Sisteme politice contemporane 

Democraţia antică vs. democraţia

modernă
 Ce este democraţia? 
• Noţiunea de democraţie este etimologic şi
politic legată de Grecia antică.
• Etimologic ea desemnează puterea poporului
(demos + kratos).
• Din punct de vedere politic, regimul
democratic apare în secolul al 5-lea i.Hr. în
Atena.
 Ce este democraţia? 
• În ce măsură regimul politic democratic
atenian şi regimurile democrate moderne sunt
specii ale aceluiaşi gen?
• Care sunt asemănările şi deosebirile dintre
formele vechi ale democraţiei ateniene şi
formele moderne ale democraţiilor politice?
De ce este deosebită democraţia ateniană? 

• Apariţia democraţiei ateniene a reprezentat un

moment de cotitură nu numai politic dar mai
ales din punctul de vedere al gîndirii politice.
• Democraţia ateniană este remarcabilă ca şi
proces politic datorită faptului că ea apare într-
un climat politico-intelectual extrem de
nefavorabil democraţiei politice (vezi Persia şi
alte state autocratice).
 Caracteristici ale democraţiei antice 

• Principala idee politică pe care democraţia

ateniană o aduce este aceea că poporul nu
numai că are dreptul să se autoguverneze ci
are şi resursele necesare pentru a o face.
• Democraţia ateniană presupune o relaţie
specială a cetăţeanului cu polisul democratic.
  Caracteristici ale democraţiei antice: cum
trebuia să fie polisul?
• Polisul grecesc nu este numai o colecţie de
instituţii.
• Polisul este un forum în care cetăţeanul învaţă
să fie un bun cetăţean, în care acesta
exersează virtutea şi justiţia.
• Polisul este locul în care cetăţenii învaţă să
devină buni cetăţeni.
• Există o simbioză între polis şi cetăţean.
 Caracteristici ale democraţiei antice: cum trebuia să fie polisul? 

• Trebuie să existe o omogenitate relativă a polisului,

pentru a se evita conflictul civil.
• Viaţa privată trebuia subordonată sferei publice,
intereselor publice.
• Polisul grecesc este şi trebuie să fie mic ca dimensiuni.
• Polisul trebuie guvernat şi administrat prin
participarea directă şi egală a fiecărui cetăţean.
• Statul trebuie să fie autonom, să nu depindă de alte
ligi sau federaţii.
 Cum era democraţia ateniană? 

• Realitatea politică era net inferioară ideilor

politice.
• Politica ateniană era şi ea subiectul ambiţiilor
personale.
• Egalitatea necesară polisului democratic era
deseori ignorată iar deciziile erau luate în
funcţie de apartenenţa la familii, coaliţii etc.
 Cum era democraţia ateniană? 

• Cea mai importantă deficienţă a democraţiei

ateniene era însă caracteristica sa exclusivă: o
bună parte din populaţia adultă a Atenei
clasice era exclusă de la guvernare (femeile,
sclavii, metecii).
• De asemenea, democraţia era înteleasă în
raport cu polisul, nefiind o idee universală.
 Ce este democraţia modernă? 

• Democraţia contemporană, contrar celei

ateniene, reprezintă o idee universalistă:
fiecare individ beneficiază de drepturi
inalienabile care nu depind de cetăţenia sau
teritoru.
• Nu este o singură teorie democratică, ci
variante teoretice concurente.
 Democraţia elitistă 

• Joseph Schumpeter (1950, 267): “[...] metoda

democratică este acel aranjament instituţional
de ajungere la deciziile politice în care indivizii
obţin puterea de decizie prin mijloacele luptei
competitive pentru votul populaţiei.”
• Democraţia ca şi sistem politic nu trebuie
confundată cu scopurile guvernării.
 Democraţia elitistă 

• Caracteristica regimului democratic nu este

scopul deciziilor politice, ci alegerea (şi mai
ales posibilitatea de a-i înlocui) liderilor politici
prin alegeri competitive.
 Caracteristici ale democraţiei elitiste 

• Guvernămînt parlamentar cu executiv puternic.

• Competiţie între partide politice rivale.
• Dominaţia Parlamentului de către partide
politice.
• Lidership politic puternic.
• Birocraţie dezvoltată.
• Limite constituţionale şi practice asupra
deciziilor politice.
 Democraţia pluralistă 

• Pune accent pe grupurile intermediare dintre

individ şi lidershipul politic.
• Adepţii săi argumentează că democraţia
modernă este mult mai competitivă decît se
arată în teoriile elitiste.
• Sursele intelectuale ale democraţiei pluraliste
sunt James Madison şi Robert Dahl.
 Democraţia pluralistă 

• Facţiunile (şi formele moderne ca grupurile de

interese sau presiune) sunt expresia naturală a
dreptului la asociere.
• Dahl: facţiunile sunt surse structurale ale
stabilităţii democratice şi expresia centrală a
democraţiei.
 Democraţia pluralistă 

• Poliarhia este acel sistem politic caracterizat

printr-o competiţie politică largă şi prin
participare a tuturor membrilor adulţi ai acelui
guvernămînt.
• Partidele şi competiţia politică nu asigură
singure echilibrul necesar guvernămîntului
democratic.
• Este necesar o reţea de grupuri competitive prin
care cetăţenii să-şi exprime interesele.
 Democraţia pluralistă 

• Sistemele politice se deosebesc prin două

criterii principale:
– Gradul de competiţie politică: în ce măsură
competiţia este permisă în sistem.
– Gradul de incluziune politică a cetăţenilor: în ce
măsură populaţia adultă poate participa la luarea
deciziilor în sistem, chiar în forma slabă a sa,
aceea de participare la vot (Dahl: 1989, 2000).
 Instituţii ale poliarhiei 

• Libertatea de a forma şi adera la organizaţii.

• Libertatea de expresie.
• Dreptul de vot.
• Eligibilitate pentru funcţii publice.
• Dreptul liderilor politici de a concura pentru suport public.
• Surse alternative de informare.
• Alegeri libere şi corecte.
• Instituţiile guvernamentale depind de votul popular şi de
alte metode de exprimare a preferinţelor.
 Bibliografie 

• Dahl, Robert. 2000. Poliarhiile: Participare şi

opoziţie. Iaşi: Institutul European.
• Dahl, Robert. 1971. Democracy and Its Critics.
New Haven: Yale University Press.
• Schumpeter, Joseph. 1950. Capitalism, Socialism
and Democracy. New York: Harper Torchbooks.
• Held, David. 1987. Models of Democracy.
Oxford: Blackwell Publishers