Floarea Darurilor

Floarea Darurilor este una dintre cele mai vechi carti populare care au circulat la
romai. Acest gen de literatura ilustreaza contactele timpurii dintre cultura noastra si
cea europeana.
Roman de origine italiana, Floarea Darurilor ilustreaza preferinta pentru
compozitiile religioase cu character essential moralizator si didactic ale umanismului
renascentist. Cea mai veche copie a Florii darurilor se gaseste in patrimonial
Bibliotecii Academiei Romane .
Lucrarea przinta o structura aparent elementara: 35 de capitole tratandu-se cate o
virtute si viciul complementar, fiecare capitol fiind la randul lui alcatuit din 2 sectiuni
(definitie, o istorisire moralizatoare), in realitate insa avem de aface insa cu o alcatuire
complexa, ale carei surse nu sunt intrutotul elucidate, dar al carei continut atractativ
explica penentrarea si difuzarea larga, din Italia renascentista cartea strabatand
progresiv frontierele Europei si depasindu-le.
Capitolul I: Darul Iubirii;
Capitolul II: Despre viciul invidiei;
Capitolul III: Binecuvantarea bucurii
Capitolul IV: Viciul Tristetii
Capitolul V: Binecuvantatei paci
Capitolul VI: Pentru viciul maniei
Capitolul VII: Binecuvantatei mile
Capitolul VIII: Despre viciul nemilei
Capitolul IX: Binecuvantatei darnicii
Capitolul X: Viciul zgarceniei
Capitolul XI: Binecuvantatei corivari
Capitolul XII: Despre viciul lingusirii
Capitolul XIII: Darul prevederii
Capitolul XIV: Despre viciul nebuniei
Capitolul XV: Darul justitiei
Capitolul XVI: Viciul injustitiei
Capitolul XVII: Darul lealitate
Capitolul XVIII: Viciul nedreptatii
Capitolul XIX: Darul adevarului
Capitolul XX: Viciul minciunii
Capitolul XXI: Darul tariei
Capitolul XXII: Viciul fricii
Capitolul XXIII: Darul marinimiei
Capitolul XXIV: Viciul trufiei
Capitolul XXV: Darul constantei
Capitolul XXVI: Viciul netocmelei (=inconstanta)
Capitolul XXVII: Darul socotintei
Capitolul XXVIII: Viciul nesocotintei
Capitolul XXIX: Darul smereniei
Capitolul XXX: Viciul trufiei
Capitolul XXXI: Darul abstinentei
Capitolul XXXII: Viciul lacomiei
Capitolul XXXIII: Darul castitatii
Capitolul XXXIV: Viciul desfranarii
Capitolul XXXV: Darul masurii
 Desi textul reprezinta o traducere, trebuie sa remarcam faptul ca elemental latin
ramane preponderant in vocabularul folosit in aceasta scriere, in timp ce numarul de
cuvinte de origine slava si greaca sunt destul de reduse, mai ales daca ne raportam la
faptul ca inainte de a fi tradusa in limba romana, cartea a fost tradusa in limba greaca.
La nivel lexical se observa cuvinte formate pe teren romanesc din cuvinte de
origine Latina (amana-in mana, apatos-umed, aputit-simtul mirosului, asin- magar,
famen-castitate), origine slava (ad-iad, deala-fapta buna, hrabornic-viteaz, jelanie-
pofta), de origine greaca (aelin- corb, aspru-aspru (nume al unei monede)), de origine
maghiara (basau-pizma, chizeas-garant, nemis-nobil) cat si cuvinte de etimologie
necunoscuta (curmu-streang, imbalatura-insula, mascoi-magar)
Spre deosebire de traducerile religioase ale vremii, textul acesta se distinge printr-
o remarcabila claritate si expresivitate. Aceastea se realizeaza prin folosirea unor
elemente de sintaxa populara sau regionala.
De exemplu repetarea si reluarea subiectului:”cine va sa aiba libov, el sa aiba si
frica… ”, “iara ea de vede asa, ea sare de apuca cate poate” etc.
Se intalnesc situatii cand acordul predicatului cu subiectul nu este grammatical, ci
dupa inteles: imbland cu el, AFLARA un cal; LUARA de ce le trebui tot narodul;
narodul AUZIRA asa, toti se jurara;