Domeniu de aplicare al Prescripţiei Extinctive

şi
delimitarea ei de alte instituţii ale dreptului civil
Cuprins

1. Prescriptia extinctiva
1.1 Domeniul de aplicabilitate a prescriptiei extinctive
2. Termenele de aplicare
2.1 Termenele de prescriptie
2.2. Efectele suspendarii prescriptiei extinctive
2.3 Intreruperea prescriptiei
3. Inceputul,suspendarea,implinirea si repunerea in termen a perceptiei extinctive
4. Natura juridica si delimitarea prescriptiei extinctive.
4.1 Termenele speciale în materia drepturilor de creante.
4.2 Termenul
4.3 Efectele termenului
5. Conditia
5.1 Clasificari
5.2 Efectele conditiei
5.3 Comparatie intre termen si conditie
5.4 Sarcina
5.5 Comparatie intre conditie si sarcina
6. Comentariu
7. Bibliografie
 1. Prescriptia extinctiva

Prescriptia extinctiva este acel mod de transformare a raportului juridic civil constând în stingerea
dreptului de realizare silitt a obligatiei civile corelative din cauza neexecutarii lui în termenul
stabilit de lege. Prescriptia extinctiva stinge numai dreptul material la actiune, nu însusi dreptul
subiectiv civil. De aceea, executarea voluntara a obligatiei, chiar dupa îndeplinirea termenului de
prescriptie este valabila.

Termenul general de prescriptie extinctiva este de trei ani, pentru drepturile de creanta, respectiv 30
de ani pentru drepturile reale prescriptibile extinctiv (cel mai important drept real, dreptul de
proprietate, nu este însa prescriptibil extinctiv). El se aplica de fiecare data când legea nu prevede
un termen special, care poate fi mai mic, egal sau mai mare decât cel general.

Prescriptia e o consecinta a trecerii timpului, iar efectul e fie dobandirea unui drept real in cazul
unei prescriptii achizitive (uzucapiune), fie stingerea unui drept, caz in care avem de-a face cu o
prescriptie extinctiva.
Reglementarea generala de drept comun in privinta prescriptiei extinctive e realizata prin
dispozitiile Decretului 167/1954, iar in materia vanzarii internationale de marfuri dispozitiile de
drept comun se gasesc in Conventia de la New York (1974), Protocolul modificator al acestei
conventii, de la Viena, ambele adoptate de Romania prin Legea 24/1992. Dispozitiile din Decretul
167 au un caracter imperativ, care duc la urmatoarele consecinte:
1) Orice clauza contractuala care se abate de la reglementarea legala a prescriptiei e nula din oficiu,
chiar daca n-a fost observata de parte.
2) Cel care beneficiaza de pe urma prescriptiei (debitorul) nu poate sa renunte la acest beneficiu si
sa ceara judecarea actiunii daca aceasta este prescrisa.
Pentru a determina efectul prescriptiei extinctive, pentru a stabilii ceea ce se stinge prin prescriptie
trebuie facute deosebiri intre urmatoarele drepturi: a) Dreptul subiectiv b) Dreptul la actiune in sens
procesual, prin care se desemneaza indreptatirea celui ce afirma ca i-a fost nesocotit un drept
subiectiv, de a se adresa instantei de judecata cu o cerere si de a porni astfel procesul civil pe
parcursul caruia cel in cauza poate sa faca si alte cereri. c) Dreptul la actiune in sens material, prin
care se intelege indreptatirea celui caruia i-a fost incalcat un drept subiectiv, de a obtine o hotarare
din partea instantei prin care cel ce a nesocotit dreptul subiectiv sa fie condamnat sa respecte
dreptul pe care l-a incalcat. d) Dreptul de a cere executarea silita, prin care se desemneaza
indreptatirea celui ce a obtinut o hotarare judecatoreasca sau a celui care are un alt titlu executor
(un inscris autentic), de a se adresa organelor de executare si de a solicita punerea in executare a
hotararii judecatoresti, atunci cand nu mai e executata de bunavoie.
Tot pentru executarea prescriptiei extinctive trebuie tinut seama de art. 1 din Decretul 167. Acesta
prevede ca dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial se stinge daca nu a fost exercitat in
termenul prevazut de lege si de dispozitia art. 6, potrivit careia prin prescriptie se stinge dreptul de
a cere executarea silita in temeiul unei hotarari judecatoresti sau a unui alt titlu executoriu.
Coroborand aceste dispozitii legale si tinand seama de distinctia facuta anterior, putem observa ca
se pot ridica doua probleme legate de efectul prescriptiei extinctive:
1) Daca prin prescriptie dreptul la actiune se stinge sub ambele sale aspecte, fiindca art. 1 nu face
distinctie intre dreptul la act in sens material si procesual.
2) Daca dreptul subiectiv se stinge si el prin prescriptie, tinand seama ca Decretul 167 nu face nici
o mentiune cu privire la el.
In legatura cu prima problema, e de observat ca dreptul la actiune in dreptul procesual nu se poate
stinge prin prescriptie, deoarece indreptatirea unei persoane de a introduce o cerere in judecata, de a
porni un proces, atunci cand ea apreciaza ca a fost nesocotit un drept subiectiv, nu poate fi limitata
in timp.
In ceea ce priveste cea de-a doua problema, exista mai multe argumente care indreptatesc concluzia
ca dreptul subiectiv nu se stinge ca urmare a trecerii termenului de prescriptie. Ca argumente ar fi:
- Art. 1 din Decretul 167, care se refera la stingerea dreptului la actiune, fara a mentiona si
drepturile subiective.
- Art. 19 reglementeaza posibilitatea repunerii in termen, de prescriptia care ar fi fara obiect daca
dreptul subiectiv s-ar fi stins.
- Art. 20 -; Debitorul care a executat obligatia dupa ce dreptul la actiune al creditorului s-a prescris,
nu are dreptul sa ceara inapoierea prestatiei, chiar daca la data executarii nu stia ca termenul
prescriptiei e implinit ori daca dreptul subiectiv s-ar fi stins ca urmare a trecerii termenului de
prescriptie, executarea obligatiei de catre debitor ar fi fost o plata nedatorata, o data ce n-ar fi
corespuns unui drept al celui ce o priveste, iar plata nu ar fi putut fi ceruta inapoi. Din momentul ce
aceasta nu poate fi ceruta inapoi rezulta ca ea este o plata valabila ce corespunde unui drept
subiectiv care nu s-a stins prin prescriptie.
In concluzie, ceea ce se stinge prin prescriptie este doar dreptul la actiune in sens material si dreptul
de a cere executarea silita, sub precizarea ca procedura celui din urma e de domeniul procedurii
civilului, nu a civilului.
O data cu dreptul la actiune in sens material, prin prescriptie se stinge si dreptul la actiune privind
pretentiile accesorii, cum ar fi pretentiile legate de garantii, dobanzi etc.
Principiile prescriptiei extinctive
Efectul prescriptiei extinctive este carmuit de doua principii consacrate in :
- art. 1 alin. 2 din Decretul 167 / 1958 “Odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept
principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii “. In esenta acest principiu este o
aplicatie a principiului de drept : accesoriune sequitur principale . In jurisprudenta s-a hotarat ca :
“Dobanda fiind un accesoriu al creantei principale, prescriptia dreptului la actiune in realizarea
acestuia, atrage si prescriptia dreptului la actiune pentru plata dobanzilor, fiind de principiu ca
accesoriul este supus acelorasi consecinte ca si principalul “.
- Art. 12 din acelasi act normativ : “In cazul cand un debitor este obligat la prestatiuni succesive,
dreptul cu privire la fiecare dintre aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie deosebita”. Acest
principiu isi gaseste aplicatia ori de cate ori debitorul este tinut fata de creditor la prestatii succesiva
indiferent de izvorul obligatiei, precum : chirii, dobanzii, etc.
Domeniul prescriptiei extinctive
Determinarea “ domeniului prescriptiei extinctive “ inseamna a stabili drepturile subiectelor civile
ale caror actiuni cad sub incidenta acestei institutii , pentru a le deosebi de cele imprescriptibile
extinctive. Formeaza domeniu al prescriptiei extinctive, numai acele drepturi subiective civile ale
caror actiuni sunt prescriptibile extinctive. Criteriile pe care le avem in vedere vizeaza aceste
drepturi civile. Primul criteriu de determinare este reprezentat de natura drepturilor subiective
civile, dupa care distingem :
-domeniul prescriptiei extinctive in categoria drepturilor patrimoniale
-domeniul prescriptiei extinctive in categoria drepturilor nepatrimoniale
Alt criteriu este acela al actului normativ care reglementeaza prescriptia, potrivit caruia avem :
-domeniul prescriptiei extinctive guvernat de Decretul 167 / 1958
-domeniul prescriptiei extinctivecaruia I se aplica codul civil
-domeniul prescriptiei extinctive care rezulta din aplicarea altor acte normative, izvoare de drept
civil ( codul familiai, Legea 31 / 1990, etc. )
Domeniul prescriptiei extinctive in categoria drepturilor patrimoniale
1) prescriptia extinctiva si drepturile de creanta -; in principiu, drepturile de creanta sunt
prescriptibile extinctive, indiferent de izvorul lor.
Exceptii de la principiu :
-actiunea in restituirea drepturilor la CEC
-actiunea avand ca obiect partea cuvenita din rezerva de prime in asigurarile facultative de persoane
2) prescriptia extinctiva si dreturile reale principale a) Actiuni reale imprescriptibile extinctive -; in
intelegerea domeniului prescriptiei extinctive in categoria drepturilor reale principale trebuie sa
tinem seama de dispozitia, de principiu, cuprinsa in art. 2 din Decretul 167 / 1958 : “Dispozitiile
decretului de fata nu se aplica dreptului la actiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz
abitatiune, servitute si superficie”.
Sunt considerate imprescriptibile extinctive :
-actiune in revendicare imobiliara, care ,desi imprescriptibila extinctiv, aceasta actiune poate fi
paralizata prin invocarea uzucapiunii
-actiunea in revendicare -; imobiliara si mobiliara -; intemeiata pe dreptul de proprietate publica
-actiunea confesorie, prin care se urmareste apararea unui drept de superficie b) Actiuni reale
prescriptibile extinctive. Sunt de mentionat urmatoarele :
-actiunea in revendicarea mobiliara, intemeiata pe dreptul de pro
prietate privata
-actiunea in revendicarea imobiliara ( in cazurile prevazute de art. 428 Codul civil, art. 561 alin. 1
Cod procedura civila )
-actiunea confesatorie -; prin care se urmareste apararea dreptului de uzufruct
Domeniul prescriptiei extinctive in cadrul drepturilor nepatrimoniale
Principiul in aceasta materie este ca drepturile nepatrimoniale sunt imprescriptibile extinctive.
Existenta principiuliu rezulta pe de o parte din interpretarea per a contrario a art. 1, alin. 1 din
Decretul 167 / 1958 : “Dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie
daca n-a fost exercitat in termenul stabilit de lege” , inseamna ca “Dreptul la actiune, avand un
obiect nepatrimonial nu se stinge prin prescriptie “. Pe de alta parte, principiul poate fi dedus si din
imprejurarea ca legea stabileste , expres exceptiile de la acest principiu.
Principalele actiuni, avand un obiect nepatrimonial, care sunt prescriptibile, sunt:
-actiunea in nulabilitate ( adica in nulitate relativa -; termenul general de prescriptie este de 3 ani )
-actiunea in nulitate relativa a casatoriei ( art. 21 Codul familiei )
-actiunea in tagada paternitatii ( art. 55 alin. 1 Codul familiei )
-actiunea in stabilirea paternitatii ( art. 60 alin. 1 Codul familiei )

1.1 Domeniul de aplicabilitate a prescriptiei extinctive

Determinarea acestui domeniu presupune stabilirea acelor actiuni care sunt supuse prescriptiei
extinctive, astfel cum ea este reglementata de Decretul 167/1954.
Pentru aceasta trebuie observat ca asa cum drepturile subiective se clasifica in drepturi
nepatrimoniale si drepturi patrimoniale in functie de obiectul lor si actiunile in justitie se clasifica
in actiuni patrimoniale si actiuni nepatrimoniale.
Drepturile patrimoniale se impart in drepturi de creanta si drepturi reale. Corespunzator acestei
clasificari si actiunile in justitie se clasifica in actiuni personale (prin care se apara sau se valorifica
drepturile de creanta) si actiuni reale (prin care se apara, in principal, drepturile reale).
Pe de alta parte, potrivit art. 1, Decretul 167/1954, prin prescriptie se stinge dreptul la actiune,
avand un obiect patrimonial, ceea ce inseamna ca actiunile cu caracter nepatrimonial sunt implicit
excluse de la aplicarea dispozitiilor Decretului 167.
Potrivit art. 21, Decretul 167/1954, dispozitiile acestui act normativ nu se aplica actiunilor prin care
se apara dreptul de proprietate, dreptul de uzufruct, uz, habitatie, servitutie si superficie, ceea ce
inseamna ca ca prevederile Decretului 167 nu sunt aplicabile nici actiunilor reale. Excluzand
actiunile nepatrimoniale si cele reale ajungem la concluzia ca prescriptia extinctiva, astfel cum ea
este reglementata de Decretul 167 isi gaseste aplicare, cu precadere in privinta actiunilor personale,
adica a acelor actiuni prin care se apara sau se valorifica drepturile de creanta.
In acelasi timp, dispozitiile Decretului 167 constituie reglementarea generala in materie de
prescriptie extinctiva, reglementare care isi gaseste aplicare, atunci cand este necesar, si in privinta
actiunilor nepatrimoniale si in privinta actiunilor reale, in masura in care aceste actiuni sunt
prescriptibile, cat si in masura in care aceasta reglementare este compatibila cu specificul
respectivelor actiuni.
Situatia actiunilor nepatrimoniale
Aceste actiuni sunt, in principal, imprescriptibile, ele putand fi introduse oricand. Prin exceptie,
unele actiuni nepatrimoniale sunt prescriptibile. Astfel, actiunile in nulitate relativa a casatoriei, pe
motiv de viciere a consimtamantului, prin eroare, dol sau violenta, se prescrie in 6 luni de la
incetarea violentei sau de la descoperirea erorii sau a dolului; actiunea in tagada a paternitatii se
prescrie in sase luni din momentul in care sotul mamei a cunoscut nasterea copilului; actiunea in
stabilirea paternitatii copilului din afara casatoriei se prescrie intr-un an de la nasterea copilului.
Situatia actiunilor reale
Potrivit art. 21, Decretul 167/1954, actiunile reale nu sunt supuse prevederilor acestuia, insa potrivit
art. 1890, Cod civil, orice actiune fie ea reala, fie personala, care nu a fost declarata de lege
neprescriptibila si pentru care legea nu a stabilit un termen de prescriptie, se prescrie in 30 de ani.
Cum dispozitiile din art. 1890 nu-si mai gasesc aplicabilitate in privinta actiunilor personale,
fiindca acestea cad sub incidenta Decretului 167 inseamna ca actiunile reale, in masura in care nu
sunt imprescriptibile, cum este actiunea in revendicare a bunurilor din domeniul public, cat si in
masura in care legea nu a stabilit pentru ele un termen special de prescriptie, cum este cazul
actiunilor in revenidcare a bunurilor adjudecate la o licitatie publica, sunt supuse prevederilor
Codului civil si, in consecinta, se prescriu in 30 de ani.

2. TERMENELE DE APLICARE

2.1 Termenele de prescriptie

Decretul 167/1954 face distinctie intre doua feluri de termene de prescriptie si anume termenele
generale si termenele speciale. a) Termenele generale
Se caracterizeaza prin aceea ca isi gasesc aplicare ori de cate ori se pune problema prescrierii unei
actiuni pentru care legea nu a prevazut in mod expres un termen special de prescriptie.
Termenul general in care se prescrie dreptul la actiune in cazul actiunii personale este de 3 ani, la
fel ca si termenul general de prescriere a dreptului de a cere executarea silita. Termenul general de
prescriere a actiunilor reale este de 30 de ani. b) Termenele speciale
Sunt acelea pe care legea le prevede in mod expres pentru anumite actiuni. De cele mai multe ori
aceste termene sunt mai scurte decat termenele generale, insa ele pot fi si mai lungi decat termenele
generale, la fel cum pot fi egale ca durata cu acestea.
Ceea ce determina calificarea unui termen de prescriptie ca fiind general sau special nu este durata
acestora, ci domeniul de aplicare. In ipoteza in care avem un termen special egal ca durata cu
termenul general si intervine o modificare legislativa care stabileste un termen general de
prescriptie mai mare sau mai mic decat cel anterior, aceasta modificare nu afecteaza in nici un fel
termenul special de prescriptie, inclusiv pe acelea care au fost egale ca durata cu termenul general
anterior.
Momentul din care incepe sa curga termenul de prescriptie
Decretul 167/1954 tine seama de faptul ca ceea ce se stinge prin prescriptie este, dupa caz, dreptul
la actiune sau dreptul de a cere executarea silita si stabileste regula potrivit careia termenul de
prescriptie incepe sa curga din momentul in care a luat nastere dreptul la actiune sau dreptul de a
cere executarea silita.
Decretul 167/1954 stabileste in aplicarea acestei reguli cateva momente concrete din care incepe sa
curga termenele de prescriptie, avand in vedere urmatoarele ipoteze: a) Ipoteza drepturilor
subiective care nu sunt afectate de un termen ori de o conditionare (drepturi pure si simple), cat si a
drepturilor carora le corespund o obligatie ce se executa la cererea creditorului, cum sunt drepturile
afectate de un termen extinctiv, stabilit in favoarea creditorului, cat si cele afectate de o conditie
rezolutorie. In cadrul acestora dreptul la actiune se naste si termenul de prescriptie incepe sa curga
din momentul stabilirii raportului juridic, care coincide cu acela al incheierii actului juridic. b)
Ipoteza drepturilor afectate de un termen suspensiv (conditie suspensiva)
Dreptul la actiune se naste si termenul de prescriptie incepe sa curga din momentul implinirii
termenului, din momentul realizarii conditiei. c) Ipoteza actelor care se executa prin prestatii
succesive
Ex: Plata chiriei
In aceasta ipoteza, pentru fiecare prestatie curge un termen distinct de prescriptie, calculat din
momentul in care aceasta prestatie este datorata. d) Ipoteza actiunii in nulitate relativa a unui act
juridic
Ipoteza in cadrul careia trebuie facuta distinctia dupa cum actiunea este motivata de vicierea
consimtamantului prin violenta, caz in care dreptul la actiune se naste si termenul de prescriptie
incepe sa curga din momentul incetarii violentei. Apoi, daca actiunea in nulitate relativa este
motivata de vicierea consimtamantului prin eroare ori dol, cat si in celelalte cazuri de nulitate
relativa, cand termenul de prescriptie incepe sa curga din momentul deschiderii de catre cel
indreptatit la actiune, de catre reprezentantul sau legal ori de catre ocrotitorul legal al cauzei de
nulitate, dar nu mai tarziu de 18 luni de la incheierea actului juridic.
Aceasta inseamna ca, in cazul in care cauza de nulitate relativa s-a deschis inainte de implinirea a
18 luni de la incheierea actului juridic, termenul de prescriptie incepe sa curga din momentul
deschiderii cauzei, iar daca acea cauza s-a deschis dupa ce au trecut 18 luni de la incheierea actului
juridic, termenul de prescriptie incepe sa curga de drept la implinirea celor 18 luni. e) Ipoteza
actiunii in repararea unei pagube (prejudiciu) savarsite printr-o fapta ilicita contractuala sau
extracontractuala, ipoteza in care termenul de prescriptie incepe sa curga din momentul in care
persoana pagubita a cunoscut sau trebuia sa cunoasca existenta pagubei si persoana raspunzatoare
de ea. Acest moment isi gaseste aplicare si in cadrul imbogatirii fara justa cauza, a gestiunii de
afaceri si a platii nedatorate. f) Ipoteza actiunii in raspundere pentru viciile ascunse ale unui lucru
(lucrari) ori ale unei constructii, ipoteza in care termenul de prescriptie incepe sa curga din
momentul descoperirii viciilor, dar nu mai tarziu de un an de la data executarii lucrarii ori a predarii
lucrului si nu mai tarziu de 3 ani de la data predarii constructiei.
Termenul de un an, respectiv de 3 ani face ca termenul de prescriptie sa curga de drept de la data
implinirii lor, atunci cand viciile ascunse nu au fost descoperite mai inainte de implinirea lor. Ele au
fost calificate ca niste termene generale de garantie, ceea ce inseamna ca atunci cand legea prevede
termen special de garantie, diferit de cele mentionate, si termenul de prescriptie va incepe sa curga
de la implinirea acestora, daca viciile nu au fost descoperite anterior.
Modificarea cursului prescriptiei extinctive si repunerea in termen
Modificarea cursului firesc a prescriptiei extinctive poate sa intervina in doua imprejurari: in cazul
suspendarii prescriptiei si in cazul intreruperii prescriptiei. a) Suspendarea prescriptiei
Prescriptia are si functia (rolul) de a-l sanctiona pe acela care a neglijat vreme indelungata
valorificarea unui drept al sau prin introducerea actiunii in justitie. Asa fiind, atunci cand creditorul
nu se face vinovat de neintroducerea actiunii inauntrul termenului de prescriptie, curgerea
termenului de prescriptie si actiunea nu se mai justifica.
Legea a reglementat niste cauze de suspendare a cursului termenului de prescriptie al caror efect
consta, in principal, in aceea ca pe parcursul acelor cauze curgerea termenului de prescriptie
inceteaza. Cauzele de suspendare sunt expres si limitat prevazute de Decretul 167/1954, cu
precizarea ca legea poate sa prevada si alte cauze de suspendare, insa astfel de cauze nu pot fi
stabilite de catre parti. Ele se concretizeaza in niste impedimente care se opun introducerii actiunii
in justitie, care pot fi, dupa caz, de natura materiala, juridica sau morala.
Astfel, un impediment material (cauza de suspendare) o constituie cauzele de forta majora, adica
acele imprejurari externe, imprevizibile si de neinlaturat, care-l pun pe creditor intr-o imposibilitate
materiala si obligatia de a introduce actiunea in justitie inauntrul termenului de prescriptie. Apoi, un
impediment de natura juridica este acela in care creditorul este lipsit de capacitate de exercitiu ori
are o capacitate de exercitiu restransa si nu are cine sa-l reprezinte ori sa-i incuviinteze actele.
Ca impediment moral se poate invoca faptul ca intre soti cursul prescriptiei extinctive este
suspendat pe toata durata casatoriei.

2.2. Efectele suspendarii prescriptiei extinctive

Daca motivul (cauza) de suspendare exista in momentul in care se naste dreptul la actiune, efectul
suspendarii consta in amanarea inceputului cursului prescriptiei extinctive, pana la data disparitiei
cauzei de suspendare.
Daca cauza de suspendare apare pe parcursul termenului de prescriptie, curgerea acestui termen
inceteaza pe durata cauzei de suspendare si se reia curgerea termenului de acolo de unde s-a oprit
dupa disparitia cauzei.
Prelungirea, daca este cazul, a termenului de prescriptie. Astfel, potrivit art. 15, aln. 2, Decretul
167/1954, prescriptia nu se va implini de inainte de expirarea unui termen de 6 luni, socotit de la
data incetarii cauzei de suspendare, cu exceptia prescriptiei mai scurte de 6 luni, care nu se vor
implini decat dupa expirarea unui termen de o luna de la incetarea suspendarii.
De exemplu, daca termenul de prescriptie este de 2 ani si pana la ivirea cauzei de suspendare a
trecut un an si 10 luni, atunci, dupa disparitia cauzei de suspendare, creditorul ar mai avea la
dispozitie 2 luni. Insa, potrivit art. 15, aln. 2, la aceste doua luni se vor mai adauga inca patru, astfel
incat creditorul sa aiba la dispozitie 6 luni pentru introducerea actiunii.
Efectele suspendarii prescriptiei se produc de drept. Daca creditorul dovedeste existenta unei cauze
de suspendare, instanta este datoare sa ia act de faptul ca au avut loc efectele specifice suspendarii.
2.3 Intreruperea prescriptiei

Spre deosebire de suspendare care determina o incetare temorara a cursului prescriptiei,

intreruperea are ca efect stergerea acelei parti din termenul de prescriptie care s-a scurs pana in
momentul savarsirii unui act intreruptiv de prescriptie egal ca intindere cu cel anterior si de aceeasi
natura cu acesta.
Decretul 167/1954 reglementeaza trei acte intreruptive de prescriptie:
- Primul este un act incepator de executare silita, care are ca efect intreruperea termenului de
prescriptie al dreptului de a cere executarea silita.
- Cel de-al doilea act este cererea de chemare in judecata, care potrivit art. 17 din Decret intrerupe
prescriptia daca a fost admisa printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila. In realitate,
cererea de chemare in judecata nu este un act intreruptiv de prescriptie, fiindca dupa admiterea ei
printr-o hotarare judecatoreasca incepe sa curga cu adevarat un nou termen de prescriptie, dar de
alta natura, respectiv incepe sa curga termenul de prescriptie al dreptului de a pune in aplicare
hotararea judecatoreasca.
- Cel de-al treilea act intreruptiv de prescriptie este recunoasterea voluntara a dreptului a carui
actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia (de debitor).
Decretul 167 nu prevede nici o cerinta de forma pentru aceasta recunoastere, ceea ce inseamna ca
ea se poate face atat expres, printr-o declaratie de recunoastere, cat si tacit, esential fiind doar
intentia neindoielnica a debitorului de a recunoaste dreptul a carei actiune se prescrie. Efectele
intreruperii, asemeni celor ale suspendarii, se produc de drept din momentul savarsirii actului
intreruptiv de prescriptive
2.3 Repunerea in termen
Reprezinta posibilitatea conferita instantei de a dispune judecarea cererii sau de a incuviinta
executarea silita, cu toate ca a trecut termenul de prescriptie.
Decretul 167 nu mentioneaza nici macar exemplificativ motivele de repunere in termen, ci
mentioneaza doar ca creditorul trebuie sa invoce si sa dovedeasca anumite cauze temeinic
justificate, care l-au impiedicat sa introduca in termen cererea ori sa solicite executarea silita.
Aceste cauze, temeinic justificate, nu trebuie sa constituie cazuri de forta majora, deoarece ivirea
unei cauze de forta majora duce, de drept, la suspendarea prescriptiei.
Aceste cauze ce se invoca pentru repunerea in termen trebuie sa excluda orice culpa din partea
creditorului.
Cererea de repunere in termen si implicit cererea de chemare in judecata sau de incuviintare a
executarii silite trebuie sa fie facute de cel interesat in termen de o luna de la incetarea cauzelor
care l-au facut pe creditor sa piarda termenul de prescriptive.

3. Inceputul,suspendarea,implinirea si repunerea in termen a perceptiei extinctive

Prescriptia extinctiva tinde sa stinga, dupa cum am vazut, dreptul material la actiune. Ca urmar e,
ea se naste deodata cu acesta, adica din momentul in care titularul este indrituit a apela la instantele
judecatoresti pentru a obtine constrangerea debitorului de a-si executa obligatia.
Pentru a calcula momentul in care prescriptia se implineste, trebuie sa analizam momentul in care
aceasta incepe. In fiecare caz in parte vom porni de la determinarea momentului nasterii dreptului
material la actiune.
Sa vedem cum se aplica aceasta regula in cateva ipoteze particulare.
Ipoteza dreptului subiectiv civil pur si simplu.
In obligatiile care urmeaza sa se execute la cererea creditorului, precum si in acelea al caror termen
nu este stabilit, prescriptia incepe sa cur ga de la data nasterii rapo rtului de drept.
Aceasta reglementare poate crea insa unele dificultati in practica.
Sa luam exemplul urmator: X i-a imprumutat lui Y o suma de bani fara sa precizeze termenul
pana la care ei vor trebui inapoiati.
Neprecizarea termenului face ca prescriptia extinctiva sa inceapa sa curga inca din momentul
incheierii contractului. Ca urmare, daca X
ii pretinde lui Y pentru prima oara inapoierea b anilor, dupa ce au trecut mai mult de trei ani de la
data incheierii contractului de
imprumut, prin aplicarea reglementarii de mai sus ar decurge ca dreptul la actiune este deja
prescris. In consecinta, obligatia lui Y nu se va mai putea executa decat de bunavoie, X nemaiavand
posibilitatea de constrangere. Cand s-a nascut de fapt dreptul la actiune? Chiar din momentul in
care s-a incheiat contractul de
imprumut?
Unii autori considera ca dreptul la actiune se naste in momentul in care X ii pretinde lui Y pentru
prima data restituirea banilor, iar acesta din urma refuza. Nu am putea insa considera ca prescriptia
extinctiva incepe sa curga de-abia de la acea data, deoarece in felul acesta cr editorul ar putea
determina chiar el, prin propria sa vointa, inceputul prescriptiei, ceea ce nu a fost in intentia
legiuitorului;
Ipoteza dreptului subiectiv civil afectat de un termen suspensiv sau de o conditie suspensiva.
In aceasta ipoteza, prescriptia incepe sa curga de la data implinirii termenului sau realizarii
conditiei.
Spre exemplu, prescriptia extinctiva a dreptului de a pretinde restituirea sumei imprumutate curge
de la data implinirii termenului pentru care s-a contractat imprumutul. Daca X i-a imprumutat lui Y
100.000 lei precizand ca Y are obligatia de a-i restitui pana la data de 1 februarie 2001, inseamna ca
termenul de prescriptie va curge
incepand cu data de 1 februarie 2001 si pana la data de 30 ianuarie
2004. Ipoteza este mai simpla decat cea in care termenul de restituire nu s-a precizat;
Ipoteza raspunderii civile delictuale.
In cazul actiunii in raspundere pentru p aguba cauzata prin fapta ilicita, prescriptia incepe sa curga
d e la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia ori putea sa cunoasca paguba si pe cel care
raspunde de ea.
Legea asimileaza acestei ipoteze si actiunea in restituirea
imbogatirii far a just temei. Asadar, daca o persoana este prejudiciata prescriptia extinctiva nu va
incepe la data producerii prejudiciului, ci abia la data cunoasterii acestuia si a autorului faptei ilicite
care l-a determinat.
In justificarea acestei reglementari ne amintim de faptul ca prescriptia extinctiva urmareste
sanctionarea creditorului neglijent. Daca nici el nu cunoaste inca prejudiciul sau autorul faptei
prejudiciabile, functia sanctionatorie a prescriptiei nu isi gaseste motivatie.
Spre exemplu, daca un automobil este avariat in parcare, prescriptia dreptului la actiune impotriva
autorului faptei ilicite prin care s-a produs prejudiciul va incepe sa curga numai la momentul in care
proprietarul va lua la cunostinta de prejudiciul produs si va afla cine este vinovat;
Ipoteza raspunderii pentru viciile lucrului, lucrarii sau constructiei.
In cazul raspunderii pentru viciile unui lucru, ale unei lucrari sau ale unei constructii, prescriptia
extinctiva incepe sa curga de la data descoperirii viciilor, insa cel mai tarziu de la implinirea
termenului de garantie pentru aceste vicii.
Aceasta reglementare are in vedere acele lipsuri ori defecte de calitate, de natura sa impiedice
intrebuintarea lucrului, lucr arii sau constructiei conform destinatiei lor ori sa micsoreze intr-o
masura apreciabila folosinta acestora. Nu sunt avute in vedere, asadar, viciile de consimtamant.
Avem de a face cu doua momente alternative de la care poata sa
inceapa prescriptia extinctiva: pe de o parte, un moment subiectiv (data descoperirii viciilor) si, pe
de alta parte, un moment obiectiv (data expirarii termenului de gar antie, care este de 1 an pentru
viciile ascunse ale lucrului sau lucrarii si de 3 ani pentru viciile constructiei).
Daca viciile nu sunt descoperite pana la sfarsitul termenului de garantie, atunci prescriptia incepe sa
curga automat de la data sfarsitului termenului de garantie.
Prescriptia nu curge impotriva celui ce se afla in imposibilitate de a actiona.
Cum am vazut, prescriptia are o functie sanctionatorie. Or, daca titularul dreptului la actiune nu are
posibilitatea de a introduce actiunea respectiva, nici functia sanctionatorie nu se poate exercit.
Suspendarea prescriptiei extinctive
a. De aceea, suspendarea a fost considerata “o perioada de stagnare, in care pr escriptia doarme”.
Suspendarea se defineste asadar ca fiind oprirea de drept a curgerii termenului de prescriptie pe
durata unor situatii limitativ prevazute de lege, urmand ca la incetarea acelor situatii prescriptia sa
curga de unde ramasese.
Ca si intreruperea, suspendarea este o institutie specifica prescriptiei extinctive. Ea nu se intalneste
in r eglementarea nici un ei alte categorii juridice care presupune curgerea unei perioade de timp
(prescriptia achizitiva sau termenul de decadere).
Potrivit Decretului nr. 167/1958, cursul prescriptiei se suspenda : a) cat timp cel impotriva caruia ea
curge este impiedicat de un caz de forta majora sa faca acte de intrerupere.
Cazul de forta majora reprezinta un eveniment imprevizibil si de neevitat, cum ar fi o inundatie, un
incendiu, un cutremur de pamant etc.
Pentru a constitui cauza de suspendare, forta majora trebuie sa il impiedice efectiv pe titularul
dreptului la actiune sa formuleze cererea de chemare in judecata.; b) pe timpul cat creditorul sau
debitorul fac parte din fortele armate ale Romaniei, iar acestea sunt puse pe picior de razboi.
Aceasta cauza de suspendare il poate privi fie pe creditor, fie pe debitor, fie pe ambii, dar nu este
suficienta simpla participare la fortele armate ale tarii (spre exemplu, satisfacerea stagiului militar),
ci este necesar ca acestea sa fie pe picior de razboi; c) pana la rezolvarea reclamatiei administrative
facute de cel
indreptatit cu privire la despagubiri sau restituiri, in temeiul unui contract de transport sau de p
restari servicii, de posta si telecomunicatii.
Reclamatia administrativa trebuie sa indeplineasca, cumulativ, doua cerinte: sa aiba ca obiect
despagubiri si restituiri intemeiate pe un contract de transport sau de prestare a serviciilor de posta
si telecomunicatii si sa nu treaca mai mult de 3 luni de la inregistrarea reclamatiei. Daca raspunsul
la reclamatia administrativa este dat inainte de implinirea termenului de 3 luni, prescriptia este
suspendata numai pana la data primirii raspunsului; d) cat timp socotelile nu au fost date si
aprobate, prescriptia nu cur ge:
- intre parinti, tutori si cei care sunt sub ocrotirea lor,
- intre reprezentanti si cei pe care ii reprezinta,
- intre cei care administreaza bunuri si cei ale caror bunuri sunt administrate;
e) impotriva celor lipsiti de capacitate de exercitiu, pana nu au reprezentant legal; f) impotriva celui
cu capacitate de exercitiu restransa, cat timp nu are cin e sa-i incuviinteze actele; g) intre soti pe
durata casatoriei.
Observam ca unele cauze de suspendare au caracter juridic, in timp ce altele au caracter mor al.
Efectul suspendarii consta in aceea ca, dupa incetarea acesteia, prescriptia isi reia cursul, socotindu-
se si timpul scurs inainte de suspendare.
Deci perioada anterioara cauzei, suspendarea, nu produce nici un efect juridic. Pe durata cauzei de
suspendare efectul consta in oprirea cursului prescriptiei, deci durata cauzei de suspendare nu intra
in calculul termenului de prescriptie.
Legea prevede totusi un efect special al suspendarii, aratand ca prescriptia nu se v a implini inainte
de expirarea unui termen de 6 luni socotit de la data incetarii cauzei de suspendare. Fac exceptie
prescriptiile mai scurte de 6 luni, care nu se vor implini decat dupa expirarea unui termen de o luna
de la suspendare.
Aceasta reglementare isi gaseste justificarea in aceea ca, dupa
incetarea cauzei de suspendare, titularul dreptului la actiune are totusi nevoie de un anumit interval
de timp pentru a “reintra in normal”, legea asigurandu-i un interval de timp suficient pentru a-si
exercita dreptul.
Intreruperea prescriptiei extinctive reprezinta inlaturarea prescriptiei scurse inainte de aparitia unei
cauze interuptive si inceperea unei alte prescriptii extinctive.
Cauzele de intrerupere reprezinta tocmai situatiile in care justificarile prescriptiei extinctive, cu care
am inceput analiza acestei institutii, nu se regasesc. Intreruperea prescriptiei extinctive intervine fie
in situatia incetarii starii de pasivitate a titularului dreptului, fie in cea a abandonarii impotrivirii
fata de titularul dreptului.
Decretul nr. 167/1958 prevede ca prescriptia extinctiva se intrerupe:
• prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie facuta de cel in folosul caruia curge
prescriptia.
Recunoasterea dreptului trebuie sa fie neechivoca, fara a fi insa necesar din partea debitorului
indeplinirea vreunei formalitati prestabilite, fiind suficienta o scrisoare, o cerere, o declaratie - ca
recunoasteri exprese sau o recunoastere tacita cum ar fi plata dobanzilor rezultate din datoria
scadenta.
Spre exemplu, daca debitorul ii scrie o scrisoare creditorului in care mentioneaza in treacat: “iar in
ceea ce priveste suma de 2.000.000 lei pe care ti-o datorez, te rog sa ma mai pasuiesti putin”,
aceasta scrisoare poate fi utilizata de catre creditor ca proba a faptului ca prescriptia s-a intrerupt.
Deci creditorul va avea la dispozitie trei ani pentru a introduce actiune impotriva debitorului sau,
socotiti nu de la data la care datoria a devenit scadenta, ci de la data la care a primit aceasta
scrisoare.
• prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost
introdusa la o instanta judecatoreasca necompetenta.
Este necesar ca cererea sa se refere expres la acea datorie a debitorului si sa indeplineasca conditiile
minime stabilite de lege pentru cererile de chemare in judecata, mai putin aceea d e a fi introdusa la
instanta competenta teritorial sau material.
a Spre exemplu, daca actiunea era de competenta judecatoriei si a fost introdusa la tribunal sau daca
era de competenta instantei d e la domiciliul paratului si a fost introdusa la instanta in
circumscriptia careia isi are domiciliul reclamantul, ea va fi respinsa pe motiv de instanta
necompetenta, dar va avea ca efect intruperea prescriptiei extinctive.
• printr-un act incepator de ex ecutare. Acesta reprezinta, cu atat mai mult, recunoasterea datoriei de
catre debitor.
Intr-adevar, am vazut ca prescriptia extinctiva este, pe de o parte, o prezumtie ca debitorul si-a
indeplinit obligatia si, pe de alta parte, o sanctiune indreptata impotriva creditorului neglijent. Or,
daca intervine o recunoastere a datoriei, inseamna ca prezumtia de indeplinire a acesteia este
rasturnata, iar daca titularul dreptului a introdus o cer ere de chemare in
judecata, inseamna ca acesta nu este neglijent, iar sanctionarea lui nu se justifica. Acestea sunt
motivele pentru care, d aca intervine vreuna dintre situatiile de mai sus, prescriptia se intrerupe,
adica timpul car e s-a scurs deja nu se mai ia in calcul si un nou termen este inceput.
Timpul scurs de la momentul inceperii cursului prescriptiei si pana la nasterea cauzei de intrerupere
se inlatura, nu se ia in calculul termenului de prescriptie Dupa incetarea cauzei de intrerupere
incepe sa curga o noua prescriptie. Ea are aceeasi durata, putand fi la randul ei intrerupta sau
suspendata in conditiile legii.

Suspendarea si intreruperea prescriptiei extinctive au loc in situatia

in care intervin anumite imprejurari pe parcursul cur gerii termenului de prescriptie care, fie il
impiedica, in mod obiectiv, pe titularul dreptului sa actioneze, fie inlatura justificarile prescriptiei
extinctive.
Dar, dupa ce termenul de prescriptie s-a implinit deja, mai exista
inca o posibilitate de valorificare a dreptului material la actiune: instanta poate sa dispuna
repunerea in termenul de prescriptie extinctiva. Pentru aceasta trebuie indeplinite urmatoarele
conditii:
- sa se fi depus o cerere de repunere in termen dupa cel mult o luna de la incetarea imprejurarilor
din cauza carora s-a depasit termenul de prescriptie;
- cauzele pentru care termenul de prescriptie a fost depasit sa fie temeinic justificate.
Legea nu preved e, concret, care sunt motivele pentru care se poate dispune repunerea in termen,
lasand astfel instantei de judecata deplina putere de apreciere a acelor imprejurari invocate de
titularul dreptului.
Cu titlu de exepmlu, trebuie aratat ca in practica judecatoreasca s au statuat ca fiind cauze
justificate pentru repunerea in termen:
- spitalizarea repetata ori indelungata;
- stabilirea domiciliului in strainatate si imposibilitatea revenirii
in tara;
- ex ecutarea unei pedepse privative de libertate;
- existenta unor imprejurari speciale in care s-a gasit mostenitorul
(era stabilit in strainatate), care l-au impiedicat sa afle despre deschiderea unei succesiuni la care
era indreptatit s.a.
Dimpotriva, s-a considerat ca nu justifica repunerea in termenul de prescriptie:
- eroarea d e drept invocata de titularul dreptului de actiune;
- absenta sau aglomerarea cu probleme a conducatorului persoanei juridice sau a consilierului
juridic s.a.
Cererea de repunere in termen se solutioneaza printr-o hotarare judecatoreasca temeinic motivata si
poate fi atacata la instanta superioara de catre partea interesata (d e exemplu, de catre debitor, care
are interesul prescrierii dreptului creditorului sau).
Repunerea in termenul de prescriptie are ca principal efect faptul ca prescriptia este socotita
neimplinita, desi termenul a expirat. Ca urmare, actiunea introdusa de catre titularul dreptului nu va
mai fi respinsa ca fiind prescrisa.
Trebuie observat ca repunerea in termen se deosebeste de institutiile suspendarii si intreruperii prin
urmatoarele:
- nu opereaza de drept, ci este decisa de catre instanta judecatoreasca;
- nu intervine in situatii enumerate expres de lege, ci poate interveni in orice imprejurare pe care
instanta o considera un obstacol in exercitiul dreptului material la actiune;
- poate interveni numai dupa ce termenul de prescriptie s-a
implinit, spre deosebire de suspendare sau intrerupere, care pot interveni numai daca termenul de
prescriptie nu s-a implinit.
In sfarsit, trebuie aratat ca institutia repunerii in termen este considerata de catre unii autori, in
conditiile actuale, ca fiind profund criticabila, deoarece aduce atingere caracterului imperativ al
normelor care reglementeaza in general prescriptia, introducand o bresa de subiectivism
intr-o materie altminteri caracterizata prin precizie si rigoare.
. Implinirea prescriptiei extinctive
Implinirea prescriptiei inseamna determinarea momentului la care expira termenul de prescriptie
extinctiva. Cand termenul de prescriptie este stabilit pe ani si luni, are loc in ziua corespunzatoare
din ultimul an sau ultima luna; daca ultima luna nu are o zi corespunzatoare, termenul se socoteste
implinit in ultima zi a acestei luni.
Spre exemplu, termenul de sase luni care a inceput pe data de 31 martie 2001 se va sfarsi pe data
de 30 septembrie 2001.
Dupa cum prevede Codul civil, prescriptia nu se socoteste castigata decat dupa implinirea celei
dupa urma zile a termenului stabilit. Ziua in care incepe prescriptia nu intra in calcul, iar ziua in
care se implineste prescriptia intra in calcul.
In plus, Codul civil stabileste ca: „ziua se imparte in 24 de ore. Ea
incepe la miezul noptii si se fineste la miezul noptii urmatoare”.
Intrebari si teste
Dupa implinirea termenului de prescriptie extinctiva: a) obligatia nu se mai poate indeplini; b)
dreptul nu mai poate fi valorificat in instanta de catre debitor; c) ex ecutarea obligatiei se considera
plata nedatorata; d) debitorul poate cere restituirea platii efectuate; e) plata facuta de bunavoie de
catre debitor este valabila.
Efectul intreruperii prescriptiei extinctive consta in: a) inlaturarea definitiva a posibilitatii invocarii
prescriptiei; b) cur gerea unui nou termen de prescriptie, dupa incetarea cauzei de intrerupere; c)
suspendarea prescriptiei; d) continuarea prescriptiei intrerupte, dupa in cetarea cauzei de
intrerupere.
Recunoasterea datoriei de catre debitor: a) suspenda cursul prescriptiei extinctive; b) intrerupe
cursul prescriptiei extinctive; c) anuleaza cursul prescriptiei extinctive.
Cauzele de forta majora: a) suspenda cursul prescriptiei extinctive; b) intrerup cursul prescriptiei
extinctive; c) anuleaza cursul prescriptiei extinctive.
Legea enumera expres: a) cazurile de suspendare a prescriptiei extinctive; b) cazurile de intrerupere
a pr escriptiei extinctive; c) cazurile de r epunere in termen.
Institutia prescriptiei extinctive este reglementata de catre legiuitor: a) in beneficiul debitorului; b)
in beneficiul creditorului; c) in beneficiul tertilor.
Repunerea in termen: a) opereaza de drept; b) opereaza numai daca termenul de prescriptie nu s-a
implinit; c) opereaza in temeiul hotararii instantei.
Cererea de repunere in termen poate fi introdusa: a) de catre debitor; b) de catre creditor; c) de catre
orice persoana interesata.
X face o donatie fundatiei umanitare Y, in valoare de … lei.
Dupa doi ani de la incheierea contractului de donatie, X descopera ca, in realitate, donatarul nu este
fundatia cu care credea ca a contractat, ci o alta
persoana juridica, cu o denumire asemanatoare. Solicita instantei anularea contractului de donatie si
restituirea sumei donate. Precizati: a) Care este temeiul in care solicita X anularea contractului? b)
Actiunea in anularea contractului are un obiect patrimonial sau nepatrimonial? c) Actiunea in
anularea contractului este prescriptibila? Daca da, care este momentul din care incepe sa curga
termenul de prescriptie? d) Actiunea in restituirea sumei donate are un obiect patrimonial sau
nepatrimonial? e) Actiunea in restituirea sumei donate este prescriptibila? Daca da, care este
momentul din care incepe sa curga termenul de prescriptie?
Intre X si Y s-a incheiat la data de 5 februarie 2000 un contract de inchirier e pentru un termen de 8
luni. Prima chirie lunara trebuia platita la data de 29 febru arie 2000. Chiriasul Y nu a platit nici
acea chirie si nici pe cele ulterioare lunare. Aratati: a) Termenul de 8 luni este termen de prescriptie
extinctiva sau termen extinctiv? Aratati care sunt deosebirile dintre acestea. b) Cum se calculeaza
termenul de prescriptie extinctiva in cazul obligatiilor constand in prestatii succesive? c) Cand
incepe sa curga termenul de prescriptie a dreptului la actiune a lui X? d) Cand se prescrie dreptul
lui X de a actiona in instanta impotriva chiriasului rau-platnic?
Actul de renuntare la beneficiul prescriptiei: a) are car acter unilateral; b) are car acter bilateral; c)
poate proveni de la creditor; d) poate proveni de la debitor; e) poate proveni de la un tert; f) poate fi
tacit, constand in executarea de bunavoie a obligatiei de catre debitor, desi prescriptia s-a implinit;
g) poate fi tacit, constand in introducerea actiunii de catre creditor, desi prescriptia s-a implinit.
X i-a vandut lui Y o perech e de cai la data de 2.06.1995. La data de 7.10.1995 si, respectiv,
12.10.1995, caii decedeaza, iar medicul veterinar apreciaza ca decesul s-a datorat unei boli
contractate anterior
incheierii contractului de vanzare-cumparare.
Y introduce actiune, la data de 6.09. 1998, impotriva vanzatorului, solicitand restituirea pretului
platit pentru cai. X se apara aratand ca:
- actiunea introdusa de reclamant este prescrisa, deoarece au trecut mai mult de trei ani de la data
incheierii contractului de vanzare- cumparare;
- chiar daca actiunea ar fi admisibila sub aspect extinctiv, ea trebuie respinsa deoarece paratul nu a
avut cunostinta de boala de care sufereau caii.
Ce va hotari instanta?
X a cumparat de la Y un teren la data de 3.08.1996. La data de
5.11.2000, Z introduce o actiune in revendicarea terenului, aducand acte doveditoare ale dreptului
sau de proprietate asupra terenului. X se apara aratand ca actiunea introdusa de Z este prescrisa, deo
arece au trecut mai mult de trei ani de la incheierea contractului.
Ce va hotari instanta?
X l-a chemat in judecata pentru a solicita, fie reducerea la jumatate a pretului convenit prin
contractul de vanzare-cumparare a unui autoturism, incheiat cu Y la data de 2.04.1992, fie
rezolutiunea contractului. In motivarea cererii sale, reclamantul (X) arata ca, la aproximativ 60 de
zile de la cumpararea autoturismului, au aparut o serie de defectiuni grave in functionarea acestuia
care, desi existau in momentul
incheierii contractului, nu au putut fi cunoscute de catre reclamant, constituind vicii ascunse de
catre vanzator (Y).
4. Natura juridica si delimitarea prescriptiei extinctive.

Prescriptia extinctiva este cunoscuta de toate ramurile de drept , si de aici drept drept consecinta -;
natura juridica a prescriptiei extinctive trebuie stabilita in cadrul fiecarei ramuri de drept.
Din dreptul civil face parte prescriptia dreptului la actiune ( in sens material ) si pentru a stabili
natura juridica a prescriptiei extinctive, inseamna a raspunde la intrebarea ce este, pentru dreptul
civil, prescriptia dreptului la actiune ? Pentru a raspunde la intrebare este necesar sa stabilim ce
efect produce prescriptia extinctiva asupra dreptului subiectiv civil si pe cale de consecinta, asupra
obligatiei civile corelative.
Din chiar definitia data prescriptiei extinctive rezulta ca actiunea intentatade subiectul activ , dupa
actiunea prescriptiei extinctive, va fi respinsa ca prescrisa, ceea ce echivaleaza cu refuzul
concursului fortei de constrangere a statului.
Putem intelege efectul prescriptiei extinctive daca amintim prevederea art. 20, alin. 1 din Decretul
nr. 67 / 1958 : Debitprul care a executat obligatia, dupa ce dreptul la actiune al creditorului s-a
prescris, nu are dreptul sa ceara inapoierea prescriptiei chiar daca la data executarii nu stia ca
termenul prescriptiei era implinit. Concluzia ce se desprinde este urmatoarea : prescriptia extinctiva
nu stinge nici dreptul subiectiv nici obligatia civila corelativa. Totusi se realizeaza o transformare
ori o schimbare juridica :
1. dreptul subiectiv civil nu mai este aparat pe cale ofensiva a actiunii in justitie, ci numai pe cale
defensiva a exceptiei, daca debitorul si-a executat voluntar obligatia sa
2. obligatia civila corelativa nu mai poate fi adusa la indeplinire pe calea executarii silite, dar este
permisa executarea sa voluntara, adica de bunavoie.
Prescriptia extinctiva transforma dreptul subiectiv civil si obligatia civila corelativa din perfecte in
imperfecte. Sub aspectul naturii sale juridice, prescriptia dreptului la actiune este un mod de
transformare a continutului raportului juridic civil.
Delimitarea prescriptie extinctive
a) prescriptia extinctiva si prescriptia achizitiva ( sau uzucapiune )
Asemanari :
-ambele sunt concepte sau institutii de drept civil
-pentru titularii drepturilor subiective civile inactivi, ambele apar ca sanctiuni de drept civil
-ambele presupun termene
Deosebiri :
-exista deosebiri din punctul de vedere al sediului materiei
-termenele de prescriptie extinctiva sunt mai scurte si mai multe ( 3 ani, 2 ani, 1 an, 6 luni ), cele de
prescriptie achizitiva sunt mai lungi si mai putine ( 30 ani,
10-20 ani )
-efectul prescriptiei extinctive consta in stingerea dreptului la actiune ( in sens material ), iar
prescriptia achizitiva conduce la dobandirea unui drept real principal
-pe langa reguli comune privind calculul termenelor, fiecare prescriptie are reguli proprii de
suspendare si intrerupere, iar “ repunerea in termen” este proprie numai prescriptiei extinctive b)
prescriptia extinctiva si decaderea
Decaderea ( ca sanctiune de drept civil ) este stingerea dreptului subiectiv civil neexercitat in
termenul de decadere.
Asemanari :
-ambele presupun termene
-ambele sunt institutii de drept civil
-ambele au efect extinctiv
Deosebiri :
- prescriptia extinctiva stinge numai dreptul material la actiune, iar decaderea stinge insusi dreptul
subiectiv
- prescriptia extinctiva presupune “termene de prescriptie “ care sunt mai lungi si mai numeroase
decat presupune “termene de decadere “ care sunt mai scurte si mai putine
- prescriptia extinctiva are reguli proprii privind intreruperea, suspendarea si repunerea in termen,
pe cand decaderea nu cunoaste o asemenea reglementare c) prescriptia extinctiva si termenul
extinctiv
Asemanari :
-ambele presupun efectul extinctiv
-ambele sunt concepte de drept civil
Deosebiri :
-ca izvor : termenele de prescriptie sunt numai legale, termenul extinctiv este dupa caz :
conventional, legal ori jurisdictional
-ca efecte : prescriptia extinctiva stinge dreptul la actiune ( in sens material ), termenul extinctiv
stinge si dreptul subiectiv si obligatia civila corelativa
-termenul extinctiv poate fi modificat prin acordul partilor actului juridic, termenul de prescriptie
nu poate fi modificat
-suspendarea, intreruperea si recuperarea in termen sunt proprii numai prescriptiei extinctive
Efectul prescriptiei extinctive
Prin prescriptia extinctiva se stinge numai dreptul la actiune ( in sens material ).
Argumente in favoarea acestei opinii sunt : a) argumentul de interpretare gramaticala a art. 1 din
Decretul 167 / 1958 : textul nu foloseste termenul dreptul ori expresia dreptul obiectiv, ci formula
“dreptul la actiune” b) art. 20, alin._ din decretul mentionat prevede: debitorul care a executat
obligatia dupa ce dreptul la actiune al creditorului s-a prescris, nu are dreptul sa ceara inapoierea
prestatiei chiar daca la data executarii nu stia ca termenul prescriptiei era implinit. Deci, daca s-ar fi
stins dreptul subiectiv, debitorul ar putea cere restituirea prestatiei
Consecintele stingerii prin prescriptie a dreptului la actiune in sens material; acestea sunt :
-supravietuirea dreptului subiectiv civil, ca si obligatiei civile corelative ( acestea se transforma
devenind imperfecte, din perfecte )
-imprescriptibilitatea dreptului la actiune in sens procesual , titularul dreptului la actiune poate
sesiza organul de justitie.

4.1 Termenele speciale în materia drepturilor de creante.

Decretul nr. 167/1958

* Termenul de 2 ani aplicabil raporturilor juridice izvorate din asigurari
* Termenul de 6 luni aplicabil ac?iunii în r?spundere pentru vicii ascunse f?r? viclenie - cu privire
la un lucru transmis sau o lucrare executat?;
* Termenul de 3 ani aplicabil unor sume aflate în depozit;
* Termenul de 60 de zile, aplicabil pentru restituirea sumelor de bani încasate din vânzarea biletelor
pentru spectacolele care nu au mai avut loc.
Dupa cum am vazut, actele juridice civile pot fi pure si simple sau afectate de modalitati.
Din punct de vedere juridic, notiunea de “modalitate” desemneaza un eveniment viitor de care
depinde existenta sau executarea drepturilor subiective civile si obligatiilor civile din anumite acte
juridice.
Termenul, conditia si sarcina sunt cele trei modalitati ale actului juridic civil.

4.2 Termenul

Termenul este acel eveniment, viitor si sigur ca realizare, care fie amana producerea efectelor unui
act juridic civil, fie determina incetarea efectelor acestuia.
Termenul poate fi indicat in mai multe feluri.
Astfel, uneori se arata o data calendaristica (“la data de 2 martie
2001”), o perioada de timp (“dupa doua luni”) sau o imprejurare viitoare si sigura (de exemplu,
“inceper ea cursurilor pentru studenti“).
2.1.1. Clasificari
Termenele pot fi clasificate dupa mai multe criterii: a) In functie de ben eficiarul termenului,
termenul poate fi dispus:
- in favoarea debitorului. Acesta constituie regula;
- in favoarea creditorului, de exemplu, in contractul de depozit;
- in favoarea ambelor parti, de exemplu, termenul dintr-un contract de asigurare.
De calificar ea termenului ca apartinand uneia dintre aceste categorii depinde identificarea
persoanei care poate renunta la beneficiul termenului.
Astfel, de exemplu, intr-un contract de imprumut fara dobanda, termenul la care suma trebuie
restituita este dispus in beneficiul debitorului. Ca urmare, numai acesta poate r enunta la beneficiul
termenului, platind inainte de implinirea acestuia. Creditorul nu poate pretinde plata inainte de
implinirea termenului, deoarece acesta nu a fost stipulat in favoarea sa. Dar, daca imprumutul s-a
acordat cu dobanda, termenul este stipulat in favo area ambelor parti, astfel incat nici una nu poate
renunta la termen fara acordul celeilalte. b) Dupa izvorul sau, termenul poate fi:
-termen legal, stabilit de lege. Astfel sunt, de exemplu, termenele d e prescriptie;
-termen conventional sau voluntar, stabilit de partile actului juridic civil. Din aceasta categorie face
parte majoritatea termenelor;
- termen judiciar (de gratie), acordat de instanta debitorului. Intr adevar, potrivit Codului civil,
instanta poate acorda debitorului, tinand cont de situatia patrimoniala a acestuia, un termen
suplimentar pentru executarea obligatiei. Termenul de gratie amana executarea silita a obligatiei. c)
In functie de masura in care momentul implinirii sale este cunoscut inca de la data incheierii actului
juridic, distingem:
-termen cert, cand momentul implinirii sale este cunoscut la data
incheierii actului juridic (d e exemplu, o data calendaristica);
- termen incert, a carui implinire nu este cunoscuta, ca data calendaristica, desi realizarea sa este
sigura (de exemplu, moartea creditorului rentei viagere). d) Criteriul esential de clasificare consta
in efectele pe care le produc; astfel, termenele pot fi suspensive sau extinctive:
- termenul este suspensiv cand amana sau suspenda exercitiul drepturilor subiective civile si
executarea obligatiilor civile.
De exemplu, termenul la care trebuie restituita suma imprumutata;
- termenul este extinctiv cand, la implinirea lui, se sting efectele actului juridic civil.
 Spre exemplu, intr-un contract de renta viagera debitorul se obliga sa plateasca periodic
creditorului o suma de bani, pana la moartea acestuia din urma. Termenul contractual (moartea
creditorului) este extinctiv.

4.3 Efectele termenului

Efectele termenului sunt diferite, dupa cum este vorba despre un termen suspensiv sau ex tinctiv.
Asa cum am vazut, termenul influenteaza doar executarea actului juridic civil, nu si existenta sa.
Deci, dreptul subiectiv civil si obligatia corelativa, afectate de termenul suspensiv, exista. Ca
urmare:
• daca debitorul isi ex ecuta obligatia inainte de scadenta (adica inainte de implinirea termenului
suspensiv), el va face o plata valabila.
Aceasta echivaleaza cu renuntar ea la beneficiul termenului si, dupa cum am aratat, este posibil
numai daca termenul a fost prev azut in interesul debitorului;
• inainte de implinirea termenului suspensiv, titularul dreptului poate face acte de conservare;
• inainte de implinirea termenului suspensiv, creditorul nu poate cere de la debitor plata;
• termenul de prescriptie extinctiva, in cazul drepturilor care d ecurg din acte juridice afectate de
termene suspensive, incepe sa curga de la data
implinirii acestora.
Spre exemplu, prescriptia extinctiva a dreptului creditorului de a-l actiona in judecata pe debitorul
sau incepe sa curga la momentul in care obligatia a ajuns la scadenta si nu a fost executata. Spunem
ca
in acel moment obligatia a devenit exigibila;
• pana la implinirea termenului suspensiv, compensatia, ca mod de stingere a obligatiilor civile
(care presupune existenta unor datorii
recipro ce ale celor doua parti contractante) nu poate interveni, intrucat una din obligatii nu este
exigibila. Prin exceptie, pe parcursul termenului de gratie compensatia este posibila.
In ceea ce priveste termenul extinctiv, implinirea acestuia inseamna stingerea dreptului subiectiv
civil si a obligatiei corelative.
De exemplu, implinirea termenului contractului de inchiriere marcheaza incetarea dreptului de a
folosi bunul inchiriat si a obligatiei de a asigura folosinta linistita a acestuia.

5. Conditia

Conditia, ca modalitate a actului juridic civil, este un eveniment viitor si nesigur ca realizare,
eveniment de care depinde insasi existenta actului juridic civil.

5.1 Clasificari

Si conditiile pot fi clasificate dupa mai multe criterii: a) In functie de legatura ei cu vointa partilor,
a realizarii sau nerealizarii evenimentului, conditia poate fi: cazuala, mixta si potestativa.
Potrivit Codului civil, ”Conditia cazuala este aceea ce depinde de hazard si care nu este nici in
puterea creditorului, nici intr-aceea a debitorului.”
Conditia cazuala (de la cuvantul latinesc casus, care inseamna
intamplare) este independenta de vointa partilor.
Constituie conditii cazuale: „daca voi supravietui fratelui meu”,
„daca va ploua”, „daca voi avea nepoti” etc.
Conditia mixta este aceea care, conform Codului civil, “depinde totodata de vointa uneia din partile
contractante si de aceea a unei alte persoane“ (determinate).
Un exemplu de conditie mixta este: „iti vand masina, daca tatal meu
imi va cumpara alta”.
Conditia potestativa este cea a carei realizare sau nerealizare depinde complet de vointa uneia
dintre parti sau, in exprimarea Codului civil, “aceea care face sa depinda perfectarea conventiei de
un eveniment,
pe care si una si alta din partile contractante poate sa-l faca a se intampla sau poate sa-l impiedice”.
Conditia potestativa poate fi: potestativa pura si potestativa simpla.
Este potestativa simpla conditia a carei realizare depinde de vointa unei parti si de vointa unei
persoane nedeterminate.
“Daca ma voi casatori“ sau “daca ma voi angaja la societatea comerciala Y” -; sunt exemple de
conditii potestative simple.
Ind eplinirea conditiei in exemplele date depinde si de debitor, d ar si de o terta persoana (cu care
acesta se casatoreste, respectiv care il angajeaza). Actele incheiate sub conditie potestativa simpla
sunt, ca regula, valabile.
Este pur potestativa acea conditie care depinde exclusiv de vointa uneia din parti.
Angajamentul facut sub o conditie pur potestativa din partea debitorului nu este valabil. In acest
sens, Codul civil prevede: “Obligatia este nula cand s-a contractat sub o conditie potestativa din
partea acelui ce se obliga.”
Intr-adev ar, in asemenea cazuri nu avem de-a face cu ex teriorizarea unei vointe juridice: ”iti voi
vinde apartamentul, daca voi dori”. Cel care a formulat aceasta conditie nu a urmarit, de fapt, sa se
an gajeze din punct de vedere juridic.
Dimpotriva, daca indeplinirea conditiei depinde de vointa creditorului, angajamentul este valabil:
“iti voi vinde apartamentul, daca vei dori sa-l cumperi”.
cazuala
Conditie mixta
Conditie simpla potestativa valabile din partea creditorului pura din partea debitorului nula b) Din
punct de vedere al modului de formulare, conditia poate fi pozitiva si negativa.
Astfel conditia pozitiva este cea care consta in indeplinirea unui eveniment viitor si nesigur, in timp
ce conditia negativa consta in neindeplinirea unui asemenea eveniment.
Spre exemplu, “iti donez autoturismul daca vei reusi la examenul de admitere la facultate” este un
angajament afectat de o conditie pozitiva.
Dimpotriva, un exemplu de conditie negativa este: “iti donez autoturismul daca in urmatorul an nu
mi se va naste un fiu”.
Cea mai importanta consecinta a calificarii conditiei ca fiind pozitiva sau negativa consta in felul in
care aceasta se considera indeplinita sau neindeplinita. Astfel, daca s-a prevazut ca evenimentul
trebuie sa aiba loc intr-un anumit termen si acest termen a expirat fara ca evenimentul sa fi avut loc,
conditia pozitiva se socoteste neindeplinita, iar daca nu s-a prevazut vreun termen, conditia pozitiva
se socoteste neindeplinita numai atunci cand este sigur ca evenimentul nu se va mai produce.
Dimpotriva, daca s-a prevazut ca evenimentul nu trebuie sa aiba loc
intr-un anumit termen, conditia negativa se socoteste indeplinita abia la expirarea termenului, chiar
daca inca dinaintea acestui moment devenise clar ca evenimentul nu se va mai produce. Daca nu s-a
prevazut nici un
termen, conditia negativa se socoteste indeplinita numai atunci cand evenimentul este cu n eputinta
sa se mai produca. c) Conditiile se clasifica, d e asemen ea, in conditii posibile, respectiv
imposibile, ca si in conditii licite si morale, respectiv conditii ilicite si imorale.
Conditiile ilicite si imorale afecteaza valabilitatea intregului act juridic. Actul juridic in care se
prevede nasterea unui drept conditionata de realizarea unei conditii imposibile, imorale sau ilicite
este nul absolut.
Daca se prevede ca stingerea dreptului respectiv va depinde de realizarea unei conditii imposibile,
ilicite sau imorale, se va considera ca actul juridic este incheiat pur si simplu. d) Cel mai important
criteriu de clasificare este cel al efectului pe care il produce: conditia poate fi suspensiva sau
rezolutorie:
Conditia suspensiva este cea care, pana la realizarea ei, suspenda existenta drepturilor subiective
civile si a obligatiilor corelative ale partilor.
Codul civil prevede ca: “Obligatia sub conditie suspensiva este aceea care depinde de un eveniment
viitor si necert. Obligatia conditionala nu se perfecteaza decat dupa indeplinirea evenimentului “.
Astfel, de exemplu, este o obligatie conditionala (efect al unui act juridic afectat de modalitate -
conditie suspensiva) promisiunea: “iti vand apartamentul, daca voi fi transf erat in alta localitate“.
- Conditia rezolutorie este cea pana la realizarea careia drepturile subiective si obligatiile corelative
ale partilor sunt considerate ca exista si se executa. Potrivit Codului civil, “Conditia rezolutorie este
aceea care supune desfiintarea obligatiei la un eveniment viitor si necert”.
Spre exemplu, un act juridic afectat de o conditie rezolutorie este:
iti vand schiurile mele, dar daca va ninge pana la sfarsitul lunii, vanzarea se desfiinteaza“.
Conditia rezolutorie nu suspenda executarea obligatiei, ci numai obliga pe creditor a restitui ceea ce
a primit, in caz de indeplinire a evenimentului prevazut prin conditie.
Observam ca, in cazul conditiei suspensive, actul juridic si efectele sale nu exista; abia implinirea
conditiei, daca se va petrece, va conduce la nasterea acestor efecte. Dimpotriva, in cazul conditiei
rezolutorii, obligatiile care decurg din actul juridic trebuie indeplinite ca si cum actul
ar fi pur si simplu. Dar implinirea conditiei, daca se va produce, va conduce la desfiintarea tuturor
acestor efecte, in mod retroactiv, ca si cum
intre parti nu ar fi intervenit niciodata actul juridic respectiv.

5.2 Efectele conditiei

Principiile care guverneaza efectele conditiei sunt:

I. Conditia pune in discutie insasi existenta actului juridic civil, spre deosebire de termen, care
numai amana executarea;
II. Conditia produce efecte retroactive.
In analiza efectelor conditiei, ca modalitate a actului juridic, distingem:
- intre conditia suspensiva si cea rezolutorie ;
- intre perioada anterioara implinirii conditiei si perioada ulterioara implinirii conditiei. a) Pana la
implinirea conditiei suspensive efectele actului juridic sunt suspendate in existenta lor.
Sa analizam aceste efecte pe un exemplu concret: X se angajeaza sa
ii plateasca lui Y suma de 1.000.000 lei daca acesta din urma se va casatori. Pana la implinirea
conditiei (casatoria lui Y):
• creditorul nu poate cere executarea obligatiei, deoarece debitorul inca nu-i datoreaza nimic. Y nu
ii poate pretinde plata sumei, cat timp nu s-a casatorit;
• daca debitorul totusi plateste, el poate cere restituirea prestatiei, pentru ca a facut o plata
nedatorata. Plata facuta de X fara ca Y sa se fi casatorit nu este valabila;
• creditorul (Y) poate sa solicite si sa obtina garantii pentru creanta sa
(ipoteca, gaj etc.);
• prescriptia extinctiva nu incepe sa curga, dreptul la actiune nefiind nascut, X nu poate fi actionat
in judecata pentru neplata sumei, cat timp
Y nu s-a casatorit;
• compensatia nu poate opera. Daca si Y ii datora 1.000.000 lei lui X, in cadrul unui alt raport
juridic obligational, aceasta din urma datorie,
daca este exigibila, trebuie indeplinita, fara sa se poata invoca reciprocitatea obligatiilor.
Daca conditia suspensiva s-a implinit, actul juridic este considerat retroactiv, ca a fost un act pur si
simplu. Acesta este principiul retroactivitatii efectelor conditiei suspensive. Astfel, plata facuta de
catre debitor anterior indeplinirii conditiei, desi pana acum nevalabila, se transforma in plata
valabila.
Ca urmare, daca X a platit, desi Y nu se casatorise, nu va putea pretinde restituirea platii dupa ce
acesta din urma s-a casatorit.
De la principiul retroactivitatii efectelor conditiei suspensive exista
insa unele exceptii:
- prescriptia extinctiva incepe sa curga doar de la implinirea conditiei.
Intr-adevar, desi teoretic vom considera actul ca fiind nascut ca act pur si simplu, iar datoria lui X
ca nascuta inca de la incheierea sa, in concret termenul in care Y il poate actiona in judecata pe X
nu curge decat din clipa in care Y s-a casatorit;
- fructele culese de instrainator raman ale sale, cu toate ca dreptul sau dispare cu efect retroactiv.
Asadar, daca b anii fusesera depusi la o banca, dobanzile (fructe civile) pe care X le-a p erceput
pana sa intervina casatoria lui Y raman proprietatea lui X.
In cazul in care conditia suspensiva nu este indeplinita, partile sunt repuse in situatia anterioara
incheierii actului juridic civil. Asadar, intre altele:
-prestatiile executate trebuie sa fie restituite;
- garantiile constituite trebuie sa fie desfiintate.
Spre exemplu, dreptul de gaj constituit de Y asupra unui bun mobil al lui X, ca garantie a platii de
catre acesta a sumei datorate, in cazul indeplinirii conditiei, se stinge o data cu neindeplinirea
conditiei. b) In ceea ce priveste conditia rezolutorie, pana la implinire ea nu produce nici un efect;
actul juridic civil se comporta ca un act pur si
simplu. Deci, cine datoreaza sub conditie rezolutorie, datoreaza pur si simplu.
Efectul conditiei rezolutorii dupa implinirea acesteia este desfiintarea, retroactiva, a actului. Ca
atare, partile isi vor restitui una alteia prestatiile primite.
Exista insa si unele exceptii de la retroactivitate.
Spre exemplu, daca bunul vandut sub conditie rezolutorie piere
inainte de implinirea conditiei, pieirea va fi suportata de catre cumparator, chiar daca ulterior
conditia se implineste. Astfel, sa analizam ipoteza unui contract de vanzare a unei case, in care se
prevede u rmatoarea conditie rezolutorie: “prezenta vanzare se desfiinteaza daca vanzatorului i se
va naste un copil in termen de un an de la inch eierea contractului”. Daca inainte de implinirea unui
an de la incheierea contractului are loc un cutremur, in urma caruia casa este daramata,
cumparatorul, ca proprietar al bunului, va suporta riscul acestei pieiri, in sensul ca nu va avea
dreptul la restituirea pretului vandut. Ulterior, chiar daca se va implini conditia, iar vanzatorului i se
va naste un copil mai inainte de
implinirea unui an de la incheierea contractului, acesta nu va putea redeveni proprietar al bunului.
In consecinta, prin exceptie de la regula retroactivitatii efectelor indeplinirii conditiei rezolutorii,
prestatiile reciproce nu se restituie. Vanzatorul nu va trebui sa restituie pretul casei, desi conditia
rezolutorie s-a indeplinit.
De asemenea, tot ca o exceptie de la regula retroactivitatii, nu se vor restitui nici fructele culese de
catre dobanditor, chiar daca conditia rezolutorie s-a indeplinit.
Sa luam exemplul unui contract de vanzare a unui teren in care s-ar prevedea urmatoarea conditie
rezolutorie: “prezenta vanzar e se va desfiinta retroactiv daca se va adopta o noua lege a arendei”.
Desi contractul se va desfiinta in ipoteza indeplinirii conditiei, cumparatorul va trebui sa restituie
doar terenul, nu si recolta (fruct industrial) culeasa in ainte de implinirea conditiei.
In cazul in care conditia rezolutorie nu s-a realizat, suntem in prezenta consolidarii retroactive a
actului juridic.

5.3 Comparatie intre termen si conditie

Atat termenul, cat si conditia, sunt modalitati ale actului juridic care constau in evenimente viitoare.
Intre acestea exista insa o serie de deosebiri:
- implinirea termenului este intotdeauna sigura. Chiar si in cazul termenului incert, ceea ce nu se
cunoaste este momentul
implinirii lui, dar faptul ca se va implini este neindoios (spre exemplu, “cand va ploua prima data in
anul viitor”). In cazul conditiei, implinirea este nesigura;
- termenul afecteaza numai executarea actului juridic, in timp ce conditia afecteaza insasi existenta
acestuia;
- implinirea termenului produce efecte pentru viitor, in timp ce,
in principiu, implinirea sau neimplinirea conditiei produce efecte retroactive.

5.4 Sarcina

Sarcina este acea modalitate a actului juridic civil care consta intr o obligatie de a da, a face sau a
nu face ceva, impusa de dispunator gratificatului, in actele cu titlu gratuit (liberalitati).
In Codul civil nu exista o reglementare generala a sarcinii, dar ex ista unele aplicatii ale acesteia,
cum ar fi dispozitiile potrivit carora:
”donatiunea intre vii se revoca, pentru neindeplinirea conditiilor cu care s-a facut, …” sau: ”cand
donatiunea este revocata pentru neindeplinirea conditiilor, bunurile reintra in mana donatorului,
libere de orice sarcina si ipoteca.”
In doctrina se fac mai multe clasificari ale sarcinii.
Astfel, din punctul de vedere al persoanei beneficiarului, sarcina poate fi:
- in favoarea dispunatorului.
Spre exemplu, X ii doneaza lui Y autoturismul, cu sarcina pentru donatar de a plati impozitul
restant pe ultimii doi ani;
- in favoarea gratificatului.
X il desemneaza pe Y, prin testament, beneficiar al intregii sale averi, cu sarcina pentru Y de a
termina facultatea ;
- in favoarea unei terte persoane.
X ii lasa lui Y, prin testament, un apartament, cu sarcina de a-i permite lui Z sa locuiasca in acesta
pana la sfarsitul vietii sale.
Din punctul de vedere al valabilitatii lor, sarcinile pot fi: imposibile
(care nu pot fi indeplinite), ilicite (care contravin dispozitiilor legale), imorale (care incalca bunele
moravuri) sau, dimpotriva, sarcini posibile, licite si morale.
Sarcina nu afecteaza valabilitatea actului juridic ce o contine; ea afecteaza numai eficacitatea
actului juridic. In caz de neindeplinire a sarcinii, dispunatorul sau mostenitorii acestuia pot opta
intre:
- revocarea liberalitatii pentru neexecutarea sarcinii, cu consecinta reintoarcerii bunului sau
bunurilor la masa patrimoniala a dispunatorului;
- actiunea in executarea in natura a sarcinii (atunci cand aceasta nu consta intr-o obligatie de “a
face”, care nu se poate executa silit).

5.5 Comparatie intre conditie si sarcina

• Dupa cum am vazut, sarcina poate afecta numai acte juridice

incheiate cu titlu gratuit, in timp ce conditia poate afecta si acte juridice incheiate cu titlu oneros;
• Conditia afecteaza insasi existenta actului juridic, in timp ce sarcina afecteaza numai eficacitatea
acestuia;
• Neindeplinirea sarcinii este o atitudine culpabila din partea gratificatului, astfel incat revocarea
liberalitatii apare ca o sanctiune, in timp ce desfiintarea retroactiva a actului in cazul
indeplinirii conditiei rezolutorii nu are caracter de sanctiune;
• Sarcina presupune intotdeauna un demers constient din partea gratificatului, in timp ce conditia
depinde, intr-o masura mai mica sau mai mare, de intamplare;
• Conditia opereaza de drept, in timp ce revocarea pentru neexecutarea sarcinii depinde de vointa
dispunatorului si trebuie ceruta instantei de judecata. De altfel, dispunatorul ar putea opta pentru a
nu revoca actul juridic, chiar daca sarcina nu a fost ex ecutata.
Intrebari si teste
Care dintre parti poate renunta la beneficiul termenului in cazul unui contract de: depozit gratuit,
depozit remunerat, mand at gratuit, locatiune, renta viagera? Explicati raspunsul in cazul fiecaruia
dintre contractele enumerate.
X ii datoreaza lui Y 100.000 lei, iar Y ii datoreaza lui X
200.000 lei. Datoria lui X devine exigibila la data de 1 martie
2001, iar datoria lui Y devine exigibila la data de 15 martie
2001. La data de 1 martie 2001, constatand ca X nu si-a executat obligatia, Y il da in judecata.
Judecatorul, tinand cont de situatia patrimoniala a lui X, ii acorda acestuia un termen de gratie de o
luna. a) Termenul de gratie are caracter suspensiv sau extinctiv? b) Are dreptul X sa plateasca
inainte de 1 aprilie 2001? Plata efectuata este valabila? c) Definiti notiunea de exigibilitate. d) La
data de 15 martie 2001 poate op era compensatia? Care vor fi efectele acesteia? e) Se poate prevala
X de termenul de gratie de care beneficiaza pentru a refuza compensatia? f) Precizati cat se
datoreaza si cui la data 1 aprilie 2001.
X intentioneaza sa plece pentru a lucra in strainatate. La data de
2 februarie 2001 el isi vinde apartamentul lui Y, cu mentiunea
ca vanzarea se v a desfiinta daca X nu va obtine viza de sedere si permisul de munca in tara resp
ectiva in termen de sase luni de la data incheierii contractului de vanzare. a) Suntem in prezenta
unui act juridic pur si simplu sau afectat de modalitati? b) Precizati cine este proprietar al
apartamentului la data de 2 martie 2001. c) Analizati consecintele produse asupra actului juridic ca
urmare a obtinerii de catre X a vizei de sedere si permisului de munca la data de 15 iunie 2001,
respectiv la data de 15 august 2001. d) Analizati consecintele produse asupra actului juridic ca
urmare a primirii de catre X a unui raspuns definitiv negativ la cererea de eliberar e a vizei, inainte
de implinirea a sase luni de la data incheierii contractului. e) In intervalul 15 februarie - 15 iunie
2001, Y a inchiriat apartamentul unui tert. Precizati daca un asemenea contract este legal. Exista
vreo imprejurare in care Y ar putea fi obligat sa-i restituie lui X chiria perceputa in acest interval?

6. COMENTARIU

Comentati caracterul unilater al sau sinalagmatic al contractului de donatie cu sarcina.

Angajamentul juridic: “iti donez masina cand iti vei lua carnetul de conducere” este un act juridic:
a) pur si simplu; b) afectat de un termen suspensiv; c) afectat de un termen extinctiv; d) afectat de o
conditie suspensiva; e) afectat de o conditie rezolutorie; f) afectat de o sarcina.
7. Bibliografie

CANTACUZINO, M. Elemente de drept civil, Editura Cartea

Romaneasca, 1921, p. 105 -; 108;
HAMANGIU, C. Tratat de drept civil roman, vol. I, Bucuresti,
ROSETTI BALANESCU, I.
BAICOIANU, Al.
Editura ALL, 1996, p. 96 - 103;
BOROI, G. Drept civil. Teoria generala, Bucuresti,
Editura ALL, 1997, p. 140 -; 153;
BELEIU, Gh. Drept civil roman. Introducere in dreptul civil roman. Subiectele dreptului civil
roman, Bucu resti, Casa de Editura si Presa
“Sansa” S.R.L., 1994, p. 154 -; 178;
VOICA, I. Capitolul IV -; “Actul juridic civil”, sectiunea 3, p. 146 -155, in Drept civil, vol.I,
Bucuresti, Editura Lumina Lex, 2000, coordonator -; R. Dimitriu;
MURESAN, M. Drept civil. Partea generala, Cluj -; Napoca,
Editura Cordial Lex, 1994, p. 155 -; 174;
UNGUREANU, O. Manual de Drept civil. Partea generala,
Bucuresti, Editura ALL -; BECK, 1999, p. 134 -; 148;
COJOCARU, A. Drept civil. Partea generala, Bucu resti,
Editura Lumina Lex, 2000, p. 232 -250.BELEIU, Gh. Drept civil roman. Introducere in dreptul
civil roman. Subiectele dreptului civil roman, Bucuresti, Casa de Editura si Presa
“Sansa”, S.R.L 1994, p. 197 -; 252;
URS, I.
ANGHENI, S.
Drept civil. Partea generala. Persoanele,
Bucuresti, Editura Oscar Print, 1998, p. 173 -; 190;
BOROI, G. Drept civil. Teoria generala, Bucuresti,
Editura ALL, 1997, p. 205 -; 243;
UNGUREANU, O. Manual de Drept civil. Partea generala,
Bucuresti, Editura ALL -; BECK, 1999, p. 193 -; 213;
MURESAN, M. Drept civil. Partea generala,
Cluj -; Napoca, Editura Cordial Lex, 1994, p. 242 -; 282;
COSMOVICI, P. “Prescriptia extinctiva”, in Tratat de drept civil, vol.I, Partea generala, Bucuresti,
Editura Academiei, 1989, p.18 -; 28;
STEFANESCU, D. Drept civil, Bucuresti, Editura Oscar Print,
1999, p. 94 - 103;
CORBEANU, M. Capitolul V -; “Prescriptia extinctiva”, p. 183 -; 203 in Drept civil, vol. I,
Bucuresti, Editura Lumina Lex , 2000, coordonator -; R Dimitriu
COJOCARU, A. Drept civil. Partea generala, Bucuresti,
Editura Lumina Lex, 2000, p. 297 -; 345;