Cyan Magenta Yelow Black

«Sufletul«Sufletul
trebuie tratat
trebuiecatratat
pamântul. Sã i se dea
ca pãmântul. Sã ice-i trebuie
se dea pentrupentru
ce-i trebuie a fi roditor!» » (ConstantinNoica
(Constantin
a fi roditor! Noica))

,
,
CENACLUL P{LTINI±
Nr. 14
de
la
FondatFondat
la Sibiulan Sibiu
Anul II
 Anul I Septembrie
Nr. 3 2010August
n 32 pagini
2009  32 pagini 3 2lei
lei
REVIST{ LUNAR{ DE CULTUR{ ±I CIVILIZA|IE

arte frumoase (Cristian Sergiu Ianza, Mihail Gagea, Vereş Levente)

Cenaclul de la Păltiniş nr. 14 are ilustraţii din Sibiul vechi puse la

dispoziţie de Direcţia Judeţeană de Cultură, Culte şi Patrimoniu
poeme pentru doamna Sanda (note critice de Emilia Ivancu) II
IMPACTUL SOCIAL
poezie (George Sranca, Viorel Sâmpetrean)
 MIRCEA ELIADE note critice
de Radu Vancu

şuşoteli în noapte (Corneliu V. Mihail)

 Dan Mucenic: Luxul lecturii

teatru scurt (Constantin Turturică)

lui Patrick Suskind
 Diaspora: Dan D[nil[

galeria UAP: artişti ieşeni la Sibiu

 Dan Ioan Bogdan, poeme,
Ucenicul meu Casanova
 Adrian Suciu: Terminus
(fragment de roman)
 Ioan T[m]ian:
Sticlarul e un adev[r[t artist
 Ioan Radu V[c[rescu: Spa\iul
B[r[ganului (geografie literar[)
 Laz[r Z[han: Nevoia de filozofie

Num[r ilustrat de Rare§, Radu §i Constantin ILEA

NOICA
•
•
•
•
•
•
•

poeme pentru
doamna Sanda
(II) Foto: evz.ro
 2 ŞUŞOTELI ÎN
Septembrie
2010
NOAPTE
editoriale
Cadenţat, în ritm de toacă
mănăstirească, slujind parcă la un altar
laic, Nichita Stănescu repeta obsesiv:
“perfecţiunea nu este preţuită”. Eram
antrenaţi într-n maraton bahic, în care
vinarsul părea că este doar pretextul
haltelor cu revărsări spirituale ului-
toare. Pendulam între Athene şi Cina,
într-un pitoresc alai, pigmentat cu po-
etese cu aspiraţii literare iluzorii, dar
cu certitudini carnale. Sacrul Nichita
le şoptea numitelor “păgâne ori ves-
tale” fragmente de poezie erotică
blagiană: “când scapără-n argintiul
nopţii, pocalele de vin ca nişte ochi de
fiară...”. Era inocent, diafan, tandru şi
scormonitor printre istoriile ascunse şi
neştiute ale poeteselor. Aparenta fri-
volitate hedonistă a momentului era
anulată de emiterile maestrului, im-
punând laitmotimul predilect al nopţii:
“perfecţiunea nu este preţuită”. Nu
denunţa vreun puseu egolatru, ci doar
durerea exprimată că arta adevărată
este dispreţuită. Printre voleurile afec-
tive şi zumzetul cupelor ciocnite, ge-
nialul poet era ros de neîmplinirea
unor categorii estetice. Le mai şoptea
maestrul poeteselor “că numai ge-
niile scriu poezie şi la maturitate, că
normal, inefabilul fenomen, ar trebui
îngheţat în adolescenţă”. Mă privea în
miez de noapte şi-mi zicea că-s accep-
tat lîngă seremisima sa persoană, prin
bulă papală, că-s darnic şi aduc lichide
din pivniţele Vaticanului. CE ONO-
ARE SĂ-L FII CUNOSCUT! După
EL, am citit poezie mai puţin. Am co-
borât printre adolescenţi, dar nu am
avut revelaţii speciale. Poate-s sucit
şi sictirit, agasat de manierisme. Poate
şi politicul zălud post-decembrist
mi-a anulat pragul receptiv. Totuşi,
luând pulsul burgului, mă bucură că
un nomad princiar ca Văcărescu, atât
de viril, posesiv, cu vorbele supuse
unor alchimii uluitoare, mângâie hâr-
tia. Apoi, m-au mai bucurat câteva
extracţii din pedanteriile lui George
Precup, care cu expresia lui angelică,
mirată, parcă lipsită de sex, se întreabă
nedumerit, de ce nu se poate trăi din
scris?! Mai am o slăbiciune pentru un
ignorat de cetate, tratat cu bunăvoinţă
rece, dar care care bucură diaspora,
cu arabescurile caligrafiate spumant,
semnând Florin Predescu.
e
la
Fireşte, aştern aprecieri subiective,
lâsând pe iniaţii academiilor multiple,
mai nou atât de generoase în acordarea
doctoratelor de tot felul, să rânduiască
ierarhiile. Până una alta, tăcere, de ce
să sculăm fraierii dacă dorm!
Corneliu V. MIHAIL
Pietro Cutugnaru
Scrisori de la Rio del Sadu
Dragii mei,
Trecând deunăzi prin oraşul vostru, care va sa zică coborând
eu de la munte pe-acolo cu treburi care nu sufereau amânare, şi
fiind luat la întrebări de cititorii Cenaclului, din doi în doi paşi,
cum că, „ce mai face cocoşul cel năzdrăvan, dar bine, domne, s-o
spui chiar aşa pe şleau ?”, la care am răspuns mereu că ştie el ce
face, pe el nu l-a atins criza, dar şi intrând în vorbă cu un literat
despre răspândirea literaturii azi, în primul rând a poeziei, „nu se
mai citeşte domne, poezie, ce ne facem ?”, şi luându-i eu la mişto
pe aceia care sunt poeţi pe internet, unde îşi afişează cu mare în-
credere în sine, sub comentariile de toată jena, de clasa a cincea
aşa-zicând, numărul exact de comiteri lirice (unul şi-a numărat
exact producţiunile, cică 557, din care a pus pe net 551 !; şi când
te gândeşti că Kavafis a scris toată viaţa lui o sută cincizeci de
poeme, din care, la sfârşitul vieţii, n-a mai recunt decât o sută
şapte!), mi-am amintit ce spunea despre pricina aceasta un mare
om de cultură din secolul trecut, mult iubit de mine şi „re-citit”
(cum ar spune Matei Călinescu) mereu. Astfel, vorbind despre
timpul poeziei (Note despre timpul poeziei, în Filosofia grădinii
şi filosofia în grădină, eseuri despre teoria şi istoria esteticii), Ro-
sario Assunto ne atrage atenţia că timpul poeziei este incompatibil
cu însăşi noţiunea de consum: „Nu ar fi cu siguranţă o modali-
tate de a recupera poezia, o modalitate la care unii par că ar vrea
să recurgă, modalitatea de a pune însăşi poezia (desacralizând-o,
cum se spune) în condiţia unui produs de consum: pe cutiile de
chibrituri, mi s-a întâmplat să aud spunându-se uneori. Dacă este
metaforă neghioabă cea, din păcate intrată în uz, conform căreia
ar exista consumatori de artă, este mai rău decât neghiobie, este
idioţie criminală să înlocuieşti cititorul cu un ipotetic consumator
de poezie care se slujeşte de poezie; şi s-o arunci cât acolo după ce
te-ai slujit de ea, aşa cum se aruncă batistele de hârtie; şi pe acest
cititor – consumator să-l pui să ia locul adevăratului cititor: cel
care întorcându-se mereu la timpul poeziei în el veşniceşte (este
cazul să folosim această minunată locuţiune dantescă) propria
finitate, proiectând-o în infinitul poeziei: în a cărei non-tranzitorie
temporalitate orice fiinţă, în lectură, îşi oglindeşte propria tempo-
raneitate trecătoare.”
De unde vine această tentaţie, „neghioabă”, cum o numeşte
filosoful italian, de a folosi poezia, literatura, la modul arătat mai
sus? Cred că totul vine de la dorinţa, comanda şi orgoliul unor
funcţionari culturali, fie ei scriitori sau nu, activişti de ieri şi de
azi, fie ei elemente din câmpul cultural comunist, totalitarist sau
SORIN TARA, SINGUR ÎMPOTRIVA
TUTUROR
Recenta expoziţie a graficianului Sorin Tara de la galeria “Habitus” mi-a
indus, ca de obicei când îi văd lucrările, un nou disconfort estetic major, o
tulburare violentă a tuturor credinţelor mele despre o anumită zonă a artei
contemporane, căreia pot să-i înţeleg, printre altele, toate obsesiile, capriciile,
neputinţele, alienarea, limitele, angoasele, frustările, provocările, şocurile,
deraierile, epatarea sau aroganţa. Numai că, în cazul lui Tara, toate acestea
se manifestă înzecit, brutal şi agresiv, te lovesc în modul cel mai violent cu
putinţă. Când întâlneşti un asemenea artist, prima reacţie este aceea de a în-
cerca să-i faci un profil psihologic pentru a înţelege ce anume l-a zdruncinat
atât de tare în copilărie, ce experienţe nefericite a suferit. Pentru că lumea pe
care o plăsmuieşte el are dimensiunile unui coşmar apocaliptic, izvorât parcă
din sămânţa tuturor nenorocirilor universale. Afişele expoziţiilor sale ni-l
prezintă astfel: “Sorin Tara von Neudorf”, la care îşi adaugă, bizar, formu-
larea “a subsidiary of V.1.K. 666” & associated to ARTLLAH AKHBAR”,
un joc de cuvinte sugerat de strigătul de luptă al islamiştilor - “Allah Akbar”
(“Allah este mare”) - probabil o asociere a numelui său şi a artei sale cu o
luptă a două forţe disproporţionate numeric, el aflându-se de partea celor
mai puţini, ca un erou care va apăra veşnic un crez, singur împotriva tuturor,
dacă va fi nevoie. Majoritatea subiectelor lui Tara îşi declamă o aparentă
conotaţie politică şi eşti tentat să-l analizezi din postura de contestatar vehe-
ment al nedreptăţilor provocate de mai marii lumii. Politicul pare a fi doar
un pretext, divagaţiile sale despre anumite evenimente politice constituie
puncte de plecare pentru parabolele sale alambicate, adesea pigmentate cu
elemente care pot trăda un discernământ fragil şi imprevizibil. Însemnele
naziste, semiluna otomană, moscheea, Biblia sau Coranul, Jihadul, cruci,
bombe, gloanţe, săbii şi topoare însângerate, spânzurători, lanţuri, vampiri,
cătuşe, şobolani, şerpi, tancuri, explozii sau însemnele naţionale ale unor ţări
alcătuiesc o recuzită năucitoare şi perculoasă, ca o armă de foc în mâna unui
copil. CV-ul său conţine o informaţie conform căreia premiul DWS pe anul
2004 (un premiu acordat de Clubul oamenilor de afaceri din Ardeal) i-a fost
acordat şi apoi anulat în ultimul moment de către preşedintele clubului de
atunci, consulul german Peter Adamek, din cauza unui scandal provocat de
folosirea “nepotrivită” a unui asemenea element într-o lucrare. Între noi fie
vorba, anularea premiului a constituit pentru artist o victorie personală în nu-
mele libertăţii de opinie şi de creaţie, mai importantă decât premiul în sine…
capitalist, ca şi de la diverşi veleitari ai literelor, dornici de a se
afla cât de repede şi de mult în gura pungă a concetăţenilor lor,
în numele unei democraţii fără sare şi piper şi al unei perspective
aşa-zis alternative de a face artă contextuală (contextul, cică, e la
fel de important, ba chiar mai mult decât atât, decât arta în sine – şi
atunci care mai e diferenţa dintre desenele şi versurile de pe pereţii
toaletelor sau de pe asfaltul străzilor şi arta – artă ?). Apoi, fiecare
orânduire cu scopul şi cu mijloacele specifice. La rigoare, nu-i nici
o diferenţă între activiştii şi criticii proletcultişti care-i foloseau
versurile lui Eminescu pe post de lozinci avangardist-muncitoreşti
de cei care l-au folosit şi-l folosesc pe poet ca buzdugan al propri-
ilor lor iluzii legionaroide. La fel cum nu-i nici o diferenţă între cei
amintiţi înainte şi activiştii capitalişti de azi care, în numele unui
rating sui-generis, în numele atotputernicei pieţe şi al retabilităţii,
dar şi al unei iluzorii reveniri în câmpul atenţiei publice, cât mai
aproape de notorietatea politicienilor, sportivilor şi curvelor de
lux (aşa cum, se crede, erau scriitorii odată, într-un illo tempo-
re – o, tempora, o, mores – amintit mereu cu infinită nostalgie),
ataşează versuri pe pereţii tramvaielor, împart foi volante tipărite
cu versuri pe stăzile oraşelor şi satelor patriei şi continentului sau
ataşează texte poetice la menu – ul barurilor şi restaurantelor, că
poate cetăţeanul cutare are chef de vreo două distihuiri sau trei
strofe după ce s-a ospătat cu naţionala faimoasă ciorbă de burtă.
Apoi, desigur, tirajul. Teoria ca teoria, dar tirajul ne omoară. Adică
eficienţa, adică supunerea la legea fundamentală a capitalismului:
nu contează ce şi cât produci, contează cât vinzi. Iar dacă nu vinzi
(cum dracu să vinzi poezie !?), eşti out. Şi atunci te iluzionezi că
e distribuţia de vină, că sunt editurile de vină, că e statul de vină,
că e televiziunea de vină, că nu dă poezie la ştiri, sau măcar proză
sau eseuri, că internetul e de vină, că atâţia veleitari ocupă site-
urile ălea, şi sunt atâta de multe, încât nu se mai cunoaşte cetăţean
de tovarăş, că e parlamentul de vină, că nu dă o lege în favoarea
poeziei etc. Şi începi să răspândeşti poezie în public, de parcă ar
fi apă plată, gogoşi sau presa locală gratuită. Şi zâmbeşti dulce
la zâmbetele condescendente ale consumatorilor de poezie, scoşi
pentru o clipă din vegeta(tiva) stare a consumatorilor de cizburgări,
kebap şi mititei, cu ketchup (kitsch-up, cum am văzut scris pe o
lozincă a zilelor noastre într-un local fast-food !?), maioneză şi
muştar. Başca faptul că am putea numi acestă poezie, democratic,
eficient, cu ideea unui rating în urcare spre genunchiul broaştei,
poezia fast – food, că tot e vorba de consum, fie el şi pe timp de
criză. Şi fiind vorba de criză, haideţi la poezie băieţi, că e gratis.
Eugen Dornescu
Sorin Tara face parte din tagma acelor artişti incomozi, mereu dispuşi să
se joace cu focul. Totul în numele unei libertăţi fără frontiere. Arta sa poate
să deranjeze deopotrivă oficiali, autorităţi sau chiar Biserica. Memoria unor
personalităţi demult dispărute sau persoane publice actuale pot fi vizate în
modul cel mai neaşteptat. El ne propune dialoguri atemporale cu baronul
Brukenthal, cu Ştefan cel Mare sau Vlad Ţepeş, dând frâu liber imaginaţiei,
contestând probele istorice, înlocuindu-le cu ficţiuni care întrec aproape
mereu limitele acceptabilităţii. Teme ca “ Soluţia finală”, “Sfârşitul lumii”
“Black Romania”, “Inutilitatea de a fi român”, “Apocalipsa pentru toţi”,
“Opium”, “Stalingrad”, “Srebrenica” sau “Lebanon” îţi sugerează, doar prin
simpla enumerare, preocupările sale pentru subiecte “fierbinţi”, mesajele
sale contestând brutal părerile general acceptate, îndeosebi cele oficiale.
Tara preferă să lucreze pe dimensiuni mari, cel mai adesea folosind hărţi
vechi sau planşe zoologice, anatomice sau botanice, conţinutul acestora con-
stituind punctul de plecare al viitoarelor sale plăsmuiri. Desenul său, extrem
de sugestiv, poate prea încărcat uneori, poartă o marcă personală evidentă
şi răspunde unei năvalnice dorinţe de a spune tot, apăsat şi fără ocolişuri.
Compoziţia în sine nu-i pune probleme deosebite, din moment ce spaţiile
sale sunt populate generos, aparent fără o preocupare specială de dozaj al
raportului gol-plin. Uneori, abordarea simetriei îi potenţează mai ales forţa
mesajului decât nevoia de echilibru. Roşul este folosit ca o nevoie specială
de a marca unele zone de interes şi de a sugera visceralul, surpriza, alături
de negrul cu care haşurează febril sau îl foloseşte ca fond. Sorin Tara, la o
vârstă încă tânără, are o operă în spate. Este momentul ca un critic de artă
mai curajos să se încumete să-l analizeze mai amplu, chiar dacă îşi va asuma
un oarecare risc. Pentru că, dacă vrei să scrii despre Tara, ca să-l înţelegi mai
bine, trebuie să fii de partea lui într-o oarecare măsură, să împărtăşeşti măcar
o parte din convingerile sale, ceea ce nu este prea simplu... Galerii impor-
tante din ţară şi din străinătate l-au invitate să expună, mizând pe unicitatea şi
imprevizibilul artei sale, asigurându-şi succesul de public. Contestat sau nu,
respins sau ignorat, Sorin Tara rămâne mereu acelaşi, un artist singuratic ce
pare că-şi trage seva din „flagelarea” continuă la care se expune prin arta sa
atipică şi provocatoare. Aşa este el, probabil că orice laudă i-ar tăia o aripă.
De aceea nu-l voi lăuda nici eu, dar îi remarc fără rezerve curajul, fantastica
putere de muncă şi pasiunea totală pentru meserie.
 Silviu Guga Valentin Leahu 3
Frumoasa şi folositoarea
Note de boemă
zăbavă a cetitului cărţilor Septembrie
2010

În toiul verii, când credeam că la „capitolul”
manifestări culturale e mare penurie, se întâmplă
un eveniment deosebit la Sibiu: Andrei Pleşu
îşi lansează la Librăria Humanitas recentul său
volum, „Note, stări, zile”. E întovărăşit de Ga-
briel Liiceanu, nici nu se putea altfel, care-i
prezintă cartea şi împreună strâng în subteranul
mai răcoros al librăriei foarte multă lume.
Unii gură-cască când au văzut că se încinge,
la propriu, atmosfera au părăsit incinta, alţii,
colecţionari din snobism de autografe văzând cât
costă cartea, au plecat şi ei, dar au rămas incredi-
bil de mulţi interesaţi să asculte ce spun cele două
somităţi ale actualei noastre elite intelectuale şi
culturale.
Le sorbeau vorbele, mulţi echipaţi şi cu repor-
tofoane, caiete de notiţe şi aparate de fotografiat,
ne mai având loc pe scaune stăteau pe jos sau, în
picioare, neglijau lipsa de ventilaţie sau, cu atât
mai bine, nici nu-şi dădeau seama de asta, dar
nu puteau renunţa la ritual inteligenţei oferit de
Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu.
Evenimentul a fost pentru ei mai important
decât faptul că echipa Gaz Metan Mediaş joacă
pe stadionul din Sibiu sau decât faptul că în
Piaţa Mare cântă nu ştiu cine. Iată dar, mi-am
zis, un bucurat prilej de a spulbera pesimismul
celor ce cred că dezinteresul faţă de autenticele
manifestări culturale e total.
La întrebarea ce parafrazează titlul unei poezii
de Alexandru Vlahuţă „Unde ni sunt visătorii”, de
care avem atâta nevoie de ei fără să recunoaştem?,
răspunsul poate să fie dat. „Visătorii” se află prin-
tre aceşti tineri care au considerat lansarea unei
cărţi semnată de Andrei Pleşu un ceremonial sa-
cru la care e „obligatoriu” să participi. Prezenţa
lor contrazice într-un fel chiar pe maestrul Pleşu
care spunea că nu modelele ne lipsesc, ci ucenicii.
Domnia sa, plimbându-se prin Sibiu, a „desco-
perit” probabil revista noastră în care susţineam
nevoia de modele şi ne-a onorat polemizându-ne.
Ne bucură încrederea în existenţa modelelor de
astăzi, dar poate să vadă pe ucenici printre cei
care ţin neapărat să-l asculte, printre „visători”.
Existenţa lor e dovedită, metaforic vorbind, de
cei prezenţi la Librăria Humanitas când şi-a lan-
sat jurnalul.
Dacă Andrei Pleşu, „visător” fiind odinioară,
l-a simţit model pe Constantin Noica, mai e oare
mult până când „visătorii” de azi să-l simtă mod-
el pe Andrei Pleşu?
Să fie vremurile astea chiar atât de maştere? Nu
prea cred. Şi m-au făcut să spun aşa „visătorii”.
EDITORIALE
Am ales acest subiect deoarece mulţi neaveniţi aruncă vorbe triviale în
spatele boemiei care şi aşa este pe cale de dispariţie. Boemul nu trebuie com-
parat cu alt boem, ca să fac o parafrază la vorbele maestrului cuvintelor, Nichita
Stănescu. Boemul trebuie să fie mai bun decât el însuşi.
Tot timpul, dacă nu se sparge oglinda în care se uită, o ia de la capăt şi
povesteşte din viaţa lui minunată. Doar imbecilii pot fi deranjaţi de boemi.
Pâcă, Pucă, Ahoe, mari dizidenţi ai boemei care cum spuneam e pe cale de
dispariţie, îşi alegeau prieteniile după înţelesul lor. Gheorghe Dinică va rămâne
un mare boem.
Unui mare talent nu i te adresezi vreodată cu „măi, beţivule”, că vei primi
oprobriul public. Ştefan Iordache a fost şi va rămâne un mare boem şi naş al
boemei de la Şarpele Roşu, pentru cine ştie ce a fost şarpele.
Talentul celui care vă relatează aceste gânduri poate fi oricând îndoielnic.
Dar nesimţirea celui care nu înţelege că boema e o candelă amară e problema
lui. Anecdotele cu boemi au făcut deliciul fiecărei epoci de trăire, bahică sau
nonbahică. Inchiziţia nu tortura pe cineva pentru băutură. Se prea poate să le fi
fost frică fraierilor de Dyonissos, zeul desfrâului. Iisus a schimbat apa în vin în
Cana Galileii. Bla, bla, bla.
Cert e că boemii sunt mai fericiţi decât dobitoacele invidioase pe destinul
clienţilor lui Bachus. Treaba lor, de trei ori! Treaba mea e să trec prin viaţa asta
minunată aşa cum mă pricep şi am voie.
Am voie să scriu amintiri din boemă până când minunatul mentor al acestei
rubrici, Horia Tabacu, îmi va da peste degetele astea două cu care săvârşesc,
cu o umbră de umor, cuvinte care să le fie pe inimă boemilor. Bogdan Pietriş
– amintesc oricând cu tristeţe împlinirea lui în ceruri – mă povăţuia să-i alung
tristeţea cu poemul meu boem, care zice aşa: „Boema nu-i o simplă epopee,/ e
o alunecare printre stânci,/ e o bibliotecă luată-n brânci/ şi-o sticlă comparată
cu-o femeie./ Boema e o dragoste amară/ fără de care viaţa-mi n-are rost,/ bo-
ema e o zi de post/ …apusul vinului în călimară”.
Asta e!

Dan Mucenic

Ceaslovul de la Izvoru
Prietenii mei, scriitorii…

…Aşa se intitula una dintre emisiunile radiofonice dintre cele mai dragi mie, emisiune care mi-a alintat copilăria şi adolescenţa, alături de “Scriitori la microfon”,
“Teatru radiofonic” sau “Tică şi Rică în dezacord cu ştiinţa”.
Viaţa m-a adus alături de mulţi scriitori adevăraţi, unii dintre ei deveniţi deja clasici. (Orice nominalizare ar însemna începutul unei liste incomplete, şi, cum nu
vreau să fiu nedrept din pricina uitării de moment, evit să numesc pe cineva anume.) Ei, aceşti oameni aparte, deţinători ai harului de-a clădi lumi după propriile reguli,
dorinţe şi voinţi, par, la prima vedere, nişte indivizi întrutotul obişnuiţi, cu tabieturi şi hachiţe, cu haruri evidente şi defecte aşişderea. Se simt îmboldiţi să scrie, din câte am
priceput eu, fiindu-le alături, de teama de a nu uita ceea ce au de spus – esenţial, adeseori - , dar şi dintr-o altă teamă, aceea de a nu fi uitaţi de cei din prejmă şi nu numai.
Pariul lor, extreme de riscant, este unul cu eternitatea. (Din păcate, cei mai mulţi îl pierd, dar miza este mai importantă decât rezultatul final.)
Am fost întotdeauna onorat să primesc cărţile pe care le-au scris de la aceşti prieteni ai mei. Cu autograf ori fără. Sau, măcar, să-mi spună de unde le pot cumpăra
lucrările apărute. Uneori, am scris despre ele, sufocat de sentimental prieteniei, dar fără să fac mari compromisuri. Ţin minte să fi scris astfel despre volumele lui Ovidiu
e
la

Ioaniţoaia, Constantin Stan sau Lucian Avramescu (na!, că mi-am călcat cuvântul dat mai înainte).
Tot aşa, mă întristez când un prieten sau altul, care mă anunţă că-i va fi tipărită în curând o carte şi-mi promite că mi-o va oferi, uită să se mai ţină de cuvânt. Este
cazul recent al volumului de proză scurtă scos de Horia Tabacu, de care am aflat că există deja dintr-o cronică scrisă de un alt vechi amic, George Cuşnarencu. Am înţeles,
din rândurile acestuia din urmă că e vorba de o reuşită, şi asta m-a bucurat mai mult decât m-a întristat faptul că n-am intrat şi eu în posesia acestui volum de debut târziu.
Dar viaţa alături de scriitori m-a mai învăţat că ei trebuie întotdeauna iertaţi, indiferent cât de greu ne-ar veni s-o facem nouă, muritorilor de rand. Aşa că nu sunt
deloc supărat pe Horia Tabacu, ci, dimpotrivă, prin rândurile de faţă am dorit în primul rand să semnalez apariţia cărţii sale, despre care voi scrie, fără îndoială, atunci când
voi intra în posesia ei.
Despre scriitori se vorbeşte, din păcate, tot mai puţin în ultima vreme. Par a nu mai fi interesanţi pentru publicul larg. Altădată, nu foarte demult, se editau cărţi
întregi de dialoguri cu, să zicem, Marin Preda sau Paul Georgescu (scriitor pe nedrept dat uitării). Astăzi, ierarhia vedetelor este cu totul alta (n-o comentez pentru a nu intra
în polemici lipsite de vreo finalitate precisă). Nici măcar nu ştiu dacă e bines au rău. Gusturile noilor generaţii s-au schimbat. Însă asta num ă împiedică să-mi privesc cu
drag prietenii mei, scriitorii încă în viaţă ori să-mi amintesc cu duioasă melancolie de cei care, premature sau nu, ne-au părăsit.
 4
Septembie
2010
Emilia IVANCU
RESTITUIRI
Trei poeme sub semnul depărtării:
Constantin Noica-Sanda Stolojan
- continuare din numărul trecut -
Dar cum răspunde şi percepe Sanda Stolo-
jan această legătură cu spaţiul-timp? Dintr-
un anumit punct de vedere, identitatea San-
dei Stolojan este fracturată de departele şi
aproapele ce îi adună şi îi desparte pe cei doi,
dar şi pe cei mulţi, pe cei care se constituie în
noi şi voi – Vlad Stolojan, Alexandru Paleo-
logu, Nicola Steinhardt, Emil Cioran, Mir-
cea Eliade, de exemplu. Într-una din vizitele
de după înregistrarea celor 3 poeme, Sanda
Stolojan revine în România în calitate de in-
terpret, trimis şi vestitor al departelui, şi doar
în pauze scurte se poate revedea cu Noica,
după cum ea mărturiseşte:
Revenirea din noiembrie s-a desfăşurat
în contextul tensiunii şi agitaţiei în care
mă aflam. Văratecul era departe, rămas pe
undeva, pe o culme luminoasă – acum eram
din nou pe pământ, în mediul prin excelenţă
artificial al contactelor politice. Şi, pe de
altă parte, în calitate de străină cu obligaţii
profesionale s,şi în acelaşi timp româncă cu
legături personale în ţară. Trecerea de la
o identitate la alta mă ţinea într-o stare de
tensiune care anula continuitatea regăsirii
adevărate. M-am văzut cu prietenii între
e
la
şedinţele de lucru sau seara târziu când eram
liberă. Dinu a fost în continuare prezent. […]
Eram supravegheaţi în mod vizibil, provoca-
tor, cineva ne urmărea, ne aştepta la colţ,
sau se aşeza la o masă vecină şi ne asculta
conversaţia. Ţin minte privirea ironică a
tipului din faţa Bibliotecii Centrale, când s-a
uitat la ghetrele demodate ale lui Dinu.
În întâlnirea de la Văratic, care reprezintă
momentul culminant de Begegnung, conţine
va fi greu, după cum mărturisesc amândoi, de
regăsit mai târziu. Noica şi Sanda Stolojan se
vor întâlni şi în spaţiul departelui în câteva
rânduri, mai precis la Paris, unde în 22 iunie,
poetica unei prietenii
acasă la Sanda şi Vlad Stolojan va avea loc
întâlnirea memorabilă dintre Constantin No-
ica şi Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, pe
care încă nu-i cunoştea.
În acea întâlnire, ca şi în multele altele vi-
itoare, a avut loc confruntarea dintre Noi şi
Voi, dintre cei care îşi asumaseră exilul ex-
terior şi cei care rămăseseră, precum Noica,
pentru a-aşi asuma exilul interior.
Iată cum povesteşte Sanda Stolojan această
întâlnire, care nu va fi una similară celei
de la Văratic, ci una în care, deşi ideile se
întâlnesc, graniţa rămâne, pentru că lipseşte,
poate spiritul locului şi pentru că lumile se
simt mai acut departe de acasă:
La 22 iunie, am organizat la noi acasă o
întrevedere cu Monica şi Virgil Ierunca, ce
nu-l cunoşteau pe Dinu. A fost un fel de mo-
ment istoric. Noica a început printr-o lungă
expunere cu accente de spovedanie, despre
lucrările, ideile şi proiectele sale. A vorbit
două ore şi a răspuns la întrebări. […] Noica
nu şi-a schimbat demersul, a vorbit aşa cum
vorbea la Bucureşti, fără să realizeze că,
faţă de ceea ce se ştia la Paris despre noua
politică culturală a lui Ceauşescu, […],
înăsprirea măsurilor, planurile lui Dinu) un
Institut de orientalistică sub conducerea lui
Mircea Eliade etc.) păreau neverosimile, ab-
surde, optimismul lui suna curios la Paris.
[…] La 24 iunie, am fost cu toţii la Mircea şi
Cristinel [Eliade] în Place Charles Dullin.
Mircea şi Dinu s-au regăsit cu entuziasm şi
au vorbit neobosiţi până noaptea târziu, de-
spre amintiri despre altă dată.
Pentru Sanda Stolojan, departele şi timpul
istoric se anulau prin întâlnirile cu Dinu No-
ica datorită relaţiei care presupunea ieşirea
din spaţiul şi timpul istoric şi intrarea smerit,
lăturiş, în spaţiul ideilor şi al fiinţei. Când ea
revenea în departe, aproapele era actualizat
prin prietenii comuni – Emil Cioran, Mircea
Eliade, Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca.
La întâlnirile acestea ale tuturor, cu toate
acestea, deşi lumile deveneau tangenţiale,
ele nu se putea contopi însă în spaţiul pariz-
ian. Cu toate acestea, despărţirea era la fel
de grea. Plecarea lui Noica, însoţit de toţi la
gară, din Paris în ultima acestei întâlniri is-
torice se descrie astfel:
Dinu a plecat la 2 iulie. La fereastra va-
gonului, Dinu a plâns – lacrimile îi curgeau
pe obraz. Când trenul s-a pus în mişcare,
Dinu a coborât privirea şi pe faţa lui a apărut
o expresie de detaşare. Era deja departe de
noi, lumile noastre se despărţiseră.
Vedem astfel cum întâlnirile dintre lu-
mile celor doi, dar şi ale celor două spaţii
locuite de prieteni de o parte şi de alta se
desfăşoară sub semnul pendulării între de-
parte şi aproape, sub semnul despărţirilor şi
al reîntâlnirilor foarte rare. Dacă între Noi şi
Voi, privirea lui Noica se pleacă, în semn de
despărţire, către Sanda Stolojan, unul dintre
cele mai importante liante dintre cele două
lumi, privirea rămâne fixată, chiar dacă ei nu
se văd adeseori cu anii.
În momente de întâlnire, are loc epifania
chipului, în termenii lui Emanuel Lévinas
sau, cum Noica însuşi o numeşte, întâlnirea
faţă către faţă. Dincolo de această metafizică
a întâlnirii, a lui Begegnung, avem şi o
metafizică a privirii în corespondenţa celor
doi.
Sub metafizica privirii se manifestă
prezenţa Celuilalt, iar spaţiul devine locul
în care Celălalt este primit şi devine Tu. De-
partele devine aproape, devine imediat, iar
imediatul, aşa cum spune Lévinas, este o faţă
către faţă între o filozofie a transcendenţei
şi o filosofie a imanenţei , care devine,
prin Begegnung, o filozofie a împlinirii,
materializată prin bucurie.
De fiecare dată când cei doi îşi scriu,
evenimentul de deschide prin manifestarea
bucuriei: „Sanda dragă, scrisoarea ta nu a
fost numai o bucurie pentru mine, dar şi o
surpriză” (7.09.1980, Păltiniş) , sau „Dinu,
nu ţi-am scris până acum, iute aşa, dar să ştii
că mi-ai trimis o carte care este o bucurie,
mă încântă aproape la fiecare pagină, mă
înviorează şi mă îmbogăţeşte […].”(24.03.
1974). Bucuria devine motiv pentru a fiinţa
şi în poemele către Sanda, pentru că bucuria
împlineşte fiinţa. Versurile următoare din al
doilea poem pentru Sanda opun şi atitudinea
celor din Vest, care au adoptat lupta făţişă
împotriva Comunismului, pe când Noica a
adoptat retragerea din lume de dragul bucuri-
ilor interioare:
Nu ne cereţi mari mărturii istorice, căci
din nou istoria ne-a aruncat pe poteci şi
cărări,
Cereţi-ne în schimb mărturii de bucurie în
această lume întristată de atâtea posibile şi
lipsită de real.
Nu dintr-o îndârjire goală, cum vreţi voi,
ci din bucuria asta de-a trăi şi crea va
ţâşni poate ceva,
dacă e adevărată vorba lui Neagoe:
„Cine n-are
îndârjire acela va vedea pe Domnul.”
Căci bucuriile noastre nu sunt desfătări
deşarte
şi dacă unul se bucură de un automobil,
altul de-a putea face poezie,
unul de o biată libertate, altul că se poate
ruga lui Dumnezeu,
bucuria cea mai mare este că au reapărut
bucuriile […].
Bucuria aceasta face parte din structura
interioară a lui Constantin Noica, ce, aşa cum
îl descria Emil Cioran într-o scrisoare către
Sanda Stolojan, despre cum Constantin No-
ica a descoperit Bucuria pentru că „Speranţa
nu-i cu putinţă decât după ce ai trecut prin
infern, iar Dinu este atât de impermeabil la
dezgust, încât şi-ar păstra optimismul chiar
şi după un sejur în paradis.” Prin acest tip
de bucurii şi prin dialogul intelectualizat şi
spiritualizat se conturează o gândire profund
estetizată, transfigurată de experienţa întâl-
nirii cu Celălalt. Efectul Celuilalt, pentru
a-l parafraza pe Lévinas, este unul estetic
asupra filosofului. Totodată, acest eu, mod-
elat de estetica întâlnirii, este un eu confesiv,
care se deschide dialogului, se dezveleşte
prin rostirea mărturisitoare, cea care permite
întâlnirea faţă către faţă, împlinirea epifaniei
chipului. Astfel, la Bucureşti, imediat după
întâlnirile de la mănăstirea Văratic, Noica se
mărturiseşte astfel către Sanda Stolojan:
Eu sunt o umbră (cu câteva zile în urmă îmi
spusese că este un om asupra căruia apasă un
echivoc, un om într-o lumină neclară pentru
ceilalţi) şi m-a rugat să nu-i iau apărarea, să
nu explicitez nimic în privinţa lui – adăugând
că lucrurile trebuie lăsate să treacă. A con-

tinuat spunând că este prezent fără să facă
nimic şi că lucrul acesta era o binefacere –
că se socoteşte un supravieţuitor din marea
generaţie a lui Eliade şi a celorlalţi. Că aşa
i-a fost soarta să inspire oamenilor încre-
dere pentru că multora le-a adus, prin felul
său de a fi, nenorociri, trăgându-i după el –
dar acum e lăsat în pace, să gândească, să
lucreze, şi a acceptat faptul că se consideră
o umbră şi că acest lucru. A fost o stranie
mărturisire care m-a tulburat multă vreme.
În anii ’80 cei doi s-au văzut mai rar, con-
tactul dintre cei dinăuntru şi cei din afară s-a
rarefiat. În noaptea de 4 decembrie 1987, în
casa Sandei Stolojan cădea un obiect greu, o
hartă a României, înrămată.
La aceeaşi oră murea într-un spital din
Sibiu Constantin Noica. Pentru Sanda Stolo-
jan, a fost un semn misterios. La rândul ei,
nu a murit decât la câteva săptămâni după
realizarea volumului de corespondenţă din-
tre ei. Prietenia, întâlnirea, le-a fost mereu
marcată de semnul depărtării, după cum îi
scria Sanda Stolojan lui Constantin Noica în
decembrie 1980:
Dinule dragă,
M-am gândit din nou, primind scrisoar-
ea din 11.11, ce stranii, ce şerpuitoare şi
trainice sunt legăturile dintre unii oameni.
Atunci când depărtarea te obligă să te
gândeşti la lucrurile astea, ele devin şi mai
vizibile, revelându-se ca făcând parte din
destinul acelor oameni sortiţi să rămână sub
semnul depărtării. Aşa suntem noi, tu şi eu,
legaţi şi despărţiţi.
Din prietenia lor pusă sub semnul depărtării
au rămas cu siguranţă multe lucruri. Citi-
torului de azi i-au rămas poemele – ultimul
fiind numit de Sanda Stolojan, Rugăciunea
lui Noica , deşi acesta ca filosof, nu s-a mani-
festat ca religios în scrierile filosofice.
Vom încheia aşadar cu ultimele versuri din
cel de-al treilea poem – adresat direct ei, in-
terpretarea finală rămânându-i cititorului:
Spune, dragă prietenă, celor ce ne îmbie
să râvnim la mai multe libertăţi,
că ne mulţumim, pentru o clipă,, cu
partea care ne e dată
şi de – de nu ne-o fi trasă îndărăt şi
aceasta –
ne vom ruga pentru cei din dreapta şi cei
din stânga,
ne vom ruga cu fapta, ne vom ruga
cu intrarea noastră mai blândă în aprigul
veac,
ne vom ruga cu văzduhul nostru încă
nepoluat
şi cu măicuţele de la Suceviţa.
Notă! Comunicarea de faţă a fost prezentată
în cadrul Conferinţei Internaţionale „Con-
stantin Noica şi filosofia românească în se-
colul XX” organizată de către Universitatea
Jagiellonă din Cracovia, Polonia, 22-23 noi-
embrie 2009.
5
Alături de NOICA
Septembrie
2010
noastră de înţelegere, de a intui sensul magic al noutăţii.
RESTITUIRI
Ideea şi iniţiativa editării unei noi reviste destinate culturii, la Sibiu, Plecând de la această întrebare-mirare, căci la Noica toate întrebările
a pornit de la doi ziarişti profesionişti Valentin Leahu şi Eugen Jitariuc. erau concomitent şi mirări, intrăm pe teritoriul labirintic al Fiinţei, în
Ceea ce doreau ei să facă, în urmă cu un an şi jumătate, părea o utopie, filosofie pură. Nu-mi asum înclinaţii spre filosofie dar Îndrăznesc o fi-
un proiect, după părerile multora, sortit eşecului. losofare, (care nu se confundă cu filosofia) despre noutatea în artă.
De unde pleca neâncrederea acestora? În primul rând de la titlu, apoi „Eşantionul” pe care îmi voi aplica „întrebările-mirări” este capodop-
din cauza concepţiei şi structurii revistei şi nu în ultimul rând, lucru cel era marelui nostru Constantin Brâncuşi „ Cuminţenia pământului”,
mai important, era lipsa fondurilor minime pentru o astfel de întreprin- creaţie în jurul căreia filosoful Constantin Noica a construit cea de a
dere. treia introducere în „ Devenirea întru fiinţă”, care de fapt este, în ultimă
Să intitulezi o revistă cu numele „Cenaclul de la Păltiniş” părea, pentru instanţă, o întrebare şi un răspuns, despre Fiinţă.
mulţi o ambiguitate generatoare de confuzii, un nonsens. În lucrarea „ Cuminţenia pământului”, Brâncuşi a „ intuit” sensul mag-
Termenul de cenaclu a intrat în conştiinţa oamenilor ca o reuniune a ic al noului. Dumnezeu l-a înzestrat cu harul divin de a zămisli plăsmuiri
unui grup de scriitori, oameni de litere, artişti, cu un program estetic care depăşesc puterea noastră de înţelegere.
comun, cu idei şi gusturi artistice asemănătoare, o instituţie onorifică cu „Cuminţenia pământului”, cunoscută în occident şi extremul occident,
statut, scop şi destinaţie bine definită. ca „Înţelepciunea pământului” spre exemplu pentru Noica, constuie o
O revistă este un alt fel de instituţie, cu totul diferită, ia nu poate fi un simbioză ciudată între urâţenie şi frumuseţe, între simetrie şi asimetrie.
cenaclu. De aici a plecat confuzia. Iniţitorii revistei pentru a nu perpetua Această alcătuire este o posibilă reprezentare concretă a ideii abstracte
ambiguitatea, au avut ideea inspirată, de a pune întregul manifest al aces- ce defineşte procesul devenirii Întru Fiinţă, în timp ce Venus de Milo
teia sub semnul gândirii filosofice şi cultrale de excepţie a marelui Con- reprezintă devenirea împlinită, ideală. Modul de gândire în sculptura lui
stantin NOICA, specificând că sintagma de Cenaclul de la Păltiniş are Brâncuşi este „ acel ceva mai adânc decât noi înşine”.
o semnificaţie simbolică, cu profund sens omagial destinat Cărturarului În „ Sărutul”, artistul demiurg, realizează acea unire a celor două entităţi
Noica. umne separate, bărbatul şi femeia, într-un tot indestructibil refăcând
Acest fapt a dezambiguizat situaţia, dar a constituit o reală surpriză unitatea originară a vieţii.
, stârnind reacţii diverse, de la entuziasm şi bucurie la neîncredere, Comparată cu celebrul „Sărut” al marelui Rodin, lucrare ce exacerbeză
nepăsare, ironie, declanşând chiar şi invidie, mai ales în cercurile foştilor latura carnală a sărutului, opera brâncuşiană câştigă în plan conceptual,
discipoli ai Profesorului, cât şi în lumea presei de profil. abstract, filosofic, fiind în totalitate nouă.
S-au găsit şi voci de încurajare. O notiţă fugară ieşită de sub pana
reputatului critic literar Alex. Ştefănescu care salută profesionalismul
revistei, reprezintă pentru realizatori, un preţios îndemn.
Reputatul ziarist N.I.Dobra, al cărui condei atunci când întâlneşte în
lumea scrisului şi nu numai, impostura, diletantismul şi nonvaloarea, se
transformă într-o suliţă otrăvitoare, a consemnat de la începutul apariţiei
revistei, la fiecare număr în paginile cotidianului ,,Tribuna Sibiului”
cronici obiective, într-un spirit critic exigent, sincer. Părerile domniei
sale, care exprimau aprecieri pozitive, atât în ce priveşte concepţia
numărului respectiv, cât şi calitatea colaborărilor, s-au constituit într-un
autentic „barometru” valoric.
În ciuda prezicerilor negative privind şansele de supravieţure ale revis-
tei, (cei mai optimişti îi acordau o vaţă de maximum 3 luni) acum aceasta
se află la numărul 14, iar în portofoliul redacţiei mai există încă multe
materilale valoroase ce aşteaptă să vadă lumina tiparului.
Este meritul colectivului redacţional, în frunte cu directorul general Val-
entin Leahu, că a găsit resurse sufleteşti, matereiale şi financiare, acum
în plină criză economică, dar mai ales etică şi morală, să menţină revista
în stare de funcţionare. Eminentul istoric de artă Virgil Vătăşianu, pentru a ilustra cât mai sug-
Am aflat cu regret, că o mare somitate culturală a României, din pleia- estiv ideea de monolit, pe care sărutul o determină în plan cosmic, pro-
da Scolii de la Păltiniş, a calificat revista puerilă, cantonată în zona pune o experienţă virtuală: ambelele lucrări să fie prăvălite de pe vârful
cenuşiului şi a veleitarismului. unui deal. Cu siguranţă , „Sărutul” lui Brâncuşi va ajunge jos la poalele
Cu tot respectul pentru valoarea incontestabilă a reprezentantului cul- dealului, întreg.
turii de elită din Bucureşti, încerc cu modesta mea calitate de artist plas- Acest lucru este posibil datoriră îmbinării perfecte ale celor trei com-
tic sibian, să nu fiu de acord cu opiniile acestuI domn. ponente definitorii ale operei de artă: concepţia, viziunea şi limbajul.
Domnul, discipol al inegalabilului cărturar Constantin Noica, cred că a Brâncuşi a intuit ideea, nerostită până la el, că arta concepută după pre-
făcut aprecierile sus menţionte, pripit şi în necunoştinţă de cauză. Dom- ceptele vechi nu mai corespunde timpului său, fiecare artist avâd datoria
nia sa nu cunoaşte că această revistă este destinată tinerilor, elevilor şi că să caute modalităţi noi de exprimare artistică.
este deschisă gândurilor şi spiritului lor. Arta, pentru Brâncuşi, nu trebuie să se rezume la interpretarea realităţii,
În acest sens redacţia şi-a propus să ofere, talentelor şi valorilor să oglindească aspectele ei definitorii oricât de importate ar fi acestea, ea
autentice din rândurile acestora, în paginile revistei un spaţiu gene- trebuie să foreze în adâncul fiinţei umane, să exragă de acolo grăuntele
ros, o tribună, unde să şi poată exprima liber ideile, creaţia, unde să de divinitate, acel material preţios asemenia aurului, cu care aceasta a
întâlnească problematica specifică generaţiilor ante şi post-decembriste. fost înzestrată de către creatorul universal.
Societatea actuală românească, neglijează dintr-un tembelism caracter-
istic perioadei de tranziţie schizofrenică pe care o traversăm de mai bine Petru Ovidiu DUMBRĂVEANU
de 20 de ani, problemele celui mai important segment al său, tineretul.
Cenaclul de la Păltiniş, este în concepţia realizatorilor săi, mai mult
decâ o revistă, care încape oricum, bine merçi, în revuistica actuală din
România, şi nu calcă pe nimeni pe picioare, este un gen de Şcoală în
spiritul celei visate de Constantin Noica.
Aici elevului care citeşte sau scrie în revstă, nu i-se dau lecţii, el este
lăsat să întoarcă, după puterile lui, gândul asupra gândului, deci să aibă
idei. Conţinutul acestora poate să-l exprime prin cuvintele lui. Mai mult,
aceste idei pot fi preluate de către profesori, fără să fie acuzaţi de „ furt
de inteligenţă”.
În acest context repoduc o „ mirare” exclamativă, dar şi admirativă a lui
e
la
Noica: -„ Ce lovitură stranie dă Heidegger lumii contemporane! Într-un
ceas când nimeni nu mai crede în cuvânt şi limbă, ci în comunicare şi
limbaj, (parcă se potriveşte de minune şi cu ceasul timpurilor noastre) el
spune totul (tehică, de exemplu, ca şi altceva) prin cuvinte, ba încă prin
cuvintele sale.”
Hai să-i lăsăm, domnilor savanţi ! pe elevi şi pe tineri să spună totul, prin
cuvintele lor (chiar şi în presă) fără a le socoti puerile...
„E în noi ceva mai presus decât noi înşine”
Constantin Noica citându-l pe sfântul Augustin ajunge, ca şi acesta, la o
constatare mai mult decăt surprinzătoare. Acel ceva mai adânc decât noi
înuşine este investiţia dumnezeiască pe care El demirgul a făcut-o în noi
cu bunătatea-i nemărgnită. Este harul de a face ceva ce depăşeşte puterea
 6 Semnale editoriale

Cititorul de cărţi
Horia Tabacu
DRUMUL PÂNĂ LA PIAŢA ROMANĂ
Editura Kron-Art , 2010
Septembie
2010
ETAJERA CU EVENIMENTE

Sătul să tot aştepte „gloria literară” după prima carte, Gabriel Cazan (autor de romane SF) iese în
faţa noastră cu „Încă o şansă...” (Ed. Tiparg, Piteşti, 2009). Nu m-aş fi oprit asupra acestui volum
(mai ales science-fiction, deci neconcordant cu scopul acestei rubrici) dacă nu mi-ar fi atras atenţia o
idee precizată în primele pagini: aceea că planeta Pământ este, de fapt, o fiinţă vie, nu un simplu corp
ceresc, aşa cum am fost învăţaţi să credem până acum. Mi-am amintit de o discuţie a mea cu dr. Mihai
Pop (vezi cartea „Să ne naştem de Sus”, Ed. Singur, Bucureşti, 2000), pe care o rezum doar la cele de
mai jos:
„Ştefan Doru Dăncuş: „M-am gândit deseori la relaţia om-planetă, mi-am imaginat Pământul ca pe
un organism viu: există vreo legătură între om şi planetă, o comunicare vie, ca de la fiinţă gânditoare
la fiinţă gânditoare?
Mihai Pop: Nu-i rea ideea. Una din pietrele de hotar ale fiinţei umane, una din cele mai importante
esenţe este dragostea faţă de Pământ, suntem legaţi genetic de el.
Ştefan Doru Dăncuş: Să înţeleg că spaţiul în care te naşti (te întrupezi) este vital în dezvoltarea
ulterioară? De exemplu noi, care ne-am născut în Maramureş, nu vom putea crea la întreaga capacitate
decât acolo?
Mihai Pop: Nu eşti departe de adevăr: izvoarele naturale desenează structura comportamentală a
omului. Totuşi, posibilităţile de adaptare la alt spaţiu geografic nu ne sunt limitate, doar că această
adaptare necesită un consum de energie în plus. Mobilitatea cu care se trece dintr-o zonă în alta, mod-
elarea ulterioară, de fapt, diferă de la individ la individ…”
Desigur, ideea lui Gabriel Cazan nu este nouă. O putem găsi oricând în scrierile aztece, incaşe,
sumeriene ori, de ce nu, în “Legendele Olimpului”. Am putea merge mai departe cu sursele, dar ce
rost are? De-a lungul timpului, Biserica (nu contează ce orientare!) ne-a ascuns Adevărul. Oamenii de
ştiinţă l-au ignorat, iar politicienii l-au muşamalizat. Toţi conducătorii planetei şi-au dat mâna în secret
şi ne-au ţinut în întuneric.
“Încă o şansă...” nu este un roman “tare”, cu succes de casă; demonstrează, însă, faptul că omul se
trezeşte. E o poveste simplă care porneşte pe un plan narativ, se continuă în trei planuri, se reduce la
final la două şi redevine unul singur când personajele principale devin un grup de personaje. Cine are
bunăvoinţa de a trece peste corectura dezastruoasă a cărţii, poate sesiza mânia şi, totuşi, altruismul
apocaliptic al autorului care, pentru a percuta mai repede marea masă a ignoranţilor, oferă o încheiere
fericită, punându-şi eroii în postura de a re-crea o lume, o planetă pe care oamenii au distrus-o.
“Încă o şansă...” îşi merită titlul de “carte”, de-ar fi să ne luăm chiar şi numai după eventualitatea
devenirii ei scenariu de film – ceea ce nu e exclus.

Nu ştiu dacă George Corbeanu este un debutant sau a mai editat şi alte cărţi până acum, însă volumul
de proză scurtă “Dreptul de a sta” (Ed. Dominor, 2009) a fost atât de provocator încât l-am citit până
la capăt, renunţând la lectura “alternativă” pe care o practic. Cele mai interesante texte mi s-au părut
cele ce deschid volumul, respectiv “Paty”, “Un pârâu fără apă”, “Dreptul de a sta” şi “Poveste cu o
fată”. Celelalte şase, deşi scrise fără cusur, au o finalitate cu “poantă”, ca să zic aşa, apropiindu-le ca stil
de proza unor Sorin Teodoriu, Liviu Jianu ori Nicolae Iştoc. Oricine poate observa că am folosit aici
nume de autori despre care nu se ştiu prea multe sau chiar nimic, ceea ce nu înseamnă că ei sau opera
lor nu există. Spun asta pentru că şi George Corbeanu, datorită slabei mediatizări, poate fi adăugat în
continuarea acestei liste imaginare.
Poate că autorul despre care vorbesc este mai sfios ori îi lipsesc mijloacele de a se autopromova,
dar nu cred că este un naiv. Prozele sale sunt realizate exemplar şi lucrare după canoanele estetice ale
postmodernismului, cu toate că din ele răzbat, uneori, respiraţiile unor Giovanni Papini sau, rămânând
în ograda noastră, Cezar Petrescu (mă refer în special la “Baletul mecanic”) al celui din urmă.
Una peste alta, dacă ai pus mâna pe “Dreptul de a sta”, sigur n-o mai laşi până n-o isprăveşti. Pentru
cei interesaţi de achiziţionare, iată o posibilitate de contact: redactia@dominor.ro sau www.dominor.
ro.

Cartea de „cronici stresate”, „Anticanonice” (Ed. Tritonic, Bucureşti, 2009) a lui Felix Nicolau poate
părea, la prima vedere, o joacă frugală, un fel de „Nu” al lui E. Ionesco. Devastat şi doritor de o
evaziune într-o zonă dezinhibată de „canoane”, Felix Nicolau a călcat în picioare obedienţa feudală a
criticii literare, trecând curajos un prag periculos: a propus (multora? puţinora?) un volum de recenzii
care (posibil) poate deveni „pragul de sus” al carierei sale în domeniu. E greu să ieşi de sub aripile
ocrotitoare ale unor nume critice mari care au scris, la viaţa lor, niscaiva „istorii ale literaturii” şi care,
deconectate de la gura de oxigen oferită de „tinerele speranţe” de după ’89, s-au cantonat în promova-
rea congenerilor, după dictatoriala sau regala spunere „noi şi altceva nimic”. Nu greu – riscant.
Personal, îl văd pe Felix Nicolau un fel de Dan Silviu Boerescu de pe vremea „ArtPanorama”-ei, cu
e
la

diferenţa că Boerescu venea atunci pe o piaţă dezechilibrată, iar Felix Nicolau vine după ce „vechii”
au preluat (again!) puterea – cam ce-am păţit noi, tinerii, „făcătorii revoluţiei”, după fatidicul an 1990,
când s-au întors comuniştii.
„Anticanonice” a fost cam lăsat de izbelişte şi de cei pe care autorul miza la Târgul de Carte „Gaude-
amus” de anul trecut, unde i-a făcut lansarea şi de unde am plecat cu o dilemă: cum, când ai circa
şaptezeci şi cinci de indivizi despre operele cărora scrii, să apară la lansare vreo opt?! Căci restul
audienţei a fost cu totul alta (scriitori pe care nu i-a „prins” în insectarul tipărit).
O veche forumlă comunistă zicea aşa: „Fără a evidenţia meritele tovarăşului... etc. etc., pot aprecia...
etc. etc.”. De dragul de a cadra cu umorul abscons, dar de care ar trebui ca autorii să se teamă, spun:
fără a acorda note exagerate unui volum „de încercare”, pot afirma că Felix Nicolau a realizat (poate
involuntar!) un volum complet în sensul că printre cei „nominalizaţi” se distinge, la capitolul final,
„critica literară”.
Sincer, cred în steaua lui, chiar dacă asta implică dispariţia fizică a unor „dinozauri” despre care
Nicolae Breban vorbeşte cu milă în „Trădarea criticii”. Nădăjduiesc deci să nu sucombe, ca D. S.
Boerescu, între cracii vreunui conjunctural (sau oportun?) „Playboy”.
Ştefan Doru Dăncuş
 Librăria 7
HUMANITAS
Septembrie
2010
lansare de carte

ETAJERA CU EVENIMENTE
NIU HERIŞANU
editura printATU
Ochelarii Mamei Mari

Din sumarul
revistei TRANSILVANIA nr. 6 /
2010

• Maura Giura - Lectura în Trans-

ilvania secolelor al XVII-lea şi al
XVIII-lea
• Dumitru Vlăduţ - Retorica de
comemorare la Vasile Pârvan
• Nicoleta Chicinaş - Fascism, hitler-
ism, şovinism şi democraţie între
autenticitate şi faţadă
• Andrei Terian - G. Călinescu şi
sttetismul “pozitiv“
• Cristina Popescu - Elogii în defen-
siva avangardei literare româneşti.
Critica, mitul şi “echilibrul din-
amic”
• George Neagoe - Un cerchist în po-
lemicile cultural-politice din 1944
• Angelo Mitchevici - Romanul şi
nostalgia
• Premiile USR, Filiala Sibiu 2009

pagini realizate de Petre Ciobotea şi Florin Călin Miloşan

Cyan Magenta Yelow Black

«Sufletul trebuie tratat ca pãmântul. Sã i se dea ce-i trebuie pentru a fi roditor! » (Constantin Noica)

REDACTOR ŞEF:
,
,

CENACLUL P{LTINI± de
la
2 lei VALENTIN LEAHU
Revistă editată de
«Asociaţia Cenaclul
Fondat la Sibiu  Anul I  Nr. 3 August 2009  32 pagini

REVIST{ LUNAR{ DE CULTUR{ ±I CIVILIZA|IE

COORDONATORI: Eugen Jitariuc (programe), Silviu Guga (literar), Dan Mucenic (editorial) George Macovei
(spiritualitate) , Eugen Dornescu (arte plastice), Ovidiu Calborean (secretar general de redacţie de la Păltiniş»
IMPACTUL SOCIAL
SENIORI EDITORI: Simona Radu, Silviu Tudor Saladjiar, Lazăr Zahan
 MIRCEA ELIADE note critice
înscrisă în Registrul special al
asociaţiilor şi fundaţiilor existent
de Radu Vancu
 Dan Mucenic: Luxul lecturii

COLEGIUL DE ONOARE: Ioan Cărmăzan, Horia Tabacu, Dan Mucenic, Mirela Gruiţă, Doru Roşca, CONSILIUL
lui Patrick Suskind
e
la

 Diaspora: Dan D[nil[

 Dan Ioan Bogdan, poeme,

JUDEŢEAN SIBIU, Petru Ovidiu Dumbrăveanu, Corneliu V. Mihail, N.I. Dobra, Ovidiu Calborean, Eugen Evu, Dumitru
Ucenicul meu Casanova

la judecătoria SIBIU
 Adrian Suciu: Terminus
(fragment de roman)

Augustin Doman, Octavian Hoandră, Constantin Necula, Romeo Petraşciuc, Octavian Marin, Rareş Jitariuc
 Ioan T[m]ian:
Sticlarul e un adev[r[t artist
 Ioan Radu V[c[rescu: Spa\iul
B[r[ganului (geografie literar[)
 Laz[r Z[han: Nevoia de filozofie

Corespondenţi speciali: Ela Coţoban(Spania) Ovidiu Paulescu (Roma, Paris), Dan Dănilă (Germa- Revista Cenaclul de la Păltiniş deţine la
Num[r ilustrat de Rare§, Radu §i Constantin ILEA

nia), Pietro Cutugnaru (Rio del Sadu)

Biblioteca Naţională a României codul
REDACTORI: Cristina Ana-Maria Leahu, Sabrina Ştef, Petre Ciobotea,
ISSN: 2066-7957
Foto: evz.ro

Florin Miloşan, Csinka Ovidiu, Florin Pârvu, Denis Leonard Calotă

Număr ilustrat cu cărţi poştale din Sibiul vechi, puse
Relaţii şi scrisori: la dispoziţia redacţiei de Dan Nanu
valentin.leahu@gmail.com | cenacluldelapaltinis@gmail.com | Tel.: 0745.335.192 DTP - Laurenţiu Toma

Textele şi ilustraţiile din această revistă sunt considerate donaţii Această publicaţie apare şi prin sprijinul imediat al Revista Cenaclul de la Păltiniş este laureată în anul 2009 a diplomelor
Tiparul executat la Tipografia Nobless:
ale autorilor -Consiliului Judeţean Sibiu, prin Centrul Cultural Interetnic de excelenţă din partea Bibliotecii Naţionale a României şi Direcţiei de
Sibiu, str. Nicolae Bălcescu 12
prin liberă consimţire şi nu intră sub incidenţa drepturilor de autor . Transilvania Cultură Culte şi Patrimoniu- Sibiu
Tel/fax: 0269/ 21.80.60, 0269/21.13.52
Responsabilitatea textelor aparţine semnatarilor. S.C. Eurofoam S.R.L.
 Cyan Magenta Yelow Black

8
Septembie
Mihail Gagea
2010
GALERIA UAP

Repertoriul imagistic al icoanelor lui Mihail Gagea este cel neobizantin

românesc. Gagea nu copiază icoanele ci le prelucrează conform ideilor şi
sentimentelor trăite în prezenţa lucrărilor sale.
Petre Ovidiu DUMBRĂVEANU

Cina cea de taină

Iisus Hristos

Maica Domnului cu Pruncul

IIsus şi cei 12 apostoli

Nunta din Caana

e
la
Cyan Magenta Yelow Black

9
Cristian Sergiu Ianza Septembrie
2010

GALERIA UAP
Născut la Lupeni, la 5 ianuarie 1958. Absolvent al Academiei Naţionale de Artă
Nicolae Grigorescu, Bucureşti, secţia ceramică, promoţia 1985.
A studiat printre alţii cu: prof. Lazăr Florian Alexie, prof. Lucia Ioan, prof. Lucia
Neagu.
Membru al U.A.P. din România, membru IAA-AIAP UNESCO, membru BBK în
Germania.
Web: http://cristianianza.blogspot.com
E-mail cristian_ianza@yahoo.com
Blog: http://cristianianza.blogspot.com

e
la
 10
Septembie
2010
LUXUL LECTURII
Dublinul este străbătut de un râu, Liffey,
care se varsă în Marea Irlandei. Acesta
împarte capitala Irlandei în două zone –
cea nordică, cu populaţie preponderent
muncitorească şi, în general, mai sărmană, şi
cea sudică, locuită de cei avuţi. Am locuit, nu
demult, în partea sudică a oraşului, aproape
de cheiul râului, pe care l-am străbătut la
toate ceasurile zilei. Nu este din cale-afară
de aglomerat, însă acolo am întâlnit singurii
irlandezi gânditori (sau măcar lăsând această
impresie) văzuţi de-a lungul zilelor trăite
printre ei.
Povestirea „O întâlnire”, din volumul „Oa-
menii din Dublin” de James Joyce, istoriseşte
o aventură de-o jumătate de zi petrecută în
această zonă, unde se află şi portul oraşului.
Este un alt text tipic acestei culegeri admi-
rabile de povestiri, care se lasă greu desci-
frat. Personajele lui Joyce nu ştiu să viseze
sau, atunci când o fac, traversează veritabile
coşmaruri. Dar niciodată nu visează cu ochii
deschişi. Sunt extrem de legate de lucrurile
concrete, de ceea ce văd şi de ceea ce aud.
Câteodată li se întâmplă lucruri inexplica-
bile, de care nici nu vor să aibă cunoştinţă.
De-aici prinde a se întrupa misterul prozelor
sale: dintr-o anumită absenţă, voită, a el-
ementului esenţial, care trebuie, apoi, recom-
pus de cititor.
Avem de-a face, în fond, cu mişte enigme,
oferite spre dezlegare. Nu cred că exerciţiul
de imaginaţie pe care vi-l voi propune este
din cale-afară de dificil. El nu presupun
decât o incursiune în propriul nostru fel de
a fi. Joyce este, cum se zice azi, un scriitor
care personalizează lectura acelora care
îndrăznesc să-l parcurgă. Fiecare dintre
aceşti lectori îl poate lua în posesie. Oricare
se poate transforma în erou, şi vă asigur că
avem cu toţii loc în imensitatea de posibilităţi
de interpretare pe care ne-o oferă scrierile
sale.
Povestitorul este un adolescent. Elev al
unei şcoli confesionale, nu de stat - unde se
e
la
Zicere în trecere
Pe malurile râului Liffey
Dan Mucenic
practica, pe-atunci, bătaia. Citeşte mult, dar,
pentru a fi în rând cu toţi ceilalţi, acceptă să
se şi joace, fie şi de-a Vestul Sălbatic, de-a
pieile-roşii. „Aventurile relatate în literatura
Vestului Sălbatic erau departe de firea mea –
se mărturiseşte naratorul –, dar, cel puţin, îmi
deschideau porţi către evaziune.” De aceea,
depăşind pragul acestor lecturi, intra şi el
în joaca propriu-zisă: „Un spirit de nesupu-
nere se răspândea printre noi şi sub înrâuri-
rea lui se ştergeau deosebirile de cultură şi
de temperament. Ne uneam în bande – unii
cutezători, unii în glumă şi unii mai mult de
teamă; dintre aceste piei-roşii fără tragere de
inimă, care se temeau să nu pară studioşi sau
lipsiţi de vigoare, făceam parte şi eu.”
Istorisirea continuă, netedă şi aparent seacă.
Un băiat este prins, la şcoală, cu una dintre
cărţile de aventuri savurate şi de toţi ceilalţi,
dar nu păţeşte nimic, fiind doar atenţionat.
Însă momentul acesta îl marchează pe băiatul
care povesteşte. „Parodiile de lupte din fiec-
are seară mi se părură în cele din urmă la fel
de plicticoase ca şi rutina şcolii din fiecare
dimineaţă; doream să trec prin aventuri re-
ale. Dar prin aventuri reale, îmi ziceam, nu
trec cei care stau acasă; ele trebuie căutate în
lumea largă.”
Apropiindu-se vacanţa de vară (era începu-
tul lui iunie), trei colegi – între care, fireşte,
şi protagonistul – se decid să rupă „monoto-
nia vieţii de şcoală” şi să chiulească într-o zi
de la cursuri. Decid unde să se întâlnească
(la Podul Canalului), cum să scape de vreo
eventuală pedeapsă (învoindu-se de la ore),
precum şi suma de bani cu care ar fi trebuit
plecat la drum. Zis şi făcut. Dar unul dintre
ei nu mai vine, probabil, de frica profesorilor
sau a părinţilor, aşa încât doar povestitorul,
împreună cu un anume Mahony, plecă la
drum. Cei doi pornesc să colinde prin zonă,
fără să li se întâmple nimic notabil până când,
osteniţi şi cu gândul de-a se întoarce la timp
acasă, se opresc pe un dâmb, în mijlocul unui
şes. Atunci se aporopie de ei „un om”. „Mer-
gea cu o mână în şold, iar în mâna cealaltă
ţinea un baston, cu care lovea uşurel iarba.
Era îmbrăcat jerpelit, într-un costum negru-
verzui, şi purta o pălărie înaltă şi rotundă, pe
care noi obişnuiam să o numim jerry (oală de
noapte, în argou – n.m.). Părea să fie destul
de bătrân, căci mustaţa îi era sură. (...) Venea
spre noi foarte agale, lovind mereu iarba cu
bastonul – şi aşa de încet mergea, încât eu
credeam că se uită după ceva prin iarbă.”
Ajuns în dreptul celor doi băieţi, trecătorul
îi salută şi se aşează alături de ei. Aduce
vorba de vreme şi, mai apoi, de literatură. Îi
întreabă dacă au citit baladele patriotice ale
lui Thomas Moore sau romanele lui Walter
Scott ori Lord Lytton. Puştiul povestitor le
citise, camaradul său – nu. De-aici străinul
trase concluzia că primul este un cititor pa-
sionat, aşa cum şi el era, în vreme ce al doilea
„preferă jocurile”. Vine, apoi, vorba de fete,
pe care tot bătrânul o aduce, susţinând că „pe
vremea când era ca noi avea o mulţime de
drăguţe”. Mahony mărturiseşte că el ar avea
trei asemenea fetiţe, în timp ce naratorul
spune că nu are niciuna, dar nu este crezut.
„Atitudinea lui în această privinţă mă miră,
părându-mi-se ciudat de îngăduitoare pen-
tru un om de vârsta lui. În inima mea gân-
deam că ceea ce spusese despre băieţi şi de-
spre drăguţe era foarte rezonabil. Dar nu-mi
plăceau vorbele astea în gura lui şi mă între-
bam de ce în vreo două rânduri se înfiorase,
de parcă s-ar fi temut de ceva sau i s-ar fi făcut
dintr-o dată frig. Pe când vorbea înainte, am
băgat de seamă că pronunţa corect, ca un om
cultivat. Începu să ne vorbească despre fete:
ce păr frumos şi mătăsos au şi cât de catife-
late le sunt mâinile, şi că nu-s toate fetele aşa
cuminţi cum par, dar n-ai cum să ştii. Spuse
că nimic nu-i plăcea mai mult decât să se uite
la o fată tânără şi drăguţă, la mâinile ei fine,
albe, şi la părul ei moale, frumos. Îmi făcea
impresia că repetă ceva învăţat pe de rost
sau că, atras ca de-un magnet de unele din-
tre cuvintele sale, gândurile i se roteau încet
în aceeaşi sferă. Uneori, vorbea ca şi cum ar
fi făcut aluzie la fapte cunoscute de oricine,
iar alteori cobora glasul şi vorbea misterios,
de parcă ne-ar fi împărtăşit un secret pe care
dorea ca nu cumva să-l audă şi alţii. Repeta
iarăşi şi iarăşi aceleaşi fraze, cu mici variaţii,
învăluindu-le în glasul lui monoton. Eu îmi
ţineam privirea aţintită spre poalele dâmbu-
lui, ascultându-l.”
Paragraful de mai sus este extrem
de important pentru înţelegerea întregii pove-
stiri. Dar, cum mai spuneam, amănuntele cu
care îşi presară Joyce textele, ca din întâm-
plare, sunt multe şi felurite, astfel încât
niciun cuvânt nu trebuie scăpat din vedere.
Pentru că suprizele pot apărea de oriunde.
Iată, de pildă, după ce băieţii trecuseră
Liffey-ul cu bacul, au privit cum se descarcă
un velier. „Cineva care privea şi el spuse că
era un vas norvegian. Eu m-am dus la pupă
şi am încercat să descifrez numele navei, dar,
neizbutind, m-am înapoiat şi am început să-i
cercetez pe navigatorii străini, ca să văd dacă
are vreunul ochii verzi – fiindcă aveam eu o
vagă idee...” Care? În legătură cu ce? Textul
nu spune nimic. Dar continuă: „Ochii le erau
albaştri, cenuşii sau chiar negri. Singurul
matelot ai cărui ochi ar fi putut trece drept
verzi era unul înalt, care, spre hazul mulţimii
adunate pe chei, de câte ori se prăvăleau
scândurile descărcate, striga: All right! All
right!” Ei bine, în timpul discuţiei dintre
băiat şi bătrânul care se arăta aşa încântat de
frumuseţea feminină juvenilă, „fără voie îmi
ridicai ochii spre dânsul. Am întâlnit privirea
unei perechi de ochi de-un verde închis, care
mă scurtau de sub o frunte zvâcnindă. Mi-am
întors iarăşi privirile în altă direcţie.”
Pentru a citi astfel şi a face obligatori-
ile legături e nevoie să te tot întorci mereu
asupra textului, care pare a încerca să se tot
sustragă înţelegerii tale, obligându-te la tot
felul de conexiuni şi reveniri. Dar dezlegarea
enigmelor nu acolo trebuie găsită, ci numai
în tine. Tu eşti autor şi personaj, în egală

măsură. Nu doar simplă instanţă narativă,
impersonală şi contemplativă. Ţi se cere,
imperios, intrarea în joc. Şi va trebui, dacă
vrei să rupi taina, să te implici. Cu sufletul,
cu înţelegerea, cu experienţa ta de viaţă.
”O întâlnire” se pretează de minune la ceea
ce am mai numit lectură creativă. Scriitorul
descrie cu exactite, în amănunt, întâmplări
şi gesturi, reproduce dialoguri oricât de ba-
nale, transcrie gândurile şi observaţiile nara-
torului într-un mod aproape reportericesc.
Unele dintre aceste amănunte se pot dovedi,
la finalul lecturii, de-a dreptul revelatoare,
dând o altă direcţie intepretării textului
decât cea obişnuită. Dar mai descoperim, în
proza la care mă refer, încă o tehnică teribil
de interesantă şi de provocatoare – aceea a
absenţei unui fapt anume, care ar trebui re-
constituit de fiecare cititor în parte, astfel
fiecăruia revenindu-i „O întâlnire” proprie,
numai a sa. Să reiau, însă, firul povestirii.
„După un timp îndelungat, îşi curmă
monologul. Se ridică încet, spunând că tre-
buie să ne lase un minut-două, câteva min-
ute. Fără a-mi desprinde ochii de unde-i
ţineam aţintiţi, l-am văzut depărtându-se
încet de noi, înspre capătul apropiat al câm-
pului. Când plecă, rămaserăm tăcuţi. După o
tăcere de câteva minute, îl auzii pe Mahony
exclamând:
- Ia te uită! Ie-te-te ce face!
Cum eu nici nu răspundeam, nici nu-mi ridi-
cam ochii, Mahony exclamă din nou:
- Ia te uită!...Ie-te, mă, ce boşorog aiurit!
- Dacă întreabă cumva cum ne cheamă, am
zis eu, tu să fii Murphy şi eu Smith.”
Bătrânul revine şi se aşează iar alături de
băieţi. Dar Mahony vede o pisică, începe să
alerge după ea şi s-o lovească cu pietre.
„După câtva timp, omul îmi vorbi. Spuse că
prietenul meu e un băiat foarte sălbatic şi
mă întrebă dacă era des biciuit la şcoală. Era
cât pe-aci să răspund cu indignare că noi nu
eram elevi ai şcolii de stat ca să fim biciuiţi,
cum zicea el – dar am tăcut. Intră apoi în
subiectul pedepsirii aspre a băieţilor. De
parcă iarăşi irezistibil atrase de vorbele ros-
tite, gândurile lui păreau să se rotească încet
în jurul noului lor subiect. Spuse că băieţii
de felul ăsta trebuie biciuiţi – şi bine biciuiţi.
Când un băiat e sălbatic şi nedisciplinat,
nimic nu-i face mai bine decât o biciuială
zdravănă. Degeaba îl pocneşti peste mână
ori îl iei la palme; ce-i trebuie e o biciuială
bună, să-l usture. Surprins de asemenea sen-
timente, fără voie îmi ridicai ochii spre dân-
sul. Am întâlnit privirea unei perechi de ochi
de-un verde închis, care mă scrutau de sub o
frunte zvâcnindă. Mi-am întors iarăşi privir-
ile în altă direcţie.
Omul îşi continua monologul. Părea să fi
uitat de recentul său liberalism. Spunea că
de-ar da el odată peste vreun băiat vorbind cu
fete sau peste vreunul care are o drăguţă, l-ar
biciui şi iar l-ar biciui; ca să-l înveţe minte
să nu se mai ţină după fete. Şi dacă ar da
peste vreun băiat care are o drăguţă şi minte
că n-are, i-ar trage o biciuială cum nu s-a mai
pomenit de când e lumea. Spunea că ar face
una ca asta cu cea mai mare plăcere. Îmi de-
scria cum ar biciui el un astfel de băiat, ca
şi cum mi-ar fi dezvăluit o taină complicată.
Spunea că ar simţi o plăcere grozavă să facă
una ca asta; şi glasul său monoton, pe când
mă iniţia în taină, devenea aproape duios,
părea să mă roage să-l înţeleg.”
Schimbarea de atitudine a străinului îl
descumpăneşte pe băiat. Cu câteva min-
ute i se povestea cât de firesc şi de plăcut
să priveşti fete tinere şi drăguţe, acum,
dintr-o dată, individul pare mânios pe acei
băieţi care se ţin după fete. Mai mult, aluzi-
ile la cei doi prieteni erau cum nu se poate
mai străvezii: Mahony trebuia biciuit pen-
tru că se ţine după fete, dar şi povestitorul
aşişderea, căci precis că are şi el o drăguţă,
dar minte cum că n-ar avea. Pe acest fond,
ameninţător, survine finalul.
„Am aşteptat până şi-a întrerupt iar mono-
logul. Apoi m-am sculat brusc. Ca nu cumva
să-mi trădez agitaţia, am mai zăbovit câteva
clipe, făcându-mă că-mi leg şireturile pan-
tofilor şi apoi i-am spus că trebuie să plec şi
i-am dat bună-ziua. Am suit calm povârnişul,
dar îmi zvâcnea inima iute, de frică să nu mă
înşface pe la spate. Când am ajuns pe coastă,
m-am întors şi fără să mă uit la el, am strigat
tare peste câmpie: Murphy!
Glasul meu avea un accent de bravură
forţată şi eram ruşinat de meschina mea
stratagemă. A trebuit să mai strig o dată acel
nume, înainte ca Mahony să mă vadă şi să
hăuie drept răspuns. Cum îmi mai bătea ini-
ma, pe când el alerga de-a curmezişul câmp-
iei spre mine! Alerga de parcă mi-ar fi venit
în ajutor. Iar eu simţeam o profundă căinţă;
căci în inima mea totdeauna îl dispreţuisem
niţel.”
Şi acest text (ca şi altele din „Oamenii din
Dublin” ia sfârşit lăsându-te să răspunzi la
nedumirirea: bine, bine, şi ce-a vrut să spună
cu toate astea?
Până la urmă, parcurgând cu atenţie tex-
tul, două mari întrebări se ridică. Prima ar
fi – ce anume l-a determinat pe povestitor să
regrete faptul că nu-l preţuise, până atunci,
pe Mahony? În afara regretului din final, mai
avem o probă a modului în care naratorul îşi
privea prietenul. Atunci când străinul spune
că unele cărţi de-ale lui Lord Lytton nu pot
fi citite de băieţi, naratorul face următoarea
remarcă: „Mahony întrebă de ce nu le pot
citi băieţii, întrebare care mă făcut să mă
frământ şi să mă necăjesc, fiindu-mi teamă
ca omul acela să nu mă creadă şi pe mine la
fel de prost ca Mahony”.
Ce anume să fi schimbat, în doar câteva
minute, opinia, consolidată în timp, cu pri-
vire la Mahony? Ipoteza mea este că, prin
comportamentul său, eliberat de rigorile
civilizaţiei, Mahony a devenit mai liber,
mai detaşat de cutumele la care obligă buna
creştere, născută dintr-un spor cultural.
Povestitorul s-a simţit obligat să-şi asculte
vârstnicul interlocutor, chiar dacă acest fapt
i-a produs decepţii. Mahony, în schimb,
alergând după o pisică, a scăpat de această
corvoadă. Şi iar apare evident ascendentul
pe care-l au, printre irlandezi, cei care nu
pun prea mare preţ pe formalisme în faţa
acelora bine educaţi, care au de suferit de pe
urma respectului pentru cei din jur.
Dar marea întrebare, de al cărei răspuns de-
pinde re-construcţia întregului text, se leagă
de ceea ce făcuse străinul în minutele când
se depărtase de băieţi. Şi, în strânsă legătură
cu acest răspuns: ce anume făcuse încât, la
întoarcere, avea un cu totul alt comporta-
ment decât cel iniţial?
De ce, într-o primă fază, acceptase ca firească
– şi chiar o încuraja – relaţiile dintre băieţi
şi fete, pentru ca apoi să devină un adversar
înverşunat al acesteia? Doar Mahony văzuse
ce s-a întâmplat cu bătrânul, dar nu spusese
ce face, rezulmându-se la simple exclamaţii
de uimire. Să fi înţeles din ele povestitorul
(obişnuit fiind cu felul de-a fi al prietenului
său) ce anume se petrecuse, fără să privească
într-acolo? Asta să-l fi determinat să fugă de
străin, sau simpla teamă că acesta ar putea
să-şi transforme spusele în fapte? Şi, de fapt,
cum ar trebui să-l catalogăm pe respectivul
individ? E prea puţin să ne limităm la a-l so-
coti ciudat.
Irlanda este asemenea lui Joyce: simplă,
în aparenţă, dar plină de mistere şi de cap-
cane ce-ţi pun la contribuţie mintea şi su-
fletul. O priveşti fascinat – aşa cum se
întâmplă şi cu literatura lui Joyce –, fără să
te dumireşti, însă, ce anume te atrage aşa de
mult la ea. Abia cu încetul, legând impre-
siile şi amănuntele între ele, pricepi: Joyce
şi Irlanda reprezintă, în mod autentic, chiar
simplitatea şi complexitatea vieţii, laolaltă.
Înţelegerea lor survine, întotdeauna, numai
cu timpul.
11
Mirela
Gruiţă
Septembrie
2010
LUXUL LECTURII
PEREŢI TRANSPARENŢI
Vera îşi puse picioarele pe scaunul din faţă şi privi strada. Era în cafeneaua din colţul blo-
cului. Cafeaua era fierbinte, aşa că avea timp să se gândească la întâmplarea din seara trecută.
Ieşise de la serviciu cu gândul să dea o raită prin magazine şi-apoi să se oprească să soarbă
alene o marguerita. Bineînţeles, o însoţea prietena ei cea mai bună, Maria. Nu-i spusese că, în
urmă cu o zi, probabil din cauza căldurii, avusese impresia că drumul spre casă îşi schimbase
direcţia. Mergea, şi parcă nicio clădire nu i se părea cunoscută. Toate aveau pereţii exteriori
transparenţi, lăsând la vedere forfota zecilor de familii care se pregăteau de culcare. Se aşe-
zase pe banca din faţa blocului, fiindu-i teamă că, odată intrată, se va dezbrăca şi ea în văzul
trecătorilor.
O invitase pe Maria la ea şi, la plecare, a condus-o până în staţia de metrou. La intrarea
în bloc, pe partea cealaltă, îl văzu pe bărbatul acela gol, stând în fotoliu şi citind ziarul. De
data acesta, era singurul apartament cu pereţii transparenţi. A urcat în apartament şi s-a culcat
îmbrăcată, renunţând la duşul de fiecare seară.
***
Maria îşi mai turnase un pahar cu bere şi-şi urmărea prietena care uitase de cafeaua
din ceaşcă. Nu-şi explica ce se întâmplă cu Vera: dimineaţa venise îmbrăcată tot cu rochia
de ieri, ceea ce nu mai făcuse niciodată, şi, în plus, mirosind a transpiraţie. Apoi o purtase
spre casă pe străzi ocolitoare, pipăind zidurile blocurilor pe lângă care treceau.Avea o privire
ciudată şi toată ziua nu se mişcase de pe scaunul de la birou. Hotărât lucru, gândi Maria, îi
trebuie un bărbat.
***
Victor îşi servea clienţii la bar, aruncând din când în când o privire celor două femei pe
care începuse să le simpatizeze. Luau în fiecare seară fie o cafea cu lapte, fie o bere sau o
marguerita. Erau drăguţe şi se vedea clar că nu veneau la agăţat, ci doar aşa, ca să le mai
treacă vremea.
Femei singure, îşi spuse Victor.
În seara aceea avea de gând să-i ceară brunetei care-şi întinsese picioarele pe scaun numă-
rul de telefon. Sau să i-l scrie, pe o hârtie, pe al lui. Nu se ştie niciodată de unde sare iepurele,
îşi spuse el, turnând o sută de coniac bărbatului din faţa sa.
***
Vera întoarse capul şi privirea i se opri asupra lui Victor. Interesant, gândi, venim de-atâta
timp aici şi nu l-am remarcat. Probabil făcea parte din decor. Observă că şi el o priveşte atent
şi-i zâmbi.
Asta-i tot ce-mi lipseşte, o relaţie cu barmanul.
Îi spuse Mariei că ar vrea să plece şi se pregăti să plătească. Victor o privi din nou, drept în
ochi, şi întârzie puţin cu număratul banilor. Îi întinse bonul şi o rugă să-l păstreze. Vera zâmbi
şi-l puse automat în geantă. Ajunsă acasă, se dezbrăcă cu lumina stinsă şi se băgă sub duş.
În noaptea aceea toate blocurile erau opace.
Victor închise uşa barului, puse alarma şi-şi porni maşina.
Ajuns acasă, privi spre blocul vecin. La primul etaj, o femeie părea să savureze jetul duşu-
lui. Luminile erau stinse, dar ea se vedea toată.
Ciudat, îşi spuse, semăna cu bruneta de la bar.
Rugăciunea din zori
Silvana Gruiţă
e
la
Căutări
Despre lucruri –
Niciun cuvânt. Şi tot târziu
Şi după lunga-ţi căutare
Căutările-şi găsesc Ai să ajungi
Târziu Cu istovire
Vreun sens La uitare.
Doar în locul unic
Zărit de pe Pământ
Unde Soarele-are mers invers.
 12 SCRISOARE CU VALOARE
Septembie
2010
DECLARATĂ
TEATRU SCURT
Ghişeu de poştă. Funcţionarul ştampilează
energic. Intră Actorul, destul de precaut.
ACTORUL: Bună ziua! Ce mai faceţi? Adică,
nu! De aici se ridică astea... Cum să zic?... care
au în ele...
FUNCŢIONARUL: (fără să se oprească din
ştampilat) Staţi mai la distanţă! (În timp ce Ac-
torul face un pas înapoi, către public). Prevăd
un scandal! (Actorului) Deci, ce doriţi?
ACTORUL: Să ridic o de-asta... (îşi freacă
fruntea) Cum îi zice?...
FUNCŢIONARUL: (publicului) Azi a fost
o zi infernală. Lume peste lume, nervoasă, cu
pretenţii, gata să te reclame...
ACTORUL: (fericit) Cu valoare declarată!
FUNCŢIONARUL: În sfîrşit!... Aveţi avizul?
ACTORUL: Da, da, sigur... E aici... (căutîndu-
se) Unde l-oi fi pus?
FUNCŢIONARUL: (lămurit) Păi, se putea!
(publicului) Umblă cu documentele Poştei, de
parcă ar fi şerveţele de masă...
ACTORUL: O clipă, că-l găsesc!
FUNCŢIONARUL: .. de parcă eu aş avea
timp de pierdut cu grămada...
ACTORUL: Uite-l!
FUNCŢIONARUL: Mă mir c-aţi dat de el!...
ACTORUL: (întinzîndu-i un petic de hîrtie)
Poftim!
FUNCŢIONARUL: Daţi-vă puţin mai înapoi,
că trebuie să vă caut plicul. (se saltă şi ia de sub
fund un dosar, explicînd publicului) Cu SeVe-
De-urile astea trebuie să fiu cu ochii în patru.
Au în ele tot soiul de hîrtii importante, chiar şi
documente secrete. Plus că sunt indivizi care
mor să pună mîna pe ele, să afle... Pentru asta
se vîră în sufletul tău, ţipă, îmbrîncesc, tocmai
pentru a-ţi abate atenţia şi să umfle un astfel de
plic... Ăsta e!
ACTORUL: Vai, ce mă bucur că l-aţi găsit!
FUNCŢIONARUL: De unde trebuia să
primiţi SeVeDe-ul? (la mutra nedumerită a
Actorului, strigă iritat) Scrisoarea cu Valaoare
Declarată!
ACTORUL: Aaa, de la Craiova!
FUNCŢIONARUL: (privindu-l mai cu
atenţie) Cum de pricepeţi, domnule, aşa de
greu? Ce meserie aveţi?
ACTORUL: Actor, la teatrul...
FUNCŢIONARUL: Nu se poate! Eu ştiam că
artiştii sunt... În sfîrşit, nu mă priveşte!... Cine
vă trimte SeVeDe-ul? (iar iritat) Scrisoarea asta
cu valoare declarată!
ACTORUL: Aaaa, tata! (precipitat) Am tre-
cut pe la părinţi, cînd m-am întors din turneu şi
mi-am uitat actele la ei…
FUNCŢIONARUL: (luînd cerul martor)
Domnule, spuneţi-mi numele expeditorului nu
povestea.
ACTORUL: Pardon, scuzaţi! Davidescu
Constantin.
FUNCŢIONARUL: Inexact!
ACTORUL: Atunci mama, Maria Davi...
FUNCŢIONARUL: Nici.
ACTORUL: Nu mai rămîne decît sora mea,
Elisabeta Davidescu...
FUNCŢIONARUL:! Păi, aici merge pe gh-
icite, domnule? E posibil? Din trei încercări?
Daţi-o naibii de treabă...
ACTORUL: Unul din familie, ce contează...
FUNCŢIONARUL: (ton ridicat) Adică, cum
ce contează? Ce expresie mai e şi asta? N-aţi
e
la
înţeles că aici e vorba de o scrisoare cu valoare
declarată? SeVeDe! Crezi dumneata că mie îm
place să...? Îmi fac datoria...
ACTORUL: (tot calm) Chiar vă rog!
FUNCŢIONARUL: (mai enervat) Dar nu
pentru că mă rogi dumneata, ci fiindcă îmi cu-
nosc foarte bine atribuţiile cît şi instrucţiunile.
Şi, dacă vrei să ştii, sunt o groază. Însă toate
precise şi foarte raţionale... Dă-mi buletinul!
ACTORUL: (mirat) De unde?!
FUNCŢIONARUL: (uluit) N-ai buletin de
identitate?!
ACTORUL: Doar v-am spus că mi-am uitat
toate actele în casa părintească şi acum...
FUNCŢIONARUL: (scandalizat) Extraordi-
nar! Atunci eu de unde să ştiu cine îmi pretinde
să-i eliberez acest plic?
ACTORUL: (total nedumerit) Toate actele
mele sunt înăuntru...
FUNCŢIONARUL: N-am ce-ţi face, omule!
Fără buletin nu-ţi pot elibera SeVeDe-ul.
ACTORUL: (împăciuitor) Vă închipuiţi că
eu am două buletine de identitate? Unul de ui-
tat acasă, iar altul cu care să vin la Poştă ca să-l
ridic pe celălalt?
FUNCŢIONARUL: (dezamăgit) Vezi cum
provoci discuţii inutile? Pe urmă vă plîngeţi că
funcţionarii Poştei sunt aşa şi pe dincolo. (brusc,
ton ridicat) Omule, la Poştă sunt nişte legi mai
ceva ca la tribunal. Acolo poţi să-ţi angajezi un
avocat, ori aici avocaţii ar muri de foame. De
asta poţi fi sigur. Pînă şi nevastă-mea a priceput.
Că, la început, cînd ne-am luat, ea rîdea: “Nu
te mai da grande, că eşti un simplu funcţionar
la Poştă!” Dar cînd i-am arătat de cîte reguli şi
instrucţiuni trebuie să ţin eu seama... Şi nu pen-
tru că aş fi tipicar, ci fiindcă am familie. Familie
care, la rîndul ei, are o singură grijă: să ceară.
Dă-mi, dă-mi! Ori eu, dacă încalc aceste reguli,
zbor – fîl-fîl-fîl. Şi mă trezesc în stradă. Iar în
stradă ştii ce eşti? Un cartof stricat, de-l iau
măturătorii cu făraşul şi...
ACTORUL: (impresionat) Am înţeles...
FUNCŢIONARUL: (înfierbîntat) Nu te cred,
domnule! Că n-ai cum să pricepi în adîncime.
Dumneata eşti actor, care va să zică, o raritate.
Că, cîţi actori are Romînia? O mie, două. În
vreme ce funcţionari ca mine sunt un milion.
Zbor eu de aici, nici nu mi s-a răcit bine scau-
nul, că s-a şi aşezat altul cu fundul pe el... Dacă
mor eu, Poşta merge mai departe. Pe cînd, dacă
o mierleşti matale, se închide teatrul pentru cî-
teva zile...
ACTORUL: Ei, nici chiar aşa...
FUNCŢIONARUL: Ai văzut dumneata steag
în bernă la intrarea vreunui oficiu poştal? În
schimb, la teatru se acoperă faţada cu pînză
neagră... Dă-mi, te rog, buletinul!
ACTORUL: (rugător, disperat) Domnule,
dar v-am explicat că...
FUNCŢIONARUL: (publicului, scîncind) De
dimineaţă am bănuit că o să mi se întîmple aşa.
Cînd să ies din casă, m-am împiedicat de prag.
(bate, înciudat, cu pumnii în masă) De ce în tura
mea?
DIRIGINTELE: (intrînd) Alo, ce se întîmplă
aici? Cum de vă permiteţi, într-o instituţie
publică, să...?
FUNCŢIONARUL: (răsuflînd greu) Dom-
nule diriginte, permiteţi-mi să vă explic: Dînsul
are de ridicat un SeVeDe, în care îi sunt actele
de identitate...
DIRIGINTELE: Aoleo!
FUNCŢIONARUL: Toate actele.
DIRIGINTELE: Am priceput. (în şoaptă) Ce
fel de om e?
FUNCŢIONARUL: (idem) Cum e mai rău.
Ridică tonul, dar de acţionat nu... Înţelegeţi?...
Vorbiţi dumneavoastră cu el!
DIRIGINTELE: (Actorului) Domnule, e lim-
pede! Fără un act de identitate, trimiterea nu vi
se poate elibera. De ce nu le-aţi spus, celor care
v-au trimis plicul, să-l expedieze pe numele unei
rude?
ACTORUL: Rude? N-am rude aici...
DIRIGINTELE: Dar un prieten? Un prieten
măcar sper că aveţi, altfel încep să cred că...
ACTORUL: Dacă aş mai fi păţit aşa ceva,
sigur, aş fi ştiut cum să procedez. Fiţi, vă rog,
înţelegători şi...
DIRIGINTELE: Domnule, pe o rază de cinci
kilometri pătraţi în jur n-o să găsiţi nişte oameni
mai înţelegători decît noi...
FUNCŢIONARUL: M-am străduit cît am
putut, domnule diriginte! L-am repezit, l-am tu-
tuit, l-am luat chiar şi peste picior. Capul i l-am
împuiat cu tot felul de prostii de-ale Poştei, dar
dacă nu se înfurie eu... Nu mai ştiu cum să pro-
cedez.
DIRIGINTELE: Chiar, domnule! Ce motiv
aveţi să fiţi aşa de calm? Sunteţi fericit că nu vi
se dau actele?
ACTORUL: Asta-i bună!
DIRIGINTELE: Atunci de ce nu vă ieşiţi din
fire? Vă e teamă că vi se măreşte pulsul, că vă
de Constantin TURTURICĂ
creşte adrenalina din sînge? Făceţi-mă şi pe
mine să pricep, cum de puteţi rămîne aşa de
calm!
ACTORUL: (uluit) Pe cuvîntul meu de ono-
are dacă înţeleg despre ce vorbiţi!
DIRIGINTELE: (îl ia pe după umeri şi îl
răsuceşte cu spatele la Funcţionar) Dar ce-i atît
de greu de priceput? Dacă aş sta de vorbă cu
unul de la coada vacii, aş mai înţelege de ce nu
reacţionează. Dar dumneavoastră sunteţi un in-
telectual. Oţi fi fost şi peste hotare...
ACTORUL: Numai la Ulan Bator.
DIRIGINTELE: Bună şi Mongolia! (şoptit)
Sunt actele dumneavoastră, iar funcţionarul de
colo nu vrea să vi le elibereze...
ACTORUL: (scîncind) Nu pot să-l forţez!
DIRIGINTELE: Dar harşt aţi putea să faceţi!
ACTORUL: (disperat) Pe ce să mă jur că nu
ştiu ce urmăriţi!
DIRIGINTELE: Atunci voi fi şi mai scurt!
FUNCŢIONARUL: Mai scurt decît harşt nu
se poate!
DIRIGINTELE: Taci tu! (drăceşte, Actoru-
lui) Dumneavoastră, din cîte am înţeles, sunteţi
actor. Ştiţi să vă înfuriaţi?
ACRORUL: Cînd rolul mi-o cere...
DIRIGINTELE: Lasă rolul!... Pentru un
artist, treaba asta e o joacă!... Deci, cînd el,
salariatul nostru, o să vă fluture plicul pe sub
nas, cerîndu-vă buletinul, dumneavoastră,
fulgerător, întindeţi iute mîna şi... harşt! Acum
aţi priceput?
ACTORUL: Vreţi să spuneţi că...?!
DIRIGINTELE: Sigur că da!
ACTORUL: Dar încalc Legea. Ori eu mă tem
îngrozitor să intru în conflict cu autorităţile. De
două ori era s-o păţesc urît de tot, deşi greşisem
fără intenţie...
DIRIGINTELE: (pe pragul de a-şi pierde
răbdarea) Domnule dragă, fii atent! O lege are
două părţi – Litera şi Spiritul. Aceste două el-
emenete....
ACTORUL: (nefericit) Iar nu înţeleg ce
urmăriţi...
DIRIGINTELE: Răbdare, că-ţi explic! Eu
fur un sac cu grîu...
FUNCŢIONARUL: (cu nasul în hîrtii) Data
trecută aţi zis de mazăre!
DIRIGINTELE: Taci tu! (Actorului) Ce
spune Litera legii? Am furat, trebuie să merg
la zdup. Dar în clipa asta intervine Spiritul le-
gii: Stop!... Spiritul ăsta este distins, elevat, cu
altă concepţie despre lume. El întreabă: De
ce-a furat sacul cu grîu acest cetăţean? “Să-mi
hrănesc copilaşii!” strig eu. Da? se miră Spiri-
tul. Atunci se schimbă calimera. Nu poţi băga la
puşcărie un om care şi-a pătat cinstea, ca să-şi
salveze familia de la moarte prin inaniţie. Şi-mi
dă drumul.
FUNCŢIONARUL: Dar în cazul în care aţi fi
furat sacul...
DIRIGINTELE: ... ca să fac spirt, basamac
sau bere, atunci da... Eşti condamnat cînd încal-
ci şi litera şi spiritul legii. Dumneavoastră unde
vă încadraţi?
ACTORUL: Nu ştiu ce să zic...
DIRIGINTELE: Păi, e limpede! I-aţi smuls
ăstuia de la ghişeu plicul din mînă, ca să reintraţi
în rîndul lumii. Fiindcă, se ştie, un om, fără actul
de identitate, e ca şi cum n-ar exista. Deci...
ACTORUL: (cu sufletul la gură) Deci?
DIRIGINTELE: Faceţi harşt! (Actorul se
îndreaptă spre ghişeu). Dar nu acum, aşteptaţi!...
Că, după harşt, imediat, trebuie să vă căiţi... În
schimbul indulgenţei lui, Spiritul legii îi cere
hoţului un singur lucru: Să fie ros de remuşcări.
Aşa că veţi spune: “Vai de mine, ce-am făcut?!”...
Sigur, nu exageraţi, adică nu mergeţi pînă la a
vă smulge părul din cap. Dar, oricum, spaima
să se vadă pe faţa dumneavoastră. “Mi-am pier-
dut minţile! veţi spune. Cum de-am îndrăznit eu
să sustrag un document al Poştei?!” În vremea
asta, salariatul nostru... El, adică!... se va ridica
fulgerător de la masa de scris şi va intra la mine
în birou, chiar fără să bată la uşă. Acolo, îmi
va relata cazul. Fiindcă, e limpede, întrucît aţi
încălcat Legea, aţi devenit un caz...
ACTORUL: (speriat) Iar dumneavoastră?
DIRIGINTELE:Voi analiza, aşa cum fac în-
totdeauna, chiar şi la mine acasă, după care voi
decide: Vă dau sau nu pe mîna Poliţiei...
ACTORUL: Poliţie?! Aţi zis poliţie?! Atunci...
DIRIGINTELE: Staţi, nu vă speriaţi! Am
eu grijă să nu... Cînd salariatul nostru... Adică,
el!... va reveni la masa lui de scris... Sigur, mult
mai potolit... El a raportat, şi-a făcut datoria!...
îi veţi spune, cu glas tremurat: “Vă rog să-mi
iertaţi gestul necugetat, poftim buletinul!” Pen-
tru că, între timp, aţi desfăcut plicul, v-aţi luat
actele... E chiar aşa de complicat ce vă cerem?
Pentru dumneavoastră, ca artist, e floare la ure-
che...
ACTORUL: (din nou îngrijorat) N-ar fi mai
bine să-mi scrieţi replicile?
DIRIGINTELE: (mustrător) Mai mare
ruşinea!
ACTORUL: Atunci o să încerc...
DIRIGINTELE: Dar nu acum! După ce plec,
fiindcă eu, despre această infracţiune trebuie să
aflu doar în final. Acum fiţi atent cum procedaţi:
Vă enervaţi crescendo, iar cuvintele să le rostiţi
cît mai clar. Vă e limpede?
ACTORUL: (umezindu-şi buzele) Da!
DIRIGINTELE: Atunci e în regulă! (se
depărtează, dar revine) Încă ceva: În timpul
certei, nu faceţi nici o clipă aluzie la ce-am vor-
bit noi doi... Succes! (iese).
FUNCŢIONARUL: (după ce-şi drege glasul)
Reluăm! Deci, ce aveţi de ridicat de la noi?
ACTORUL: Totuşi, nişte replici scrise...
FUNCŢIONARUL: Să ştiţi că-mi schimb
părerea despre dumneavoastră...
ACTORUL: Da, bine, fie... Eu am de ridicat
de aici ooooo...
FUNCŢIONARUL: Veniţi mai aproape! Şi
curaj! (şoptindu-i) O scrisoare cu valoare de-
cla-ra-tă...
ACTORUL: Da, da, oooo...
FUNCŢIONARUL: (în şoaptă) Nu fiţi cris-
pat! (tare) Buletinul dumneavoastră, vă rog!
ACTORUL: (fîstîcit) Dar n-am buletinul...
FUNCŢIONARUL: Cuuuum?! Dar cîţi ani
ai, băieţaş, de nu ţi-au dat buletin?!
ACTORUL: (năuc) Poftiiim?! Replica asta
n-a fost prevăzută...
FUNCŢIONARUL: (scrîşnit) Improvizează,
omule, improvizează! Doar eşti artist! Ori,
artiştii şi politicienii se prefac al dracului de
bine...
ACTORUL: (disperat) Dar nu poooot!
FUNCŢIONARUL: Cum, adică, nu poţi?! Nu
se există! Aici vin fel de fel de indivizi, unii chiar
analfabeţi, care mint, se prefac, încearcă să te
ducă de nas, iar dumneata, om cu facultate, să
nu poţi să improvizezi nişte replici de amatori?!
ACTORUL: Da, nu pot! Fără text scris şi
aprobat, nu pot. Zeci de ani mi s-a interzis să
improvizez, să mă abat cu un cuvînt măcar de la
textul aprobat...
FUNCŢIONARUL: Dar acum ai voie.
ACTORUL: Teoretic, da, dar practic... Mi
s-a luat curajul, încrederea în mine... Mai bine
returnaţi plicul la Craiova şi mă duc eu cu tren-
ul, să-mi iau actele...
FUNCŢIONARUL: Stai, domnule! Cum să
baţi atîta drum de pomană?! Improvizeasă cî-
teva vorbe...
ACTORUL: Prea tîrziu!... Vă salut!
În timp ce Actorul se îndreaptă spre uşă, iar
Funcţionarul priveşte, înduioşat, în urma lui,
apare Dirigintele, întrebîndu-şi subalternul:
DIRIGINTELE: Ce faci?! Nu trebuia să vii
la mine să... ? (se trînteşte uşa de la intrare) A
plecat? De ce-a plecat? S-a rezolvat? A îndrăznit
să facă harşt?
FUNCŢIONARUL: Nu, că nu e în stare să
improvizeze...
DIRIGINTELE: Extraordinar! (nostalgic)
Unde sunt, domnule, artiştii de altădată?
-sfîrşit-

TRANSLATORUL
Directorul Grădinii zoologice – cu spătarul scaunului rezemat de
perete - îşi unge mîinile cu o cremă, apoi le miroase, după care
mai pune nişte pastă din tub... Uşa se deschide brusc şi intră
Translatorul:
TRANSLATORUL: Să trăieşti, domnule director!...
Că eşti director, nu? Factor de decizie, da? Ordonator de credite,
nu? Altfel n-avem ce discuta.
DIRECTORUL: (fluturîndu-şi palmele) Cine eşti dum-
neata?
TRANSLATORUL: Translatorul.
DIRECTORUL: (surprins) Translator?! Ce fel de
translator?
TRANSLATORUL: O să-ţi explic...
DIRECTORUL: Ia loc!
TRANSLATORUL: Nu, nu! (umblînd prin încăpere)
Eu nu m-am mai aşezat pe un scaun dinainte de majorat.
DIRECTORUL: (cercetându-şi mâinile) Nici când
mergi în tren?
TRANSLATORUL: Eu mă deplasez numai pe
bicicletă. Demult spun că viitorul este al acestui modest vehicul
şi, uite, că i-a venit vremea. Pe mine nu m-a afectat niciodată
criza benzinei…
DIRECTORUL: (aducându-şi scaunul la poziţia
normală) Bun, lasă chestiile astea, că nu pentru ele ai venit aici…
Ce pofteşti?
TRANSLATORUL: Rostul meu pe această lume este
să umblu pe coclauri, să cercetez, să ascult, să trag concluzii...
(dă să se aşeze, dar sare ca ars) În această calitate am venit azi la
grădina dumitale zoologică. Înainte însă de a-ţi intra în cabinet,
am stat de vorbă cu cîteva animale...
DIRECTORUL: (surprins) Poftim?!
TRANSLAORUL: ... printre care vulpea, cerbul,
iepurele şi leul... Leul mi s-a părut cel mai pornit împotriva du-
mitale...
DIRECTORUL: (şi mai nedumerit) Cum, adică, ai vor-
bit cu nişte animale?!
TRANSLATORUL: (continuând, fără să-l ia în seamă)
Toţi mi-au spus: N-avem aer! N-avem spaţiu pentru mişcare! În-
tr-un cuvînt, ne sufocăm aici, iar directorul nostru nu întreprinde
nimic ca să...
DIRECTORUL: Vrei să spui că le cunoşti graiul?!
TRANSLATORUL: Evident! Descifrarea limbaju-
lui necuvîntătoarelor... A aşa ziselor necuvîntătoare, fiindcă ele
comunică între ele şi încă foarte intens!... Descifrarea asta, deci,
a fost pasiunea mea de mic... Primul care mi-a atras atenţia a fost
cocoşul bunicilor. De-abia se crăpa de ziuă şi el cucuriga: Cucu-
rigoooo!... Un o alungit!... “Ce zice, tataie” l-am întrebat pe bu-
nicul. “Că să te scoli!” mi-a răspuns... Ce pretenţii puteam să am
de la el? Patru clase primare, nici o ieşire peste graniţă... Eu, în
schimb, am fost cuprins de o curiozitate bolnăvicioasă: Ce spune,
domnule, orătania aia? mă întrebam. Că, era limpede, transmitea
ceva cuiva. Şi m-am pus pe pîndit. Dar pîndă, nu glumă! N-am
mai dormit, n-am mai mîncat – în perioada aia am slăbit îngro-
zitor! – ca să pot traduce în limbaj uman semnalele crestatului
ăluia. Prima descoperire a fost că înaripatul ăsta cucurigeşte şi la
miezul nopţii. E aşa zisul prim cîntat. El e deosebit de toate cele-
lalte. Porneşte de jos, adică din gît, şi urcă-urcă, apoi face un arc
de boltă, după care coboară iute, întocmai ca o stea căzătoare ce
dispare la orizont. Ei bine, cîntatul ăsta este de liniştire: Sailent -
în engleză, silance – în franceză, spakoino – în ruseşte... Literar,
cucurigatul de la miezul nopţii se traduce prin: Dormiţi liniştiţi,
totul e în regulă!
DIRECTORUL: Mă rog, mă rog!
TRANSLATORUL: (trage aer în piept, după care
continuă) Cînd m-am lămurit cu cocoşul, am trecut la nevastă-
sa, adică la cloşcă...
DIRECTORUL: Asta ce zice?
TRANSLATORUL: Eram sigur că o să vă captiveze
tema! Cînd găina mamă spune clo, clo, clo, în sunete egale, ea le
zice puilor: Cătaţi aici, scurmaţi aici!... În franceză – şerşe isi, în
engleză... Se subînţelege, că e rost de mîncare! Cînd însă strigă
clo, clo, clooooo, lungind bine ultima silabă, ea spune: Gata, co-
pii!... În engleză – redi, cildren, în franceză... Adică, s-a înserat,
e vremea să vă odihniţi. Şi puii îi intră sub apripi...
DIRECTORUL: Cred că m-am lămurit...
TRANSLATORUL: Ba nu, ba nu! Deşi interesat, nu
păreţi prea convins. Ori eu nu vreau să aveţi nici un dubiu asu-
pra competenţei mele. Mai cu seamă că de-abia acum începe
adevărata mea luptă pentru descifrarea graiului animalelor de
talie mare... Că ce, găina e animal?
DIRECTORUL: Bine, continuă!
TRANSLATORUL: Încheind capitolul păsărilor do-
mestice, am trecut la animalele sălbatice. Intrînd în pădure,
primul sunet auzit a fost urletul lupului... Al lupilor, mai bine
zis, fiindcă nu imediat, dar destul de repede – asta trebuie să
precizez – mi-am dat seama că am de-a face cu două soiuri de
lupi: Unii dinainte de retragerea aureliană, iar alţii veniţi după
plecarea romanilor... Am impresia că ultimii au stat la graniţă, cu
ochii sticlindu-le la teritoriul ţării noastre, gata de invazie... Cum
fac cam toţi, de secole!
DIRECTORUL: Dar cum ţi-ai dat seama că sunt
diferiţi?
TRANSLATORUL: După urlet. Primii, băştinaşii dacă
mă pot exprima astfel, răi şi foarte bănuitori, fiindcă aşa au fost
străbunii lor, scot mai întîi un sunet ca de goarnă ruginită, dar
înfiorător de lugubru - Hau-hauuuu, cu accent pe ultima silabă. În
el dăinuie încă frica de soldaţii romani, bine înarmaţi şi protejaţi
de armuri.
DIRECTORUL: Dar care, acum, înseamnă ce?
TRANSLATORUL: Chemare la luptă: Veniţi încoace...
În engleză – cam hieă, în franceză – veni coa, în rusă...
DIRECTORUL: De ce să vină?
TRANSLATORUL: Că la orizont a apărut un pericol.
De pildă, o altă haită, care vrea să le încalce teritoriul.
DIRECTORUL: În timp ce invadatorii cum spun?
TRANSLATORUL: La ăştia, semnalul este emis
mult mai relaxat, ceea ce înseamnă că şeful haitei îi consideră
pe băştinaşi mai puţin periculoşi, dacă nu cumva chiar o pradă
uşoară. Scot un – hau-hau-hau! – tărăgănat, aproape plictisit. DIRECTORUL: În libertate o să le calce maşinile,
DIRECTORUL: Mai ai vreun caz de prezentat?
TRANSLATORUL: Oho!
DIRECTORUL: Că am şi eu să-ţi zic ceva...
TRANSLATORUL: Da?! Sigur, termin imediat.
Mistreţul. La el, grohî-grohî, cu acest î intervocalic accentuat,
seamănă cu o tuse de astmatic şi se traduce prin: Ah, inima! În
engleză hart, în franceză coeur, în rusă serdţe... Iar groha-groha,
a scroafei gestante, înseamnă: Nasc!
DIRECTORUL: Animalele din grădina mea zoologică
ce ţi-au spus? TRANSLATORUL: Sunt foarte supărate pe
dumneata. Cică, se sufocă. Cu excepţia iepurelui, toţi se plîng că
le-ai răpit dreptul de a-şi cîştiga cinstit existenţa.
DIRECTORUL: Nu pricep!
TRANSLATORUL: Dar e simplu: Acela de a se lupta
între ei. Vulpea se tăvălea pe jos şi schelălăia: Mi-e dor de un
atac la un coteţ plin cu zburătoare...
DIRECTORUL: (sare, brusc, în picioare, strigînd fu-
rios) Ascultă, mă individule! Cine ţi-a spus ţie că eu sunt idiot?
TRANSLATORUL: (surprins şi nu prea) Nimeni.
DIRECTORUL: Căruia poţi să-i îndrugi verzi şi us-
cate?
TRANSLATORUL: Tot nimeni. Altceva mi s-a spus
despre dumneata.
DIRECTORUL: Că?
TRANSLATORUL: În afară de faptul că eşti dat dracu-
lui de priceput în medicina veterinară, laureat al...
DIRECTORUL: Lasă vrăjeala! Ce ţi s-a mai zis?
TRANSLATORUL: (cu voce scăzută, persuasivă) Că
eşti un om de înţeles.
DIRECTORUL: (bănuitor) De la cine ai informaţia
asta?
TRANSLATORUL: (şoptit) Iorgu de la Parlament. Sau
13
Septembrie
2010
de Constantin TURTURICĂ
TEATRU SCURT
nu-i adevărat?
DIRECTORUL: (reaşezîndu-se) Depinde! Spune-mi
de ce-ai venit?
TRANSLATORUL: Să-ţi propun o afacere.
DIRECTORUL: Sssst! Ai zis afacere?!... Desfă-te ime-
diat la piept. (celălalt vrea să protesteze) Nu discuta1
(Translatorul îşi deschide nasturii cămăşii, directorul îi
cercetează pieptul) Acum dezveleşte-te la burtă...
TRANSLATORUL: (scoţându-şi cămaşa din panta-
loni) M-am prins – cauţi microfoane. N-am, domnule, că eu nu
umblu cu prostii... Vrei să-mi las şi pantalonii în vine?
DIRECTORUL: Nu-i nevoie, deşi...
TRANSLATORUL: Mă descing sau nu?
DIRECTORUL: Spune ce-mi propui. Dar voce joasă şi
urechea la pândă... Aud?
TRANSLATORUL: (conspirativ) Înainte de toate, tre-
buie să depui un memoriu la guvern... Ţi-l fac eu, tu doar să-l
semnezi!... în care arăţi că, în captivitate, animale voastre dau
semne evidente de degenerare – le cade părul, dantura le e pe
ducă, li s-a înceţoşat privirea, atenţia le-a scăzut într-un mod
îngrijorător etîcî, etîcî. Concluzia? Trebuie să li se redea liber-
tatea.
braconierii le vor da la cap...
TRANSLATORUL: Pardon! Nu e vorba de o libertate
totală, tocmai pentru a le proteja. De curînd mi-au fost retro-
cedate 25 de hectare, moştenite de la părinţi. E un teren semi-
mlăştinos, dar cu arbuşti, cu stuf, papură şi alte alea. Îl îngrădim
cu plasă metalică şi... N-au decât să se plimbe, să se pîndească,
să se atace... Care scapă, scapă, care nu înseamnă că nu sunt
demne de a se mai prăsi.
DIRECTORUL: Ne întoarcem, cum ar veni, la selecţia
naturală?
TRANSLATORUL: Exact!
DIRECTORUL: Şi cu terenul de aici ce se va întîmpla?
TRANSLATORUL: Îl schimbăm cu al meu, că se
obişnuieşte. Dai un lot din Bărăgan şi iei aceeaşi suprafaţă în
coasta oraşului.
DIRECTORUL: Bine, dar locul ăsta are o valoare
uriaşă, faţă de al tău?
TRANSLATORUL: Păi, ăsta e chichirezul! După ce
intru în posesia lui, îl vînd şi împărţim banii.
DIRECTORUL: Hopaaa! (din nou bănuitor) Cine zici
că te-a trimis la mine? TRANSLATORUL: Iorgu de la
Parlament... Eşti de acord?
DIRECTORUL: Cum dracu să nu fiu?! Atîta bănet!
TRANSLATORUL: (scoate o hîrtie) Atunci înaintează
memoriul la guvern.
DIRECTORUL: (luînd coala) Oac-oac!
TRANSLATORUL: (surprins) Ce înseamnă asta?
DIRECTORUL: (rîzînd) Ziceai că ştii graiul ani-
malelor... Oac-oac înseamnă că are balta peşte şi-i păcat să nu
profităm!
sfîrşit
e
la
14 ÎNSEMNĂTATEA MONARHIEI PENTRU ROMÂNIA ŞI
IMAGINEA MONARHIEI ÎN ROMÂNIA
Septembie
2010
POST-DECEMBRISTĂ
- continuare din numărul trecut -
ISTORIE

Revenirea la Democraţie a României în

EXILUL FAMILIEI REGALE anul 1990 a permis reînfiinţarea vechilor par-
1948-1992 tide politice interzise şi dispărute de pe scena
politică a României în urmă cu aproape 50

ACTUL DE ABDICARE A REGELUI MIHAI I 30 DECEMBRIE 1947)
Exilul regelui Mihai I şi a reginei Ana va
dura peste 5 decenii. Pânã la sfârşitul anu-
lui 1948 ei locuiesc la Villa Sparta lângã
Florenţa, locuinţa reginei mamã Elena, iar
din anul 1949 la Laussane.
Familia se va stabili în Anglia unde va lo-
cui 6 ani pânã în 1956. Pentru a-şi câştiga
existenţa au înfiinţat o fermã de pui, şi-
au construit un mic atelier de tâmplãrie,
rãmânâd toatã viaţa ataşaţi de naturã. În anul
1959 regele a înfiinţat o companie de elec-
tronicã, compania a funcţionat bine pânã în
1964. Majestatea sa a urmat de aemenea cu-
suri de Broker la Bursa din Wall Street.
Regina Mamă Elena se stinge din viaţă
în 1982, la Florenţa, departe de meleagurile
e
la
de ani. Astfel la campania electorală din anul
1990 s-au înscris în cursa pentru alegerile
prezidenţiale peste 71 de partide .
Astfel la campania electorală din anul
1990 s-au înscris în cursa pentru alegerile
prezidenţiale peste 71 de partide .
PUNR, PMR, PSD, PD au fost câteva
dintre partidele politice din anii ’90 care
s-au opus vehement revenirii şi instaurării
Monarhiei în România.
Partidele istorice P.N.Ţ.C.D.(condus de
Corneliu Coposu şi Ion Raţiu ) şi P.N.L.
(condus de Radu Câmpeanu) – numai două
din partidele politice româneşti care au fost
pentru pentru Instaurarea Monarhiei spri-
jinind diferite publicaţii din presa scrisă.
Ideea reinstaurării monarhiei prinde re-
Mare, aterizează Regele Mihai. Doi ani la simbolică, în absenţa aprobării Parlamentu-
rând, guvernanţii s-au temut să-l primeasca lui, în comparaţie cu Legea vechiului Statut
în ţară şi l-au întors din drum. Acum primeşte din 1884, pe care încearcă să îl înlocuiască,
undă verde. act prin care a desemnat-o pe principesa Mar-
Urcaţi prin pomi sau pe schele, sperând în- gareta drept moştenitoare a tronului cu titlu-
tr-o schimbare, aproape 1 milion de români, rile de Principesa Moştenitoare a României
după cum spuneau ziarele vremii, au ieşit în şi de Custode al Coroanei României. Cu
stradă să-şi întâmpine regele. aceeaşi ocazie, Mihai a cerut parlamentului
Spiritul Revoluţiei încă mai pâlpâia, iar oa- ca, în cazul în care naţiunea română şi par-
menilor nu le trebuia mult sa umple imediat lamentul României vor considera potrivită
străzile. restaurarea monarhiei, să renunţe la aplicarea
Popularitatea regelui a îngrijorat guvernul legii salice de succesiune.
preşedintelui Ion Iliescu, regelui interzicân-
du-se accesul în România pentru următorii
cinci ani.
În 1997, după înfrângerea electorală a lui
Ion Iliescu de către preşedintele Emil Con-
stantinescu, România i-a reactivat regelui
Mihai cetăţenia română şi i-a permis să îşi
reviziteze propria ţară.
Locuieşte actualmente preponderent în
Elveţia la Aubonne şi în perioade mai scurte Czinka OVIDIU
în România, fie la castelul său de la Săvârşin
din judeţul Arad, fie la palatul Elisabeta din
Bucureşti, pus la dispoziţia sa prin decizie
parlamentară.
La 30 decembrie 2007, într-o ceremonie
privată, Mihai a promulgat noul statut al
casei regale, intitulat Normele fundamen-
tale ale Familiei Regale a României, un act
nedemocratic, cu însemnatate eminamente

româneşti pe care le-a iubit atât de mult .
Propaganda Comunistă în peste 40 de ani
de existenţă a reuşit să şteargă din memoria
românilor Instituţi Monarhică. La început
cu cenzurarea multor publicaţii referitoare
la existenţa Monarhiei inclusiv retragerea
cetăţeniei române a Majestăţii Sale Regele
Mihai.
În mod firesc căderea regimului comunist
în anul 1989 în România respectiv anularea
tuturor restricţiilor impuse de aceştia au gen-
erat o dezbatere în legătură cu reinstaurarea
Instituţiei Monarhice în România după anul
1989.
pede rădăcini şi opozanţii lui Ion Iliescu văd
în Regele Mihai o soluţie pentru România.
Fostul monarh încearcă să revină în ţară de
Paşte 1990, însă e întors din drum de pe aero-
portul Otopeni, deşi avea viză.
Noua putere consideră că Regele Mihai
ar putea destabiliza ţara şi ar putea afecta
siguranţa naţională.
Refuzul de a-l primi pe Rege radicalizează
cele două tabere în care s-a împărţit Româ-
nia (o parte pentru reinstaurarea Monarhiei
şi cealaltă pentru politica ,,democrată’’a lui
Ion Iliescu). REGELE MIHAI ŞI REGINA ANA 1992 –REVENIREA ÎN ŢARĂ)
Pe acelaşi aeroport Otopeni, în Săptămâna

Viorel
SÂMPETREAN
Magul
Împădurit în nostalgie
urcă sălbatec din pământ
prin lespezile aurii,
în rana minunilor care mai sunt.
Hotarnic mag pietrificat
(al uneltirilor din firi)
răzbate-n arcul ziditor
şi-n crucea limpedei priviri:
acolo încearcă miezul razei,
sâmburu-i plin, cel de folos.
cât otrava zăgăzuită-n măciulia mătrăgunii,
- Dar cum? Ar fi ceva să-i spargă
făptura-i calmă, vindecată,
înzăpezită-n nor senin,
ori foşnetu-i ca un venin ?
din ochiul broscuţei verzi, de baltă stătută.
- Tu ştii cuibare înnoptate
prin viţe străpezite-n porţi,
asemenea recilor planeţi
în praporul râvnind coline?
Olimpian ce încă zbate
mormânt lichid al celor morţi,
privind prin plasa fulgerării
ce lama pare să o încline.
II
Eu rareori îl văd.
El urcă fără oprelişti.
El răsuceşte lespezi,
ţăruşii-i dă deoparte
de parcă ar vrea
să-şi caute- un martor în mortar.
- Ce-i doar? Căci n-are chip de om:
cu-n arc în braţu-i ciung
şi vipere în alt, ca într-o salbă.
- Dar cum? Ar fi ceva să-i spargă
făptura-i care trece drept nălucă
prin somnul celora trecuţi prin munţi
şi tăvăliţi prin cuşti,
şi aruncaţi pe sub Aiud-uri,
din Cărpeniş, Tărlung spre Poarta Albă ?
(- Priveşte doar nucleele-n rugina
făr’de minuni ce-au fost ca ieri.
Nu-i greu să le-ocroteşti:
în lutul din fereastră
sunt ţeste mici de aştri,
cum ouăle de guguştiuci).
III
Împădurit în nostalgie,
ne-atins de schije- tulburare,
tu arzi statornic în rotirea
cadranelor solare, rare,
călăuzind în murmurare
reci constelaţii ce pătrund
în pui de raze călătoare,
şi-n rădăcine mişcătoare:
imagini vii, cutremurate
în apa unicului prund.
Magul în deal, cu ordine scăzute:
Un arc? Ori umbra braţului său ciung?
Repede observaţiune
(în loc de epistolă)
Vin orarele piezişe peste sevele vieţii
tot mai ostenite. Şi pribegite. Necum updatate
şi schimonosite.
Să vină!
Dar cu vână!
Lipsite de vină şi înstrăinate
în cascada care miroase
a cerneală de (pră)silă.
Ce-am ‘cercat, de am fost la un pas
de a fi împuşcat?
Ce-am ocrotit decât
vrejurile sufletului încercat?
Şi ce-am cercetat,
şi ce-am înstrăinat
din ţinutul România tot mai îndepărtat?
Nici o câtime,
fie-le numele lepădat!
Nici cât spaima de sub(t) burta şoricelului
adăpostit în răcoare de ferigi.
Sau cât roua sub copita cerbului,
cât spasmul mineralizat în colţul
unic al mistreţului,
cât unda de şoc transmisă
Cât verzeala acesteia
printre coloniile de alge
care poartă în genă cianuri aruncate
în derâdere
şi în nepăsare
şi în sunete nearticulate
de nici o vietate ori stea mişcătoare.
Nici cât picătura de sânge
prelinsă din ochiul cotropit de lăncile
furnicilor roşii,
Cât bobul rumegat de şobolan
în cufărul cu versuri părăsite,
cotropite de mierea păianjenului,
ori de lăcustele clonate din podolia,
din nistria, din old-orleans, din afgan,
din ural, din potomac şi din pandemia.
Oare ce să fi cercetat?
şi ce am înstrăinat
din ţinutul pe care l-am visat?
Fie!
Cu asupră legat şi de (ne)îndepărtat!
Doina
(variantă)
Patria nu-i maica mea,
nici levant, nici”limba mea”,
nu-i nici fagure de miere
nici cuţit scos din prăsele.
Nu-i muzeu de oale sparte
şi scrobite în album
de năimiţi în belle-arte
cum strigoi topiţi în fum.
Nu-i nici ţâţă de împrumut
nici vagin în alte haine
unde peştii în nămol
escremente rod în taine.
Nu-i pădure prinsă-n lesă
şi cărată spre apus
de lingăi cu barba-n tresă
şi organul într-un fus.
Nu-i o corcoduşă-damă,
nină, hellene ori sulfină,
cadă de spălat la rană
de păduchi şi adrenalină.
Nu-i de (s)muls şi nici a- toacă
de călugăriţi vamali
ce au burdihanul troacă
şi fitile la penali.
Ea respiră-n vis şi speră
‘n miliarde de celule
o trăire (pre)vederă
peste lumile granule.
Poetul de gardă:
15
George
STANCA Septembrie
2010
BUN DE TIPAR
Nordul
Magistrul mişca mâinile scoase din toga albă,
cu faldurile-n vânt,
soarele răsare de acolo şi arată unde e acolo;
vântul vine din acolo, spune magistrul şi arată unde e acolo,
... şi de acolo şi arată unde este acolo;
şi iarna de acolo şi arată de unde vine vântul de iarnă,
unde este acolo-ul lui.
Copiii scrijelesc pe tăbliţe şi iau notiţe, părinţii sunt la câmp,
ţăranul e pe câmp,
mama coase la „ghierghief”,
boii trag la jug de brazdă
de parcă ar întoarce pământul cu viscerele afară
râul susură o melotie languroasă, parcă de vreme roasă,
o melodie blangotită, a plânset şi a scâncet de nou născut.
Soarele străluceşte pe cer
mergând zilnic spre acelaşi apus în aceeaşi milenară plictiseală a
omenirii
adierea vântului de jos mângâie capetele genţianei,
mijlocul ierbii înalte,
gleznele copacilor,
peria tufelor pitice,
ici-colo măcieşul scoate colţii la zefir
ameninţându-l cu un rânjet
sălciile dau cu pletele de pământ
luna scârţie a rădaşcă, dă foşnete în lanul de grâu,
tulbură liniştea apelor dulci cu somnul peştilor de apă dulce
luna împarte liniştea nopţii în particule azurii
ca pulberea de pe matiile zeilor,
ca luminiţele din diadema zeiţelor
ca irizările din oglida heleşteului;
omul doarme cu femeia
copilul strânge la piept păpuşa din pănuşe,
magistrul stă noaptea de veghe la cer
cu vechea sa lunetă,
întins pe covorul de licheni şi muşchi ai muntelui sacru,
mâine dimineaţă coboară iar spre hecademosul din poiană
şi aşezat sub nuc murmură în baraba deasă profetică
nedumerirea care îl tot roade de nopţi sute de insomnii pline de grij:
Nordul, unde or fi pus zeii, Nordul ?
16 august 2010, Bocşa Sălaj
Tincuţa
HORONCEA-
BERNEVIC
Calea Lactee e casa mea
Calea Lactee e un loc din care privesc acolo mi-am lăsat dinţii de lapte,
cerul câteva lacrimi şterse pe furiş
mărul de la drum pădurea eu pot şi două trei bătăi de inimă mai aparte
oricând să ajung până acolo ca un scârţâit de uşă
nimeni nu mă întreabă unde plec de medicul spune că nu-i nicio problemă
acasă aş vrea uneori s-o împart
cât timp pielea mea are un tatuaj poate copiilor de la bloc, vrăbiilor
cu o iguană câteva stele să le ţină de urât
am dormit într-o frunză de măr trei sau ţie, mai ales ţie
e
la
luni atunci când mi-am tăiat degetul cu o
toamna m-a găsit acolo şi nu mi-a seceră
spus nimic şi ştiam cât te doare
în liniştea satului nimeni nu spune ţi-am dat o cariocă
nimic să nu-i spui mamei
picurii de lapte se împrăştie dimineaţa că inima îmi bătea în palmă
pe drum lumea era mică ca un glob de cristal
dacă nu-i linge nicio pisică se din care ţâşneau bule
transformă în stele nimeni nu voia să citească în el
de asta la bunicul cerul era plin viitorul
mai multe ca la oraş şi mai aurii e atâta linişte în podul bunicului ca
bunicul îmi spunea că erau suflete într-un fagure de miere
care dormeau din care fug amintiri
n-am înţeles limba pe care-o vorbea ca nişte albine uriaşe
decât mult mai târziu spre tâmpla lipită de aura somnoroasă
Calea Lactee e casa mea dintotdeauna a sfântului.
 Cyan Magenta Yelow Black

16
Septembie
2010
ARTIŞTI IEŞENI LA SIBIU
Aureolat încă de atmosfera anului 2008 când cu istoria evenimenţială şi transformă imaginea
GALERIA UAP

Sibiul a fost capitală culturală europeană, vechiul într-o lecţie de frumuseţe. Experienţa, de-acum
burg transilvan respiră prin porii tradiţiei şi di- vastă, îi permite să stabilească centrele de interes
mensiunii sale artistice. Vechea Piaţă Centrală optic şi să asigure ansamblurilor coerenţa unui vis
a oraşului, dominată de prezenţa Catedralei, a vesperal.
muzeului Brukenthal a buticurilor şi cafenelelor, Prezenţa celor trei artişti ieşeni la Sibiu a susci-
însufleţită de numeroşi turişti români şi străini, tat interesul firesc al celor care ştiu că, după Jean
dar şi de localnici ce-şi sorb tacticos cafeaua lasă L. Cosmovici, Mihai Cămăruţ, Constantin Ra-
impresia unui timp insensibil la seismele sociale dinschi sau regretatul Adrian Podoleanu, Eugen
autohtone. Dacă la asemenea atmosferă adăugăm Mircea este singurul care a preluat cu adevărat
şi spiritul artistic elevat al unor manifestări de tip responsabilitatea de a continua tradiţia acuarelei
animaţie urbană configurăm un mediu specific de ieşene, în acelaşi spirit remarcabil prin calitatea
vacanţă şi dolce farniente. introspecţiei şi a bucuriilor de a dialoga în inefabil
În asemenea context relaxat şi generator de cu tranzitoriul...
emulaţie spirituală, expoziţia trioului artistic Valentin CIUCĂ
format din Andra, Codrin şi Eugen Mircea a
devenit un punct de interes major pentru brea-
sla zugravilor de subţire, dar şi pentru iubitorii
autentici de artă precum şi pentru cei care trec de
obicei pragul modernelor galerii de artă. Aici, în
prezenţa lui Ion Tămâian, sticlar de renume mon-
dial, a lui Eugen Dornescu pictor format în me-
diul academic ieşean şi a altor confraţi de breaslă,
a unui public interesat între care am salutat-o pe
Olimpia Todoran, fostă directoare a celebrului
muzeu de artă, vernisajul s-a transformat într-un
veritabil elogiu la adresa şcolii ieşene de artă,
bine cunoscută în spaţiul transilvan.
Expoziţia de la Sibiu, vernisată iniţial la Gale-
riile Cupola din Iaşi, privită ca un eveniment de
familie, s-a transformat, prin calitatea discursu-
lui plastic şi anvergură culturală într-un verita-
bil eveniment de amplitudine naţională. Astfel,
Andra Mircea, mezina familiei, ne-a demonstrat,
încă odată, posibilităţile fotografiei de a comu-
nica în sensibil realitatea transfigurată prin ac-
cesul la misterul frumuseţii spaţiului imediat.
Subtilitatea selecţiei motivelor impuse de o re-
alitate mereu volatilă prin schimbările de lumină,
raporturile sugestive dintre planurile imaginii,
dramul de poezie şi de farmec al peisajelor reţin,
toate, atenţia şi invită la reflecţie. Caracterul sen-
sibil al autoarei, inteligenţa ei de a conferi clipei
substanţa veşniciei ne face să credem că avem a
CODRIN MIRCEA

face cu un spirit romantic atras de clar-obscur, de

trecerile rafinate de la primul plan la perspective
de profunzime. Ansamblul imaginilor selectate
impun o stare de reverie continuă unde începutul
şi sfârşitul devin noţiuni relative.
În ceea ce-l priveşte pe Codrin Mircea,
experienţele lui multiculturale confirmate prin
anii de exerciţiu practic şi de proiecte artistice
implementate inclusiv în domeniul amenajărilor
interioare şi al modei în Franţa, dar şi în Statele
Unite sau Dubai, certifică o disponibilitate plurală
în abordarea fără complexe a spaţiului vizual.
Calitatea principală a lucrărilor sale rezidă în ne-
voia unui sincronism intercultural unde spiritul
tânăr se vede motivat să afle soluţii cu un evident
apetit modern şi chiar postmodern. Lucrărlie lui
de grafică, expuse la Sibiu, valorifică un motiv
desprins parcă din universul Egiptului antic,
unde scrierea simbolică a formelor se bazează
pe plasticitatea semnelor ce permit o lectură în
cheie polisemantică. Ochiul zeului, de pildă, se
constituie ca sugestie a ochiului ce se motivează
prin privirea milenară asupra a toate câte sunt.
Ochiul veghează şi face din el fereastra sufletului
o poartă către iniţierea în misterele lumii. Ductul Dimineaţa în decembrie
suplu şi subtil, arcuirea rafinată a curbelor, punc-
tele de culoare animă spiritul şi invită la reflecţie. EUGEN MIRCEA
Subtilitatea traseelor grafice, racordurile din-
tre angular şi ovoidal asigură, compoziţional,
senzaţia unei mereu imprevizibile surprize op- Piaţa Turnului
tice. În totul, Codrin Mircea gândeşte atent ceea
ce face şi exprimă în regim polifonic realităţi pla-
sate dincolo de vizibil.
Experimentatul pictor şi, îndeosebi, notoriu
acuarelist, Eugen Mircea rămâne în bună măsură
consecvent cu lucrul în priză directă în vechile
oraşe-cetăţi din spaţiul medieval transilavan.
Sighişoara, de pildă, revine în atenţia artistu-
e
la

lui, cu acuitatea necesităţii de a intra cu fiecare

imagine în intimitatea fabuloasă a unor astfel
de eclatante motive. Sensibilitatea îl face să-şi
asume subiectivitatea percepţiei, dar şi obiectivi-
tatea unor perpetue elogii în raport cu arhitectu-
rile cuceritoare ale vechilor oraşe-cetăţi. Aninate
pe stânci milenare, astfel de construcţii au aerul
şi patina illo tempore a locurilor memorabile.
Spontan în execuţia grafică şi cuceritor în ex-
presia diafanităţii, Eugen Mircea este structural
un spirit reflexiv, unde meditaţia se traduce în
recuperări pe scara vastă a timpului ireversibil.
Privit ca un veritabil memorialist, impresiile lui
subiective se obiectivează în structura formelor
şi logica mereu personală a culorii. Pare un poet
al murilor unde timpul lasă urme de răboj, scrie
în transparenţa lichidă a materiei istorii paralele
Cyan Magenta Yelow Black

17
Septembrie
2010

GALERIA UAP
Accente

Dom

Echilibru ANDRA MIRCEA

Între cer şi pământ

Aşteptare
Linişte

Iarna medievală
e
la
Turn de cetate
18
Septembie
2010
CRITICĂ
Niciodată târziu a-l (re) cunoaşte pe celălalt,
poetul, prin cartea sa într-o primă ispită de auto-
portretizare ( antologia de autor „ Angel radios”)
– de astă dată numit George Stanca. Trimiterile
aluzive,- (sintagma din titlu, sau aluzia la romanul
Margueritei Yourcenier..., ba chiar şi numele edi-
turii (!) „ rapidist” – „ Giuleştino”, se vor motiva
cvasi- ironist prin discursul liric de fapt sorescian,
de fapt villonian, de fapt geo- dumitrescian, de
fapt – culmea ! – luciferist ( formula lui Ulici şi
apoi cea surescitat- urzicată a lui Marius Tupan)
– este o capcană pentru cetitorul post- decembrist
– treacă- meargă,- însă când prefaţatorul Ion Cris-
toiu îl cadoriseşte cu un text – înainte, cu orice,
în afară de o opinie serioasă, nu pot ignora câteva
marginalii fix la acest vip al jurnalisticii cras-
giuleşteniste !
Ion Cristoiu titrează aiurea ironist- bom-
bastic prefaţa „ George Stanca are ceva la cap”,
o face ieftin, neserios, pe dinafara organon-ului
critic al poeziei, ca şi a ...psihanalisticii „ zig- za-
gate”. O face cu manierist conotativ, vorbind de
cu totul altceva, - o face persiflant- flamboaiant,
o face gurist- manelistic. O face în deserviciul in-
clusiv personal şi – să fiu primit..- o face şâşcav,
iritat şi ardeiat, dacă vreţi, cu un text vorba lui „
cam rupt în fund”...fluturând propriile-i inhibiţii
faţă de actul scrierii lirice. Niciodată nu am citit
ceva mai vidat de intenţie ca pretinsul său „ certi-
ficat de garanţie” la un autor care aşteaptă ceva pe
e
la
măsura gestului antologator. După ce am repetat
lectura, am închis cartea şi am reluat-o abia seara,
când răcoarea a devenit ceva mai uman decât af-
rica zilei.
2.
Auto-ironistul Cristoiu, evenimenţial mai ales
când „ evenimentele dorm”, şi când obsesiile au
insomnii cioraniene , „ acum când „ femei ochio-
ase îndreaptă spre cumpărător, ca pe nişte revolv-
ere, pulpe nelinişitor de goale...” (citat I.C.) ...bate
cuie-n primele două pagini ale unei cărţi ce se
vrea cunoscute fără „ explicator”- unei cărţi care
eventual dă ştire despre un poet.
Ei bine, după ce vorbeşte despre orice
înafară de autorul- confrate jurnalist,- Ion Cristoiu
conchide, totuşi, vorba sa, „ năpraznic”,
George Stanca şi infernul
(nepierdut al) tandreţei
Simple- roze...la doar trei poeme
Villon, este un post- baladist ( culmea, are şi nu-
mele unui alt Stana, ce cultivase acelaşi umblet
prin „ infernul tandreţei”!) - înrudit pejorativ
zicând...Când SLAST-ismul cristoian făcea zig-
zaguri post- moderniste, paralele oarecum cu
alde Păunescu ( flăcărism) , Dinescu ( claunism
cu dinamith subversiv şi ulterioare „ bweţii cu
Marx), Sorescu ( NeaMărinism) ...etc- Georg
Stanca, opta pentru culuoarul Albatros ( aluziv
labişian - baudelarian!.„ Războinicul furtunii”
zvârlit între moluşte”....Mai anţărţ, între molii, cf.
unei tiribombe de „ cafenea” exaltate, oţărâte, prin
anii 90...Scriu astfel, mizând pe acei cetitori care „
ştiu prieteneşte de ce „ ...
Un pasaggio subiectiv
(Am cetit cele patru cărţi plus una... şi înţeleg
la rece ( ...), că George Stanca. Oricât s-ar situa
referenţial în boema post- Crailor Curţii Vechi- nu
poate fi contaminat de cei cu voci mai îngroşate,
nici de cei subtil- perfizi sentenţioşi „ maeştri”
din jur; prin aceea că erosul sublimează în estetic
şi agonicul thanatic nu eşuează în orgasmele din
care – colateral psihotic- buşniră aMuşinând (...)
subculturile porno-lirismului, nietszche pârloaga
troznetelor rebele, ca delir de suprafaţă, mimes al
Abisalului, ce uzurpă acum o literatură în fond...
paideumatică- milenară !). Cum s-a spus şi mereu
se uită, nu ai ce începe în poezie, dacă nu eşti
psiholog. George Stanca este. Dacă o dominantă
epigonică a liricii giu-giuleştene (...), o vedem nu
în „ angelicii radioşi” ori văcăreşti, nice în experi-
mentismele induse alogenic.,,, este Geo Dumitres-
cu ( şi din care opinez că se trag Marin Sorescu,
A. E .Baconsky ( ultimul, Cadavre în vid), şi mulţi
alţii..., Stanca ştie că are lşibertatea de a trage cu
puşca, dar are nevoie şi de cercuri, remember „
nolli me tangere”...Numai că acolo, zona obscură
a post- sintezismului care ucide prin moravuri
pseudo- boematice, poeţii din poezie !!!, ..., de un
obsedant deceniu care durează de vreo 60 de ani,
se scrie cu piciorul...) .
4.
Să ne ştergem frunţile de pragul de sus al stării
necesare şi să intrăm în cartea „ maximei tandreţi”
cu „fălci înfricoşătoare „ ( aluzie la Cărtărescul
stanciene ...fie ea una rock! ( Există un metal-ism,
cel psihanalizat de alţii?) , zic, vorbeşte, despre
un subcurent poate cărtărescism, ori te miri ce
o eventual patologie a ....tandreţei, a poeziei-
transmodernism, în teribililul „triaj”de artere co-
poetului însuşi, în acel tembelism dîmbovicios
letarale de după 1990?)
care aduce în răbdătoarea- ne provincie ( restul
Cred că Stanca este în arealul psihedelic, prob-
ţării...) – bâzâzania de vuvuzele al Casei Scâncelii
abil indus de pasiunea sa pentru muzică, pentru
d’antan...
folk şi rock, aşadar el debutează printr-un truba-
Cu alte cuvinte, m-a oripilat „ antre-ul pretins
durism modern, amintind de sintagma „generaţiei
prefaţă şi ca să nu cad eu însumi în subiectivismul
în blugi” a cenaclului păunescian. Ars poetica
fără cauză al acestuia, iată la ce se rezumă Cristoiu
primului volum este poemul unui romantic elec-
ca „ judecată proprie” privitoare la poetul George
trizat de saund-ul unei interiorităţi rezonante
Stanca: „Da. Neîndoielnic George Stanca are
optzecist: „ şi dragostea mea creştea mai mult/
ceva la cap. Volumul său, „ Angel radios”, conţine
dinspre partea de nord/ venind odată cu marele
poezii de dragoste ! Cu dureroasa visare ( sirop,
crivăţ/ peste casa ta ca un seif îmbrăcat în zale” (
n!) în aşteptarea unei priviri neîmpărtăşite...Cu
preferam „ înzăuat”,n) „...
dureroase strângeri de mână virgine ( ?! pardon,
Simbolismul pune pecete stilistică: „ lada de
carivazîcă palma virgină?, voila subcorticale,
zestre” – seiful ferecat „ cu spini de roze”, se
cavernoase enunţuri...evenimenţial- zig- zagate!)
impregnează semantic de semnificat: „ în care te-
pe aleile de toamnă ale parcurilor....” etc. La atât
ai cuibărit spre a medita/ la apucăturile neruşinate
se rezumă anal-istul în textul scris, un text herma-
ale peştilor de abis”- e o „ cutie rezonantă „ a
frodit, niţel speriat, culmea, într-o zi de 13 iunie
vietăţii iubite, în care poetul răsuceşte cheiţa
1994..., musai datat.
plurisemantică...Aşadar Stanca are darul de a re-
3.
semnifica metaforic cuvântul- sunet- culoare de
(Îi cer scuze prietenului culocvial, confrate-
care vorbeşte Baudelaire. Erosul funciar al unui
lui George Stanca- aşadar cititorilor săi- şi mă
poet viguros, sublimează în acest stil ironic- scep-
scutur de tentaţia indusă de Cristoiu, de a arde-
tic, plasticizând ceea ce el defineşte un „ E.K.G”-
ia bulgăreşte ceea ce – a doua zi! – caut să aflu
dacă vreţi o radiografie a spectrului esoteric,
eu, cititorul poeziei altuia, eventual să primesc,
psihologic auto-referenţial. „ „păru-ţi electrizat/
eventual să resimt). Bucuria firească a cunoştinţei
risipea scurtcircuitte albastre/ ozonizând perna
directe a poetului- editorialist, îl numesc „ ade-
păcatului nostru/ făcându-ne/ să visăm „ ...” 999
verist”, mi-a ajuns, fie doar şi în cele două ceasuri
de salve în cinstea/ a g r e g a t u l u i”/ îsnscăunat
de „ discuţii”- la Hunedoara, pentru a răspunde
într-o tranşeee de zmeură/ ( de câmpie?n.)unde/
prin câteva consideraţii mai serioase... Stanca
fuma trabuce din petale de crin” ..
îşi selectează subiectiv, ok, piesele pe care le
Insist pe primul poem din care ni se anunţă (se
consideră concludente, deocamdată, din cărţile
enunţă), de fapt, un pragmatism ce esenţializează
anterioare : „ Tandreţe maximă” ( Albatros, 1981),
explicit ecoul manifestului postmodernist: Stanca
Poeme pernicioase, Eminescu, 1983) şi „xcursie
aparţine „ promoţiei 70”, însă anume şi a post-
cu liftul, 1981, Albatros).
modernismului ce avea să rămână suspendat
Numai titlurile şi ne ajung să deducem un prag-
odată cu demotivarea substanţială a sa, imediat
matism al autorului, auto- scrutător, structural, al
după căderea ...sistemului totalitar, recte a auto-
ceea ce aş numi „ reporterism” al radiografierii
cenzurii şi sintezismului care perversita exotic
zonelor subconştinte ale Erosului- în „ ecuaţia „
limbajele artelor.
cu Thanatosul. Aşadar un poet al culturii poetice,
4.
un poet care intuia conflictul dinamic revelato-
Această vocaţie- instinct intelginet al auto-
riu( sic, n) – al propriului adânc abisal. Atitudi-
scrutării, prefigurează evoluţia sa în exerciţiul „
nal, Stanca – pe care îl văd înrudit cu Francoise
iniţierii” , călătoriei itinerante” , pe trei dimensi-
uni : muzică- poezie- jurnalism.
Vizionarismul astfel spectral, oarecum afin
electiv şi graficienilor boemei giuleştene, se
vădeşte a fi premoniţial; cărţile autorului vor fi tot
atâtea pietre kilometrice- borne, de marcaj, ale „
poveştii personale”- discursului între eros şi tana-
thos, între „ extaz şi agonie”. Ca ecuaţie răsturnată.
Numai o lectură euristică, psihanalistică, poate fi
lămuritoare la George Stanca.
Iată-l în ipostaza sceptic- diogenică a dualis-
mului său, amintind vag de Nichita etapei de tre-
cere de la inhibiţia faţă de geniul lui Labiş, „spiri-
tul adâncului, „ la „ antimetafizica” necuvintelor
: „ Galben sufletul de toamnă/ delirăm şi delir,
doamnă” ( excelent joc parafrazând mantramica
invocaţie divinatorie din colind laic transilvan : „
lerui- delir”!)
Delir pseudo- metafizic. „ Negru şarpele de os/
şi călare şi pe jos/ roşu cerul de duşmani/ la anu’
şi la mulţi ani/ prin amurgul violet/ scos dintr-un
dosar secret”...
Onirismul dimovian, reminiscent, prinde al-
toi regresiv ....prin melos, în butucul îngropat al
paideumei ...ancestrale, ca să vezi suprarealism
desuet! „ Unde-s visurile mele” ? Rebeliunea lim-
bajului este desacralizatoare, se decompune Urâ-
tul baudelairean, urâtul de sine şi faţă de „ cititorul
făţarnic” – „ semenul meu, frate” ...Sub umbra de
spânzurătoare a fostei cenzuri, a „ memoriei do-
sarelor”, ţâşneşte un astfel de pamflet – distihial,
stihial, eliberator, catarsic adică.
Eros şi Psiche vor „ delira” dimpreună un amor
desuet, un infern al tandreţei, un „ înşirte mărgărite”
...” delirul ...controlat ( !) al rostirii în fond ba-
coviene: Stanca aude- ca toţi poeţii semeni lui, „
materia plângând”, dar şi nonmateria...râzând...
Verisifcaţia uşure,...contrapunctică, moare pe lima
ei în al treilea poem- cheie al primei cărţi, uşor
romanţios, cu duioasă naftalină în rufăria retro-
simbolismului : „ Acolo unde ninge cu polen de
crini/ ( motiv morfologic- morfic,n)...” păduri
cear fi putut să fie / şi niciodată nu voer fi” ( Lu-
cian Blaga) ...” zăpezile sunt galbene de ceară/
Iarna e-adâncă, are în gheaţă spini/ Crivăţul suflă
uneltind a vară/....Florile mor asfixiind pământul/
Miresma creşte larg în galaxii/ Planetele de sloi
şi-ascut cuvântul/ Polenizând cu crinii în vecii/
Acolo unde ninge cu polen....”(Acolo)...
Am ales primele trei poeme ca un eşantion
semnificativ în care intuim Întregul.
Vom parcurge sub bunul augur şi inspiraţia
alegerii volumul antologic, şi recentul volum
bilingv, cu versiune engleză a unei excelente
traducătoare, Murguraş Maria Petrescu- ( Angel
radios/ Beaming Angel”, editura Paralela 45)
...şi ne vom lumina dacă avem flerul insinuat din
aceste trei poeme !
George Stanca oricât s-ar juca, nu poate fi un
zeflemist, cum este opinentul prefaţator al primei
cărţi, una definitorie, previzibilă ca traseu, nota
bene ! Predictivitatea acestei triade lirice, nu poate
scăpa lecturii psihanalitice, semioticianului.
Ceea ce se manifestă ( l’sprit c’est quelle
s’agit) în poezia acestui (şi) poet, este fiinţa, este
metafizica ordonatoare a „ electrocardiograme”,
dar este şi o succesiune de „ fotografii mişcate”,
holistic, perindând magic rostirea unui duh ce sare
de pe orbitele captivităţii – fie şi atunci când Star-
ea ia proporţii prin extenso, cosmice ( „mireas-
ma creşte larg în galaxii”, ori terifierea – transa
auto- spunerii teleportează mintea în Nordul hy-
perboreean- druidic: „ dragostea mea creştea mai
mult/ dinspre partea de nord/ venind odată cu
marele crivăţ”...)...
Recunosc, eu însumi fiiind , ca tot creierul.
Un „ sistem bioenergetic deschis”, poate captez
pe vreme de ucigătoare caniculă ( ce dor ne e de
Peştera lui Platon !) ...rumoarea de vuvuzekle, de
albine ucigaşe, din ...metatextul solar ....Astfel,
starea poetică proprie, interferează cu a altuia,
evenatual fuzionează rezonant, cum o resimt eu
însumi acum, în „ interiorul sferic „ al textului...
Poeţii auto- conspectivi din această sorginte...,
frecvent ratează. Cred că mereu revenind pe
cărţile sale, rescriindu-le ( căci asta facem, ne re-
scriem şi ne rezidim) – George Stanca va fi mai
el însuşi, nicicum ce- cine anume i se năzărea, ca
ţipenie, d/lui Ion Cristoiu.
Eugen EVU
 O aniversare tristă
Tramvaiul sibian ar fi împlinit 105 ani
O scrisoare de la Cornel Misinger mi-a
atras atenţia că, în urmă cu mai bine de un
secol, s-a pus în circulaţie “bunicul” tram-
vaiului care a circulat în Sibiu ani mulţi şi
buni. Am deschis “Cronica” lui Emil Sigerus
şi, la anul 1905, am dat peste următoarele
menţiuni: “Înfiinţarea societăţii pe acţiuni
pentru introducerea tramvaiului electric” şi
“8 IX. Este pus în circulaţie tramvaiul elec-
tric de la gară până la începutul parcului Sub
Arini”.
Se pare că, pe vremea aceea, sibienii erau
mai expeditivi decât astăzi, proiectele fiind
realizate cu mai mare promptitudine. Tot dl.
Misinger mi-a pus la dispoziţie câteva date is-
torice - apărute în publicaţia “Tren magazin”,
în 1997 (Buletin informativ al Tren Clubului
Român, asociaţie a “prietenilor transportului
feroviar din România”), sub semnăturile lui
Antonio Bianco şi dr. Ion Rocneanu, cunos-
cutul medic sibian, împătimit colecţionar
de modele, posesor al unei diorame HO ce
ocupa peste 80 mp în podul propriei case de
pe str. Litovoi. (Înainte de a pleca definitiv
în Germania, în ziarul Tribuna au apărut mai
multe reportaje despre medic şi hobby-ul
său).
Despre începuturi, în acest domeniu,
primul care a scris a fost Sigmund Dachler
(1906), inginer, director al Uzinei Electrice
în perioada 1896-1927 şi, apoi, în colectiv,
până în 1945, cel care a contribuit substanţial
la introducerea curentului electric în Sibiu
şi la realizarea primelor linii de tramvai.
Ce scria Dachler: “Încercările cu omnibu-
zele fără şine făcute în Franţa şi Germania
ne-au incitat şi pe noi (...). Am acceptat deci
oferta Societăţii Generale de Electricitate
Berlineze (AEG) de a înfiinţa un traseu de
omnibuze fără şine (...). Traseul ales a fost
Gară-Piaţa Mare-Piaţa Hermann (azi Bule-
vard) - Schewissgasse (azi B-dul Victoriei)
- Promenada Sub Arini (azi Steaua, Bazinul
Olimpia). Pentru a putea urca în Oraşul de
Sus, rampa de lângă Mănăstirea Ursulinelor
a fost săpată, de la 9% la 7%. (Şi astăzi se
vede săpătura, trotuarele fiind mai sus şi ex-
istând scări pentru a ajunge la nivelul caros-
19
Septembrie
2010
N. I. DOBRA
PUBLICISTICĂ
abilului)”.
În august 1904 au circulat pe respectivul
traseu trei, apoi patru vehicule. Aveau şase
roţi cu spiţe de lemn şi bandaj de cauciuc.
După doar două luni şi jumătate, omnibuzele
au fost retrase din cauza nesiguranţei în exp-
loatare pe panta de la Ursuline.
În aceste condiţii, AEG Berlin s-a oferit
să instaleze, pe cheltuială proprie, reţeaua
electrică aeriană, şine şi vagoane de tramvai.
Construcţia a început în mai 1905, traseul
măsurând 2.388,5 metri. Linia era simplă, dar
avea opt linii de evitare, pentru încrucişări:
la gară, la baza rampei Ursulinelor, în faţa
actualului Consiliu Judeţean, în Piaţa Mare,
în faţa actualului Bulevard, în faţa actua-
lului Cerc Militar, la Kwanka şi la actualul
Bazin Olimpia. La capetele liniilor şi, mai
târziu, la Bulevard, au fost amenajate săli de
aşteptare. Curentul electric era furnizat de
Hermannstädter Aktien Elektrische Werke
(HAEW), creată în 1806, care exploata cen-
trale hidroelectrice pe Valea Sadului.
“(...) În ziua de 6 septembrie 1905
construcţia era încheiată. Pe data de 7 sep-
tembrie 1905 s-a efectuat proba tehnică şi
iniţial, verde, apoi gri-fer şi, în final, roşu- povară pentru municipalitate. În 1964 a fost
poliţienească (?!), în prezenţa delegaţilor
crem. Vechile vagoane au fost multă vreme desfiinţată linia din Oraşul de Jos, în 1970,
căilor ferate şi fluviale ungare şi, în 8 septem-
utilizate pe traseul din Oraşul de Jos (Gară- fostul prim-secretar PCR, Richard Win-
brie, tramvaiul s-a dat în exploatare publică
Turnişor) în perioada 1957-1964 şi spre ter, a dispus dezafectarea liniei Gară-Sub
(...). Până la 1 noiembrie 1905 s-a circulat cu
Răşinari. Urmând firul istoriei, în 1928, linia Arini, iar în 1974 s-a renunţat şi la traseul
4 vagoane, la un interval de 10 minute şi un
din Oraşul de Sus a fost prelungită cu trei până la Dumbravă. A supravieţuit cel pe ruta
al 5-lea suplimentar. După această dată, s-au
staţii, până la Steaua Veche (cu opriri la Spit- Dumbravă-Răşinari, dar, se pare, şi acestuia
introdus 6 vagoane, la un interval de 6 min-
alul Militar şi la Şcoala Militară). În 1947, i-a pus gând rău primarul Iohannis. La câţi
ute. Pentru a putea face faţă aglomeraţiei din
linia a fost prelungită până la Cimitir, apoi, în bani se cheltuiesc aiurea, municipalitatea ar
zilele de duminică şi de sărbătoare, mai ales
1956, până la Răşinari. În 1957, traseul spre putea face un efort să menţină în funcţiune
vara, s-a transformat o remorcă în vagon mo-
Cimitir s-a modificat prin Steaua Nouă. acest tramvai considerat nerentabil. (Dacă
tor şi, în perioadele de vârf, circulau 7 vago-
Un fapt inedit, în 1956, când, pe cheltuiala crede Herr Klaus Iohannis că am uitat prom-
ane, la 5 minute interval. Între 8 septembrie
comunei, s-a construit linia de 12 km Sibiu- isiunea că reintroduce tramvaiul în Sibiu
1905 şi 8 septembrie 1906, s-au transportat
Răşinari, lipsea conductorul din cupru pentru dacă-l alegem, se înşală!)
569.256 persoane (...)”.
linia de contact aeriană. Pentru a se putea, ... Despre SC Tursib, fiica ITS-ului, nepoa-
Vagoanele aveau suprastructură din lemn,
totuşi, utiliza linia existentă, s-a amenajat o ta bătrânei Societăţi pe Acţiuni pentru in-
aveau două bănci în lungul pereţilor laterali
remorcă-generator Diesel, cuplată cu un va- troducerea tramvaiului electric, nu vreau să
(16 locuri) şi 14 locuri în picioare. Iniţial, va-
gon motor de tramvai, cu care s-a putut asig- spun nimic, pentru că nu merită. Grija celor
goanele aveau platforme deschise, prevăzute,
ura circulaţia circa un an şi jumătate. de acolo a fost să facă un tramvai-bar sau un
după 1946, cu uşi glisante, pentru a-l feri de
Din păcate, treptat, tramvaiul sibian, o bar-tramvai, să se pozeze cu el şi să-l pună
intemperii pe vatman, care conducea stând în
adevărată atracţie pentru toţi turiştii româ- la... ruginit.
picioare. Abia în 1958 s-a “inventat” scaunul
ni şi străini, a început să fie considerat o...
pentru vatman! Culoarea tramvaielor a fost,
e
la
 20 NEVOIA DE FILOSOFIE
Tăcerea şi iubirea
Septembie
2010 de Lazăr Zăhan
NEVOI CONTEMPORANE
În dragoste, spune B. Pascal, tăcerea înseamnă mai mult
decât cuvântul; există o elocvenţă a tăcerii care este mai
adâncă şi mai semnificativă decât limbajul. Nimic nu e mai
grăitor într-o relaţie amoroasă decât tăcerea. Ea devine brusc
semnificată, purtând în corpul ei imaterial povara dulce şi
convingătoare a mărturisirii. Îndrăgostitul care tace în timp
ce-şi priveşte iubita în ochi a ajuns la hotarul limbajului şi
se situează dincolo de limitele lui pentru că în acea stare de
graţie nici un cuvânt nu mai este suficient pentru a cuprinde
nemărginirea dragostei lui. Plonjând în tainica substanţa a
tăcerii, îndrăgostiţii, aflaţi sub stăpânirea unui singur lucru
şi pustiiţi de dorinţa regăsirii originare, se eliberează de
mulţimea determinărilor individuale, se dematerializează
progresiv pentru a se uni într-o singură entitate spirituală.
“Iubesc o fiinţă; dar întrucât ea este un simbol al totului,
eu particip ontologic la tot şi la esenţă, în mod inconştient
şi naiv” (E. Cioran, Pe culmile disperării, p.128). Printr-o
ciudată alchimie a erosului dezlănţuit, alteritatea dispare în
neantul rezultat din totala spiritualizare a senzaţiilor. Tăcerea
devine locul geometric al întâlnirii miraculoase în care cei
doi, care seduşi de vraja bucuriei sau a tristeţii nemărginite
şi stăpâniţi de delirul uitării de sine, se eliberează din strân-
soarea spaţiului şi a timpului pentru a transforma spontan
fulguranta clipă în eternitate.
Numai că eternitatea nu este un dat al lumii noastre. Vraja
se destramă de îndată ce primul cuvânt sfâşie giulgiul tăcerii.
Atunci cei doi îşi reamintesc că sunt muritori şi, auzind
freamătul cărnii şi clocotul sângelui ce fierbe în creuzetul
trupurilor incandescente, înţeleg că în ”scurtul popas al
vieţii” totul trebuie experimentat potrivit naturii lucrurilor şi
că nimic din ceea ce este omenesc nu trebuie să le rămână
străin.
Această fatală evadarea a îndrăgostiţilor din imperi-
ul indefinit al tăcerii trebuie înţeleasă ca o mărturisire a
slăbiciunii omeneştii, ca o pildă ce vrea parcă să ne spună
că paradisul nu este pentru muritori, chiar şi în cazul în care
aceştia sunt îndrăgostiţi. Aşa se explică faptul că încă primii
oameni, ispitiţi de cinstita şi intima plăcere a depravării şi
intuind că doar prin păcat vor reuşi să dobândească măcar
speranţa şi iluzia fericirii, l-au părăsit. Drept pedeapsă pentru
necumpătarea lor au fost obligaţi să se refugieze în lumea
strâmtă a cuvântului şi să poarte în suflet povara tăcută a unei
angoase ce le va aminti pururi de suferinţă şi de moarte.
Tăcerea şi metafizica
Tăcerea reprezintă cale ce ne conduce spre profunz-
imile metafizice ale lumii, spre acel spaţiu indefinit în care
conştiinţa însăşi se trezeşte şi se înfiorează în faţa misterului
existenţei.
Lumea fiinţează pentru noi doar în măsura în care suntem
capabili să o cuprindem în actul trăirii. Ca urmare, fiinţarea
şi trăirea sunt identice şi sunt reductibile la capacitatea omu-
lui de a da nume lucrurilor. Numirea este iluzia cunoaşterii
şi constă, în ultimă instanţă, în introducerea-de-sens. Ceea
ce pentru mine nu există, în sensul că nu l-am semnificat în
vreun fel, pot spune că nu există în general. Eu însumi nu
exist ca fiinţă umană decât în măsura capacităţii mele de a
semnifica, de a da nume lucrurilor. În spiritul ontologiei witt-
e
la
Ce vă oferim:
1.
2.
Keyword Advertising (Search Advertising)
TextAds intern şi extern pe o reţea de sute de site-uri
3.
4.
Analiza SEO automată a site-ului şi sugestie SEO.
Parteneriate cu alte site-uri şi extinderea popularităţii dvs. pe
internet !
5. Pay-Per-Click
gensteiniene, nu este exagerată afirmaţia potrivit căreia lim-
itele puterii mele semnificante exprimă însăşi limitele lumii
mele. Înţeleasă astfel, ideea biblică a preexistenţei cuvântu-
lui ca factor originar al lumii este întru totul acceptabilă, cu
condiţia să mai admitem că însăşi cuvântul este ceva ce se
face, la rându-i, din tăcere.
Din perspectiva temporalităţii, tăcerea este aşteptarea cu-
vântului, este durata ce aşteaptă determinarea clipei, este
nimicul pregătit să devină ceva sau, parafrazându-l pe E.
Lévinas, este fără-răspunsul care aşteaptă să devină răspuns.
Seamănă cu o mironosiţă neprihănită ce stăpânită de dorinţa
dăruirii de sine şi-a pregătit candela pentru întâmpinarea
mirelui ce va veni îmbrăcat în haina cuvântului.
Spunem, aşadar, că tăcerea este starea originară a fiinţării,
principiul prim, iar cuvântul este cauza prin care lumea însăşi
se instituie pentru noi ca ceva cu sens. Şi cum eu însumi exist
ca lume în măsura în care am conştiinţa capacităţilor mele
de a numi, spun că numirea însăşi este mijlocirea dintre
mine şi lume. „Semnific, deci exist”. Pendularea continuă
între tăcere şi cuvânt este un demers dialectic aidoma celei
imaginate de Hegel între Fiinţă şi Neant. Aşa cum, printr-o
complicată dialectică a devenirii, nimicul se transformă în
contrariul său, tot aşa şi cuvântul îşi află potenţial existenţa
în opusul său care este tăcerea. Trecerea de la potenţă la act
este însă o chestiune conjuncturală şi depinde de capacitatea
omului de a conferi nume lucrurilor.
Aşa cum Spiritul absolut hegelian, sau cum Dumnezeul
creştin nu au putut fiinţa infinit în magnifica lor suficienţă, tot
aşa ne putem închipui că şi tăcerea nu-şi este sieşi suficientă
etern. Pentru a depăşi identitatea paradoxală dintre Fiinţă
şi Nefiinţă, dintre Neantul absolut nedeterminat şi Totul în
plenitudinea determinărilor sale, tăcerea trebuie să parcurgă
drumul auto-negării şi, printr-un demers logic (= ontolog-
ic), să se întrupeze în opusul său şi anume în cuvânt.
Dar dacă tăcerea este datul nemijlocit ce-şi iese din sine
Noi nu facem publicitate în ziare !
Noi nu facem publicitate la TV !
Tel: 0745 168 814 | www.macoway.com
măcinată de propriile-i nelinişti, cuvântul este ceva făcut şi
asemeni oricărui lucru creat este limitat şi întotdeauna sus-
ceptibil de trădare prin mărginirile lui. Neputând orice, el
sfârşeşte prin a-şi recunoaşte limitele şi a se reîntoarce din
nou la tăcerea originară, pentru ca apoi să renască iarăşi
asemenea păsării Phoenix. Reîntoarcerea la tăcere, este ex-
presia nostalgiei faţă de acea stare cu care nu are o măsură
comună, dar fără de care însăşi “întruparea” lui este cu
neputinţă.
Din perspectivă metafizică, tăcerea poate fi socotită
drept acea stare de ,,ascundere’’ absolută, situată ontic
în transcendenţă. În această ipostază ea se află dincolo de
conştiinţă, fapt ce ne obligă să o percepem ca pe ceva obi-
ectiv. În acelaşi timp, printr-un act intenţional de reducţie
fenomenologică, conştiinţa ia aminte de existenţa tăcerii
astfel încât numind-o, aceasta dobândeşte şi coordonatele
subiectivităţii. Ca urmare, în raporturile noastre cu orizontul
indiscernabil al tăcerii, glisăm continuu între obiectiv şi subi-
ectiv, între transcendent şi imanent, între absolut şi relativ.
În acelaşi fel, prin actul numirii, act prin excelenţă subiec-
tiv şi identic cu unul al facerii, tăcerea îşi depăşeşte starea de
nemărginire, devenind contingentă şi susceptibilă de limita-
re. În această ipostază ea capătă configuraţii determinate ce o
înscriu în coordonate spaţio-temporale concrete. Faptul este
ilustrat în chip cât se poate de convingător de toate demer-
surile noastre cognitive. Actul de a fi făcut, de a fi creat, este
gestul major al rupturii definitive cu transcendenţa tăcerii.
Omul însuşi, prin capacitatea sa de a semnifica, are în lume
un statut ontic aparte. ,,Lumind’’ lumea - ca să folosim o ex-
presie heideggeriană - el nu este pur şi simplu în lume, ci este
participant la lume, coautor al perpetuei faceri. El îşi asumă
libertatea de a scoate din starea de ,,ascundere’’ sensuri
nenumărate care împreună configurează, ceea ce cunoaşterea
comună, dar şi cea filosofică numesc, în chip cât se poate de
firesc, existenţă.
Faptul acesta specific uman de a face şi de a da configuraţie
contingentului prin negarea transcendenţei, este identic cu a
fi liber. Ca urmare, libertatea apare ca expresia manifestării
voinţei omului de a se raporta necontenit la tăcere pentru a-i
releva, prin acte de cunoaştere şi de creaţie, infinitele feţe. Şi
cum în actul creaţiei omul se confruntă cu infinitul tăcerii,
am putea spune că tăcerea este ea însăşi o condiţie a libertăţii
şi totodată o provocare transcendentă ce se exercită obiectiv
asupra lui. Măsura în care el răspunde acestei provocări şi
acceptă să participe la acest ,,pescuit miraculos’’ prin roadele
creaţiei sale, dezvăluie gradul de libertate pe care el însuşi
şi-l asumă.
Dincolo de multitudinea aprecierilor, până la urmă, tăcerea
se impune întotdeauna cu o autoritate suverană deoarece in-
evitabil ea are “ultimul cuvânt”. După peregrinări conjunc-
turale prin spaţiul determinat al vieţii, la ceasul întâlnirii cu
moartea, prin săvârşirea saltului ontic în absolut, tăcerea îşi
pierde sensul, devenind iarăşi una cu neantul.
Tăcerea şi moartea
Moartea este tăcerea absolută identică cu neantul. Dinco-
lo de ea se stinge şi ultima întrebare. Nu mai rămâne decât
Nimicul pur.
Noi nu facem publicitate la Radio !
Noi facem
publicitate
pe internet !
 NEVOIA DE ARTĂ PLASTICĂ 21
Kitsch-ul cel de toate zilele ...(VI) de Eugen Dornescu Septembrie
2010

Kitsch-ul este o Venus din Milo căreia i
s-au pus mâinile la loc, kitsch-ul este Gio-
conda de pe cutia cu bomboane sau chibri-
turi. Este tabloidul care dezbate dispariţia
Elodiei la postul de televiziune OTV, sau
maniera în care o parte a mass-mediei aduce
în prim plan personaje dubioase, ridicându-
le la standardul de vedete. Kitsch-ul este un
scandal rentabil, aducător de beneficii iluzo-
rii. Kitsch-ul este show-ul televizat în care îşi
dau cu părerea fete cu decolteuri generoase,
restanţiere la bacalaureat dar devenite vedete
peste noapte pentru merite încă necunoscute.
Kitsch-ul este un miniacvariu cu peşti sau un
cuib de porumbei ca accesorii pentru pălării
feminine cu pretenţii de inovaţie în modă.
Kitsch-ul este holul de bloc muncitoresc
decorat cu cariatide, kitsch-ul este Hristos pe
cruce în mărime naturală, poleit impecabil cu
aur, tronând în curtea casei unui miliardar.
Kitsch-ul este o icoană cu termome-
tru. Este vinilinul care înlocuieşte pielea,
pretinzând aceeaşi valoare. Kitsch-ul este o
floare de cârpă spălată cu înălbitor, pusă apoi
la uscat pe sârmă.. Pernele şi aşternuturile
inscripţionate cu “I love you”. Kitsch-ul
este iubirea ca bibelou de porţelan, purtător
de semantici finuţe şi drăgălaşe. Kitsch-ul
este bunica în mini-joupe, este Moş Crăciun
“horror”, cu baterii şi mitralieră.
Kitsch-ul este “Haloween”-ul împrumu-
tat de aiurea cu toate accesoriile la pachet.
Sărmăluţe, îngheţată, torturi şi prăjiturele
în formă de inimioară, îngeraşi, căprioare şi
purceluşi din turtă dulce. Este păpuşa lipită
pe autoturismul decapotabil care duce mirii
la nuntă, în zgomotul infernal de claxoane.
Fotografiile cu maimuţe pe litoral, pozatul
cu ursul pe lângă Castelul Peleş.
Kitsch-ul este vizorul uşii cu cap de leu,
stucatura din jurul lustrei din tavan, mod-
elarea pereţilor cu denivelări gen “calcio
vecchio”, veiozele de plastic ornate cu paiete
strălucitoare ce plutesc într-un lichid dubios.
Kitsch-ul este tabloul de familie retuşat din
care s-au şters ridurile şi i s-au adăugat noi
accesorii, precum o cravată lucioasă ori o
floare de bujor pe bustul feminin reajustat ca
volum. Pozele de bâlci la minut în care îţi
afişezi chipul, în spatele unui panou pictat cu
cerbi, lebede şi vânători.
Kitsch-ul este parbrizul de camion plin de
iconiţe şi poze de familie alături de fanioanele
echipelor de fotbal preferate sau postere cu
fete sumar îmbrăcate. Este păretarul cusut de
gospodina cu veleităţi artistice, expus deasu-
pra aragazului, cu un text care invocă mult
aşteptata prosperitate a casei.
Kitsch-ul este gondoluţa din vitrină, alături
de statueta cu pensionarul care ţine o pisică
în braţe, sau caseta confecţionată din scoici
de mare în care sunt păstrate laolaltă şiraguri
de mărgele de sticlă colorată, perle false,
brăţări sau cercei din materiale ieftine.
Kitsch-ul este sărbătoarea câmpenească
acompaniată de manele, răzbătând prin uşile
larg deschise ale autoturismului proaspăt
spălat cu apă din pârâul în care, înainte de
toate, s-a pus berea la răcit. Kitsch-ul este un
tango dansat de două femei. Kitsch-ul este
grosolănia şi minciuna ambalate în stanio-
lul bunelor maniere şi al onoarei. Kitsch-ul
NEVOI CONTEMPORANE
este muzica “etno”, reformulată “disco”,
este “Oda bucuriei” a lui Beethowen cântată
la muzicuţă sau taragot. Kitsch-ul este pro-
gramul de revelion văzut a doua oară, este
revelionul chelnerilor din noaptea de 1 ianu-
arie.
Kitsch-ul este titlul academic acordat din
raţiuni de protocol. Ridicarea la gradul de
general a unor sportivi de notorietate care
n-au nicio specializare în domeniul militar.
Este autoproclamarea unor indivizi ca regi
şi împăraţi în cadrul minorităţilor lor etnice.
Este jurământul politic de complezenţă cu
mâna pe Biblie... Kitsch-ul este o posibillă
introducere la Istoria falsului univer-
sal. Kitsch-ul este o bişniţă prosperă şi o
păcăleală continuă.
Dezordinea lumii a împins kitsch-ul pe un
podium nemeritat şi pare să-l fi uitat acolo,
ca pe un simbol al nedreptei scări a valorilor,
implacabile şi perpetue, care ne guvernează
dintotdeauna.

Amintiri de vacanţă
Mă preumblu ades prin minunatul meu oraş, dimineţile în gra-
ba lor târzie, căldura mare de la prima geană a dimineţii, terasele
pestriţe – unele pline de oameni, altele pustii, după renume - îmbi-
etoare de gustările dimineţii târzii, ici colo o bere rece sau o cafea
aromată aburind, pizza sau bunătăţi „la minut” la care trag cu coada
ochiului apoi merg mai departe, agale, a mare dogoare...
Nimic nu se compară cu zilele însorite, când sub adăpostul um-
brelor a povestire, se întâmplă poveşti, nimic nu se compară cu tu-
multul zilelelor povestite.
Ici o pereche gureşă, mai încolo oameni vorbind despre ziua de
zi, apoi tineri sărutându-se, vorbindu-şi a dragoste, perechi a întâm-
plare doar azi, poate şi mâine.
M-am întâlnit astăzi cu mine, aşa cum o fac de ceva timp în urmă
şi m-am bucurat.
NEVOIA DE IUBIRE
şi despre cum o să ne petrecem şederea la Roma, notându-şi datele
– urma la ceva timp să primim amenda, acasă în România. Poliţiştii
italieni nu vorbesc germana sau engleza aşa că ne-am înţeles într-un
mod bizar, hilar dacă nu erai implicat...
Am ajuns la Roma cu o senzaţie bizară de intruşi, de răufăcători
şi senzaţia aceea s-a păstrat multă vreme.
Cu toate acestea în zilele care au urmat am cunoscut o altă faţă
a Romei, încărcată de istorie, inundată de turişti toropiţi de razele
fierbinţi, de la Coloseumul înfricoşător prin istoria purtată, cu gladi-
atori încercaţi de spaimele supravieţuirii, la Columna lui Traian
aflată la intersecţia unor străzi romane, aproape de cerul minunat de
albastru, torid, la umbra pinilor maiestuoşi.
Ca pe mai toţi vizitatorii Romei, paşii ne-au purtat mai mereu
spre Fântâna Dorinţelor. Când am ajuns prima oara aici am simţit o
de Gabi BICA
lungiţi pe scări, dansând a trubaduri anonimi, anapoda, ca să pornim
mai apoi pe cele mai renumite străzi ale Romei, unde numai cei mai
împătimiţi de Ferrari sau Chanel îţi preumblă paşii cel mai adesea...
Locul cel mai drag mie a fost însă Catedrala San Pietro din inima
Vaticanului. De îndată ce am trecut de gărzile elveţiene, am pătruns
parcă pe un alt tărâm, magic, aproape de cer, plin de simboluri, de
mister, La Pieta, mormântul Sfântului Petru. Am simţit atunci că mă
împletesc cu divinitatea, că acolo încep şi se sfârşesc toate.
L-am cunoscut apoi pe părintele Daniel, pastor de suflete
româneşti într-o biserică catolică din Roma. Cred că acolo, plecat,
nu mai contează foarte tare aplecarea religioasă a celui care trece
pragul bisericii. M-am simţit aproape de Dumnezeu, pentru că eram
în casa Lui şi toate celelalte nu mai contau... acolo departe.
Ciudat, pentru că eu merg foarte rar în biserici.
e
la

Astăzi nu m-am mai supărat pe nimeni pentru că mă împingea, nu
m-am mai supărat pe nimeni pentru că înjuta sau vorbea deşănţos
ori mă trăgea de mânecă pentru un bănuţ.
Tumultul dimineţii liniştite m-a dus cu gândul la Roma, la dogori-
toarea vacanţă pe care am petrecut-o cu ceva timp acolo.
Nu mi-am mai amintit, de început, de felul cum ne-au primit oa-
menii Romei - mi-am amintit însă ulterior. Mi-am amintit că am
ajuns pe peronul gării din Roma aşteptaţi de poliţia feroviară, pentru
că avusesem nepriceperea să nu compostăm biletele în tren, pe care
le cumpărasem din gară - aşa cum la noi nu se obişnuieşte - mi-
am amintit că nimic nu conta din ce spuneam controlorului, supărat
încă de la început şi hotărât să ne amendeze, poate pentru că eram
români. Aşa am simţit atunci.
După ce am dat cărţile de identitate la control, nicidecum timoraţi
- deşi în mintea mea se năşteau posibile scenarii, care mai de care de
groază - am fost întrebaţi de poliţişti despre scopul călătoriei nostre
aura de bine. Era multă lume, lume adunată de peste tot, pestriţă, aşa
cum stă bine unui loc atât de cunoscut.
După stropii Fontanei di Trevi, care m-au mângâiat şi m-au dorit
din prima clipă, am hotărât să mă întorc aici în fiece zi, atât cât
puteam.
Cu zilele am putut şi nu prea. Fie că se ivea altceva, fie eram prea
obosiţi de arşiţa zilei, periplul Romei.
Am ajuns însă suficient de des la fântănă, fie zi sau noapte. Intr-
una din seri, conduşi de cei ai locului, pe straduţe întortocheate spre
una dintre culmi, am ajuns lângă un hotel renumit unde am dat peste
o puzderie de artişti plastici, care îşi câştigau existenţa din potretele
desenate turiştilor. Unul dintre artişti era un bun amic al gazdelor
nostre, boem cu istoria lui, artist care tocmai împlinea o vârstă, aşa
că ne-am trezit într-un bar ciocnind. Am mai zăbovit o vreme în
piaţă, sărutând trandafirii primiţi de la precupeţe de nicăieri, aduşi
de prietenii noştrii ca apoi să coborâm în piaţa în formă de barcă,
piaţă renumită - acum împânzită de puzderie de turişti anonimi,
Eram într-o biserică din Roma, plină de suflet românesc şiam cre-
zut, pentru o clipă, că puţini vor fi aceia care îşi vor fi lăsat treburile
de duminică, familia, grijile şi vor veni. Dar nu! Incet, pe neştiute,
cufundaţi în meditaţiile noastre, în jur puzderie de suflete, suflete
româneşti. Stingheri, a bucurie, pioşenie - parcă altfel stau lucru-
rile când eşti plecat - am început să ascultăm cuvintele părintelui.
Inălţătoare, pilduitoare, despre iertare, iubire şi uitare.
Avea un har părintele acesta, acela de a vorbi din suflet despre
oameni, Dumnezeu şi iertare, un preot tânăr cu har.
Bucuria spiritului.
După slujbă, a avut loc un parastas şi m-am trezit, pentru o clipă
acasă, aceleaşi obiceiuri, aceeaşi colivă sau pahar cu vin pentru sufl-
etul morţilor, aceleaşi urări şi priviri triste a iertare, aducere aminte.
Afară, lumea era aceeaşi, trecând alene, duminică.
Mi-am reamintit toate întâmplările zilelor sau nopţilor toride, tot
ce mi s-a întipărit în suflet şi m-am gândit că mă voi întoarce acolo
de fiecare dată când paşii mă vor purta.
 22 Dumitru D. Olariu s-a născut la 8 martie 1910 în Poiana Sibiului, a absolvit Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu şi Fac-
ultatea de Drept din Bucureşti. A iniţiat şi a condus Revista „Litoralul” la Constanţa, precum şi o editură. Poetul martir
Dumitru Olariu, mort la doar 32 de ani, la 6 octombrie 1942 pe front în Caucaz, a fost salutat la apariţia primului său
volum de versuri „Crângurile cerului” de cele mai de seamă condeie ale vremii: Perpessicius, Nichifor Crainic, Dragoş
Vrânceanu. Acest poet trebuie să fie reaşezat la locul care i se cuvine în lirica religioasă şi de meditaţie, alături de Arghezi,
Septembie Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu, fiind o personalitate poetică exemplară pentru lirica de azi şi dintotdeauna.
2010
IM MEMORIAM
Im memoriam: locotenent post mortem Dumitru Olariu, fiu al plaiurilor sibiene
Poetul tristeţilor pontice
(8 martie 1910 – 6 octombrie 1942)
Motto: „Înainte trupuliţa mea dragă“
Dumitru D. Olariu s-a născut la 8 martie 1910 în Poiana Sibi-
ului, a absolvit Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu şi Facultatea
de Drept din Bucureşti. A iniţiat şi a condus Revista „Litoralul”
la Constanţa, precum şi o editură. Poetul martir Dumitru Olariu,
mort la doar 32 de ani, la 6 octombrie 1942 pe front în Caucaz,
a fost salutat la apariţia primului său volum de versuri „Crângu-
rile cerului” de cele mai de seamă condeie ale vremii: Perpes-
sicius, Nichifor Crainic, Dragoş Vrânceanu. Acest poet trebuie
să fie reaşezat la locul care i se cuvine în lirica religioasă şi de
meditaţie, alături de Arghezi, Nichifor Crainic, Vasile Voicules-
cu, fiind o personalitate poetică exemplară pentru lirica de azi şi
dintotdeauna.
Alături de flăcăii satului natal, viscoliţi de aceleaşi gloanţe
duşmane, cu 68 de ani în urmă cădea la datorie poetul subloco-
tenent Dumitru Olariu din Poiana Sibiului. Dumitru Olariu fiu
de vestiţi păstori din Mărginimea Sibiului stabiliţi în vremuri
trecute în Dobrogea însorită s-a născut în comuna Poiana judeţul
Sibiu în familia lui Dumitru şi Dochia Olariu la 8 martie 1916, o
familie cu şase copii. Tatăl poetului ajuns cu transhumanţa în
Dobrogea în 1924 unde şi-a cumpărat o moşie şi o gospodărie în
comuna Valul lui Traian, având peste 5.000 de oi. „Verile
copilăriei – scria poetul – le-am umblat prin arşiţa Dobrogei iar
iernile în munţii natali“, în satul Poiana unde părinţii poetului
păstrau în continuare „casa înaltă“, aşa i se spunea pentru că era
prima casă construită cu etaj de către meşteri italieni. A urmat
şcoala primară în comuna natală iar cursul inferior liceal la Li-
ceul Aurel Vlaicu din Orăştie, cursul superior şi bacalaureatul
le-a împlinit la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu în 1929.
Urmează apoi cursul Facultăţii de Drept din Bucureşti devenind
licenţiat în 1934. Profesiunea de avocat a exercitat-o în Baroul
de la Constanţa în perioada până să fie mobilizat a fost şi vicep-
rimar al Municipiului Constanţa. Înclinaţiile sale către literatură
e
la
(poezie) apar încă din anii liceului iar debutul literar l-a făcut în
anul 1929 cu poezii publicate în Revista Ţara Bârsei. A continu-
at să publice şi în multe Reviste literare ale timpului: „Gândi-
rea“, „Limba Română“, „Universul Literar“, „Bilete de papa-
gal“, „România de la Mare“, „Dobrogea Jună“, „Flacăra“,
„Adevărul Literar Ştiinţific“, „Tomis“ şi altele. În anul 1939,
împreună cu scriitorii constănţeni Cristea Grosu şi Ion Micu
scoate Revista „Litoral“, înfiinţează şi o editură în care îşi
publică primul său volum de versuri „Crângurile cerului“, în
care sunt cuprinse poeziile dintre anii 1929-1939. La această
revistă publică versuri Tudor Arghezi şi alţii. Când a fost chemat
sub arme a lăsat un manuscris respectiv o plachetă de versuri
„Crepuscul intim“ care va apare într-o ediţie postumă cu titlul
„Ultima cântare“ care cuprinde 60 de poezii, prima fiind
„Transhumanţa“ iar ultima „La moartea unui camarad“ scrisă în
iunie 1942 când se afla în tranşee în luptele din Crimeea. Activi-
tatea poetică ia fost întreruptă de obligaţia patriotică,
constituţională de aşi satisface stagiul militar într-un moment de
grea cumpănă pentru România – izbucnirea celui de-al Doilea
Război Mondial, septembrie 1939. Având la bază studii super-
ioare, este trimis la Şcoala Militară de Cavalerie de Rezervă din
Sibiu pe care o termină în 1940 cu gradul de sublocotenent în
rezervă. Este repartizat la Unitatea 5/10 Cavalerie (două Regi-
mente de Cavalerie din Turnu Severin). Înainte de a pleca pe
front, a fost pus în faţa unor propuneri de a rămâne în ţară: în
calitate de primar sau prefect al Constanţei, să fie trimis în Ger-
mania pentru specializare timp de trei ani sau să fie mobilizat la
moşia părinţilor din comuna Valul lui Traian. Nu a fost de acord
cu nici una din variante, zicând că „nu vreau să mor ca un laş,
vreau să-mi apăr ţara“, mi se confesa recent ultima soră care
trăieşte în Sibiu, distinsa doamnă Tempea (fostă Olariu) Para-
schiva. „Când a plecat pe front de la Târgul Jiu a ajuns cu trenul
în gara Valul lui Traian, era în ziua de 01 martie 1942. L-am
aşteptat pe peron şi când a oprit trenul a ieşit la geam şi mi-a dat
un mărţişor şi mi-am luat adio, ştiam că el merge la moarte.
Parcă îl văd şi acum, nu era trist deloc, dar noi plângeam...“.
Ajuns în zona Mării de Azov îmbarcat pe nave militare a fost
încadrat în Grupul 19 de Cercetare Călare care desfăşura acţiuni
de luptă în această zonă unde se duceau cele mai mari bătălii de
către Armata Română şi aliaţii germani pentru stăpânirea Penin-
sulei Crimeea. Obiectiv strategic de mare importanţă în înfrun-
tarea dintre cele două tabere. A fost încadrat comandant de es-
cadron (companie). La aceste mari confruntări terestre, navale şi
aeriene cu trupele sovietice ia parte şi tânărul sublocotenent
(rezervă), remarcându-se prin acţiuni îndrăzneţe, bun coman-
dant al soldaţilor. Chiar într-o primă misiune de luptă a reuşit să
înlăture pericolul ocupării de către sovietici a unor poziţii-cheie
pentru desfăşurarea unei contraofensive sovietice împotriva
unităţilor româneşti. Pentru curajul şi bărbăţia de care a dat
dovadă în aceste prime confruntări, comandantului Grupului 19
Cavalerie îi acordă drept recompensă o permisie pentru a veni în
ţară la familie. Însă la rugămintea unui camarad care primise o
veste de la familie că i se născuse un fecior, sublocotenentul
Dumitru Olariu renunţă la permisie în favoarea camaradului său
de arme şi trece să-şi îndeplinească mai departe noua misiune de
luptă de a elibera cota 35,4 m ocupată de sovietici care consti-
tuia un punct puternic de rezistenţă în vederea ofensivei trupelor
sovietice. Atacul acestui obiectiv l-a desfăşurat pe timp de no-
apte dar îndeplinirea misiunii a făcut-o cu sacrificiul vieţii. În
acest atac de noapte în 6 octombrie 1942, la nici 32 de ani
împliniţi, cade eroic alături de mai mulţi militari din subunitatea
sa. Înainte de a-şi da ultima suflare, a strigat „înainte trupuliţa
mea dragă“, aceasta a fost ultima lui comandă. Pentru eroismul
său neprecupeţit şi pentru suprema jertfă în luptele din Caucaz,
decesul sublocotenentului Dumitru Olariu a produs multă
suferinţă în sufletele subordonaţilor şi camarazilor ofiţeri. Atun-
ci, inima lui a încetat să mai bată, arma să mai tragă şi pana să
mai scrie. Atunci armata şi poezia română a îmbrăcat haine de
doliu. În acea zi de 6 octombrie 1942, eroul poet Dumitru Olar-
iu, prin Ordinul de Zi 1248/1942, a fost avansat la gradul de lo-
cotenent post-mortem, iar prin Ordinul de Zi 57/1942, Coman-
damentul german din zona luptelor l-a decorat, post-mortem, cu
medalia „Crucea de fier germană clasa a II-a“. A fost înmormân-
tat în cimitirul bisericii localităţii caucaziene Abinskaia. Jertfa
lui nu a fost uitată. Pentru faptele de vitejie din aceste lupte, lo-
cotenent post-mortem Dumitru Olariu a fost decorat prin Decret
Regal nr. 3530/15.02.1943 cu Ordinul „Mihai Viteazul clasa a
III-a“ cu panglică de virtute militară. Vestea morţii sale, îşi
deapănă în continuare firul amintirilor şi suferinţei acestei
poveşti triste doamna Tempea, soră a eroului, supravieţuitoare în
Sibiu, relatând: „ a căzut ca un trăznet, iar mama fiind bolnavă
de grija şi dorul de el, nu i-am putut spune, dar tata împreună cu
noi fraţii am plâns toţi ca nişte copii. A fost în familia noastră o
jale de nedescris. Vestea morţii lui a ajuns în toată Dobrogea, şi
în cele mai multe oraşe ale ţării. După un timp, cred că la o
săptămână de când am primit telegrama îndoliată care ne anunţa
decesul fratelui nostru ne-am trezit la poarta casei în comuna
Valul lui Traian cu un soldat. Avea în spate o ladă. Când l-am
văzut ne-am mirat, iar când ne-a spus, mai mult plângând decât
vorbind căci i se umplură faţa de lacrimi că a fost ordonanţa su-
blocotenentului Dumitru Olariu şi din ordinul comandantului a
primit misiunea să aducă lada lui de război (de campanie) cu
lucrurile personale în care se găseau, când am deschis-o, mai
multe manuscrise. Doar atât a mai putut rosti soldatul şi a con-
tinuat să plângă în hohote. Noi învăţasem la şcoală că soldaţii nu
plâng niciodată. Acest soldat a fost afectat deoarece a plecat tot
plângând. Atunci am plâns toţi împreună cu soldatul, mama,
tata, noi fraţii şi vecinii. Când am văzut lada de război mi-a
dispărut orice urmă de speranţă că fratele Dumitru nu va fi mu-
rit“. Vestea morţii poetului Dumitru Olariu a fost consemnată
prin publicarea fotografiei acestuia însoţite de necrologuri îndo-
liate. Au scris despre el toate ziarele şi revistele din Constanţa,
din toate oraşele ţării articole care evocau viaţa poetului trecut în
nefiinţă. Posturile de radio i-au dedicat zilnic emisiuni evoca-
toare. Toate ziarele, revistele, radioul şi toţi care l-au cunoscut îi
plângeau moartea lui. Tot ţinutul Dobrogei a fost consternat de
moartea poetului, deplângându-i soarta tragică şi regretând
dispariţia sa în plină putere de creaţie.
Încheiem această dedicaţie în amintirea poetului erou Dumi-
tru Olariu cu gândul de a-l readuce în realitatea zilelor noastre
ca pe un exemplu demn de urmat de către generaţiile de astăzi,
de mâine şi cele de peste timp. Deplângând moartea poetului,
scriitorul şi prozatorul Teodor Munteanu, în cartea „Scriitorii
căzuţi pe front“, apărută în anul 1944, în capitolul rezervat er-
oului poet Dumitru Olariu scria: „Mâinile căruia mângâia când-
va, în singurătatea camerei, la masa de scris, zăpezile hârtiei,
adunând sub peniţă, şoaptele sufletului, la chemarea ţării şi-a
strâns bărbăteşte patul armei şi împreună cu ceilalţi eroi poeţi
au mutat hotarele ţări acolo unde le-a aşezat sângele şi istoria.
Ultima lui poezie scrisă pe front datând 29 iunie 1942, parcă îşi
prevestea sfârşitul, al cărui manuscris a fost găsit în lada de cam-
panie şi publicată postum în volumul «Ultima cântare» a intitu-
lat-o «La moartea unui camarad» o inegalabilă baladă a morţii
închinată eroilor jertfiţi pentru reîmplinirea României Mari în
graniţele ei ancestrale străbune“. La vremea sa marele critic lit-
erar român Perpessicius, cunoscător al creaţiei tânărului poet,
referindu-se la volumul „Ultima cântare“, zdrobit de marea pier-
dere a poeziei româneşti prin Dumitru Olariu şi încântat totodată
de frumuseţea şi mesajul creaţiei poetice ieşite de sub pana
minţii poetului cugeta în unul din eseurile sale dedicat lui Du-
mitru Olariu astfel: „Dispărut eroic ultima cântare, cea din urmă
plecare a argonautului merită ca aceste poeme, câte se cunosc,
şi care din scurta trecere prin viaţa a poetului Dumitru Olariu
se cuvin retipărite şi difuzate într-u gloria poeziei româneşti şi
pentru cinstirea frumosului său suflet“.
Rândurile de faţă se doresc un modest gest de respect pentru
 „Mâinile căruia mângâia cândva, în singurătatea camerei, la masa de scris, zăpezile hârtiei, adunând sub peniţă, şoaptele sufletului, la chemarea ţării şi-a
strâns bărbăteşte patul armei şi împreună cu ceilalţi eroi poeţi au mutat hotarele ţări acolo unde le-a aşezat sângele şi istoria. Ultima lui poezie scrisă pe front
datând 29 iunie 1942, parcă îşi prevestea sfârşitul, al cărui manuscris a fost găsit în lada de campanie şi publicată postum în volumul «Ultima cântare» a intitu-
23
lat-o «La moartea unui camarad» o inegalabilă baladă a morţii închinată eroilor jertfiţi pentru reîmplinirea României Mari în graniţele ei ancestrale străbune“.

Septembrie
2010

TRANSHUMANŢĂ

În versul meu de cremene si-amnar,
Mă simt lângă strămoşii răspicaţi,
Coborâtori cu primii împăraţi
Din pisc în zugrăveală de altar.
IM MEMORIAM
Cum îşi scuturau buchetul
Zorile, încet cu-ncetul,
-Doamne, cum puteam învinge
Blestemul ce, sfânt, mă ninge?

Un plai străvechi dă-n mine azi rod nou. M-am tocmit păstor la zări,
De veacuri ei nescris s-au opintit -Alei, potire de visări!
Să-ngâne-n lemn azurul miorit, Un fior si-o gingăşie
Înaltul, vastul sferelor ecou. A fost singura-mi simbrie.

Scufund în pagini zări de lung alean Lângă turme de aleanuri

şi stema unui propriu univers, Steaua mi-o doini prin lanuri-
Împrospătându-mi bolţile în mers, Şi-am purtat, mări, purtat
Vrăjit de-un cast miraj răsăritean. Dragoste de împărat.

Din stelele ce mă călăuzesc,

În fiecare noapte câte-o stea, PRIMĂVARĂ DOBROGEANĂ
Roind o-nşurubez în cartea mea,-
şi treaz zorilor mă destăinuiesc.
În fiecare zarzăr din cătun
Îmi împrumută soarele un vreasc, S-a-mpotmolit un nour alb azi-noapte,
poetul erou pornit din sufletele celor ce semnează, astăzi când prăznuim Ziua Eroilor neamului. Fiorii artei, calde pirostrii... Par zarzării bisericii largi când vreun
Se doresc un semn de omagiu celui ce şi-a jertfit viaţa şi pana în slujba patriei şi a cuvântului scris. şi rătăcesc prin crâng de veşnicii Drept credincios zefir se roagă-n şoapte.
Consemnând versurile unui camarad poet: „Departe, departe de ţară / Voi ce aţi murit pentru ea / Cu turmele de gânduri ce le pasc.
Un înger în fiecare seară / Pe cer va aprinde o stea“. Din răsărit – o, primăvară, n-ai
Pentru cinstirea eroului poet Dumitru Olariu, autorităţile judeţului Constanţa, unde ofiţerul Putea sta-n veci?- dă soarele să-nspice,
şi-a petrecut o parte din tinereţe împreună cu părinţii, au atribuit numele poetului unei străzi din STANŢE Îi fâlfâie pe umeri noul strai-
Constanţa dar şi în Comuna Vadul lui Traian. Şcoala şi sala de sport din Comuna Vadul lui Traian Şi caru-i triumfal e tras cu-alai
îi poartă şi ele numele. Tot în cinstea memoriei poetului, autorităţile judeţului Sibiu au aprobat ca Douăzeci şi opt de ani, De aurori care plesnesc din bice.
strada pe care se găseşte casa poetului din poiana Sibiului să poarte numele de Dumitru Olariu, Printre zări şi bolovani...
iar Inspectoratul Învăţământului Judeţean Sibiu a aşezat o placă memorială pe faţada şcolii unde Încep cocorii să-şi anine iar
Dumitru Olariu a descifrat primele litere al alfabetului: „În această şcoală – se menţionează pe -Alei, potire de visări, Urcioarele-n văzduh, înfiorându-l
placă – a învăţat poetul erou Dumitru Olariu, căzut în luptele din Caucaz, în octombrie 1942“. Prin Urmăritu-ma-ţi călări Când falnic trece- alaiul princiar;
această evocare în Ziua Eroilor cinstim aşa cum se cuvine, memoria eroilor, fiindcă „Cinstirea Sub o mie de–ntrupări, -Hai să-l urmăm şi noi cântând, cântându-l!
eroilor căzuţi pe câmpurile de luptă, jertfiţi pentru cauza dreaptă a noastră nu este numai o datorie
Pe o mie de poteci,
faţă de cei plecaţi dintre noi, un cult al morţilor, tot atât de vechi ca şi omenirea, ci şi o întărire a
Zile-ntregi şi nopţi întregi. Chiar drumu-i printre răpiţi îmbătat,
temeliei pe care stă un popor“
Împletecit de-azur se-ntreabă: unde?
Dacă ar fi trăit, poetul martir Dumitru Olariu ar fi împlinit la 8 Martie anul acesta, 100 de ani.
Dar, parcă suflând încă stihuri pline de înţeles, Dumitru Olariu vorbeşte astfel: „În versul meu Străbătui îndemnuri grele Târziu un râu pe şesul revărsat
de cremene şi-amnar/ Mă simt lângă strămoşii răstigniţi,/ Coborâtori cu primii împăraţi/ Din pisc Ca să scap cumva de ele Brumându-şi fluierul îi va răspunde.
în zugrăveala de altar./ / Un plai străvechi dă-n mine azi rod nou./ De veacuri ei nescris s-au opin- Şi pusei păduri virgine
tit/ Să-ngâne-n lemn azurul miorit,/ Înaltul, vastul sferelor ecou./ / Scufund în pagini zări de lung Între duhul lor şi mine. Şi cred că la dantelele scumpiei
alean/ Şi stema unui propriu univers,/ Împrospătându-mi bolţile în mers,/Vrăjit de-un cast miraj Adăugaţi şi voi, brânduşi, o cipcă rară,
răsăritean./ / Pentru îndemn clar, neşovăitor,/ Iau frunza neagră-a inimii şi-o sbat./ Cobor râuri – Ceas cu ceas în căutare, De-i preschimbată-n primăvară
poate că în leat;/ În mit îmi tulbur sensul arzător./ / Din stelele ce mă călăuzesc,/ În fiecare noapte Hărţuit cu încruntare, Dobrogea-ntr-un pridvor al veşniciei.
câte-o stea,/ Roind, o-nşurubez în cartea mea - / Şi treaz zorile mă destăinuiesc./ / Îmi împrumută Scotoceam metalul tare
soarele un vreasc/ Fiorii artei, calde pirostrii.../ Şi rătăcesc prin crâng de veşnicii/ Cu turmele Şi din el un sunet care
de gânduri ce le pasc./ /.” – „Transhumanţă”. Acest poet, cuprins de o candoare şi o nostalgie Să-mi dea binecuvântare. Pagini realizate cu sprijinul d-lui col. rez.
ontologică aparte, a reuşit să redea prin câteva versuri alese, esenţa unei iubiri neatinse parcă nici Neghină
de clişeele efemerităţii: „Iubito, rădăcinile de apă/ Au putrezit de secetă-n pământ; Nici zâmbetele
tale nu mai sunt/ Ca nişte nuferi înfloriţi pe apă./ / Vezi, toţi salcâmii câţi au mai rămas,/ Îndoliaţi
în alb lângă fântână,/ Văd îngroziţi în singura fântână/ Că niciun strop de cer n-a mai rămas./ /
Iubito, vom muri şi noi de sete,/ Sfârşitul e aproape, ca un ţărm,/ Dă-mi gura, dă-mi uitarea fără
ţărm,/ Iubito, să murim aşa, de sete./ /”.- „Arşiţi”. Atins de semnificaţia frumuseţii naturii, aflată
într-o continuă schimbare, acesta notează: „Vulcanul stins al nopţii izbucni/ Atât de crâncen, de
neaşteptat,/ Ca lava lui fierbinte, lângă zi,/ În auroră s-a pietrificat./ / Ermetizate raze-n diamant/
De cast îngheţ sticlesc foşnind sonor,/ Ca frunzele intacte de acant/ În geologic stat, nemuritor./ /
Acum sparg zorii valuri ce inundă./ -De jar scăldat, acest suprem zeu cine-i?/ Şi continentul zilei
se scufundă/ Definitiv în mările luminei./ / ”. – Dimineaţă euxină.
Ce fel de gânduri şi simţiri i-ar fi putut pătrunde viaţa lui Dumitru Olariu, de a ajuns să scrie
acel elogiu omagial adus în mod simbolic unui „camarad”? Cu ce instrumente sentimentale şi
resurse scriitoriceşti a reuşit să combine o întreagă trăire cu o experienţă a trecutului, încărcată
în poezia sa de momentul perpetuu...? Prin doar câteva strofe scrise pe front, pe data de 29 iunie
1942, a expus ceea ce a fost UN „camarad” şi a devenit ACEL „camarad”...: „ – Doamne, cama-
radul meu din dreapta/ A tăcut deodată să mai tragă./ A tăcut cu graiul şi cu fapta./ N-a mai lumi-
nat prin ceaţa vagă/ Arma lui cea sigură şi dragă.// L-am văzut încremenind în stânca- Veşniciei
Tale: O statuie/ Peste care cobora adâncă./ Necuprinsă linştei căţuie/ Zori de crini ce n-au să mai
apuie.// Sângerau în pieptu-i trei izvoare/ Proaspete de arma automată,/ Mângâindu-i, blând ca
e

o răcoare,/ Chipul lui de stâncă detunată,/ Fruntea lui, pe veci înseninată.// Cerurile limpezi de
la

acasă,/ Împietriră-n stinsa lui privire/ Poate-o grână verde de mătasă,/ Poate-o adiere de safire,/
Poate marea, sfânta lui iubire.// N-or mai chioti natale toamne – Şi făclii de gloanţe bolşevice/ Lu-
minau la nunta lui, o, Doamne,/ Imnuri începură să-i ridice/ Grelele obuze inamice.// El cu ochii
ficşi privea-nainte;/ Parcă, fericit, vedea în zare/ Ţara lui întreagă, şi, fierbinte,/ Parcă cuprinde-
ntr-o îmbrăţişare,/ Doamne, toată România Mare.//. ” Ultima strofă din poezie, apare redactată
pe coperta IV a cărţii „Ultima Cântare”, pe care o semnează, având reverberaţii dintre cele mai
puternice şi rememorabile... .

Au consemnat slt. Sînziana Iancu şi col.(r) V. Neghină

Documentarul elaborat are la bază două surse: Teodor Al. Munteanu, „Scriitori căzuţi pe front”,
Vol. 1, Colecţia „Luceafărul” 1944, respectiv Dumitru D. Olariu, „Ultima cântare”, Editura Sal-
go, 2010, volum reeditat cu adăugiri de către Ion Gligor Stopiţă, membru al Cenaclului Literar
„George Topârceanu”, al Cercului Militar Sibiu (poet, critic literar şi prozator).
 Cyan Magenta Yelow Black

24
VEREŞ LEVENTE
Septembie
2010
ARTE FRUMOASE
e
la
Cyan Magenta Yelow Black

Leon Vreme 25
văzut de Petru Ovidiu Dumbrăveanu Septembrie
2010

ARTE FRUMOASE
STRUCTURI

Leon Vreme sau interesul pentru materie, formă şi culoare

În marea galaxie a picturii româneşti contemporane există o constelaţie de pictori

de primă mărime şi strălulcire. Arta lor, pe aceaşi traectorie, dar pe orbite diferite
completează în mod fericit, panoplia multicloră a picturii româneşti actuale.
În funcţie de disponibilităţile genetice de talent, sensibilitate, şi de inteligenţă
, prin personalitatea lor artistică, generaţia lui Leon Vreme a făcut pasul decisiv
al trecrii de „arta” realismului socialist, la arta modernă. Astfel pictori de talia lui
Ion Sălişteanu, Alin Gheorghiu, Aurel Nedel, Ion Nicodim, Sabin Bălaşa, Leon
Vreme, prin originalitatea şi autenticitatea creaţiei lor, au schimbat imaginea pictu-
rii româneşti în Europa şi în lume, aducând-o la valoarea ei perioada interebelică şi
până la venirea comuniştilor la putere.
Leon Vreme originar din Basarabia s-a stabilit definitiv la Timişoara, după ter-
minarea Institutului „Ion Andreescu” din Cluj, în anul1957, împreună cu soţia sa
graficiana Xenia Eraclide. De la această, dată cei doi artişti s-au integrat total în
atmosfera şi spiritul cultural artistic al Timişoarei care, şi atunci ca şi în prezent, era
considerat un oraş cu vocaţie europeană, cosmopolit în sensul pozitiv al cuvântului.
În aceaşi perioadă s-u strâns la Timişoara o pleiadă de tineri artişti, absolvenţi
ai institutelor de învăţământ artistic superior de la Bucureşti şi Cluj, care au con-
tribuit prin mijloacele specifice artei la schimbarea vieţii artistice timişorene.
Amintesc doar câteva nume, fără intenţii de evaluare axiologică, de ierarhiazare:
Adalbert Luca, Romul Nuţiu, Vasile Pintea, Lidia Ciolac, Virginia Baz Baroiu, Vic-
tor Gaga a căror operă originală şi extrem de valoroasă a îmbogăţit patrimoniul
cultural al timişoarei şi al României.
Interesul lui Leon Vreme pentru valorile picturii abstracte universale, pentru
lumea ideatică, conceptuală a acesteia, s-a manifestat încă de prin anii 60. Tre-
cerea de la figurativ la abstract, pentru artistul Vreme nu s-a făcut brusc, ostentativ
şi fără frământări. A fost o peroadă de incertitudini, de renunţări şi nemulţumiri.
Pictura abstractă nu s-a învăţat la nici o şcoală în România. Totul se făcea din
intuiţie.
Mulţi n-au înţeles mult timp că, între pictura figurativă şi abstractă nu există
antinomii. Ambele sunt guvernate de legi comune ale picturii, armonia, echilibrul,
teza şi antiteza, logica compoziţională, raporturile dintre marile ecrane coloristice
ale tabloului, repartiţia luminii, aşternerea şi densitatea straturilor de culoare
etc..., sunt o parte dintre acestea. Cele două tipuri de pictură, sunt două câştiguri ale
artei, două drumuri care vor merge paralel şi sunt inconfundabile, iar publicul este
şi el împărţit, în funcţie de opţiunile-i culturale şi afective.
Pictura lui Leon Vreme a fost supusă, în cei peste 50 de ani de când o practică,
multor atitudini critice calificate şi necalificate, fiind încadrată în categoria
abstracţionismului liric. Despre acest lucru, nu este aici cazul şi nici momentul
să discutăm. Putem să consemnăm doar faptul că arta lui este bine cotată în ţară
e
la

şi străinătate, şi dincolo de această performanţă, pictura sa este un reper ideatic,

stilistic şi estetic. Pictura abstractă a lui Leon Vreme completează armonios această
tendinţă artei contemporane româneşti.
Personalitatea puternică a acestui pictor harnic, sincer şi modest s-a manifestat
benefic şi în învăţământul artistic superior, fiind un excepţional profesor de pictură
la Facultatea de Artă Plastică din Timişoara. Am avut marea şansă să-mi realizez
pregătirea artistică sub directa îndrumare a profesorului Leon Vreme, fiindu-i stu-
dent. De la acesta am învăţat, dincolo de problemele de meşteşug artistic, să gân-
desc fiecare linie sau tuşă de culoare, să-mi elaborez fiecare lucrare până la cele mai
mici amănunte, cu alte cuvinte să gândesc în artă.
26
ANA MARIA ZLĂVOG
Septembie
2010
poesis
Umbra aceasta de fericire de 24 de karate
(text publicat pe Reţeaua literară, în variantă)
Sunt oameni care mă cunosc tot mai puţin
deşi ei spun că mă cunosc foarte bine.
Ce întâmplare ciudată, vom vedea, se poate naşte de aici,
spre deliciul hârtiei împovărate de spectaculoase predicţii,
acum nu mai e vorba nici de hazard, nici de emoţii, nici de ambiţii.
Să lăsăm, aşadar, ironiile şi manifestările spontane ale vieţii
în cutia lor de sidef, cu toate cărţile geniale scrise despre mine
şi să redeschidem larg spre soare cât mai multe spaţii aerate
pentru umbra aceasta de fericire care nu poate să mă smulgă
din cuva ei de foc, ticluită cu amulete şi încruntate litigii.
Dar pe mine unde mă laşi, suflete?
Între patru pereţi cred că am iubit mai mult decât am putut spera,
de atâtea ori am făcut pactul cu umbra aceasta de fericire
care nu are mai nimic în comun cu interdicţia de a vedea
cum în fiecare anotimp ceasul rămâne în urmă cu două secunde-
una, pentru lentila concavă imună la ecoul de stepă,
cealaltă, pentru trepiedul obtuz şi o cană mai bună de lut,
reţeta ideală pentru a învăţa, în ritmul ei, veşnicia care să te ţină
treaz până în zori, lucid şi, din când în când, poate boem.
Nici dacă ai avea un nume de star pe Broadway,
învăluite de flori, stelele n-ar mai clipi aşa des în loc de pupile
alunecând în delir sau rătăcind pe calea lor, spre neant.
Dar pe mine cu cine mă laşi, suflete?
Tu trebuie să ştii mai bine cum şi când
în umbra acesta de fericire creşte mereu o plasmă nouă de 24 de
karate
care ingurgitează tot ceea ce-i iese în cale- alge, clopote, nasturi
ce se întrec nebuneşte în turnirul duodenal.
GELU BOGDAN MARIN
Inimaginabila pasiune a jocului cu focul
nimic anormal cînd amuţeşti
în faţa unei lacrimi
în hala de peşte zgomote cu nemiluita /
cu mintea greoaie ca o simplă infecţie /
ziua pleacă de aici /
sub cerul mult prea departe /
unde oasele tocite ale genunchilor /
nu ajung nici măcar pînă la prima fereastră /
iar liliacul înfloreşte aiurea / ca un panaceu sătul de
cearcăne / /
moartea cu sufletul la gură /
doar o geometrie diformă /
în faţa porţilor cetăţii /
e
fără medicamente /
la
dar cu sărbători în calendar //
viaţa greu de descifrat /
inutilă ca un nor ce nu este în stare /
să se stoarcă de o ploaie /
elicea vorbelor /
veştejind jumătăţile de măsură /
atît de inteligenţi dar atît de laşi /
cu carnea neagră /
aşa cum pielea unui cîine întinsă la soare /
în tiparele unei epilepsii /
o apă care se bea doar ca o simplă apă /
verticalitatea lumînării consumîndu-se în sine /
lîngă lumina altora care put /
tîrfele locale cu solzi în păr /
Poeme din volumul în pregătire „Umbra aceasta de fericire de 24 de karate”
Locul şi data naşterii: Brăila, 18 martie 1972
Studii: - universitare- Facultatea de Litere a universitaţii “Al. I.Cuza” Iaşi, specializarea română-latină, promoţia 1996; -postuniversitare-
masterat în Filologie, Facultatea de Litere a Universitaţii “Dunărea de Jos” Galaţi, specializarea Teoria şi practica textului, promoţia 2006
Ocupaţia actuală-- profesor de Limba şi literatura română la Colegiul Naţional “Nicolae Bălcescu” Brăila; Funcţii deţinute-- inspector de
specialitate, Limba şi literatura română la Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila (octombrie 2006-iunie 2009)
Plouă cu soare în Pantheonul Renatei
Suflete, caută-mă şi ţine-mă bine alături, (text publicat pe poezie.ro şi în e-revista Singur)
eventual, naşte-mă, nu mai e timp de remember,
o altă odisee va dicta mării prin glasul ei Plouă cu soare în Pantheonul Renatei
părticica sa de speranţă, de carismă şi har Şi eu mă simt ca la 20 de ani.
pentru oamenii care, într-adevăr, prea puţin mă cunosc
deşi ei spun că mă cunosc foarte bine. Renata e vânzătoarea de la chioşcul cu ziare
Are zeci de CD-uri şi comenzi la reviste literare.
Oameni şi berze pe strada de catifea Uneori le împrumută cunoscuţilor care abia dacă mai au bani
(text publicat pe Reţeaua literară) de ţigări şi de-o bere.
Ploaie efemeră Până m-am hotărât să ader grupului ei ca să-i rescriu biografia
Ploaie amară pe strada de catifea pentru cartea descărcată de pe-un blog de afaceri,
Ploaie cu prea multe cuie de plastic revărsate din matcă să intre şi ea, în sfârşit, în lumea cea bună a bibliotecilor suspend-
ate,
În gradina cu flori de argint de pe balcon au început pariurile cu nepoatele,
vorbesc de la etaj prin semne cu ploaia că poate e mai bine aşa, să stau cât mai departe de bârfa din târg,
să i se facă milă de stâlpi şi de berze că, la o adică, ce îmi trebuie mie atâtea cartoane şi creioane color-
ate.
Printre firele de înaltă tensiune, albe şi gri,
oamenii s-au cazat pentru o zi De la o vreme, oricum, vezi şi pe net, fiecare pariază cu sine
în cuiburile lor şi stau aşa, lipiţi unii de alţii, Din când în când, dacă se cer la şcoală, se mai citesc şi proverbe,
cât mai aproape de cer ca să amâne cu încă o noapte Dar şi acestea, depăşite de bestselleruri, cu un monoclu stupid
surogatul pulsului vital şi urgia să treacă fără drept de apel Pregătit pentru manuscrisul confratelui care nu e membru de
partid
Uneori, şi oamenii şi berzele beau apă de ploaie şi atunci nu-i păcat să te miri: măi, tu pe ce lume trăieşti ?
acum nu mai e vorba doar de cancerul care a secerat vise din faşă Nu vezi, doar e soare cu dinţi…
ordinul de evacuare a intrat serios la apă
şi sfinţeşte cu urlete rebele Dacă nici azi nu mai e vreun miting, vreo grevă, o revoltă, ceva,
hornurile tapetate în pansamente sterile degeaba te bucuri că de trei zile plouă cu soare
deşi nu mai e nimeni pe-aici şi în curând va fi acalmie.
Pe strada de catifea
oameni şi berze au aceeaşi menire De-acum este cert: dacă cineva ar mai spune că-i pasă de mine,
de a urmări cum moartea se-nclină în reverenţe Uită, e doar aşa, o vorbă de complezenţă pentru compătimiri
până aproape de pământul verde înfometat de ploaia amară parfumate
ca să-i dau vreun acont sau vreun pont, un cifru suspect,
pentru uşa de stejar din Pantheonul Renatei.
GELU BOGDAN MARIN – născut la 27 mai 1952 în municipiul Brăila.
Licenţiat în ştiinţe militare, jurnalist şi publicist.Colaborează la diferite ziare şi reviste începînd din anul 1969 pînă în prezent. Membru al
Societăţii Române de Haiku. Membru al Uniunii Scriitorilor din România; Apariţii în volum : Diavol cu şal mătăsos – Fundaţia Culturală
Antares – 2007; Ucis prin lehamite - Fundaţia Culturală Antares – 2008; Mamiferul minoritar - Fundaţia Culturală Antares – 2008;
Antologie: Texistenţe - Uniunea Scriitorilor din România –filiala Galaţi-Brăila, 2009.
cur mare / cînd ronţăi cuvinte sleite /
inima plină de iluzii mai groase decît nămolul de pe străzi / repetînd povestea cu sămînţa fragilă /
cînd ştiu ce-mi poate face o femeie / care eram /
şi-mi tremură mîna cînd dau de pomană/ / ca şi cum se consumaseră tote experienţele /
nu mai aştept pe nimeni / salivă adunată între gingii /
nu mai iubesc pe nimeni / ce-mi umplea gura / /
totul este absolut normal / cu timpul /
valul îşi lasă oasele pe ţărm / plictisindu-mă de efortul inutil şi anost /
putrezind printre mizerii / pe care mi-l cereau bunele intenţii /
un lucru mecanic surd / istovit de prea lunga aşteptare a fericirii /
cu privirea oarbă în căderi fără sunet / / ce credeam că imi va fi dăruită drept răsplată /
îngăduit alături / am început să exersez timid / apoi tot mai îndrăzneţ cruz-
cerşetor de suflete pereche / imea /
sinucigaşul îşi aşteaptă iertarea / nebun ce-şi refuză nebunia ultimul deliciu al singurătăţii mele / /
melancolia distribuită uniform / privirea mi-o petreceam voluptos / prin inima fragedă a unui
apa unei bălţi mirosind a putred / ceas de bucătărie /
în care încape orice / de foarte mult timp / / jubilam / sfărmam pătimaş /
tăiam viscere de vise moi /
cînd rîdeam în hohote fără inhibiţii viaţa palpitînd în găleţi de tablă /
ou sont les beaux jours / peste apa neagră a fîntînilor /
cînd toceam hainele mele de gală / carne curioasă încordată fără scrupule /
la petreceri de binefacere / gloria unui asasin manierat / /
şi rîdeam în hohote pînă la lacrimi / tocam viaţa mărunt să usture / lumina căpătînd o lîncezeală
cam aşa cum se scrie un roman / aparte /
o carte răsfoită încet cu pauze largi / sfîşietoare //
mîna urmînd leneşă în neştire / cuvintele zăceau peste tot /
forma feselor tale întipărită / cu ţăruşi înfipţi în pocnetul aripilor /
în ţesătura canapelei verzi / ce umpleau casa cu umbre deschise /
fără inhibiţii cu mici ţipete de plăcere / în suprafeţe senzuale / plane / de sticlă rece / şlefuită //
momente doar de tine ştiute /
 Gabriel
F. Şerban
- continuare din numărul trecut -
Aceste teorii au condus spre două întrebări
esenţiale. Prima întrebare se referă la “ce
anume conduce populaţia să se constituie într-
o formă statală?” şi, cea de a doua, “care este
cea mai bună formă a statului?”. Acum aceste
întrebări par puse din totdeauna dar în acel
moment ideea că ar putea fi şi altfel era inova-
toare. Pentru prima data se realiza un distincţie
conceptuală dintre stat şi guvernare. S-a făcut
astfel separaţia dintre instituţie şi organizaţie,
între concept, lege de existenţă şi banala
structură formată din oameni. Astfel statul era
reprezentat de instituţiile către care puterea se
distribuie, urmând ca acestea să fie folosită
justificat, iar prin guvern se înţelege grupul
specific de oameni ocupaţi cu satisfacerea ne-
voilor instituţiilor statului şi care au abilitatea
şi posibilitatea de a construi un sistem de legi
şi decrete prin care oamenii, în care se includ
şi ei, sunt legaţi unii de alţii. Această separare
conceptuală continuă să funcţioneze în scena
politică, deşi există voci din cadrul ştiinţelor
politice, filosofiei, istoriei şi antropologiei cul-
turale care argumentează că o mare parte din
acţiunile politice ale unei societăţi acţionează
şi în afara graniţelor ei statale iar alte societăţi,
care nu sunt organizate după criterii statale, tre-
buie totuşi luate în seamă în termenii politici.
Relaţiile politice şi economice au fost
influenţate în mod drastic de aceste teorii.
De exemplu conceputul de asociere, breaslă,
corporaţie a fost subordonat teoriei pieţei libere,
un model de piaţă prin care schimbul de bunuri
şi servicii între ţări şi în interiorul unei ţări, au
loc fără a fi împiedicate de restricţiile impuse
de guvern, cum ar fi taxe şi tarife diferenţiate,
şi dominaţia romano-catolică a sistemului teo-
logic a fost din ce în ce mai mult provocată de
bisericile protestante subordonate nu Romei
şi fiecărei naţiuni-stat, biserică protestantă
care se încăpăţâna se predice în limba nativă
sau vulgară a fiecărei regiuni.Începută la
sfârşitul secolului XVIII, Revoluţia Industrială
marchează punctul de pornire al epocii mod-
erne. Au loc schimbări majore şi dinamice în
agricultură, în producţia manufacturieră şi în
transporturi.
Un mic grup de emigranţi ai Europei con-
tinentale au pribegit spre Marea Britanie şi
Statele Unite încurajând continuarea acestor
tipuri de studii privind ce tip de institutii are
permite o guvernare stabila. Cu toate acestea,
studiile lor vor fi marginalizate. Micul grup era
format din:
Hannah Arendt (1906-1975),
Sir Karl Raimund Popper, deţinător al Order
of the Companions of Honour, Fellow of the
Royal Society şi Fellow of the British Academy
(1902-1994),
Friedrich Hayek, deţinător al Order of the
Companions of Honour (1899-1992),
Leo Strauss (1899-1973),
Isaiah Berlin, deţinător al Order of Merit
(1909-1997),
Eric Voegelin (1901-1985),
Judith Shklar (1928-1992).
Cea mai importantă concentrare de atenţie,
mai ales în perioada deceniilor ’50 şi ‘60 o
primeşte comunismul. Un rol important îl au
curente ca:
* mişcarea zionistă, o mişcare politica
internaţională care militează pentru Pământul
lui Israel, patria poporului evreu, iniţiată
formulată de jurnalistul austriac Theodor Herzl.
* rasismul, o mişcare bazată pe diferenţa din-
tre rase, bigotism, părtinire, opresiune, stereoti-
puri şi discriminare.
* colonianismul, o extindere a suveranităţii
naţionale peste teritoriile din afara graniţelor fie
prin colonii de emigranţi, fie prin dependenţe
administrative prin care populaţia indigenă era
direct dirijată sau dislocată dintr-o zonă în alta.
Prin extensie toate aceste miscari au deter-
minat in opinia mea forme specifice institutio-
nale cu determinari si mecanisme interne speci-
fice de manifestare.
INSTITUŢIILE-FUNCŢII ŞI ROL ÎN
PROCESUL DE GESTIONARE AL
ACTUALEI CRIZE ECONOMICE
Leo Strauss a fost un mare admirator al
clasicilor. Clasicii sunt Platon, Aristotel,
Toma d’Aquino. Filosofii pe care-i critică cu
predilecţie Strauss sunt gânditorii emblema-
tici pentru modernitate, filosofi ca Hobbes sau
Locke.
Dupa Strauss ideal ar fi să fim conduşi de
oameni înţelepţi. În practică însă, cea mai bună
soluţie este un regim mixt
Altfel spus, cea mai bună structură
instituţională a unei societăţi combină
monarhia, aristocraţia şi democraţia. În rezu-
mat, la Strauss, găsim conturată o opoziţie
clară între clasic şi modern. Viziunea clasică
este centrată pe ideea de regim mixt. Moder-
nii, urmându-l pe Hobbes, au imitat ştiinţa non-
teleologică a naturii şi au pus în locul telos-
ului pasiunile. La moderni, o dată cu Locke şi
revoluţia anului 1689, consimţământul devine
mai important decât înţelepciunea.
Karl Popper însuşi obişnuia să prezinte pe
tablă schema metodei sale critice sub masca
unei formule:
P1 →TT →EE →P2
Formula sugerează doar paşii pe care-i
facem pentru a avansa în demersurile no-
astre cognitive. Pornim întotdeauna de la o
problemă, notată cu P1 în schema.Daca pro-
ducem o teorie (pasul TT ) ,eliminăm erorile
printr-o critică severă (pasul EE ). Daca găsim
erorile sau limitele teoriei, se ajunge la un sta-
diu în care descoperim o nouă problemă (notată
cu P2 în schemă) de la care ciclul se reia. O
teorie nu are voie să fie construită în aşa fel
încât să nu permita ajustari. Ea trebuie să fie
failibilă.În contextul acestei filosofii a teoriei
deschise la critică putem mai lesne înţelege fi-
losofia politică popperiana.
Din perspectiva lui Popper, aşa cum teori-
ile noastre trebuie să fie deschise la critică,
instituţiile unei societăţi trebuie să fie deschise
la schimbarea rezultată din deciziile libere şi
responsabile ale indivizilor. Societatea deschisă
despre care vorbeşte Popper se află sub semnul
unor valori pe care le putem găsi în istoria Eu-
ropei din Grecia antică până în ziua de azi.
O tipologie interesanta intalnim la Rothstein
si care cred ca trebuie mentionata:
Rothstein împarte sistemele de guvernare în
două: democratice şi nedemocratice. În prima
perspectivă societăţile democratice sunt cen-
trate pe comunitate; ele presupun existenţa
unui grup de oameni care împărtăşesc interese
comune.
A doua perspectivă, numită şi dictatorială,
implică existenţa a două părţi care intră în con-
flict, conducător pe de o parte şi conduşi pe
de altă parte. Necesitatea unor instituţii este
extrasă în acest caz din nevoia de a aplana con-
flictul şi instaurarea unor reguli ale jocului care
să impună un cadru de convieţuire paşnic.
Rothstein consideră că ambele societăţi
au nevoie de patru tipuri fundamentale de
instituţii. Cele patru tipuri de instituţii sunt
identificate de autor astfel: instituţia care
formulează reguli, instituţia care aplică reguli,
instituţia de adjudecare a regulilor, instituţia de
susţinere a regulilor.
Instituţia care formulează reguli este
necesară în cazul societăţilor democratice pen-
tru a instaura reguli valabile pentru toţi mem-
brii comunităţii şi pentru a urmări atingerea
intereselor comune. Acelaşi tip de instituţie
este folosită în cazul societăţilor nedemocratice
pentru a crea legitimitate printre cei subordonaţi
grupurilor de putere.
Instituţia care aplică reguli are ca obiec-
tiv implementarea deciziilor instituţiilor care
formulează reguli, în cazul societăţilor demo-
cratice. În cazul celor nedemocratice acest tip
de instituţii acţionează în ideea implementării
voinţei conducătorilor.
Instituţia de susţinere a regulilor în cazul
societăţilor democratice, încearcă să rezolve
disputele asupra înţelegerii regulilor şi apli-
carea acestora în cazuri particulare. În cazul
societăţilor nedemocratice, instituţiile de forma
aceasta au în plan rezolvarea disputelor dintre
supuşi.
În cele din urmă, pedepsirea celor care
încalcă regulile este atributul instituţiei de
susţinere a regulilor, în cazul societăţilor
democratice. În cazul celor nedemocratice,
instituţiile sunt create pentru a-i pedepsi pe cei
care contestă puterea conducătorului sau a gru-
pului conducător.
2. Perspective economice asupra instituţiilor
Deoarece multe din perspectivele filozofice
privind natura institutiilor coincid cu cele eco-
nomice din aceea vreme vom trece mai departe
urmand sa ne concentram asupra problemelor
actuale privind rolul si functiile institutiilor in
contextul crizei actuale.
Există un nucleu al unei teorii generale a
fenomenelor sociale. Acest nucleu coincide cu
nucleul analizei zise economice. Calificativul
‘’economică’’ poate induce însă în eroare. Teo-
ria în cauză nu vizează fenomenele economice
în sensul îngust al cuvântului. Ea este o teorie
a acţiunii şi interacţiunilor umane în general şi
acoperă întregul spaţiu al ştiinţelor sociale. Ter-
menul de ‘’economică’’ are raţiuni mai degrabă
de ordin istoric decât de altă natură.
Revoluţia neoclasică a întâmpinat şi o serie
de rezistenţe. Una dintre şcolile care s-au opus
celei neoclasice a fost cea instituţionalistă. Din-
27
Septembrie
2010
tre autorii din această şcoală, des întâlniţi este
societate
cel al lui Veblen.
Veblen a apreciat că şcoala neoclasică are
o viziune statică. El aprecia că este nevoie de
o viziune dinamică, în care să fie surprinsă
evoluţia în special a instituţiilor.
Pentru Veblen şi continuatorii săi, preţurile
sunt elemente ale unei culturi umane.
‘’Cultură’’ are aici un sens tehnic. Nu este vor-
ba nicidecum despre educaţia pe care o are o
‘’persoană cultivată’’. Cultura, în sensul tehnic
din ştiinţele sociale, cuprinde instituţii (mai
degrabă cele informale decât cele formale),
obiceiuri, convenţii. Preţurile sunt, din această
perspectivă, convenţii.
Şcoala lui Veblen, deşi continuă să fie şi astăzi
vie, este denumită ‘’vechiul instituţionalism’’
pentru a o deosebi de ‘’noul instituţionalism’’,
dezvoltat cu unelte neoclasice.
Treptat, în cadrul amplului curent de gândire
neoclasic, s-a format un interes pentru studiul
instituţiilor. Acestea au fost văzute tot mai
mult ca elemente fără de care nu pot fi înţelese
interacţiunile dintre indivizii umani.
Dacă ar fi să alegem termenii emblema-
tici pentru noul instituţionalism, candidaţii
cei mai probabili ar fi ‘’costul tranzacţiilor’’
şi ‘’bunurile publice’’..Aici vom sublinia doar
că ea porneşte, în fond, de la observaţia că
orice interacţiune socială, pentru a avea loc,
presupune un cost pentru participanţi. Buna
funcţionare a interacţiunilor antrenează un cost.
Pe moment, nu detaliile tehnice ale ideii
de cost al tranzacţiilor sunt importante, ci
înţelegerea legăturii cu instituţiile. Instituţiile
au fost incluse în sfera constrângerilor aplicate
interacţiunilor dintre oameni. Chiar şi intuitiv
este evident că o constrângere este legată de un
cost pentru indivizi.
Aplicaţiile costului tranzacţiilor nu se
limitează strict la studiul instituţiilor. Ronald
Coase, care a introdus acest concept, a plecat
de la cercetarea naturii firmelor.
Carl Menger, unul dintre autorii revoluţiei
neoclasice, era austriac. Printre continuatorii
săi se numără Ludwig von Mises şi Friedrich
von Hayek. Din pricina originii fondatorilor
şcoala a căpătat numele de ‘’şcoala austriacă’’.
În contextul ascensiunii nazismului, ca şi
mulţi alţi intelectuali de limbă germană din
Europa, Mises şi Hayek au fost nevoiţi să emi-
greze. Unul dintre cei mai importanţi continu-
atori ai lui Mises a fost americanul Rothbard.
Astăzi principalele centre ale şcolii austriece
sunt în SUA.
Şcoala austriacă are o serie de particularităţi
care o disting net de curentul principal izvorât
din revoluţia neoclasică.
Şcoala austriacă respinge folosirea mate-
maticii în analiza economică, dar susţine că
adevărurile teoriei economice sunt a priori.
Prin urmare ele trebuie întemeiate folosind
logica aşa cum poate fi ea dezvoltată folosind
limbajul natural.
O altă particularitate interesantă a şcolii aus-
triece, în contextul de faţă, este respingerea de
către reprezentanţii ei a unor inovaţii precum
costurile de tranzacţie şi bunurile publice. Cu
toate acestea, interesul şcolii austriece pentru
instituţii este foarte mare.
Încă de la Menger şcoala austriacă a cultivat
e
la
ideea unor instituţii sociale care sunt rodul or-
dinii spontane. Dreptul, limbajul sau banii sunt,
din perspectiva şcolii austriece, asemenea ex-
emple de instituţii. Unele dintre ele, cum ar fi
dreptul sau banii, în opinia şcolii austriece, sunt
pervertite de reglementările statelor moderne.
Un accent deosebit au pus reprezentanţii
şcolii austriece pe instituţia proprietăţii private.
Ideea lor a fost întotdeauna că orice ştirbire
a acestei instituţii deformează viaţa socială
normală. Din punctul acesta de vedere, şcoala
austriacă este cea mai radicală dintre şcolile de
gândire socială actuale.
- continuare în numărul viitor -
28

Într-o lume aparent superficială şi interesată numai de clipa de faţă, este bine de subliniat că oamenii caută răspunsuri veritabile la întrebări fun-
damentale. Oamenii din toate categoriile sociale reflectează şi privesc dincolo de aparenţe. Această condiţie sine qua non a reflectării asupra propriei
vieţi pare a fi înţeleasă de un număr din ce în ce mai mare de oameni. Nicio categorie socială nu se poate sustrage. Cunoştinţele colective şi individuale
se deschid sensului profund al responsabilităţii. Luarea la cunoştinţă este interioară, responsabilitatea existând în aceeaşi manieră faţă de noi înşine,
faptele noastre şi ceea ce ni se întâmplă. Aceste persoane înţeleg şi admit că asumarea responsabilităţii, care eliberează omul, presupune să- şi evalueze
Septembie comportamentul şi faptele şi că: dacă natura acestora nu e punitivă nu este cu mai puţin adevărată. Sinteză de ing. Anghel V. MIRCEA
2010

BIOTIC – ENERGETIC
FILOSOFIE

Într-o lume aparent superficială şi interesată numai de clipa ciproc, dacă nu ne lărgim viziunea pe care o avem expresia corpului el va putea, dacă va vrea într-adevar să se
de faţă, este bine de subliniat că oamenii caută răspunsuri asupra omului şi asupra vieţii. Dacă rămânem la stadiul exprime, să decodeze ce se întamplă în spiritul său.
veritabile la întrebări fundamentale. Oamenii din toate cat- de model om- maşină, adică la modelul compus din piese Atunci când ansamblul funcţionează coerent, realitatea
egoriile sociale reflectează şi privesc dincolo de aparenţe. independente si care pot fi schimbate în funcţie de progresul fizică este în acord cu realitatea spirituală a individului,
Această condiţie sine qua non a reflectării asupra propriei real al ştiinţei, relaţiile pe care le facem cu energeticul, vor iar existenţa se derulează normal. Atunci cand există o
vieţi pare a fi înţeleasă de un număr din ce în ce mai mare părea să ţină de magie, de viziune, de imaginaţie ori pur şi discordanţă între cele două, între Conştient şi Subconştient,
de oameni. Nicio categorie socială nu se poate sustrage. simplu de aberaţie. Lărgind viziunea noastră şi observând că în scenariul iniţial şi cel jucat de actor, vor apărea mesaje
Cunoştinţele colective şi individuale se deschid sensului pro- omul în totalitatea sa psihică şi temporală, nu este o sumă diferite, semnale de alarmă. Există permanent confuzia din-
fund al responsabilităţii. Luarea la cunoştinţă este interioară, a părţilor luate separat, vom putea să legăm diferitele nive- tre memorie şi subconştient – noţiuni care doar par apropiate,
responsabilitatea existând în aceeaşi manieră faţă de noi luri care compun existenţa sa, dându-i astfel dimensiunea sa dar în realitate sunt totuşi diferite . Subconştientul cuprinde
înşine, faptele noastre şi ceea ce ni se întâmplă. Aceste per- veritabilă; dimensiune care este, înainte de toate, spirituală. memoria lucrurilor cunoscute, iar memoriile, cunoscute sau
soane înţeleg şi admit că asumarea responsabilităţii, care Poate atunci vom putea înţelege adevăratul motiv de a fi al necunoscute; sunt doar o mică parte din tot ceea ce înseamnă
eliberează omul, presupune să- şi evalueze comportamentul fiinţei umane şi în consecinţă motivul de a fi, prezent atât subconştient. Subconştientul uman este un computer extrem
şi faptele şi că: dacă natura acestora nu e punitivă nu este cu în energetic cât şi în biotic. Orientul ne propune o imagine de exact. Cu programe de o complexitate remarcabilă, cu o
mai puţin adevărată. interesantă pentru a reprezenta acest vehicul care este cor- funcţionare de care suntem conştienţi doar în proporţie de
Noua viziune asupra vietii este îmbogăţită de o dimensi- pul nostru fizic si drumul-vietii pe care mergem. Imaginea cca.1 – 2% în medie pe omenire.
une pe care materialismul a ştirbit-o grav, care este aceea vehiculului care avanseaza pe drumul-vieţii şi care este pro- Subconştientul este aşadar un computer uriaş, care
a „sensului” şi a relaţiilor cauză - efect în cadrul unor sis- pulsat de forţa emoţiilor noastre şi condusă de responsabi- procesează în plus acea proporţie de 98 – 99% din activi-
teme integratoare. Faptul că orice manifestare are o origi- lul mentalului nostru ilustrează perfect ideea legăturii dintre tati, un volum imens de informaţii, ţinând de câmpuri puţin
ne, definită de o energie primară, dă un „ volum” unei vieţi conducător şi vehicul, între confort şi modul de conducere, percetibile , câmpuri de frecveţe diferite fiecare cu valorile
care a fost stabilizată de o informaţie generată şi cristalizată locul major fiind dat călătorului ascuns, adică inconştientului lui, cu particularităţile lui, materiale şi energetice. Creierul
prin intelect. Această îmbogăţire depăşte cu mult simpla care cunoaşte drumul mai bine decât conducătorul. Dacă nostru, în schimb, poate sau nu poate decodifica exact ceea
„dispoziţie” a hazardului şi a fatalităţii; ea creează, de fapt,
ideea că dacă există o legatură între cauză şi efect, această
legatură constituie o relaţie subtilă, dar permanentă, între ele,
într-un sistem integrator.
Continuitatea legăturii implică la rândul ei şi faptul că noi
putem să ajungem la „informaţie”, la oricare nivel al acestei
legături. Această constatare logică este fundamentală, deo-
arece ea semnifică foarte clar că putem în orice moment sa
citim, să întelegem şi-n consecinţă să anticipăm efectul care
va urma , dar care nu se manifestă încă.
Cu cât viziunea va fi mai sensibilă şi cultivată, cu cât va
afla şi va accepta „ să vadă”, cu atât
informaţiile vor fi precoce şi precise şi cu atât vom putea
interveni din timp şi mai uşor în evoluţia sistemului; fiecare
intrare (noţiune) fiind citită prin filtrul psihoenergetic.
Aceste decodări nu sunt în niciun caz reţete, adevăruri de-
finitive, ci mai degrabă invitaţii la reflectare. Din acest mo-
tiv toate elementele, ideile principale şi principiile majore,
decodificate, fac parte din responsabilitatea noastră. Deci,
se speră în rafinamentul analizei umane până la nivelul unei
bune decodări, respectiv a unei bune înţelegeri.
Este interesant de constatat că epoca noastră modernă, care
dezvoltă din ce în ce mai mult comunicarea către exterior,
este aceea a îndepărtării de sine. Ştiinţa noastră, oamenii de
ştiinţă şi politicienii care vor să ştie să stăpânească totul, sunt
în mod dramatic înspăimântaţi imediat ce li se vorbeste de-
spre om sau omenesc. Evităm şi fugim de aceste dimensi-
uni pe care nu le putem nici număra şi nici controla şi care acceptăm această idee a relaţiei directe între corp si spirit, ce este acest întreg univers uluitor, care este sufletul nostru.
ne sperie. Frica ne determină, printre altele, să citim despre devine atunci interesant de ştiut sensul manifestărilor fizio- Într-adevăr, creierul nostru nu poate decodifica deocamdată
secte şi numerosi terapeuţi, guru, prea-fericiţi; să ne avântăm logice. Ele devin puncte de sprijin ale realizării noastre, prin mai mult decât arată senzorii corpului căruia îi aparţine. Ceea
într-un domeniu puţin cunoscut şi atât de vast în care totul ele realizarea se face şi se exprimă. Ele pot fi şi un remarcabil ce este de menţionat aici se leagă de ridicarea nivelelor de
şi orice poate fi spus sau făcut. Această stare de fapt a gen- mijloc de decodare şi de întelegere a parţii pe care o trăim, frecveţă ale vibraţiilor galactic- planetare: galaxia întreagă,
erat o psihoză agravantă, din moment ce, astăzi, tot ceea ce a ceea ce se întamplă în noi. Corpul nostru devine atunci o din trepte în trepte, trimite seturi întregi de impulsuri sub
abordează această temă, devine suspect. Totuşi, că vrem sau extraordinară unealtă de cunoaştere, trebuie deci să încercăm formă de unde şi sub formă de fluxuri energo-materiale, către
că nu vrem, dimensiunile subtile ale fiinţei umane sunt să descifram şi să înţelegem prin intermediul căror tipuri de toate structurile sale (stele, planete), şi toate vieţuitoarele
acolo, exista şi se exprimă în fiecare zi. Pentru a le pu- procese se exprimă acest corp, atât în biotic cât şi în ener- care le populează. Ridicarea valorilor vibraţionale locale
tea întelege şi pentru a pătrunde sensul profund, trebuie getic. Ca toate manifestările energetice ale lumii noastre, re- conduce la modificarea genetică a tuturor vieţuitoarelor plan-
acceptată o altă paradigmă care le priveşte şi care să fie alitatea umană are nevoie de suport sau manifest, de corpul etare. Câmpul de percepţie senzorială se modifică treptat:
diferită de aceea a viziunii mecaniciste. Modelul cel mai său fizic pentru a putea traduce, exprima, ceea ce se întamplă mai întâi conştientizările se îndreaptă către clar- intuiţie, care
e

elocvent îl regăsim în fizică, respectiv în diferenţele funda- în straturile sale cele mai profunde. Avem nevoie de gesturi, se desface treptat, la rândul său, în clar- simţuri. Oamenii în-
la

mentale care există între fizica clasică şi fizica cuantică. Una
se ocupă preponderent de macrocosmos şi cealaltă de plan-
urile subtile şi de microcosmos, iar ele nu se exclud reciproc,
contrazicând afirmaţiile şi dorinţele unora. Cele două aspecte
nu abordează acelaşi nivel structural, studiind totuşi acelaşi
univers. Legătura între ele, ca şi pentru universul uman, este
un principiu de coerenţă. Trebuie acceptat un model care ne
permite să unim cunoaşterea şi diferitele sale paradigme, într-
o întelegere coerentă şi nu un model anacronic cu determin-
isme antagonice sau complementare. Revenind la element-
ele majore de exprimare a stării sufletului, care se manifestă
prin relaţiile corp- spirit şi terenurile lor de exprimare, este
dificil de înţeles relaţia dintre corp şi spirit şi-n consecinţă
semnificaţia energeticului în raport cu starea corpului şi re-
cuvinte sau desene pentru a putea exprima ideile, gândurile,
sentimentele noastre.
Toate aceste fundamente intangibile nu ar exista, în sensul
ca ele nu ar putea fi percepute, dacă nu ar avea aceasta po-
sibilitate de a se manifesta în aceeaşi manieră. Şi am putea
exemplifica acest aspect fundamental, prin comparaţie cu
cel mai performant calculator, care nu ar fi de niciun folos
dacă nu s-ar evidenţia rezultatele prin perifericele sale. La
fel şi spiritul uman are puţine motive de a fi, fără proiecţia sa
materializată, care este corpul fizic.
Calculatorul nu serveşte la nimic să fie puternic dacă per-
ifericele nu-l pot urma, adica nu pot exprima această putere.
La fel este şi cu omul care trebuie să caute acest echilibru
între corp şi spirit. Interesul esenţial al omului este că prin
cep tot mai des să audă sunete străine, să vadă entităţi astrale,
să-şi perceapă chiar plexurile de mare putere care se deschid,
în special pe lateralele capului: două plexuri mari – aurii sau
argintii, acolo nu se află un sfânt care le vorbeşte. Vederea
laterală în spectrul eteric şi astral este mai puternică decât
cea centrală: ştim acum despre faptul că retina are celule spe-
cializate, pentru formarea imaginilor, concentrate în mijlocul
ei, pe margini
retina nu este goală, ci împleteşte treptat celule specializate
în percepţiile imaginilor din spectrul fizic cu celule special-
izate în percepţiile imaginilor eterice şi astrale.
De aceea se percep mult mai rapid imagini eterice şi as-
trale cu privirea laterală (impresia generală este că ceva se
mişcă la marginea câmpului vizual), şi mult mai puţin cu cea
 Toate experienţele sunt accesibile Mentalului Unic, iar Mentalul Unic este format din noi toţi, sau oricare dintre noi, la cel mai înalt nivel de expan-
sionare. Atunci când o fiinţă alternează ritmic expansiunea şi contracţia, ea este predominant Energie. Prin urmare, energia nu este ceva imuabil obi-
ectiv, energia, la fel ca şi spaţiul şi materia, este rezultatul acţiunii a numeroase fiinţe vii aflate la un anumit nivel de conştiinţă. Aceste fiinţe - energie
sunt oarecum nereceptive la sugestiile mediului şi reacţionează, faţă de ambianţa în care există, într-un mod specific, care este adesea uşor de prevăzut.
BIVALENŢA FIINŢEI UMANE
centrală. Datorită faptului că celulele nu sunt complet de-
limitate în câmpul structurilor retiniene, ci se împletesc peste
tot aici, mai mult sau mai puţin de la centru spre margini, se
poate forma la un moment dat o imagine eterică sau astrală.
Imaginile de acest fel se formează tot timpul, dar ele nu sunt
conştientizate stabil.
Se formează păreri, intuiţii. Dar ele rămân în subconştient
- nimic nu se pierde. Ceea ce numim astfel subconştientul
nostru poartă o astfel de complexitate. Iată de ce este nec-
esar să ştim multe lucruri legate de subconştientul nos-
tru, sau despre faptul că azi graniţa dintre subconştient şi
conştient devine din ce în ce mai subţire, conducând chiar
la desfiinţarea graniţelor dintre necunoaştere şi cunoaştere.
Cunoaşterea propriului subconştient, cu bogăţia sa ului-
toare de ramificaţii la nivelul tuturor segmentelor spaţiale şi
temporale ale omenirii va fi, de altfel, şcoala viitorului. O
şcoală pe care o alimentăm permanent prin trăirile noastre
şi ale tuturor vieţuitoarelor planetare. Suntem astfel prop-
rii noştri profesori, profesorii cu înaltă specializare şi pen-
tru noi înşine, şi pentru toţi oamenii de pe planetă. Dar încă
discutăm despre neînţelegerea acestui subconştient. Despre
confuziile născute de faptul că ne confruntăm frecvent cu
necunoaşterea unor lucruri prea puţin mediatizate. Cum ar fi
faptul că, un singur
impuls cerebral se constituie in stimul pentru mai multe
circuite cerebrale deodată: se spune azi că 6 circuite ce-
rebrale se activează la un singur stimul, dar şi capacitatea
noastră de înţelegere şi decodificare va creşte Tocmai de
aceea ele interacţionează imediat chiar luând-o înaintea unui
element nou, care tocmai trece graniţa dintre subconştient
şi conştient. Şi, în puterea obişnuinţei, conform dictonului:
Nu este mai uşor drumul mai drept, este mai uşor drumul
cunoscut, mergem în continuare pe drumul cunoscut.
Subconştientul poartă cu sine memoriile tuturor corpurilor
noastre fluidice si poartă astfel cu sine toate talentele noas-
tre reale. Deşi tot el ne poartă aspectele negative, durerile,
încrâncenările, neacceptările. De
multe ori spunem că subconştientul nu poate face diferenţa
între un eveniment real şi unul imaginat, în fapt imaginaţia
ţine de conştient şi mai de loc de subconştient. Modul în care
decodificăm corect subconştientul, modul în care decodam
corect stimulii din mediu , înseamnă că ţinem imaginaţia în
frâu. Adică alegem din intuiţii ceea ce este bun pentru noi
(şi nu neapărat plăcut) şi folosim în viaţa curentă muncind,
gândind, coroborând toate cele pe care le ştim şi le aflăm
din mers, mereu mai departe. A pune frâu imaginaţiei nu
înseamnă a tăia visarea, ci a o echilibra, căci avem nevoie
de imaginaţie. Viziunile se nasc la graniţa dintre realitate şi
imaginaţie, până ce viziunea cucereşte cu totul câmpul men-
talului nostru activ. Toate acestea ţin de felul în care ştim
să ne gestionăm relaţia dintre subconştient şi conştient.
Subconştient şi conştient… Lucrăm simultan cu toate. Putem
să avem încredere în subconştientul nostru şi să căutăm
mereu să decodam fluxul de intuiţii care ne vine de acolo.
Alegând atunci când poti, consolidezi autocorecţia:
subconştientul îmi spune că pot. Şi astfel ajungem să fim
echilibraţi, înţelegători, toleranţi,să ne încurajăm şi să ne
evaluam. Să luăm hotărârea să ne urmăm visele , oricât de
puţin din ele se poate realiza. Universul, privit fizic si en-
ergetic ; bioticul, respectiv subtilul, este dirijat de legi pe
care întelepţii le-au numit legi universale. Una dintre ele a
fost în mare vogă în ultimii ani, Legea Atracţiei. Înţelegerea
acestei legi a revoluţionat gândirea şi viaţa multor oameni
care au devenit conştienţi de potenţialul lor de a-şi modela
viitorul. Legea Vibraţiei sau Principiul Vibraţiei Perpetue (
PVP ) complectează tabloul legilor universale, arătând că
orice există (sau este creat la un moment dat) are mişcare,
propria energie şi ritm, pulsează, are viaţă, emite informaţie,
interacţionează. Orice exista în Univers vibrează. Are o
amprentă personală, o frecvenţă unică. Şi cât timp acest
câmp de vibraţie personală se menţine nealterat, atâta timp
acel lucru continuă să existe, sa fie viu în acea formă. Asta
înseamnă că orice intenţie sau gând fugar, orice imagine pe
care mintea noastră le creează, continuă să se menţină vii şi
să pluteasca în Universul subtil. Orice intenţie, orice gând are
viata. De aceea, odată emise ele continuă sa vibreze, să pul-
seze, să emita energie în Universul subtil al forţelor nevăzute,
ele se întreţin, se pot multiplica, mări sau se pot dezintegra
trecând în altă formă. Legea vibraţiei dezvaluită ne face ex-
trem de responsabili cu tot ceea ce facem. Pentru că tot ce
gândim ori creem lasă o urmă în aura noastră şi acea urmă
pulsează, atrage în câmpul nostru auric elemente rezonante,
gânduri similare ale altora, oameni şi evenimente care ne
întreţin ideile sau ne obligă să ne confruntăm cu convinger-
ile şi credinţele personale. Universul creează necontenit.
Niciodată nu distruge. Mereu adaugă şi transformă. Ce ne
pare nouă distrugere este de fapt o transformare, o trecere
în alta formă, respectând legea energiei şi a creaţiei. Univer-
sul şi Viaţa sunt mereu pozitive, constructive, creative. Orice
s-ar produce poate fi vindecat printr-o altă creaţie. Un cu-
vaânt jgnitor nu poate fi luat înapoi, dar scuzele şi atitudinea
sinceră plină de căinţă pot compensa golul energetic produs
de supărare şi poate transforma mâhnirea în înţelegere. Deci
momentul emiterii cuvântului jignitor nu poate fi făcut să
dispară pur şi simplu. De aceea responsabilitatea este uriaşă.
Orice gândim, spunem sau facem, lasă urme în Univers, în
vieţile oamenilor, în destinul nostru. Iar gesturile noastre
reverberează, ca o piatră aruncată în apa ce produce unde
29
Septembrie
2010
filosofie
circulare mult după ce ea a ajuns la fundul lacului. Orice ele-
ment creat in Univers va continua să existe atâta timp cât
sursa care l-a creat continuă să menţină matricea / câmpul
morfic / forma sa. Adică, până se transformă în altceva, sau
până este preluat de o formă mai mare energetică, inglobată
şi alchimizată. Aceasta cred că ne face deodată mai atenţi la
gândurile, cuvintele şi gesturile noastre. Pentru că ele sunt
vii. Pentru că odată intenţia aparută ea pulsează, vibrează şi
generează câmp. În consecinţă atrage intenţii asemănătoare
conform legii atracţiei. Orice gest pe care îl facem persistă
chiar dacă noi, temporal, suntem în altă parte cu viaţa
noastră. Un gând emis la un moment dat poate fi abandonat,
dar dacă starea sufletească se menţine, dacă şi convingerile
care l-au alimentat persistă, gândul va continua să pulseze în
Universul subtil şi să crească. Şi
ne vom confrunta cu efectul acelui gând. De aceea trecutul
nu ne da pace si fiecare rememorare ne face sa retraim put-
ernic acele evenimente pentru că ele continuă sa fie puncte
pulsatorii, să aibă viaţă, să genereze cămp şi consecinţe, să
interfereze cu noi. Chiar dacă a modificat povestea din trecut,
ea continuă sa fie acolo şi să facă parte din biografia noastră.
Consecinţele Legii Vibraţiei sunt absolut formidabile. Uni-
versul nu ştie decât să creeze, un lucru creat este înlocuit de
o altă creaţie, care o poate îngloba pe prima, adaugându-şi
valoarea la lumea pe care o găseşte în acel moment. Şi acest
lucru transformă lumea. Noi suntem fiinţe egale în potential
şi Universul este constituit din legăturile care exista intre noi.
Universul este constituit în totalitate din fiinţe vii care, după
propriul lor nivel de conştiinţă, au, mai mult sau mai puţin,
libertatea şi puterea să-şi determine singure cursul existenţei
lor. Substratul ultim al Universului e constituit din ceva Unic,
care este atât de grandios, încât nu poate fi definit în concepte
care să aibă înţeles pentru nivelul nostru actual. Dacă nu in-
tuim încă acest adevăr, tot ceea ce trebuie să facem este să
acceptăm, ca ipoteză de plecare, existenţa acestui ceva Unic
şi să ne convingem apoi, prin experienţa directă, că acest
Absolut duce la singura explicaţie rezonabilă a lumii, aşa
cum o ştim cu toţii. Funcţia de bază a oricărei fiinţe este Ex-
pansiunea şi Contracţia. Fiinţele expansionate sunt pline de
energie şi permeabile, fiinţele contractate sunt inerte, dense
şi impermeabile. Prin urmare, fiecare dintre noi, singur sau
în grup, poate apare ca fiind Spaţiu, Energie sau Materie, în
funcţie de raportul dintre expansiunea şi contracţia specifică
fiecăruia şi de tipul de vibraţii pe care fiecare îl manifestă,
prin alternanţa expansiune- contracţie. Fiecare fiinţă îşi
controlează propriile sale vibraţii specifice, cu care este
obişnuită. O fiinţă complet expansionată este Spaţiu. Deo-
arece expansiunea este permisivă, putem fi în acelaşi spaţiu
cu una sau mai multe fiinţe expansionate. De fapt, este po-
sibil ca toate entităţile din Univers să fie în acelaşi spaţiu în
care există simultan mai multe dimensiuni. Expansiunea o
experimentăm sub forma conştiinţei lărgite, a înţelegerii pro-
funde, a intuiţiei spirituale, a compasiunii infinite etc. Atunci
când suntem în totalitate expansionaţi, avem un simţământ
plenar de conştiinţă totală, de fuziune profundă cu întreaga
Viaţă, pe toate nivelele sale de existenţă. La acest stadiu al
expansiunii totale, nivel, nu avem nicio rezistenţă vis-a-vis
de orice alta vibraţie elevată sau de interacţiunea cu orice
altă fiinţă, faţă de care avem afinităţi profunde. Este o stare
atemporală, în care avem libertatea unei alegeri nelimitate,
din perspectiva infinitelor posibilităţi care, la acest nivel, ne
e
devin, cu usurinţă, mult mai accesibile.
la
Toate experienţele sunt accesibile Mentalului Unic, iar
Mentalul Unic este format din noi toţi, sau oricare dintre
noi, la cel mai înalt nivel de expansionare. Atunci când o
fiinţă alternează ritmic expansiunea şi contracţia, ea este pre-
dominant Energie. Prin urmare, energia nu este ceva imuabil
obiectiv, energia, la fel ca şi spaţiul şi materia, este rezultatul
acţiunii a numeroase fiinţe vii aflate la un anumit nivel de
conştiinţă. Aceste fiinţe - energie sunt oarecum nereceptive
la sugestiile mediului şi reacţionează, faţă de ambianţa în
care există, într-un mod specific, care este adesea uşor de
prevăzut.
- va urma -
30
Septembie
2010
ISTORIE
Răşinari, colocvial Răşinar, (în germană
Städterdorf, Städerdorf, în maghiară Resin-
ár, în latină Ressinarium) este o localitate
situată la o distanţă 8 km. de municipiul
Sibiu.
Istoric
În anul 1738 bătrânii satului au fost
ascultaţi în procesul cu oraşul liber regesc
Sibiu, ocazie cu care a fost consemnat fap-
tul că întemeitorii aşezării ar fi fost “Mustaţă
şi Coman Roşca”, care “şi-a durat locuinţă
pe locul unde e astăzi Fântâna Roşcâ, în
mijlocul statului”. Numele celor doi înte-
meietori legendari fac trimitere la prezenţa
pecenegilor în această zonă, prezenţă atestată
până în zilele noastre în denumirea Dealului
Beşineului (Dealul Peceneagului, Dealul Cu-
manului), situat deasupra comunei Răşinari,
fiind posibil ca însăşi denumirea localităţii să
fie derivată prin rotacizare de la numele me-
dieval al pecenegilor (Besii, Bisseni).
Firea dârză a răşinărenilor nu s-a dezminţit
nici la 1848, când conducatorii legiunii pre-
fecturii Sibiu, în frunte cu prefectul, erau
aproape toţi fii ai satului. Escadronul lor de
călăreţi a dat jertfa de sânge, ajungând până
la bătălia de la Şiria.
De menţionat că în a doua jumătate a se-
colului al XVIII-lea Răşinariul a fost sediul
reînfiinţatei episcopii ortodoxe a Transil-
vaniei. Modesta căsuţă ţărănească, reşedinţă
a episcopilor de origine sârbă Ghedeon
Nichitici şi Gherasim Adamovici, se mai
păstrează şi acum.
Astăzi satul păstrând parţial vechile
preocupări pastorale este intens încadrat în
noul ritm de viaţă. Dintre cei peste 5000 de
e
la
RĂŞINARI
locuitori, mulţi lucrează în noile societăţi co-
merciale din sat şi din Sibiu, Răşinariul fiind
legat de oraş, din 1947, printr-o linie de tram-
vai electric.
Demografie
La recensământul din anul 1930 au fost
înregistraţi 5.281 locuitori, dintre care 5.229
români, 32 ţigani, 13 germani, 4 maghiari
ş.a. Sub aspect confesional populaţia era
alcătuită din 4.798 ortodocşi, 454 greco-
catolici, 11 romano-catolici, 7 luterani, 7
baptişti, 4 reformaţi ş.a.
Monumente
Biserica Veche, cu hramul Cuvioasa
Paraschiva
Biserica a fost construită din piatră şi
cărămidă între anii 1725-1758 pe cheltuiala
episcopului greco-catolic Petru Pavel Aron
de la Blaj. Edificiul a fost realizat în stil
baroc, ca sursă de inspiraţie servind biserica
iezuiţilor din centrul Sibiului, la rândul ei
o copie a bisericii vieneze “Schottenstift”.
Biserica are plan dreptunghiular cu turn
de clopotniţă pe vest şi prezintă în plastica
monumentală forme baroce simplificate
precum şi frumoase picturi murale la inte-
rior (1752) şi pe faţade (1785), acestea fiind
semnate de Ion Grigorovici. Biserica se află
în vechiul centru al comunei, pe locul numit
“La Scaun”, unde mai demult se afla locul de
judecată şi cimitirul satului.
Pe locul actualei biserici de piatră a existat
o mai veche biserică din lemn, datată 1688,
şi vândută în secolul al XVIII-lea parohiei
din Satu Nou, Braşov.
Odată cu tulburările confesionale iscate de
intervenţia mitropoliţilor sârbi de la Carloviţ,
în deceniul al şaselea al secolului al XVII-
lea, s-a instalat la Răşinari episcopul sârb
Dionisie Novacovici, urmat de Sofronie
Chirilovici, Ghedeon Nichitici şi Gherasim
Adamovici. Prezenţa sârbă la Răşinari a
avut drept scop ocuparea bisericii construite
de episcopul român unit de la Blaj, obiectiv
care a fost atins în anul 1765 prin alungarea
preoţilor români.
La intrarea în biserică, deasupra uşii, pe
zid se remarcă inscripţia Dela zidirea biseri-
cii anii Domnului 1725 mai 29, iar ceva mai
jos, săpat în grinda de lemn de deasupra uşii
Anii Domnului 1755 Mai 29. În biserică fost
înmormântat în anul 1788 episcopul Ghede-
on Nichitici, al cărui mormânt se află în faţa
altarului, acoperit cu o lespede roşie.
În pronaosul bisericii sunt zugrăvite por-
tretele pictorilor de Aleman şi Bucur, nepoţii
popii Man, care au contribuit la zugrăvirea ei.
Aceştia au făcut parte din şcoala de zugravi
de biserici din secolul al XVIII-lea din care
se remarcă Ioan şi Gheorghe Zugrav, popa
Radu Man şi fii săi, Stan şi Iacob, care au
pictat şi biserica mânăstirii Curtea de Argeş.
În exterior între turn şi acoperişul bisericii
se vede săpată în piatră: „Leatu bisericii ve-
chi anii Domnului de la Hristos 420, iar cea
nouă 1755”. Pe turnul bisericii, de asemenea
se vede săpată în piatră: „Leatu bisericii ve-
chi anii Domnului de la Hristos 420, iar cea
nouă 1758”. Cele două „leaturi” se pot ex-
plica prin aceea că înainte cu 420 se ani a fost
zidită o altă biserică - cea din lemn - care a
rămas în interiorul actualei biserici, aşa după
cum declara un meşter zidar din Sibiu: „că
demolând biserica la 5 iunie 1753, lucrătorii
au aflat în biserica cea veche o carte sfăntă,
care era a feciorului popii Savu, cu numele
de Aleman”. Tot un preot român din Răşinari
se presupune că a tradus şi catehismul tipărit
în 1544 la Sibiu, aceasta fiind cea dintâi carte
tipărită în limba română.
Existenţa unei biserici mai vechi în
Răşinari este credibilă datorită consemnării
în documentele vremii a unor preoţi din
veacul al XV-lea: popa Iacov, popa Vasile
Tomuţa, popa Iosif Pătruţ, popa Sain, popa
Maniu, popa Bratu. Ultimului dintre ei, popa
Bratu, i-au fost încredinţate misiuni spe-
ciale de către domnitorii Ţării Româneşti
în relaţiile politice şi comerciale pe care le
aveau cu oraşul Sibiu.
Turnul bisericii adăposteşte trei clopote şi
un ceas, după modelul bisericii iezuiţilor din
Piaţa Mare a Sibiului. Biserica a fost pictată
în interior în întregime sub formă de frescă
de către “Grigorie zugrav, Iacobici şi Ioan
Zugrav”, fii preotului Radu din Răşinari, care
au zugrăvit printre altele şi la Mănăstirea
Curtea de Argeş. În exterior biserica a fost
pictată parţial. Dacă în exterior pictura este
foarte bine păstrată, în interior praful şi fu-
mul au deteriorat pictura în mod semnifica-
tiv. În 1932, prof. V. Chidu de la Liceul Ghe-
orghe Lazăr din Sibiu a recondiţionat pictura
cu miez de pâine dar în lipsa unor tehnici de
restaurare moderne aceasta s-a degradat din
nou.
Biserica Sf. Ilie
Comunitatea greco-catolică şi-a construit
o nouă biserică, tot din piatră, însă de dimen-
siuni mai mici, biserică sfinţită în anul 1838.
În anul 1948 autorităţile comuniste au trecut
lăcaşul în folosinţa comunităţii ortodoxe.
Biserica din Deal
Biserica cu hramul „Sfânta Treime” se
mai întâlneşte în documente şi ca „Biserica
din câmp”, „Biserica din Copăcele”, „Bi-
serica mare” sau „Biserica nouă”. Aceasta a
fost zidită între anii 1800-1814, din donaţia
substanţială în bani a ctitorului principal
Ioan Bungărzan din Răşinari, din donaţiile
credincioşilor dar şi din ajutoarele obţinute
de la comună. De asemenea s-au primit aju-
toare şi de peste munţi, de la donatori, în
frunte cu Grigorie Brâncoveanu, strănepotul
domnitorului Constantin Brâncoveanu.
Biserica a fost sfinţită în ziua de 12 sep-
tembrie 1815 de către episcopul Vasile
Moga, ajutat de un sobor de protopopi, preoţi
şi diaconi, în număr de 14 persoane.
Date despre zidirea şi sfinţirea bisericii se
găsesc în însemnările preotului Vasile Papp
de la Stează din Răşinari. În hrisovul „Non
Unitum Resinariensem De Stiaze”, întocmit
de Vasile Papp, găsit în anul 1951 în globul

crucii de pe turnul bisericii scrie:
„...la 1801 ... au repetat slobodul şi
crăiescul sat Răsinar milostivă slobozenie
să mai ridice a Sfântă Biserică, care s-a
ridicat, cea din Copăcele numită Hramul
Sfintei şi Nedespărţitei Troiţe, la care cu
ajutorul pre Bunului Dumnezeu prin multe
şi nedespărţite cheltuieli ale obştii ... s-au
pus piatră de Fundament ... şi s-a lucrat
până la anul 1807, apoi au stat cu lucrul pe
loc ...” —Vasile Papp
Biserica este construită în formă de
bazilică, cu două abside laterale semirotunde,
altar semirotund şi cu clopotniţă pătrată dea-
supra tinzii. În exterior, biserica e concepută
în stilul renaşterii italiene târzii, cu capiteluri
dorice şi arhitrave individuale. Acoperişul
clopotniţei, ascuţit, are 4 feţe în formă simplă
gotică.
Mitropolitul Andrei Şaguna cerceta adesea
această biserică, mai ales la sărbători, iar la
15 august 1865 a sfinţit în ea “întru arhiereu”
pe episcopul Ioan Popazu al Caransebeşului,
cu care prilej a donat un frumos policandru
care se găseşte şi astăzi în biserică.
Troiţele
Răşinariul (“aşa cum este” - Nicolae Iorga)
se înscrie în ierarhia satelor româneşti din
Ardeal, care este în mare parte o istorie de
“sate şi preoţi”. La cumpăna veacurilor, deşi
vremurile au fost grele, comuna a ştiut să-şi
păstreze coloratura sa proprie, reuşind să-şi
menţină tradiţiile.
Troiţele - monumente istorice, sunt opera
unor “meşteri” pictori care au participat şi la
pictura bisericii Sf. Paraschiva (ridicată între
1758-1785). Ioan Grigorovici şi Oprea Zu-
gravul au contribuit la ridicarea acestor troiţe
plătiţi de oamenii cu stare din sat.
Şcolile
•Şcoala Veche
Cunoscută sub numele de “şcoala cea
veche”, după 1990 poartă numele poetului
Octavian Goga, care a fost elev al ei.
Clădirea şcolii este cel mai vechi edificiu
conservat până în zilele noastre. Actuala
construcţie a fost edificată în anul 1836, aşa
cum este înscris pe frontispiciul imobilului.
Această construcţie s-a ridicat pe locul pe
care se ştie că funcţiona încă din anul 1700
o şcoală românească unde tinerii răşinăreni
deprindeau tainele scrisului şi cititului.
Clădirea este situată peste drum de biserica
“Sfânta Paraschiva”. Au fost elevi ai acestei
şcoli mari personalităţi ale istoriei şi culturii
româneşti precum poetul Octavian Goga, fi-
losoful Emil Cioran şi medicul Ilarie Mitrea.
Şcoala are 16 săli de clasă şi un număr de 25
de cadre didactice calificate.
•Şcoala „Sava Popovici Barcianu”
Patronul spiritual al şcolii este cel de-al
treilea Sava Popovici Barcianu, care a trăit
între anii 1814-1879, intelectual de marcă,
participant la Revoluţia din 1848, mare pri-
eten al lui Avram Iancu şi al mitropolitului
Andrei Şaguna, cel care datorită acestei pri-
etenii a decis să rămână veşnic la Răşinari.
Sava Popovici Barcianu a fost primul direc-
tor al şcolii din Copăcele.
Actuala clădire a şcolii a fost construită în
anul 1939, găzduind cursurile şcolii primare
până în 1960, când încep aici cursurile gim-
naziale.
•Şcoala PRISLOP. Şcoala funcţionează
cu doua clase de învăţământ primar şi cu
doua grupe de grădiniţă.Localul scolii a
fost reabilitat si extins astfel ca acum copiii
din Prislop beneficiaza de conditii moderne
pentru desfasurarea procesului educational.
Scoala functioneaza ca structura a Scolii
“Sava Popovici Barcianu”.
Obiective memoriale
Monumentul Eroilor Români din Al Doi-
lea Război Mondial. Monumentul este de tip
Cruce comemorativă şi se află amplasat în
cimitirul din strada Păltinişului. Acesta a fost
dezvelit în anul 1944, din iniţiativa Şcolii
Răşinari şi are o înălţime de 3 m. Este realizat
din lemn, fără să fie împrejmuit. Inscripţia
comemorativă de pe faţada Monumentului
este următoarea: „Eroilor neamului - Şcoala
recunoscătoare - 1944“.
Casa natală a poetului Octavian Goga.
Casa memorială Emil Cioran
Tradiţii
Buni credincioşi, răşinărenii respectă cu
sfinţenie sărbătorile înscrise în calendarul
ortodox. Duminica şi în zilele de sărbătoare
ei îşi îndreaptă paşii spre cele trei biserici
ortodoxe.
Portul popular, încă prezent aici, mai ales
în zilele de sărbătoare, constituie o privelişte
foarte plăcută ochilor, o adevărată încântare
pentru toţi vizitatorii şi turiştii ocazionali,
an de an, în număr tot mai mare. Numeroase
puncte de interes constituie adevărate atracţii
turistice şi prilej pentru sejur atât pentru sibi-
eni cât şi pentru turiştii de pretutindeni:
•Cimitirul cu biserica,
•Monumentul mitropolitului Andrei
Şaguna,
31
Septembrie
2010
SPIRITUALITATE
•Biserica “Sfânta Paraschiva”,
•Casa natală a poetului Octavian Goga,
•Ruinele cetăţii medievale de pe dealul
Cetăţuia,
•Muzeul etnografic - înfiinţat în 1952 (de-
schis zilnic între orele 8-16, excepţie făcând
ziua de luni -închis,
•Muzeul episcopiei (deschis la solicitarea
turiştilor, înfiinţat în fosta reşedintă a episco-
pilor.
Răşinărenii au o mare tradiţie şi în privinţa
manifestărilor artistice ale formaţiilor sale
corale, de fluieraşi şi de dansatori (corul
din Răşinari are o tradiţie de peste 100 de
ani), care au obţinut importante succese cu
prilejul diferitelor lor deplasări şi participări
la festivaluri naţionale şi internaţionale.
Păstrarea acestui tezaur cultural şi folcloric
ce îl reprezintă jocul şi dansul popular este
principalul obiectiv al comunităţii, în 1982 şi
în 2002 desfăşurându-se Zilele Fiilor Satului
Răşinari, la aceste sărbători de suflet par-
ticipând răşinăreni de pe toate meridianele
lumii.
Sosiţi pe aceste meleaguri, turiştii pot par-
ticipa la manifestări culturale diverse de-a
lungul întregului an: Zilele culturale Octavian
Goga şi Emil Cioran (de regulă, în luna mai),
obiceiurile tradiţionale de Paşti, Crăciun şi de
Anul Nou şi multe alte manifestări folclorice
în comună şi în localităţile din Mărginimea
Sibiului.
Adevarăţi gospodari, locuitorii mai
practică şi astăzi mesteşugurile tradiţionale:
ţesut, cojocărit, fierărit, rotărit şi pielărit, obi-
ectele artizanale sau de serie fiind căutate de
amatorii de suveniruri şi produse specifice
zonei.
Pagină realizată cu
sprijinul Primăriei
RĂŞINARI
e
la
Cyan Magenta Yelow Black

PIZZA PASTE BAR

Piata Mică, nr. 23

tel:0269 211 113
0733 675 675