Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
Thomas Fuller
ARGUMENT
Prin definiţie, omul este o fiinţă socială. Doar în societate, se conturează personalitatea, se
pune în evidenţă caracterul, se cizelează temperamentul. În consecinţă, o cerinţă primordială, se
impune tacit dar stringent: dezvoltarea relaţiilor sociale bazate pe cooperare şi comunicare. În
copilărie se pun bazele unei educaţii care pe viitor constituie tiparele viitoarei personalităţi. Şcoala,
familia şi socitatea au un rol hotărâtor în acest sens. La o primă viziune retrospectivă, copiii par a fi
uşor modelabili prin intervenţia unor activităţi extraşcolare prin care au posibilitatea să colaboreze,
să-şi dezvolte deprinderile de comunicare, de interrelaţionare şi de realizare a unor procese ce
implică spirit de cooperare. Pentru punerea în practică a acestora e nevoie de diverşi factori
stimulatori care pot valoriza potenţialul cu capacităţi nebănuite al “vârstei de aur” – copilăria –
vârstă care poartă în sine, în embrion, tiparele viitorului adolescent, adult, părinte, bunic sau
profesionist.
Bazele unei vieţi reuşite în viitor se pun în copilărie. Iar prietenia este aripa dreaptă a
copilăriei care împreună conturează şi dezvoltă personalitatea copilului. Prin acţiuni organizate şi
dirijate din exterior spre anumite scopuri, se ating diverse standarde educaţionale. Copilul are
posibilitatea de a întâlni în celălalt eul său cel bun şi astfel să primească şi să dăruiască atitudini şi
valori care contribuie la modelare reciprocă.
Copilărie…e bine ca la orice vârstă să păstrăm farmecul innocent al copilăriei!
Prietenie…”dăruind vei dobândi”…e bine ca la orice vârstă copilul să ştie că ajutând pe alţii
se ajută pe sine!
SCOP: implicarea elevilor în activităţi sociale cu caracter ludic, educativ, care oferă şanse
egale, posibilităţi de dezvoltare a spiritului de cooperare şi stimuli de integrare socială şi societală.
OBIECTIVELE PROIECTULUI:
FINALITĂŢI AŞTEPTATE:
• valorizarea potenţialului specific copilăriei în manifestarea unor atitudini de prietenie
şi spirit ludic;
• formarea unor abilităţi de socializare şi relaţionare cu cei din jur;
• valorificarea şi valorizarea eficientă a resursei umane;
• schimbarea mentalităţii membrilor comunităţii în legătură cu statutul, locul şi rolul
copilului cu dizabilităţi;
• formarea capacităţii copiilor de a coopera în cadrul unei activităţi, de a oferi şi de a
primi sprijin;
• optimizarea personală ce permite fiecăruia să se autodescopere şi să se autocreeze
prin întâlnirea cu celălalt;
• cultivarea sentimentului acceptării necondiţionate, al siguranţei şi al încrederii în
sine;
• formarea motivaţiei pentru activităţi în cadrul grupului;
• valorizarea copiilor cu dizabilităţi pentru a le induce sentimentul de utilitate;
• implicarea cadrelor didactice în dezvoltarea practicilor de educaţie incluzivă în şcoli.
ACTIVITĂŢI CONCRETE:
RESURSE:
1. Să facem cunoştinţă – prezentarea cărţii de vizită (desenarea unei flori ale cărei
petale să conţină numele, şcoala, anotimpul preferat, culoarea preferată, melodia
şi/sau cartea preferată); noiembrie 2009