Conceptul de PR

“Relaţiile publice reprezintă funcţia managerială distinctă care ajută la stabilirea şi

menţinerea unor limite reciproce de comunicare, la acceptarea reciprocă şi la cooperarea
dintre o organizaţie şi publicul ei; ele implică managementul problemelor, ajutându-i pe
manageri să fie informaţi asupra opiniei publice şi să răspundă cererilor opiniei publice;
ele definesc şi accentuează obligaţiile managerilor de a anticipa tendinţele mediului; ele
folosesc ca principale instrumente de lucru cercetarea şi comunicarea bazate pe principii
etice.”1
Folosit la jumătatea secolului al XIX-lea în SUA, cînd, din nevoi practice, s-a
conturat o nouă optică privind stabilirea şi menţinerea relaţiilor întreprinderilor
producătoare cu publicul consumator, conceptul de „relaţii publice” sau “public
relations” este din ce în ce mai utilizat şi în managementul românesc.
Aplicarea conceptului de “PR” în abordarea relaţiei dintre producător şi consumator în
SUA, şi-a dovedit eficienţa şi s-a consolidat în sec. al XX-lea. În Europa, conceptul de
“PR” a pătruns prin mijlocire franceză, extinzîndu-se foarte mult în a doua jumătate a
secolului XX. În prezent, nu există instituţie, întreprindere ori firmă care se respectă fără
să aibă propriul serviciu de PR.
Oamenii definesc frecvent relaţiile publice prin intermediul câtorva dintre cele
mai vizibile tehnici şi activităţi ale sale - articole într-un ziar, interviuri TV cu
reprezentanţii firmelor sau apariţia unor celebrităţi la evenimente speciale.
Ceea ce oamenii nu înţeleg este că relaţiile publice au multe aspecte subtile şi greu de
pătruns. Relaţiile publice sunt esenţiale în lumea complexă de azi pentru a facilita
comunicarea şi înţelegerea. Ele implică cercetare, analiză, adoptarea politicii,
programare, comunicare şi feedback de la o diversitate de categorii de public.
„British Institut of Public Relations”susţine că „relaţiile publice sunt un efort
deliberat, planifict şi susţinut de a stabili şi de a menţine înţelegerea reciprocă între
organizaţie şi publicul ei.”2, iar Stancu Şerb crede că „...relaţiile publice pot fi definite ca
fiind ansamblul de mijloace folosite de către instituţii şi întreprinderi pentru a crea un
climat de încredere şi simpatie în rândul propriului personal, precum şi în rândul
publicului.”3
Chiar dacă acest concept datează de mai bine de un secol, se poate afirma că nu
este înţeles de marea masă. Dificultatea înţelegerii lui constă în inexistenţa unei baze
teoretice unice, el fiind „rezultatul intercalării mai multor discipline, folosind ca bază
procesul comunicării.”4
Numărul definiţiilor relaţiilor publice este impresionant, fiecare autor sau
organizaţie de specialitate operând cu o accepţie care să răspundă unor nevoi sau
concepţiei proprii de organizare şi desfăşurare a relaţiilor publice. Este semnificativ, în
acest sens, efortul lui Rex F. Harlow care, din analiza a 472 de definiţii, a reuşit să
conceapă o definiţie care să pună în evidenţă atât aspecte conceptuale cât şi operaţionale:
"prin relaţii publice se înţelege o funcţie de management care ajută la stabilirea şi

1
http://ro.wikipedia.org/wiki/Rela%C5%A3ii_publice
2
Apud Cristina Coman, Relaţiile publice şi mass-media, Editura Polirom, Iaşi, 2000, p.9.
3
Stancu, Şerb, Relaţii Publice şi Comunicare, Editura Teora, Bucureşti, 1990, p.7.
4
Rus, Flaviu Călin, Introducere în ştiinţa comunicării şi a relaţiilor publice, Institutul European, Iaşi,
2002, p.52

1
păstrarea unor linii de comunicare mutuală, de înţelegere, acceptare şi cooperare între
organizaţie şi publicul său; noţiunea implică managementul problemelor şi tematicilor,
ajută managementul să fie permanet informat şi să răspundă opiniei publice, defineşte şi
accentuează responsabilităţile managementului în servirea interesului public; ajută
managementul să ţină piept şi să folosească cu eficacitate schimbările, slujind ca un
sistem de alarmare timpurie, pentru a ajuta la anticiparea tendinţelor şi foloseşte ca
principale unelte de lucru cercetarea şi comunicarea sănătoasă şi etică".
„Relaţiile publice reprezintă o componentă importantă a ştiinţelor comunicării
care a pătruns rapid în vocabularul şi realitatea românească. În legătură cu definirea
conceptului există încă multe confuzii, îndeosebi între sintagma "relaţii publice" şi
expresia "relaţii cu publicul", precum şi considerarea relaţiilor publice sinonime cu
marketingul, cu publicitatea, cu propaganda sau cu manipularea.”5
Conţinutul relaţiilor publice scoate în evidenţă sensul şi valoarea socială a
acestora. În acest mod, relaţiile publice sunt definite în contextul spaţiului social. În
interiorul spaţiului social sunt identificate şi supuse analizei spaţiile cu un grad ridicat de
relevanţă comunicaţională. În esenţă, acestea sunt: spaţiul public, spaţiul organizaţional şi
spaţiul mediatic. Grila de analiză a fiecărui spaţiu în parte cuprinde referiri distincte la
norme, interese, actori şi procese specifice comunicării sociale. În acest cadru, relaţiile
publice sunt definite din trei perspective distincte, dar interferente. Mai exact spus,
relaţiile publice explicitează trei ipostaze ale proceselor de comunicare socială:
comunicarea publică, comunicarea organizaţională şi comunicarea mediatică.
Astăzi, expansiunea relaţiilor publice a devenit tot mai evidentă pe masură ce
instituţiile au inceput să înteleagă din ce în ce mai clar forţele schimbării şi necesitatea
adaptării activităţilor la noile presiuni si aspiratţii. Manifestarea disponibilitaăţii de a
asculta şi de a comunica eficient în circumstanţele actuale se dovedeşte a fi una dintre
axiomele supravieţuirii. Constientizarea contribuţiei consistente pe care relaţiile publice o
au în construirea reputaţiei, a credibilităţii şi a respectării instituţiei în diferitele segmente
societale se reflectă în intensitatea cu care sunt aduse în discuţie, în prezent, relaţiile
publice.
Astfel, relaţiile publice semnifică elementul mixului promoţional, bazat pe
comunicarea verbală şi nonverbală, urmărind atitudinea publicului, eleborarea unor
programe care sa atragă atitudinea favorabilă a publicului faţă de firmă.În acest context,
relaţiile publice apar sub forma contactelor directe realizate, în mod constant şi
sistematic, de către firme cu diferite categorii de public, cu persoane influente din
conducerea altor instituţii din ţară sau străinătate, cu lideri de opinie, în scopul obţinerii
sprijinului lor pentru comercializarea produselor sale. Relaţiile publice sunt importante şi
în scopul de a limita potenţiale atacuri din partea concurenţilor sau de orice altă natură.
Relaţiile publice se pot manifesta şi cu prilejul desfăşurării unor congrese, simpozioane,
reuniuni internaţionale în cadrul cărora, pe lângă evocarea şi transmiterea unor informaţii
cu privire la întreprindere şi produsele sale, se urmăresc şi contactele între specialiştii din
sectoarele de producţie şi comercializare, reprezentanţii presei etc.
Orice companie sau organizaţie trebuie să acorde o atenţie sporită comunicării,
la fel ca în cazul producţiei, finanţelor şi vânzărilor. Realizarea unei strategii de relaţii
publice este esenţială pentru reputaţia unei companii, lucând direct cu percepţia
publicului larg.
5
Apud Cristina Coman, Relaţiile publice. Principii şi strategii, Polirom, 2001, p.13

2
 Demersurile de relaţii publice sunt direct influenţate de acţiunile întreprinse de
companie. Tratează şi comunică fapte reale. Este foarte important de precizat că relaţiile
publice nu trebuie să creeze o falsă imagine asupra unei companii, ci să o descrie cu
acurateţe pe cea adevărată. Există companii a căror reputaţie este percepută în mod
negativ de către public. În cazul acesta trebuie lucrat la problemele de fond ale situaţiei,
relaţiile publice putând doar cosmetiza imaginea pe care o reflectă compania.
Activitatea de relaţii publice reprezintă o formă de promovare credibilă,
înformaţiile furnizate fiind considerate mai veridice decat cele oferite în reclame.
În general ,trebuie să distingem, pe de o parte, între relaţiile publice ştiinfice şi activitate
de relaţii publice ca aplicaţie practică. Dacă prima componentă are un caracter teoretic,a
două un caracter aplicativ ,fiind fundamentală prin prima.
Relaţiile publice împlică din partea firmei cultivarea unor contacte directe, realizate şi
consecvente şi sistematic cu diferite categorii de public .
”Relaţiile publice reprezintă un comportament de rol, constînd din totalitatea
străduintelor conştiente, planificate si cu durata în timp, de a construi şi menţine legături
de înţelegere şi încredre reciprocă atât cu opinia publică, în ansamblul ei, cât şi în afara
lui. PR sînt forme durabile de manifestare a încrederii şi de transmitere a adevărului, atît
în interiorul sistemului, cît şi in afara lui.”6

Bibliografie:

 Rus, Flaviu Călin, Introducere în ştiinţa comunicării şi a relaţiilor publice,

Institutul European, Iaşi, 2002
 Rus, Flaviu Călin, ş.a.,Ştiinţe ale cmunicării.Note de curs, Editura Accent, Cluj-
Napoca, 2005
 Stancu, Şerb, Relaţii Publice şi Comunicare, Editura Teora, Bucureşti, 1990
 “Relaţii Publice (4 februarie 2010)”, http://ro.wikipedia.org/wiki/Rela%C5%A3ii_publice,
accesat în 1 iunie 2010.

6
Apud Michael Kunczik, PUBLIC RELTIONS. Konzepte und Theorien, Editura Böhlau, Köln, 1993, p. 11