in ceca ce priveste Adunarea Xa!ionala. de pilda, cornpozitia a fOSI forrnulata in functie de acest crireriu, de morivariile arhitccmrale si urbanistice, de volume. de spariile liberc, de campurile vizualc si de perspective. in mod deosebit in inrentia de a-i conferi 0 monurnenralitare foarte accentuata darorita simplificarii elernenrelor sale ~i adoptarii unor forme pure

i geornerrice [ ... ]

oncepand aceste palate, am fost preocupat ~i de atmosfera pe care urmau sa 0 produea in Piala ceIor Trei Puteri.] u 0 resnntearn rece SI tehnica. cu puritarca clasica, dura si calculate a liniilor drepte, Dimpctriva. 0 doream bogata in forme, in visare si in poczie, ca si picrurile lui Carzou, Forme noi, care sa surprinda prin u~urin{a si libertatca creauci, Forme care a nu apese pam;inruL ca 0 e .... irute a rehnicii, ci care sa rnentina practic palatelc in stare de plurire, usoare ~i albe, in nopjile nesfarsite ale plaroului.?"

Ricard Boffil (l939), in 1965, acest arhitect catalan ereeaza AteLieruL de Arhitectura de La Barcelona. PrirneLe ale

.. teneyer. Belmont-sur-Lausanne. Ed. Alphabet, 1977, pp_ 145-147.

110

opere sunt caract n~ate prin cautarca de noi tipologii III ~orneniul habitatului. In cell; din urma, numeroase comcnzi mtcrnationale au afirmat rcfcrintclc arhitc rural la ic~ in car ... A[cli~rul inccarca sa concilieze functiilc simbolic ~l socialc a le arhitecruri i Cli impcrativelc CeOnOlTliCC de a ·tazi (:-" tornpellier, carticrul Montparnasse din Paris, Saint-Qucntin-cn-Yvclines, Marne-la- allec, Teatrul si Aeroportul de la Barcelona)

.. Acum circa cincizeci de ani. Le Corbusier definea arhitecmra «ca un joe savant, corect si minunat de volume asarnblate in lurnma ... ». Aceasta definitic nu mai e te potrivira. Astazi, defincsc arhitectura ca ~a de a structura spatiile, de a crea noi sirnboluri, de a dezvolta hmbajul claslc.,

Ce se intampla de fapt? Dona arhitecruri au coexistat de-a lungul istoriei: arhitecrura vernaculara i arhiteetura clasiea, Pe aceesta din UITJI3 doresc sa 0 apar astazi, si din capul locului militez pcnrru 0 cpoca de lumina SI de civilitate si resping ob curantismul si barbaria

De ce 0 arhitectura clasica? Foarte de rimpnriu, omul geomctrizeaza spatiile in care 10euic$le. EI anatizeaza morfologia naturala, si, printr-un proces dc abstractiune, constnneste mai intiii 0 incinta p1nrala pe care .0 rra"menleaZa in cele din urrna cu ferestre. Se va naste astfel e353 cu pauo in care viata se orflndui~le in jurul unei curti sau a unut atrium. fie ca este verba de casa araba sau villa romans. Fragrnentele de zid intre ferestre. odata de en ate. au 0 valoare inrrinseca ~i devin coloan . Spatiile dimre coloane sunt fere tre care lasa lumina sa treaca; ele cadreaza natura care devine d rnesuca .i mai usor de inteles. Soclul uprainal\A edificml, care va prczcnta arunci doua caracterisrici: vazut din afara, este un moment .. un obiect care domina natura, dar spanul sau interior proporvonalla scam umaria rcdevine marcle atrium al easel. Si toare acesrea - proportii, strneme si armonie dau nasrere unui vocabular formal: usi-fere ITC. eo!~e. scan, frontoanc, socluri crc., reprezinta scmnecare se dezvolta, ca m lingvistica, in mod inerenr disciplinei arhitecturii. lata ratiunea de a fi a ceea ce nurnesc asrazi arhireCfilra clasiea.'·19

19. R. BOFFIL, TaliercleArqlliter:lIlfo. PlUjelslra/lr;ais 197" JIY81.

La Cite' Histoire ellecllllologie_ Milano, L'Equerre, 19 I. pp. 9-10_

III

lII. Arta contemporana

Gustave Courbct (I, 19- I g77). Dupa Gcricault . i Delacroix, pictorul participa 1<1 miscarca romantica. Dupa 1.'4K atras de tcoriilc socialc, devine pri ncipalul reprczcntant a 1 realisrnului. care eouta sa sc inspire din cvcnirncntclc contcmporane si din rcalitatca sociala. Tinut dcopartc de Expozina urnvcrsala din 1855. cxpunc Atelierul intr-un pavilion propriu. u aces! priIcj, publica in catalog ceea ce a fast considerat a f manifestul reali mului.

"Titlul de realist rni-a fost irnpu asa cum II son impus oarnenilor din I 30 titlul de romanncr, N iciodara tirlurilc nu au ofcrit 0 idee justa asupra lucrurilor: daca altfcl ar sta Iucrurile. opcrcie ar fi inutile.

Fill"a a intra in arnanunre in leganlra ell caracrerul mai mull au mal purin JUS! a) unui epner pc care nadajduiesc ca nirneni nu va Ii sili! sa-l $i inteleaga, rna voi rnargini sa dezvolr putin aces! aspect pcnrru a pune capat neintelegerilor.

Am studiar, cu obicctivitate i in afara oricarui spirit de sisrem, ana Anticilor si arta Modcrnilor Nu am \lUI a-i imit pc cci dinrai si nici a-i copiez pe ccilalti: intcntia mea nu a fosr nici aceea de a atinge scopul inutil al artei pcntru arta. Nu ! Am vrur pur i simplu a exrrag din cunoa terea rraditiei in ansamblul ci. senrirnenrul independent ~i bazat pe ranune al propriei mele indiv idualiran,

A sti pentru a putea, iata giindul care rn-a arnmat, A fi capabil sa transpun moravurile. ideiic. aspccrul epoeii me le, dupa propria mea apreciere, a fi nu nurnai un pietor. ci $1 un om. intr-un cuvant. a face ana vie. iata scepul meu.r-"

Charles egre (1820-1 80). La incepur pic tor in atelicrele lui Delaroche, Drolling ~i Ingrcs, adopra fotografia catre I 44. Este un excmplu de pictor-fotograf carc se face cunos-

20 Catalogul expozitiei, Exhibition <.:1 Wille ell' 40 tableaux et 4 dessins de .I"f Gustave Courbet, 1855.

112

cut in cclc din urma mal ales pnn fotografiilc sale. Creator de uuazini si im mtaror tchnic. ~eg:n.::ii opcru ':\ au fost recuu )SCllt~ recent, [I apaninc prtmci gencrati i. dill care mai Iac parte Lc Sccq, Lc Gfa~ sau Baldus Producna sa acopcra o pcrioada sc una, 1 849-1 '\6~. :::.i C:-;lC caractcrizata printr-un gus: marcat pcntru sccnclc inurnc :;;i ccrnpozitulc rigurcasc. abstracto si mcnurncntalc .

.. Fotografia \'(1 inlocui dc-acum incolo dcscnelc, care cer 0 exacnrare nuuroasa.

- Daca arta este mterprerarea poctica a narurii, fotografia estc transpunerea ex-acta a a steia: csre cxacrirudmea in ana sau complcmcntul arrei.

Ofcrindu-nc precizia pcrspccrivica ·i gcornernca. rotografia nu disrrugc torus: sentirnentul individual al artistului: rrcbuic sa stii sa alegi. s~biecrul de reprodus: trebure sa gasesn puncrul de vederc eel mal porm II; trebuic sa surprinn efecrul in armorne perfects ell ObICC!11! de rcprodus.

F otografia nu rcprczmta 0 ana. aparte $i arida: ea nu esic decat un rnijloe de exccui ie uni form, rapid ~i sigur, pus in slu] ba arrisrului si reproducand cu a precizic maremaiica forma, cfecrul obicctelor -, i chrar acea poezie care rezulra in mod mstanraneu din orice cornbinaue armonroasa." :1

Camille Pi . arro (I 30-1903), Influentat la inceputul caricrei sale de Corer i Courbet. se apropic de Monet, devenind irnpr sionist. pera sa estc foarte abundenta "i dezvaluie diferitclc directii ale cercetarilor impre ioniste. pana la lendintele neoimpresioniste:

..Marne rna due sa \ ad la expoziria lndependentilor rnarclc tablou ai lui Siznac, de ~ rn IX' 5 rn, Picturd decorativ d. t .ecomre mi I-a laudar. Lute la fel fircstc. dar daca c sa judcc dupa rabloul lui Cross pe care l-am vazut si care calca pc urmcle lui Signac, IlU accsta esre rdealul rneu. E IOIU$i placut, nrc culon frumoasc. tim- rna agascaza in cl dczordin 'a acadcrnica a dcscnului. lip-a d.: v tori ~I de purti P1"l5. ca ~i folosrrea cxagerata a com-

21. Charles \'~g-r" photographe, 11';20-1, !>O: Pans, Musce de Luxembourg.15 noicm ric 1980-19 ianuane 19, I. Ed R,\IN. 19 O. p. 35~

113

plcmcntarclor in jurul tig;urllOL Arc <lent] unci artc de scoala decadcrua! Drace. c frurno» precum culori Ic ncarncstccarc. C o rudf apropi nlil a crornolitografici! ;,.!a irt{.:t in asa hal indt toate tablourile mele din epoca divizmruler srsternance si cluar din perioada in care wccatn crorturi dispcratc pernru ,I iesi din ell. 11l~ dczgusta. i i rC-,11111 in fluenta pana i 11 ! 1'>94!·· (Paris. 8 apri Ite ! 1\95)"

Paul Gauguin ( I 848-1903). Dupa ce lucrcaza cu Piss arro, dupa ce expunc ell impresionistii si U cunoaste pe Cezanne, Gauguin pleaca in 1886 la Pont-Aven, unde il cunoaste pc Emile Bernard. Dincolo de colaborarea sa cu Van Gogb si de experientelc asupra culorii, el cxtrage din calatoriile sale, indeosebi in Tahiti, gusrul pcntru rcrnele cxoticc si alia neoccidentala,

.Priviti-i pejaponezi care deseneaza torusi admirabil ~i veri vedea viara in aer liber Si la scare fam umbre. Folcsindu-sc de culoarc doar ca 0 cornbinatie de ronuri, annonii diverse, dand impresia de caldura etc. in plus, consider impresionismul ell 0 cereetare cu tonil noua ce se indepsrteaza, desigur, de tat ce esre mecanic precurn fotografiaetc .. asa ca nHIS fine dcoparte pe ril! posibil de tOI ceea cc da iluzis unui lucru, iar umbra fiind un fel de /rompe-/"oei/ a] soarelui, sunt tentat sa 0 inlatur. Data in cornpozitia voastra umbra intra ca 0 forma necesara, asta-i altccva, Astfel, dac~ in locul unei figun puneti doer umbra unui personaj, acesra este un puncr de plecare original a I earn! c feet srran ill I-a{i miisurat,·n

Paul Cezanne (1839-1906). Evolueaza in mediile impresioniste ~i propane opere putemic structurale in care foloscste forme geometrice simple si succesiuni de planuri, Abando-

22. C PISSARO. Leures (/ sonfits Lucien. Paris. Albin Michel. 1950. p. J7(;.

23. PAUL GAUGUIN, Docwm:1I1-S ct tetnoignages, ed. de V. Merlhees, Paris. Fondation Singer-Polignac, 1984. p. 270.

114

mind puncrul de vedcrc unic, a dcschis calea artci contempofane si mai cu seams a cubismului.

.. xxv I - L urni nu ~I umbra reprezinra un raport inuc culori, cele dona accidcruc principale direrii nil prin intcnsitatea lor gcnerala, ci prin SOIlOri [area propric.

XXVII - Forma ~i conrurul obiectclor I\C sunt oferite de O(lOZ1111k Sl contrastcle care rezulta din coloratiile lor paruculare.

XXV]II - Dcsenul pur este 0 abstractiune. Desenul Si CUIOarc3 nu sum dcloc distincte. rotul in natura fiind colorat,

XXIX _ Pe mi.tsuri.t ce pictezi, dcscnezi, Justetca ronului crecaza in acelasi limp lumina ~i rnodeleul obiecrului, ell cal culoarea se armomzcaza mai mult, ell atat desenul devine mai precis.

XXX"_ Conrraste $i raporruri in Ire tonuri. iat:l. lot secretul desenului

Si modelcului,

XXXI _ Natura este in profunzimc.

illiTe picror Si rnodelul sail se inrerpune un pian. atmosfera. Corpurile vazute in spatiu sunt reate convexe."~"

Georges Braque (1882-1963). Initiator al cubismului, impreuna cu 'Picasso, a extins cercetarile lui Cezanne (Portul de fa £5 toque. 1906). A lucrat in colaborare cu Picasso la cla-. borarca unor volume intrepattunse si a unui joe formal linear ~j mono cram indreptat spre abstractiune (cubism analitic). Cautarile sale il conduc catre celebrele serii de colajc.

.. Ccea cc J1l-(I arras foarre rnuir $i a reprezentar calea majuro a eubisrnului _ a fOSI marerializarea accsrui spatiu nou pe care il percepeam. Arunci am incepu! sa pictez mai ales naruri moartc. penrru cli in natura exists un spariu tactil, as zice chiar manual. Am scris de altfel despre aeeasta: «Cand 0 natura rnoarta nu mal cste la indemana, ea inceteaza a mai f o natura moarta».. Aceasta raspundea pent ru rnme dormtei care rn-a animat Intotdeauna de a atinge lucrul si nu nurnai de a-l vedea Acest spariu ma arragea mull, caci caurarea spatiulut a fost seopul dinliii a! cubisrnuhn.

:!4. F. JOURDA!};". COI/l·erSCllioIlS avec Cezanne, ed. de P.-M.

DorOI\, Pari s, Macula .. 1978. pp. 15~ I 7.

115

Culcarea nu avea decar un rol minim. Di n ell loare, ne preocupau doar aspectclc legate dc lumina, Lumina si spatiul sun! doua lucruri care se ating, nu-i asa? a~a cit I ~ con cepeam imp rcuna.. Se S]111 nea despre noi. C3 Sll ntern abstraqil"~;

Fernand Leger (1881-1955). Provenind din curcntul imprcsionist, participa inca din 1910 la miscarea cubista Incepand eu eel de-al Doilea Razboi Mondial, este atras de mecanica si de lumea rnasinilor, care Ii vor domina intreaga opera, iIustrare a lumii modeme.

.Exprcsia a fosr inrotdeauna, penrru mine, lin clement prea sentirnental. Sirntearn figura urnana IlU numai ea un object, dar de vreme ce consideram masina atar de plastica, voiam sa dau figurii urnane aceeasi plasticirate ... Daca, mai tarziu, am picrat mainile intr-o maniera carecurn 'diferi!a de figura, Tara aceasta intrepatrundere geornetrica vizibila in vechile rnele tablouri, am facut-o doar penrru ca acest lucru nu f)1a stanjenea din punet de vedere plastic. Recent, In Circul, am pictat chiar guri zambitoare, dar acest lucru nu trebuie sa deruteze: zarnberul pe gum unui clovn nu este expresie, ci meserie [, .. )

In 1942, cand rna aflarn la New York, aID fost frapar de firrnele luminoase de pe Broadway care rnarnra strada. Te afli aeolo, stand de verba eu cincva si deodata, acesta devine albastru. Apoi culoarca se duce, 0 alta aparc ~i devine rosu, galben. Aceasta culoare, culoarea reflecrorului este 1 i bera: e prezenta in spari u. Am vrut sa fac ace las i lueru in panzele mele. E foarte important pentru picture murala, pentru ea nu exista 0 scara, dar m-am scrvir de acest procedeu si in tablourile mele de sevalet..; N-a~ fi fost In stare sa inventez asa ceva, II am destula fantezie penrru asta."26

Umberto Boccioni (1882-1916). Teoretician al fururismului, este autorul Manifestului pictorilor futuristi, al Manifestului tehnicilor picturii futuriste si al Manifestului tehnic at

25. D. VALLIER, L 'interieut de I 'AI" _. entretiens uvec Braque. Legel; Villon, Mira, Brancusi, 1954-1960, Paris, Seuil, 1982, pp. 35-49. 26. Ibidem, pp. 73, 87.

116

sculpturii (1912). Impreuna ell Marinctti, care considcra ca un autornobil de curse este mai frumos dedit Victoria de la Samothrace (1909), Boccioni cstc de parcre en sculprura trcbuie sa faca sa traiasca obicctele ale carol' miscari sunt descornpuse In spatiu (Forme unice ate continuiuitii //1 spatiu, 1913 ).

,,1 Sculptura l~i propune reconstruciia absrracta si ll\l valoarea figurativa a planurilor si a volume lor care determina formele,

2. J n sculpture, ca In toate celelalre arte, trebuic abolit sublimul traduiona! al subiectelor [ ... ]

3. Sculptorul futurist, care pcrcepe corpurile si partile accsrora ea pe n iste zone plastice, va introduce in compozitia sculpturala planuri di 11 lcrnn sau metal, nemiscate sau puse 'in miscare, pentru a reprezcnra un obiect: forme sferice acoperite eu par penrru a reprezenta parul: sernicercuri de sricla, daca este vorba de pilda de un vas; sanna au piasa de sarma pen-

tru a indica un plan atrnosferic etc. etc. .

4. Trebuie distrusa presupusa nobletc, CLl totul literara si traditionala, a marmurei, si negata cu desavar$ire ideea folesirii obligatorii a unui singur material pentru a crea un ansamblu sculptural. Sculptorul poate sa se servcasca de douazeci de rnateriale diferitc sau chiar mai rnulre, intr-o singura opera, cu conditia ca ernotia plastica sa necesite acest lucru [ ... J

7. Linia cste singnrul rnijloc de natura sa ne conduca la virginirarea prirnitiva a unei noi consrructii arhitectonice de rnase si zone sculpturale, 8. Nu poate exisra reinnoire decar facand sculpturti de tnediu sail de ambianta, caci dear astfel plastica se va dezvolta prelungindu-sc in spatiu pentru a-l modela.'??

Tristan Tzara (1896-1963). Creator, impreuna cu Duchamp, Pica bia, Arp si Ernst, al miscarii Dada. Acest scriitor de origine rornana a rcdactat manifestul miscarii In 1918. Dada in-

27. U. BOCCIONI, "Manifestc de la sculpture fururiste", in Qu 'est-ce qll~ I~ sculpture moderne? Paris, Centre Georges-Pompidou, 1986, p. A.J.'

117

sista asupra creatiei spontane si reactioneaza cu mijloaccle absurdului impotriva burgheziei si artci consacrate.

"Opera de ana nu rrcbuie sa fie frumusetea In sine. cac: ca estc moarta: nici v sela, nici trista, nici luminoasa, nici ob. cura, bucurand sal! malrratand individualitatilc. servindu-le prajiruri din sfinre aureole sau sudorilc unei curse incordarc prin armosfcrc. ° opera de arta nu estc niciodata frurnoasa, prin decret, in mod obi ectiv, pentru toti _ Critiea este, asadar, i nuti Iii, ca nu exista decat in mod subiect iv, pentru fiecare,~i fara eel mai mic caracter de gencralirate, Sa se fi gasir oarc baza psihica comuns intregii urnanitati? [,' J

Astfel s-a nascut DADA dintr-o necesirate de independcnra, de neincredere fata de comunirare Cci care sunt alaruri de noi I~i pastrcaza I ibcrtatea. Nu recunoasrem nici 0 teorie. Aveni desrule acadernii cubiste si futuriste: laboratoare de idei forrnale. Sc face oare arta pentru a casriga bani si a-i alinta pc dragutii burghezi? [. _.]

Orice produs al dezgustului susceptibilde a devcni 0 negare a familiei, este dada; protest cu purnnii stransi al intrcgii fiinte In actiune distructiva: dada; cunoasterea tururor rnijloacelor respinse pana in prezent de pudoarea sexuala a comprornisului comod *i a poliretei: dada; abolirea logicii, dansul ncputinciosilor crcatiei: d a, d a ; abol irea ori carei ierarhii si ecuatii sociale instalate pentru valorile valetilor nosrri: DADA; fiecare object, toare obiecrele, sentimenrcle ~i obscuriratile, aparitiile si socul precis al liniilor paralcle, sunt mijloacc de lupta: DADA; abolirea memoriei: DADA; abolirea arheologiei: DADA; abolirea proferilor: DADA; abolirea viitorului: DADA; credinta absolur indiscutabila in fiecarc zeu produs imediat al spontaneitatii [ . ._] Libertatea 0 A 0 A 0 A D A DAD A ; urletul culorilor crispate, implctirea contrariilor si a tuturor contradictiilor, motivelor grotesri, inconsecventelor: VIATA,"28

Marcel Duchamp (1887-1968). Gravitand in jurul rniscarii cubiste, Duchamp manifests interes fata de descompunerea prismatica a formelor (Nud cobordnd 0 scard, 1912), apoi,

28, TZARA, Manifeste Dada /9/8, Dada 3, in Qu 'est-ce que la sculpture moderne ?, Paris, Centre Georges-Pornpidou, 1986, pp. 359- 361 (rrad. red.),

lJ8

inccpand CLi 1914, foloseste obiecte manufact~rate ,pentru a face din de opere de alia: sunt clemente "gata facute (Readv mades,

,.Cuvanrlll readv-made a aparur abia In 1915. cand am plecat In Statele Unite. Aces: cuvant mi-a rrczir intcrcsul, dar cand am ascza: a roata de bicicleta pe lin taburet, ell ghidonul ill JOS. nu avcam in minte ideea de readv-made sau de erice altceva, era doar un arnuzarnent. Nu aveam nici un motiv anume pentru a face asra, nici inrentia de a expune sau de a dcscric ceva [.,. ]"2~

Hans Arp (1886-1966)_ Dupa ce participa la Blaue Reiter, la miscarea colajelor si la crearca Dada, Arp adera la suprarealism (1926-1930). Creator de ~biecte ~1 ~l unei abstractiuni naturale, el transpune formele ill culon si conturun. Caut~rile sale asupra abstractiunii il conduc la 0 abundenta productie sculptata alcatuita din forme netede si rotunjite.

"Omul nurneste abstract ccea cc este concret: e torusi un, lucru adrnirabil caci, de obicei, el confunda fata ell spatele folosindu-si nasul, gura si urechi le.adica sase desch izaruri din cele opt; inteleg sa fie numrt abstra~l un tablou cubist, caci unele pi'ir('i au fast sustrase obiectului care a servn drept model acestui tab lou, dar gasesc ca un tablou sau 0 seulprura care nu au avut un obiect drept model sunt rot atat de concrete $1 scnzuale ea o frunza sau 0 piatra,',30

Jackson Pollock (1912-1956) Fascinat de marea pictura rnurala rnexicana (Orozco, Siquciros, Ribera), Pollock abandoneaza treptat traditia sevaletului pcntru marilc formate si pictura murala, pe care le executa eu ajutorul unor reciprente perforate pe care le plirnba deasupra panzelor (Action Pain-

29. P_ CABANNE. Entretieus IIvec Marcel Duchainp, Paris, p, Bel-

fond, 1967_ .

30_ Le temps des papiers dechires, Musee national d' Art rnoderne, ~entre Georges-Pornpidou, 26 ianuarie-Zx martic 1983, Pans, 1983, p. --,5_

119

ling). Accst artist intruchipeaza, in special dupa moartea sa, reus ita picturii americanc de dupa razboi

.. Consider ca pictura de scvalet cstc 0 Furma pc calc de dispari lie ~i ea tcndinta mOdCI1l~1 sc indreapta carrc tabloul mural Cred ca cpoca acrua If I nu estc inca prcgari ta pcntru rreccrca to ral a de la tab lou I de scva let In tabloul mural. Tablourile pe care irui propun a Ie pictcz sc vor sima la jurnararea drumului intre cele doua forme, dar vor arara calea viitorului fiiJ'a a f inca parte integranta a ace lui viitor,':"

Francis Bacon (1909). Opera acestui pictor britanic este caracterizata prin crearea unui spatiu scenografic in care imagini descompuse ale unor personaje sinuoase of era un univers morbid si torturat.

.Picrura nu are nimic comuncu colorarea unei suprafete [, .J

Imi propun sa creez un spatiu interior atat de prczenr inca: forma sa se articulezc intr-un mod mai convingatot"?

Roy Lichtenstein (1923). Interesat mai intai de cubism si a bstractiune, opera sa se ori en teaza inca di n 1961 catre imaginea marita extrasa din publicitatea rcvistelor si din benzi desenate, Prima sa expozitie importanta a avut loc 10 1962,

.Punctcle pe care Ie folosesc dau imaginilor un caracter artificial. Cred ca punctele pot reprezenta si cle transrniterea unci inforrnatii. Odinioara, semnificaria lor era legata mai strans de tipar: acum, cred ca sun! decoralive [., ,J In rcalitare, in acesre srarnpe, a rrebuir sa schimb de mai multe ori culcarea punctelor, Punctele rosii nu au aceeasi culoare ell cea a supraferelor de cerneala rosie. In tipogra fie, din punet de vcdere comercial, punctele sunt folosite pentru a obrine culcarea roz tara a face cheltuieli suplirnenrare pcntru alta culoare, Dar cum punctele rosii'tiparite ell aceeasi cerneala ca si suprafetele uniforme nu dadeau acelasi ton, tipograful schimba culoarea punctelor pentru a le conferi 0 intensiratc optica egala cu cea

31, Jackson Pollock, Musee national d'Art moderne, Centre GeorgesPornpidou, 21 ianuarie-If april ie 1982, Paris, 1982, p. 257.

32.1. RUSSEL, Francis Bacon, Paris, Le Chene, 1971, pp. 71, 133,

120

~ suprafetelor uniformc. in orice caz, punctelc pot avea un sells pur decorariv sau pot rcprezenta un mijloc indusrrifif de a cxrindc culoarea sau 0 informatic data. sail, in fine, de a sernnala ca imaginca estc un fals, Un Mondrian compus dintr-o asamblare de puncrc CSJe de buna scarna un fals Mondrian. Crcd ca punctelc au ajun: sa dobandeasca accste sernnificani. dar J1 u sun! s i gur ca IlU a III i nventat cu insum i reate accstc III cruri.":"

George Segal (1924), Inccpand cu 1958, Segal abandoneaza pietura pentru a se can sacra cxecutarii de ansarnbluri sculptate in care intcrvin unul sau mai rnultc personaje in cadrullor natural, realizate cu ajutorul unor mulaje de IpSOS pe viu Segal ilustreaza una din formele realismului american al ani lor '60,

"Din punct de vedere al stilului, am fosr categorisir alar ea reprezentant al Pop Art, cat si alnoului realism, De alrfel, expun alaruri de artisrii Pop in mod cu rorul deliberat. Apreciez extrem de mult opcrele oamenilor di n generatia mea. Dar este adevarat ea irnpresionistii francezi, artisri pre- ' cum Bonnard, Degas. Matisse, rn-au influentat, in vrernea cand rna aflam inca la scoala lor, am manifestat chiar admiratie pentru srilul lor de viala, pana in ziua cand am inreles ca rrebuia ca aceasra adrnirarie sa se rcflecte In propriul men stil de viata [ ... J Traiesc intr-o (erma paraginita. Munea mea este 0 oglindire a acestui cadru, a sentimentelor si reactiilor mele. De pi Ida, cand exccut mulajul pcrsonajului unci rinere care-si rade picioarcle Il1t[,O cada, irni amintesc de Bonnard, dar am in acelasi timp vointa de a face 0 rnunca de tinichigiu pe 0 cada aseptizata din secolul al XX-lea, cu robinete srralucitoare care sa fie in perfecta stare de functionare, eLI conditia sa Ie racordez la reteaua de apa calda $i de apa rece,

Incerc sa acumulez 0 experienta de viata si . a intrupcz reate acesrc Ittcruri sub forma a ceva srructurat ~i con vingator. Penrru asta e nevoie de psihologie, ca si de filozofie. A~ vrea ca tot continutul pe care II pun in sculpnui le mele sa poara ft comparabil, din punct de vedere al profunzimii, cu cca mai valoroasa lirerarura a cpocii noasrrc. Munca men sc refcrii

33. ROY LICHTENSTEIN, Dessins Sa/IS bande, Centre national d' Art conremporain, 10 ianuarie-I? februarie 1975, Paris, EPCB, Departcrncnr des arts plastiques, 1975, p. R9.

121

atat la om, "at si la obiecte (figurative san abstracto) $i la spatiu. Nu am auzir sa se fi dat vreodata 0 ascmcnea dcfinitie curenrulu i Pop Art:·J-l

Daniel Buren (1938). De la inccputurile carierei sale (1960), Buren rcflectcaza la propria sa creatie pentru a face din ca intervcntii gandite In functie de locurile expozitiilor sau imprejurimile irnediate ale acestora. De la expozitiile din 1968 la cele din 1983 la Arc si 1987 la MuzeuI Artelor Decorative, prezenta benzilor verticale albe insotite de benzi negre, albastre, verzi sau rosii reprezinta 0 constants a operei sale. Realizarea eelor Doud platouri 111 curtea Palatului Regal (1987) a starnit 0 dezbatere asupra raporturilor dintre arta si societate la sfarsitul acestui secol.

"Am vrut rotodata sa leg opera In mod vizual, tara inventie, de obiecrele inconjuraroare. Ca inrr-un muzeu, daca folosesc forma ferestrei, pice intotdeauna de la fereastra existenta. Acolo, dorind sa fac 0 opera la nivelul solului, sa punctez spatiul, as f putut invents orice forma patrata sau hexagonala [_ .. J A ramiine cal mai apropiat inseamna, asadar, a relua, a rep eta elernentul formal dominant in acel lee, Palarul Rega I, ~i a-l folosi a s·tfe I Inril! sa se arrnonizeze ~i sa «chestioneze» contextul [ .. -J

Primul criteriu In folosirea materialelor era ca acestea sa fie stabile, controlabile. Voiam sa stiu exact ce aspect va lua curare sau curare material peste cinci ani, peste zece ani sau si mai muir [.--J De ce negrul? Pentru ca marmura neagra este singura care «coboara» cafre cenusiul inch is [ .. -J Cat despre as fall, acesta prezinta nurneroase avantaje: se stie foarte bine in ce fel «Imbatranesre»; esre un material parizian prin excelenta [ ... J Dar, mai ales, asfaltul este rnaterialul eel mai apropiat de pictura: poti turna direct vopscaua inrr-un loe delirnitat de un desen sau 0 forma (_ .. J Alegerea acestor rnateriale pariziene imi permite sa stiu cu exactitate cum va arata lucrarea mea peste cinci ani. Peste cinci ani, va fi intr-adevar intr-o osmoza completa cu sirul, "]5

34. George Segal (Cnacarchivcs), Paris, 1972, p. 27.

35_ D. BUREN, Entrevue. Conversations avec A. Baldassari, Paris, 1987, pp. 81, 85-86.

122

BIBLIOGRAFIE

I. MARILE COLECTII

.Ars Hispaniac", Madrid. - .L'Art dans lc mondc" (Albin Michel), Pari -,.L'Art ct lcs grandcs civilisations" (Skira), Geneva, - .Hisroirc de I'architccturc" (BergerLcvrault), Paris. - .Histouc d'un art. La sculpture" (Skira), Geneva. - .Histoirc de I 'art" sub coord, lui A Michel, Paris. - .Histoirc univcrscllc de I 'art" (Laroussc), Paris. - "Journal du _. "(Skira), Geneva. - .Lcs ncuf muscs" (PUF), Paris. - "La nuit des temps" (Zodiaquc), La Picrrc-qui-virc (dcsprc arta romanica). - "Pelican History of ArC' (Penguin Books), Harmondsworth, - .Prcpylacn Kunstgcschichtc", Berlin. - .Storia dcll'artc italiana" de L Venturi, Milano. - .Storia dcll'artc i taliana" (Einaudi), Torino. - "Summa Artis", Madrid. - .Tout l'ceuvrc pcinr' (Flammarion), Paris. - .L'Univcrs des formes: (Gallimard), Paris. - .Arts, styles ct techniques" (Laroussc), Paris.

I!. ISTORII GENERALE ALE ARTEI DE UTILlTATE PRACTICA

A. CHOISY _ Histoire de I 'architecture, Paris, reed. 1964,2 vol. - E_ FA URE, Histoire de i"arl,Paris, reed 1987. -.E. GOMBRICH, Histoire de l'art, Paris, 1982_ - A HAUSER Histoire sociale de lart et de la Iille,-allirri, Paris, 1982. - Histoire de l'art (Encyclopedic de la Plciadc), Paris, 1961-1969,4 \'01. - Histoire de I'art; sub coord, lui A. Chatclct $i B.-P_ Groslicr, Paris, reed. 1988,4 vol. - H.W. JANSON, Historv ofArt, New York, reed. 1982_ - N_ LV NTQN, The SIOI)" ofModern An, Oxford, 1980.

III. DICTIONARE, LEXICOANE $1 REPERTORU BlBLIOGIl,AFICE

E. BENEZlT, Dictiounaire des peintres, sculpteurs, dessinoteurs et graveurs.

Paris, 1948. - Dictionnaire de la peinture, sub coord.Jui M_ Lactone, Paris, 1985. - G_ DUCl-IET·SU HAUX, M. PASTOUREAU. La Bible el les saints. Guide iconograpbique, Paris, 1990_ - Enciciopedia dell 'arte aniica, classica I: orientale, Roma. - Enctclopedia dell'arte medievale, Roma. - Enciclopedia universale dellarte,

123

Roma t=Encvclopcdio oj World ArL New York-Londra). - Lexicon der christlichen Ikollogl'llphie, Frciburg, 1968, .I,-p, 'ERAUDAU_ Dictionnaire d 'his/oil"!' de 1'<11'1, Paris. 1985, - L. R F:AU. Iconographic de lort chretien, Paris. 1955. 10. SOURI· ,\L, t ocabnlaire d'e.\II,,:Ii<jlw, Paris, 1990. - Li. TIIIEME. 1-'. BFCKER, ,·llIgellldlie., Lexicon tier htldell<iel/ Kill/slla von de: Antik« his :111' (iegein..,/I·I. Leipzig, 1907- 1942. - E. VJOLLET·LE-DUC, Dictionnaire raisouue de I 'orchitecturelrancaisc d« XI' ({[{ XI'!' siecl«, 10 \'01.. Paris. reed, 1%7. - P PORTOGHESI, Dizionario enciclopedico <ii architetturu c urbanistica, Rorna, 1968. - Glf/swire des termes technique» (Zodiaquc), cd, a z-a, 1971. - Principes d 'WW/I'Se scientifiqne. Jlin"{lbnlaire de i'arcltitecture (Invcntairc general), Paris, 1972, - Principes danalys« scientifique. La sculpture "I/u:llwde el vocabulaire" (Invcntairc general), Paris, 1978. - L. REAU, Dictionuuire illnstre d'art et d 'archeologie. Paris, 1930.

- Art Index. - Repertoire d 'art et d 'archeologie, Paris. - Repertoire international de la linerature d'art, Malibu.

IV OHIDURI PENTRU STUDIUL ISTORIEI ARTEI

G.c. ARGA ',M. FAGIOLO, Guida alia storia dell 'arte, Florcnta, 1974 (reed. 1981). - J. S, ACKERMANN, R. CARPE TIER, Art aJ/(1 Archaeology, 1963. - H. BAUER, Knnsthistorik: Eine kritische Eiufiihrung ill das Studiun: del" Kunstgeschichte, Munchcu, cd. a 2-a, 1979, - H, BELTING, H. DILLY, W, KEMP, W SAUERLA.NDER, M. WARNKE, Kunstgeschichte. Eine Eilljiilll'llllg, Berlin, 1985 (cd, a 3-a, 1988). - F. CHECA CREMADES, M. S, GARCIAfELGUERA, M. MORAN TURINA, Guia para el estudio de lu Itistoria del Arte, Madrid, 1980. - J, LAVAL LEYE, Introduction ""X elmles d 'archeologie et d' Histoire de I '01'1, Paris, 1946, cd. a 4-a, Louvain, 1979. - W. ROSK1LL, Whu: is An t Iistory", Ncw York, 1976.

v. REVISTE PRINCIPALE

Archive espaitol de arte. -An Bulletin. - An History. - A,., Journal. - Art Press. - Beaux-Arts. - Bulletin monumental. - Burlington Magazine. - Bollettino d 'arte.

- Les Cahiers £III Musee national d 'Art tnotlerne, - Gazette des Beaux-Arts. -

Histoire de l'art. - JOII/'nal of the Society ofArchitectural Historians. - JOIIn"'/ ofthe Warburg and Courtaud Institutes. - Kunstchronik. <Monuments historiques. - La recherche photographique. - Revue de l'art. - Revue du Louvre. - Stori« delI 'atte. - Zeitschriftfiu Kunstgeschichte.

VI. SCRIERI SI STUDII DESPRE ARTA

T,W, ADORNO, Theorie esthetique, trad., 1974. - Archeologie de fa France, div. autori, Paris, 1990. - L Art des cavernes. Alias de." grottes orne«: puh:uliillilllW.I' [rancaises, Paris, 1984. - L 'an ,<I /0 ville, Geneva, 1990. - A rtistes, artisans et production (frliSlill"e all Morell Age, Cclocviu international, Rcnncs, 1983, L. I . Les honunes, Paris, 1986; t. II: COlIIlIIll/Il/e et travail, Paris, 1987, l. III . Fabrication et consonnuatlon de 1'(1'IIVI'e, Paris, 1990. X. BARRAL I ALTET, An et sociele w/ Moyen Age, Paris, 19CJI, - R. BARTHES, L'empire des signes, Paris, 1970. - !D., Le teste et L'imuge, Paris, 1986. - J. BAUDRfLLARD, L 'eifel Beaubourg.

124

1lIIl'llJsifJ/J ('I discussion, Paris, 1977. ~ 1. Bi\XA"Di\LL. Ley 11I11//(I/I/sl('" (i I" r/,,convene de la composition ell peiuture, Paris. 19R9_ - G. B,\lIJ'o.:, Hisunrc de I Hisloire de lan de Vasan a I/OS JOIll". Paris, 1986. -I L BELTIl\G. L 'histoin: de 1',,/'1 cst-ellc Iini« .', r-:imes, 1989. l:l. BI:REi\SO:-". Esthettqu« ('/ htstoin: de, '/I'll visuels, Paris, 1951. - G. BERNIER, L 'art ('I largen: Le /Ilard/(' dt' /'01'/ 'I /,,/ill'[l1 XX, siec!e. Paris. 1990. R. BIANC11J liANDIi\ELLI. Storicit« dcll'ane classicu. Roma. 1952. M. I:lLAll\, M. BE L·LASSEi\, Taxies et do,wlleilis sur l'an. .~ '1I/w/ol(/c aualvtiqu«, Paris, 1984. - p, BOURD1EU. P DARBEL. L 'amourde: I 'us' Lc \h~,,;e d'c;"1 europeeu etsou public, Paris, 1969. - P. BOliRDIEU (cd.), UII (W(IIIO,I'ell, Essa: sur lcs II,'""/fes socianx dt: to photogrophie, Paris, 1965. M. BRAWJ'o.:E, The ,\11/;'<'11111 interior: Temporarv ami permanent disp/a," techniqnes. N C\I' York, 1991, - A, CIIASTEL, Le grotesque, Paris, J 988, - !D., L 'image Jails le miroir, Paris, 1980.

J. CUISEN1ER, L 'art populaire ell FI'OII"e, Paris, 1975, - H, Df\MISC11, L 'origine de 10 perspective, Paris, 1987. - 10., Theone du nuage. Pour /IIle "Is 10 ire de la peinture, Paris, 1972. - J..L. DAVAL, La photographie, Geneva, 1982, - J. DERRIDA, La ",ll'i/« ell peinture. Paris, 1978. - G. DUBY, Le lemps des cathedrules. L ',,1'1 ella societe, 980-1420, Paris, 1976. - L. D. ETTLINGER, Art Illstorv todav, Londra, 1961. - J.-L. FERRIE, L 'aventure du xX" siecle, Paris. 1988. - H'. FociLLO , An dOccident, Paris, 1938. - ro., Vie desformes, Paris, 1943, - P. FRA CASTEL, Etudes de sociologic de I 'art, Paris, 1970. - 10., La sociologie de / 'an et sa vo['c/tion interdisclplinaire, Paris, 1976. - G, FREUND, Plwlugmphy ami Society, Boston, 1980. - M, FRIED, La place du spectateui: £slis<i/i'llIe et engines de la peinture moderne, Paris, 1990. - S. GIEDION, Espace. temps. arCIIiII!C/1/re, Paris, 1990. - E, GOMBRICH, L 'ecologic des ill/ages, Paris, 1983. -10., Ideals and idols, Essavs Oil Values in History and ill Art, Oxford, 1979. - 10., Meditations SIll' /111 cheval de bois' et autres essais Sill' I" theorie de 1'01"1, Macon, 1986. - A. GRA I:lA R, Les voles de la creation ell iconogruphie chretienn«. An/i'll/ill! 1:1 Maven Age, Paris. 1979.L. GRASSI, Teorici e storia del/a cntica d'urte, Roma, 1970-1979. - C. GRENEBERG, Art I!I culture. Essais critiques, Paris, 1988. - L. GRODECKI, Le Moyen Age retrouve, Paris, 1986-1990. - Groupes, 11101I1'eme1llS et tendances de 1'(11'1 "01/temporain depuis 1945, Paris, Beaux-Arts, 1990. - F. HASKELL, De i'art et du gO/II, Paris, 1989. - R. HEIDT, Erwin POIIO/SJ...·I", Kuusttheorie 111111 Eiuzelwerk, KolnVicna, 1977. - M. A, HOLLY, p(Jllojs~~' OI;d thefoundations of An HisIOI')', IthacaLondra, 1984. - E. G. 110lT, The triumph ojart for lire public 1785-1848. The emerging role oj'e.xhibiliolls ami critics Princeton, 1979. R. HUYGHE, L 'art et ltime, Paris, 1980. - W, KAND1NSY, 011 spirituel duns l 'ut'! et duns I" peinture ell paniculier, Paris, 1969. - M. KEMP, The Science II/AI'I. Optica! Themes ill I+b/ern An, Yale, 1990. - X. E. KLEIN BAUER, Modern perspective ill Western Art HisIOIT> New York, 1971. - U. KULTERMANN, Geschiclu« der Kunstgeschichte. Del 14i:g einer Wissell.l'r.:iwji, Vicna-Dus cldorf, 1966, - M.·S, Lr\GRA '0 , A nalvse semiologique et Histoire de 1'''/'1, Paris, 1973. - B. lAMBLli\. Peinture <'I temps. Paris, 1987. - J, LAUDE, Les arts de /'AFique noire, Paris, 1966. - M. LE BOT. L'oeil "II peintre, Paris, 1982. - J. LE GOFF, P. NORA, Faire de I 'Histoire. NO/I-

125

e <lIIX pwhl;lIIe, . Paris, 197 . -E. \tALE. L art religieux du XII si e de: till XIlI' steele. de III Jill till MU.nm Age ell France, div, cd. - MAlEVITCI-f, ££1'11.<. Paris. 1986. - C. \1AlrESE (cd.), Le tecniche arnstiche, Milano. 1973. - H.-I M RRO .Decudenc« romaine all Anuqiut« turdtve? II/, Vll'sl!!des, Paris. 1977.R. 10UUl'-. Le "'<lI'('hi!. de la peinture (,II France, Paris, 1967. E. PA 'OFSKY. Essals d 'iconologie. Les {"''''leS humunistes dims I 'uri de 10 Renaissance, Paris. 196". - 1 D. Idea. Comrtbution ri l'histoire till concept de lancienne IJII!(}rir: til! 1'01'/, Pans. 198] - ID., L 'autvre d'art et se.l' signijimtj(}lIS. Essais surles "uriS visuels ". Pans, 1969. - !D., La perspective CUl1JlIJe fUl'lIIe~:I'mboliql1e, Paris, 1975. - [D., La vie 1:11'",1 d:4 Ibn<hl D,irel', Paris, 1981. - R. PARKER. G. POLLOCK, Old mistresses, \\'Omen uri ami ideology, Londra, 1981. - R. PASSEROt\. POIlI' Ime philosophie de la creation, Paris. 19 9. - PODRO. Les historiens de 1'01'1, Brionnc,I990.-K.POMIAN, Collectionneurs. amateurs et curieux. Paris. Vellise XVI-XVII' siecle, Paris. 1981. - G, PREV!TALI. Lafortuna dei primitiv), do/ Vruan ai neoclassici, Torino. 1964. La promenade du critique influent Anthologie de 10 critique d'an ell France, 1 5lJ..1900. Paris. 1990. - A. L. REES. F. BORZELLO (cd.), The lieit' A 1'1 History, Londra, 1986. - A. REINACII, Testes grecs et latins relatifs U l'hi~l()irt! de la peinture ancienne. Recueil ,IIil1e/, Paris, 1985. - J REW. ALD. Histoire de l'impressionnisme. Paris, 1986. - A. RI EGL. Le culte moderne des monuments. Son essence ct Sa genJsc. Paris. 1984. P. ROSENBERG. Chan/in 1699-1779. catalog de cxpoziuc, Paris. Grand-Palais, 1919. - !D. (lmpreuna cu J. THUILLlERJ,Lallremde L-a Hl'reU606-/656), Geneva, 1988. - L. ROSENTHAL, Duromantisme <11/ realisme, Paris. 1987. - M. ROSKILl, 11'11111 i s An Historv? tcw York-Londra, 1976.- A. ROL:lLLE. La phorogropl/le ell France. Textes iii C;_lIlro\'(!f'Si!S. Une antbologie 1816-1871, Pari, 19 9. - F. AXL. A heritage of images. A selecuon oflectures, Loudra, 1970. M. SCHAP.IRO, Style, artiste <:1 socit!/c. Paris, 19,~. J \'0 SCHLOSSER, La Iitteratu,» arusuouc, Paris, 19 .. - A. SCH APPER, Le gealli, 10 licorne. la tutipe, Paris, ! 98 . - Soctologie de 1'011. colloque international. Marseille, 1985, Pari . 1986. M. SOlOMO", Marxi //I and uri. E, 01' cia 51( ami contemporary, 'C\\ York. 1973 - J IIH...IlLlI-R.} {I-T-d IlIIe peinture P(JIlI/JII:r :'. Paris. Simon I ouet (catalog de cxpozuic), Pans. ! 990 - E. VAt\ DER ORI fEN. Enquiries into the History of art. Historical ..-mil/g. Amsterdarn, 1 95~. - G \ \SARJ. Les \ ies des ""·I/lC!lU'.' peintres. R''/Pl<'IIIS et urchitectes, ed. eoord de A. Chaster, Paris, 1981, - L. VENl URI. POI/J' compreudre /(1 peinture, Paris. 1950. - E. VIOLlET·LE·DUC, L 'eclectisme I'alSO",,!!, Paris, 198-1. - W. WAEZOLDT. Delll.tche kunsthistoriker 1'011 Sallllral't bis RIIII/ohr, Berlin. 1965.

- M. \!'ARt\KI-. L ·UT'li.1I1! ella com', Paris, 1989. D. WATKfN. The rise of archi-

tectura! historv. Londra, 1980. G. p_ WEIS BERG. L.S. DIXON (cd.), The Documented lmag« 1 Isions H' An Historv, Syracuse, 19 7. - ~. ~i M. WITTKOWER, Les enfolll, de Satumc Psychologte et comportement des artistes, ,I" rAm/quil,; ti hi Ri!I'ohllioll francuise. Paris, 19 5. H \ DLFFLIl\, L 'U/7 classique, Bnonne. 19 9 ID • RenaL' UII,e et Baroque. Bnonnc. 19 '. \\ WORRI 'GER, Abstruction 1'1 Einfiihlung, Pans. 1986. - F. ZERI, Derriere lunage, Paris. 198

126

CUPRIN

[NTROD C·RE .

5

C APlTOLliL I - Studiul artei ca disciplino isrorico

1. Principa lele etape I 9. U. intre arheologie ~i iston~ artei: I '\nllchiiatea clasica in Franta I 19; 2. Arheologie. amite rura -I pa un mu . d 'I I 22 III Noi orientari a lc istoriei anei I 24, IV. Istoria JrtCI

rn ustna c . . '(.'\ 1 !8

pe gusrol actual: ana din secolelc al XIX-lea ~t al . - ea

CAPlTOLUL II - Periodh(fre.a si domelliile i uoriei ur/e; ... 32

I Tehnicile artistice /32. II. Preistoria si Antichll:nel! 34, I Ana cglp-

. \! . •• I' ~9 4

- /36' 2 rta me opotamianii 138; 3. Arta Antichitatu e asicc - ;

teana .. I 1

Arta Anlichitatii tanii I 43. TIl. Ana OC~ldcntulUl ~edlc\<l_ \",: t.. ~~

lui Mcdiu timpuriu 144: 2. Alta r maruca 146: 3 Ana gouca /48. 1\ Anc le ncoccidentale: I. Arta bl7.antina 53; 2 Arts lslamuhn 54. ~ l\n~.\' ~,

" t le 1 -S 4 Arta con(inentclor american, african ~I oceamnn . ';)7. \.

oncn a .' I 66 \'11

Renastere, baroc si clasic: m 58. \'1. Ana secolulUl al XIX· ea

Arta contemporanii, 70. V!l!, Un domernu nou: istoria forcgrafio 78.

o

CAPITOLUL III Isluria artei a 10:;; ...... .... ..... ..... .. ..

[ Instiruti i. centre de cercetare si congrcse I 80. II. M uzce, cxpozitu . .' 1 . 82 Ill L 1 ramra de ani! 4 f\ rnn« e

si conservarea pammoruu 111 I e

auxiliare ale i roriei artei 186. V. Fondurile doeumcntare I 86. V1 Noilc iehnologii 88. II. tudentul ccntruntar ell studule I cercl!tare~ 90

127

iNCIIEIERE

. _ " ~.- .~~ -. '··- - H·_·,··~_··~_ _.4'. __ _."

A7\EXA - tlllrodlicere hi istorin urtei prill-tare. ",_.,.,_, ... _. __ ..

95

L Curcnre de gandlre: Giorgio Vasari 95; lohann Joachim Willckclmann 96; Georg Wilhelm Friedrich Hegel 97; Karl ~lafX, Fncdrich Engels 98. Gheorghi V. Plchanov, Lenin '98: I Ieinrich \Volftlin . 99:

Alois R1CgJ, 100: Emm Panofsky 101: Henn Focillon 102, Pierre Francasre] 103.

rJ. Arhitecu] I arhileclura: .\.Iichelangdo 101: Andrea Palladlo 101; :Vlarc-Antoinc Laugier I 105: Eugcnt: Viollet-Ic-Duc .. 106: Charles Garnier 106; Walter Gropius: 107: Le Cortm-ier 108. Oscar :'\lclllcycr 109, Ricard 80ml 11 O.

liT. Ana ..:onlt:t1IporaJla. GU~la\ c Courbet I 12. Charle~ ;\'~gr<: 112.

Camille Pis arro J 13; Paul Gauguin 114: Paul Cezanne,' .114: Georges Braquc 11 5: Femand Leger 116: Urnbcno Boccloni 116: Tristan Tzara 117: Marcel DUc:hamp 118; Hans Arp . 119; Jackson Pollock i 119; Franc] Bacon 120; Roy lichrenlein 12(1 'Jeorge Segal 121. Daniel Buren 122.

RIBLlOGRi\ FIE .

123

R..:dllctor: ANDREI ~ICULcSCU l'ebnoredac!are compUterl7<Jlii \'.\ -rLJ~ .\RDELEA:-"t·

Tipiiril la C. .1. •. Corcsi" S.A.