Momente bucovinene Iulie 2010

Pentru cei care au citit mai puţină istorie, vom prezenta pe scurt istoricul Bu
covinei ( numele provine de la buk- fag, deci Ţara Fagilor). Vechi teritoriu române
sc, ca şi Basarabia, Bucovina este ocupată de imperiul habsburgis în 1775, cuprinzând
localităţi mai importante ca Rădăuţi, Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Siret, Vicovu de Sus
ulterior rămase în Basarabia de Sud, care este astăzi în componenţa României) şi Cernăuţi
jineţ ( Bucovina de Nord, din componenţa Ucrainei). Împărţirea celor două zone ale Bucovine
a avut loc în 1944, în urma ofensivei sovietice, ca şi a documentelor semnate ulteri
or.
În 1849, împăratul Franz Josef declară Marele Ducat al Bucovinei, care avea să fie
condus de o Dietă, sub preşedinţia unui mareşal, Eudoxiu Hurmuzache, iar steagul noii re
giuni autonome era bicolor, albastru şi roşu, cu capul de bour la mijloc. În 1875 se înf
iinţează la Cernăuţi, capitala Bucovinei, Universitatea care va purta până în 1918 numele
Franz Josef. Dintre vechile familii boiereşti care au avut moşii, contacte cu Buc
ovina amintim pe Flondor, Balş, Buhuş, Ureche, ş.a. Prin Cernăuţi au trecut marile persona
lităţi ale culturii române, Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu, mulţi alţii. De numele oraş
lui se leagă şi cele ale lui Paul Celan, Rose Auslaender, Alfred Kittner, poeţi, nume
roşi oameni politici, de afaceri. Bucovina, ca şi Banatul a fost un creuzet de naţiun
i. În 1775, din 70.000 de locuitori, 85% erau români, 10% slavi( ruşi, lipoveni, polon
ezi, ucrainieni), iar 4% erau evrei, secui, germani, ş.a. Limba oficială era germana
. Pentru unirea cu România, în 1918 au votat, alături de români, evreii, polonezii, ger
manii, iar ucrainienii s-au opus, atitudinea acestora fiind şi astăzi antiromânească, s
usţinută de regimul de la Kiev. În 1940, Bucovina de Nord a fost ocupată de trupele so
vietice care au acaparat şi Herţa, deşi prevederile pactului Molotov-Ribbentrop nu inc
ludeau acest raion.
De-a lungul timpului structura populaţiei s-a modificat, a crescut ponderea
evreilor, germanilor ( austrieci) în secolul XIX, apoi a românilor şi din 1944 până astăzi
dominantă este populaţia ucraineană.
Există publicaţii în limba română, o şcoală, dar viaţa culturală în limba română nu este
nţa românilor din zonă este de a căpăta cetăţenia dublă, ucraineană şi română, deşi autorit
opun acestei măsuri. La Cernăuţi funcţionează un consulat al României care este mereu
saltat de localnici. Evrei au rămas foarte puţini, dar viaţa cultuală a fost reluată.
În perioada 1918-1940, politica de la Bucureşti nu a fost concentrată pe dezvolta
rea Basarabiei şi Bucovinei, mai mult, o parte dintre intelectuali, oameni politic
i, oameni de afaceri s-au stabilit în Capitală. A fost o eroare pe care mulţi lideri
locali au criticat-o. De asemenea tendinţele xenofobe s-au accentuat, pe fondul u
nor nemulţumiri economico-sociale. Între intelectualii de formaţie germană şi cei de tr
adiţie românească au fost diverse fricţiuni, fără violenţe desigur. Social-democraţia era o
area politică predominantă, numeroşi evrei au aderat la aceasta ( Ebner, Pistiner, ş.a.
). Comunismul sub chipul sovietismului nu a avut mulţi aderenţi, doar prin intermedi
ul unor comunişti, unor agenţi moscoviţi, etc. În 1938, izbucnensc primele violenţe antise
mite, inspirate de legionari şi de influenţa Germaniei naziste, sunt arse clădiri,
bunuri ale evreilor, au loc bătăi. Un rabin a fost înhămat la o căruţă, în oraşul Câmpulun
gici au fost profanate. Legile rasiste ale guvernului Goga-Cuza din februarie 1
938 au afectat grav viaţa evreilor. Deportarea în Transnistria, începută de
Antonescu în octombrie 1941, la Dorohoi s-a extins asupra evreilor din Bucovina şi
Basarabia. După ce evreii bogaţi şi bănuiţi a fi bogaţi au fost deportaţi de sovietici în p
da 1940-1941, în Siberia, au urmat deportările efectuate la ordinul lui Antonescu, în
Transnistria, a evreilor indiferent de stare socială, vârstă.Desigur, mita, boala or
ientului a funcţionat, dar Transnistria a fost „populată” în modul cel mai expeditiv. La
Cernăuţi au acţionat şi trupe germane.
Primarul oraşului Cernăuţi, Traian Popovici a rămas ca o personalitate luminoasă pentru
istoria României şi pentru amintirea evreilor salvaţi de acesta. Numele său se află grava
t pe o piatră în incinta Muzeului Holocaustului- Yad Vashem din Ierusalim, ca şi în cărţil
referitoare la Holocaust. S-au scris numeroase studii, romane, memorii despre
perioada 1941-1944, despre distrugerea populaţiei evreieşti din Bucovina. Pictroru
l Arnold Daghani, supravieţuitor din Cernăuţi a imortalizat chipuri, a scris despre ce
i care au pierit în Transnitria, printre care şi bunicii celui care scrie aceste rându
ri. Aaron Appelfeld, scriitor israelian a vizitat Bucovina şi Transnistria. Astăzi c
hipul „frumoasei grădine”, mândrei Bucovine este altul.
BORIS MARIAN