Conspiraţie împotriva tristeţii

Mă trezesc visând un alt vis;

Din viitor atârn-o cheie.
Vântul mi-a suflat-o mie
Să descui secretul viitorului închis.

Ore, zile, săptămâni la rând

Credeam c-am devenit o pacoste.
Puţini erau care vroiau să afle
Ce-mi stătea-nţepat în gând.

Lamentam, lamentam şi iarăşi lamentam.

Seara plângeam; dimineaţa râdeam.
Confuzia, o gogoaşă uriaşă-n faţa mea
Nu mă lăsa a trece dincolo de ea.

Azi mi s-a făcut foame.

Am mâncat, am mestecat, am digerat…
Până mi s-a făcut iarăşi foame;
Dar acum pe bune.

Am luat-o prea în serios -

Decizia care mă-ntrista.
Exist-un tunel, cât un cosmos,
În care stau a mă aventura.