MOTIVATIA

1. DEFINITIE :

In acceptia cea mai larga,motivatia reprezinta «  ansamblul

factorilor dinamici, care determina conduita unui individ . »
O definitie mai completa este cea oferita de Al.Rosca : prin
motivatie intelegem totalitatea mobilelor interne ale conduitei, fie
ca sunt innascute sau dobandite, constientizate si neconstientizate ,
sumple trebuinte filozofice sau idealuri abstracte.Motivatia este
factorul care determina organismul sa actioneze si sa urmareasca
anumite scopuri. Orice act de conduita este motivat, chiar daca,
uneori, nu ne dam seama pentru ce motiv facem o actiune sau alta .
Nici un act comportamental nu apare si nu se manifesta in sine,
fara o anumite incitare, directionare si sustinere energica.
Omul desfasoara multe activitati: mananca, se joaca, invata,
colectioneaza lucrari de arta, isi agreseaza semenii, ii ajuta, etc.
O trasatura comuna acestor activitati este motivatia, fiind
primul lor element cronologic.
A cunoaste motivatia unei persoane echivaleaza cu
gasirea raspunsului la intrebarea ,,de ce'' inteprinde o activitate.
Raspunsul este dificil, deoarece cauzele declansatoare sunt
multiple si nu se pot reduce la stimulii externi. Activitatea,
reactiile sunt declansate si de cauze interne; ansamblul lor a fost
numit motivatie de la latinescul motivus (care pune in miscare).
Pentru unii psihologi, motivul este numele generic al oricarei
componente a motivatiei fiind definit ca fenomen psihic ce
declanseaza, directioneaza si sustine energetic activitatea.
Componentele sistemului motivational sunt numeroase, variaza
ca origine, mod de satisfacere si functii, clasificarea si
explicarea lor fiind controversate. Cei mai multi psihologi
accepta azi ca motivatia umana include trebuinte, tendinte,
intentii, dorinte, motive, interese, aspiratii, convingeri.
 Pentru descrierea motivatiei s-au utilizat in psihologie metafore
construite pe baza unor notiuni imprumutate din fizica.
Motivatia actioneaza ca un camp de forte (Kurt Lewin) in care
se afla atat subiectul cat si obiectele, persoanele, activitatile.
Pentru a caracteriza o componenta a motivatiei s-a folosit
conceptul de vector care poseda in fizica: marime, directie si
sens. Analog vectorilor fizici, vectorii-motivatiei sunt
caracterizati prin intensitate, directie si sens, proprietati care pot
fi masurate prin anumite metode psihologice. Directia si sensul
unui vector exprima atractia, aproprierea sau evitarea sau
respingerea. Intensitatea lui, se regaseste in forta de apropiere
sau respingere. Intre motivatiile active la un moment dat, ca si
intre fortele fizice, pot exista relatii diverse, dar mult mai
complexe.
2. ROLUL MOTIVATIEI
Motivatia are rolul de activare si de mobilizare energetica,
precum si de orientare de directionare a conduitei intr-un
anumit sens.Motivatia este o sursa de activitate si de aceea este
considerata «  motorul personalitatii « .
Motivatia este esentiala in activitatea psihica si in dezvoltarea
personalitatii:
- este primul element cronologic al oricarei activitati, cauza ei
interna;
- semnalizeaza deficituri fiziologice si psihologice (ex:
foamea semnalizeaza scaderea procentului de zahar din sanga
sub o anumita limita, in vreme ce trebuinta de afiliere este
semnalizata de sentimentul de singuratate);
- selecteaza si declanseaza activitatile corespunzatoare
propriei satisfaceri si le sustine energetic (trebuinta de afirmare
a unui elev declanseaza activitati de invatare, participare la
concursuri);
- contibuie, prin repetarea unor activitati si evitarea altora, la
formarea si consolidarea unor insusiri ale personalitatii
(interesul pentru muzica favorizeaza capacitatea de executie a
unei_lucrari_muzicale).

La randul ei, personalitatea matura functioneaza ca un

filtru pentru anumite motive: cele conforme orientarii ei
generale sunt retinute, cele contrare sunt respinse

3.PERSPECTIVELE TEORETICE ASUPRA

MOTIVATIEI

Componentele sistemului motivational sunt numeroase,

variaza ca origine, mod de satisfacere si functii. Asa cum s-a
afirmat, motivatia umana include trebuinte, motive, interese,
convingeri, tendinte, intentii, dorinte, aspitatii.
1.Tendintele sunt componente ale motivatiei care
semnalizeaza o stare de dezechilibru fiziologic sau psihologic.
Ele sunt traite ca stari de agitatie, alerta interioara, tensiune. Din
numeroasele clasificari ale trebuintelor mai utila in explicarea
diferentelor de comportament dintre indivizi, pare cea realizata
de A. Maslow, psiholog american, numita si piramida
trebuintelor(1954)
Ulterior in 1970 el a mai adaugat trei trepte:
- trebuite cognitive: a sti, a intelege, a invata, a descoperi;
- trebuinte estetice: de ordine, de simetrie, puritate, frumos,
respuingere
- trebuinte de concordanta: acord intre cunoastere, afectivitare,
actiune

Psihologul american clasifica trebuintele si astfel:

a. Trebuinte inferioare prezente la om si la animale, dar

satisfacute de primul diferit si trebuinte superioare specifice
omului si plasate spre varful piramidei.
b. Trebuinte homeostazice si trebuinte de crestere.
Homeostazia este o notiune imprumutata din fiziologie si care
denumeste tendinta organismului de a mentine constanti
parametrii mediului intern, asa cum un termostat mentine
temperatura intr-un congelator. Prin extensiune, s-a utilizat
termometrul si pentru relatia dintre persoana si mediu.
Trebuintele homeostazice explica doar activitatea de adaptare.
Trebuintele de crestere nu urmaresc mentinerea starii date, ci
atingerea unor parametrii superiori, ce presupun perfentionarea.
Cunoasterea ierarhiei trebuintelor este utila in
explicarea_comportamentelor_deoarece:
- diferite trepte apar pe rand in funtie de dezvoltare
psihica, prima cuprinzand trebuinte dezvotandu-se in copilarie,
adolescenta_sau_mai_tarziu
- intensitatea trebuintelor scade de la baza spre varf;
- o trebuinta superioara nu se satisface decat daca n-au
fost satisfacute intr-o oarecare masura, cele inferioare ei, (este
dificil pentru un profesor sa activeze trebuinta de a sti a unui
elev daca cele de hrana si adapost nu sunt satisfacute);
- cu cat o trebuinta este mai inalta, cu atat este mai
caracteristica_pentru_om.

Dupa criteriul genezei, psihologii diferentiaza trebuintele

primare, innascute, care tind sa se manifeste la toti indivizii, in
toate timpurile si trebuinte secundare dobandite numai de unii
indivizi. S-a presupus ca trebuintele secundare se dezvolta din
cele primare, dar dupa formare funcioneaza independent de ele.
Satisfacerea trebuintelor fiziologice ale unui sugar este asociata
cu aprobarea mamei. Treptat, aprobarea adultilor este folosita
pentru a sustine invatarea mersului sau a vorbirii. Copilul
devenit elev invata la inceput pentru a face placere parintilor,
apoi este absorbit de studiu. La preadolescenti fumatul sau
consumul de alcool sunt initial activitati realizate pentru
satisfacerea nevoii de afilierea la grupul de egali si apoi devin
obisnuinte. In funcie de oferta comrciala sau culturala apar
trebuinte noi care sunt doar mijloace pentru satisfacerea unor
trebuinte devin ulterior motive ale altor activitati. De exemplu
automobilul a fost la inceput un mijloc pentru satisfacerea
trebuintei de confort, dar a devenit treptat un motiv pentru ore
de lucru suplimentate din care sa se castige mai mult. Astfel,
aria trebuintelor uname este in continua diferentiere si
extindere, determinand aparitia unor comportamente anterioare
cat si fata de etapele instoriei trecute. Nesatisfacerea
trebuintelor duce la stingerea lor.
Este posibila si aparitia unor anomalii in satisfacera
trebuintelor primare: astfel persoanele cu bulimie nevrotica
(pofta de mancare exagerata) desi isi satisfac nevoia de hrana,
continua sa manance; s-a observat ca acest comportament
insoteste de multe ori carentele afective , prin supraalimentare,
subiectul compensandu-si nevoia de dragoste. La polul opus,
anorexia mentala (lipsa poftei de mancare) se presupune ca ar fi
deretminata de un conflict cu anturajul, in special cu mama.
Daca in calea satisfacerii unei trebuinte exista un obstacol,
apare o stare de incordare numita frustrare. Raspunsurile la
frustare sunt diferite, cel mai frecvent fiind agresivitatea.
Frustarea este un fenomen inevitabil in viata psihica; cand este
moderata, ea are efecte benefice asupra dezvoltarii
personalitatii. Astfel imposibilitatea indeplinirii iubirii datorita
diferentelor de statut poate determina o munca indarjita pentru a
urca in ierarhia sociala. Datorita caracterului inevitabil al
fustrarii, personaluitatiile echilibrate poseda toleranta la
frustare, suportand, in a numite limite, stari de tensiune intensa
fara a dezvolta comortamente patologice. In legatura cu
trebuinta , circula si alte notiunu mai vag definite.

Dorinta este trebuinta constientizata

Tendinta (impulsul sau propensiunea) este trebuinta aflata in
starte de exicitabilitate accentuata care determina o portiune
spre miscare, actiune spontana
Intentia este tendinta cu un grad superior de alaborare mentala,
orientata spre un scop.
Valenta este forta de atractie sau de respingere exercitata de
lucruri, persoane, activitati (obiecte psihologice) asupra unui
subiect, rezulta din interactia proprietatilor obiectelor cu
trebuinte le subiectului; este pozitiva cand proportiile obiectului
corespund unei trebuinte; este negatica in caz contrar,
determinand_respingerea.

Motivele sunt trebuinte atat de puternice incat determina,

declanseaza actiunile, activitatiile prin care se satisfac. Ele
poseda doua segmente corespunzatoare functiilor motivatiei:
- segmentul energizant, forta cu care este declansata si
sustinuta activitatea (aspectul orientativ - directional)
Vectorii-motive nu exista izolati ci formeaza grupuri sau
constlatii de motive. Intr-o constelatie relatiile dintre motive
sunt analog celor dintre fortele fizice:
- motive diferite pot avea aceeasi directie si acelasi sens,
energia lor cumulandu-se; un elev invata pentru a primi o nota
mare, pentru ca doreste sa se afirme in grup sau pentru ca este
interesat de un domeniu;
- motivele pot avea orientari diferite, fiecare vizand realizarea
altei activitati; poti dori sa vizionezi un spectacol sau sa mergi
in excursie la munte. Uneori aceste activitati se ordoneaza in
timp, satisfacandu-se succesiv; cand nu este trait pe plan
subiectiv ca o stare de tensiune foarte puternica, care se cere
inlaturata.
Cea mai buna sistematizare a conflictelor este si azi considerata
cea a lui Kurt Lewin (1931) El diferentiaza:
1.conflicte de apropiere - apropiere
2.conflicte de evitare - evitare
3. conflicte de apropiere – evitare
 4. PERFORMANTA JOACA UN ROL
IMPORTANT IN DINAMICA MOTIVATIONALA

Este o consecinta a motivatiei, deoarece cu cat un elev este

mai motivat cu atat performanta va fi mai buna. Un elev
motivat va persevera mai mult , va utiliza stategii de invatare
adecvate, care –i vor influenta performanta. Relatia dintre
motivatie si performanta nu trebuie privita unilateral, caci
performanta poate influenta motivatia.Performanta, care
rezultat complet al activitatii de invatare devine pentru elev o
sursa de motivatie care inluenteaza perceptiile acestuia despre
propria competenta.Daca un elev reuseste, intr-o sarcina de
invatare, el va estima ca performanta a fost meritata. Acest fapt
va imbunatatii opinia elevului cu privire la propria activitate. In
acelasi timp, un esec poate avea un efect negativ asupra
perceptiilor elevului privind propria competenta, facandu-l sa se
indoiasca de posibilitatile sale de reusita. Performanta nu
reprezinta, asadar, o simpla demonstratie a ceea ce elevul a
invatat, caci este un eveniment prin care el judeca, se evalueaza,
se valorizeaza ca persoana.
 Reglarea relatiei dintre motivatie si performanta se realizeaza
prin intermediul nivelului de aspiratie.Cand un elev
indeplineste o sarcina de invatare, el poate avea un sentiment de
reusita sau nereusita.Acest sentiment rezulta din compararea
unei informatii actuale cu o informatie de referinta numita nivel
de aspiratie.

6 . CATEGORII ALE MOTIVATIEI

In literatura de specialitate se disting doua categorii opuse ale
motivatiei : motivatia intrinseca si motivatia extrinseca .
a) Motivatia intrinseca isi are sursa in insasi activitatea
desfasurata si se satisface prin indeplinirea acelei activitati. Ea
il determina pe individ sa participe la o activitate pentru
placerea si satisfactia pe care aceasta i-o procura ,fara a fi
constrans de factori exteriori.
Forma de baza a motivatiei intrinseci este curiozitatea, ce
exprima nevoia de a sti, de a-si largi orizontul de cunoastere.
Activitatea de invatare este motivata intrinsec, este sustinuta de
o nevoie interioara de cunoastere, de pasiune pentru un anumit
domeniu, de placerea de a invata.
b) Motivatia extrinseca este aceea a carei sursa se afla in
interiorul individului si a activitatii de invatare. Angajarea in
activitate e vazuta ca un mijloc de atingere a unor scopuri si nu
ca un scop in sine.Daca un elev invata pentru a primi anumite
recompense, din dorinta de a fi primul in clasa, ori din teama
unui esec sau din teama de pedeapsa, atunci spunem ca
activitatea de invatare este motivata extrinsec.
In practica educationala putem constata ca activitatea de
invatare este motivata atat extrinsec cat si intrinsec. Un elev
poate sa invete la o disciplina pentru ca-l intereseaza si il
pasioneaz, dar si pentru ca vrea sa obtina note bune sa faca
placere parintilor.

7. MOTIVATIA IN SCOALA
 Motivatia reprezinta o conditie esentiala pentru reusita
elevului in activitatea scolara.O problema ce se ridica ar putea
fi urmatoarea : cat de puternica trebuie sa fie motivatia pentru a
obtine performante superioare in realizarea sarcinilor scolare ?
Cercetarile au aratat faptul ca ata motivarea prea intensa cat si
motivarea prea scazuta intr-o activitate pot conduce la rezultate
slabe sau chiar la esec.Supramotivarea determina o mobilizare
energetica maxima si o tensiune emotionala ce poate avea drept
consecinte blocajul psihic,stresul, si in final esecul.
Submotivarea conduce la o insuficienta mobilizare energetica,
la tratarea cu superficialitate a sarcinilor, iar in cele din urma
rezultatul este nearealizarea scopului propus.
De aceea, consider ca ar trebui sa existe un echilibru intre
cele doua ,care sa conduca elevul catre obtinerea de
performante in activitatea de invatare.
Profesorii pot avea un rol important in ceea ce priveste
gasirea unui echilibru motivational daca il va obisnui pe elev
sa precieze corect dificultatea sarcinii didactice cu care se
confunta si daca va lua in consideratie particularitatile
psihologice individuale atunci cand concepe stategiile didactice
in articularea demersului metodic al lectiei.

8. COMPONENTELE MOTIVATIEI :
 D.Ausubel,F.Robinson spun ca, motivatia in mediul scolar
ar avea trei componente : impulsul cognitiv, trebuinta afirmarii
puternice a eului si trebuinta de afiliere.
a)impulsul cognitiv este centrat pe trebuita de cunoastere si
intelegere, de stapinire a cunostintelor,de formulare si rezolvare
de probleme.
b)trebuinta afirmarii puternice a eului este orientat spre
obtinerea unui randament scolar ridicat deoarece aceste realizari
asigura un prestigiu, o anumita pozitie in cadrul grupului scolar.
c)trebuinta de afiliere este orientata catre realizari care sa-i
asigure individului aprobarea din partyea unor persoane sau a
unui grup cu care el se identifica.
D.Ausubel si F.Robinson atrag atentia asupra faptului ca
toate cele trei componente ale motivatiei scolare pot intra in
joc, in orice moment, in comportamentul concret al elevului.

11. STRATEGII DE STIMULARE A MOTIVATIEI

ELEVILOR

Controlul si motivarea sistemului motivational specific

activitatilor de invatare reprezinta una dintre cele mai dificile
sarcini ale muncii profesorului.
Stimularea motivatiei elevului ramane o arta,care tine de
maiestria si harul didactic al profesorului.
Foarte multi profesori reproseaza elevilor faptul ca nu
fac eforturile necesare pentru a invata si ca nimic nu-i
motiveaza.Orice profesor care doreste stimularea motivatiei
elevilor pentru activitatea de invatare trebuie sa inceapa prin
autoevaluarea si analiza propriei motivatii. Lipsa de motivatie a
profesorului este o problema la fel de grava ca si incompeneta
sa .Exista profesorii care nu manifesta interes pentru profesiunea
lor.Este cunoscut faptul ca, daca vrei sa motivezi pe cineva trebuie
sa fi motivat tu insuti.
Profesorul trebuie sa-si indrepte atentia catre activitatile
de predare-invatare. Multa vreme activitatea esentiala a levilor in
calasa a constat in a asculta in mod pasiv expunerea magistrrala a
profesorului.Consider ca, o activitate didactica cu adevarat
motivata trebuie sa implice in mod direct pe elevi si sa le capteze
interesul. Cadrul didactic trebuie sa fie capabil sa starneasca
curiozitatea elevilor prin elementede noutate, prin crearea unor
conflicte cognitive ,prin utilizarea studiului de caz ori prin
antrenarea elevilor in realizarea unor proiecte in echipa.
In esenta, imbunatatirea opiniei elevului cu privire la
propria sa competenta se obtine atunci cand el reuseste in mod
repetat intr-o activitate pe care nu se considera capabil sa o
indeplinesca.O reusita neasteptata reda unui elev increderea in
sine si astfel motivatia sa de a se angaja inr-o activitate si de a
persevera cu scopul de a-si ameliora performantele. Pentru aceasta,
profesorul trebuie sa conceapa activitati de invatare care sa nu fie
nici prea facile(pentru ca nu mai reprezinta o provocare pentru
elevi), dar nici prea dificile ( pentru ca elevii se descurazeaza rapid
si abandoneaza).Pe tot parcursul activitatii profesorul ii va furniza
elevului un feed-back permanent in privinfa efortului depus,cat si
a aptitudinilor si a capacitatilor lui.Aceasta ii va ajuta pe elvi sa
simta responsabili de resitele sau esecurile lor.Elevii slabi si
nemotivati se estimeaza in general a fi responsabili de esecurile sau
succesele lor, atribuid esecurile lipsei de aptitudini, iar succesele,
sansei. Profesorul trebuie sa-i convinga pe acestia ca prin
eforturile sustinute pot sa reusesca.
Putem conchide, faptul ca problemele de motivatie ale
elevilor sunt extrem de diverse, iar motivatia profesorului nu se
poate baza pe retete ci trebuie adaptata la fiecare situatie in parte.
 Analizand toate aceastea putem considera creativitatea
ca fiind o capacitatea complexa care face posibila crearea de
produse reale sau pur mintale, constitund un progres in planul
social. Componenta principala a creativitatii o constituie
imaginatia, dar creatia de valoare reala mai presupune si o
motivatie , dorinta de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Si
cum noutatea, azi, nu se obtine cu usurinta, o alta componenta
este vointa, perseverenta in a face numeroase incercari si
verificari.