ETICA ŞI DEONTOLOGIA PROFESIONALĂ
ÎN ARHEOLOGIE
Introducere. Etica este una din ramurile filo-
zofiei care se preocupă de probleme ale moralită-
ţii, iar deontologia, ca parte componentă a eticii
abordează aspecte legate de norme, obligaţii şi
conduita profesională. În diverse dicţionare etica
este definită ca un set de principii sau standarde
morale ale unei conduite corecte, care determină
un şir de obligaţii şi sarcini ale unui individ sau
grup de persoane într-un anumit domeniu profe-
sional sau social. Astfel, etica poate fi definită ca
un set de principii şi valori morale care conduc
comportamentul unui grup de oameni, iar codul
de etică – o articulare formală a standardelor de
etică adoptate de o anumită asociaţie sau organi-
zaţie. Orice discuţie despre etică este, în esenţă, o
discuţie despre moralitate, care este o parte indis-
pensabilă a sistemului de valori culturale, educa-
ţionale şi religioase caracteristice fiecărei societăţi
(Goldstein, Kintigh 1990, 585; King 2008, 1149).
Excurs istoric. După al Doilea Război Mondial,
atât pe plan naţional cât şi internaţional s-a dez-
voltat elaborarea cadrului normativ în domeniul
protecţiei patrimoniului cultural. Un rol impor-
tant în acest sens au jucat organizaţiile internaţi-
onale guvernamentale şi neguvernamentale, cum
ar fi UNESCO, Consiliul Europei, ICOMOS, ICOM
etc. Începând cu anii ´60 ai secolului XX, proble-
ma eticii şi deontologiei profesionale a devenit
un subiect larg discutat, inclusiv în arheologie1.
Printre primele organizaţii care au iniţiat proce-
1
A se vedea următoarele acte internaţionale elaborate şi pro-
movate de Consiliul Europei: Convenţia culturală europea-
nă, 1954; Convenţia europeană privind protecţia patrimoniu-
lui arheologic, semnată în 1969, în vigoare de la 20.11.1970
(ulterior această convenţie a fost revizuită şi deschisă pentru
semnare de la 16.01.1992); Convenţia europeană privind in-
fracţiunile contra bunurilor culturale, 1985. La fel de impor-
tante sunt recomandările Adunării Parlamentare cu privire la
arheologie nr. 848 (1978), 921 (1981); 1072 (1988) şi Reco-
mandarea R(89)5 cu privire la protecţia şi valorificarea pa-
trimoniului arheologic în contextul operaţiilor de amenajare
urbană şi rurală;
UNESCO: Recomandarea UNESCO privind principiile in-
ternaţionale de aplicare în materie de săpături arheologice,
1956; Carta internaţională pentru conservarea, restaurarea
monumentelor şi siturilor, 1964; Recomandarea UNESCO cu
privire la conservarea bunurilor culturale puse în pericol de
Tyragetia, s.n., vol. III [XVIII], nr. 1, 2009, 353-360.
Sergiu Musteaţă
dura elaborării unor reguli de etică profesională
se înscrie Asociaţia Americană de Antropologie,
care a aprobat în 1967 o declaraţie privind pro-
blemele cercetării şi eticii în domeniul antropo-
logiei, iar în 1971 – principiile responsabilităţilor
profesionale2. După care au urmat în anii ’80 un
şir de organizaţii din întreaga lume, de exemplu
Asociaţia Australiană a Arheologilor3, Societatea
pentru Antropologie Aplicată4, Consiliul Interna-
ţional al Muzeelor5, Asociaţia Naţională pentru
Practicarea Antropologiei6, Congresul Mondial
de Arheologie7 etc.
Extinderea fenomenului globalizării, începând
cu anii ’90 ai secolului XX, şi asupra domeniilor
ştiinţifice şi culturale a facilitat dezvoltarea ini-
ţiativei de codificare a deontologiei profesionale
a arheologilor. În 1990 au fost elaborate codu-
rile de etică al Institutului Arheologic din Ame-
rica şi al Congresului Mondial de Arheologie
lucrările publice sau private, 1968; Convenţia privind protec-
ţia patrimoniului mondial, cultural şi natural, 1972 etc.;
ICOMOS: Carta internaţională privind protecţia oraşelor is-
torice, 1987; Carta pentru protecţia şi gestiunea patrimoniului
arheologic, 1990 etc.
2
American Anthropological Association (AAA), 1967 Stateme-
nt on Problems of Anthropological Research and Ethics; 1971
Principles of Professional Responsibility, http://www.aaanet.
org/stmts/ethstmnt.htm (ultima accesare 28.01.2009). Pen-
tru istoricul dezvoltării codurilor de etică în mediul antropo-
logilor americani a se vedea Fluehr-Lobban 1991, iar în dome-
niul arheologiei Lynnot 2003.
3
Australian Association of Consulting Archaeologists (AA-
CAI) 1980 Code of Ethics, http://www.aacai.com.au//index.
php?option=com_content&task=view&id=14&Itemid=27
(ultima accesare 28.01.2009).
4
Society for Applied Anthropology (SfAA), 1983 Statement of
Professional and Ethical Responsibilities, http://www.sfaa.
net/sfaaethic.html (ultima accesare 28.01.2009).
5
International Council of Museums (ICOM), 1986 ICOM Code
of Ethics for Museums, http://www.icom.org/ethics.html (ul-
tima accesare 28.01.2009).
6
National Association for the Practice of Anthropology
(NAPA), 1988 Ethical Guidelines for Practitioners http://
www.practicinganthropology.org/about/?section=ethical_
guidelines (ultima accesare 28.01.2009).
7
World Archaeological Congress (WAC), 1989 Vermillion
Accord on Human Remains, http://www.wac.uct.ac.za/ar-
chive/content/vermillion.accord.html (ultima accesare
28.01.2009).
353
 II. Materiale şi cercetări
(WAC)8. A urmat o mişcare analogă în întreaga
lume, fiind alcătuite coduri de etică şi conduită
în domeniul arheologiei. În 1991 apar: codul de
etică al Asociaţiei Arheologilor din Australia9,
cel al Institutului de Arheologie din America10,
al Asociaţiei Americane a Muzeelor11, iar în 1993
– al Institutului de Arheologie din Marea Brita-
nie12, al Societăţii pentru Arheologie Istorică din
SUA13 şi al arheologilor din Noua Zeelandă14. În
anii 1994-1999, în lista organizaţiilor profesio-
nale care şi-au elaborat şi aprobat propriile re-
guli de etică şi standarde profesionale se înscriu:
Institutul de Arheologie din America15, Institutul
American pentru Conservarea Lucrărilor Istori-
ce şi Artistice16, Asociaţia Resurselor Culturale
Americane17, Societatea pentru Arheologie Ame-
ricană18, Asociaţia de Antropologie Americană19,
8
Archaeological Institute of America: Code of Ethic approved
on December 29, 1990 and amended on December 27, 1997
and Code of Professional Standards adopted on December
29, 1994 and amended on December 29, 1997, http://www.
archaeological.org/pdfs/AIA_Code_of_EthicsA5S.pdf (ulti-
ma accesare 03.12.2008); Code of Ethics, Adopted by WAC
Council in 1990 at WAC-2, Barquisimeto, Venezuela http://
www.worldarchaeologicalcongress.org/site/about_ethi.php
(ultima accesare 03.12.2008). Zimmerman/Bruguier 1994.
9
Australian Archaeological Association, 1991 Code of Ethics
http://www.australianarchaeologicalassociation.com.au/co-
deofethics.php (ultima accesare 03.12.2008).
10
Archaeological Institute of America (AIA), 1991 Code of
Ethics, http://www.archaeological.org/pdfs/AIA_Code_of_
EthicsA5S.pdf (ultima accesare 28.01.2009).
11
American Association of Museums (AAM), 1991 Code of
Ethics for Museums, http://www.aam-us.org/museumreso-
urces/ethics/coe.cfm (ultima accesare 28.01.2009).
12
Code of Conduct, UK Institute of Field Archaeologists,
1993.
13
Society for Historical Archaeology (SHA), 1993 Standards
and Guidelines for the Curation of Archaeological Collections,
SHA Newsletter. 26(4):3-5, http://www.sha.org/Research/cu-
ration.htm (ultima accesare 28.01.2009).
14
Code of Ethics. In: Archaeology in New Zeland 36, 1993,
183-184.
15
Archaeological Institute of America (AIA), 1994 Code of Pro-
fessional Standards. http://www.archaeological.org/pdfs/
AIA_Code_of_Professional_StandardsA5S.pdf (ultima acce-
sare 28.01.2009).
16
American Institute for the Conservation of Historic and Ar-
tistic Work (AIC), 1994 AIC Code of Ethics and Guidelines for
Practice, http://aic.stanford.edu/pubs/ethics.html (ultima
accesare 28.01.2009).
17
American Cultural Resources Association (ACRA), 1996
Code of Ethics and Professional Conduct of the American
Cultural Resources Association. http://www.acra-crm.org/
Ethics.html (ultima accesare 28.01.2009).
18
Society for American Archaeology (SAA), 1996 Principles of
Archaeological Ethics, In: American Antiquity 61 (3), 1996,
pp. 451-452; http://www.saa.org/aboutSAA/ethics.html (ul-
tima accesare 04.12.2008).
19
American Anthropological Association (AAA), 1998 Code
of Ethics of the American Anthropological Association (AAA)
http://www.aaanet.org/committees/ethics/ethcode.htm (ul-
tima accesare 28.01.2009).
354
Registrul Arheologilor Profesionişti (Woodall
1990)20, Asociaţia Arheologilor din Canada21 etc.
Dintre cele mai recente acte în domeniul eticii
şi deontologiei profesionale menţionăm noile
reguli ale membrilor ICOMOS22.
La 27 septembrie 1997, la întrunirea de la Raven-
na, Asociaţia Europeană a Arheologilor (EAA) a
aprobat propriul cod de conduită23, care ulterior
a devenit un model pentru mai multe organizaţii
profesionale de pe continentul european24. În Re-
publica Moldova activitatea arheologică se bazea-
ză pe un şir de acte normative, printre care Legea
privind ocrotirea monumentelor25, Regulamentul
de organizare şi funcţionare a Comisiei Arheolo-
gice, Metodologia privind înscrierea în Registrul
arheologilor, Regulamentul de organizare a săpă-
turilor arheologice26 etc. În Republica Moldova,
deşi a existat o tentativă de a iniţia un astfel de
cod pe baza celui din România, totuşi redacta-
rea unui set de norme comune pentru arheologii
moldoveni nu a fost finalizată. Astfel, constatăm
că Republica Moldova, în afară de o legislaţie
imperfectă în domeniul protecţiei patrimoniu-
lui cultural27, are restanţe şi la capitolul conduită
profesională28.
Domenii şi direcţii de reglementare etică
în arheologie. Codurile de etică profesională din
domeniul arheologiei pot fi abordate din mai mul-
te perspective, deoarece au un conţinut complex.
Astfel, ele pot fi considerate atât instrumente lega-
20
Register of Professional Archaeologists (RPA), 1998 Code
of Conduct and Standards of Research Performance, http://
www.rpanet.org/conduct.htm (ultima accesare 28.01.2009).
21
Canadian Archaeological Association (CAA), 1999 Stateme-
nt Of Principles for Ethical Conduct Pertaining to Aboriginal
Peoples, http://www.canadianarchaeology.com/ethical.lasso
(ultima accesare 28.01.2009). ROSENWIG 1997.
22
Ethical Commitment Statement for ICOMOS Members,
2002 (revised), http://www.international.icomos.org/ico-
mos/ethical_e.htm (ultima accesare 28.01.2009).
23
The EEA Code of Practice, approved by the members of the
Association at the Annual Business Meeting, held in Ravenna
(Italy) on 27 September 1997, http://www.e-a-a.org/code-
prac.htm (ultima accesare 03.12.2008).
24
Vezi, spre exemplu, Codul deontologic al arheologilor din
România. Aprobat de Comisia Naţională de Arheologie, Deva
24.05.2000. http://cimec.ro/Arheologie/cod_deont_arh.
htm (ultima accesare 03.12.2008)
25
Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, adop-
tată de Parlamentul Republicii Moldova la 22.06.1993.
26
Actele respective au fost propuse atenţiei Colegiului Ministe-
rului Culturii al Republicii Moldova în şedinţa din 21 februarie
2001, dar decizia finală nu a mai fost făcută publică sau cel
puţin distribuită în mediul arheologilor.
27
A se vedea analiza legislaţiei moldoveneşti Musteaţă 2008.
28
În acest context putem menţiona că nu doar arheologia este
restanţieră, ci majoritatea domeniilor de activitate umană.
 S. Musteaţă, Etica şi deontologia profesională în arheologie
le care reglementează relaţiile între arheologi, în-
tre arheologi şi instituţiile de stat, între arheologi
şi finanţatori sau ordonatorii de proiecte arheolo-
gice, între arheologi şi locuitorii băştinaşi sau din
zonele imediat apropiate de siturile arheologice,
cât şi un set de principii şi norme de conduită pro-
fesională. Unii experţi consideră că aici trebuie
evidenţiate şi momentele ce ţin de partizanatul
politic al unor arheologi sau instituţii arheolo-
gice (Fowler 2008, 448). De la începuturile sale
arheologia deseori a fost implicată în politică. Par-
tizanatul politic al unor arheologi, concepţii sau
interpretări arheologice, în cele mai dese cazuri, a
fost legat de interesele ideologice faţă de anumite
teritorii. Republica Moldova nu a fost o excepţie
de la acest fenomen, situaţie de care trebuie să se
ţină cont în contextul realităţilor politice atât din
perioada sovietică, cât şi din cea actuală.
i. Codul de etică în calitate de instrument
legal. Arheologia, ca şi alte domenii, are la bază
un şir de principii, metode şi instrumente legale
(Lynnot 1997, 589; Messenger 1999). Actele nor-
mative naţionale şi tratatele internaţionale con-
stituie totalitatea acestor instrumente legale care
permit realizarea practică a arheologiei29. Deru-
lând proiecte arheologice în diverse medii cultura-
le şi sociale, arheologii intră în contact cu diverse
comunităţi umane care, actualmente, locuiesc în
aceste zone şi care se consideră moştenitorii di-
recţi sau indirecţi ai patrimoniului arheologic.
Relaţiile cu populaţiile băştinaşe au o importanţă
deosebită pentru realizarea investigaţiilor arheolo-
gice şi pentru păstrarea şi valorificarea ulterioară
a descoperirilor. Conform principiilor democraţiei
şi ale Declaraţiei universale a drepturilor omului
(1948), care prevăd dreptul deplin al popoarelor
asupra patrimoniului lor cultural, arheologii tre-
buie să respecte dreptul populaţiilor indigene30.
Unele comunităţi, în special religioase, sunt des-
tul de reticente faţă de săpăturile arheologice şi
nu doresc ca osemintele celor înmormântaţi să fie
deranjate. A fost o perioadă când arheologii igno-
rau orice părere a comunităţii locale (King 2008,
1152). Însă este profund incorect să considerăm că
29
A se vedea pentru cadrul normativ naţional, european şi in-
ternaţional în domeniul arheologiei Musteaţă 2008.
30
Acelaşi principiu stă la baza majorităţii actelor europene şi
internaţionale. Doar în Republica Moldova această obligaţie
este delegată fiecărui cetăţean în parte, fără a se specifica rolul
întregii societăţi şi al instituţiilor statului. „Protecţia mediului
înconjurător, conservarea şi ocrotirea monumentelor istorice
şi culturale constituie o obligaţie a fiecărui cetăţean”, Art. 59.
Constituţia Republicii Moldova, 1994.
arheologii au „dreptul natural” sau mandatul de a
săpa oriunde doresc (Klesert, Powell 1993, 350).
Astăzi, în contextul democratizării societăţilor, fi-
ecare comunitate trebuie consultată şi implicată
în proiectele arheologice, domeniu care s-a cris-
talizat într-o direcţie distinctă a ştiinţei arheologi-
ce – arheologia publică (Fowler 1981; Bonyhady,
Griffiths 1996; Jameson 1997; Gerstenblith 2001;
Little 2002; Merriman 2004). Populaţia locală, în
cele mai dese cazuri, se consideră succesor direct
al moştenirii culturale. În asemenea situaţie este
greu să explici deosebirea între descendenţii di-
recţi şi indirecţi sau importanţa investigaţiilor ar-
heologice pentru cunoaşterea trecutului uman. Fi-
ecare parte implicată într-o situaţie de conflict tre-
buie să accepte drepturile celuilalt, aici fiind vorba
de principiul toleranţei. Astfel, arheologii trebuie
să trateze cu respect atât culturile antice, cât şi pe
cele ale comunităţilor contemporane. O atitudine
similară se cere şi din partea celorlalţi participanţi
la procesele de cercetare, conservare sau valorifi-
care a patrimoniului arheologic. Unul din codurile
de activitate a arheologilor, în special în domeniul
cercetării şi tratării urmelor funerare, este Acordul
de la Vermillon al Congresului Mondial al Arheo-
logilor privind urmele umane din 1989 (Zimmer-
man, Bruguier 1994, 5)31. Astfel, arheologii trebuie
să asigure, în primul rând, o consultanţă profesi-
onistă, iar în al doilea rând – toate activităţile lor
trebuie să se desfăşoare într-un cadru legal.
ii. Codul de etică în calitate de set de nor-
me profesionale. Aşa cum arheologia ca ştiinţă
are misiunea să studieze trecutul uman pe baza
urmelor materiale, arheologii au obligaţia mo-
rală să se conformeze acesteia. Profesionalismul
arheologic trebuie să se bazeze pe onestitate şi
echidistanţă în aprecierea obiectivă a trecutului
istoric (Fagan 1993, 14-16; Fowler 2008, 449;
King 2008, 1149). Registrul arheologilor profesi-
onişti, spre exemplu, menţionează că arheologia
este o profesie, iar privilegiul practicilor profesio-
nale solicită atât moralitatea şi responsabilitatea
profesională, cât şi competenţa profesională a
fiecărui practician32. Codurile de etică, de regu-
31
The Vermillion Accord on Human Remains, Adopted in 1989
at WAC Inter-Congress, South Dakota, USA, http://www.
worldarchaeologicalcongress.org/site/about_ethi.php#code1
(ultima accesare 29.01-2009). A se vedea ca exemplu: State-
ment of Principles for Ethical Conduct Pertaining to Aborigi-
nal Peoples, Canadian Archaeological Association.
32
Register of Professional Archaeologists (RPA), 1998 Code
of Conduct and Standards of Research Performance, http://
www.rpanet.org/conduct.htm (ultima accesare 28.01.2009).
355
 II. Materiale şi cercetări
lă, stabilesc care trebuie să fie responsabilităţile
etice şi nivelul competenţelor profesionale. Una
din componentele esenţiale ale codului de etică
este dreptul de autor. Este total neetic să plagiezi
sau să-ţi însuşeşti lucrul colegilor, al subalterni-
lor sau al studenţilor33. Noi, arheologii, trebuie să
purtăm responsabilitate morală şi etică pentru cei
care lucrează cu şi pentru noi. Abuzul şi exploa-
tarea muncii trebuie să fie excluse din activitatea
noastră (King 2008, 1153). Deşi plagiatul este
combătut şi de legislaţiile naţionale, şi de conven-
ţiile internaţionale, astfel de cazuri continuă să fie
atestate (Nicholas, Hollowell 2006).
Un alt aspect de ordin etic este obligaţia faţă de fi-
nanţatori şi ordonatorii de proiecte arheologice de
a raporta şi justifica cheltuielile în termenele sta-
bilite în contractul de finanţare sau în proiectul de
cercetare. La încheierea investigaţiilor arheologii
sunt obligaţi să prezinte tot materialul şi docu-
mentaţia de şantier instituţiei ştiinţifice abilitate.
Totodată, arheologii trebuie să prezinte, de regulă
Comisiei Arheologice, şi un raport ştiinţific des-
pre cercetările realizate în termenele şi conform
cerinţelor fixate de regulamentele privind organi-
zarea săpăturilor arheologice. În mediul arheolo-
gic termenul iniţial de confidenţialitate de la data
descoperirii sau a încheierii cercetărilor este de
şase luni calendaristice. De aceea arheologii sunt
chemaţi ca, în cel mai scurt timp, să aducă la cu-
noştinţa publicului descoperirile arheologice şi să
folosească diverse mijloace de publicare (reviste,
serii de monografii, mass-media electronică etc.).
Dreptul de autor asupra materialelor descoperite,
în majoritatea statelor europene, e valabil până la
10 ani, după care ele trebuie să devină disponibile
altor cercetători pentru analiză şi publicare. Re-
gulamentul moldovean prevede că peste „10 ani
după finisarea cercetărilor” dreptul de utilizare a
datelor din rapoarte este prerogativa instituţiei
sau organizaţiei ce a efectuat lucrările34.
Majoritatea convenţiilor internaţionale şi codu-
rilor de etică profesională enunţă obligaţia insti-
tuţiilor şi persoanelor specializate în domeniul
arheologiei de a conserva moştenirea culturală
descoperită. Arheologii sunt obligaţi prin toate
mijloacele legale să asigure păstrarea patrimo-
33
Cele mai dese cazuri, inclusiv în Republica Moldova, se re-
feră la profesori şi doctori habilitaţi care preiau munca unor
colegil mai tineri, a laboranţilor, studenţilor, masteranzilor şi
doctoranzilor.
34
Regulamentul de organizare a săpăturilor arheologice în Re-
publica Moldova, punctul 6.8.
356
niului arheologic, iar investigaţiile ştiinţifice să
corespundă celor mai înalte şi actuale standarde
ale ştiinţei arheologice contemporane. Efectuând
săpături arheologice, noi deranjăm contextul cul-
tural sau distrugem situl arheologic. Dar noi pu-
tem realiza studiul arheologic fără a interveni în
straturile culturale. Deseori sunt criticaţi arheo-
logii care fac săpături în siturile care pot fi prote-
jate şi nu necesită intervenţii arheologice urgente
(King 2008, 1150). De aceea o altă regulă, la care
se face apel tot mai des în ultimul timp, este obli-
gaţia specialiştilor de a păstra pe cât de posibil
intact situl arheologic. Astfel, se recomandă utili-
zarea pe larg a practicilor nedistructive. Excepţie
de la aceste reguli sunt săpăturile de salvare în caz
de eroziune a solului, lucrări agricole, şantiere de
construcţie etc. Aceasta nu înseamnă că trebuie
să fim indiferenţi faţă de starea generală a situ-
rilor arheologice, care pot fi afectate în viitor de
eroziuni sau de alte fenomene nocive. Arheologii
au obligaţia morală şi profesională să atragă aten-
ţia autorităţilor competente asupra eventualelor
pericole ce planează asupra siturilor şi obiectelor
arheologice.
În contextul economiei de piaţă, în ultimele două
decenii a căpătat o largă dezvoltare arheologia
contractuală. Arheologii sunt chemaţi să presteze
servicii de calitate, în limita competenţelor pro-
fesionale şi legale. Indiferent de circumstanţele
politice şi financiare, arheologii poartă o respon-
sabilitate multiplă, atât faţă de contractant, cât şi
faţă de instituţia unde activează, normele de cer-
cetare şi deontologie profesională35.
Cele mai grave probleme care intră în contradic-
ţie cu orice normă de etică profesională şi morală
sunt furtul, distrugerea conştientă a patrimo-
niului cultural şi traficul de antichităţi (Alexan-
der 1990; Donnan 1991; Brodie, Doole, Renfrew
2001; Brodie, Gill 2003; Brodie 2004; Braden
2006, 27-33). Prin furt piesele arheologice sunt
scoase din contextul cultural şi puse în circuitul
ilegal al pieţei de antichităţi. În traficul de anti-
chităţi se încadrează nu numai indivizii care par-
ticipă direct, dar şi cei care colecţionează obiecte
pentru propria plăcere (Renfrew 1993, 16-17; Vi-
telli 1981, 88-89), persoanele care vandalizează
35
The EAA Principles of Conduct for archaeologists involved
in contract archaeological work, approved by the members of
the Association at the Annual Business Meeting, held in Gote-
borg (Sweden) on 26 September 1998, http://www.e-a-a.org/
princond.htm (ultima accesare 29.01.2009).
 S. Musteaţă, Etica şi deontologia profesională în arheologie

siturile şi obiectivele culturale, cei care fac săpă-
turi ilegale din curiozitate etc. Codul deontologic
al Arheologilor Europeni, spre exemplu, prevede
că arheologii nu au dreptul de a deţine colecţii
constituite din obiecte ce fac parte din patrimo-
niul arheologic sau ca urmare a exploatării aces-
tuia. De regulă, în traficul de antichităţi sunt im-
plicate trei categorii de persoane: vânzători, cum-
părători şi intermediari (King 2008, 1150; Wylie
1996). Arheologii care susţin astfel de activităţi
încalcă direct principiile ştiinţifice şi normele de
etică profesională. Arheologii au obligaţia de a
combate aceste fenomene ilicite şi nu trebuie să
permită ca numele lor sau al instituţiilor de profil
arheologic să fie asociate cu activităţile de trafic
de antichităţi, în caz contrar are loc violarea co-
dului de etică profesională (Shanks 1999; Palmer
1995). Din anii ’70 ai secolului XX un şir de mu-
zee au elaborat coduri de etică muzeală, prin care
se interzice achiziţionarea pieselor sustrase din
siturile arheologice sau de provenienţă incertă
(Ford 1984; Hersher 1987; Messenger 1989; Ei-
senberg 1995;Tubb 1995; Boylan 1995; Renfrew
2001; Barker 2003). Pentru a combate traficul de
antichităţi, UNESCO a aprobat în 1970 una din
cele mai importante convenţii în acest domeniu,
prin care îndeamnă statele lumii să depună efor-
turi susţinute în această direcţie36.
Concluzii. Apariţia Codului de conduită al Asoci-
aţiei Arheologilor Europeni a constituit un exem-
plu şi un impuls pentru mai multe organizaţii
profesionale din Europa în elaborarea codurilor
proprii de etică şi conduită în domeniul arheologi-
ei. Nu punem la îndoială importanţa conţinutului
acestui cod, dar considerăm oportună adaptarea
lui la realităţile fiecărui stat. Credem că arheologii
din Republica Moldova ar trebui să elaboreze un
asemenea act normativ care ar constitui un îndru-
mar al normelor de conduită şi al obligaţiilor etice
ale profesiei de arheolog, deoarece etica trebuie
codificată pentru a deveni un ghid în realizarea
obiectivelor profesionale. Apariţia unui astfel de
cod ar facilita înţelegerea, susţinerea şi toleranţa
profesională, indiferent de vârstă, de rezultatele
şi oportunităţile profesionale. De aceea, prin in-
termediul publicaţiei anuale a Muzeului Naţional
de Arheologie şi Istorie a Moldovei îi îndemnăm
pe colegii arheologi să constituim un grup de lu-
cru care să elaboreze proiectul codului de etică şi
deontologie profesională, care ulterior va fi pro-
pus spre dezbatere comunităţii arheologice din
Republica Moldova.

Surse:
a. Coduri de etică
• American Cultural Resources Association (ACRA), 1996 Code of Ethics and Professional Conduct of the Ameri-
can Cultural Resources Association. http://www.acra-crm.org/Ethics.html
• Archaeological Institute of America (AIA), 1991 Code of Ethics, http://www.archaeological.org/pdfs/AIA_
Code_of_EthicsA5S.pdf
• Archaeological Institute of America (AIA), 1994 Code of Professional Standards. http://www.archaeological.
org/pdfs/AIA_Code_of_Professional_StandardsA5S.pdf
• American Anthropological Association (AAA), 1998 Code of Ethics of the American Anthropological Associati-
on (AAA) http://www.aaanet.org/committees/ethics/ethcode.htm
• American Anthropological Association (AAA), 1967 Statement on Problems of Anthropological Research and
Ethics, http://www.aaanet.org/stmts/ethstmnt.htm
• American Anthropological Association (AAA), 1971 Principles of Professional Responsibility, http://www.aaa-
net.org/stmts/ethstmnt.htm
• American Association of Museums (AAM), 1991 Code of Ethics for Museums, http://www.aam-us.org/muse-
umresources/ethics/coe.cfm
• American Institute for the Conservation of Historic and Artistic Work (AIC), 1994 AIC Code of Ethics and Gui-
delines for Practice, http://aic.stanford.edu/pubs/ethics.html
• Australian Archaeological Association, 1991 Code of Ethics, http://www.australianarchaeologicalassociation.
com.au/codeofethics.php
• Australian Association of Consulting Archaeologists (AACAI) 1980 Code of Ethics, http://www.aacai.com.au//
index.php?option=com_content&task=view&id=14&Itemid=27
• Canadian Archaeological Association (CAA), 1999 Statement Of Principles For Ethical Conduct Pertaining To
Aboriginal Peoples, http://www.canadianarchaeology.com/ethical.lasso

Convention on the Means of Prohibiting and Preventing the Illicit Import, Export and Transfer of Ownership of Cultural Pro-
36

perty, Paris, 14 November 1970.

357
 II. Materiale şi cercetări

• European Association of Archaeologists (EAA), 1997 EAA Code of Practice, http://www.e-a-a.org/codeprac.htm

• EAA, 1998, Principles of Conduct, http://www.e-a-a.org/princond.htm
• Institute of Field Archaeologists (IFA), Codes, bylaws, standards and policy statements, http://www.archaeo-
logists.net/modules/icontent/index.php?page=15
• International Council of Museums (ICOM), 1986 ICOM Code of Ethics for Museums, http://www.icom.org/
ethics.html
• International Council on Monuments and Sites (ICOMOS), http://www.icomos.org/
• Charters Adopted by the General Assembly of ICOMOS, http://www.international.icomos.org/icomos/cen-
tre_documentation/chartes_eng.htm
• Charter for the Protection and Management of the Archaeological Heritage, ICOMOS 1990, http://www.inter-
national.icomos.org/icomos/charters/arch_e.htm
• Charter on the Protection and Management of Underwater Cultural Heritage, ICOMOS 1996, http://www.
international.icomos.org/icomos/charters/underwater_e.htm
• Ethical Commitment Statement for ICOMOS Members, 2002 (revised), http://www.international.icomos.org/
icomos/ethical_e.htm
• National Association for the Practice of Anthropology (NAPA), 1988 Ethical Guidelines for Practitioners http://
www.practicinganthropology.org/about/?section=ethical_guidelines
• Register of Professional Archaeologists (RPA), 1998 Code of Conduct and Standards of Research Performance,
http://www.rpanet.org/conduct.htm
• Society for American Archaeology (SAA), 1996 Principles of Archaeological Ethics, In: American Antiquity 61
(3), 1996, pp. 451-452; http://www.saa.org/aboutSAA/ethics.html
• Society for Applied Anthropology (SfAA), 1983 Statement of Professional and Ethical Responsibilities, http://
www.sfaa.net/sfaaethic.html
• Society for Historical Archaeology (SHA), 1993 Standards and Guidelines for the Curation of Archaeological
Collections, SHA Newsletter. 26(4):3-5, http://www.sha.org/Research/curation.htm
• UK Institute of Field Archaeologists, 1993 Code of Conduct
• UNESCO, 2006 Conventions and Declarations Relating to Cultural Heritage and Ethics. http://portal.unesco.org
• World Archaeological Congress (WAC), 1989 Vermillion Accord on Human Remains, http://www.wac.uct.
ac.za/archive/content/vermillion.accord.html
• World Archaeological Congress (WAC), 1990 First Code of Ethics, http://www.worldarchaeologicalcongress.
org/site/about_ethi.php

b. Alte resurse On-line:

• http://www.museum-security.org/artifacts-saz.htm
• Licit Antiquities Research Centre, a project of the McDonald Institute for Archaeological Research, http://
www.mcdonald.cam.ac.uk/

c. Literatură:
Alexander 1990: B. Alexander, Archaeology and Looting Make a Volatile Mix. Science 250, 1990, 1074-1075.
Barker 2003: A.W. Barker, Archaeological Ethics: Museums and Collections. In: (Eds. L. J. Zimmerman, K.D.
Vitelli, J. Hollowell-Zimmer) Ethical issues in archaeology (Walnut Creek, CA 2003), 71-84.
Bonyhady, Griffiths 1996: T. Bonyhady, T. Griffiths, The making of a public intellectual. In: (Eds. T. Bonyhady, T.
Griffiths) Prehistory to Politics: John Mulvaney, the Humanities and the Public Intellectual (Victoria 1996), 1-19.
Boylan 1995: P.J. Boylan, Illicit Trafficking in Antiquities and Museum Ethics. In: (Ed. K.W. Tubb) Antiquities
Trade or Betryed: Legal, Ethical and Conservation Issues (London 1995), 94-104.
Braden 2006: M. Braden, Traffiking in Treasures. In: (Eds. K.D. Vitelli, C. Colwell-Chamthaphonh) Archaeolo-
gical Ethics (Walnut Creek, CA 2006), 27-33.
Brodie 2004: N. Brodie, Export Deregulation and Illicit Trade in the Archaeological Material. In: (Eds. J.R. Rich-
man, M.P. Forsyth) Legal perspectives on cultural resources (Walnut Creek et al. 2004), 85-99.
Brodie et al. 2001: N. Brodie, J. Doole, C. Renfrew (Eds.), Trade in Illicit Antiquities: Destruction of the World´s
Archaeological Heritage (Cambridge 2001).
Brodie, Gill 2003: N. Brodie, D. Gill, Looting: An International View. In: (Eds. L.J. Zimmerman, K. D. Vitelli, J.
Hollowell-Zimmer) Ethical issues in archaeology (Walnut Creek, CA 2003), 31-44.
Donnan 1991: C.B. Donnan, Archaeology and Looting: Preserving the Record. Science 251, 1991, 498.
Eisenberg 1995: J. Eisenberg, Ethics in antiquity trade. In: (Ed. K.W. Tubb) Antiquities Trade or Betryed (Lon-
don 1995), 215-221.
Fagan 1984: B. Fagan, Archaeology and the wider audience. In: (Ed. E.L. Green), Ethics and Values in Archaeo-
logy (New York 1984), 175-183.

358
 S. Musteaţă, Etica şi deontologia profesională în arheologie

Fagan 1993: B. Fagan, The Arrogant Archaeologist. Archaeology 46, 6, 1993, 14-16.
Fluehr-Lobban 1991: C. Fluehr-Lobban (Ed.), Ethics and the Profession of Anthropology: Dialogue for a New
Era (Philadelphia 1991).
Ford 1984: R.I. Ford, Ethics and the museum archaeologist. In: (Ed. E.L. Green) Ethics and Values in Archaeo-
logy (New York 1984), 133-142.
Fowler 2008: D.D. Fowler, Antiquities and Cultural Heritage Legislation. In: (Ed. D.M. Pearsall) Encyclopedia of
Archaeology 1, A. (Amsterdam et al. 2008), 448-450.
Fowler et al. 2007: D.D. Fowler, E.A. Jolie, M.W. Salter, Archaeological ethics in context and practice. In: (Ed.
H. Maschner, A. Bentley) Handbook of Archaeological Theory (Lamtham 2007), 31-48.
Fowler 1981: P.J. Fowler, Archaeology, the Public and the Sense of the Past. In: (Eds. D. Lowenthal, M. Binney)
Our past before us. Why do we save it? (London 1981), 56-69.
Gerstenblith 2001: P. Gerstenblith, The public interest in the restitution of cultural objects. Connecticut Journal
of International Law 16, 2, Spring, 2001, 197-246.
Goldstein, Kintigh 1990: L. Goldstein, K. Kintigh, Ethics and the reburial controversy. American Antiquity 55,
3, 1990, 585-591.
Green 1984: E.L. Green (Eds.), Ethics and Values in Archaeology (New York 1984).
Guthrie Hingston 1989: A. Guthrie Hingston, U.S. Implementation of the UNESCO Cultural Property Conven-
tion. In: (Ed. P.M. Messenger) The Ethics of Collecting Cultural Property: Whose Culture? Whose Property?
(Albuquerque 1989), 129-148.
Hersher 1987: E. Hersher, International Council of Museums Adopts Code of Ethics. Journal of Field Archaeo-
logy 14, 1987, 213-215.
Jameson 1997: J.H. Jameson, Jr. (Ed.), Presenting Archaeology to the Public: Digging for Truths, vol. 288 (Wal-
nut Creek, London, New Delhi 1997).
King 2008: T.F. King, Ethical Issues and Responsabilities. In: (Ed. D.M. Pearsall) Encyclopedia of Archaeology
2, B-M (Amsterdam et al. 2008), 1149-1155.
Klesert, Powell 1993: A.L. Klesert, S. Powell, Perspective on ethics and the reburial controversy. American An-
tiquity 58, 2, 1993, 348-354.
Kobyliński 1998: Z. Kobyliński, The Ethics of the Protection of the Archaeological Heritage. http://www.mu-
zarp.poznan.pl/archweb/archweb_eng/kobylinski_ethic.htm (ultima accesare 29.01.2009)
Layot 1994: R. Layot (Ed.), Conflict in the Archaeology of Living Traditions (London 1994).
Little 2002: B. Little (Ed.), Public Benefits of Archaeology (Gainesville et al. 2002).
Lowenthal 2005: D. Lowenthal, Why sanctions seldom work: Reflections on cultural property internationalism.
International Journal of Cultural Property 12, 3, 2005, 393-424.
Lynnot 2003: M. Lynnot, The Development of Ethics in Archaeology. In: (Eds. L.J. Zimmerman, K.D. Vitelli, J.
Hollowell-Zimmer) Ethical issues in archaeology (Walnut Creek, CA 2003), 17-30.
Lynnot, Wylie 1995: M. Lynnot, A. Wylie (Eds.), Ethics in American Archaeology: Challenges for the 1990s
(Washington DC 1995).
Lynnot 1997: M.J. Lynnot, Ethical Principles and Archaeological Practice: Development of an Ethics Policy. Ame-
rican Antiquity 62, 4, 1997, 589-599.
Lynott, Wylie 2000: M.J. Lynott, A. Wylie (Eds.), Ethics in American Archaeology 2 (Washington DC 2000).
Merriman 2004: N. Merriman (Ed.), Public Archaeology (London, New York 2004).
Messenger 1999: P.M. Messenger, The ethics of collecting cultural property: Whose culture? Whose property?
2 (Albuquerque 1999).
Musteaţă 2008: S. Musteaţă, Protecţia patrimoniului arheologic. Studiu comparativ: legislaţia Republicii Moldo-
va şi Statelor Unite ale Americii (Preservation of the archaeological heritage. Comparative study: the legal fra-
mework in the Republic of Moldova and the United States of America). Monografii ANTIM IV (Chişinău 2008).
Nicholas, Hollowell 2006: G. Nicholas, J. Hollowell, Intelectual Property Issues in Archaeology? In: (Eds. K.D.
Vitelli, C. Colwell-Chamthaphonh) Archaeological Ethics (Walnut Creek, CA 2006), 206-211.
Palmer 1995: N. Palmer, Recovering stolen art. In: (Ed. K.W. Tubb) Antiquities Trade or Betryed: Legal, Ethical
and Conservation Issues (London 1995), 1-37.
Renfrew 1993: C. Renfrew, Collectors are the Real Looters. Archaeology 46, 3, 1993, 16-17.
Renfrew 2001: C. Renfrew, Loot, Legitimacy and Ownership: The Ethical Crisis in Archaeology (London 2001).
Rosenwig 1997: R.M. Rosenwig, Ethics in Canadian Archaeology: An International, Comparative Analysis. Jour-
nal of Canadian Archaeology 21, 1997, 99-114.
Scarre, Scarre 2006: C. Scarre, G. Scarre, The ethics of archaeology: philosophical perspectives on archaeologi-
cal practice (Cambridge, New York 2006).

359
 II. Materiale şi cercetări

Shanks 1999: H. Shanks, How to stop looting: a modest proposal. Archaeological Odyssey 2:04, September/Oc-
tober (Washington DC 1999).
Tubb 1995: K.W. Tubb, Antiquities Trade or Betryed: Legal, Ethical and Conservation Issues (London 1995).
Vitelli 1981: K.D. Vitelli, The Ethics of Collecting: Afterthoughts on the Responsabilities of Archaeologists. Jour-
nal of Field Archaeology 8, 1, 1981, 88-89.
Vitelli 1996: K.D. Vitelli (Ed.), Archaeological Ethics (Walnut Creek, CA 1996).
Vitelli, Colwell-Chamthaphonh 2006: K.D. Vitelli, C. Colwell-Chamthaphonh (Eds.), Archaeological Ethics
2 (Walnut Creek, CA 2006).
Woodall 1990: J.N. Woodall, Predicaments, Pragmatics, and the Professionalism: Ethical Conduct in Archaeolo-
gy. In: Special Publication Number 1, Society of Professional Archaeologists, 1990.
Wylie 1996: A. Wylie, Ethical Dilemas in Archaeological Practices: Looting, Repatriation, Stewardship, and the
(Trans)formation of Disciplinary Identity. Perspectives on Science 4, 2, 1996, 154-194.
Zimmerman, Bruguier 1994: L.J. Zimmerman, L. Bruguier, Indigenous Peoples and the World Archaeological
Congress Code of Ethics. Public Archaeology Review 2, 1, 1994, 5-8.
Zimmerman et al. 2003: L.J. Zimmerman, K.D. Vitelli, J. Hollowell-Zimmer (Eds.), Ethical issues in archaeo-
logy (Walnut Creek, CA 2003).

Ethics and Professional Deontology in Archaeology

Abstract
In the present article the author debates the question on professional ethics and deontology in the field of archaeology.
His works starts with some general appreciation of the terms of ethics and deontology and than continues with historic
presentation of the development of the movement among archaeologists on development of the Code of Ethics.
The Codes of Ethics are considered as legal instruments, because most of them settles relations between archae-
ologists; between archaeologists and state bodies; between archaeologists and donors; between archaeologist and
the native people or settled near to the archaeological sites. At the same time the Code of Ethics contains the list of
principles and professional norms. Some experts consider that in this list shall be mentioned the aspects on politi-
cal partisanat too.
One of the actual and common problems of the archaeologists is combating the black archaeology and illicit trade
of antiquities. The names of archaeologists and institutions have not to be involved in such illegal phenomena.
The EEA Code of Practice and other international experience should be taken into account in the preparation of
the national Code of Ethics according to the local realities and need. At the end of the paper the author is inviting
the archaeological community from Moldova to establich a working group and prepare the draft of the Code which
could be later discussed and approved.

Этика и профессиональная деонтология в археологии

Резюме
В данной статье автор анализирует вопрос о профессиональной этике и деонтологии в области археологии.
Статья начинается с характеристики понятий этики и деонтологии, а затем продолжается краткой истори-
ей движения среди археологов за развитие кодекса этики.
Кодексы этики обычно считаются легальным инструментом, потому что большинство из них реглементируют
отношения между археологами, между археологами и государственными структурами, между археологами и
донорскими организациями, между археологами и местным населением или живущим в непосредственной
близости с археологическими памятниками. В то же время Кодекс этики содержит список принципов и про-
фессиональных норм поведения. Некоторые эксперты считают, что в эти списки обязательно должен быть
включён аспект политического партизаната, который противоречит нормам научных исследований.
Одна из самых актуальных и общих проблем в археологии это борьба с черной археологией и незаконной
торговлей предметами старины. Имена археологов и названия учреждений в которых они работают не
должны быть связаны с этими незаконными феноменами.
Европейская Ассоциация Археологов и другие международные организации призывают специалистов при раз-
работке своих кодексов этики принимать во внимание реальную действительность и необходимость каждого
государства и случая в отдельности. В конце статьи автор призывает археологов из Молдовы создать рабочую
группу для разработки проекта Кодекса этики археологов, а позже и его принятия как общего документа.

03.02.2009

Dr. Sergiu Musteaţă, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, str. Ion Creangă nr. 1, MD-2069, Chişinău,
Republica Moldova, e-mail: sergiu_musteata@yahoo.com

360