Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
Tatiana Popescu
Medic primar neuropsihiatru
DGASPC sector 6, Serviciul Evaluare Copii cu Dizabilitati
Exista multe teorii care incearca sa explice etiologia autismului. Am sa amintesc una
dintre cele care ne-ar indreptati cumva incercarea pentru administrarea de psihotrope si
anume ipotezele neurochimice. Au fost studiate serotonina si dopamina. Se presupune ca
acesti neurotransmitatori sunt intr-o cantitate crescuta in SNC la copiii cu autism
(hiperserotoninemie si hiperdopaminergie), ce pot implica hiperactivitate, sterotipii,
anxietate.
Medicul are datoria sa informeze foarte bine familia despre tratamentul chimioterapic si
sa lase ca familia sa decida daca doreste un tratament de scurta durata, in cazul prezentei
semnelor de agitatie, agresivitatii, stereotipiilor severe si hipekineziei, desi unii copii
dezvolta chiar reactii paradoxale si adverse, iar daca copilul este mic, paleta medicatiei
este restransa sau nu exista.
O alta datorie a medicului specialist este aceea de informare despre aceasta tulburare,
mijloacele de recuperare, impactul asupra copilului, familiei si comunitatii. Sa-i faca sa
constientizeze si sa se mobilizeze pentru recuperarea acestuia prin includerea in programe
specifice (ca de exemplu terapia ABA).
Experienta noastra din DGASPC, prin evaluarea anuala a copiilor cu autism, ne-a adus la
urmatoarele concluzii : copiii care au fost inclusi in programe de recuperare (ABA) au
rezultate spectaculoase prin ameliorarea limbajului, a dezvoltarii cognitive si
comportamentului social, reducerea sterotipiilor.
Aceste rezultate se obtin mult mai bine la copiii care au fost diagnosticati precoce si au
inceput terapiile timpuriu.
Ce este si ce beneficii aduce Analiza
Comportamentala Aplicata(ABA)
persoanelor cu autism
Dr. Joseph E. Morrow
Presedinte
Applied Behavior Consultants (ABC), Inc. California si Fundatia
ABC Europe
Metodele ABA au fost folosite cu succes pentru multe de varste diferite, cu sau fara
diyabilitati in diverse contexte. La inceputul anilor 1960, analistii comportamentali au
inceput sa lucreze cu copii mici cu autism si tulburari asemanatoare. Acei pionieri au
folosit tehnici in care adultii controlau in mare parte procesul de instruire, precum si
unele in care copiii aveau initiativa. De atunci, o gama larga de tehnici ABA au fost
dezvoltate pentru construirea unor abilitati folositoare in randul persoanelor cu autism de
toate varstele. Acele tehnici sunt folosite atat in situatii structurate (cum ar fi instruirea
formala in salile de clasa), in situatii de zi cu zi mai” naturale”, cat si in instruirea fata in
fata si in grup. Acestea sunt folosite pentru a dezvolta abilitati de baza precum privitul,
ascultarea si imitarea, precum si abilitati complexe precum cititul, conversatia si
intelegerea perspectivei altora.
Treapta unu ar fi (in mod nefiresc, totusi) ca un copilul cu TSA (tulburare de spectru
autist) sa fie diagnosticat corect si la timp. Cum nivelul de informare specifica despre
aceasta tulburare este foarte scazut in mediul altor medici decat cei psihiatri (pediatri,
neuro-pediatri, medici de familie), exista inca foarte multe situatii in care copiii sunt
diagnosticati gresit. Si chiar si in randul medicilor psihiatri sunt inca foarte putini aceia
care stiu ca exista o alternativa psihoterapeutica la medicatie. Treapta a doua o reprezinta
dorinta si hotararea familiei de a face ceva pentru recuperarea potentialului copilului.
Treapta a treia este data de resursele familiei. Au banii necesari? Au energia, dorinta,
vointa sa porneasca acest drum? Treapta a patra - indrumarea: cine va coordona
interventia si echipa? Treapta a cincea o constituie echipa de lucru: poate fi ea facuta sa
functioneze? Poate fi mentinuta? Sunt parintii mediatori suficient de buni? Suporta ei
suficient de bine spargerea intimitatii caminului pentru perioada necesara interventiei?
Si ultima si cea mai importanta treapta a norocului recuperarii unui copil este ca acesta
sa aiba potentialul necesar recuperarii. Pentru ca niciodata nu se poate face o predictie
clara: copilul va putea sa vorbeasca? Va "invata" sa se joace ca ceilalti copii? Îsi va face
prieteni?... si asta pentru a rezuma doar cateva din intrebarile crunte pe care si le pune un
parinte al unui copil cu TSA.
Rezumand "treptele norocului" unui copil cu TSA, putem spune, din experienta din
Romania de azi, ca reusita interventiei precoce presupune o interventie hotarata,
sistematica, sustinuta care implica multe resurse (financiare si umane) si care, in
majoritatea cazurilor din prezent, nu poate fi dusa la indeplinire. Judecand din aceeasi
scurta experienta a interventiilor ABA in Romania (mai putin de 5 ani) putem spune ca
mai putin de 10% din copiii cu TSA ating treapta a patra a norocului lor. Dar atunci cand
norocul isi aseaza toate treptele, rezultatele sunt intotdeauna pe masura efortului depus.
Ce este de facut? Avand in vedere eficienta dovedita (prin studii de durata in strainatate si
de experienta in Romania) a metodei de interventie comportamentale (ABA) si
precedentul efortului si proiectelor unor ONG-uri (un exemplu foarte bun este CID
Romania) se pot face foarte multe in atragerea atentiei autoritatilor asupra gravitatii
problemelor, in modul de organizare a resurselor existente deja, in informarea parintilor
si specialistilor, in pregatirea specialistilor care doresc sa se implice pentru a face ca
treptele norocului unui copil cu TSA sa fie mai usor de urcat.
Inainte de a face toate astea, insa, trebuie ca parintii sa inteleaga sa nu amane rezolvarea
problemelor in speranta ca acestea se vor rezolva de la sine pe masura ce copilul creste.
Altfel, riscam agravarea acestora si efortul pentru recuperare va fi mult mai mare, sansele
fiind si din ce in ce mai reduse.
Intr-un model de ingrijire centrata pe familie, in care aceasta este vazuta ca fiind unitatea
cea mai importanta pentru a fi deservita, terapia ocupationala ofera tratament competent
bazat pe experienta, menit sa ii ajute pe indivizi sa obtina independenta sub toate
aspectele vietii. In cazul copiilor diagnosticati cu autism, terapeutii ocupationali ofera
integrare senzoriala in contextul abilitatilor ludice si in cele sase domenii de dezvoltare
care includ abilitati motorii de finete si de ansamblu, abilitatea de a-si purta singur de
grija, abilitati cognitive, de limbaj si sociale. In domeniul procesarii senzoriale,
persoanele cu autism experimenteaza in mod frecvent dificultati in procesarea informatiei
prin simturile proprii si in functionarea in mod corespunzator in mediul social.
Terapia ocupationala foloseste strategii de tratament pentru a face fata acestor dificultati.
Din moment ce persoanele care sufera de autism adesea sunt lipsite de abilitati personale
si sociale de baza, necesare unui trai independent, terapeutii ocupationali au dezvoltat
tehnici de lucru asupra acestor nevoi. De exemplu, ei ofera interventii menite sa ajute un
copil sa raspunda in mod corespunzator la informatiile care le parvin prin simturi.
Interventia poate include leganarea, pieptanarea, jocul cu bagarea mingii in gaura si
intreaga gama de alte activitati care au scopul de a ajuta un copil sa aiba un control mai
mare asupra corpului sau in spatiu. Integrarea Senzoriala (SI) este capacitatea unui
individ de a primi, procesa si intelege informatia oferita de catre simturi. Aceasta are
rolul de a oferi experiente senzoriale variate pentru a ajuta persoana cu tulburari din
spectrul autismului sa aiba un raspuns mai adaptat la provocarile senzoriale. Cu alte
cuvinte, terapia ocupationala ii invata cum sa faca fata problemelor senzoriale si
sensibilitatilor proprii.
S-a dovedit de-a lungul timpului ca cea mai buna abordare a terapiei in cazul copiilor cu
dizabilitati este una multidisciplinara, iar copiii cu autism nu fac exceptie de la regula
aceasta. Psihologul, terapeutul ocupational, terapeutul ABA, medicul pediatru,
kinetoterapeutul, toti isi gasesc rolul in alcatuirea echipei si pot da informatii importante
cu privire la diferite aspecte ale dezvoltarii copilului si a obiectivelor ce trebuie
indeplinite. O colaborare eficienta poate duce la o integrare reusita in colectivitate.