Reverie, vis, realitate înconjurătoare sau întâmplare ciudată

Că te-am întâlnit sub o altă formă, mai reală ca niciodată?

Ce drumuri au trebuit călcate şi câte dorinţe au fost încălcate
Să îmi poarte imaginile spre-ale tale gânduri curate?

În faţa ta stau ca un monument uitat al timpului scurs

Sunt zeci de crepături, sute de imagini fără de puls.
Scrieri încâlcite, cuvinte tăinuite şi marginile roase de vânt
Toate sunt acum dornice să-ţi soarbă dulcele cuvânt.

Chiar de nu vei rosti nimic, de vei culege flori sau doar zâmbind
În juru-mi văd o lume-ntreagă iarăşi, un simţământ vreau să prind
Când în preajmă te joci sau priveşti uimită spre pietrele grămadă
Ce zac căzute-n iarbă deasă, ca toţi ce trec pe-acolo să nu le vadă.

Te-ai oprit pentru o clipă, când suflat de furtuni, îngropat de zăpezi

Era momentul peste mine să calci, dar ai preferat să vezi
Ce se ascunde sub pământul de deasupra, printre buruieni
M-ai luat în mâini gingaşe ca somnul încet să mi-l cerni.

Bucăţi mărunte din mine cad în jurul tău, parcă obosite

Să mai arate lumi decolorate şi imagini tresărite
Îţi simt laolaltă căldura palmelor şi calmul inimii
Credeam că sunt rece şi uitat pustiimii…

Cum pot să-ţi mulţumesc când mut sunt înaintea ta?

Ce reuşesc să dovedesc prin cuvântarea mea?
Amprenta şi-o imagine a rămas din această întâlnire
Pe care am scrijelit-o pentru o scurtă nemurire…

…ÎN AMINTIRE