DEBARCAREA DE LA BAY OF PIGS

Pe fondul identificarii comunismului cu principala amenintare la adresa Statelor

Unite , revolutia din Cuba aduce in prim plan figura lui Fidel Castro , un lider comunist in
imediata apropiere a Statelor Unite.

In iulie 1960 primul-ministru sovietic Nikita Hruschev vorbeste despre rachete care vor proteja Cuba in fata Statelor Unite .
In replica presedintele Eisenhower anunta ca Statele Unite nu vor tolera instaurarea unui regim dominat de comunismul
international in emisfera vestica.

Relatiile diplomatice dintre cele doua tari continua sa se deterioreze pana cand in 28
octombrie , ambasadorul american in Cuba este rechemat permanent la Washington , iar pe 3
ianuarie 1961 , cu doar cateva zile inainte de reusita lui Kennedy in cursa pentru presedentie ,
administratia Eisenhower rupe relatiile diplomatice cu regimul lui Castro.

Perceperea regimului din Cuba ca pe o amenintare se materializeaza in 17 martie 1960

cand presedintele Eisenhower aproba planul CIA intitulat “A Program of Covert Action Against
the Castro Regime” (noua luni inainte de ruperea oficiala a relatiilor diplomatice).

Acest plan a inclus :

- crearea unei opozitii unificate fata de regimul lui Castro , opozitia care

avea sa fie localizata in afara Republicii Cuba;

- dezvoltarea unor mijloace de comunicare in masa cu ajutorul carora se va

implementa un program de propaganda masiva;

-         crearea si dezvoltarea unei organizatii (covert intelligence and action

organization) care va raspunde ordinelor opozitiei in exil;

-         instruirea unei forte paramilitare in afara Cubei in scopul unor viitoare actiuni
de gherila;

Toate aceste obiective urmau sa fie atinse intr-o maniera cat mai discreta care sa evite aparenta unei intervantii a Statelor
Unite. Presedintele Eisenhower a aprobat pentru acest proiect un buget initial de 4.400.000$ (actiuni politice-950.000$;
 propaganda-1.700.000$;instruire paramilitara-1.500.000$; colectarea de informatii-250.000). Un an mai tarziu invazia va
costa peste 46 mil dolari.

Operatiunea Zapata

Planul initial presupunea o debarcare in timpul zilei la Trinidad , un oras aflat pe

coasta de sud a Cubei , ulterior el a fost modificat optandu-se pentru o debarcare nocturna
avand ca locatie Bay of Pigs (dezavantajele acestei locatii vor fi discutate in cele ce urmeaza ,
constituind un argument pentru sustinerea tezei acestei lucrari).Fortele care vor debarca
(emigranti instruiti de CIA) urmau sa treaca drept contrarevolutionari cubanezi .Inainte de
invazia propriuzisa agenti secreti au fost trimis in Cuba ca scopul de a duce la bun sfarsit o serie
de actiuni de sabotaj menite sa diminuaze daca nu sa elimine forta de reactie militara a
regimului Castro. Forta contrarevolutionara (cunoscuta sub numele de Brigada 2506) a fost
aasamblata in Guatemala. Invazia incepe pe data de 16 aprilie , putin inainte de miezul noptii,
cand aproximativ 1500 de oameni impartiti in sase batalioane ajung pe pamant
cubanez.incepand din acest moment desfasurarea invaziei paraseste scenariul anticipat evoluand
spre Bay of Pigs-The perfect Failure, spre operatiunea care ramane pana in ziua de azi una
dintre cele mai mari si mai jenante nereusite ale armatei si serviciilor secrete americane.

Asadar CIA planifica si pune in practica o operatiune care se va concretiza intr-un esec
rasunator. Prezentarea unor erori comise in decursul acestei operatiuni vor deveni argumente
pentru teza ca CIA (conducerea CIA la momentul respectiv) si-a sabotat propria
operatiune incercand sa-l constranga pe presedintele Kennedy sa ordone o invazie masiva
si fatisa a Statelor Unite in Cuba.

Revolta populara.

Unul dintre aspectele clare ale planului era ca imediat dupa desfasurarea debarcarii , va avea loc o revolta populara
spontana din partea populatiei cubaneze care va veni in sprijinul fortei de invazie.Desi in declaratiile sale (in cadrul
investigatiei ce a urmat escului de la Bay of Pigs) , Allen Dulles , directorul CIA , primul om aflat la conducerea operatiunii
(ulterior demis), incearca sa creeze impresia ca eventuala revolta populara nu a constituit una din premisele planului ,
declaratiile generalilor insarcinati cu punerea in practica a planului arata clar ca s-a mizat foarte mult pe acest eveniment.

CIA a lasat impresia ca aceasta revolta se va produce cu un grad foarte mare de probabilitate , ea fiind urmarea actiunilor
de propaganda si a activitatilor agentilor secreti infiltrati in Cuba .
 La o analiza atenta se dovedeste insa ca “informatia” CIA nu se sprijina pe argumente
solide . Peninsula Zapata unde se afla Bay of Pigs este o zona mlastinoasa , izolata si putin
locuita , toate atribute care diminueaza probabilitatea declansarii unei rascoale eficiente in
aceasta zona.

De asemenea un rol crucial in pregatirea anticipatei rascoale avea sa il aiba actiunea de

propaganda premergatoare invaziei , propaganda ce a cazut in sarcina a 12 posturi de radio
controlate de CIA. Insa incercarea de a pregati poporul cubanez pentru ce avea sa se intample
fara ca Fidel Castro sa actiunea iminenta a avut ca rezultat o propaganda confuza si ineficienta.

Alternativa razboiului de gherila

O alta coordonata a strategie de invazie era ca in cazul in care preconizata revolta nu

va avea loc , trupele debarcate aveau sa treaca la statutul de forte de gherila, si sa continue
misiunea intr-o maniera specifica acestui tip de forta armata. Cu toate acestea :

- nu s-a efectuat nici un fel de instruire specifica trupelor de gherila

-         zona aleasa pentru debarcare era total inadecvata pentru o actiune de gherila
eficienta (Maximo Gomez , unul dintre cei mai de seama teoreticieni ai razboilui
de gherila in timpul razboiului pentru independenta al Cubei numeste peninsula
Zapata “o capcana geografica si militara”).

Cu toate acestea CIA reuseste odata in plus sa-I convinga pe reprezentantii armatei si
pe presedinte ca trecerea la razboiul de gherila este o alternativa viabila.

D-2 air strikes(atacurile aeriene desfasurate cu 2 zile inaintea

debarcarii)

Planul operatiunii Zapata prevedea doua atacuri aeriene , care aveau sa joace un rol
crucial in reusita intregului plan. Primul atac , pe data de 15 aprilie (D-2consta in bombardarea
a doua aeroporturi (la Santiago si San Antonio de Los Banos) , acompaniata de debarcarea a
160 de oameni la est de Guantanamo debarcare cu rol de diversiune , aceasta parte a planului nu
a mai fost pusa in practica. Cele doua aeroporturi au fast bombardate reusindu-se distrugerea
unor avioane cubaneze , destul de putine. Maniera in care a fost regixat acest raid este insa
stranie . Avioanele B-52 folosite in timpul atacului trebuiau sa para aparate apartinand armatei
cubaneze , pilotate de dezertori care dupa acest atac vor reveni in ziua debarcarii ca sa asigure
sprijin aerian fortei de invazie, in felul acesta se urmarea ca Statele Unite sa nu apara ca
artizanul acestei operatiuni. In mod evident planul nu a functionat si un oficial cubanez a
denuntat la ONU atacul ca pe un complot al Statelor Unite. Acest atac si intregul scenariu al
dezertorilor nu a facut altceva decat sa puna administratia Kennedy intr-o situatie jenanta si sa
alerteze regimul lui Castro.

D-day air strikes (atacurile aeriene din ziua debarcarii)

Acesta este poate cel mai important moment in desfasurarea intregii operatiuni , fiind in acelasi timp etapa hotaratoare
pentru esecul planului.

Acest atac trebuia sa aiba loc in ziua debarcarii (dimineata) si avea ca obiectiv distrugerea fortei aeriene cubaneze , care
desi nu era una impresionanta era suficienta pentru a neutraliza cei 15000 de oameni din Brigada 2056. Lucrul ca aceste
lovituri aeriene erau vitale pentru bunul mers al operatiunii era clar pentru toata lumea , fapt care face cel putin ciudata
atitudinea presedintelui Kenedy . Astfel el ordona renuntarea la aceste atacuri cu doar cateva minute inainte de
declansarea lor , considerand ca in urma lor rolul Statelor Unite va deveni prea evident , mai ales dupa situatia creata de
atacurile premergatoare debarcarii. Cu toate acestea presedintele se razgandeste cateva ore mai tarziu (seara) si ordona
efectuarea atacurilor (care se va dovedi ca au venit insa prea tarziu). Trebuie mentionat ca reprezentantii armatei au primit
ordinul de anulare a atacurilor aeriene nu de la Kennedy in persoana , ci de la McGeorge Bundy (asistentul special al
presedintelui), iar reactia acestora , desi erau pe deplin constienti de importanta acestor raiduri , a fost de a nu-l deranja pe
presedinte pentru a avea o discutie personala .

Ca urmare a ineficientei atacului aerian aviatia cubaneza a scufundat doua nave de

aprovizionare ale armatei americane obligandu-le pe celelalte sa se retraga in larg .Dupa doua
zile de lupta trupele de pe plaja au ramas fara munitii si au solicitat o aprovizionare pe calea
aerului , solicitare refuzata in mod inexplicabil de CIA , care a considerat “inutil” sa-l consulte
pe presedintele Kennedy in privinta acestui transport , asa cum cu doua zile mai devreme fusese
considerata nejustificata o intrevedere cu presedintele in privinta amanarii atacurilor aeriene.
Continuand repetarea scenariului transportul de reaprovizionare a fost aprobat cu o intarziere
care l-a facut total ineficient. Se completeaza astfel un scenariu straniu:

-         raidurile cruciale dinziua debarcarii sunt anulate (in principiu de catre
presedinte) , fara ca oficialii CIA sa incerce sa-l contacteze direct pe acesta;
 -         aceleasi raiduri sunt aprobate insa cu o intarziere suficienta pentru a le face
ineficiente;

-         convoiul care trebuia sa faca realimentarea cu munitie in a doua zi dupa

debarcare este oprit fara consultarea presedintelui;

-         realimantarea este incercata pe calea aerului , cand insa este prea tarziu , de
aceasta data cu aprobarea presedintelui.

Trebuie mentionat ca este vorbe despre o operatiune militara majora a Statelor Unite , care in plus este si una desfasurata
sub acoperire , caz in care presedintele este responsabil nu numai in calitate de comandant al fortelor armate si si in
calitate se superior (unicul superior) al CIA .

Un alt lucru demn de mentionat este ca , in timp ce esecul operatiunii Zapata devenea
o certitudine , Allan Dulles , cel mai inalt oficial al CIA si principalul artizan al debarcarii se
afla in Puerto Rico tinand un discurs.

Considerand ca CIA si-a dorit intr-adevar ca operatiunea Zapata sa reuseasca si tinand

cont , in acelasi timp de cela prezentate mai sus se impune o singura concluzie : oficialii CIA
care au regizat aceasta operatiune au fost fie incredibil de neinspirati fie incredibil de
incompetanti.

Pe de alta parte daca pornim de la premisa ca CIA nu si-a dorit ca debarcarea de la Bay of Pigs sa fie o reusita concluzia ,
chiar daca nu mai este la fel de evidenta se poate totusi intui.

O varianta destul de plauzibila poate fi ca Dulles si un grup de apropiati au sperat sa

obtina o invazie la scara larga a fortelor americane in Cuba si resturnarea regimului Castro. S-a
sperat ca esecul total al operatiunii sa-l puna pe presedinte intr-o situatie atat de
compromitatoare incat nu ar mai avea alta alternativa decat sa ordone preconizata invazie de
mari proportii.

Gheorghe Cristian Marian

Facultatea de Stiinte Politice