108
Se. Ele sînt considerate ca necesare pen-
tru menţinerea sănătăţii animalelor ca şi
pentru obţinerea unor producţii ridicate.
Se asigură prin nutreturi şi prin supli-
mente minerale.
In vederea menţinerii animalelor în
eohilibru fiziologic este necesar să se cu-
noască pentru fiecare din principalele
macroelemente şi microelemente minerale
de ce şi în ce măsură sînt necesare, în ce
cantităţi şi sub ce formă -s'egăsesc in nu-
treturi, în ce relaţii trebuie să se găsească
cu celelalte componente ale hranei, ca şi
disponibilit:aJtea lor pentru or-ganism.
Din punct de vedere al gradului de dis-
ponibilitate este necesar să se precizeze de
la început că în hrana animalelor elemen-
tele minerale alcaline trebuie să predo-
mine uşor sau să se găsească în echilibru
faţă de elementele cu reacţie acidă. De
asemenea trebuie ştiut că unele elemente
minerale acţionează sinergie, cum sînt:
Oa şi Fe S'auMn şi Zn, pe cîltă vreme altele
sînt antagoniste, ca de exemplu Mo şi Cu,
Oa şi I.
Trebuie discutati şi cunoscuţi factorii
catre pot împiedtoa asimilarea unora din-
tre elementele minerale, cum este de pildă
cazul oalciului care poate forma la nivelul
intestinului compuşi insolubili cu Mg, Ba,
Sr şi Al sau combinaţiile greu solubile ale
calciului cu sărurile acidului fitic (Iitatii)
din tărîtele de grîu şi în general din tegu-
mentul grăunţelor de cereale.
Tulburările provocate de sărurile mine-
rale survin adesea din necunoaşterea can-
titătilor ingerate de animale prin nutre-
ţuri, mai ales în cazul hrărririi pe păşune.
Astfel se citează cazuri de intoxicaţie la
ovine şi taurine, datorită unui exces de
Ou în iarbă, sau chiar la un conţinut nor-
mal de Cu, dar prea scăzut de Mo, pre-
zenţa acestui din urmă element fiind ne-
cesară pentru limitarea retinerii cuprului
de către organism. Emblema este cu atît
mai dificilă cu cît se ştie că dinamica
compozitiei minerale a nutreturilor este
influenţată de o serie de factori, ca : spe-
eia plantelor, faza de vegetaţie, factorii eli-
matici, cantităţile de săruri din sol şi
gradul de disponibilitate al acestora pen-
tru plante, aceasta fiind în funcţie de na-
tura corripuşilor chimiei sub care se gă-
sesc sărurile respective, de pH-ul şi aera-
tia solului etc.
In sfîrşit, menţinerea animalelor în e-
chilibru mineral depinde de capacitatea
acestora de reţinere a elementelor mine-
rale, care poate şi ea să fie inhibată de
către o serie de factori. Din motivele ex-
puse, menţinerea animalului în echilibru
mineral poate fi rezolvată numai ţinînd
seama de relaţia plantă-sol-animal.
In cele ce urmează ne oprim asupra
principalelor elemente minerale, cu pre-
cizările necesare privind implicaţiile pe
oare le au în funcţiile organismului ani-
mal, cauzele şi nivelul la care sînt solîei-
tate, sursele şi problemele pe care le ri-
dică aprovizionarea animalelor cu săruri
minerale.
2.4.2. MACROELEMENTELE MINERALE
Calciu, fosfor şi magneziu. Calciul, fos-
forul şi magnezrul constituie elementele de
barzăale sistemului osos. Din totalul aces-
tor elemente din organism, participarea
Ior in sistemul osos este de 990/0 pentru
Oa, 80-850/0 pentru P şi 700/0 pentru Mg.
Restul de Ca, P şi Mg se găsesc dtstribuite
în diferite alte organe şi ţesuturi. In
oase ele se găsesc sub formă de fosfat tri-
calde (circa 850f0), carbonat de calciu (circa
140f0) şi fosfat de magneziu (circa 10/0).
'I'esutul osos constituie rezerva de săruri
~inera[e la care se apelează cînd solici-
tările organismului D!U sînt satisfăcute da-
torită insuficientei hranei sau unor tulbu-
rări în absorbţie şi asimilare.
Nivelul calciului în sînge poate fi in-
fluenţat de aportul exogen şi este legat
de hermonul glandelor parotide. Cînd
 109
aceste glande sînt extinpate, nivelul cal-
ciului în sînge scade brusc, ceea ce pro-
voacă apariţia tetaniei, favorizînd, se pare,
şi o altă boală, febra vitulieră. Combina-
ţiile 'cu calciu sînt solubile în mediul acid
şi insolubile în mediul alcalin, de unde re-
zultă importanţa pH ....•
ului la nivelul intes-
.tinului pentru absorbţia acestuia.
Din punct de vedere nuteiţional este
important de subliniat şi alţi factori cace
pot reduce gradul de absorbţie, respectiv
de utilizare în organism a calciului. Din-
tre acestia se semnalează excesul de fos-
for, de' magneziu, de bariu, de strontiu,
de aluminisr, care dau nastere la combina-
ţii insolubile ce se elimină prin fecale,
Iputînd provoca astfel apariţia osteodistro-
fiilor, în primul rînd rahitismul. De aici
rezultă importanţa echilibrului dintre cal-
ciu şi elementele minerale mentionate.
Excesul de fosfor influentează nefavo-
rabil absorbţia calciului în sensul că pro-
voacă precipitarea acestuia sub formă de
fosfat tricalcic insolubil, 'acesta fiind eli-
minat apoi prin fecale. Dar şi insuficienţa
Iosforului influenţează negativ absorbţia
calciului pentru motivul că nu captează şi
transformă toţi ionii de Ca [n fosfat mono-
calcic absorbabil.
Excesul unor acizi organici, cum ar fi
acidul oxalic care dă nastere la oxalati in-
solubili, influenţează de' asemenea ab~orb-
tia calciului.
După cum s-a amintit, absorbţia calciu-
lui şi a Iosforului poate fi ,tulburată de
către acidul fitic prezent mai ales în se-
minţele de cereale, catre în contactcu cal-
ciul şi fosforul formează fitaţii insolubili,
îrnpiedicînd astfel utilizarea de către or-
ganism a fosforului din nutreţul ingerat.
Situaţia poate fi prevenită sau îmbunătă-
ţită de prezenţa Iitazelor, care sînt de na-
tură exogenă (existente în nutreţul in-
gerat), dar nu este exclusă nici ipoteza
unor fitaze elaborate de glandele mucoa-
sei digestive.
Disponibilitatea elementelor minerale
pentru organism este determinată, după
cum s-a amintit, şi de raporturile cantita-
tive dintre ele sau dintre acestea şi alte
elemente ale hranei, cunoscînd că ne con-
cordanţele duc la incompatibilităţi. Cazul
clasic este raportul obligatoriu între Ca şi
P ; un alt exemplu, mai puţin cunoscut,
este rapootul între Mo şi Cu ; excesul de
MQ reduce gradul de retentie al Cu, mai
ales la. ovine.
Valorile cifrice ale acestor relatii sînt
diferite, [n funcţie de specia animalului,
vîrstă, formă şi nivel de producţie.
Un rol important în utilizarea calciului
şi fosforului, ca şi a altor" elemente mine-
rale (Mg, Zn, Fe, Co etc.), îl au vitami-
riele D. InsuIicienta acestora face să scadă
gradul de utilizare si invers existenta a-
cestora favorizează utilizarea: făcînd-o po-
sibilă chiar şi în cazul unui raport Ca : P
necorespunzător. Explicatia 'constă în in-
fluenţa modificatoare pe care o au vitami-
nele D asupra activităţii mucoasei intes-
tinale.
Calciul împreună cu fosforul şi magne-
ziul absorbite sînt metabolizate şi depuse
în zona cartilagiului pr oliferativ (între epi-
fiză şi diafiză) la animalele în creştere
sau cazul mai mult la calciu şi la fosfor,
sînt depuse ca substanţe de rezervă în in-
teriorul osului (zona spongioasă). De aici
ele pot fi, la nevoie, mobilizate, realizîn-
du-se între acestea si restul tesuturilor un
schimb permanent, pus în evidenţă cu aju-
torul substantelor marcate.
Calciul, fosforul şi magneziul participă
şi la elaborarea diferitelor produse, mai
ales a laptelui şi ouălor. Astfel după
K. Ne h rin g, laptele de vacă contine în
g/l kg, 1,67 Ca ° şi 1,91 P205, laptele de t
oaie 2,45 CaO şi 2,93 P205, laptele de
scroafă 2,49 CaO şi 3,08 P205, laptele de
capră 1,97 CaO şi 2,84 P205.
La o aprovizionare insuficientă sau în
cazul unor pr,oducţii ridicate de lapte, bi-
lantul calciului şi al fosforului este ne-
gativ şi poate fi restabilit în perioada
repausului mamarcu o hrană echilibrată
în săruri minerale.
In ceea ce priveşte folosirea calciului în
producţia de ouă, se cunoaşte că 900/0 din
coaja oului este alcătuită din CaCOs, res-
pectiv 1,5-2,5 g Ca.
 110
Experientele recente pun în evidenţă Aportul insuficient, ca şi tulburările in-
rolul important al magneziului în ce pri- tervenite în reţinerea şi utilizaree de către
veşte rezistenţa la spargere a ouălor, fac- organism a calciului, fosforului şi magne-
tor important în manipularea şi transpor- ziului, determină gradat o stare de in a-
tul acestora. petentă, micşorarea producţiei şi îmbol-
Gradul de disponibilitate a oalciului, năvirea animalelor.
fosforului sau altor elemente minerale se Cele mai frecvente boli provocate de
stabileşte cu ajutorul experienţelor de bi- carentele de Ca şi P sînt rahitismul, osteo-.
lanţ mineral fă-cute în cadrul unor anumi- malacia şi ostofibroza, iar în cazul oaren-
te tehnici experimentale. Una dintre posi- ţelor de Mg, tetania de iarbă. Această din
bilităţi constă în experiente de bilant cu urmă boală apare la ciroa trei săptămîni
nivele diferite, executate pe două grupe după scoaterea animalelor pe păşune, cînd
omogene. De exemplu, într-o determinare cantitatea de Mg în sînge scade ca o
se stabileşte balanţa de Ca (Ingesta-Ex- consecintă a reducerii concentratiei si
creta, solidă şi Iiehidă) la un nivel de disponibilităţii magneziului în iarb~ tînără.
120 g, în cazul vacilor, şi la o altă grupă Această reducere este mai 'accentuată în
aceleasi determinări la un nivel de 130 g urma fertilizării păşunilor cu 'azot şi cu
(din aceeaşi sursă). Diferenţa între Ca reţi- potasiu. Cantităţile mari de substante azo-
nut de primul şi al doilea lot de animale tate din iarbă, mai ales fracţiunea nepro-
(9 respectiv 15 g) egală cu 6 g se împarte teică (amidele), dau naştere la amoniac
la diferenta (Între cele două nivele, 10 g care se combină cu magneziu şi formează
(130-120' g ingerat) şi raportat la 100, complecşi insolubili.
rezultă: ~ X 100 = 60% coeficient de
O altă stare fiziologică pe oare o poate
10 provoca insuficienta magneziului este
utilizare a calciului. "tetania de lapte" la viţeii hrăniţi cu lap-
te fără suplimente corespunzătoare, pe-
Absorbţia şi apoi utilizarea calciului,
rioade de timp prea lungi.
fosforului, magnezjului, ca şi a celorlalte
elemente minerele de către animale, poate Sursele de calciu, fosfor şi magneziu
fi stabilită în mod mai exact numai cu pentru animale sînt în principal nutreţu-
rile indieate la specia şi categoria respec-
ajutonul atornilor marcaţi, care permit cu-
tivă, cornpletate cu suplimente minerale.
noasterea si Iuaree în calcul a elemente-
Prmcipalul furnizor de calciu este lucerna,
lor ~ineI1aieexistente în fecale, separat
cu un continut de circa trei ori mai mare
cele de origine exogenă de cele de origine
decît gramineele, după cum rezultă din
endogenă, ştiut fiind 'Că prin fecale se eli- tabelul 30.
mină şi o parte din metabolitii sărurilor
Este cunoscut faptul că simpla cunoaş-
minerale. terea conţinutului în săruri minerale .nu
Se apreciază că la .principalele elemente se consideră satisfăcătoare pentru stabi-
miJl1eralecoefi,cientul de absorbţie (reţi- lirea cerintelor organismului animal,
nere) este de 1/3 pînă la 1/2 din ingestă. aceasta fiind numai o primă etapă. O preo-
Perrtnu cunoaşterea CÎlt mai vexactă a cupare de viitor este de a studia atît echi-
utilizării sărurilor minerale, în scopul pre- librarea, cît şi posibilităţile de creştere a
cizării necesarului zilnic, rezultatele ob- disponibilităţii element lor existente în
ţinute În experienţele de bilanţ se com- Juraj.
pletează cu analize privind structura şi Pentru fosfor sursa principală o re-
compoziţia chimică a diferitelor ţesuturi şi prezintă nutreturile concentrate, în pri-
produse elaborate de organism, stabilirea mul rind tăritele de grîu. O sursă impor-
constantelor fiziologice (calcemie, fosfore- tantă de calciu, fosfor şi magneziu o
mie etc.). constituie laptele şi subprodusele lui, pre-
- - --------

111
Tabelul 30
Conţinutul În substanţe minerale a cîtorva nutreţuri
(date prelucrate)

Felu l nutre ţu lu i
I
Ca (%)
l P(%)
I
Mg(%) I Cu (ppm) I Co (ppm) I Numărul
probelor

Fîn de lucernă 2.05 0.25 0.33 13.8 0.3 40

sx ±0.461 ±0.091 ±0.77 ±4.8 ±0.31
Fîn de iarbă de Sudan 0.58 0.27 0.26 13.0 0.3 8
sx ±0.163 ±0.062 ±0.081 ±4.1 ±O.29
.
Porumb 0.06 0.31 0.09 5.0 0.06 10
sx ±0.014 ±0.062 ±0.058 ±1.2 ±0.051
Mazăre 0.22 0.40 0.18 11 0.13 6
sx ±0.085 ±0.021 ±0.016 ±8.9 ±0.038
Şrot de floarea-soarelui 0.43 1.14 0.41 40 0.39 6
sx ±0.183 ±0.1I3 ±0.105 ±5.5 ±0.160

zentind şi avantajul unui grad înalt de
disponibilitate faţă de organism. Compo-
ziţia minerală a laptelui este deosebit de
favorabilă nevoilor de creştere. Calciul
din nutreţuri este completat cu C030a ob-
ţinut din roci naturale prelucrate, exis-
tente în cantităţi mari.
Clor, sodiu şi potasiu. Fără a intra în
domeniul fiziologiei, arătînd funcţiile pe
care le îndeplinesc în organism aceste ele-
mente, subliniem doar rolul pe care îl au
în schimburile nutritive, prin actiunea lor
în menţinerea izotoniei lichidelor, a ra-
portului acido-bazic etc. Insuficienta lor
provoacă scăderea apetitului şi, în conse-
cinţă, diminuarea sporului de creştere şi
a celorlalte producţii.
Clorul se găseşte în organism în com-
binaţii minerale cu predominanta clorurii
de sodiu (fracţiune dializabilă) şi în combi-
naţii organice (fracţiunea nedializabilă).
Continutul tesuturilor în diferite cloruri
constituie una' din constantele biochimice.
Sodiul se găseşte sub formă de combi-
naţii insolubile în ţesutul osos, circa 25010,
iar restul în diferite organe şi ţesuturi.
Nivelul sodiului în sînge este reglat în
mare măsură de către hormonii cortico-
suprarenalelor (în special de aldosterol).
Insuficienta sediului influenţează negativ
asupra conversiunii hranei (utilizării ener-
giei şi a proteinelor din hrană), asupra
funcţiei de reproducţie, asupra ouatului si
favorizează fenomenele de canibalis~.
Animalele ierbivore şi mai ales rumegă-
toare ingerănd cantităţi mari de potasiu
prin iarbă, rădăcinoase, melasă si alte nu-
treturi cu conţinut ridicat în acest element,
nu pot fi lipsite de suplimente de clorură
de sodiu, pentru a menţine raportul Na : K
în limite normale.
Cerinţele de clorură de sodiu sînt cres-
cute la animalele în lactaţie. Clorura de
sodiu este deosebit de necesară si în hra-
na viţeilor unde insuficienta acesteia mic-
şorează secretia sucului gastric şi conduce,
deasemenea, la o micşorare a absorbtiei
sărurilor de calciu si fosfor . . .
In cantităţi prea mari clorura de sodiu
acţionează ca o toxină, mai sensibile fată
de ea fiind păsările şi mai ales puii. .
Potasiul reprezintă cationul principal al
celulelor şi lichidelor organismului. El se
găseşte în organism mai mult sub formă
anorganică şi în cantităţi mai mari în li-
chidul intracelular, avînd rol important în
osmoză.
Potasiul Itrebuie să se găsească faţă
de sodiu într-un anumit raport, insuficien-
ţa sa:u lipsa unuia dintre ele accentuînd