Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
„Manoile, de vrei lumii să îi fii călită streajă/ Liberează-te pre tine mai întii, şi-
apoi pre cei/ Ce săndoaie subt călciiul de nebuni şi de mişei./ Te cufundă-n poesie şi-n
visare, te cunoaşte/ Tu pre tine, dar nu-n lume, ce-i asemeni unei broaşte/ Unde merge
orce cheie şi niciuna, ci în sferă/ Te cufundă, s-afli floarea sufletului. Efemeră/ Nu e ea,
ci-n nemurire, în Akasia-şi întinde/ Cupa limpede. Priveşte ici în glob şi te desprinde!”
Finalul poemului este reprezentativ prin scena în care autorul primeşte acasă
personajele imaginate de el, dar şi cititorul, fiind astfel reunite toate instanţele narative:
autor, narator, personaje, cititor.
Concluzionând, atât Parpangel cât şi Manoil sunt personaje ce aparţin unor
epopei, ambii îndeplinindu-şi rolul de erou.