Curs 7

Ortopedie

Traumatologie pediatrica

Particularitati morfo-functionale ale ap.locomotor la copil :

1.prezenta cartilajelor de crestere .Prezenta cartilajului de crestere produce 2 efecte :

a. contribuie la remodelarea unei fracturi . O fractura incomplet redusa se va modela si
osul va avea forma lui normala.La copil nu este obligatorie reducerea anatomica , ci doar
tratamentul ortopedic.
b.cartilajul de crestere poate suferi traumatisme ducand la un tip articular de fractura –
prin decolare (metafiza aluneca pe epifiza la nivelul cartilajului de crestere).

2.elasticitate mare a oaselor.

3.talia si greutatea redusa a copiilor – minimalizeaza efectele impactului , crescand

rezistenta la traumatisme.

4.masa musculara e slab reprezentata (o mare parte din fracturi se produc prin contractii
izometrice : ex.fractura de femur prin contractia cvadricepsului , cea de humerus prin
dezechilibru intre biceps,triceps si deltoid). *betivii sunt relaxati in cadere , la ei nu se
produc astfel de fracturi.

5.prezenta periostului bine dezvoltat si a bogatiei de fibroblasti face consolidarea oaselor

dupa fracturi rapida si de buna calitate.

6.localizari periculoase unde pot aparea pseudoartroze : 1/3 medie a tibiei si oaselor
antebratului.Tratamentul va fi asemanator cu al adultului.

FRACTURI PARTICULARE LA COPIL

1.prin decolarea epifizei cu sau fara fractura oblica a metafizei.
2. fractura “in lemn verde” – Rx se vede cum o corticala se rupe si alta ramane integra .
Marginea convexa se rupe , cea concava nu.
3.fractura subperiostala – periostul fiind gros poate mentine alipite ambele corticale , dar
acestea sunt fracturate. Aceste fracturi devin vizibile radiologic dupa 10-14 zile , cu
aparitia calusului , vizualizand existenta unei linii opace.
4.Fracturi prin tasare.

Clasificarea Salter-Harris a decolarilor epifizare( nu s-a predat dar e in carte)

Tip I – decolare epifizara constand doar in alunecarea izolata.
Tip II –decolare epifizara si fractura oblica metafizara . Exista doua traiecte de fractura ,
unul orizontal si altul vertical.
Tip III – decolare si fractura epifizara
Tip IV – decolare , fractura epifizara si fractura oblica metafizara.

1
Tip V – lezarea cart.de crestere prin compresie , tasare (scade marimea cartilajului de
crestere)
Tip VI – lezarea inelului pericondral (tip Mercer Rang). Ex : in cazul radius-ului ,
decolarea se asociaza cu deformarea stiloidei radiale.

Tipul I si II sunt fracturi extraarticulare ; leziunile fiind in cartilajul de crestere ,

se prefera o reducere anatomica.
Tip III si IV – sunt fracturi intraarticulare – necesita o reducere perfecta ; e
necesara interventia chirurgicala.
Tip IV – nu pune probleme de tratament dar pune probleme de diagnostic . Se
face o Rx comparativa.

GENERALITATI ALE FRACTURILOR

A.Dupa modul de producere

1. fracturi directe – agentul vulnerant actioneaza direct la locul de producere; se
insoteste de importante leziuni ale tesuturilor de vecinatate.
2. fracturi indirecte – flexiune ; - torsiune ; - tractiune; -compresie ; Agentul
vulnerant actioneaza la distanta de locul producerii fracturii , frecvent la o nivelul
extremitatii osului.
Prin flexiune la caderea pe mana ; torsiune – piciorul ramas in clapar la schiori ;
tractiune (tragerea pe roata) , compresiune (fractura de femur – in accidente de circulatie ,
datorita compresiei intre sold si bord) . Exista o asemanare in tre fractura prin inflexiune
si prin compresiune , in ultimul caz fortele fiind foarte mari.

B.Dupa traiect
1.Incomplete – in lemn verde
- prin infundarea oaselor late
- prin tasare (rar)
- subperiostale
2.Complete – transversale
- oblice (scurte si lungi – ca descriere uzuala)
- spiroide
Dupa numarul de traiecte pot fi simple-cu 2 fragmente fracturate ;cominutive cu
prezenta a minim 2 traiecte de fratura si minim 3 fragmente de fracturare (ex.tipIV).

C.Dupa structura osului fracturat

1.fracturi ale osului normal
2.fracturi pe os patologic – (orice afectare a sa care duce la scaderea rezistentei , infectia
osului fiind fie hematogena , fie directa – osteita => liza osoasa abundenta.
Manifestare clinica – in urma traumatismelor minore , fara mare deplasare , sunt aproape
mute clinic.Diagnosticul se pune destul de tarziu.

D.Dupa integritatea tegumentului sunt

1.inchise (tegument integru)
2.deschise (prezenta unei solutii de continuitate)

2
 Reprezinta o mare urgenta ortopedica – duce la aparitia focarului septic , unde
enzimele germenilor lizeaza calusul format si duc la pseudoartroze – in final se poate
ajunge la amputatie.

DIAGNOSTICUL UNEI FRACTURI

Semne de probabilitate (apar si in alte afectiuni)
- durere
- echimoza (cand apare la plica cotului Kirmison –patognomonic in fractura
supracondiliana de humerus).
- deformari regionale
- scurtarea mb. lezat (daca e in preajma unei articulatii poate fi luxatie)
- impotenta functionala

Semne de certitudine
- mobilitate anormala
- crepitatii osoase
- intreruperea cerpitatiilor osoase
- absenta transmiterii miscarilor in segmentul distal
! Examenul radiologic e de certitudine – trebuie facut corect si trebuie sa cuprinda 2
incidente – frontal si profil .De asemenea fiecare imagine trebuie sa cuprinda articulatia
supra si subiacenta fracturii. Ex : fr.de ulna – Montegie – asociaza luxatia capului radial.

COMPLICATIILE LOCALE
A.Imediate
1.Fractura deschisa
2.leziuni nervoase – n.radial (santul de torsiune radial) , n.median (plica cotului) ,
n.sciatic extern (capul peronier)
Lez.nervului nu se produce in momentul fracturii , ci in momentul reducerii ,el
fiind deja interpus intre fragmentele de os.Inainte de interventia chirurgicala trebuie
specificat daca exista astfel de leziuni.
Leziuni vasculare, delabrari musculare.

B.Tardive
-calusul vicios (diferit de hipertrofie) – datorita unei poz.vicioase a celor doua fragmente

-retard in consolidare – absenta consolidarii in 6 luni de la producerea fracturii. Dupa 6

luni se poate vorbi de pseudoartroza (aparitia unei false articulatii prin deficit de
consolidare la nivelul focarului de fractura).
Exista 3 tipuri de pseudoartroza(nu a fost predata)
1.pseudoartroza stransa – fragmentele fracturare sunt unite printr-o punte fibroasa,canal
medular inchis . Radiografic , se observa o imagine clara intre cele 2 capete.Pot fi stranse
– o corticala e consolidata , cealalta nu .

3
2.pseudoartroza clasica – cele 2 fragmente fracturare sunt la distanta, sunt efilate,canal
medular inchis .Intre ele – mijloc de unire fibroconjuctiv care mimeaza capsul articulara
si ligamentele.
3.pseudoartroza flotanta – distanta intre capete e foarte mare , nu exista mijloc de unire
intre cele 2 capete.
Tratamentul e doar chirurgical – presupune indepartarea z. de pseudoartroza si
inlocuirea tes. osos cu grefon - de tip ascularizat (chir.microvasculara)
- de tip autolog (de la acelasi individ sau din banca)

TRATAMENTUL FRACTURII
La copil – de electie e tratamentul ortopedic
- reducerea ortopedica e insotita de introducerea de brose Kirschner.In fracturile
supracondiliene de humerus (gr.IV) se izoleaza chirurgical n.median si apoi se face
reducerea .In fr. de femur se face tratamentul chirurgical per primam (tija Kuntscher,tija
cu suruburi).
1. Diformitatile colanei vertebrale(astea nu s-au predat )

Definitie Coloana vertebrala sau scheletul axial reprezineta segmentul central al

aparatului locomotor uman.
Functiile colanei vertebrale:
sustinerea corpului in spatiu - aici este necesara mobilitatea pentru a
permite flexie, extensie, rotatie si inclinatie laterala
sa reziste fortelor de gravitatie, si celor de inertie;
sa protejeze continutul nobil al canalului rahidian - in cursul acestor
miscari prin intermediul structuirlor osteoligamentare si musculare,
multisegmentare.

1.1. Anatomia coloanei vertebrale

Structura osoasa a coloanei vertebrale:

7 vertebre cervicale,
12 toracale,
5 lombare,
5 sacrate (unite intr-un os comun sacrul),
4-5 coccigiene care formeaza coccisul.
Anatomia vertebrei:

4
 un corp anterior cilindric cu doua platouri superior / inferior - trabeculatie
dispusa functional,
doi pediculi vertebrali,
arcul vertebral :
din doua lame vertebrale unite pe mijloc printr-o apofiza spinoasa,
patru apofize articulare : doua superioare si doua inferioare
doua apofize transverse.
Variante anatomice specifice zonei.
Vertebrale se leaga intre ele prin articulatii intre corpii vertebrali, apofizele
articulare ale arcului posterior) si sistem ligamentar.
Articulatiile dintre corpii vertebrali - intre platoul inferior si platoul superior al
vertebrei urmatoare. Intre cele doua platouri este discul intervertebral..
Discul intervertebral - structura anatomica alcatuita dintr-un inel fibros periferic
foarte rezistent si nucleul pulpos (88% apa) central.. Localiza posterior
fata de marginea anterioara a corpului vertebral al 2/3, la egala distanta
fata de marginea anterioara si articulare. Solicitat prin compresiune
nucleul pulpos pierde apa, noptea se reimbiba cu apa, variatia de inaltime
aprox. 2cm.
Aparatul ligamentar - complex reprezentat leaga intre ele cele doua vertebre prin
elementele adiacente :
* ant si post de corpul vertebral,
* intre lamele vertebrale
* intre apofizele spinoase
* intre apofizele transverse.

Muschii ce actioneaza asupra coloanei - 730 insertii musculare - cu actiune

complexa care se poate inparti in 3 mari grupuri musculare:
muschi situati anterior de corpul vertebral - cu rol in flexie dar si rotatie si
inclinare laterala ,
muschi situati in partea posterioara a coloanei vertebrale - extensie si
rotatie inclinare,
muschi laterali.

5
1.2. Biomecanica coloanei vertebrale

Mobilitatea coloanei se realizeaza in asa numitul “segment motor”

alcatuit din doua vertebre cu articulatiile si ligamentele dintre ele.
Segmentul motor este alcatuit dintr-un
segment pasiv - vertebra propriu zisa,
segment mobil - discul intervertebral, articulatiile interapofizare,
ligamentul galben si ligamentle interspinoase - cuprind gaura de
conjugare.
Determinarea directiei si amplitudinea miscarilor rezulta din geometria corpului
vertebral si orientarea articulatiilor interapofizare.
Discul este asimilat biomecanic unei sfere ce desparte doua planuri ale unei
articulatii sferice.
Ligamentele au rol pasiv in limitarea miscarilor, iar elementul activ sunt muschii.
Unitatea de actiune este miscarea intersegmentara ce apare intre doua vertebre
adiacente. Sumarea miscarilor din numeroase segmente motoare ofera
coloanei o amplitudine importanta de miscare, cu trei grade de libertate:
flexie-extensie, inclinatie laterala dreapta stinga si rotatie axiala dreapta
stinga.
La nivelul coloanei vertebrale exista niveluri de specializare motorie bine
determinata.
Solicitarile suportate de coloana sunt foarte variabile; pentru calcularea sarcinilor
s-a apelat la teoria pirghiilor. Pentru ca echilibrul sa fie mentinut
momentele fortelor trebuie sa fie de aceiasi valoare; iar fortele vor fi in
raport invers cu lungimea bratelor de pirghie.

1.3. Curburile fiziologice ale coloanei vertebrale

Coloana vertebrala in totalitate are forma unei coloane articulate cu directia

generala verticala.
Vazuta din fata (frontal) coloana este rectilinie orice deviatie fiind considerata
patologica.
Vazuta din profil (sagital) colana prezinta 4 curburi care se succed alternativ
convex-concav de sus in jos:
Curbura cervicala cu convexitate anterioara;
Curbura dorsala cu concavitatea anterioara;

6
 Curbura lombara cu convexitatea anterioara;
Curbura coloanei pelviene formata din sacru si coccis cu concavitatea
anterioara.
Trecerea de la o curbura la alta se face treptat (gradat) cu exceptia regiunii
lombo-sacrate. Aici unghiul dintre L5 si S1 variaza intre 120-1400.
Inclinarea platoului vertebral superior al vertebrei S1 fata de orizontala,
unghiul sacrat, variaza intre 30-450.
Sacrul piesa osoasa unica infipta intre cele doua oase ale bazinului are mobilitate
foarte mica; de pe platoul oblic al S1 se ridica coloana mobila cu cele trei
curburi.
Rolul curburilor este de a mari rezistenta coloanei vertebrale la solicitarile
permanente la care este supusa (rezistenta coloanei este proportionala cu
patratul curburilor plus unu, rezistenta este de zece ori mai mare ca in
cazzul unei coloane rectilinii).
Morfotipuri rahidiene –
Coloana dreapta : curburi putin accentuate, apare la persoane dinamice; acest
morfotip favorizeaza miscarile rapide si dezechilibrele necesare
locomotiei;
Coloana cu curburi exagerate : rezultatul unei supraadaptari la ortostatism si
corespunde unui tip functional static, apt indeosebi pentru o desfasurare
de forta si de durata dar dezavantajat in activitatile dinamice;
Coloana cu curburi medii : corespunde unui tip functional adaptat atit dinamic cit
si static.
Trecerea intre cele trei arhetipuri se realizeaza dinamic in functie de tipul
constitutional al persoanei.
Daca verticala greutatii corpului trece inapoia centrului de rotatie al articulatiilor
coxo-femuralecele doua forte de echilibru tind sa basculeze bazinul
inapoi scazind unghiul sacrat.
Colana nu este nici un moment in repaus. Chiar in pozitia aparenta de inactivitate
asupra ei se exercita forte exterioare – greutatea corpului – si forte
musculare, ce se epuizeaza in elementele elastice – discuri ligamente – ce
se interpun intre elementele de sustinere – vertebrele.
Astfel echilibrul permenent al coloanei este asigurat pe de o parte de elementele
elastice ce realizeaza echilibrul intrinsec si pe de alta parte de tonicitatea
si contractia grupelor musculare ce realizeaza echilibrul extrinsec.

1.4. Evolutia coloanei vertebrale

7
Echilibrul coloanei este mai mult dinamic decit static. Cucerirea pozitiei verticale
? Echilibrul inconstient automat al coloanei este rezultatul integrarii
permanente a senzatiilor extero si interoceptive. Fiecare individ are
personalitatea lui statica si dinamica obtinuta pe parcursul dezvoltarii
sale, orice scadere a vitalitatii individului tinde sa compromita acest
echilibru.

1.4.1. Evolutia filogenetica

Anatomia comparata ce permite reconstituire deverselor etape ale perfectionarii
coloanei vertebrale.
Grupele de vertebrate: pestii, tetrapode si antropoizi.
1.4.2. Evolutia ontogenetica
Vezi lucrare proprie;
De mentionat despre curburi, intrauterin, extrauterin. Echilibrul rahidian si forma
definitiva a coloanei se realizeaza spre virsta de 10 ani.
1.4.3. Cresterea coloanei vertebrale
Se face concomitent cu celelalte organe dar cu viteze diferite. Cresterea coloanei
vertebrale nu este uniforma. Exista doua perioade de crestere rapida,
prima de la nastere pina la 3 ani si a doua in timpul puseului pubertar.
La fete inceperea puseului pubertar de crestere coincide sau este usor anterior
inceperii dezvoltarii sinilor si aparitiei pubiene, aproximativ 11 ani de
virsta osoasa. Viteza maxima este atinsa un an mai tirziu si este depasit
cam la 14 ani de virsta osoasa. Menarha apare in medie spre 13 ani la ani
de la debutul puseului pubertar de crestere.
La baieti puseul pubertar de crestere apare cu 2 ani mai tirziu. El apare putin
dupa inceperea dezvoltarii parului pubian. In medie baietii termina puseul
pubertar de crestere spre 16 ani si toata cresterea spre 17 ani. Aceste
valori sunt medii si exista mari variatii individuale normale.
Viteza de crestere a membrelor pelvine nu se accelereaza in timpul puseului
pubertar.
Toate aceste considerente sunt importante pentru ca majoritatea diformitatilor
vertebrale se agraveaza in timpul puseului pubertar. Diformitatile
vertebrale tulbura atit dinamica ei normala cit si procesul armonios de
crestere ducind la aparitia unui cerc vicios ce accentueaza diformitatea.
Indiferent de etiologa diformitatii vertebrale factorul biomecanic intervine cu un
rol agravant in toata perioada de crestere.
Exemplu: atitudinea de cifoza toracala – statul in banca la scoala – face ca
presiunile sa se distribuie inegal la nivelul vertebrelor incarcind mai mult
peretele anterior. sub influenta presiunilor excesive partea anterioara a
corpului vertebral isi va incetini sau chiar opri cresterea ducind la

8
 cuneiformizarea vertebrelor , cuneiforizare ce va antrena accentuarea
cifozei si odata cu ea accentuarea supraincarcarii corpului vertebral la
partea sa anterioara, inchizindu-se astfel cercul vicios care agraveaza
progresiv cifoza.
In scolioza exista o curbura laterala a coloanei in plan frontal asociata cu rotatie
vertebrala. Coloana scoliotica este frecvent asimilata unei coloane curbe
ce creste si a carei extremitate superioara este incarcata cu o greutate.
Greutatea va tinde permanent sa agraveze curbura. Exista aici o zona de
stabilitate a coloanei. Deformarea ce apare astfel va urmarii astfel directia
centrului de greutate si in acelasi timp directia liniei ce trece prin centrul
fiecarui segment vertebral. Se genereaza astfel in concavitate forte de
compresiune iar in convexitate forte de tractiune. Deformarea rezultanta
este tridimensionala.
In plan frontal de exemplu aparitia curburii scoliotice modifica orientarea
coastelor, ce reprezinta brate de pirgie pentru muschii ce se ataseaza pe
ele. Astfel in partea concavitatii coastele se orizontalizeaza si se
aglomereaza una in alta iar in partea opusa a convexitatii se
verticalizeaza, aceste modificari de pozitie fac ca bratul de pirgie al
musculaturii din partea convexa sa se micsoreze iar in partea concava sa
se mareasca si deci muschii de aici vor fi avantajati si tind astfel sa
agraveze curbura. Acest efect se dovedeste si prin faptul ca vertebrele din
curbura se defromeaza ca urmare a acestor factori externi, in convexitate
apar resorbtii osoase iar in concavitate apar apozitii osoase, iar raportul
dintre corpul vertebral si arcul posterior se modifica.
Biomecanicii ii revine rolul de a indruma actiunile terapeutice in aceste afectiuni
pentru a obtine o efivienta maxima. Din pacate in multe din deviatiile
coloanei nu exista un tratament etiologic.

1.5. Postura corecta a corpului si deviatiile coloanei vertebrale

Verticalitatea omului cistigata de-a lungul timpului.

Amploarea curburilor fiziologice variaza in functie de virsta, de tipul
constitutional, de anumite stari fiziologice.
Accentuarea curburilor poate fi legata uneori de procese patologice la distanta, pe
care coloana le compenseaza.
1.5.1. Modificarea curburilor in plan sagital
In plan sagital exista curburile fiziologice.
1. Exagerarea curburilor fiziologice. Limita dintre fiziologic si patologic
foarte greu de stabilit din cauza variatiilor individuale. Rigiditatea
curburilor, aparitia durerii si existenta unor modificari radiologice pot

9
 stabilii zona patologicului. Exagerarea curburii toracale normale –
hipercifoza toracala – duce la aparitia asa zisului spate rotund cu umeri
coboriti si adusi inainte; curbura toracala devine rigida si are tendinta de a
se agrava progresiv. Exagerarea curburii lombare normale – hiperlordoza
– duce la proeminenta anterioara exagerata a abdomenului; curbura odata
structuralizata devine rigida si nu dispare nici in decubit dorsal. Cel mai
frecvent cele doua sunt asociate – hipercifoza dorsala si hiperlordoza
lombara.
2. Alteori curburile sunt sterse - spate plan
3. Curburile se pot extinde la segmentele invecinate, depasind astfel limitele
obisnuite, cel mai frecvent se realizeaza o cifoza toraco-lombara sau
cifoza totala (forate rar lordoza totala)
4. Directia curburilor poate fi chiar inversata, cifoza toracala fiind inlocuita
de lordoza - spate scobit – iar in regiunea lombara exista o cifoza
realizindu-se astfel inversiunea vertebrala.
Exista doua categorii de deviatii sagitale ale coloanei, unele sunt reductibile,
functionale si dispar prin decubit sau chiar prin contractarea voluntara,
corectiva a musculaturii corpului – acestea se mai numesc atitudini
vicioase sau curburi functionale si nu sunt insotite de modificari ale
corpilor vertebrali.
Altele sunt curburi rigide fixe si nu se pot redresa decit cel mult partial si nu
dispar in decubit. Acest tip sunt insotite de modificari de structura a
corpilor vertebrali si sunt etichetate drept deviatii structurale . persistenta
indelungata a deviatiilor functionale duce in timp la structuralizarea lor.

Posturile vicioase (deviatiile functionale) in plan sagital sunt destul de frecvente,

mult mai frecvente decit cele in plan frontal:
Lordoza primei copilarii: apare intre 1 si 5 ani multi copii au in ortostatism
o pozitie defectuoasa cu o lordoza lombara accentuata, astfel abdomenul
proemina anterior; si sunt insotite frecvent de picior plat si genu
recurvatum plus alte semne de laxitate articulara - de regula aceste
deficiente cedeaza odata cu cresterea;
Atitudinea astenica prepubertara si pubertara – cu accentuarea cifozei sau
a lordozei ;
Atitudinea astenica post partum legata de laxitatea ligamentara si atonia
musculara provocate de sarcina si mai ales de nastere;
Atitudini vicioase legate de modificari patologice la distanta : flexie
ireductibila a unui sold luxatie uni/bi; defecte de vedere, miopia
necorectata.

10
 Deformatiile structurale sunt determinate de afectiuni ce modifica forma corpilor
vertebrali. Aceste deformatii pot fi localizate la un numar limitat de
vertebre (1, 2, 3 invecinate):
Traumatism
O infectie
Proces tumoral
Malformatie congenitala ce modifica o verterbra sau mai multe – de regula
cu raza foarte mica de curbura – potential evolutiv pina la aparitia unor
leziuni nervoase.
Leziuni structurale vertebrale intinse la mai multe vertebre ce creaza deviatii cu
raza mare de curbura – aici tipic:
Maladia Scheuermann – alterare a structurii platourilor vertebrale ce conduce la
aparitia unei cifoze ce se agraveaza progresiv sub influenta factorilor biomecanici;
clinic apare la 8-10 ani ca o postura defectuoasa ce se accentueaza si devine rigida si
ireductibila pa masura cresterii. Radiografic- 3 semne- neregularitati ale platourilor
vertebrale, impresiuni ale discului pa plaoul vertebral (hernia intra spongioase –
noduli Schmorl) si cuneiformizari ale corpilor vertebrali. Afectiunea devine dureroasa
in adolescenta si la adultul tinar prin suprasolicitarea coloanei lombare ramasa
mobila.
Alte cauze de cifoze structurale:
Congenitale prin defect de formare sau segmentare a corpilor vertebrali;
Neuromusculare;
Post-traumatice;
Osteocondrodistrofii;
Boli metabolice: rahitism, osteoporoza, osteomalacie;
Tumori vertebrale;
Leziuni inflamatorii ale corpilor vertebrali: TB, SA;
Lordozele sunt clasificate in:
Posturale functionale nestructurale, de obicei compensatorii pentru existenta unei
cifoze;
Si structurale:
Neuromusculare
Congenitale

11
 1.5.2. Modificarea curburilor in plan frontal

In plan frontal nu exista curburi fiziologice; orice deviatie aici este patologica –
scolioza functionala sau structurala.
Scoliozele functionale sau atitudinile scoliotice – deviatia laterala este complet
reductibila clinic si radiologic in pozitia culcat; nu sunt evolutive si dispar odata cu
cauza ce le-a produs:
Inegalitati de membre
Ankiloze in pozitii vicioase ale soldului
Contracturi paravertebrale antalgice – hernia de disc;
Scoliozale structurale – a caror vertebre au modificari structurale iar curbele sunt
nereductibile clinic si radiografic. Din punct de vedere etiologic ele cuprind:
Scoliozale idiopatice, mai frecvent la fete – 75%:
Scolioze infantile 0-3 ani
Scolioze juvenile 3 – pubertate
Scolioze ale adolescentilor aparute intre pubertate si terminarea cresterii osoase
Scolioze neuromusculare : poliomielita; IMC
Scolioze miopatice – secundare unor afectiuni musculare
Scolioze congenitale prin deficiente de dezvoltare a vertebrelor
Scolioza din cadrul neurofibromatozei
Scolioze post-traumatice
Scolioze din boli genetice ale scheletului – osteocondrodistrofii
Scolioze din boli metabolice
Scolioze din tumori vertebrale

Scoliozele pot avea 1, 2 curburi majore si apoi cele compensatorii.

1.6. Examenul clinic al coloanei vertebrale

Este foarte important ca deviatiile coloanei vertebrale sa fie depistate cit mai
precoce, numai asa masuri eficiente pentru evitarea agravarii lor si
rezultate bune in directia corectarii lor.

12
 Cea mai simpla metoda cu care putem depista existenta unei deviatii vertebrale –
somatoscopia .
Somatoscopia – consta in inspectia sistematica a intregului corp si a pozitiei
diferitelor segmente ale sale privind copilul dezbracat din profil, fata si
spate.
Din profil – analizam pozitia capului si a gitului precum si amploarea curburilor
cervicala, dorsala si lombara; apoi din profil sezind pe scaun fara spatar in
pozitie relaxata obisnuita necontrolata.
Din spate – urmarim curburile in plan frontal, care de regula nu exista, si pozitia
verticala a coloanei; din aceasta pozitie se palpeaza apofizele spinoase
pentru a evidentia mai bine proiectia coloanei; in cazul unei scolioze
remarcam :
Asimetrii ale umerilor
Inegalitatea triunghiului taliei
Proiectia laterala a unuia din solduri
Scoliozele structurale sunt mai evidente cind se apleaca usor trunchiul inainte, se
poate observa astfel gibusul, proeminenta paramediane determinata de rotatia
vertebrala;
In atitudinile cifotice omoplatii se cheama decoltati sau in aripioare
Cind exista inegalitate de membre denivelarea fosetelor spinelor iliace posterioare si
lateral o denivelare a crestelor iliace precum si o denivelare a plicilor sub-fesiere.
Din fata la fel umerii asimetrii toracice, inegalitatile de membre.
Se solicita apoi copilului sa se corecteze in oglinda.
Examenul obiectiv se face cu firul cu plumb : protuberanta occipitala externa –
T7 – sant interfesier. In scolioze deviatia laterala maxima de la fir –
sageata maxima; daca totusi cade in santul interfesier se cheama
echilibrata.
Radiografiile de coloana – ideal de la occiput al sacru; fata profil , bending.
Masurarea unghiurilor dupa metoda lui Cobb. Cifoza toracala normala
300 intre T3-T12.

1.7. Etiologia deviatiilor coloanei vertebrale

Factori genetici :scolioze idiopatice , esentiale; Scheuermann

Factori metabolici : tulburari in metabolismul tes conjunctiv
Factori de deficienta a sistemului de echilibru – scoliozele neuromusculare
Asimetriile constitutionale

13
Factorul biomecanic
Procesul de crestere al organismului

1.8. Istoria naturala a curburilor vertebrate

Pentru tratament este foarte importanta istoria naturala a curburilor vertebrale

adica evolutia lor fara tratament pe toata perioada cresterii si la virsta
adulta
Exista de regula doua perioade evolutive ale curburilor scoliotice:
- in perioada initiala de agravare lenta
- aparitia apoi a primelor semne ale pubertatii si agravarea de 2- 8 ori mai
rapida (10-11 ani fete si 12-13 ani baieti)
- apoi perioada de stagnare relativa.
Factori ce influentiaza evolutia scoliozei:
- sediul – lucrarile lui Ponseti si Friedman, in ordinea gravitatii :
- scoliozele toracale
- toraco-lombare
- cervico-toracice
- toracale si lombare cu dubla curbura majora
- lombare cele mai benigne.
- virsta de aparitie : agravarea in medie cu 1-20 pe luna in puseu.

Prognosticul scoliozelor idiopatice dupa scoala lyoneza – Stagnara –

- de la 0 la 30:
- evolueaza 50 %
- in puseul pubertar se stabilizeaza 90%
- la matuirtate ososasa sunt stabile 90%
- de la 30- 50:
- evolutie lunga si severa
- in puseu evolueaza
- dupa terminarea cresterii se stabilizeaza 50%
- peste 50 :

14
 - evolutie lunga si severa
- evolueaza in puseul pubertar
- agravare lenta 90%.
Virsta osoasa se apreciaza prin:
- radiografia de creste iliace : Risser
- radiografia de pumn sting, pentru ultimele cartilagii de crestere ce se sudeaza
la nivelul epifizei radiusului si cubitusului – in medie 17 ani.

1.9. Indicatii terapeutice

Agravarea continua a deviatiilor vertebrale antreneaza tulburari de functie

respiratorie cu insuficienta respiratorie si in final insuficienta cardiaca.
Diagnosticul unei deviatii vertebale va tebui sa precizeze: felul deviatiei,
etiologia, gravitatea si potentialul ei evolutiv.
Tinind cont de toate aceste elemente trebuie facuta o indicatie terapeutica si
realizat un program terapeutic. Problemele acestei terapii devine
constringatoare si predispune dupa o perioada la abandonarea ei. In
perioada de evolutie control la 6 luni cu radiografie.
Terapia deviatiilor vertebrale se face de catre o echipa multidisciplinara: ortoped,
kinetoterapeutul, medicul de explorari functionale, radiologul, protezistul.
In functie de curbura in mare se descriu urmatoarele indicatii terapeutice (atentie
la etiologie)
- sub 300 sunt putin evolutive dar totusi sunt supravegheate in perioada de
crestere la 6 luni; kinetoterapia singura;
- peste 300 toate sunt evolutive (pina la 500) – tratament ortopedic: redresari cu
aparate gipsate si apoi corsete ortopedice asociat cu kinetoterapie. Cifozele
sub 40-50 tratament numai kineto cele intre 50-80 redresari cu aparate gipsate
si mentinere corectie cu corset. Cifozele peste 80 chirurgical.
- In toate aceste cazuri se ia in considerare si supletea vertebrala si localizarea
leziunilor precum si potentialul evolutiv.
- Peste 50 chirurgical.
Kinetoterapia – trebuie inceputa strict supravegheat si continuat la domiciliu toata viata
Tratamentul ortopedic –
- aparatele ghipsate ortopedice – ce se aplica timp de 1-2 luni dupa care se
schimba

15
 - corsetele ortopedice – clasic aparatul activ Milwaukee 1945 (Blount si
Scmidt) – autoelongare;
- corsete mai noi Boston, Euro Boston, etc
Tratamentul chirurgical:
- consta in artrodeza posterioara:
- 1962 Harrington ; corset ghipsat 4-5 luni apoi corset ortopedic 2 ani;
- Luque
- 1975 Cotrel-Dubousset fara corset si reluarea activitatii la 3-4 sapt de la
interventie;
- Dweyer, Zielke
- Roy-Camille
- Ptr cifoze

Foarte important in orice deformatie a coloanei diagnosticul precoce.

16