Tema: Organizarea circulatiei banesti la Intreprindere

Plan:
1. Necesitatea detinerii de numerar
2. Continutul si obiectivele trezoreriei
3. Gestiunea incasarilor
4. Gestiunea platilor si numerarului
5. Previziunea trezoreriei
6. Mijloace de plata adaptate la nevoile intreprinderii

“1”

Desfasurarea proceselor economico-financiare din I presupune existenta a 2 categorii de fluxuri:

fluxuri reale si fluxuri financiare.
Fluxurile reale se refera la transformarile materiale pe care capitalul sub forma de active fizice le
inregistreaza in procesul utilizarii lui, de la stocurile de materie prima pina la cele de produse finite.
Fluxurile financiare se refera la utilizarea mijloacelor banesti in cadrul procesului economic,
inclusiv in derularea schimburilor prin intermediul banilor.
Motivatia detinerii, in permanenta, de catre I-ri a mijloacelor banesti se datoreaza unor cauze si
imprejurari, printre care mentionam:
– asigurarea activitatii curente: plata furnizorilor, plata salariilor, plata dividendelor, achitarea
dobanzilor, achitarea impozitelor, etc.;
– pt efectuarea unor plati neprevazute: aparitia unor comenzi de productie suplimentare;
– pt a avea acces la anumite inlesniri acordate din partea bancilor si pt a beneficia de punctaje
bune in cazul in care I doreste sa contracteze credite bancare;
– din considerente de precautie, avind in vedere carcaterul imprevizibil al intrarilor si iesirilor
de numerar.
Numerarul este, in acelasi timp, un element neproductiv, detinerea si neutilizarea lui sunt
nerentabile, motiv pt care el trebuie bine gestionat.
I-rile mari, dinamice prefera sa detina active usor lichide, rapid negociabile decit numerar in casa
sau in cont.
Atit existenta unui sold de numerar mai mare decit cel strict necesar, cit si lipsa de numerar implica
atit avantaje, cit si dezavantaje pt I, prezentate in tabelul 1.1.

Tabelul 1.1. Avantajele si dezavantajele detinerii numerarului la I

Nivelul soldului de numerar Avantaje Dezavantaje

Sold de numerar mare - aparitia unei comenzi I suporta costuri sub forma
suplimentare de productie; dobanzilor, care s-ar fi cistigat,
- acordarea rabaturilor daca fondurile n-ar fi fost
comerciale pt plata imediata a blocate in contul curent
marfurilor.
Sold de numerar mic Evitarea costului de - aparitia costurilor de comanda
oportunitate legat de blocarea (costuri de decizie, de brokeraj,
numerarului functionaresti);
- sporirea ch-lor legate de
vinzarea valorilor mobiliare;
- costuri ocazionate de
contractarea unui imprumut.
* rabat: Reducere de pret fata de pretul cu amanuntul al marfii. *
* Costul de oportunitate reprezinta ceea ce suntem dispusi sa sacrificam pt a-l achizitiona.;
(Costul de oportunitate al unui bun este dat de ceea ce se sacrifica pentru a obtine acest bun) *
 “2”
Numerarul intra si iese, dintr-o I, in mod continuu. Nivelul acestuia depinde de mai multi factori:
tipul de activitate, durata ciclului de productie, marimea I-rii, etc.
Intrucit incasarile si platile sunt operatiuni cotidiene, iar asigurarea echilibrului financiar necesita
asigurarea unei egalitati intre incasari si plati, este necesar sa se organizeze, la nivel de I, un
departamnet aparte cu f-tii de evidenta a acestor operatiuni – numit trezorerie (casierie).
Trezoreria este definita ca ansamblul de activitati si operatiuni, efectuate de un aparat
specializat, referitoare la gestiunea incasarilor si platilor, a.i. Sa fie asigurata, in permanenta,
o armonie corespunzatoare intre cele 2 categorii de operatiuni.
Trezoreria = AC – DTS = FR, ori
Trezoreria = Incasari banesti – plati curente.
Continutul trezoreriei poate fi analizat din 2 puncte de vedere si anume:
1. Organizatoric, ca reprezentind un departament al directiei financiare, careia ii revin sarcini
si atributii, are personal de specialitate si functioneaza dp reguli bine stabilite;
2. Structural, in f-tie de elementele patrimoniale, componente ale acesteia. Din acest punct de
vedere, trezoreria poate fi definita ca ansamblul disponibilitatilor aflate in conturi bancare
curente si/sau in casa.
Obiectivul principal al trezoreriei I-rii este optimizarea permanenta a raportului dntr incasarile si
platile banesti, a.i. Aceasta sa-si poata realiza, in conditii de rationalitate si eficienta, obiectivul sau
de activitate.
Sarcinile trezoreriei ce converg (a se indrepta spre un punct comun) spre realizarea obiectivului
propus, se concretizeaza in:
1) accelerarea incasarilor si evaluarea variantelor de investire pe TS a excedentului de
trezorerie;
2) aprecierea si evaluarea diferitelor surse de finantare pe TS, care sa asigure o rentabilitate a
fondurilor investite;
3) alegerea mijloacelor de plata adaptate nevoilor I;
4) elaborarea bugetului de trezorerie.

“3”
Incasarile reflecta miscarile de resurse banesti care asigura alimentarea curenta a conturilor de
disponibilitati.
Gestiunea incasarilor cuprinde ansamblul de metode si tehnici, mijloace si instrumente prin
intermediul carora se asigura derularea, in conditii optime, a tuturor fluxurilor banesti ce
converg (se indreapta spre un punct comun) spre I, urmarindu-se obiectivul de asigurare a
echilibrului dntr incasari si plati pe intervale determinate.
Gestiunea incasarilor presupune, in primul rind, studierea structurii acestora pe surse de
provenienta.
Incasarile banesti pot fi clasificate in:
I. Incasari generate de activitatea operationala, care sunt reprezentate de:
- contravaloarea bunurilor, lucrarilor si serviciilor vindute clientilor, cu plata imediata sau
prin virament;
- avansurile primite de la cumparatori (clienti);
- alte incasari banesti, provenite din:
1) vinzarea altor AC, decit produse finite,
2) arenda curenta,
3) sub forma de amenzi, penalitati,
4) recuperarea prejudiciului material,
5) restituirea sumelor din buget,
6) restituirea sumelor de la titularii de avans etc.
Cunoasterea volumului incasarilor din activitatea operationala permite sa facem judecati dspr
acumularea unui volum suficient de mijloace banesti necesar mentinerii nivelului de productie al I-
rii si dspr achitarea datoriilor curente.
II. Incasarile generate de activitatea investitionala include:
- incasari din vinzarea ATL;
- dividende din investitii financiare pe TL;
- dobanzi din credite acordate;
- suma avansurilor incasate pt ATL destinate vinzarii;
- alte incasari banesti.
Informatia privind fluxul de intrari de mijloace banesti din acest gen de activitate reflecta
capacitatea I-rii de a genera venituri din investitii pe TL, din investirea in MF, procurarea titlurilor
de valoare pe TL.
III.Incasari generate de activitatea financiara – ofera informatie asupra modificarilor
produse in marimea k-lui propriu (majorarea acestuia) si in componenta DTL. Acestea sunt
reprezentate de:
- sumele de bani obtinute din emisiunea de noi actiuni;
- sume din contractarea creditelor bancare pe TS sau pe TL, din emisiuni de obligatiuni;
- sume sub forma de redevente financiare; (redeventa - datorie platita in mod periodic, sub
forma de cote);
- sume provenite din subventii, sponsorizari, donatii, premii, ajutoare, etc.
* subventie - ajutor banesc nerambursabil acordat (de stat, de o organizație etc.) unei institutii, unei ramuri economice sau
intreprinderi etc. în scopul atenuarii efectelor sociale ale modificarilor economice de structură.*
In vederea formularii unor concluzii cu privire la structura incasarilor, volumul lor total si pe surse
de provenienta, acesta se compara cu nivelul anului precedent, ori cu perioadele precedente
(trimestru, luni, saptamini) pt a se vedea modificarile ce intervin de la o perioada la alta, pt a
identifica cauzele ce provoaca schimbarile in directia reducerii incasarilor si pt luarea de masuri
adecvate privind accelerarea incasarilor si reducerea volumului fondurilor care stau neutralizate.
Accelerarea incasarilor s-ar putea realiza prin alegerea unor modalitati convenabile de plata,
facturarea operativa a loturilor de marfuri expediate clientilor etc.

“4”
A doua parte a gestiunii trezoreriei o constituie administrarea tuturor iesirilor de numerar, a.i. I sa-si
pastreze si sa imbunatateasca in timp pozitia detinuta in raporturile, instituite pe diverse planuri, cu
tertii.
Din punct de vedere al continutului lor economic, platile se ordoneaza in 3 grupe:
I. Plati generate de activitatea operationala, in cadrul carora se includ:
- sumele, reprezentind contravaloarea bunurilor, marfurilor, serviciilor cumparate de la
furnizori;
- avansurile acordate furnizorilor in vederea unor livrari ce se vor face in viitor;
- plata salariilor si contributiilor pt asigurarile sociale;

* * * Impozitele se modifica de la an la an si pt anul 2010, ele constituie:

6% - fondul de pensii
23% - fondul social
3.5% - asigurarea medicala * * *

- plata dobinzilor pt credite bancare;

- achitarea impozitelor cu exceptia impozitului pe venit (7% - pina la 25200 lei / 18% - peste
25200 lei)
- achitarea amenzilor, penalitatilor, despagubirilor;
- plata ch-lor aferente vinzarilor altor AC decit produsele finite;
- investitii pe TS;
- achitarea serviciilor si ch-lor comerciale, generale si administrative;
- alte plati.
II. Platile generate de activitatea investitionala reflecta nivelul ch-lor ce vor genera fluxuri
 de mijloace banesti in viitor si sunt legate de:
- procurarea ATL;
- procurarea obligatiunilor;
- acordarea creditelor si imprumuturilor pe TL;
- alte plati.
III. Platile ocazionate de realizarea activitatii financiare se refera la:
- retituirea creditelor si imprumuturilor ( in afar de dobanzi);
- rascumpararea actiunilor;
- ratele platite catre locator in cazul leasingului financiar;
- plata dividendelor;
- alte palti.
Administrarea platilor implica cunoasterea modului cum se ordoneaza in timp toate datoriile
banesti, a.i. Sa fie posibila si o mai buna corelare a incasarilor.
Principalul obiectiv al gestiunii numerarului il constituie reducerea fondurilor detinute sub forma de
numerar la un nivel strict necesar pt operarea afacerii.

“5”
Scopul previziunii trezoreriei, ca si al gestiunii acesteia, se poate arata in felul urmator:
– asigurarea ca in perioada de virf a platilor se va dispune de suficiente lichiditati, pt a nu crea
dificultati partenerilor economici si sociali;
– satisfacerea tuturor obligatiilor de plata asumate contractual, cit si a celor catre fondurile
publice de resurse banesti, reglementate prin lege;
– folosirea rationala si eficienta a resurselor banesti;
– crearea unei reputatii bune pt toti creditorii cu privire la seriozitatea manifestata in ceea ce
priveste achitarea integrala si la termen a obligatiilor banesti fata de acestia.
Elaborarea bugetului de trezorerie este ultima etapa a procesului bugetar la nivel de I, reprezentind
fluxurile banesti a previziunilor efectuate de I cu privire la politica comerciala, la politica de
productie si de aprovizionare, la politica de personal si a salariilor, la politica de investitii pe TL,
etc..
Elaborarea bugetului de trezorerie presupune:
1) previziunea fluxurilor de trezorerie;
2) determinarea si acoperirea sau plasarea soldului de trezorerie care rezulta din compararea
incasarilor cu platile.
Dupa efectuarea operatiunilor de trezorerie (incasarilor si platilor) se trece la compararea celor 2
categorii de fluxuri. In consecinta, se constata fie deficit, fie excedent de trezorerie. Excedentul de
trezorerie reprezinta surplusul de mijloace banesti ce rezulta din compararea incasarilor cu platile.
Situatia in care platile prevazute sa aiba loc intr-o anumita perioada sunt mai mari decit incasarile
proiectate pt perioada respectiva, la I se inregistreaza deficit de trezorerie, care pune in pericol stare
de echilibru financiar al acesteia.
Ambele situatii impun luarea de masuri adecvate, fie in directia plasarii rentabile a excedentului, fie
de acoperire a deficitului de trezorerie.
Masuri de acoperire a deficitului de trezorerie:
– acordarea rabatului comercial pt plata imediata a vinzarilor;
– oferirea unui discount pt platile anticipate;
– reducerea volumului vinzarilor pe credit clientilor rau-platnici;
– aminarea platii dividendelor;
– alta masuri.
In situatia in care la I se inregistreaza excedent de trezorerie, se cauta modalitati eficiente de
plasare a acestuia, din care unele pot fi:
– investitii in titluri pe TS;
– depozite bancare pe TS;
– plasamente in produse ale pietei, ce pot fi vindute foarte repede, la un pret avantajos
 (actiuni, obligatiuni si alte instrumente de plasament);
– rascumpararea propriilor actiuni;
– achitarea in avans a unor marfuri, pt care se acorda rabat comercial;
– alte investitii.
Selectarea unei anumite investitii se va face in functie de perioada de maturitate, de randamentul si
de gradul de risc cel ami potrivit pt I.

“6”
Plata reprezinta orice operatiune atit de plata, cit si de incasare, rezultata in urma
operatiunilor comerciale sau necomerciale, realizata de o unitate a unei banci sau organizatii
cooperatiste de credit pt contul unui client al sau ori in numele si pt contul sau.
Instrumentele de plata cunoscute si utilizate in relatiile de schimb sunt:
– moneda;
– platile fara numerar.
Intr-o economie complexa si descentralizata, moneda este instrumentul unic al schimbului. Cererea
si oferta de bunuri de pe pietele de schimb este mediata de moneda.
Moneda este instrumentul schimbului ce permite cumpararea imediata a oricaror bunuri, servicii si
titluri, fara costuri de negociere, si care conserva valoarea intre 2 schimburi.
In activitatea I-lor, efectuarea platilor in numerar este reglementata prin lege, fiind stabilite, astfel,
limitele valorice pina la care I-le pot face incasari si palti in numerar. Exceptie fac I-le din sectorul
comercial si sectorul de servicii, care lucreaza, in principal, cu populatia si care pot face incasari cu
numerar in orice volum.
Folosirea numerarului, ca instrument de plata, prezinta anumite dezavantaje, precum: posibilitatea
falsificarii numerarului, aparitia costului de oportunitate, aparitia evaziunii fiscale, s.a.

* Evaziunea fiscala reprezinta sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor
si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale
extrabugetare de catre persoanele fizice si persoanele juridice din Moldova sau din strainatate. *

Platile fara numerar au loc prin intermediul instrumentelor de plata fara a intrebuinta moneda in
forma sa reala. Alegerea, de catre agentii economici, a instrumentelor de plata trebuie sa raspunda
anumitor criterii, precum: siguranta incasarilor, rapiditatea si simplificarea operatiunilor legate de
efectuarea platilor, operativitatea in circuitul bancar al documentelor.
Instrumentele de plata utilizate in Republica Moldova sunt:
– dispozitia de plata, dispozitia de plata trezoreriala, dispozitia de plata acceptata, cerea-
dispozitie de plata, dispozitia incaso, dispozitia incaso trezoreriala;
– acreditivul documentar;
– cardul.
In baza dispozitiei de plata pot fi efectuate plati pt marfuri livrate, servicii prestate, lucrari
executate, tranzactii cu valori mobiliare de Stat, precum si alte plati. Termenul de valabilitate al
dispozitiei de plata pt a fi prezentata la banca platitoare de catre emitent este de o zi lucratoare. Ziua
emiterii nu se ia in calcul.
Dispozitia de plata trezoreriala este documentul de plata in baza caruia platitorul da o dispozitie
bancii care il deserveste de a transfera benefeciarului o anumita suma de bani pt plata impozitelor,
taxelor in bugetul Statului, transferarea banilor pt marfurile livrate si serviciile prestate si alte plati
ce deservesc Trezoreria de Stat.
Dispozitia de plata acceptata este documentul de plata utilizat pt transferul mijloacelor banesti
prin intermediul intreprinderii de Stat Posta Moldovei pe numele unor cetateni (pensii, pensii
alimentare, salarii, ch-li de deplasare, etc.)
Cererea-dispozitie de plata este documentul de plata in baza caruia beneficiarul solicita
platitorului sa I se achite plata pt valoarea productiei livrate, a serviciilor prestate si alte plati
conform prevederilor contractuale.
Termenul de valabilitate a cererii-dispozitie de plata este un an de la data emiterii.
Cardul poate fi definit ca un instrument de decontare care faciliteaza detinatorului achizitionarea de
bunuri si servicii fara sa fie nevoie de existenta numerarului.
“Card – suport de informatie standardizat, protejat, individualizat, utilizat de detinator in modul
prevazut in obligatiunile reciproce cu emitentul cardului si acceptat de comerciant in calitate de
instrument de plata la procurarea marfurilor, consumul de servicii, obtinerea de numerar si ale
servicii.” (Regulamentul BNM cu privire la organizarea de catre banci a platilor cu carduri pe
teritoriul RM nr 58/11.02 din 22 mai 1997, cu modificarile si completarile ulterioare).