Comunicarea didactica în situatii de conflict

COMUNICAREA DIDACTICA
ÎN SITUATII DE CONFLICT

4.1 Definitie, caracterizare generala, etapizare

Comunicarea interpersonala realizata în diverse situatii

didactice are loc într-un mediu deosebit (mediul scolar) si într-un
context specific (scoala sau un spatiu adiacent acesteia). Acest
context poate bloca procesul de comunicare, ducând la esecul /
insuccesul acesteia. De aceea este important sa studiem factorii
care altereaza relatia profesor – scolar – scolar, inhibând procesul
comunicarii.
Pentru profesori, situatiile conflictuale constituie unele
dintre cele mai grele teste de abilitate si deontologie profesionala,
dat fiind ca o situatie conflictuala are implicatii atât asupra
canalelor de comunicare, cât si asupra mediului în care evolueaza
participantii.
Etimologic, conflict înseamna lovire reciproca, înfruntare
(conflictus = a se lovi unul pe altul). Este caracterizat drept o
“opozitie deschisa, o lupta între indivizi sau grupuri cu interese
divergente sau incompatibile, cu efecte distructive (de ce mai multe
ori) asupra interactiunii sociale”. Grafic, sfera de cuprindere a
Comunicarea didactica în situatii de conflict

termenului poate fi reprezentata astfel:

Ciocnire de
Neîntelegere Dezacord interese

Diferend
Cearta

CONFLICT
Discutie
Disputa (marcata de
violenta)

Înfruntare Confruntare Antagonism

Deoarece profesorul si scolarul – ca parteneri educationali –

dezvolta activitati comune bazate, în esenta, pe comunicare
didactica, este important de cunoscut si acceptat urmatoarele:
a) Conflictul este o realitate fireasca a vietii cotidiene,
inerenta în relatiile interumane (profesorul si scolarul au
experiente de viata diferite, perceptii ale realitatii
diferite, dispozitii diferite)

b) Conflictul poate fi tratat pe cai pozitive sau negative:

§ Abordat pozitiv , conflictul, de regula ideatic, poate
determina dezvoltarea personala, afirmarea
creativitatii, schimbarea sociala; este constructiv;
Comunicarea didactica în situatii de conflict

§ Abordat negativ, conflictul are rezultate distructive

asupra psihicului, fizicului, spiritului (tensiunea
nervoasa este mare, nemultumirile si reprosurile
sporesc); din aceasta perspectiva este respins
principiul acceptarii reciproce;

c) Într-un conflict, sentimentele sunt foarte importante

pentru ca nu pot fi controlate, (îndeosebi cele
neconstientizate, umorile, patimile, vanitatea etc.);

d) Întotdeauna, un conflict poate fi solutionat daca se

cunosc sursele, daca se respecta cele trei principii
strategice de rezolvare si daca se doreste efectiv
dezamorsarea si instalarea armoniei (printr-un
management corespunzator).

e) Conflictul din mediul scolar trebuie neaparat negociat,

încercând sa se ajunga la o solutie acceptabila pentru
ambele parti.
Comunicarea didactica în situatii de conflict

Modelul de dezvoltare si stingere a unui conflict scolar

presupune cinci etape relativ distincte:

ETAPA MANIFESTARI
I. Dezacordul - aparitia diferentelor între membrii grupului scolar; cauzele
diferentelor pot fi legate de:
a) - interese personale
- opinii diferite
- actiuni orientate valoric diferit de grup
b) motive/pretexte minore în raport cu scopul general al
grupului scolar
c) interese de moment care daca ar fi constientizate nu ar
constitui baza dezacordului
II. Confruntarea - apar actiuni ce sustin opiniile, cerintele sau convingerile,
fiecarei parti;
- se exp lica pozitia partilor în grup;
- se accentueaza erorile din gândirea celorlalti;
Este momentul în care conflictul se poate stinge sau poate
continua cu aparitia justificarilor ce sustin diferentele.
Tensiunea creste, manifestarile emotionale iau locul celor
rationale.
III. Escaladarea - violenta verbala se transforma în violenta fizica sau
morala;
- situatia scapa de sub control, ceea ce face sa se atinga
punctul culminant al conflictului;
- se intensifica reprosurile si disputele, astfel fiind greu de
separat partile angajate în conflict;
- se trece la etapa autodefensiva – lipsa de încredere a unuia
în celalalt – si apare neîntelegerea si frustrarea, precum si
reciprocitatea negativa distructiva.
IV. De - începe negocierea (trecerea de la tensiune, irationalitate,
escaladarea spontaneitate, lipsa de logica la o discutare normala a
intereselor partilor aflate în conflict);
- se trece de la concluzii distributive pe subgrupuri la
concluzii integrative;
- apare momentul de construire a încrederii (promisiuni,
comunicare înt re parti, deschidere, respect reciproc)
V. Rezolvarea - intervine mediatorul , ca “a treia parte” neutra, impartiala
si obiectiva;
- este momentul negocierilor;
- conflictul se stinge
Comunicarea didactica în situatii de conflict

4.2 Conditionari ale comunicarii didactice

în situatii de conflict

Analiza oricarui conflict scolar releva faptul ca orice

situatie de comunicare afectata de o tensiune/conflict devine
automat dependenta de trei factori: - sursa (emitatorul)
- mesajul
- mediul si canalele
de comunicare

A. Sursa

Elementul determinant în actul comunicarii este emitatorul

(sursa) care în situatii de conflict scolar se manifesta plenar, iesind
în evidenta. Deoarece profesorul – emitator detine controlul asupra
actului de comunicare, se impune ca în situatii conflictuale sa
actioneze prompt, sa identifice în timp util sursele conflictului si sa
stabileasca strategia de dezamorsare a conflictului si normalizare a
climatului didactic.
Din acest punct de vedere, strategiile de comunicare pentru
care opteaza emitatorul sunt de doua feluri:
§ strategii de informare: profesorul – emitator doreste ca
elevul receptor, destinatar al mesajului, sa cunoasca si sa
înteleaga care sunt modalitatile de restabilire a relatiei. În
acelasi timp, profesorul se informeaza, apelând la
întrebari scurte, punctuale, cu privire la doleantele si
pretentiile elevului receptor. Sunt utilizate tactica falsei
oferte si cea a “feliei de salam” (tactica pasilor mici);
§ strategii de convingere, cu pronuntata tenta persuasiva,
care presupune rezolvarea pasnica a conflictului, fara
pierderi majore. Apelând la astfel de strategii, profesorul
doreste sa-l implice direct pe elev în rezolvarea
conflictului, convingându-l sa actioneze, sa se manifeste,
Comunicarea didactica în situatii de conflict

sa gaseasca solutii. Practic, elevului i se cere sa -si asume

responsabilitati concrete în atingerea obiectivelor
comune si pastrarea relatiei. Evident, profesorului i se
cere sa-si pastreze calmul, sa fie abil, sa fie convingator,
sa fie dispus sa ia act de imaginea pe care o are în fata
elevilor. Este deosebit de importanta credibil itatea
emitatorului în fata receptorului.

Pentru a-si asigura reusita în situatiile delicate de conflict,

emitatorul – sursa ar trebui sa întreprinda cel putin urmatoarele
actiuni:
ü sa informeze pe partener despre scopul demersului;
ü sa identifice rapid eventualele bariere de comunicare si
sa actioneze pentru îndepartarea lor;
ü sa raspunda oportun si sincer la întrebarile
receptorului/lor;
ü sa propuna solutii de rezolvare a conflictului si sa le
argumenteze;
ü daca se impune, sa propuna introducerea unui mediator;
ü sa asculte activ.

B. Mesajul

În situatiile deosebite de conflict, comunicarea profesor-

elev este într-o masura apreciabila dependenta de precizia si
acuratetea mesajului, care trebuie sa fie cuplat cu intentia
emitatorului si cu nivelul de perceptie al ascultatorului destinatar.
Mesajul are semnificatie si este complet numai în conditiile
în care este coroborat cu limbajul folosit, filtrele si perturbatiile din
comunicare, cu mediul si canalele de comunicare. În plus, pentru
mesaj mai sunt importante si:
• reactia receptorului fata de mesaj, reactie care de cele
mai multe ori este marcata de sensibilitate;
• autoritatea si credibilitatea emitatorului;
Comunicarea didactica în situatii de conflict

• situatiile controversate în care se pot plasa simultan sau

prin alternanta emitatorul si receptorul, situatii care pot
face loc compromisului.

Concluzionând, este foarte important ca înainte de a

transmite un mesaj sa ne întrebam ce ar putea sa însemne mesajul
pentru receptor si care ar fi reactia lui la acest mesaj.

C. Mediul si canalele de comunicare

În situatia de conflict, comunicarea este eficace daca

posibilitatile asigurate de canale sunt mai mari. Aceasta pentru ca
este nevoie ca receptorii sa cunoasca informatia si sa o poata
propaga mai departe, timpul alocat rezolvarii conflictului fiind
scurt si, de asemenea, se impun dezbateri, negocieri fiind necesar si
un feed-back imediat si apropiat.
În concluzie, comunicarea didactica de tip fata în fata sau
mediata electronic este conditionata de calitatea celor trei factori,
prezentati anterior.
Ca profesori, avem datoria de a-i ajuta pe elevi sa obtina o
imagine mai clara despre ei însisi si despre societate, avem datoria
de a transforma conflictele în sanse educative.
Conflictul este o componenta naturala a existentei noastre
de zi cu zi, a relatiilor noastre cu ceilalti; de aceea, de cele mai
multe ori nici nu ne gândim la el si nu îl studiem; daca nu îl mai
privim ca pe o forta negativa, distructiva, ci încercam sa explicam
natura sa si sa identificam cauzele si fortele angrenate, conflictul
poate deveni o sans a de maturizare. Dezvoltarea anumitor
compete nte specifice, atât pentru solutionarea conflictelor, dar mai
ales pentru a le face fata acestora, conduce la responsabilizarea
elevilor pentru actiunile lor, la constientizarea consecintelor pe care
le au actiu nile lor. Capacitatea de a aborda conflicte le într-un mod
constructiv contribuie la sanatatea mentala si individuala si are
efecte pozitive asupra societatii în general.
Comunicarea didactica în situatii de conflict

4.3 Sursele conflictelor scolare; factori de escaladare

si de diminuare a conflictelor scolare; abilitati
de rezolvare a conflictelor scolare

Conflictele sunt, în general, o realitate a vietii sociale si a

vietii personale. Ele izvorasc din urmatoarele surse:
1. Încalcarea nevoilor fundamentale ale omului:
libertatea, afirmarea, succesul (încalcarea lor genereaza
conflicte), cunoasterea, actiunea;
2. Valorile (morale, sociale, profesionale) diferite:
profesorul si scolarul apartin unor timpuri diferite; au
credinte diferite, gândesc diferit, raportându-se la valori
diferite, au culturi diferite ;
3. Perceptii diferite asupra realitatii: când oamenii vad
diferit un anumit lucru sau gândesc diferit despre el,
pot apare situatii conflictuale;
4. Interese diferite: determina preocupari diferite,
explicatii diferite;
5. Resurse limitate: gen spatii, logistica, timp,
disponibilitate – altereaza relatia profesor – elev;
6. Nevoi psihologice: respectul de sine, stabilitatea
intrapsihica (linistea interioara), buna întelegere,
afectiunea, fericirea. Alterarea acestor nevoi atrage
aparitia conflictelor interioare, care pot provoca
conflicte cu ceilalti actori educationali.
Dupa cum se observa, sursele conflictuale sunt limitate ca
numar, dar determina o varietate de conflicte (conflictul cu noi
însine, cu familia, cu prietenii, cu colegii, cu partenerul
educational).
Comunicarea didactica în situatii de conflict

Factori de escaladare si de diminuare a conflictului

Conflictul poate fi angajat sau rezolvat în urmatoarele

conditii:

Un conflict va fi accentuat daca: Un conflict va fi diminuat daca:

1. Cealalta parte este considerata din
start un inamic sau o persoana rea
(idei preconcepute)
2. Se implica – direct sau indirect –
alte persoane (diriginte, director,
alti profesori, alti elevi) (imixtiuni
inoportune)
3. Una sau ambele persoane se simt
amenintate de cealalta parte (fara
posibilitate de reactie) (neîncredere
reciproca)
4. Partile nu sunt interesate sa mentina
o relatie. Intereseaza doar propriul
interes si atingerea acestia
(dezinteres pentru relatie)
5. Problemele implicate în conflict
sunt în mod exagerat notate ca
extrem de importante
(neconcordant cu realitatea)
(perceptia falsa, incorecta a
realitatii)
6. Exista o lipsa de abilitati de
rezolvare a conflictului
1. Persoanele implicate sunt de buna
credinta, impartiale si capabile sa
asculte activ.
2. Partile se concentreaza exclusiv
asupra problemelor aflate în
discutie si nu procedeaza la
etichetari.
3. Se renunta la amenintari sau – daca
deja au fost prefazate – sunt la timp
retrase (eventual cu scuze)
4. Persoanele implicate au cooperat
în trecut si vor sa continue relatia
5. Interesele – desi diferite – sunt
vazute ca posibil de negociat în
mod amiabil
6. Persoanele implicate accepta
ajutor extern pentru rezolvarea
conflictului

Pentru a minimaliza efectele distructive ale situatiilor

conflictuale, se poate propune respectarea urmatoarelor principii:
Ø principiul 1 – Mentine comunicarea cu cei cu care pari
sa te afli în conflict (preferabil, încearca sa lamuresti
prompt lucrurile; nu amâna discutia).
Comunicarea didactica în situatii de conflict

Ø principiul 2 – Abtine-te de la a discuta despre altii în

absenta lor (pentru a nu distorsiona r ealitatea).
Ø principiul 3- Daca sesizezi semne ale unui conflict,
încearca sa initiezi actiuni la care sa participe
(colaborând) persoanele implicate. Asa nimeni nu se va
mai simti atacat sau amenintat sau ignorat.
Ø principiul 4 – Încearca sa eviti toate fenomenele de tipul
“eu câstig – tu pierzi”. Se recomanda abordarea unei
dispute din toate perspectivele posibile, stiut fiind ca de
cele mai multe ori o echipa sau un individ se comporta
negativ numai daca se simte amenintat(a) sau atacat(a).
Scade motivatia, eficienta, se subrezeste relatia.
Ø principiul 5 – Asigura -te ca stii sa recunosti rezultatele
si nu flatarea sau linguseala.

Aceste principii au fost elaborate de Morris si Everard în

1996. Dupa Axelroad, principiile strategice de rezolvare a unui
conflict sunt urmatoarele (o alta abordare):
I. Nu fiti primul care nu coopereaza (care se
încapatâneaza sau da bir cu fugitii); fiti plini de
solicitudine, fiti draguti, amabili si afabili.

II. Aveti grija ca atât cooperarea, cât si abandonul sa fie în

raport de reciprocitate , respectiv:
1. Dati raspunsuri masurate (cumpatate) pentru a
asigura reciprocitatea.
2. Nu va lasati exploatat (în mod direct)
3. Nu fiti invidios, fiti iertator (conciliant, empatic).

III. Nu faceti pe desteptul. Nu complicati si nu

simplificati inutil problemele, pentru ca nu veti rezolva
nimic.
Comunicarea didactica în situatii de conflict

În general în comunicare, dar îndeosebi în comunicarea

pedagogica, este importanta deschiderea ambelor parti angajate în
conflict fata de rezolvarea rationala a tensiunilor create. Practic,
sunt necesare o serie de abilitati cum ar fi:
1. abilitatea de a te confrunta, de a spune “nu” atunci când
apare o diferenta de opinie. Trebuie ca îndeosebi
profesorul sa manifeste deschidere fata de rezolvarea
problemelor;
2. abilitatea de a asculta, a observa si a accepta emotiile si
sentimentele interlocutorilor cu care se vine în contact;
3. abilitatea de a prezenta ideile, emotiile si sentimentele
cât mai clar, concis, calm si onest;
4. abilitatea de a evalua problema/situatia creata sub toate
aspectele si dintr-o perspectiva cât mai larga.
5. abilitatea de a articula scopurile comune cu obiectivele
personale, pentru a depasi momentul critic si pentru a
pastra relatia.

Modelul personal este cel care conteaza în relatia cu un

grup. Dobândind si promovând abilitati de rezolvare a conflictelor
putem contribui la restabilirea relatiei cu ceilalti. Important este sa
ajungem la concluzia ca orice situatie conflictuala poate fi depasita
numai prin efortul comun a partilor angajate, fiecareia revenindu-i
responsabilitati precise.

4.4 Strategii de rezolvare a conflictelor scolare; atitudini

si comportamente specifice

Pentru rezolvarea conflictelor, de regula oamenii adopta

strategii diferite, unele functionând automat la nivel “preconstient”,
altele fiind stabilite constient în functie de situatie, de
antrenamentul personal si de miza pusa în joc. Orice strategie poate
fi oricând schimbata aplicând noi metode de rezolvare. Modul în
Comunicarea didactica în situatii de conflict

care actionam într-un conflict este afectat de importanta

obiectivelor noastre personale si de cât de importanta este
considerata relatia respectiva.
În rezolvarea oricarui conflict scolar care afecteaza
comunicarea se recomanda ca partile sa respecte urmatoarele
reguli, pentru a se asigura reusita:
1. Partile trebuie sa discute cât se poate de deschis despre
adevaratele probleme care le preocupa.
2. Trebuie sa-si prezinte scopurile, punctele de vedere si
sentimentele cât se poate de deschis si sa încerce sa
evite reiterarea.
3. Trebuie sa încerce sa priveasca conflictul în contextul
mai larg al scopurilor subordonate interesului general al
grupului.
4. Trebuie sa se concentreze asupra unor actiuni de viitor
mai mult decât asupra unor evenimente din trecut.
5. Trebuie sa-si asculte reciproc punctele de vedere si sa
caute sa le înteleaga.
6. Trebuie sa evite sa atace sau sa se retraga.
7. Trebuie sa încerce sa cladeasca unul pe ideile celuilalt.
8. Trebuie sa încerce sa aiba încredere reciproca în buna
credinta a fiecaruia.
9. Trebuie sa planifice actiuni clare care sa urmeze
discutiilor, specificând cine ce va face si când. (Acest
lucru este deosebit de important si poate fi uitat în
euforia aflarii faptului ca adversarul nu este chiar asa de
neîntelegator cum parea la început).
10. Se va fixa o data pentru revizuirea progresului, data care
se va respecta cu orice pret.

Putem spune ca exista cinci strategii de baza care pot fi

utilizate pentru a ne descurca în cadrul unor conflicte si care
genereaza atitudini si comportamente specifice din partea partilor
angajate în conflict.
Comunicarea didactica în situatii de conflict

1. Strategia: RENUNTAREA si la obiective si la relatia ca

atare, în final evitând si persoana si problema aflata în
litigiu. Se procedeaza astfel în cazul în care obiectivele
nu sunt importante si nu este necesar sa mentineti o
relatie amiabila cu cealalta persoana; atunci,
convenabila este renuntarea la afirmarea punctului de
vedere personal si închiderea în sine.

COMPORTAMENT SPECIFIC: BROASCA TESTOASA

Sunt situatii în care profesorul sa scolarul bat în retragere

pentru a se calma si pentru a-si controla emotiile si impulsurile.
Alteori se aluneca peste situatie evitând efectiv partea ostila.
2. Strategia: FORTAREA – implica îndeplinirea
obiectivelor propuse cu riscul de a compromite relatia
cu celalalt. Presupune urmarea neabatuta a caii propuse.
Concluzia? Obiectivul este mai presus de relatie.
Practic, fortam mâna celuilalt sa accepte conditiile
noastre. Implicarea în conflict este ridicata si stresanta.
Exemplu: pentru a termina predarea unei teme
“îngenunchem” elevul. Comportamentul este agresiv,
incisiv, abrupt deoarece conteaza obiectivul de atins, nu
relatia. Ne impunem prin forta.

COMPORTAMENT SPECIFIC: RECHIN

Nu se recomanda sa fie fortata o persoana cu care urmeaza

sa ne intersectam curând, pentru ca nu va mai fi posibil sa ne
întelegem, sa comunicam.
3. Strategia: APLANAREA – implica renuntarea la
obiective în scopul mentinerii relatiei la cel mai înalt
nivel (asa e bine!). Consta în nivelarea asperitatilor,
cererea de scuze, abordarea cu umor / ironie fina , calda
a celuilalt, acordarea de prioritate celeilalte persoane. Se
Comunicarea didactica în situatii de conflict

recomanda sa fim concilianti atunci când dorim sa

mentinem colaborarea. Din când în când, pentru a
aplana un conflict este nevoie sa informam cealalta
parte ca ne pare rau de situatia creata (sa nu se sfiasca
profesorul sa spuna “regret” sau “îmi pare rau”). Când
considerati ca interesele celeilalte persoane sunt mai
puternice decât ale dumneavoastra, aplanati conflictul si
acordati-i prioritate partenerului. Exemplu: atunci când
un coleg/profesor tine deosebit de mult la o chestiune de
care d-vs. nu prea va pasa, nu tensionati inutil
atmosfera. Faceti o gluma / va cereti scuze de situatia
creata, dati-i dreptate etc.

COMPORTAMENT SPECIFIC: URSULET (conciliant)

4. Strategia: COMPROMISUL – implica renuntarea la o

parte din principiile d-vs. si din calitatea relatiei, pentru
a ajunge la o întelegere (prin cedare reciproca).
Presupune constientizarea – de catre ambii participanti –
a faptului ca trebuie venit unul în întâmpinarea celuilalt,
cu o doza rezonabila de smecherie, renuntare, viclenie si
chiar fortare indirecta (prin negociere). Este totusi o
impunere indirecta si amânata. Exemple: profesorul
care, pentru a-si pastra renumele de om bun, este mai
întelegator cu elevii mediocrii si slabi. Exista un numar
redus de burse si ambii colegi aspira la una anume.
Pentru a nu-si altera relatia, vor cadea de comun acord
cine renunta si cine sa câstige. Se pare ca relatia
conteaza mai mult ca principiile. Cel care cedeaza,
posibil sa aiba un plan de perspectiva (acela de a câstiga
în viitor).
Comunicarea didactica în situatii de conflict

COMPORTAMENT SPECIFIC: VULPE

5. Strategia: CONFRUNTAREA – care implica demararea

imediata a unor negocieri îndelungate sau repetate,
destinate îndeplinirii obiectivelor fiecarui partener, dar
si pastrarii relatiei la cel mai înalt nivel posibil.
Confruntarea ia în calcul ca viitorul este mai important
decât situatia prezenta, ca sustine rea reciproca este
necesara atunci când participantii sunt mult si pentru
mult timp împreuna. Confruntarea cere tarie de caracter,
gândirea unor solutii care sa ofere ambilor ceea ce
doresc, dar fara fara a altera relatia. Este o negociere
profesionala care presupune o atitudine înteleapta,
deoarece si obiectivele si relatia sunt extrem de
importante pentru d-vs.; se impune o oarecare doza de
impartialitate.

Se recomanda ambelor parti sa se gândeasca la solutii

pertinente care sa aduca beneficii si unuia si celuilalt. Exemplu:
profesorul explica în amanunt elevilor recalcitranti de ce le impune
anumite lucruri, reguli, sarcini de învatare. În continuare, negociaza
cu acestia modul de actiune viitor, prezentând avantajele si
dezavantajele, oferindu-le ajutor si consiliere.

COMPORTAMENT SPECIFIC: BUFNITA

CONCLUZII

Fiecare strategie de conflict ocupa locul sau. Nu credem ca

profesorii sa fie ca un dinozaur specializat care nu stie decât o
singura metoda de a rezolva un conflict. Trebuie sa fie capabili sa
utilizeze una din cele cinci solutii, în functie de obiective si de
relatii. Într-un conflict se poate alege o singura strategie, în timp ce
în alt conflict este de preferat o cu totul alta. Pentru a fi eficient în
Comunicarea didactica în situatii de conflict

rezolvarea unui conflict trebuie sa-si diversifice modul de a actiona,

alegând ceea ce este cel mai bine pentru situatia respectiva. Trebuie
sa fie capabili sa -si schimbe modul de a actiona pentru a avea
rezolvarea optima a situatiei respective.
În lucrarea “Profesorul între autoritate si putere”, Emil Stan
considera ca motivarea scolarilor este o posibila strategie de
rezolvare a conflictelor scolare, actiune care presupune din partea
profesorului urmatoarele demersuri:
♦ sa formuleze asteptari maxime în raport cu elevii;
♦ sa ofere, prin exemplul propriu, un model pentru
comportamentele diferite;
♦ sa stabileasca o atmosfera pozitiva, de empatie, pentru
fiecare elev în parte;
♦ sa implice elevii în mod activ în lectie;
♦ sa releve foarte clar ca merita sa învete si de ce;
♦ sa cultive încrederea în sine a elevilor;
♦ sa utilizeze interesele si cunostintele anterioare ale
elevilor;
♦ sa utilizeze ideile elevilor;
♦ sa utilizeze curiozitatea naturala a elevilor;
♦ sa promoveze elevii, sa-i activeze prin solicitari la care
trebuie sa raspunda;
♦ sa utilizeze întâlnirile si discutiile de tipul “fata în fata”,
pentru a depista comportamentele dezagreabile;
♦ sa utilizeze instruirea individuala;
♦ sa utilizeze cu grija competitia;
♦ sa reduca anxietatea elevilor.
Comunicarea didactica în situatii de conflict

4.5 Ascultarea activa

Am vazut în capitolele precedente si în preambulul acestui

capitol ca una din modalitatile de diminuare sau chiar rezolvare a
unui conflict o constituie Ascultarea activa – care este cruciala
într-o comunicare eficienta, lipsita de conflicte. Dezvoltarea
activitatii de a asculta activ este o expresie buna pentru cel care
doreste sa rezolve un conflict pentru ca:
§ cel care vorbeste doreste sa i se acorde atentie;
§ cel care vorbeste are impresia ca este important,
respectat;
§ este o buna practica sa nu iei notite, ci doar sa asculti si
sa retii idei. Asa, vorbitorul nu se va intimida, ci se va
relaxa si va fi firesc, cu mintea deschisa.

Sa-si rezolve
singur problemele

Scopul
Sa dea celuilalt Sa treaca la etapa
ascultarii urmatoare în rezolvarea
active putere conflictului

Sa se descarce
emotional
Comunicarea didactica în situatii de conflict

ETAPELE UNEI ASCULTARI ACTIVE:

I. Lasati interlocutorul sa vorbeasca:

♦ nu întrerupeti;
♦ nu dati sugestii;
♦ aveti rabdare;
♦ nu faceti trimiteri la propriile sentimente /experienta
d-vs.

II. Fiti empatic (puneti-va în situatia interlocutorului)

♦ prindeti ideea principala si angajati-va în a -l întelege
pe vorbitor, încercând sa va detasati de punctul
personal de vedere;
♦ daruiti-va, puneti-va în locul vorbitorului pentru a
întelege cu adevarat prin ce trece (ce gândeste, ce
simte, ce stie, ce asteapta, ce vrea).

III. Puneti întrebari pentru a întelege mai bine:

♦ reformulati cele mai importante gânduri si
sentimente ale vorbitorului (pe care le vedeti si le
simtiti). Dar, atentie! Nu manifestati acord sau
dezacord.

IV. Verificati daca ati înteles:

♦ întrebati interlocutorul daca mai exista ceva ce ar
vrea sa mai spuna;
♦ rezumati si integrati cele ascultate.

V. Îndemnati interlocutorul sa se destainuie:

♦ Sa spuna ce a simtit, ce a înteles, ce nu a înteles, ce
ar mai vrea etc.
Comunicarea didactica în situatii de conflict

Bariere ale ascultarii active.

1. Glasul ratiunii: ascultarea propriilor gânduri
concomitent cu ascultarea celuilalt.

2. Judecata: respectiv emiterea de aprecieri despre cel care

vorbeste. De multe ori apreciem gresit.

3. Filtrarea: alegerea numai a unor informatii date de

vorbitor si ignorarea celorlalte , fara criterii pertinente.

4. Anticiparea: credinta proprie ca stii deja ceea ce

vorbitorul abia urmeaza sa spuna, înainte ca acesta sa fi
terminat de vorbit.

Alte modalitati de punere în practica a ascultarii active

(posibile reguli de respectat):
1. Invitati interlocutorul la discutie, fara a-l obstructiona
ulterior.
2. Adoptati o pozitie de egalitate (fata în fata, la acelasi
nivel cu vorbitorul).
3. Indicati – verbal nu nonverbal – ca ati înteles (a, da …
înteleg, dati din cap).
4. Puneti întrebari clarificatoare, bine si precis formulate
(Vrei sa spui ca…? Asta vrea sa însemne ca…?).
Atentie: prea multe întrebari irita, blocând comunicarea.
5. Dati celuilalt posibilitatea sa se explice.
6. Nu trageti concluzii pripite (de cele mai multe ori riscati
sa gresiti). Nu va enervati, relaxati-va.
7. Interveniti doar dupa ce vorbitorul a terminat de expus o
idee, pentru a nu-l face sa -si piarda controlul.
8. Întotdeauna gânditi pozitiv, chiar daca nu va sunt
acoperite / satisfacute asteptarile.
Comunicarea didactica în situatii de conflict

9. Rezumati si integrati cele ascultate (rezumari scurte, care

sa includa numai informatiile oferite de vorbitor, nu
propriile concluzii).

În încheierea acestui capitol, care ocupa un loc important în

economia cursului, voi prezenta recomandarile facute de Morton
Deutsch ( în lucrarea “Psihologia rezolvarii conflictelor”),
profesorilor si, în general, educatorilor:
1. Trebuie sa cunosti tipul de conflict în care esti implicat.
2. Trebuie sa constientizezi cauzele si consecintele
violentei si ale alternativelor de violenta, chiar atunci
când esti foarte nervos.
3. Trebuie sa înfrunti conflictul, mai degraba, decât sa-l
eviti.
4. Respecta-te pe tine si interesele tale, respecta-l pe celalalt
si interesele sale.
5. Evita etnoc entrismul; întelege si accepta realitatea
diferentelor culturale.
6. Fa diferenta clara între “interese” si “pozitii”.
7. Cerceteaza interesele proprii si pe cele ale celuilalt
pentru a identifica interesele comune si compatibile pe
care le aveti.
8. Defineste interesele conflictuale drept o problema
reciproca ce urmeaza sa fie rezolvata prin cooperare.
9. Asculta cu atentie si vorbeste în asa fel încât sa fii
înteles; este necesara încercarea activa de a te pune în
locul celuilalt si de a verifica mereu daca reusesti s-o faci
cu succes.
10. Fii atent la tendintele naturale spre subiectivitate,
perceptii eronate, judecati gresite si gândire stereotipa.
Comunicarea didactica în situatii de conflict

11. Dezvolta abilitati de a aborda conflicte grele, astfel

încât sa nu manifesti neajutorare si disperare când te
confrunti cu cei care sunt mai puternici, nu vor sa se
angajeze într-o solutionare constructiva sau folosesc
siretlicuri.
12. Trebuie sa te cunosti pe tine si sa îti cunosti reactiile
tipice la diferite feluri de conflict.
13. Pe tot parcursul conflictului, ramâi o persoana morala –
adica o persoana atenta si dreapta.

& Rezumat
Capitolul dezvolta o problematica extrem de importanta si
frecvent reperata în mediul scolar – cea a conflictelor scolare care
impieteza asupra comunicarii didactice, a relatiei cadru didactic –
scolar. Sunt prezentate , succint sau detaliat, sfera de cuprindere a
termenului “conflict”, sursele si conditionarile de natura
conceptuala si/sau strategica, strategiile de adoptat pentru a rezolva
eficient un conflict scolar. Se acorda o importanta deosebita rolului
ascultarii active în diminuarea sau rezolvarea conflictelor.

B Cuvinte cheie
Ø conflict,
Ø comportamente specifice,
Ø principii strategice,
Ø strategii de rezolvare a conflictelor,
Ø ascultare activa.
Comunicarea didactica în situatii de conflict

Teme de reflectie s i sarcini de mu nca independenta

1. Cum puteti comenta urmatoarea afirmatie: oamenii au

tendinta de a evita conflictul datorita nevoii de a fi
placuti sau acceptati?
2. Rezolvati un studiu de caz pe tema “Conflictul scolar si
implicatiile sale asupra comunicarii didactice”
(maximum 5 pagini”.
3. Raspundeti la întrebarea: de ce este un conflict scolar o
problema atât de greu de rezolvat pentru unii profesori?
4. Cum ati reusit sa evitati / sa rezolvati un conflict?

Referinte bibliografice

Boudon, R. Tratat de sociologie , Humanitas, Bucuresti,

1997

Cucos, C.(coord.) Psihopedagogie pentru examenele de

Definitivare si grade didactice, Polirom,
Iasi, 1998

Deutsch, M . Psihologia rezolvarii conflictului, TEORA,

Bucuresti, 1996

Grant, W. Rezolvarea conflictelor, TEORA,

Bucuresti,1998

Gliga, L.(coord.) Managementul conflictului – ghid ,

Tipogrup press, Buzau, 2001
Comunicarea didactica în situatii de conflict

Stan, E. Profesorul între autoritate si putere,

Polirom, Iasi, 1996

xxx Conflictele si comunicarea, Editura Arc,

Bucuresti, 1988